Făimosulfi proiecta de lege pentru maghiarizarea şc61eloru u6stre medie, care, în urma energioseloru protestări a l e confesiuniloru şi naţionalităţiloru nemaghiare trebui să cadă anulu trecuţii, în«ă nainte de a fi discutata tn parlamenta, iarăşi ajunse pe biroulfi parlamentului, presentatu de ministrulu Trefort, astă dată, cu deplină încredere şi siguranţă despre transformarea lui în lege positivă.
Departe de-a corespunde recerinţeloru pedagogice şi a aduce 6re-carl îmbunătăţiri în în-
j^ţământula şcoleloru medie, singurulu merita ce are proiectulu Dini Trelort, dupre mărturia pres-sel maghiare chiar, este tendinţa l u i politică de-a sdrobl cu orl-ce preta libertatea Învăţământului confesionala, şi a pune t6te şc61efe medie confesionale bud nemijlocita Jnspecţiune şi dispuse-ţiune a guvernului, i] în puuctulu acesta nu esistă diferinţă de opiniuni nici în pressa nici în parlamentulfi magiaru. Toţi sunt d e u n u acordu, c$nd este vorba d e suprimerea libertăţii şi autonomiei confesiuniloru din ţerâ.
Una şira de articoll publicaţi în diarulu „Peşti Napl6 u din Decemvre trecuta, asupra i n -ştructiunel î n şcolele medie, n e spuneau încă de p e atunci, că proiectula d e lege amintita avea s ă ajungă din noa şi fără întărdiere la ordinea dilei. Şi acesta numai din privirea gîmnasielora românescl ş i săsescl. Da, puţinele gimnasie, c e avema [în Beiuşu, Blaja, Năsfiud Braşova şi Bradu] sunt singura ţintă a proiectului d e lege a l u Dlui Trefort. Pentrucă „acestea sunt focu-
i ] „Alfold" dela 1. Februaritt an. cur.
larele daco-romanisraulul, dice „Peşti Naplo." „Şi când tinerii români cerceteză astfel a de şcoli,, unde altă limbă nu înveţă afară de cea româ-uescă, şi unde an audu de câta fantasii politice, cum se va preface uniunea în trupu şi sânge, pe lângă astfelu de gimnasil; şi cum se va curma în Transilvania lupta dintre naţioalităţî, când tinerimea se cresce în spirita revoluţionară ? Aceste gimnasil daco-române, continuă acelaşi diaru, nu se deosebescu întru nimica de gimna-siele panslaviste desfiinţate."
Scopulfi guvernului şi a elementului ma-giara este aşadară evidentă: desfiinţarea pu-ţineloru ş'cole medie, ce avema, ori despo-iarea lorii de caracterula naţionala, si acesta sub firma patriotismului, căci „Peşti Napl6" a esperimenţată, că dela „desfiinţarea gimnasieloru panslaviste,. tăuţil şi rutenii cerceteză şcolele medie unguresc!, unde înveţă patriotismula şi maghiansmulu, astfelu, că studinţil tăuţi deja în gimnasiui declară că el sunt magiari." Dar, fiind că motive'legale nu au pentru a înscena unii lucru atâtu de cutezătoria, lora le trebue crearea unei legi speciale, ca apoi să ne potă dice, cum au disu 6re-când jidovii lui Christosa: „Lege avemn, şi dupre legea noştră datorii! este se m6ră. u
Ia faţa acestei noue tentative pentru cultura şi desvoltarea nostră naţională, va mal fi ore posibila şi prudenta a întră în o nouă acţiune, pentru salvarea drepturilora şi autonomiei n6stre bisericesc! ? Mi se pare că ori-ce încercare în direcţia aeesta, va fi zadarnică. Protestele, ee*au făcuta Prelaţii bisericiloru nostre la dieta ţerel, în contra proiectului de lege pentru şcoleta medie, le avemu încă în bună aducere aminte; dar, aşa se vede, guvernulu şi naţiunea magiari nu îşi faca bâtae de eapu cu drepturile eonfe-siuniloru şi naţionalităţiloru din patrie. D e aceea învocămu aci importantele cuvinte a le înalta
26 B I S E R I C A s i S C Ó L A Anultì V I I
Preasânţitului Archiepiscopu şi Metropolitu Mironu, cuprinse în protestulti adresaţii parlamentului din anulu trecuţii, în contra proiectului de lege pentru şcolele medie. Iată ce dice Inaltulu Prelatu în numele unul milionii şi jumătate de români ortodox! din Metropolia Sa :
„Faţă cu unu proiecta de lege ca celu din cestiune, care periclitezâ earacterulu naţionalii alu bisericiloru de limbă nemagiară, trebue să se lee în deosebită băgare de samă împrejurarea faptică . . . . . că în tote păturile naţio-nalităţiloru compacte nemagiare din patrie, con-sciinţa naţionalităţii lorii proprie, aşa e de des-voltată îneâtu acesta nu se mai pote sugruma nici prin unu felii de sistemă sau regulamentu. O consciintă este acesta, carea, ca bună-oră si la naţionalitatea magiară, fiind nutrită prin res-pectulu de sine, se radimă pe base morale, şi din aceste base Ia putere şi' pentru legitima aperare. Orî-ce încercare aşadară, carea tinde a năduşi consciinţa naţională, pe lângă aceea eă vatemă interesele bisericiloru naţionale, pote totodată degenera într'o greşelă politică, care pentru liniştea internă a cetăţenilorii şi deopotrivă pentru interesele mal înalte a statului, pote să nască urmări păgnbitore, ale cărora delătu-rare posibilă este o detorie de consciintă pentru fie-care patrioţii."
} j • : •
Originea vieţii monachale. [Dupre CHATEAUBRIAND.]
Dacă din punctu de vedere poeticii se pote numi ceva frumoşii pentru anticitatea sa înaltă, apoi trebue să reeunoscemu : că vieţa monachală este cea întăiu îndreptăţită la adrairaţiunea nos-tră. Căel ea se reduce tocmai până la timpii primordiali al lume!.
Profetulu E!ia fuge de corupţiunea Israilu-lui şi se retrage în locurile părăsite de lângă Iordanu, unde împreună cu înveţăceil .«sei trăesoe din rădăcini şi ierburi. N'avemu ce să mal scăr-mănăinu istoria. Acesta origine a orduriloru reli-giose îmi pare destulu de admirabilă.
Ce ar fi disu poeţii elini, dacă ar fi aflaţii, că întemeiatoriulii sânteloru frăţietăţi este unu omu, care a fostu răpitu în ceriu într'nnu cârti de focii, unu omu, care în diua judecăţii de pe urmă iarăşi are să se ivescă pre pământii ?
Dela eltl descinde vieţa monachală în ordine admirabilă prin Eliseu, prin profeţi şi prin Ioanîi botezătoriulu până la Isus Christosu, care adeseori se retrăgea din lume spre a se ruga în singurătate pe munţi.
