BENZILPENICILINA 1. Antibiotic Beta-Lactaminic.Bactericid.Grupa Peniciline.Subgrupa Peniciline cu spectru ingust.2. 3. Spectru relativ ingust,cuprinde : Coci G + si G Bacili G + Actinomicete Spirochete Sensibili mai ales : - streptococul;gonococ;meningococ;pneumococ. - baciliul gangrenei gazoase;bacillus anthraeis - Treponema palliduru;listeria;actinomicete. Tulpini rezistente : majoritatea tulpinilor de stafilococ auriu penicilinazo-secretori si unele tulpini de gonococ. Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Absorbtie: administrata oral e inactivata la niv gastric de HCl ( doar o mica parte se absoarbe ); injectata i.m. se absoarbe rapid;administrata i.v. atinge cea mai inalta conc. Plasmatica. Distributie:difuzeaza bine in toate tesuturile cu exceptia SN & t. nevascularizate ( cornee, z. necrozate).Concentratiile in LCR sunt mici dar cresc in inflam. ale meningelui(meningite). Traverseaza placenta. Biotransformare:la niv. ficatului, in cantitati mici;produsii de metabolism sunt inactivi Eliminare:predominant renal,prin urina; in cantitati mici prin bila.Cantitati mici pot trece in laptele matern. 4. In tratamentul inf. cu: Pneumococ ( pneumonie necoruplicata,empiem,meningita,septicemie) Endocardita cu streptococ viridans si enterococica Meningococ ( meningite,meningococemie ) Infectii severe cu anaerobi, inf. cu listeria Actinomicoza,tetanos,antrax,gangrena gazoasa Cu streptococ hemolitic ( angina,scarlatina,erizipel,otita,mostoidita) Sifilis ( siflis congenital,neurosifilis,sifilis cardiovasc.) Sterilizarea purtatorilor de bacili difterici Profilactic : RAA , plagi zdrobite ( tetanos,gangrena gazoasa ), inaintea interventiilor dentare la valvulopati,pregatire preoperatorie + Streptomicina/Gentamicina in unele interventii pe intestin sau in afectiuni genito-urinare. 5. inf. cu germeni rezistenti la penicilina; - hipersensibilitate la penicilina - nu se adm. local in sol. , pulbere/unguent 6. Sange:Anemie hemolitica,leucopenie,trombocitopenie Metabolic:in caz de doze f mari -> intox. severa cu K ( poate duce la coma ) Reactii alergice:urticarie,dermatita exfoliativa,edem angioneurotic,soc anafilactic. 7. Flacoane cu pulbere pt. prepararea solutiei injectabile: benzilpenicilina sodica : a 200.000 ui, 400.000 ui, 1.000.000 ui , 5.000.000 ui . benzilpenicilina potasica : a 400.000 ui , 1.000.000 ui , 5.000.000 ui. Solvent : apa bidistilata;sol. cloruro-sodica 0,9% 8. adulti : 800.000 2.400.000 ui / 24 H , administrat in 4 doze partiale , la 6 H , inj. i.m.,i.v. sau in perfuzii iv . - copii : 400.000 1.200.000 ui / 24 H , fractionat la 4-8 H - in inf. severe : p la 10-50 milioane ui / 24 H inj. sau in perfuzii iv .

FENOXIMETILPENICILINA1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bact.Grupa Peniciline, Subgrupa Peniciline cu spectru ingust. 2. 3. Spectru relativ ingust,acelasi ca la penicilina G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete, spirochete. Absorbtie: e activa pe cale orala fiind relativ rezistenta la HCl din secretia gastrica. Disponibilitatea sa scade la prez. alimentelor in stomac -> recomandata admin. Inaintea meselor.Realizeaza conc. sangvine mai mici ca Pencilina G. Distributie : in toate tesuturile cu exceptia SN si t. nevascularizte.Conc. in LCR sunt mici dar cresc in meningite.Traverseaza placenta. Biotransformare : la niv. ficatului e transform. In metaboliti inactivi ( in proportie mai mare ca Penicilina G ) Eliminare : predominant renal,prin secretie tubulara.Cantitati mici trec in laptele matern. 4. In infectii usoare/moderate cu germeni sensibili: Angina stretococica,inf. bucale cu fuzospirili Scarlatina erizipel Infectii respiratorii,sinuzite,otite Profilactic Inf. streptococice , RAA La bolnavii cu valvulopatii inaintea interventiilor buco-dentare 5. alergie la penicilina -- se evita in inf. grave,sifilis,gonoree ( nu realiz. conc. eficace ) 6. Sange : anemie hemolitica , leucopenie , trombocitopenie Trod G-I : greata,voma,diaree,neplacere epigastrica Reactii alergice mai rar ca alte peniciline Sensibilizare incrucisata cu alte peniciline

7. Comprimate a 400.000 ui sau 0,240 g ( plic cu 10 buc. ) . Suspensie orala a 0,240 g/5 ml. 8. curativ adulti : 400.000 800.000 ui la 6 H - copii : 200.000 ui la 6 H - profilactic : 200.000 ui la 12 H , timp indelungat

BENZATIN-BENZILPENICILINA1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa peniciline. 2. 3. Spectru similar cu al Penicilinei G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete , spirochete. Absorbtie se administreaza inj. i.m. se absoarbe lent, realizeaza conc. plasmatice relativ mici, dar care se mentin timp indelungat. 4. Tratamentul anginei streptococice, scarlatinei - gonoree - sifilis -> tratament maximal ( la noi in tara ) - la contractii si pacienti cu sifilis primar seroneg. - In alte stadii evoltuvie ale sifilisului Sterilizarea purtatorilor de streptococi. Profilaxia endocarditei bacteriene la pac. cu valvulopatii si infectiei streptococice la bolnavii RAA 5. hipersensibilitate la peniciline - nu se fol. In infectii acute sau f. grave ( nu realiz. conc. eficace ) 6. reactii alergice uneori grave - durere la locul injectiei 7. flacoane cu pulbere ptr. prepararea de suspensii inj. a 600.000 ui si 1.200.000 ui ( + 3 ml apa distilata;+6 ml apa distilata) 8. adulti : i.m. 1.200.000 2.400.000 ui la 7 zile - copii peste 12 ani 1.200.000 ui la 7 zile sub 12 ani 600.000 ui la 12 zile

