75146182-TURISMUL-MONTAN-ŞI-DE-LITORAL

7/29/2019 75146182-TURISMUL-MONTAN-ŞI-DE-LITORAL

http://slidepdf.com/reader/full/75146182-turismul-montan-si-de-litoral 1/35

TURISMUL MONTAN ŞI DE

LITORAL

PURCEL IONEL



CUPRINS:

1. INTRODUCERE

2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

3. TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI

4. TURISMUL DE LITORAL – LITORALUL ROMANESC AL

MARII NEGRE

5. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI

6. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN

7. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORAL

8. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ 9. CONCLUZII ŞI PR OPUNERI



1. INTRODUCERE

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca

contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului

nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia. În noianul de transformări produse în

viaţa social economică după cel de-al doilea război mondial – introducerea automatizării,

folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea

agriculturii conturarea ştiinţă ca ramură de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc.

– societatea omenească, indiferent de formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic

existent s-a industrializat la scară planetară. Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin

dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populaţiei în centre urbane, încadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de şcolarizare şi de

muncă ale căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor

de distracţie; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a producţiei

şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilităţi

nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte pozitive asupra membrilor

societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber

prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de

viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare. Însă, în acelaşi timp, societatea

industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma

agresivităţii biologice (poluare, lipsa de mişcare, maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de

ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională) De aici, şi nu numai,

dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece timpul liber călătorind,

căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi sate din ţara de baştină sau din

alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngriji sănătatea. Şi cum numărul

populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar influenţa factorilor distanţă - timp afost dominată simţitor pr in modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de

petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o „explozie” fără precedent constituind

una dintre cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane, dar mai ales a deceniilor şapte,

opt şi nouă ale secolului XX.



România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural istorice, care-i

permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită, competitive, în măsură să

satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români şi străini. De aceea, se poate spune

că România este o ţară turistică, o ţară care poate oferi în acelaşi spaţiu, diversitatea montană a

Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze. În centrul ţării, Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii

încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaţilor. În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi

câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având calităţi terapeutice au stat la baza

dezvoltării a peste 160 de staţiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte

din istoria zbuciumată a poporului român. La atracţiile naturale şi istorice se adaugă mulţimea

realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăţia creaţiilor

etnografice şi folclorice precum şi ospitalitatea poporului român. Varietatea acestor elemente, la

care se adaugă baza materială modernă (hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioanede tratament, etc) şi infrastructura turistică au permis conturar ea chiar a unor zone turistice.

Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele: litoralul

românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpaţii,

Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş. Făgăraş, etc.



2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economică în

plină ascensiune, care tinde să se constituie într -o ramură distinctă a economiei naţionale. Sub

influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico – ştiinţific din ţara noastră, în special în

ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern şi eficient

de diversificare a căilor de refacere a capacităţii de muncă şi de utilizare plăcută şi raţională a

timpului liber. România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul

românesc al Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje aco perite u nisip foarte

fin, în timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul ţării Podişul Transilvaniei

este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi. Numeroase izvoare de apă minerală şi lacuri cu

calităţi terapeutice constituie baza dezvoltării unor staţiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetăţile dacice, monumentele de artă veche şi modernă

de pe întreg cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi noi.

Alături de atracţiile naturale şi cultur al-istorice se adaugă şi realizările poporului român:

Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş, Someş. Siret sau cele de la

Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărăşanul. Din punct de vedere turistic,

prima atracţie naturală din România este litoralul Mării Negre. Cei aproape 100 km. de litoral,

între Năvodari şi frontiera cu Bulgaria, dispun de excelente plaje cu nisip, o mare fără maree,favorabilă înotătorilor, foarte multe zile însorite (circa 250 anual) şi temperatură moderat de

caldă, o excelentă infrastructură, cu spaţioase hoteluri şi vile, facilităţi pentru turişti, acces uşor

pe şoselele de coastă spre Constanţa sau Bucureşti pe podurile peste Dunăre de la Giurgeni –

Vadu Oii şi de la Cernavodă. În împrejurimi se găsesc numeroase locuri de interes arheologic, ca

monumentul de la Adamclisi, ruinele vechilor oraşe greceşti- Histria este cel mai bun exemplu.

Alături de litoral, Delta Dunării este o atracţie majoră pentru iubitorii naturii. Hotelurile de la

Maliuc, Sulina, Crişan, Tulcea pot caza turiştii în condiţii foarte bune, de unde aceştia pot vizita

pădurile şi lacurile din apropiere – sanctuarele păsărilor şi a altor vietăţi.

Ţara noastră dispune de numeroase şi variate izvoare de ape minerale, răspândite pe tot teritoriul

în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de staţiuni balneare. Alături de Eforie Nord, Mangalia, Neptun

situate pe litoral, cele mai importante, unele de nivel internaţional sunt: Băile Herculane



(renumită încă de pe vremea romanilor), Băile Felix, Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti, Govora,

Tuşnad, Sovata, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând constitui excelente puncte de

plecare pentru excursii în Carpaţi.

Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat cele mai vechistaţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni, Poiana Braşov. Alte areale cu un

potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi Curtea de Argeş – Capra, Lotru Voineasa,

Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei.

Oraşele, satele, precum şi monumentele de interes istoric, artistic sau etnografic completează

potenţialul turistic natural al României. Monumentele de artă medievală din Moldova de Nord,

ale căror construcţii au fost acoperite la exterior şi în interior cu fresce ce datează de peste 500 de

ani, aflate în evidenţa U.N.E.S.C.O., constituie un exemplu al moştenirii culturale a României. Înafară de Bucureşti, cu monumente de arhitectură vechi şi moderne, parcuri minunate, muzee

interesante şi un bogat program de manifestări culturale oraşe ca Braşov , Sibiu, Cluj Napoca,

Oradea, Arad, Hunedoara, Sighişoara, Alba Iulia (în Transilvania), Piatra Neamţ, Iaşi, Rădăuţi

(în Moldova), Curtea de Argeş, Târgovişte, Craiova şi Târgu Jiu( în Muntenia şi Oltenia),

Timişoara (în Banat), Baia Mare (în Maramureş) oferă multe motive de vizitare: castele, cetăţi,

palate, construcţii de lemn, biserici, mânăstiri.



3.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic naţional ca o

importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai multe state europene, cum sunt:

Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă unele particularităţi care le

conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de

iarnă, alpinism şi drumeţie montană. Sistemul montan se caracterizează printr -o diversitate de

aspecte peisagistice şi o mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile

diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor

montane, submontane şi depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului

vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul

cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc. Toate acestea prin specificul şi modul deîmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi nota de atractivitate turistică a munţilor noştri.

Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o valorificare complexă

în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi pentru cele specifice –

sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânătoare, pescuit.

Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o cunună -

închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanţ de

depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor româneşti este

dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m.

În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase

depresiuni. Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ

redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor

depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice. Culmile lor sunt, în general,

rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar depresiunile intramontane, în număr de peste

300, şi numeroasele trecători şi pasuri facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu telefericul

cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate: Semenic,

Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul turistic natural de o mare

valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera Buhui,



cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele

Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.

CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo- hidrografic şi social-cultural,

se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea Mureşului la sud şi ceaa Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei. Principalul

nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful

Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase ce au

interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiş –

Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea Craiului, atinge altitudinea

de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa

montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se

remarcă prin existenţa unor spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma,

cu înălţimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care

predomină, din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai

scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are

un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi multe

păşuni întinse pe culmile lor scunde. Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de

minereuri neferoase şi având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară),

prezintă o varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele – Vf.

Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri şi

platforme pe care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai

caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile

Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu

aspect columnar, văi şi chei impresionante (Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu

formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe. Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de

vegetaţia lor bogată reprezentată de păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajiştimontane întinse. El este întregit de compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în

care se întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de

arhitectură de o incontestabilă valoare. Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare

ştiinţifică şi estetică. Acesta dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându -se pe locul al

treilea în Europa – alături de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni



mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului,

etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300)

şi altele cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar

nu toate interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin

valoarea ştiinţifică şi estetică se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind

declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa,

Cetăţile Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara,

Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic. Fără a avea înălţimea

Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu schiabil, desfăşurat pe cca. 1200 – 1400

m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general lipsit de avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole.

Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile

meteorologice, sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importantedomenii schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii

Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până

primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din Făgăraş, Rodna şi Retezat, după

cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m.

înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe

an. Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi, permit

amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul inferior 900

– 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare succesivă a domeniului

schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi s-a conturat

şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor meridionali,

Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi

internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de vară şi

de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare sau abrupturile

calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ),

Făgăraş(11), etc.

Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră constituie un

remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj

natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.



4. TURISMUL DE LITORAL – Litoralul românesc al Mării Negre

MAREA NEAGRĂ

Situată între paralele 40o55’ şi 46o 32’ latitudine nordică şi între meridianul 27o27’ şi 41o 42’longitudine estică, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.490 km2, adâncimea maximă este de

2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de 529.955 km2. La ţărmul de nord şi de est

Marea Neagră scaldă pământul fostei U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei, iar la vest

teritoriile Bulgariei şi României. O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt

doar 5 insule: Fidonisia, Berezoia şi Insula Şerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula

Şerpilor situată nu departe de gurile Dunării, legenda povesteşte ă s -ar fi aflat templul lui Achile

vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenuşa lui Achile, ucis de Par is la Troia, a

fost dusă de mama sa la gurile Dunării şi îngropată pe Insula Şerpilor unde i s-a ridicat un templu

şi o statuie. Spre deosebire de alte mări ale Terrei, Marea Neagră are ţărmurile puţin crestate,

doar cu câteva golfuri, însă larg deschise. Este una dintre cele mai întinse mări continentale şi a

doua ca volum, adâncimea maximă şi medie – după Marea Mediterană şi Marea Nordului. O altă

trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei mult mai scăzută decât a

altor mări şi oceane. Salinitatea Mării Negre este dependentă, printre altele, de factorii climatici,

care influenţează evaporaţia şi de aportul de ape fluviale şi mediteraneene. În medie, apele Mării

Negre conţin jumătate din salinitatea oceanelor sau a altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1litru de apă, faţă de 35 – 39 grame/litru, media pe glob. Salinitatea creşte cu adâncimea ajungând

la 22,4 g/litru pe fundul mării. Variaţia salinităţii în funcţie de prezenţa apelor dulci sau sărate,

alături de variaţiile temperaturii şi de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile

de ape de la un loc la altul, care în anumite condiţii iau aspectul unor adevărate fluvii marine

(curenţii). De-a lungul ţărmului relevând sinuozităţile litoralului, le identifică prezenţa unui uriaş

fluviu circular, care „aleargă” într -o direcţie inversă acelor de ceasornic. Marea Neagră este

lipsită de flux şi reflux. Diferenţa de nivel ce se înregistrează ca urmare a fenomenului mareic

este de numai 12 cm. În schimb, pe timp de f urtună, valurile pot atinge înălţimea de 5-7 m. Cu

toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea Neagră rămâne sub

raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă că temperatura păturilor

superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluţia temperaturii aerului; uneori chiar îngheaţă. Vara,

când regiunile înconjurătoare se încălzesc puternic, temperatura apelor Mării Negre. O altă



particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa ei vegetală şi animală este reprezentată

numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până la adâncimea de 150-200 m. Totuşi,

Marea Neagră are o viaţă pelogică săracă, în schimb viaţa litorală este extrem de bogată. Această

mare este una dintre cele mai bogate mări, în peşte, de pe glob. Potrivit particularităţilor

geomorfologice şi condiţiilor sale specifice de viaţă, Marea Neagră este considerată un unicat

hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii. Litoralul românesc al Mării

Negre începe de la frontiera ţării cu Rusia (braţul Muşura) şi se întinde spre sud pe o distanţă de

224 km., până a frontiera cu Bulgaria (Vama Veche). Între gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe, pe o

distanţă de peste 40 km., ţărmul maritim este reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la

Sfântul Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o porţiune cu nisipuri joase, în mare parte

dominată de prezenţa complexului lagunar Razim-Sinoe.

PLAJA

Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre răsărit, ceea ce

determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud, numai coastele estice ale

Italiei şi litoralul bulgar se bucură de o orientare similară, restul plajelor din Italia, Franţa,

Spania, fiind orientate spre apus, nord şi sud. Şi climatul litoralului românesc prezintă deosebiri

faţă de condiţiile climatice de pe alte zone litorale situate pe aceeaşi paralelă. Astfel, climatul

litoralului românesc al Mării Negre este rezultatul interferenţei dintre climatul maritim şi cel de

stepă. Prezenţa stepei determină o încălzire accentuată a aerului, umiditate scăzută şi ploi rare,

temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25oC, ceea ce reprezintă un climat mai

cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Mânecii, dar mai puţin torid decât

pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie anuală, de 11,3oC, este mai ridicată

decât a Mării Mânecii(10.9oC) şi mai scăzută decât cea a Atlanticului(12.7oC). Presiunea

atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o puternică oxigenare a

sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă, impunând caracteristicile celei

maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de umezeală , vânt din larg care aduce aerul

sărat al mării. Din această cauză, climatul Mării Negre este dulce şi tonic, fără să fie prea

excitant, ceea ce ne oferă avantaje suplimentare. Stabilitatea termică, cu variaţii mici de

temperatură de la o oră la alta şi de la zi la noapte se datorează faptului că majoritatea staţiunilor

sunt situate între două mari suprafeţe de apă (marea şi lacurile) care înmagazinează ziua o mare



cantitate de căldură solară şi o degajă lent în timpul nopţii. Acest fapt explică de ce pe litoral nu

se produc noaptea acele căderi mari de temperatură care se observă la câmpie. Pe litoralul

românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad sunt de scurtă durată. Din

această cauză plajele sunt aproape în permanenţă uscate.

Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum şi micro – organisme. Picăturile extrem

de fine(aerosoli naturali) proveniţi din spargerea valurilor care plutesc în aerul marin conţin

substanţe ce intră şi în compoziţia apei de mare. Inhalarea acestor picături ajută la mineralizarea

organismului de care au nevoie mai ales copii şi cei demineralizaţi, cei atinşi de TBC şi alte

infecţii. Aerul mării conţine ozon, în cantităţi mari, care stimulează nutriţia, graţie marii lui

puteri de oxidare; are şi o acţiune antiseptică producând dispariţia microbilor de pe căile

respiratorii.

Briza de mare care adie pe litoral face mult mai uşor suportabilă arşiţa soarelui, aducând aer

dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzeşte mai repede decât apa mării, de

aceea, dimineaţa se produce un aflux de aer dinspre mare spre uscat. Este briza de mare a cărei

intensitate creşte până spre orele 14 – 15, apoi scade. Direcţia brizei se roteşte după Soare. Seara,

fenomenul se produce invers: uscatul se răceşte mult mai repede decât apa mării şi, la câteva ore

după apusul soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat spre mare.

Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului românesc. Din acest

punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă datorită

radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conţinutului crescut de iod şi săruri din

atmosferă, dar, în acelaşi timp, calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice, prin variaţiile

foarte mici ale temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a acestor două

acţiuni, aparent contradictorii, dă naştere la un climat stimulator, care determină o creştere a

metabolismului, o scădere a frecvenţei respiraţiei, o îmbinare mai uşoară a hemoglobinei din

sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătăţită şi o stimularegenerală a proceselor biologice.

Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul catarelor subacute

sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite) scrofulozei, limfatismului,

rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenţei, reumatismelor



articulare şi musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate,

osteitelor , mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienţei glandulare,

tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii şi multe altele.

Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr -un complex de factori: cura de Soare, baia demare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin unele dintre acestea. De reţinut

că orice persoană venită din condiţiile unui alt climat are nevoie de 2 – 3 zile de acomodare, timp

în care trebuie să rezerve cât mai multe ore de odihnă şi o cât mai redusă expunere la Soare.

Cura de Soare contribuie la regenerarea şi călirea organismului. La baza falezei, valurile mării au

format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate şi moi, oferind condiţii excelente pentru

helioterapie. Radiaţia solară activează circulaţia sângelui, sporeşte numărul globulelor roşii, care

devin astfel mai bogate în hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu şi fosfor în organismajunge la proporţia normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Acţiunea cea

mai importantă a radiaţii solare se datorează razelor ultraviolete, care distrug microbii şi

acţionează asupra formării vitaminei D. Intensitatea razelor ultraviolete creşte treptat începând cu

primele ore ale dimineţii, ajungând la maximum între orele 10-13. După ora 11 radiaţiile

ultraviolete devin dăunătoare, fiind indicat, de aceea, ca expunerea la Soare să se facă între orele

8-11. După amiaza băile de Soare sunt favorabile vara, între orele 16 -18, când radiaţiile

ultraviolete sunt încă suficiente.

Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acţionând asupra pielii, musculaturii,

circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic, etc. Prin compoziţia sa chimică şi prin

acţiune valurilor, apa de mare întăreşte orgnismul. Sub influenţa băilor de mare se stimulează

funcţiile organismului, în special a inimii şi a vaselor sanguine. Baia de mare se face în general

după baia de aer şi baia de Soare. Ea poate dura de la 5 până la 30 de minute.

Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale sapropelice, indicate în

numeroase maladii, precum şi prin lacurile sale bogate în diverse săruri. Baia de nămol se face

sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol, după care corpul se expune la Soare până la

uscarea completă a nămolului. Urmează spălarea acestuia şi o fricţiune cu un prosop uscat.

Nămolul acţionează asupra celor mai importante funcţiuni ale organismului, întărindu-l şi

stimulându-i forţele de rezistenţă şi apărare.



Acestor factori naturali li se adaugă şi valoroasele izvoare de ape sulfuroase mezotermale, care

au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia. Iată câteva dintre motivele pentru care

această zonă este atât de mult solicitată de turiştii români şi străini, iar porţile litoralului

românesc rămân deschise tot timpul anului

DE LA NĂVODARI LA MANGALIA

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km. constituie domeniul

aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia şi Mangalia, litoralul constituie una dintre

cele mai renumite şi atractive regiuni turistice ale ţării, cu cea mai mare capacitate de cazare.

În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre, preocupările principale ale

proiectanţilor au fost următoarele: utilizarea integrală şi raţională a plajelor, organizarea şi

dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea unor plaje artificiale, cum este cazul la

Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei juste densităţi în staţiuni şi

utilizarea raţională a terenului; realizarea unui raport armonios între construcţiile înalte şi cele

joase; crearea de spaţii verzi în staţiune; constituirea unor hoteluri estivale, uşor accesibile, cu

niveluri puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curţi interioare şi

galerii deschise; centralizarea anumitor funcţiuni de servire, pentru a asigura aprovizionarea

uşoară, etc. Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul

internaţional: hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, popasuri cu grade de confort şi sisteme de

dezvoltare diferite. Staţiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de

diferite capacităţi, cu dotări de agrement şi diverse alte servicii.

CONSTANŢA

Municipiu cu o populaţie de peste 320.000 de locuitori, oraş-port maritim cel mai important al

României, prin care se efectuează oi mare parte a exportului, fiind în acelaşi timp şi port de

tranzit. În structura acestui oraş se remarcă: Cazinoul, Biserica Sf. Gheorghe, MoscheeaHunchiar, Biserica grecească Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză Florentina, Silozurile din

port - realizate de Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou şi portul turistic Tomis. Turiştii mai

pot vizita: Muzeul de istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul Marinei Române, Muzeul de Artă,

Expoziţia permanentă de artă plastică „Ion Jalea”, Muzeul de etnografie şi artă populară, Muzeul

de ştiinţele naturii şi altele.



COSTINEŞTI.

Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca staţiunea studenţilor. Aici există

căsuţe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază sportivă, etc. Plaja are cca 5 km. lungime şi o

lăţime de 100 – 299 m. Lacul Costineşti este folosit şi pentru agrement, iar nămolul a fost utilizatcu succes în tratamentul diverselor boli.

EFORIE.

Oraş situat pe ţărmul Mării Negre, cu o populaţie de aproape 150.000 de locuitori, alcătuit din

două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord şi Eforie Sud. Eforie Nord este o

staţiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare şi extremitatea nord-estică a Lacului

Techirghiol. Eforie Sud este o staţiune balneoclimaterică permanentă situată pe cordonul

litoralului şi promontoriul calcaros dintre faleza mării şi Lacul Techirghiol. La Efor ie Nord sunt

mai multe stabilimente balneo – medicale, cu nămol din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are

circa 4 km. lungime şi 50 – 80 km lăţime. Există teatru şi cinematograf în aer liber, piscine,

ştrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri, minihoteluri, popas turistic.

La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac şi împachetări cu nămol,

Sanatoriu de recuperare şi ortopedie. Staţiunea dispune de teatru de vară, cinematografie,

terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic.

MAMAIA.

Staţiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul oraşului Constanţa desfăşurată în lungul

unui perisip între apele Mării Negre şi cele ale Lacului Siutghiol, cu o plajă de circa 10 km.

lungime şi o lăţime de 50 până la 800 m. Staţiunea dispune de o bogată bază materială alcătuită

din hoteluri, vile, sat de vacanţă, discoteci, baruri, restaurante, bowling, terenuri de sport şi

minigolf, teatru de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se poate practica schi nautic, yachting,

etc.

MANGALIA.

Oraş- port maritim, cu o populaţie de peste 45.000 de locuitori. Staţiunea baleneoclimaterică este

favorizată de condiţiile climatice (media anuală a temperaturii este de 11,2oC, a lunii iulie de 26 -



28oC, iar precipitaţiile medii anuale au valori de 377 mm.) şi de prezenţa Lacului Mangalia, în

cadrul căruia sunt bogate izvoare de ape mezotermale, sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în

partea de nord a localităţii – Complexul sanatorial Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de

sud – Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic deosebit

prezintă cetatea Callatis, iar la nord de aceasta se găseşte necropola elenistică, la care se adaugă

necropola tumulară. În Mangalia mai găsim edificiul Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan,

Sulatan, Muzeul de arheologie Callatis, Muzeul de artă, Colecţia de curiozităţi Mercurius.

MANGALIA NORD – genericul sub care sunt cunoscute staţiunile de la nord de oraşul

Mangalia.

Staţiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa 20 de

hoteluri, sate de vacanţă, bază de agrement, hipodrom.

Staţiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul Calypso,

discoteci, popas turistic.

Staţiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre preţioase

şi semipreţioase.

Staţiunea Jupiter în care hotelurile se desfăşoară între ţărmul mării şi pădurea Comorova, având

în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanţă, un camping, teatrul de vară,cinematograful, terenuri de sport şi baruri.

Staţiunea Neptun este aşezată într -o ambianţă naturală deosebită: marea, Lacul Neptun,

Rezervaţia botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri, terenuri de sport,

piscine, teatru de vară, parc de distracţii, centru de tratament balneologic , pentru băi de apă şi

nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de vacanţă, etc.

Staţiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de oraşe, altul cu

o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume şi terase şi al treilea cu hoteluri ale căror

nume amintesc provinciile româneşti.

Năvodari Oraş situat la ţărmul de sud –vest al Lacului Taşăul. Această staţiune este dotată cu un

complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de vară, cinematograf, terenuri



de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în

această zonă poluează din belşug mediul ambiant.

Techirghiol Oraş înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud Dealul

Techirghiol. Calităţile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii funcţiunii balneoclimaterice a localităţii, azi cu o populaţie de aproape 10.000 locuitori. Lacul Techirghiol

şi împrejurimile sale, cu o suprafaţă de 15.400 ha au fost declarate rezervaţie naturală. Staţiunea

dispune de mai multe baze de tratament, sanatorii pentru adulţi şi copii. În cadrul oraşului prinde

contur două zone funcţionale: sanatorială de sud-est şi de odihnă în nord – est.

5. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care sefoloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În acest context se au în

vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele comune, aparţinând altor ramuri,

dar folosite şi de turism(infrastructură generală) În cadrul bazei tehnico – materiale a turismului,

capacităţile de cazare, de alimentaţie publică, agrementul, etc. prin numărul şi structura lor

reflectă, în cea mai mare măsură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică, în ansamblu sau la nivel

teritorial.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea unei puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement,

transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită proporţie a bogatelor resurse turistice

răspândite pe întregul teritoriu al ţării noastre.

Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existenţa unei baze

tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de odihnă, cabane,

popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare, care să ofere turiştilor

condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Dintre toate tipurile de primire

cu funcţiuni de cazare cele mai



importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile turistice,

campingurile, căsuţele, satul de vacanţă, camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de

cazare de pe navele fluviale şi maritime, pensiunile turistice şi fermele agroturistice.

Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare celor

înregistrate de alte sectoare comerciale. Unităţile sezoniere de alimentaţie publică reprezintă un

procent ridicat (20,5% din totalul reţelei de alimentaţie publică) ceea ce corespunde nevoilor

turismului nostru puternic marcat de sezonalitate (în special pe litoral). Pentru a satisface cât mai

bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu specific reprezentative, care oferă

preparate culinare tradiţionale, într -un cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură,

decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe artistice bine alese şi executate, ceea ce conferăalimentaţiei publice noi valenţe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia

diversificării reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua

unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor

de răcoritoare, de meniuri dietetice.

Structuri de tratament

În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază de tratament

modernă, integrată în baza de cazare. Principalele staţiuni: Băile Felix, Băile Herculane,

Călimăneşti, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata , Eforie

Nord, Mangalia, Neptun şi altele, dispuneau în 1995 de 38 de baze de tratament din care, peste

jumătate moderne şi, cea mai mare parte, în incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic

aproape 95.000 de proceduri (din care peste 48.000 proceduri majore), ceea ce arată existenţa

unei baze materiale de tratament dezvoltată, puternic diversificată, aptă să satisfacă cerinţe de

tratament pentru toate afecţiunile încadrate în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

(cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.)

Structuri de agrement.

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi diversificate

pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva categorii mari



sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico – materiale: mijloace

destinate distracţiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc), mijloace

de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj,

sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv

peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi agrementive ,

2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice şi o capacitate de transport pe

cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază de agrement este concentrată

îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni balneare şi montane, după cum, în mijloacele de

transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul

instalaţiilor.

6. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORALLitoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult aşteptată cu

marea, cu prima zonă turistică a ţării. Calităţile terapeutice ale apelor mării, ale plajei sau ale

apelor mezotermale şi ale nămolurilor sapropelice, au fost intens valorificate prin puternica

dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, tratament,

menite să asigure odihna, recreerea şi tratamentul balnear pentru un număr din ce în ce mai mare

de turişti români şi străini. Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul,

cu avionul sau pe calea apelor, primul contact îl va lua negreşit cu municipiul Constanţa, poartade intrare şi centrul de dispersie al turiştilor către staţiunile de pe litoral, de la Năvodari la

Mangalia; apoi vor descoperi constelaţia litoralului, care înseamnă de fapt o salbă de staţiuni, una

mai frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti,

Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia. zonă comercială amenajată cu

construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă, restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri,

ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa restaurant, care-şi desfăşoară spaţiile pe niveluri

diferite. Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu specialităţi culinare

locale, prezintă programe artistice şi muzicale de folclor românesc. Restaurantul „Calul Bălan”

cu specific culinar autohton, program muzical şi artistic de folclor românesc dispune de o sală

pentru degustări de vinuri superioare din podgoriile dobrogene. Policlinica balneară Neptun, este

dotă cu instalaţii necesare aplicării de tratamente ambulatorii în diferite boli, se fac aplicaţii cu

nămol sau băi cu apă adusă din Lacul Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte



şi ultraviolete, magnetodiaflux, băi de plante medicinale şi altele. Jupiter. Staţiunea Jupiter

beneficiază şi ea, de efectul mare – plajă – lac – staţiune. În interior staţiunea cuprinde

construcţii în general joase, legate cât mai mult de vegetaţie, prin crearea de spaţii interioare

(Satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana). Zona

activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un spaţiu cât mai intim şi mai

agreabil aici au fost concentrate principalele activităţi ale staţiunii: magazine, poştă, teatru, dotări

sportive, etc. În centrul staţiunii Jupiter se găseşte un mic lac artificial – Tismana – în jurul

căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în această zonă

centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”, ”Nalba”, „Mimoza”,

„Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje: ”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”,

Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al hotelului ”Capitol”.

Satul de vacanţă „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter şi etaj şi cu o capacitate de

circa 1500 de locuri constituie un punct de atracţie al staţiunii. Interesant este că cele 740 camere

sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu constelaţiile „Zodiacului”, Căsuţele sunt construite

din lemn, vopsite în culori vii şi înconjurate de vegetaţie. Tot aici se află un camping cu peste

2000 locuri.

Cap Aurora staţiunea turistică Aurora se înscrie într -o fâşie de teren de circa 250 m. adâncime,

între Venus şi Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând suita de staţiuni din zona

de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de pe litoralul

românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: Gran t, Agat,

Diamant, Opal, Safir, Rubin, Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante, piscine terenuri de

sport şi alte dotări. Acest complex , socotit din punct de vedere arhitectonic şi 7unul dintre cele

mai frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti pe serie. Fiecărei grupări de trei sau

patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru copii. În partea de sud a staţiunii se

află complexul Cătunul, unde, printre altele, se organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este

compus din câteva unităţi distincte, concepute în stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene:

cafenea, cherhana cu specialităţi dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se

prepară specialităţi de brutărie, o berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în faţa

vizitatorilor.



Staţiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfăşoară pe marginea Golfului Aurora, faţă în

faţă cu faleza oraşului Mangalia, care închide orizontul spre sud. Venus mai este cunoscută şi

sub denumirea de staţiunea fetelor, deoarece o mare parte din hotelurile de aici poartă nume

feminine româneşti: ”Dana”, „Despina”, „Anca”, „Irina”, „Corina”, „Rodica”, etc. Trei blocuri

turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt aşezate la limita de sud a staţiunii şi concentrează, în

vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi. Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”,

cu formă circulară în jurul unei curţi interioare. În sudul staţiunii în imediata apropiere a plajei se

află hotelul şi restaurantul Ileana, de formă şerpuită. Alte construcţii caracteristice, care dau o

notă de originalitate staţiunii sunt: restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”,

„Veronica”, „Zamfira”, hotelurile: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ş.a.

Saturn staţiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză şi plajă. Spre cordonul litoral

staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a asigura o mai bună încadrare

în teren şi a permite perspective interesante din toate direcţiile. Oarecum separată de restul

staţiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la prima vedere un mănunchi de construcţii

hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul de trei blocuri – hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”,

„Gama”, apoi cele două construcţii monumentale cu câte 14 etaje: „Diana” şi „Atena”,

ansamblul fiind completat cu şiragul construcţiilor cu 5 etaje, aliniate chiar pe ţărm, care

adăpostesc hotelurile : „Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”,

„Prahova”, „Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanţă: „Dunărea” şi „Delta”. Cele mai noi

hoteluri din staţiune sunt: „Balada”, „Hora” şi „Sirena”.

Mangalia. În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă staţiune maritimă, aici simţindu - se

influenţele climatului mediteranean. În raza oraşului Mangalia au fost descoperite, relativ recent,

numeroase surse de apă termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea

reumatismului, afecţiunilor ginecologice, ale aparatului locomotor şi respirator şi alte boli.

Pentru valorificarea acestui potenţial terapeutic natural, aici au fost construite numeroase

hoteluri, vile, precum şi unităţi de tratament. Cel mai recent – hotelul de cură Mangalia – are 518

locuri, fiind echipat cu instalaţii complexe, cu bazine de apă sulfuroasă, cabine cu nămol, etc.

Staţiunea Mangalia dispune de bază de tratament şi la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiştilor se

asigură tot timpul anului, în hotelul de cură „Mangalia”, în Sanatoriul Balnear şi în hotelul



„Scala”. În sezonul estival funcţionează şi alte hoteluri ca „Zefir”, „Astra”, „Orion” şi „Zernit”.

Pentru masă turiştii au la dispoziţie restaurantele hotelurilor şi pensiunea Sanatoriului Balnear.

Specialiştii şi-au îndreptat atenţia şi spre valorificarea vastului depozit de nămol de turbă,

precum şi a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens „rezervor de sănătate”. Ca principale obiective turistice ale oraşului Mangalia se enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul de

Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul antic Callatis, colecţia „Mercurius” – adăpostită într -

o vilă situată pe malul mării, în faţa hotelului Mangalia, monumentul Geamia Esmahan Sultan,

Casa de Cultură a Tineretului- o construcţie modernă, dar care păstrează răsăturile caracteristice

ale arhitecturii locale dobrogene, tradiţionale, pe trei nivele şi care adăposteşte o elegantă şi

modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferinţe u 80 locuri, discotecă, salon

pentru expoziţii, alte spaţii pentru sport, agrement sau pentru funcţionarea a diverse cercuri

cultural-educative şi ştiinţifice. La sud de Mangalia, spre graniţa cu Bulgaria sunt alte două

pitoreşti localităţi rurale – 2 Mai şi Vama Veche – care, vara, funcţionează ca staţiuni de odihnă.

7. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN

În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala componentă este

reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu capacităţi

medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare comune, cu funcţiune sezonieră sau

permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la care se adaugă

numeroase refugii sau adăposturi – construcţii din lemn sau din piatră, lipsite de dotări şi de

personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau de ascensiuni. În

strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile

cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea

sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr mare de spaţii de cazare la

cetăţeni. Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din

restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi dealimentaţie publică. Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie

să se ţină seama şi care este în plin proces de privatizare.

Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii Rodnei, Bârgăului, ,

Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi care încântă pe oricine.



Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele constructive

ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva hoteluri şi hanuri

turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.

Astfel întâlnim hanul „Solca” din satulCocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu

de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.

Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul

„Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.În continuarea traseului întâlnim cabana turistică

„Palma” care dispune de 24 de locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă.

Hotelul „Zimbru” de două stele, care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant,

bar de zi, salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel şi

cabană, 10 căsuţe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de

înot, bowling cu afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) şi altedotări, plus restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din oraşul Câmpulung

Moldovenesc o staţiune căutată de turişti. Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi”

cu 18 locuri, un motel, o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri,

bucătărie cu toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină,

saună finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de restaurante ca

”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.

În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare, de 30

locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.

Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa „Gheorghiţă”, de

două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în apropierea căreia sunt

pârtii de schi neamenajate.

Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi căsuţe, un restaurant

cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.

În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei brazi”, cu

cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.



Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi căsuţe însumând 70

locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han şi în căsuţe, cu

restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi pensiune completă pentru 20 de persoane.

Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei, care dispune pentrucazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin motelul Mărul de Aur, care are

24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi neamenajată, şi prin pensiunea

„Tradeus” cu terasă.

În satulVoroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci- Leo” cu restaurant,

locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare specifice stânei,

bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”.

Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este cabana

turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile

turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara posibilităţilor de cazare

enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice,

stâne, refugii, sălaşe, etc.

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi în trei mari

masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de timp au fost slab

frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras puţin

interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor turistice. Satele şi oraşele din aceşti munţi precum

şi cele din împrejurimile lor deţin o bază materială variată cum ar fi:

- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125 locuri pentru cazare,

restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul „Perla Maramureşului” , hotelul

„ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de

locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi fizioterapeutic;

- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la altitudinea de

1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu intermitenţă. Se mai întâlnesc vile,

cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275 de locuri pentru cazare



cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru

corturi, vila „lotus” cu restaurant şi o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra

Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru

corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru

corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile

turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi pârtie de schi pentru avansaţi.

Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un număr de 44 de

locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se asigură hrană

sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste 1500 de m. în

Munţii Rodnei.

Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi (în 17 minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane

În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie (cele mai

lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400 m. diferenţă de

nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două instalaţii de teleschi (pe Clăbucet) şi mai

multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi,

Orizont, ca şi în lungul văii Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă staţiune

climaterică şi a sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate

masivele din împrejurimi.

Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins masive din ţară,

deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor Meridionali şi prezintă o serie de trăsături

comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât şi în obiectivele turistice

pe care le deţin. Dintre cele mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe

traseul de culme care urcă din localităţile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac

legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă:

-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile de iarnă, situată la

altitudine de 1450 m., estePăltiniş, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea şi masa se asigură

în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana

Păltiniş (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiştilor (180 locuri de cazare,



restaurant), hotel Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea dispune de un club cu sală de

spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi şi

săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti).

În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o serie de cabanecum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul Berbecului”,

60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană şi 14 în căsuţe, restaurant,

posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit în pârâul Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri,

restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit. canotul silvic „La

Duşi”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese şi multe altele.

- în Munţii Lotrului se remarcă: Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea

Lotrului, cu numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie,

modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de

tratament (hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba”

situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;

Oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi organizarea unor

drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de divertisment diverse: cabana

„Obârşia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în

căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, staţie meteo, magazine, loc de campare, cantoane

forestiere, hanul „Gura Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie auto.

- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu 46 locuri de cazare,

inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul nordic al munţilor Sureanu are

50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi avansaţi în vecinătate, „Voievodu”,

accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea de Munte- zona cetăţilor dacice din munţii

Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.

Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă. Parcurgerea

crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol reprezintă o performanţă deosebită, în

special pentru sportivii care urmează să-şi depăşească normele stabilite în vederea obţinerii unei

calificări de alpinism.



Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit pentru alpinişti,

având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate. Ca şi Făgăraşul,

masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.

Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea staţiunii BăileHerculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei, Caraşului şi

peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.

Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă tuturor alpiniştilor

posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra, cât mai ales în subteran

(peşteri).

În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă turistul, şi cele de

la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică ,Soveja situată pe valea pârâului

Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de Curbură. Aceasta pune la dispoziţie

hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Mioriţa”, o stea,, 100 locuri şi trei vile, o stea,

capacitate totală 40 locuri.

Vatra Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a

Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi vilele

„Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul laculu i Vidra (altitudine 2055 m.)

pe versantul nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la

dispoziţie de cele 5 vile.

8. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea tuturor

nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. O parte a

activităţilor ce dau conţinut prestaţii turistice vizează deci acoperirea unor necesităţi obişnuite,

cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă caracteristici specifice turismului şi respectiv formelor

particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă,

simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de asemenea el trebuie astfel



conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de

informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi despre un conţinut al

prestaţiei turistice în concordanţă cu cerinţele epocii moderne, cu exigenţele tuirismului

contemporan. O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conţinutul său,

este chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca

rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de conducere, al promovării

pe scară largă a progresului ştiinţific şi tehnic, se reduce săptămâna de lucru, se măresc

dimensiunile timpului liber zilnic şi săptămânal. Odihna activă tinde să devină o componentă tot

mai importantă a serviciului turistic, ea reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de

deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării

nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii

unor vacanţe, cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative: culturale,artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice agrementul tradiţional şi

să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă criteriilor odihnei active. Aceste

preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea turismului în fenomen de masă, cu

creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente.

Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale ale

organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalităţi de stimulare a cererii turistice şi

de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor consumatorilor – turişti.