Therapeuţil, cari se nisuiau spre culmea sânţeniei prin asilele lorii isolate de lângă marea Morea în Egipetu — ne înfăţişeză prototipulu
Ì monăstirilorii creştine ulterióre. în fine sub sân-s til Antonie si Pachomie se ivescù acel vestiti < pustnici din deserturile thebaice, cari au umplută £ Carmilulti şi Libanultì de nenumérate Cap d'opere { ale pocăinţei. * ) \ Din deserturile cele mal înspăimântătore | se înalţă o vóce gloriósa şi miraculosă ; o musica \ cerescă se înghîuă cu murmurulù isvóreloru şi jj cataractelorii spumegătore. Serafimii cercetară jj pe eremitii în spelunca sa şi duseră cu sine jj sufletulii séù candidu preste nuorî, susù în ceriu. Ì Leii erau solii Anachoretiloru : corbii docili le •> purtau mana cerescă. Oraşe jaluse îşi vedură i vechiulu renume sucumbèndù. O atunci era tim-l pulii gloriei pentru deserturi ! } Dacă astfelifi privindii instituirea unei vieţi s cuvióse în sînguretate, vom trece mal departe
dela farmecù la farmecu, vom afla isvorîndu Ì dintrînsa încă o specia, carea noi o vom numi i locală. Sub acesta înţelegu întemeiarea deosebi-jj teloni monăstiri şi ordurî. Originea acestora nu i este mal puţinii interesantă şi poetică decât a l celorii mai susamintite. \ Priviţi o monăstire edificată naintea porţi-Ì loru Ierusalimului, pe loculi! unde era casa lui jj Pilat. Pe muntele Sinai deuoteză monăstirea ? trausfiguraţiunei loculu înfricoşaţii, unde Iehova > a datu. legile sale poporului evreeseu. Pe mun-s tele de pe care a părăsiţii Isus Christosu pămeu-l tulii s'a edificaţii o monăstire. Acoperişulu bise-? ricel stă verosimile pe acelii locu, unde fiiulu. \ omului a lăsaţii urmele înălţare! sale glorióse. \ Apoi ce lucruri admirabile ne înfăţîseză l tocmai şi oeeidentulù la întemeiarea monăstiri-Ì lorii sale. Ele sunt monumentele anticităţi! nòstre i galice, sânţite prin cele. mal interesante eveni-> mente sau prin fapte humanitare. Istoria, sim-\ ţemintele puternice şi blânde, binefacerea, mari-< nimositatea, iubirea deaprópelul, fie-care revin-\ dică pentru sine originea monăstirilorii nòstre. \ Priviţi ospitalulù din Eonceval clăditu de jj Carolù celù mare pe acelaşi locu din Pirenei, jj unde Roland de Francia, flórea cavaleriloru, < şl-a curmaţii faptele măreţe. Unu asîlu alu păcei \ denotézà cu demnitate mormèntulù eroului, carele ) a nutriţii orfanii seracl şi a muritu pentru patria sa. \ Pe câmpia dela Bovines, naintea aceloru ] mici biserici ale Domnului, ìuvétù a despreţul ^ arcurile triumfale ale lui Mariu şi Cesarti. Plinii i de superbie privescu acea monăstire, care a <! vèdutu unu rege frati cestì, oferindù celui mai l vrednicii coróna. — Vi sunt dora altfeliu de I suvenir! mai plăcute, ? priviţi dară pe soţia Iu!
/ * ) Voltaire opuşneză aserţiunea lui Eusebiu că therapeuţil i ar fi fostu călugărî creştini. Inse do'ră Eusebiu a fostă mal aprópe }• de acei călugărî decâtu Voltaire, şi apoi dora şi- în archeologia ') inai versată. Montfoncon, Pleury, Hericourt, şi alţii mulţi înYeţaţî < încă sunt de acordu cu episcopulu din Cesarea.
Anulü V I I . B I S E R I C A s i S C Ó L A 27
Albion, carea, cuprinsă de unü somnü mirajcu- \ losü, în visü i se pare a vedé luna coboríndu-se i si în mormentü nasce apoi o fiică, fecioră şi j melancolică ca făclia nopţii, carea cladesce o 5 monăstire, şi lumineză ca o stea drăgălaşă a î singurătăţii. <
Aşi puté fi învinuiţii că voescü să farmecü l urechile prin cuvinte dulci, dacă aşi aminti de 5 monăstirile din Aqua-bella, Belmonte, Vallom- < brense şi de la Colombe. Astfelili sunt ele l numite de întemeiătoriulu loru, carele sălăşluia l în tnfişulu păduriloru. Spune-ni-se : ore nu Comingii s locuescü în monăstirea L a Trappe ? — N'a tră- < itü Heloise în monăstirea Paraclet? <
Inimi delicate sigurii vor afla tot atâta > materie de amusare în istoria origine! monăsti- s rilorü nóstre, câtă află íntrénsa archeologulü şi < poetulü. Priviţi acele asile ale misericordiei, \ ale peregrinilorü, alienaţiloru, orfanilorü şi ale- < pruncilorü espuşi! In voiuminosulü registru a > suferintelorü si nefericirilorü omenesc! nu veţi s afla nici o slăbiciune corporală sau spirituală, \ pentru care să nu fi íntemeiatü religiunea unü locü de mângăere şi refugiu. I
Persecuţiunile romanilorü aü contribuitü forte s multü la împopularea deşerturiloru. Când barbarii copleşiau de noü imperiulü romanü şi frân- \ seră tote legăturile sociali, dripiră sub picióre \ tote legile, nefericiţii cuvioşi locuitori ai acelorü l provincii numai în Ddeü mai puteau spera, şi 1 numai în deserturi îşi puteau afla refugiu siguru.
Se înfiinţară frăţietăţi sânte pretutindenea prin tufişele păduriloru, în locurile cele mai sel- \ batice şi mai nepentrabile. Câmpiele manóse de- > veniră pradă crudilorü barbari; dar pe cóstele s scortóse ale muhtilorü locuia altă generatiune de omeni, carea, ca şi dintr'unü alü doilea potopü, \ aü pusü în siguranţă şi aü ascunsü pe aceste > stânci tépisé remăşiţele artelorü şi a vieţii caste. I
} Dar precum păraele şi rîurile curgü de pe \ munţi şi coline, ca se facă roditóre câmpiile, astfeliü \ descinseră succesivü şi primii Anachoreţi de pe locurile lorü înalte, spre a aduce barbarilorü \
cuvântulu lui Ddeu şi cu acesta dimpreună plăcerile vieţii.
Pote ni se va reflecta, că deorece astădl nu mal esistă căuşele cari: au produsu vieţa mo-narchală, şi monăstirile au deveniţii superflue. 6re să nu mal fie într'adeveru asemîne motive pentru susţinerea monăstiriloru ? Nu mai sunt orfani, bolnavi, călători, s6rac! şi nefericiţi ? A h ! firesce că au dispărutu nevoile secolilorii barbari; dar vieţa nostră socială de astădl, arâtu de iscusită în tortura sufletescă, şi atâtu de invenţi6să în totu ce ne superă mal durerosu, a creaţii mi! si mi! de anormalităţi, miserie si suferinţe în abundanţă, care ne alungă în singurătate.