OXACILINA SODICA1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa Penciline. 2. 3. Penicilina de semisinteza. Oxacilina este penicilinazo- si acido-rezistenta. Spectrul de actiune este asemanator cu al penicilinei G, antibioticul fiind insa activ mai ales fata de Staphilococcus aureus penicilinazo-pozitiv, Dipl. pneumoniae si Str. pyogenes. Se resoarbe bine atat dupa administrare perorala, cat si dupa injectare intramusculara. Nivelul sanguin dupa administrare parenterala este aproximativ dublu fata de cel constatat dupa administrarea per os. Eliminarea se face cu precadere prin urina. 4. Principala indicatie o constituie infectiile cu stafilococi rezistenti la penicilina G si sensibili la oxacilina (furuncule simple si antracoide, celulite, abcese, plagi infectate); infectii respiratorii; alte infectii ca: osteomielita, infectii urinare, enterocolita stafilococica; septicemia cu stafilococ. Oxacilina mai este indicata in pneumonia franca lobara cu Dipl. pneumoniae si infectiile cu Str. pyogenes sensibili; angine, scarlatina, procese infectioase inflamatorii circumscrise si generalizate. 5. Oxacilina este contraindicata la bolnavii cu antecedente alergice la alte peniciline sau la cefalosporine, de asemenea in infectiile cu germeni sensibili la penicilina G sau insensibili la oxacilina. 6. In general, toleranta oxacilinei este buna; rareori pot aparea: rasuri cutanate, prurit, urticarie, eozinofilie, tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree) febra. La nou-nascutii si sugarii carora li se administreaza 150-175 mg/kg corp/zi, pot aparea tranzitor: hematurie, albuminurie si azotemie. Rareori s-a inregistrat cresterea GOT si disfunctia reversibila hepato-celulara. 7. Flacoane cu 12 capsule sau blistere a 10 capsule. Flacoane injectabile a 0,250 g. Flacoane injectabile a 0,500 g. Flacoane injectabile a 1,000 g. 8. Adulti si copii cu o greutate de peste 40 kg: in infectiile usoare sau de gravitate medie (stafilococii cutanate, respiratorii) se administreaza preferabil capsule: 0,250-0,500 g la 6 sau 4 ore, timp de 5 zile. n infectiile grave se administreaza - preferabil parenteral - cate 1 g la 6 sau 4 ore. Capsulele se vor administra de preferinta cu 1-2 ore inaintea meselor, resorbtia fiind influentata nefavorabil de prezenta alimentelor in stomac. Copii cu o greutate sub 40 kg: in infectiile usoare si de intensitate medie se administreaza minimum 0,050 g/kg corp/zi, in doze fractionate la 6 ore interval, timp de 5 zile. Pentru infectiile mai severe se recomanda doza zilnica de 0,100 g/kg corp chiar mai mult, in prize la 6 sau 4 ore. n infectiile cu streptococ beta-hemolitic administrarea preparatului trebuie continuata cel putin 10 zile pentru a preveni reumatismul poliarticular acut sau glomerulonefrita acuta.

AMPICILINA1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid. 2. 3. Penicilina semisintetica cu spectru larg de actiune, cuprinzand in afara germenilor sensibili la penicilina G si enterococi, listerii, Haemophilus influenzae, Salmonellae, Shigellae si pentru concentratii mari, E. coli si unele specii de Proteus. Amplicilina fiind distrusa de penicilinaza este inactiva fata de germenii penicilinazo-secretori. Fata de germenii grampozitivi ampicilina este mai putin activa decat penicilina G. Rezistenta diferitelor tulpini se poate instala frecvent in cursul terapiei. Uneori prezinta rezistenta incrucisata cu penicilina G, carbenicilina, cefalosporine. Ampicilina este activa pe cale orala, se elimina sub forma activa prin urina si prin bila. 4. Infectii urinare, biliare, digestive provocate de germeni gramnegativi, Salmonellae, Shigellae, E. coli, Proteus, meningite, endocardite, septicemii, infectii respiratorii in special in cele cu H-influenzae; gonoree; piodermite, abcese, furuncule, infectii chirurgicale. 5. Alergie la penicilina; mononucleoza infectioasa. Prudenta la bolnavii cu insuficienta renala (posologie redusa). 6. Relativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate, urticarie, edem angio-neurotic, febra, tulburari gastro-intestinale (inapetenta, greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), cresterea tranzitorie a GOT; foarte rar anemie, trombocitopenie, purpura trombocitopenica si agranulocitoza de natura alergica, de obicei reversibile la oprirea tratamentului; suprainfectiile intestinale cu Candida, Klebsiella sau Pseudomonas. 7. Flacoane cu 20 capsule sau blistere a 10 capsule. Plicuri termosudate cu 1 g si 2 g pulbere. Cutii cu 25, 50 sau 100 flacoane a 0,250 g, 0,500 g, 1 g si 2 g pulbere injectabila. 8. Adulti: oral 2-4-6 g/zi fractionat la interval de 6 ore, cu 1/2-1 ora inainte de mese. n infectii severe se injecteaza i.m. sau i.v. 4-8 g/zi, fractionat la 4-6 ore. Copii: oral 50-200 mg/kg corp/zi in 4 prize. n meningite 200-400 mg/kg corp/zi in 3-4 prize. Intrarahidian in completarea tratamentului se administreaza o singura data pe zi 5 mg la sugar, 10 mg la copilul mic si 15-25 mg la copilul mare sau adult, folosind o solutie cu concentratia de 5 mg/ml.