România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate precum şi de condiţiile

materiale necesare valorificării acestuia, înscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv

prioritar în promovarea turismului inter şi internaţional.

Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone şi alcătuirea unor

programe mai variate, multiplicarea acţiunilor oferite turiştilor în legătură cu fiecare dintre

serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement şi a serviciilor complementare. Dacă,

în cazul serviciilor de bază, perfecţionarea priveşte mai ales aspectul calitativ, categoria

serviciilor complementare reprezintă terenul cel mai fertil apariţiei de noi tipuri de aranjamente

şi facilităţi.



Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare. Alimentaţie, tratament,

agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivaţia de bază a călătoriei ca: vânătoare,

alpinism, schi, yachting, etc.

Serviciul de cazare turistică

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul pentru

adăpostirea şi odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte producţia hotelieră –

sector care în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de

cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea

capacităţior de cazare, fiind alcătuit dintr -un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul

sejurului în unităţi de cazare.

Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de existenţa unei

baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri

turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi care să

îndeplinească după caz şi alte funcţii. În a doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de

dotarea cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de

organizarea muncii în unităţile hoteliere. În acest context, insuficienţa spaţiilor de cazare,

echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanţa dintre nivelul confortului oferit şi exigenţele

turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire, influenţează negativ calitatea

prestaţiei turistice şi prin intermediul acesteia, dimensiunile circulaţiei turistice şi posibilităţile de

valorificare a patrimoniului.

Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări o activitate distinctă a economiei, are ca

domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare în legătură cu

primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul industriei hotelier a evoluat paralel cu

dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi

funcţii şi forme de prestaţii.

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de cazare şi suport

material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor deplasări, înalte scopuri decât cele

turistice, cele mai multe dintre dotările de această natură fiind amplasate în afara oraşelor, în

zonele turistice şi, implicit, activitatea lor se orientează spre satisfacerea nevoilor turiştilor.



Concomitent cu aceste schimbări, industria hotelieră se cristalizează ca sector particular, îşi

defineşte cu precizie funcţiile, se perfecţionează continuu adaptându-se exigenţelor mereu sporite

ale călătorilor şi în special ale turiştilor.

Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de profunzime şi sedesfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se desfăşoară ca urmare a

circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este condiţionată de exigenţele

unor spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea şi varietatea prestaţiilor oferite.

Se ştie că pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate în principal de

condiţii de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa turiştilor în zona

respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit a serviciului de cazare este şi mai important în cazul

turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când turistul doreşte să -şi petreacă vacanţa într -un cadru natural, fără să fie însă lipsit de confortul specific civilizaţiei moderne.

Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul economic a diferitelor

zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la dezvoltarea turismului şi indirect

a întregii economii. Astfel, zone deosebit de frumoase, de bogate în obiective turistice, pot

rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiţii

minime de campare, după cum zone mai puţin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate

pentru confortul pe care îl oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism – industrie hotelieră

are deosebită valoare pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea dezvoltării sectorului

hotelier.

9. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaţilor dispune de

numeroase resurse naturale şi antropice, de amplasamente care însă nu sunt valorificate

corespunzător. Acum, la sfârşit de lucrare, m-am simţit nevoită să mă refer puţin şi la tehnica

turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des şi care necesită o implicare într -o acţiune

de valorificare a unor amplasamente pe linie de turism de iarnă. Pentru a face acest lucru

trebuiesc clarificate şi stăpânite, în primul rând, următoarele aspecte:



1. Identificarea condiţiilor naturale.

2.Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului.

3.Problema accesului spre amplasament.

4. Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă şi chiar gaz.

5. Identificarea clientelei în perspectivă.

Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul şi producerea

zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deşi, la ora actuală ea este peste tot la

dispoziţie, se constată totuşi că implică un efort mare pentru asigurare, fapt care face adesea ca

lucrurile să întârzie.

Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere şi asigurarea apei necesare

producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie lipsa zăpezii naturale mai ales la

început de sezon, când temperatură negativă este, dar zăpadă nu!

Tot instalaţia de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină, siguranţa unui concediu

dedicat schiului. Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert

numeroasă, care să se coreleze cu întreaga reţea a staţiunii. Factorul principal în atragerea

turistului este evident publicitatea. Dar cea mai eficientă publicitate este cea pe care o fac aceiturişti care se reîntorc la casele lor mulţumiţi sub toate aspectele. Un alt punct de care trebuie să

se ţină seama este faptul că între acţiunile legate de domeniul schiabil, dintr -o staţiune, există o

strictă interdependenţă. Astăzi, acest aspect se rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să

fiu mai clar : între capacitatea „Q persoană/oră” a telefericelor , suprafaţa schiabilă a pârtiilor

„S/ha”, numărul maxim al schiorilor pe zi „Cz” şi capacitatea Np – locuri de pat din cadrul

cazării se dau date orientative şi îndrumări de calcul exacte, în literatura de specialitate.

Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalaţiilor de teleferic, constituie

motorul care imprimă cadenţa întregii activităţi. Dacă luăm ca exemplu Branul, în situaţia

actuală, aici turismul se desfăşoară într -un spaţiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul

verii, plus doar câteva zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate

cazării turiştilor, rămân neocupate. Prin promovarea şi a turismului de iarnă, fiind că la Bran

condiţiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de -a lungul întregului an.



Rămâne ca să se iniţieze anumite formule originale şi de specific printre care şi schiul de fond

plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto –şenilete, care pot deveni foarte atrăgătoare. Şi iată

că prin afirmaţiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme care ţin de turismul rural.

De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea şi sporirea rentabilităţii turismului

localităţilor rurale, respectiv, d la o perioadă de numai ¼ din an la aproape 1 an întreg. Mai

adaug faptul că, încă din desfăşurarea turismului de vară ar trebui să se facă apel la căi expeditive

de procurare de material de schi „second hand”!!! În afara exploatării masei lemnoase pe timpul

iernii, muntele rămâne în stăpânirea animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite

stăpâne pe toată ambianţa mirifică şi chiar pe stânele părăsite. Turismul de iarnă prin reţeaua de

teleferice mari a început să reia în stăpânire zona înaltă, cea de deasupra pădurilor. Important

pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităţilor în care drumurile şi telefericele să

devină utile şi pentru celelalte activităţi montane, nu numai pentru turismul de iarnă. Un exempluincontestabil îl oferă telefericele de la Sinaia şi Buşteni Tot în relaţia cu muntele apare şi

problema mult dezbătută a respectării echilibrului ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că

pretinde „exces de defrişări”. Şi în această direcţie intervin cu următoarea precizare, rezultată din

calcul matematic: întregul domeniu schiabil din Poiana Braşov are o suprafaţă de pârtii de 40 ha.