O câte desamăgiri, câte perfidii; câtă urgie amară şi scârbă de vieţă, ne atragi! cotldianu* din sgomotulu lumei ! O într'adeveru, acele case consacrate evlaviei şi religiunel, unde îşi află omulu siguranţă şi scutu contra lovituriloru vic-lenului norocii şi contra periculoseloru viforur! ale inimel proprii, sunt sanctuare nepreţuite! — O orfană părăsită de societatea civilă, în etatea, când frumseţei şi inocentei se punţi cursele cele mal periculose şi mai amăgitore, ya afla celii puţin unu locu de refugiu, — unde nu va cuteza nimene a-I pune cursa diabolică a înşela-ciunei şi seducerei. O câtu de dulce sună în urechile acestora misere orfane străine numele de soră! — Câtu de pâtrundetoriu resună acela în urechile lorii! L a câte familii redaţi voi religiunea ! Tatălu din ceriu le deschide casa sa si-îl primesce în braţele sale !
Numai o filosofie barbară, numai o politică tirană pote rîvni a constrînge pre celu nefericiţii să vieţue'scă şi mal departe în sgomotulu lumei. — Unde şi-ar pute deplânge elu nefericirea fără a-1 fi audite suspinele ? Aii esistatu omeni destulu de brutali, spre aşi da de golu. desfrânările lorii în faţa lumei, — dar nefericirea are unu egoismu nobilii, şi propriu el. Pururea se ascunde, spre a gusta din plăcerile sale anume din lacrimile sale. — Esistă locuri consacrate sănătăţii trupeşei, — o lăsaţi dar şi religiunel să-şl aibă locurile sale consacrate sănătăţii spiritului şi a inimel! Tocmai sufletnlu este espusu mai multu morburiloru şi neputinţeloru decâtu corpulu, ra-nele lui sunt cu multu mal durer6se, mai durabile apoi şi mal greii de vindecata, decâtu cele ale corpului
Sunt omeni, cari au dorinţa ca să se înfiinţeze asile naţionale pentru aceia, car! voescti să se ocupe cu lacrimile.
într'adeveru, acest! filosofi aii o cunoscinţă profundă despre natură; dânşii trebue să se fi împărtăşiţii într'o particulară revelaţiune despre natura inimel omenesc!! Căci dânşii voescu să încredinţeze nefericirea tocmai misericordiei ome-
niloru, — voescu sa pună întristarea, durerea, necazulu sub scutulu acelora, ^carl înşişi sunt causatoril acestoru ticăloşii. Intr'adeveru! spre a alina durerile unei'inimi frânte şi plină de amărăciune, se recere o misericordie mal sublimă decâtu ce posede omulu ; numai singurii Ddeu este destula de bogata să vindece şi să stîmpere inima rănită a nefericitului, prin bogăţia daru-riloru sale.
Aii cugetattt unii a face mari servicie călu-gărilorii şi călugăriţeloru prin aceea, că îl-au constrînsu aşi părăsi asilele! Şi ce s'a întâmplata? Femeile, cari şi-au potuta afla una asila în mo-năstirile estranee, cu bucurie şi-au luata refugiu acolo ; altele, mal puţina norocose, au formata între sine în mijloculu sgomotulul lumel societăţi monăstirescl. In fine multe au murită de supe-rare. Ma, multa compătimiţil TrapiştI, în loca de a se folosi de libertatea câştigată şi de permisele plăceri ale vieţii, şl-aa continuata ctivitatea lorii in Anglia şi stepele Rusiei.
Se nu credemu, că tot! suntenm născuţi pentru a manua asemfne sapa şi muscheta, şi că nu este orna dela natură înzestrata cu atâta delicată cultură spirituală, încâtfi elfi să se sîmtă capace şi destoinica numai pentru lucru spirituala (precum altuia este destoinica pentru lucru de mână). Noi nu putemu dubita într'acâsta, — tocmai în inimele nostre aflâma mii de motive pentru cercarea singurătăţii. Unii sunt atraşi în singurătate de o aplecare spre contempbaţiune ; alţii printr'o anumită pudore timidă, carea le face plăcută retragerea din lume,; în fine sunt şi spirite escelente şi eminente, cari în zădar cercă în natură alte spirite cu cari să se potă uni si se potă ave o schimbare de idei. Aceste spirite într'adeverfi păru a fi condamnate la unfi ie i iii de feciorie morală sau la unfi celibatu perpetuu.
Mal alesu pentru aceste spirite contemplative a instituita religiunea asilele sale sânţite. Nemărginitei loru Iubire, nestemperatel lora nisuinţă după unire, ea le-a data unu Ddeu nemărgiuitu, o fiinţă prea perfectă, şi pe deplinu capace a împlini dorinţele loru ferbinţl î
Respunsu la epistola Patriarchuluî Constan-tinopoleî.
[Continuare şi fine.]
înal ta Sa Santitate, patriarchulă Ioachim, face mustrare Ierarchiloru români pentru actulu sânţireî Myrulul , dicendu că prin acesta actu ş'ar fi călcată supremaţia sa spirituală asupra Biserieei române ; că acestu actă ar ii contrară rânduelel urmate la noi din vech ime; că\grin acesta actu Ierarchiî români ar fi oferită lumel uuu tipii de nearânduelă. A p o î urmeză texturile biblice şi eauonele, pe care le-am analizaţii
!