AUGMENTIN ( amoxicilina + ac. clavulanic )1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid. 2. 3. Spectru larg ( ac. clavulanic e slab antibacterian dar inhiba Beta-lactamazele => protejeaza amoxicilina de inactivare ) -> la spectrul de actiune asemanator ampicilinei , se adauga act. pe : stafilococul auriu penicilinazo-secretor si pe bacilii G secretori de Beta-lactamaze. Absorbtie : buna in cazul admin. Orale Distributie : - in l. organismului ( pleural,peritoneal) - in numeroase t. & organe ( plaman,urechea medie) - traverseaza placenta ( ambele medicamente ) Biotransformare metabolizeaza partial iar metabolismul ac. clavulanic nu este complet Eliminare principal pe cale renala,amoxicilina este eliminata si prin laptele matern. 4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili : - inf. ale cailor aeriene sup. ( amigdalite,sinuzite ) - otite medii - inf. respiratorii ( bronsita acuta si croncia, pneumonii ) - infectii genito-urinare, pielonefrite - osteomielita - inf. ale pielii si t. moi - peritonita, septicemie - inf. chirurgicale 5. Hipersensibiliate la penicilina. Trebuie avuta in vedere o posibila sensibilitate incrucisata cu alte antibiotice beta-lactamice, de exemplu cefalosporinele. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline. 6. Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Rar au fost raportate diaree, indigestie, greata, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale, dar mai putin frecvent intalnite dupa administrarea parenterala. O crestere moderata a GPT si/sau GOT a fost notata la pacientii care au urmat tratament cu peniciline semisintetice, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar, in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adult sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite timp de 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-au semnalat decese. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Au fost raportate de asemenea flebite la locul injectarii. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. 7. Augmentin i.v. 600 mg: flacoane continand pulbere sterila echivalenta la 500 mg amoxicilina si 100 mg acid clavulanic. Cutie cu 10 flacoane. Augmentin i.v. 1,2 g: flacoane continand pulbere sterila echivalenta la 1 000 mg amoxicilina si 200 mg acid clavulanic. Cutie cu 5 flacoane. Pentru reconstituire si administrare intravenoasa (injectie, perfuzie). Amoxicilina este sub forma de amoxicilina sodica si acidul clavulanic sub forma de clavulanat de potasiu.Fiecare 30 mg Augmentin contin 25 mg amoxicilina si 5 mg acid clavulanic. 8. adulti : oral 1-2 comprimate la 8 H , inj i.v. sau perfuzii i.v. 1,2 g la 8 H - copii 2-6 ani : oral o lingurita Augmentin pediatric la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H - 6-12 ani : oral o lingurita Augmentin junior la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H

CEFALEXIN1. Antibiotic Beta-Lactamic.Cefaloplasma de generatia I.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Cefalexina este un antibiotic cu efect bactericid asupra unei game largi de germeni grampozitivi si gramnegativi, streptococi beta-hemolitici, staphylococi producatori de penicilinaze, Streptococcus pneumoniae, E. Coli, Pr. mirabilis, Klebsiella sp., H. Influenzae, N. catarrhalis. Cefalexina este rapid si complet absorbita dupa administrare orala la nivelul tractului gastrointestinal, realizand o concentratie maxima plasmatica dupa aproximativ 1 ora de la administrare. Produsul are o buna penetratie tisulara, fiind evidentiat n concentratii mai mari in ficat si rinichi. Cefalexina nu este metabolizata in organism si se elimina nemodificata prin urina in proportie de aproximativ 90% pe parcursul a 8 ore. 4. Infectii cu germeni sensibili la cefalexina la nivelul tractului respirator (bronsita, traheita, rinofaringita, sinuzita etc.), al tractului genitourinar si in otite medii, infectii ale pielii, ale tesuturilor moi, oaselor si articulatiilor. 5. Alergii la antibiotice din grupul cefalosporinelor. 6. Manifestari alergice in special la pacientii cu hipersensibilitate la cefalosporine (urticarie, eruptii cutanate), tulburari digestive (greturi, voma, diaree), ameteli, senzatie de oboseala, dureri de cap care dispar la intreruperea tratamentului. 7. Flacon gu 20 g pulbere continand echivalentul a 3,0 g cefalexina pentru 60 ml suspensie. Gradatia circulara a mensurii corespunde unei cantita|i de 5 ml de suspensie, egala ca volum cu o lingurita. 8. Se adauga in flacon apa proaspat fiarta si racita pana la semnul de pe eticheta care indica volumul de 60 ml si se agita bine pentru omogenizare; daca este necesar, se completeaza din nou cu apa pana la semn apoi se agita flaconul. Rezulta 60 ml de suspensie continand echivalentul a 3,0 g cefalexina (12 doze continand fiecare 250 mg cefalexina/5 ml suspensie). Se administreaza per os astfel: Copii: 1-2 ani: 500 mg/zi in 4 doze la 6 ore (1/2 mensura la 6 ore), in infectii curente. Copii: 2-10 ani: 1g/zi in 4 doze la 6 ore (1 mensura la 6 ore), in infectii curente. n cazul unor infectii severe, doza poate fi dublata. Adulti: 1-2 g/zi in 4 doze la 6 ore (1-2 mensuri la 6 ore), in infectii curente. 3-4 g/zi in 4 doze la 6 ore (3-4 mensuri la 6 ore), in infectii severe. Suspensia preparata se pastreaza la frigider maximum 7 zile. nainte de a fi administrata fiecare doza, suspensia se omogenizeaza prin agitarea flaconului.

CEFACLOR1. Antibiotic Beta-lactamic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Spectru de actiune : Stafilococi,Streptococi, Streptococcus Pneumonioe, Moraxella catarrholis, H. influenzae, E. coli, Proteus mirabilis, Klebsiella, Gonococ, Citrobacter diversus, Propinibacteria acnes si Bacteroides spp. , peptococi, peptostreptococi. Absorbtie e activa pe cale orala Distributie larg distribuit in tesuturile si fluidele organismului,strabate putin bariera hemato-encefalica;strabate placenta. Biotransformare nu e metabolizat Eliminare in principal pe cale renala prin filtrare si secretie,mici cantitati ajung in laptele matern. 4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili: Otite medii -> determ. de S. pneumorioe, H. influenzae, stafilococi, streptococ Beta hemolitic de grup A Inf. ale cailor aeriene sup. ( -> inclusiv faringita si tonsilita det. de Streptococul Beta hemolitic ) Inf. ale cailor aeriene inf. ( inclusiv pneumonii ) Inf. ale tractului urinar Inf. ale t. cutanat si subcutanat det. de Stafilococul auriu si Streptococul Beta hemolitic de grup A 5. bolnavi cu alergie la cefalosporine 6. Tulburari G-I : greata,voma,diaree,anorexie,colita pseudomembranoasa Reactii alergice : eruptii moniliforme,prurit,urticarie 7. Capsule a 250 mg si 500 mg.Flacoane a 75 ml cu suspensie de cefaclor a 125 mg/5 ml si 250 mg/5 ml 8. oral adulti : 250 mg la 8 H ( max 4 g /24 H cazuri severe ) - copii : 20 mg / Kg corp / 24 H fractionat la 8 H