Ori aceasta reprezintă echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafaţa întregului nostru lanţ muntos

carpatin. Şi acest raport pleacă de la cele 9 pârtii luate în considerare, fapt care ne conduce la

afirmaţia că o singură pârtie, care ar deveni o staţiune din mediul rural, ar stabili un raport de 10

ori mai mic, adică 1mp la 175 ha, practic aproape nimic!!!

Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct turistic o puternică

atracţie, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se desfăşoară multiple activităţi

generatoare de încasări însemnate. Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă

cheltuielile directe de pe reţeaua domeniul schiabil. Într -o staţiune de iarnă încasările substanţiale

sunt generate pe multiple alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animaţia prin competiţii,

barurile de noapte şi apoi comerţul cu specific local. De exemplu în cadrul Poienii Braşov ar trebui să ia fiinţă o expoziţie permanentă de prezentare a produselor din reţeaua industrială a

Braşovului , apoi, printr -o deplasare organizată la producătorul dorit turistul să-şi poată cumpăra

sau comanda ceea ce doreşte, iar comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa

lui. E vorba de: mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, şi chiar de stabilirea de

relaţii economice cu firme braşovene. Astfel s-ar promova forma de expor t intern cu consecinţe



benefice pentru economia locală. În ceea ce priveşte efortul şi efectul economic asigurarea unei

oferte valoroase pe linie de turism de iarnă implică iniţial şi apoi pe parcurs un efort economic

substanţial. Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun şi gama mare a serviciilor

pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreţinerea zăpezii pe pârtie atât prin

manoperă cât şi cu şeniletele de zăpadă, şcolile de schi, închirierea de material schi şi asigurarea

iluminatului seara a pârtiilor.

Gong inaugural pe litoral

Marea este un alt nume al Verii. Puţini sunt cei care să nu viseze la plaje însorite şi nopţi

dezmierdate de briza mării, să revadă un colţ de staţiune care i-a produs nu-ştiu-ce bucurie, ori să

reîntâlnească oameni care într -un fel sau altul, i-au asigurat, poate, sezoane la rând, frumuseţea

concediului, la care tânjeşte un an întreg. În fond, odihna, ca şi munca, este un drept la fel de preţios. Mai ales că nimic nu se face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon ştie foarte bine

toate acestea. Şi mai ştie, poate ca nimeni altul, că pe litoral se află aproape jumătate din

patrimoniul turismului început să sosească prin celebrele firme TUI şi Thomas Cook – şi

restaurante, au fost tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia şi la Neptun, în mijlocul

străzii proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de primire ce urmează să

fie privatizate şi s-a mers pe plajă… Între fotografii există şi „troiţa”, altarul unde s-a oficiat

ulterior, pentru prima dată, într -o astfel de manieră, slujba de Înviere. Insist asupra acestui

detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaţilor ortodocşi care au formulat diverse critici. „În

această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să spun din nou, există multă scleroză şi prostie, rezistenţă

în ceea ce înseamnă o abordare lucidă şi inteligentă a realităţilor de azi, având ca efect , între

altele, migrarea unor credincioşi către diverse secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru anul

2003, turismul balnear şi România – ţara vinului, vor constitui două repere ale programului

naţional de turism. De altminteri, expediţia pe Litoral a cuprins şi o vizită la celebra podgorie

Murfatlar. Vinul, când este de calitate este şi un bun prieten al vacanţelor. „Pe litor al, ar putea fi

foarte bine cu preţuri rezonabile şi mulţi turişti” În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au

desfăşurat lucrările Bursei Naţionale de Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori,

hotelieri, prestatori sau firme producătoare de materiale şi instalaţii pentru industria hotelieră şi-

au expus oferta, au purtat discuţii pe marginea eternei probleme a relansării turismului românesc,

s-au făcut comparaţii, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat



contracte, bine-nţeles a fost îndelung combătută iniţiativa Guvernului privind majorarea TVA

până la 15% şi pentru turismul internaţional. „Familia „turismului se comportă ca orice familie în

România zilelor noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu păreri pro şi contra, cu och iul aruncat în

ograda vecinului, cu discuţii pe ton înalt… ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de

mână. Nu ştiu dacă această mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă aşa suntem noi, românii

făcuţi, să se termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenţie

discursul dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunţă bune pentru

turismul românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17, încasările

valutare depăşind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o creştere de 17,7% la

turiştii din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului românesc. Creşterile cu 25% ale

fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Ţările Scandinave relevă acest lucru. De acum

depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângăofertanţii tradiţionali Mangalia SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit

cu oferte şi societăţi mai mici, rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau

privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a ieşit pe piaţă cu hotelul Caraiman (de 3 stele),

complet refăcut şi cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se aliniază standardelor

internaţionale. După cum spunea dl. Bogdan Şendrea, general manager al Euronst, această

aliniere este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracţie pentru turiştii din

toată lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preţuri să fie una echilibrată,

care să nu descurajeze turiştii şi care să permită lansarea noilor investitori în domeniu. De altfel,

ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect arătând că este imposibil ca un pachet de

servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu 100 de Euro mai puţin ca în România. Sezonul estival

a sosit, iar apariţia unor hoteluri noi ca Orlando şi Caraiman, ca Iaki sau multe altele îmbrăcate în

haină nouă, duc la selectarea clientului. O selecţie care trebuie să ofere posibilităţi tuturor. Deşi

multă lume consideră litoralul ca o destinaţie de odihnă şi de distracţie, el este un loc făcător de

minuni în ale sănătăţii. Este remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul

„Mangalia” în acest an au poposit aici peste 400 de turişti germani urmând ca prin contractul

încheiat cu TUI, în vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000. Interesul stârnit de balnearul

românesc este, poate, unul dintre motivele pentru care Ministerul Turismului urmează să

deruleze un program comun pentru revigorarea şi promovarea acestui segment al turismului. În

mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuţii tăioase sau amiabile, în spaţii



mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre preţuri, ele încă se negociază. Sfatul

meu este să puneţi bani deoparte căci, cu un milion de lei – un milion două sute mi lei, , în plin

sezon, pe cameră, nu ştiu cui îi va da mâna. La aceasta se adaugă taxa de staţiune ( 1-4% în

Mamaia, 5% în Mangalia), taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …, taxe care s-au înmulţit

ca ciupercile după ploaie. Cu toate acestea viitorul nu-i aşa de sumbru. Se mai găsesc soluţii şi

pentru buzunare mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de

odihnă, de relaxare.

În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari „teme” ale

turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi petrece, cât mai plăcut şi

util, vacanţele.

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	teodora-radu
View:	217 times
Download:	0 times

75146182-TURISMUL-MONTAN-ŞI-DE-LITORAL

Documents