maX sus, şi care, precum am vădută nu au nici o relâţiune, nici cu autocefalia Biserieei române, nici cu actulu Sântulăl M y r ă . Să ne esplicămă sincer şi în cunoscinţă profundă a cestiuniî, pe teremulă istorică, dogmatică şi canonică,
î n Pidal ion găsimă ună singură canonă în carele se vorbesce despre actulă sfinţire! Myrulul , po-
> runcindă a nu se face de presbi ter l : severşirea M y -i ruluî... să nu o facă presbiterulă" (Sinod. Cartag. c. \ 6.) Canonistulă rusă, Archimandritulă Ioan, comen-> tândă acesta canonă dice : .Severşirea Myrulul (chris-i matos poiesis) în canonulă acesta se înţelege cu j , deosebire mysteriosa severşire, adică sfinţirea Myru-5 lui. Temeiulă pentru carele se opresce presbiterulul ? sfinţirea Myrulul , este pusă în canonele biserieei apos-< tolice, unde botezulă şi cele alte taine se severşiaă s de presbiterl •, dar punerea mâneloră asupra celoră ? botezaţi, pentru a le comunica darurile Sântului l Duchă, aparţinea însuşi Apostol i loră, şi constituia > ună dreptu ală loră deosebită, dupre darulă şi auto-î ritatea, comunicată loră de Iisus Christos (Fapt . 8. i 14—17.) După Apostol i aceaşî punere a mâneloră în ^ Myster iă s'a însuşită Episcopiloră, prin succesiunea > autorităţii loru de la Apostol i . A ş a scriitorii bisori-ţ cescî din viacurile primit ive mărturisesca, că presbi-] terii , severşindă botezulă, duceaă pre cel botezaţi la l EpiscopI, carii puneaă pre eî manele şi u declarau \ vrednici de sânta comunicatură. Pentru aceea şi după l ce pretutindenea s'a stabilită întrebuinţarea Sântului ) M y r ă şi ungerea în locuia punerel mâneloră, în dem-\ nitatea episcopală s'a păstrată de aseminea şi drep-\ tulă de precădere ală ungerel, şi dreptulă esclusivti < ală severşirel, saă ală sfinţire! Myrulul . Dar severşirea l Misteriulul ungerel s'a învoită şi presbiteriloră. Acesta l din urmă lucrare Biserica orthodoxă nicl-odată nu o i a însuşită esclusivu episcopiloră [precum Biserica R o -> mei] şi nu a oprit 'o preoţiloră. î n cartea instituţiu-? niloru Apostol ice cet imă: „tu episcope saă tu presbi-5 . tere, dintr'întâiu unge cu oleă, apoi boteză cu apă ? şi în fine pecetluesce cu Myră . " ( t . I I p. 129—130.) i A ş a dar de aici resultă, că canonulă opresce pe preoţi < a severşi sfinţirea Myrului , şi o reservă Episcopiloră. \ Pidalionulu patriarchiel, esplicândă acesta canonă, \ fyice, că trei lucruri opresce canonulă acesta a se \ face de preoţi, anume: consacrarea fecioreloru, îm-\ pecarea pecătosiloră cu Biserica : Iară mal cu deose-\ bire facerea Sântului Myră , care tote trebue a se | lucra de Archiereă. A p o i într'o notiţă sublineară ^ cetimă ceva mal multă despre facerea Sântului i M y r ă : ş „Alcătuirea Sântului Myră , slujbă şi taină se ^ numesce de Dionisie Areopagitulă, în cap I V - l e alu l Ierarchiel bisericesc!. Acostă taină în diua de astădî, < fdrte rară, într'atâţla ani, se serveşesce odată, în 5 Biserica cea mare a patriarchiel Constantinopoleî: i nu şcimă pentru care pricină. Ia ră în împărăţia cea { de Dumnedeă păzită a Rusiei audimă că se face la £ rlesce carele a lă A doilea ană, în Joia cea mare a sfiu-< teloră patimi. Insemneză înse că acesta lucrare nicî-\ cum nu o potă face „preoţii, dupre canonă, ci numai 5 Archierei î , carii potti şi în deosebi a sVvîrşi myrtt. Dar 1 pentru buna ascultare şi supunere, adunându-se l a i scaunele patriarchicescl în Biserica eatedrală o se-\ verşescă." (Pidal . f. 320.)
De aici urmeză, că dupre canone ori care Epis-'• copii orthodoxii pote face sfinfa'ea Myrului • dar usulă a ; introdusă obiceiulă, că în fie-care ţeră cu Biserică
autocefală sfinţirea Myrulul se face numai în Biseri-
Àmia V I I . B I S E R I C A ş i S C O L A 29
cele principale, la patriarchi! şi Metropoli! . A ş a în Orieniô se face la Patriarchia de Constantinopohi, la a Ierusalimului, a Antochieï , Alexandrie! , la Cri t ; în Rusia la Mitropol iele din Petersburg, Mosqua şi K i e v în Austria la Mitropoli i le din Carloveţă, din Sibiiu şi din Cernăuţi.*) Şi cuvêntulû principală este, că cbeltnelele, ce reclamă materialurile, din care se compune Sântulă Myră , nu le pote întêmpina fie-care Episoopu îndeosebi, ci numai bisericele principale, dare représenta centrurile de unitate bisericescă în fiecare ţeră cu biserică autocefală.
Dacă ne îutorcemu la istoria Bisericel române din j;recutu, găsimă şi aici o dovadă palpabilă de autocefalia bisericel nostre, caraa şi în privinţa Sântului! M y r ă a avută deplina libertate a şi-lă procura dupre bună-voinţa sa, şi dupre credinţa sa. Cestia Myră lu î la noi nici odată n'a devenită obiectă de saiscuţiune theologică, saă de jurisdicţiune canonică; până în presenta ; căci altminterea ea s'ar fi curmată de demult, ca multe altele, în puterea autocefaliei nòstre bisericesc!. Din vechime Sântulă Myrù une-ori se sfinţia în România. Anume Domnitori i nostri, cu ocasia visiteloră patriarchiloră din Orienta, al Constantinopole!, al Ierusalimului, aï Ant iochiel şl al Alexandriei , h poftiaă de severşiaă sfinţirea Myrulul , împreună cu Mitropoli ţ i î şi Episcopii ţerel. Bëtrânil spună, că în Moldova vasele de argintă pentru sfinţirea Mirului s'aă păstrată până nu de multă în Mo-jţasticea Sf. Trierarehî din Iaşi şi ele au dispărută «O retragerea egumeniloru greci, când s'aă făcută pevëdute şi alte odoră ctitoresc! ale monastiriioră, .precum.şi documentele loră istorice. A l t e ori patriarchi! din orienta, la ocasiunea diferiteloră loră tre-îfeaiaţî trimiteau Mitropoliţiloru St. M y r , ea p r e s e n t ì ; a l te ori Mitropoli ţ i î nostri cumpăraă Sf. M y r ă când ,dela unii, când delà alţii dintre patriarchi! orientulu i dupre relaţiuniie de apropiere amicală, ce eraă intte dânşii. î n timpurile din urmă mal adese-orï se -hia delà Constantinopole ; dar fiind că Myrulă de a-colo costa cam scumpă, Biserica română, mal alesă cea din Moldova, procura Sântulă M y r ă delà K i e v , unde se da gratis. Mirulă procurat în atâtea diferite anodarî, Mitropoliţ i î la casă de nevoe î lă adăugeaă cu unt-de-lemnă curat şi î lă sporiaă, ca se ajungă pe ună timpu mal îndelungată. Acesta este permisă de usulu bisericescă. D e usulă acesta se pominesce şi în Pidal ion, în not. delà f. 320, la comentariulă canonului 6-lea, ce l'am citată mal sus despre Sfinţirea Myrulul . P e la începutulă viaoulul X V I I - l e a , Patriarchulu de Alexandria Melet ie Pigas , trimiţendă Sf. Myru Mitropolitului Moldovei Geòrgie M o g h i l » , î l dice în scrisóre: „înmulţesce-lă cu regula sciută "
P e lângă aceste temeiuri canonice şi istorice, noi am luată în considerare şi partea dogmatică a a cestiunil. Sântulă M y r ă este anulă din Misterieie Bisericel, prin care se pecetlnesce botezulă, se pune pecetea darului Sântului DuchU asupra noului membru ală Bisericel, adică a celui botezată. Pr in boteză ehi s'a făcută iiiă ală lui Dumnedeu, şi conmoştenă cn Chrisţos ală împărăţiei l a i Dumnezeu, s'a introdusă în
-Biserica lui Iisus Chrisţos; prin ungerea cu Sântulă ^ y r û se pecetluescu tòte membrele lui şi se declară de organe ale Sântului Duchă, carele trebe să leonésca în sufletulu chreştinulul, să dir iga viaţa şi mişcările lui, dupre învăţătura Domnului nostru Iisus
* In Metropolia Komâniloru din Transilvania şi Ungaria hesce care Episcopo eparchialû sëyêrsesce în deosebi sânţirea mirului. Red. „Bis. şi Scola."