CEFUROXIM1. Antibiotic Beta-lactomic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Absorbtie: Dupa administrare orala, Cefuroxim axetilul este absorbit rapid pe cale digestiva. Nivelele plasmatice realizate dupa administrarea dozelor adecvate sunt comparabile cu cele obtinute la administrare parenterala de cefuroxim sodic. Cefuroxim axetil este stabil la beta-lactamaza, indeosebi fata de enzima produsa de Enterobacter, Serratia, Proteus indol-pozitiv. Distributie: Picul plasmatic de 4,6 mg/l este obtinut dupa 2-3 ore de la administrarea postprandiala a unei doze de 250 mg. Dupa o doza orala unica de 250 mg administrata dupa masa, concentratiile urinare sunt superioare celei de 70 mg/l. Timpul de injumatatire biologica este de cca 1,2 ore la subiectii normali. Dupa doze repetate, nu s-au constatat fenomene de cumulare. Legarea de proteine este numai de 33 5,7%. Difuziunea tisulara dupa administrare orala nu a fost inca studiata. Eliminare: Cefuroximul nu este metabolizat si se elimina ca atare mai ales pe cale renala, 85-100% din cantitatea absorbita regasindu-se, nemodificata, in urina in primele 12 ore de la administrare. Pentru un clearance 50 ml/min, timpul de injumatatire biologica este putin modificat. Pentru un clearance cuprins intre 50 ml/min si 10 ml/min, perioada de injumatatire se prelungeste de la 3 ore la 28 ore. 4. Se limiteaza la infectii mono- sau polimicrobiene cu germeni sensibili la cefuroxim, numai cand aceste infectii admit o antibioterapie pe cale orala (cu exceptia meningitelor, unde este interzisa administrarea). Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si cronice, pneumonii. Infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite si faringite. Infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita. Infectii ale pielii si tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo 5. Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. 6. Rare, in general usoare si tranzitorii. Tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi; rare manifestari de colita pseudomembranoasa. Reactii alergice: eruptii maculo-papulare, urticarii, prurit, febra. Rar, cefalee. Manifestari hematologice (hipereozinofilie). Cresterea tranzitorie a transaminazelor ASAT si ALAT. Nefrotoxicitate: alterarea functiilor renale a fost observata mai ales la antibiotice din aceeasi grupa si la asocierea cu aminoglicozide sau cu diuretice. 7. Capsule ambalate in flacoane si blistere a cate 10 capsule, introduse impreuna cu prospectul in cutii pliante de carton inscriptionate. 8. Se administreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime. n amigdalite si faringite: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize, cate 1 capsula. Copii (mai mari de 5 ani): 15 mg/kg corp/zi, 250 mg/zi, in 2 prize. n sinuzite: Adulti: 500 mg/zi in 2 prize. n otite acute ale urechii medii: Adulti si copii peste 5 ani: 500 mg/zi, in 2 prize. n bronsite acute sau cronice: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize. n pneumopatii bacteriene: Adulti: 1000 mg/zi, in 2 prize.

NETILMICINA1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentomicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile ribozomale 30S ale cel bacteriene 2. 3. Spectru larg.Activ mai ales pe bacilii aerobi G -.Activ pe : E coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citobacter, Stafilococ. Absorbtie -> poate fi administrat per os Distributie -> Larg distribuit.Penetrarea barierei HE e redusa,la fel ca si cea intraoculara. Strabate placenta. Biotransofrmare -> nu este metabolizat Eliminare -> principal prin urina;mici cantitati prin bila si laptele matern. 4. Septicemie, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita, infecii renale si ale tractului urinar, infectii genitale, infectii grave ale tractului respirator, infectii osteo-articulare si ale tesuturilor moi, arsuri, plagi, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastro-intestinal. 5. Hipersensibilitatea sau reactiile toxice severe la netilmicina sau alte aminoglicozide contraindica folosirea. 6. Reactiile adverse vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functie renala alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. n cazul administrarii de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale. Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la varstnici si la pacientii tratati pentru o perioada lunga de timp cu doze mai mari decat cele recomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile. 7. Netromycine 200:2 ml/200 mg, cutie cu 1 fiola; Netromycine 150:1,5ml/150 mg, cutie cu 1 fiola; Netromycine 50:2 ml/50 mg Cutie cu 1 fiola. 8. Netromycine este o solutie gata preparata pentru administrare parenterala ca: Injectii intravenoase:incet, intr-o perioada de 3-5 minute. Perfuzie intravenoasa:perfuzie scurta intr-o solutie sterila. La copii cantitatea trebuie ajustata in functie de nevoie. Injectii intramusculare dozajul pentru administrarea i.m. si i.v. este identic. Cand Netromycine este administrata concomitent cu alte antibiotice dozajul Netromycine nu trebuie redus. Netromycine este compatibila cu solutii de perfuzie uzuale - pentru 48 de ore la temperatura camerei: solutie fiziologica de NaCl, dextroza (5%, 10%), solutie Ringer, solutie Ringer lactata.Netromycine nu trebuie amestecata cu alte medicamente, ci administrata separat. Durata tratamentului cu Netromycine este in medie 7-14 zile.

STREPTOMICINA1. Antibiotic.Aminoglicozid.Antituberculos major. 2. Antibiotic bactericid fat de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella; rezistenta se instaleaza, de regula daca tratamentul este prelungit. 3. Bactericid prin inhibarea sintezei proteice la nivelul subunitatii ribozomale 30 S. Absorbtie -> dupa adm. orala se abs. putin pe cale digestiva , se adm. inj. Distributie -> in majoritatea l. organismului.Realizeaza conc. terapeutice in l. pleural;in LCR realiz. conc. de 20% fata de plasma;trece in circulatia fetala. Metabolism nu e metabolizat Eliminare in principal prin urina iar mici cantitati prin laptele matern. 4. Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta. 5. Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). n insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie). 6. Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica. 7. Flacoane continand streptomicina sulfat 1 g, sub forma de pulbere pentru prepararea de solutie injectabila. 8. Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi (fractionat la 4-12 ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.

TETRACICLINA1. Antibiotic.Tetraciclina de generatia I.Bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin legarea de subunitatile ribozomale 30S. 2. 3. Antibiotic cu spectru larg de actiune, bacteriostatic. Spectrul cuprinde germeni gramnegativi si grampozitivi, rickettsii, spirochete, actinomicete, unele protozoare si unele virusuri mari. Actiunea este redusa fata de treponeme, leptospire, microbacterii. Diferite tulpini de proteus sau Pseudomonas sunt de regula rezistente. 4. Pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae, tifos exantematic si alte rickettsioze, limfogranulomatoza veneriana, trahom, psittacoza, bruceloza, holera, tularemie, pesta, salmoneloze, infectii biliare, dizen-terie bacilara si amibiana, sinuzite, otite, mastoidite. Antibiotic de alternativa n sifilis, gonoree, actinomicoza, antrax. 5. Sensibilizarea la tetracicline; boala ulceroasa in faza activa, colita ulceroasa; predispune la micoze viscerale. Nu se recomanda in a doua jumatate a sarcinii si la copii sub 7 ani. (Determina alterari ale dentitiei definitive chiar dupa cure repetate si incetinirea cresterii oaselor). 6. Dupa doze mari si tratamente indelungate provoaca tulburari digestive: greturi, varsaturi, diaree; colici abdominale ale mucoaselor traduse prin: stomatite, glosite, rectite, vaginite, rareori febra; eruptii cutanate; foarte rar enterita stafilococica; anemie hemolitica, trombocitopenie etc. 7. Blistere cu 10 capsule a 0,250 g. 8. Adulti: 2-4 g pe zi repartizate in prize egale la intervale de 6 ore; Copii peste 7 ani: 25-50 mg/kilocorp/zi repartizate in prize la interval de 6 ore. Posologia si durata tratamentului trebuie, obligatoriu, stabilite de medic. Nu se administreaza concomitent antiacide pe baza de aluminiu, calciu sau magneziu, de asemenea preparate de lapte care reduc considerabil absorbtia digestiva.

ERITROMICINA1. Antibiotic Macrolidic.Bacteriostatic/bactericid in fct. de conc.,specia microbiana si faza de crestere bacteriana.Act. prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe subunit ribozomala 50S. 2. 3. Spectru asemanator penicilinei, activa si fata de unele tulpini de stafilococ rezistent la penicilina. Actiune, in general, bacteriostatica (eventual bactericida). Actioneaza, mai ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca si asupra unor germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme. Difuziunea in tesuturi este foarte buna: patrunde prin pleura, peritoneu si placenta, nu traverseaza meningele neinflamat. Se elimina prin bila, urina si prin secretia lactata (concentratii mai mari ca in plasma). 4. Infectii usoare cu stafilococi rezistenti la penicilina (in infectiile grave se folosesc alte antibiotice). n difterie, constituie tratamentul antibacterian de electie (si pentru sterilizarea purtatorilor de bacili difterici). Este astfel indicata in: infectii streptococice (scarlatina, endocardite, angine, sterilizarea purtatorilor de streptococi); pneumonii pneumococice; gonoree si sancru moale; tuse convulsiva; bruceloza; dizenterie amibiana. 5. Disfunctii hepatice; alergie la eritromicina in antecedente; infectii cu germeni rezistenti la orice antibiotic din grupa macrolidelor. 6. Rareori tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree), care dispar dupa intreruperea tratamentului sau dupa diminuarea dozei. n cursul tratamentelor prelungite (peste 7 zile cu doze mari) pot aparea fenomene hepatotoxice. 7. Flacon cu 25 comprimate sau plachete a 10 comprimate. 8. Adulti si adolescenti, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fractionat, in prize administrate la 6 ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priza); in cazurile grave, doza unica se poate mari pana la 0,500 g; Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore in patru prize. Comprimatele se iau cu 1/2 de ora inainte sau la 3 ore dupa masa, ca atare sau intr-un aliment semilichid. Se va respecta cu strictete intervalul de 6 ore dintre prize, atat ziua cat si noaptea.

CLARITROMICINA1. Antibiotic din clasa macrolidelor.Bactericid sau bacteriostatic.Actioneaza prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe subunitatea ribozomala 50S. 2. Klacid este activ in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme: Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Campylobacter pylori, Campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis, Brahmanella catarrhalis, Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium acnes. 3. Timpul de injumatatire al drogului pare a fi dependent de doza. Dupa absorbtie, Claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin n SNC, fara diferente semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice maxime de 0,5 0000mcg/ml si de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de 250 si, respectiv, de 1.200 mg Numai dupa administrarea unei doze de 1.200 mg au putut fi identificate nivelele plasmatice scazute de descladinozil-claritromicina. Procesul metabolic tinde la saturatie la doze mai mari. 4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului nazofaringean (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale. Infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. Infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice. 5. Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina. Alaptare. Insuficienta hepatica severa. 6. Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. La folosirea macrolidelor, sunt posibile cresteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt in mod normal reversibile dupa intreruperea administrarii. Deoarece in timpul testelor clinice cu Claritromicina nu s-au experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat in calcul ca pentru antibioticele din aceasta clasa pot surveni, in mod exceptional, episoade de hepatita colestatica. Ca si in cazul altor antibiotice, n timpul tratamentului cu Claritromicina se pot rareori inregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi, necesitand intreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate. 7. Folii continand 10 si, respectiv, 14 tablete peliculate de 250 mg. 8. Dozele recomandate pentru adulti sunt de o tableta de 250 mg la 12 ore. n caz de infectii severe, doza poate fi marita la 500 mg la 12 ore. Administrarea trebuie sa fie continuata, dupa severitatea infectiei, pana la 6-14 zile. La pacienti cu afectari renale cu un clearance al creatininei mai mic de 30 mg/min, doza trebuie redusa jumatate. Administrarea nu trebuie continuata la acesti pacienti mai mult de 14 zile.