£ Chrisţos. Semînţa pusă în sufletulu noului membru l ală Bisericel prin Misterinlă Botezului şi ală Cris-5 mei, sau ungerel cu Sântulă Myră , trebue să se dis-? volte în viaţa lui prin îngrijirea Bisericel, ală căreia < eiă a devenită membru, adică prin cathicbizare, prin s predică, prin administrarea celoralalte Sfinte Misterie, > a cărora depositară este Biserica. A t â t botezulă, cât ( şi Miruirea, fără o mare îngrij ire a Bisericel în de-| curgerea vie ţe î cresctineseî, ar remânea, ca o sgmînţă 5 aruncată pe ună pămentă necultivată, — neroditore. i Biserica dar trebue să fie depositară a tuturor mij-i loceloru de sfinţire şi perfecţionare a credincioşiloră, \ trebue să aibă la îndămână t6te mijldcele, spre se-\ verşirea şt admnistrarea Talneloră, şi spre perfecţio-< narea în viaţa chreştină. Unulu din aceste mijl6ce £ fiind şi Sântulă M y r ă , ca pecete a botezului, ca sim-l bolă ală comunicărel Sântului Duchă, se cere nea-\ perat, ca elă să se sânţescă în fie-care localitate, ţ unde este organizată o Biserică autocefală. A căuta
acesta mijlocă de Sânţire pre la Bisericele din alte ţerl ar însemna, că acea Biserică cerşitore nu posedă
i totă plenitatea mijloceloru de mântuire şi Sfinţire ; > că dacă ea nu pote produce Sântulă Myră , nu p6te < comunica nici Duchulă Sânttî celoră botezaţi de densa, 5 nici aî deseverşi prin catichisare şi predică; ci caută ? pe la alte biserici, ca acelea să pună în comunicaţie < cu Duchulă Sântă pre botezaţi i seX Prin urmare ar s trebui, ca consequenţă, ca tot de acolo să se aducă \ şi catichisatorî şi predicatori, carii se conserve şi să i disvolte darurile Sântului Duehă, cele comunicate < prin Myră . A ş a dar sânţirea sântului Miră este ună i atribută indispensabilă pentru o Biserică autocefală. ^ Fără acesta atribută acea Biserică este lipsită de unulă < din mijloeele principale spre mântuire, — eomunioarea s Sântului Duchă. A căuta mirulă pe la Bisericele altora > ţerl însemnă a nu avea consciinţa şi încrederea, că Du-<; chulă Sântă se pogoră dela Dumnedeu: „tot darulă de-ş severşită de sus este, pogorând dela tine părintele lu-< mineloră," dice Sânta biserică. A ş a dar şi biserica nds-\ tră na mal crede, că Duchulă Sântă trebue să se pogd-l re mal întâia la Constantinopole, saă aiurea, şî apoî de i acolo să-Iii ceremă şi dobândimu şi n o i ; ci trebue să-< lă căutămu şi ceremă de sus, dela părintele lumine-\ loră, şi dătătoriulu a tot darulă deseverşită. ? î n acesta convingere, basată pre can6ne, pe is-| toria generală a Bisericel orthodoxe şi pre istoria < bisericei ndstre, precum şi pre însămnătatea dogma-i tică, şi pe esemplulă altora biserici autocefale, noi \ am decisă a seveşi în România, în Biserica Catedrala 5 a primei Mitropoli i , Sfinţirea Myrulul , dupre rânduelă, > stabilită întru acesta de Biserică, şi dupre cum se l face şi la alte Biserici autocefale. Acesta decisiune < este nestrămutată pentru tot-de-una, până când va > esista biserica orthodoxă a naţiune! române, şi esemp-> lulă altora Biserici orthodoxe autocefale. < Cât privesce mustrarea, ce ne face pentru acesta l aetă îna l ta Sa Santitate Patriarchulă icumenicu, noi < o pr ivim cu blâdeţa cuvenită Bisericel nostre, ca l membru ală Bisericel orthodoxe icumenice, cu carea | dorimu a fi în pacea şi în armoniose legături spiri-i tnale, aducendu-ne aminte de cuvintele Sântului Apos-l tolă Pave lă cătră Timotheiu, că „slugii Domnului nu i i-se cade să se sfădescă, ci blândă să fie cătră toţi , | înveţătoriă, răbdătoriă* ( I I . T i m . I I , 24) cuvinte la < care face alusie şi Epistola Sanctitate! Sale, şi pe \ care noi le-am reprodusă mal sus în întregimea loră.
2. Epistola patriarchală spune, că pe acolo s'ar 5 fi respânditu sgo mo tulii, că în Biserica română s'ar
fi introdusă ore-care innovaţiunî, precum : stropirea şi turnarea la Bo teză ; înmormântarea bisericescă a sinucişiloră ; Calendarută gregor iană; demnităţi patri-arcbale şi alte novisme, şi cere a i se da informa-ţiuni despre nisce aseminea novisme. Acesta îngrij i re a Sanctitate! Sale despre păstrarea bunei rân-duele si a disciplinei Bisericeî orthodoxe ne place şi o aplaudămă din inimă. Da, în biserica orthodoxă trebue să domnescă unitatea dogmatică, canonică şi disciplinară. D e aceea şi Sântulă Sinodu ală Bisericeî române orthodoxe se grăbesce a da Sanctitate! Sale următorele informaţiun!:
a] L a noi taina Botezului se sevârşesce prin cufundarea de trei ori în apă a celui ce se boteză şi cu invocarea celoru trei persone ale Sântei Tre imi . L a caşuri grave, când este pericolă de m6rte, atunci se întrebuinţâză stropirea şi se face chiar şi de sim-plulu mirână, bărbată saă femee. L a cază de însă-nătoşare restulă tainei botezului se face de preotu. Acesta povăţuire o avemu dapre vechile nostre Evcho-logione, unde se presci'iu rânduelele cum sase sever-şescă Mysteriele credinţe! nostre,
b] în t re sinucis! adeseor i se întâmplă, că sinuciderea s'a făcută în momente de esaltare saă alie-naţie. Când avem convingerea că sinuciderea nu este o premeditare, « ci o consequenţă a perdereî minţel, asupra unoru aseminea nenorociţi, severşim înmormântarea bisericescă, şi-I recomăndămu misericordieî divine. Dacă din contră, avem convingerea, că sinuciderea s'a făcută de bună voie, cu premeditare, cu sciinţă, din lipsa de credinţă în Providenţa dumne-deescă; atunci nu admitemă înmormântarea bisericescă.