NORFLOXACINA1. Antiseptic din grupul chinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei de AND bacterian. 2. 3. Norfloxacin este activ fata de urmatoarele microorganisme: Escherichia coli; Proteus mirabilis; Klebsiella spp.; Proteus sp. indol-pozitiv; Enterobacter spp.; Citrobacter freundii; Serratia marcescens; Pseudomonas aeruginosa; Pseudomonas aeruginosa rezistenta la Gentamicina; 4. Este indicat in terapia sistemului urinar superior si inferior, cuprinzand: cistite, pielite, cistopielite, pielonefrite cauzate de microorganisme problematice cu rezistenta multipla ce au fost vindecate cu succes cu doze normale de Norfloxacin. 5. Este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acest medicament sau la orice bactericid care este inrudit chimic cu chinolina. Nu se va administra la copii sub varsta de 18 ani. 6. Efectele secundare raportate in studiile clinice sunt rare si usoare. Frecventa totala a efectelor secundare clinice raportate la peste 3215 cazuri a fost de 4,4%. Cele mai frecvente efecte secundare au fost de tip gastric, incluzand usoare tulburari gastrice, anorexie si greata. S-au mai semnalat de asemenea dureri de cap, ameteli si reactii ale pielii. 7. Fiecare tableta conine 400 mg de Norfloxacin. 8. n tratamentul infectiilor sistemului urinar doza uzuala pentru adulti este de 400 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7-10 zile. La femeile cu cistita neselectiva un tratament de 3 zile s-a dovedit eficient.

CIPROFLOXACIN1. Chimioterapic din grupa fluorochinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei AND bacterian. 2. 3. Ciprofloxacina face parte din noul grup de produse chimice cunoscute ca 4 - chinolone. Este un medicament cu un spectru larg antiinfectios fiind activ impotriva germenilor aerobi gramnegativi si grampozitivi. Actioneaza prin subunitatea A din ADN-giraza, iar administrat pe cale orala este bine si repede absorbit din tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea este de aproximativ 70%. Concentratia maxima plasmatica se realizeaza la 1- 2 ore dupa administrare, substanta se elimina nemodificata prin urina.

4. Infectii cu bacterii sensibile la ciprofloxacin ca: infectii ale oaselor, ale articulatiilor, ale pielii si tesuturilor moi; infectii ale tractului urinar; diareea cauzata de Campylobacter, Escheria coli si Shigella; pneumonii produse de E. Coli, H. Influenzae, H. Parainfluenzae, K. Pneumoniae, P. Mirabilis si Ps. Aeruginosa. 5. Este contraindicat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate la ciprofloxacin sau alte chinolone; femei gravide sau care alapteaza; copii si adolescenti. Factor de risc poate fi considerat in urmatoarele cazuri medicale: tulburari SNC inclusiv ateroscleroza cerebrala sau epilepsie; reducerea functiilor hepatice. 6. Pot aparea: stimulari ale SNC, cristalurie, reactii de hipersensibilitate, dureri ale articulatiilor sau oboseli ale articulatiilor, foto-sensibilizare sau tulburari vizuale. Se pot produce ameteli, fotofobie sau oboseala. 7. Un comprimat contine Ciprofloxacin 250 mg sau 500 mg. 8. Doza uzuala pentru adulti in infectii ale pielii si tesuturilor moi sau in pneumonie: 500-750 mg la 12 ore timp de 7-14 zile. n infectii severe sau complicate se poate prelungi durata tratamentului. n diareea datorata unor bacterii Campylobacter jejuni sau E.coli: 500-750 mg la 12 ore timp de 7-14 zile. n uretrita gonococica: 250-500 mg in doza unica. n infectii ale tractului urinar: 250-500 mg la 12 ore timp de 7-14 zile, iar in cazuri grave terapia se poate prelungi. n infectii ale oaselor: 500-750 mg la 12 ore timp de 4 sau 6 saptamani sau mai mult. Daca au loc modificari ale functiei renale, doza poate fi redusa.

METRONIDAZOL1. Chimioterapie de sinteza.Bactericid prin lezarea lantului ADN bacterian, cu pierderea structurii helicoidale. 2. 3. Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba hystolitica si bacterii anaerobe. Absorbtie -> dupa admin. Orala se abs. aproape complet. Distributie -> larga:plaman,rinichi,ficat,piele,bila,saliva,l. seminal, secretii vaginale. Biotransformare -> ficat e trasnf. In 2 metaboliti cu activ. antibacteriana redusa. Eliminare -> predom. prin urina si sec. prin materiile fecale. 4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili : - Septicemii,bacteriemii - Abcese cerebrale, pneumonie gangrenoasa - Osteomielita - Inf. post-operatorii cu anaerobi pertionita, plagi post-operatorii - Cazuri grave de amibiaza cu localizare i. si hepatica - Lambliaza, trichomoniaza uro-genitala - Gingivite acute, pulpite 5. hipersensib. la metronidozol / la alti derivati de nitroimidozol - afectiuni cerebrale organice - sarcina & per. de alaptare - discrozii sangvine 6. Greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee (relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii, neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri vaginale, eruptii cutanate, ameteli, somnolenta, leucopenie trecatoare (rareori); febra, congestie nazala, disurie, scaderea libidoului, polinevrita, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar). 7. Flacon cu 20 de comprimate. Valabilitate: 2 ani de la data fabricatiei. Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie perfuzabila formula A. Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie perfuzabila formula B. Cutii cu 10 saci solutie perfuzabila formula A sau B. Cutii cu cate 2 plachete a 3 supozitoare. 8. Tratamentul va fi strict individualizat. Adulti: 1 supozitor de 1 g la 8 ore, timp de 5-10 zile. Copii: intre 2-10 ani, 1-2 supozitoare a 0,500 g/24 ore, intre 10-15 ani, 1 supozitor a 0,500 g la 8 ore timp de 5-10 zile. n utilizare profilactica preoperatorie administrarea produsului se incepe cu 12 ore inaintea actului chirurgical. Atentie! n timpul tratamentului si 24 ore dupa incetarea lui se contraindica consumul bauturilor alcoolice. n trichomoniaza, la adulti, oral (dupa mese), cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului este obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de esec se poate repeta cura dupa 4-6 saptamani. n lambliaza, la adulti, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile; la copiii de 2-5 ani, cate 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; la cei de 5-10 ani, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile. n amebiaza, la adulti, 2-3 comprimate de 3 ori pe zi, 5-10 zile; la copii 35-50 mg /kg corp pe zi, fractionat in 3 doze, timp de 10 zile. n infectiile cu anaerobi, la adulti, cate 2-3 comprimate la fiecare 8 ore, 7-10 zile.