cj Sub Domnitoriulu Cuza, guvernulft a propivsu Ierarchiloru bisericeî române întrebarea, dacă Biserica ar adopta calendariulu Gregorian, ca basată pe calcule sciintifi.ee mal solide, de cât acela Iulian care este în usu. la noi orientalii. Ierarchiî români, deşi aă recunoscută preferinţa sciinţifică a Calendariulu! apusană; însă, fiindcă după calendariulu Iulian este aranjată cultulu anuală ală Bisericeî orthodoxe, aă afirmată, că Biserica română nu pote, fără consenti-mentulă celoralalte biserici orthodoxe a Introduce altu calendară; căci prin acesta novismă ar dispărea unitatea cultului între Români şi ceia-l'alţl orthodoxl, şi Biserica română ar avea aerulă schismei. Guvernultt, primindă acesta răspunsă, a respectată opiniunea Bisericeî şi n'a mal făcută nici ună paşă pe acesta cale, nici s'a mal sulevatu de atunci acesta cestiune în ţeră la noi.
d] Despre demnităţile patriarchale (peri patriar-chicon eximaton) de care amintesce Epistola patri-archală, no! nu preaj)r icepemu ce ar fi înţelegendă prin aceste demnităţi înal ta Sa Sanctitate. N o i scimu atâta, că în România avemă doi Mitropolit! , dintre care unulâ portă ti t lu de „Mitropol i tă Primată ală României şi preşedinte alu Sântului Sinodu," şi are prerogativele de precădere între toţ i ierarchiî Români. Biserica nostră nu are trebuinţă de alte ti t luri ierar-chice mal pompose. Numerulă şi t i t lurile patriarchale sunt determinate de Sinodele icumenice, pre care noi le respectămă, precum le respectă totă Biserica orthodoxă; ba în acâstă privire chiar şi cea catholică-romană. A c o l o sunt multe imperii şi regaturl puternice ; dar tote au în fruntea loră ArchiepiscopI şi Mitropoli ţI , fără a fi pretinsă v re unulă din el să se numeseă „Papă," reservându acesta t i t lu capului
bisericeî lorii — Pape i de la Roma. î n Biserica
> orthodoxă, cu consentimentulă patriarchiloru ortho-< doxî de răsărită, a fost cinstită, la începutulu viacu-\ luî X V I I - l e , Biserica Mosque! cu titlu de pstriar-) chie ; dar în urmă şi Ruşii au desfiinţată şi părăsită / acesta demnitate, întroducândă în locu-I admhistra-\ ţ ia Sinodală a Bisericeî loră. Acesta este convirgerea > nostră în acesta privire, şi o comunicămu şi orî cuî \ ne întrebă. < e] Precum aceste novisme nu esistă în Biserica \ nostră, aşa nu cuniscemu nicî „altele aseminea," £ de care ar fi mal audită îna l ta Sa Sanctitate Patri-<j archulă: i Aducând t6te aceste detailurî la cuno^cinţa > Sântului Sinodă, ca răspunsă la cele cuprinse în l Epistola Sinodală patriarchală, comisiunea Sântului > Sinodu este de opiniune: 1) ca Sântalu Sinodă,jdnpă '> ce va delibera asupra acestui respunsu, să-lu înves-l- tescă cu subscrierile tuturora membriloră săi ; spre ^ a se păstra în archiva Sinodului 2 ) . îna l tă P rea l Sfinţitulu Mitropoli tă Pr imată şi preşedinte ală Sân-^ tulul Sinodu, pe lângă adresa sa, să comunice o copie
de pe acesta respunsu Sinodală îna l te i Sale Sanctităţi Patriarchulul Icumenicu.
Raportorâ, Melchisedecii, Episcopulă de Roman.
D i v e r s e . * Promovare la rangnltt de protopresviteru.
Pr . S. S. Ioană Popasu, Episcopulă Caransebeşului, a adresată, cu datulă de 12 a lune! cur. din incidentele alegere! şi hirotesiel de protopresviteră a profesorului de teologie Andre i Ghidiu, următorele l itere pastorale, cătră clerulu şi poporulă din tractulu O r a v i ţ e î : „Dupăce Consistoriulti diecesană în şedinţa sa din 30. Decemvre 1882 a aprobată alegerea cu niaioritate de voturi a profesorului de teologie A n drei Ghidiu de protopresviteru alu tractuln! Oraviţeî cu locuinţa, scaunulă şi parochia din Oraviţa-montană, care alegere s'a efeptuitu cu observarea prescriseloră statutului nostru organici! în Sinodulă nrotopresviteralu ţinută în Oraviţa-montană la 12. Decemvre 1882, — N e amă aflată şi N o i indemnaţ! ală chierotesi î:i biserica catedrală din Caransebeşă în cjuua s. boteza alu Domnului adecă în 6. Ianuariu. a. c. după prescrisele şi tipiculu sântei nostre bise-
j> ricî ortodocse resăiitene cu atât mal tare, fiindcă > nou alesulu, întăritulu şi chierotesitulă protopresvi-< teră Andre i Ghidiu este unu barbata mal bine cua-5 lificattt pentru acesta demnitate bisericescă. Aducând Ì acestea la cunoscinţa onoratului cleră şi Iubitului <j poporă din întregulu protopresviteratii ală Oraviţeî 5 totdeodată V ă poftimă şi provocămă pe toţ i preoţii l şi mirenii, ca să îmbrăţişaţi pe predisulâ protopres-< viteru şi parochu cu totă căldura şi bucuria, să-lu
sprijiniţi întru împlinirea greului seă oficiu proto-> presviteralu, dându-I tota onórea, ascultarea şi su-i bordinaţiunea în cele ce se atingă de diregătoria sa < protopresviterală, aducânduvă aminte de cuvintele l Dumnedeesculuî Apostolă Pave lă : „Ascultaţ i pe maî î> marii vostri şi ve plecaţi loră, că el privegheză pen-< tru sufletele vostre, ca unii ce aă se dea samă ; ca \ aşa el cu bucurie să facă acesta, Iar nu suspinându, > căci acesta nu vă este vouă de foiosa." Ebr. cap. <; 13. versă 17. ţ * Distincţinne si înaintare. Consistoriulă die-l cesană din Caransebeşă a dispensată dela conducerea \ tractnlul^ protopresbiteralu alu Ciacovel pe adminis-
tratoriulü de până acum, pe preotulü din Obad P a v e 1 ü J a n e a pelângă espriinarea recunoscinţeî serviţiuluî eredinciosă « i punctuală de până acum, I a r Preasan-tia Sa D l ă Episcopu diecesană loan Popasu pentru ostenelele lui puse în conducerea tractulul pană astăd^i l'a distinsă cu breă roşă, dândul permisiunea şi binecuvântarea a purta acesta distincţiune la orice oca-siune. Iară până la luarea disposiţiuniloră prescrise de statutulă org. pentru întregirea definitivă prin alegere a postului vacantă de protopresbiteră con-sistoriulă a denumită de administratoră protopres-biterală pentru acesta tracta pe asesorulă consistor ială P a v e l ă M i u l e s c u , preotă în Biserica-albă, conferindă totdeodată pentru subsistinţa lui parochia a 2 din comuna Vo i t eg remasă vacantă după reposa-tulu protopresbiteră loan P . Seiman, şi acesta până ìà despărţirea îerarebică a româniloră ortodox! din orasulă Ciacova, unde va avé la timpulü seă a se aşeda definitivă scauhulu protopresbiterală.
* Diarulă „Lnminatoriulu" face următor ea apreţiare asupra „A>es//"-loră dlul loan Tripa : „In di-lele , trecute ni s'a trimisă, nu scimă de cine, unu esemplariă din poesiile întitulate ca mal susă, fată să ni se fie spusă şi seopulă trimiterii . Presupunemu că cutare amică ală dlul poeta v a fi făcută aeésta în seopă ça să anunţămă aparinţa. opului. I u acesta presupunere amu luată opulă la mână, amü începută a-lă ceti şi venimü a constata cu plăcere că cuprin-s u l ă l u l , adecă poesiile,,dluî Tripa, suntă atâtU de diadi, atâtU de bogate de idei sublime încâtă nu ne-aruă potuta deşlipi de de^usulă, până când nu î-amă cetită cuprinsulü întregă. Şi când amă fostă gata amü remasă încântaţi de frumseţa poesiiloră dlu! Ţripa. N a v e m ă onore a. cunósce în persóna pre dlă autoră, dar încâtă. l lu cunoseemă după opă, îlu reeomândămă deosebitei atenţiuni şi spriginirî a onor. publică română, deosebi tinerime!, asecurândă pre fie-ciue că va afla în fie-care poesie din opă o deliciosa distragere.
* Netoleranta unui inspectora. Ună amică ală diaraluî nostru din Satuíü-noü, [în Banată] care prenu-merase „Biserica şi Scola" pentru biblioteca şcolară de acolo, ne scrie că : „conform ordinaţiuneî inspectore-luV regescü de scóle, (ţiarulu „Biserica şi Scola" este opriţii deUv UMioteca şcolară." V a se d ' c ă : credinciósele organe ale patrioticului şi părintescului guvernă maghiară şî-an pusă de gândă a eschide şi a estermina cu or! ce preţu limba romanésca din şeolele nòstre ; altfelă nu ne putemă esplica oprirea diaruluî nostru de la scola romanésca din Satulă-noă,'când afară de cestiunile şcolare" şi bisericesc!, elă n'are nimic cu cestiunile politice, d e care sunt preocupaţi guvernanţii nostri.
* D i a r e n o n e . î n Bucurescï a apărută delà anulă noă „EducatorulU", ^iară pedagogică şi literară, organică ală corpului didactică din „Asil'ulă Elena Dómna" şi „Ateneulă Elisabeta", redactată de Dlă Dr. Barbu Constantinescu. Ese odată pe septemână. Preţuia abonamentului pentru Austro-Ungaria pe ană numai 2 fl. v . a. Totu îu Bucurescï a apărută : „Biserica jromână" ^iară eclesiástica. Redactoră Archiereulă CalistratU. Ese odată pe septemână. Preţuia pe ană pentru Austro-Ungaria numai 3 lei (1 fl. 41 cr.) — In Blasiă a apărută „Foi'a basericescă" organa pentru cultura religiósa a clerului şi a poporului. Redi-geată de Dr. Alesandru Grama. A p a r e în 10 şi 25 a fie-eărel ' luni. Preţuia pre ună ană 3 fi. v . â. T o t ă în Blasiă a apărută . rFói'a scolasteca" organa pedagogică, literară şi scientifica, redigeată de Ioane Ger-
j> manii, prof. gimnasialu. A p a r e în 10 şi 25 a fiecărei < luni. Preţuia pre ună ană 3 fl. v . &.
I * C o r t i v o c a l i i - laregis trămă cu bucurie că inii stituţiunea coruriloru vocale progreseză pe $i ce < merge. î n timpulă mal noă, după cum ni se scrie, s'a < înfiinţată ună coră vocală şi în comuna Pobda, prin j> stăruinţa zelosului înveţătoriă Sofroniu Racovi ţenă > şi a preotului Ioană Savă, spriginiţ! întru acesta de < plugari! Ştefană Grhiiăzană şi Ioană Jurjeca.
Anunciü ! I A m onore a însciinţa onorat, publică cetitoriă, > cumcă am deschisă
\ cancelaria mea de advocatura <; în T i m i ş ó r a (suburbiulă Fabr ică ) strada Buzi-i asului casa Iu! Tauber N r . 8. < Constantin Lazarü <¡ advoeatü.
B ^ l e t i n rn.eteorolo§ric-£i..
Diua. Luna. Fressiunea aerului
Temperatura Ceriul ü
Sâmbătă 27. Ian. 763'6 mm. 3-3 OR. ninge
Duminecă 28. „ 766'6 „ -0-5 „ norostt
Luni 29. „ 773-5 „„ 4-1 „ seninü
TMarţî 30. „ 767-2 i 4-1 ». obdusü
Mercurî 31. „ 765 5 , »
Joî 1. Febr. 7666 „ 8 » —̂ seninü
Vineri 2. „ 766-8 „ 9 »
i C » i i c u r s e . I Conform ordinaţiuneî Venerabilului ConsistorhV \ eparchială arădanu de dto 30. Dec. N r . 3292/882 — l pentru îndeplinirea postului de înveţătoresă la 3c61a \ de fetiţe confesiouală-română din comuna Măderatu, 5 cu acesta se deschide concursă cu termină de alegere \ pe 13. Februar/â st. vechia a. c. \ Emolumintele sunt: 1) 200 fl. v . a. bani gata \ salariă anuală; 2) 10 orgi i de lemne din care se \ va încâ lc i şi şcola, 3) 6 fl. v. a. pentru conferinţă, l 4 ) quartiru liberă cu grădină de legumi, s Doritorele de-a ocupa acesta postă sunt avisate ş a-şl trimite recursele loră instruite conform stat. org. <> până la diua de alegere, adresate Comitetului Paro-< chială — Prea Oonoratuluî Domnă Atanasiă Mera, } adm. protopopescă in Siria ( V i l â g o s ) . \ Comitetulă parochialu. \ Cu scirea şi învoirea mea: A t a n a s t â M e r a , m. p. Adminis-^ tratoru prot. şi Inspeotoru de şcdle.
i Pentru deplininirea postului de eapelanu clasa II. ? lângă veteranulă parochă Nicolau Crozescu, d i n Be-î liniu, prin acesta se escrie coneursulu cu termină de j alegere pe diua de 20, Faurii a. c. < Emolumintele sunt: 10 jugere de pămentă ară-\ toriă în valore de 200 fl. v . a. şi % din venitele ) stolarî dela 210 numere de case, adecă cam 40 fl.v.a.