TINIDAZOL1. Chimioterapic activ in amebiaza, trichomonaza si giardioza 2. 3. Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis si Entamoeba histolytica si infectiile cu Gardnerella vaginalis, Bacteroides, Fusobacterii, Clostridium spp. 4. Giardioza, trichomoniaza genito-urinara (la ambele sexe), amoebiaza intestinala si hepatica, gingivita ulcerativa necrozata (Vincent), vaginita nespecifica, infectii cu germeni anaerobi (si pentru prevenirea preoperatorie a acestora). Profilaxia si tratamentul infectiilor cu anaerobi cand nu se poate aplica tratamentul oral: septicemii, sinuzite, pneumonii, abcese pulmonare, osteomielite, avort septic, peritonite, infectii intraabdominale sau ale plagilor dupa interventii chirurgicale. Infectii cu: Bacteroides fragilis, alte specii de Bacteroides si fusobacterii, peptococi, peptostreptococi, clostridii, Veillonella. Profilaxia infectiilor cu bacterii anaerobe. n interventiile chirurgicale pe tractul gastrointestinal, aparat urinar si genital. 5. Discrazii sanguine manifeste sau in antecedente, afectiuni neurologice organice, femei care alapteaza, primul trimestru de sarcina; utilizarea produsului in cursul ultimelor doua trimestre de sarcina impune o justa evaluare a riscului si beneficiului terapeutic. 6. Rareori Tinidazolul produce greata, varsaturi si modificarea gustului. Ca si compusii inruditi, Tinidazolul poate determina o leucopenie tranzitorie si reactii de hipersensibilizare. 7. Cutii a cate 4 comprimate filmate. Cutie cu 6 flacoane de 250 ml cu 200 ml produs. 8. Tratamentul va fi strict individualizat, in functie de starea si reactivitatea pacientului. n tratamentul infectiilor cu germeni anaerobi, se administreaza 800 mg i.v. urmate de 400 mg i.v. la fiecare 12 ore pana ce devine posibila administrarea formelor orale de produs. n prevenirea infectiilor postoperatorii, se recomanda o doza de 800 mg Tinidazol la 2-4 sau minimum 1 ora inainte de actul operator si 800 mg dupa 12 ore. Produsul se administreaza in perfuzie, eventual asociat cu glucoza 5%, glucoza 20%, ser fiziologic, clorura de potasiu (20 mmol si 40 mmol). Se contraindica ingestia bauturilor alcoolice in cursul tratamentului.

MEBENDAZOL ( VERMOX )1. Antihelmintic activ fata de Nematode. 2. Mebendazol actioneaza asupra formarii tubulinei celulare a viermelui, perturband atat absortia glucozei cat si functiile digestive normale ale viermelui, astfel incat apare un proces autolitic. 3. Vermox este un antihelmintic sintetic cu spectru larg. Mebendazol este slab absorbit dupa administrarea orala. n doza antihelmintica normala, biodisponibilitatea sa este scazuta datorita combinatiei intre o metabolizare de prim pasaj crescuts si solubilitatea scazuta a mebendazolului. 90% din fractia absorbita se leaga de proteinele plasmatice. 4. Vermox este indicat pentru tratamentul infestarilor simple sau mixte cu Enterobius vermicularis (oxiuroza), Trichuris trichiura (tricocefaloza), Ascaris lumbricoides (ascaridioza), Ancylostoma duodenale, Necator americanus (ankilostomiaza), Strongyloides stercoralis (strongiloidioza), Taenia spp. (teniaza). 5. Vermox este contraindicat persoanelor cu hipersensibilitate la medicament. 6. La administrarea de Vermox, au fost raportate numai reactii adverse minore. Dureri abdominale tranzitorii si diaree au fost raportate rar, in cazul unor infestari masive si al expulzarii viermilor. Reactii de hipersensibilitate ca exantem, rash, urticarie si angioedem au fost rar observate. 7. Blistere cu tablete de 100 mg. Vermox suspensie este disponibil in flacoane de 30 ml cu capac care masoara 5 ml. 8. Enterobiaz: 1 tableta sau 5 ml de suspensie administrate ca singura doza. De vreme ce reinfectiile cu Enterobius vermicularis sunt foarte frecvente, se recomanda ca tratamentul sa fie repetat dupa 2 si 4 saptamani, mai ales in cadrul programelor de eradicare. Ascaridioza, tricocefaloza, ankilostomiaza si infectii mixte: 1 tableta de 2 ori pe zi sau 5 ml suspensie dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv. Acest dozaj se aplica atat la copii cat si la adulti. Teniaza si strongiloidioza: Adulti: desi au fost obtinute rezultate favorabile si la doze mai mici, este recomandabil a se prescrie 2 tablete de 2 ori pe zi sau 2 x 5 ml dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv, pentru a obtine vindecarea completa. Chiar si la aceasta doza ridicata, efectele secundare sunt rare. Doza pentru copii este mentinuta la 1 tableta de 2 ori pe zi sau 1 x 5 ml de doua ori pe zi timp de 3 zile consecutiv. Nu sunt necesare masuri speciale cum ar fi regimul dietetic sau folosirea laxativelor. Flaconul cu suspensie se agita inainte de folosire. La copii sub 1 an, vezi "Precautii".