Recurenţii sunt avisaţî, recursele loră adjustate conform preşcriseloru Statutului organicii şi ale * Regulamentului" — şi adresate Comitetului parochială, până la 19. Pauru a. c. ale tramite părintelui protopopii tractualu Georgiu Craţiuneseu în Belincz p. u. Kisze tó ; şi a se presenta în vr 'o Duminecă ori serbatóre în biserica din locă, spre a-şî argta desteri-tatea în cântări ori cuvântări bisericescl.
Belinţu, în 9. Ianuariă 1883. Comitetulă parochială.
In conţelegere cu min*: tJ. C r a ţ i u n e s c u , protopopii.
Pentru vacanta parocbie de clasa a I l I - a din comuna Prézescii cu filia Ooncenif, protopresbiteratulu B. Ineuluî, se escrie concursă cu terminulă de alegere pe 6. Februarie st. v . anulă eurgătoriă.
Emolumintele suntu : doue^ecî jugere pământii parte aratoria parte fenaţă, stola şi biruia u sitata dela 113 N r . de case, euartiră liberii cu grădină de legumi.
Dori tor i i de a ocupa acesta parochie au a-şl trimite recursele sale instruate conform stat. org. la oficiulu parochială g r . or. din Prézesci i , posta ultimă Boroş-Şebeşă până la 2. Februarie, st. v . a. c. Iară până la alegere să se presenteze în vre-o Duminecă séii Serbatóre la s. biserică din locu. pentru a-sl arăta cunoscinţa în oratorie şi cântări.
Prézesci i 10. Ianuarie, 1883. Comitetulu parochialu.
In conţelegere cu protopresb. tractualu I o a n a C o r n e a , m. p.
P e basa conclusului a. Vener. Consistoriă die-cesanu din 2/14. Decembre 1882 N r . 3305. B . pentru deplinirea parochie! vacante de clasa I I I din /ormata, în protopresbiteratulu Siriei (Vi lagoşuiul ) se escrie concursù de alegere pre Dumineca dela 6/18 Februarie 1883.
Emolumintele suntu : a ) una sesiune de pămeută parte aratoria parte fenaţă, cu unu fondu intravilauù ; b ) birulu preoţescu câte 1 mesură dela casa cu pămîntii, jumătate grâii jumătate cucuruzii; c ) stolele usuate dela 110 numeri de case.
Dor i tor i i de a ocupa acesta parochie suntù avisaţî recursele loru instruate în sensulu stat. org. şi a regulamentului pentru parochil până în 30 Ianuariu 1883. a le subşterne la subscrisulii adm. proto-presbiterală în Vilagoşu.
Dela recurenţi să recere a se presenta într 'o $i de Duminecă sau serbatóre în s. biserică din locu spre a-şl aréta desteritatea în cântă şi în cele pastorale,
Comitetulu parochialu. Ln conţelegere cu mine: A t a n a s i o M e r a , m. p. Administra
torii protoprebiteralfi.
nulă de cualificaţiune teologică, şi sunt cualificaţl pentru parochil de clasa primă.
Dori tor i i de a ocupa acesta paroohie au a-şl subşterne recursele loru adresate comitetului parochialu până în d.iua susnumită Reverendissimuluî Domnu Moise Boeşană, administratorii protopresvite-ralu alu Aradului, în Kurtics, şi până în d'ua de alegere a-se presenta în vre-o Duminecă, sau serbă-t6re în sânta biserică din SâmbătenI, spre a-şl areta desteritatea în cântare tipicii şi cuventărl bisericesc!.
SâmbătenI în 1/19. Ianuariu 1883. Comitetulu parochialu
In conţelegere cu: H o i s e B o c ş a n u , m. p. adm.
Pentru deplinirea parochie! vacante de clasa prima din comuna Sămbăteni, se escrie prin acesta concursă nou cu termină până la 6/18. Februar/u 1883, când se va ţine şi alegerea.
Emolumintele împreunate cu acesta parochie sunt: Una sesiune de pământu arătoriă, biruia şi sto -lele îndătinate.
Dela recurenţi se recere ca să producă testi-moniă despre absolvirea a loră 8 clase gimnasiale cu esamenu de maturitate, despre absolvirea studieloră teologice, precum şi testimoniă, că aă depusu esame-
protop.
P e basa decisului ven. Consistoriă eparchială din A r a d , dtulă 2. Decemvre 1882. N r . 3137. B . pentru deplinirea parochie! vacante de classa I I I . Şustra, în protopresbiteratulă Hasiaşulul, se escrie concursulă cu termină de alegere pe 13/25. Faurii 1883.
Emolumintele suntu: una sessiune de 30jugere de pămîntu, 24 arătură, 6 fânaţe — piaţă întravilană de 7» jug> fâ'"â casă, şi l / s jug. estravilană, apoi stola îudatinată dela 140 numeri de case.
Es te de observată că sessiunea parochială este însărcinată cu o restanţă de contribuţiune şi de ecni-valentu, remasă după reposatulă acolo preotă Ştefan Doroa, — în suma de peste 260 fl. v . a ; afară d'acea cu spesele pentru regularea Begeuluî în suma de 24 fl. v. a. cari tòte va trebui să le depureze fiito-riulă preotă.
Recursele adjustate conform prescriseloră stat. org şi ale „Regulamentului," şi adresate respectivului comitetu parochială sunt a se trimite subscrisului protopopăîn Belincz, p. u. Kisze tó ; având recurenţii în vr 'o Duminecă ori serbatóre a se presenta în biserica din locă, spre a-şl arèta desteritatea în cântări şi tipiculă bisericescă.
Sustra, 3 Ianuariă 1883. Comitetulă parochială.
In conţelegere cu mine : G e o r g i a C r & c i u n e s c u , m. p. protopopii.
N r . 778 S. ~ ~ Subscrisulă Consistoriă oferă ună Stipendiu, de
500 fl. pe trei ani unul tîneră carele se va pregăti în institutulă agronomică din Ungarisch-Altenburg pentru profesura de agronomie la institutele diecesane de teologie şi de pedagogie.
Petenţ i I aă să producă următorele documinte : 1) Ates ta tă de boteză, că sunt români gr. or. 2 ) Ates ta tă de maturitate de gimnasiu saă de scóla reală. 3 ) Atestată dela medică că sunt de constituţie sânătosă. 4 ) Ates ta tă că afară de limba română mal posedă şi limba magiara şi germană în asa gradă, ca se potă asculta prelegerile la numitulă institutu.
Maî departe, celă-ce va câştiga acesta stipendiu se va deobliga a servi la predisele institute diecesang celă puţînă 10 ani de $01».
Pet i ţ i i l e înstruate cu atestatale de mal sus aă să se trimită în coci până la finea lui luliu 1883. st. vechiù.
Caransebeşă din şedinţa consistorială tînuf ă în 18. Noemvre 1882.