KETOCONAZOL ( NIZORAL )1. Chimioterapie antifungic sistemic.Derivat de imidazol. 2. 3. Antimicotic prin inhibarea sintezei unor componente esentiale ale memb. celulei fungice.Spectru larg : Candida,Histoplasma,Coccidioides,Blastomyces.Poate dezvolta rezistenta. Abosrbtie : abs. dupa adm. orala e buna Distributie : poate patrunde in LCR in cantitati mici ineficiente terapeutic Metabolizat in ficat. Eliminat predom. pe cale biliara si partial prin urina. 4. Antimicotic de electie in candidoze superficiale cutaneo-mul.Antimicotic alternativ in candidaze sistemice, Blastomicoza,Coccidioidoza,Histoplasmoza sistemice.Micoze ale pielii, parului, unghiilor ce nu raspund la tratament local.Este mai avantajos in inf. cronice ( efectul se instaleaza lent). 5. Nizoralul nu trebuie administrat pacientilor cu hiper-sensibilitate la ketoconazol sau cu afectiuni hepatice acute sau cronice. 6. Cele mai frecvente reactii adverse care apar in tratamentul cu Nizoral sunt cele de origine gastro intestinala: dispepsie, greata, dureri abdominale si diaree. Efecte secundare mai putin frecvente sunt: dureri de cap, cresteri reversibile ale nivelului enzimelor hepatice, dereglari menstruale, ameteli, fotofobie, parestezie si reactii alergice. Reactii adverse sesizate cu o frecventa extrem de scazuta sunt: trombocitopenie, alopecie, impotenta si cresteri reversibile ale presiunii intracraniene (ex. edem papilar, proeminente ale fontanelei la copii). n cazuri rare, la doze mai mari decat cele recomandate de 200-400 mg pe zi, s-au observat ginecomastie si oligospermie reversibila. La doza terapeutica de 200 mg pe zi, se poate observa o diminuare trecatoare a nivelului plasmatic de testosteron, care se normalizeaza n decurs de 24 de ore de la intreruperea Nizoralului. n tratamentele de lunga durata, nivelul testosteronului nu difera in mod semnificativ de nivelul de control. n timpul tratamentului cu Nizoral, in cazuri rare poate sa apara o hepatita (probabil prin idiosincrazie), la 1/12.000 pacienti. Un astfel de efect secundar este reversibil daca tratamentul este sistat imediat. 7. Cutii continand 10 comprimate a cate 200 mg ketoconazol. 8. Adulti: Infectii ale pielii, gastrointestinale si sistemice: un comprimat (=200 mg), o data pe zi, in timpul mesei. Daca nu se obtine un rezultat adecvat cu aceasta doza, atunci aceasta trebuie marita la 2 comprimate (= 400 mg), o data pe zi. Candidoze vaginale: 2 comprimate (= 400 mg) o data pe zi, in timpul mesei. Copii: n greutate de peste 30 kg, aceeasi posologie ca si la adulti. n general, aceasta posologie trebuie urmata fara intrerupere cel putin o saptamana dupa ce toate simptomele au disparut si toate culturile au devenit negative. Tratamentul profilactic al pacientilor imunodeficitari. Adulti: 2 comprimate (= 400 mg) pe zi. Copii: 4-8 mg/kg corp. Durata normala a tratamentului: candidoze vaginale: 5 zile consecutiv; micoze ale pielii induse de dermatofite, aproximativ 4 saptamani; pitiriazis versicolor: 10 zile; micoze orale si ale pielii, induse de Candida: 2-3 saptamani; infectii ale parului: 1-2 luni; infectii ale unghiilor: 6-12 luni, in

functie de viteza de crestere a unghiei (e necesara cresterea completa a unghiei afectate); candidoze sistemice: 1-2 luni; paracoccidiomicoza, histoplasmoza, coccidioidomicoza: durata optima a tratamentului este de 3-6 luni.

NISTATIN1. Antimicotic local 2. Antibiotic cu structura polienica foarte activ fata de Candida albicans. Nistatin este un antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in principal a ergosterolului) cu permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili. Actioneaza in principal pe Candida spp., dar si pe Asperigillus spp., Coccidioides immiti, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis. 3. Fungicid sau fungistatic in fct. de concentratie.Foarte activ fata de Candida albicans fiind antimicoticul de electie in Candidoele superficiale.Afecteaza si Criptococcus neoformans, Microsporum,Trichophyton,Epidermophyton. 4. Pentru profilaxia candidozelor se administreaza concomitent cu antibioticele cu spectru larg de actiune de obicei dupa 7-10 zile, dupa cure prelungite cu hormoni glucocorticoizi, la bolnavii debili, postoperator; curativ, pentru tratamentul candidozelor localizate la nivelul mucoaselor digestive (bucofaringiana, intestinala, anala), de asemenea, al candidozelor pulmonare, genitale, cutanate. 5. Sensibilitate specifica la Nistatin 6. Foarte rar tulburari digestive (greata, varsaturi). 7. Flacoane cu 20 comprimate filmate. Blistere cu 10 drajeuri. 8. Adulti de 3 ori cate 1 drajeu/zi; in cazuri grave de 3 ori cate 2 drajeuri/zi; Copii 1-2-4 drajeuri/zi, n 3 prize.Pulbere in suspensie se fol. In aplicatii pe mucoasa bucala, pe tegum. sau in instilatii vaginale.

ACYCLOVIR1. Antiviral 2. Cevinolon este un antiviral cu o activitate puternic inhibitorie in vitro impotriva virusului Herpes-simplex de tip I si II. Actioneaza ca inhibitor al ADN-polimerazei virale prin inhibarea cresterii virusului fara sa afecteze functionarea fiziologica normala a celulei umane. 3. Forma activa a medicamentului este cea de aciclovir-trifosfat. n cazul administrarii per os a unei doze uzuale de Cevinolon, aproximativ 20% din medicament este absorbit la nivel intestinal. Timpul de injumatatire al medicamentului la pacientii cu functie renala normala este de 3 ore, iar la pacientii care prezinta anurie este in jur de 24 ore. 4. Afectiunile pielii si ale mucoaselor cauzate de Herpes-simplex virusuri (inclusiv pentru pacientii imunodepresati); tratamentul infectiilor cu Herpes zoster, varicela. Infectiile pielii cauzate de Herpes-simplex virus, atat in infectiile recurente labiale si genitale cu acest virus, dar numai la pacientii care prezinta raspuns imun eficient. 5. Hipersensibilitate cunoscuta la aciclovir sau la propilenglicol. 6. Pot apare in cursul tratamentului cresteri temporare ale acidului uric, creatininei si a unor enzime hepatice. 7. Cutie cu 25 comprimate a 200 mg aciclovir. Crema 5% n tub de 10 g. 8. Adulti si copii: aplicatii locale pe piele de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 5 zile. Daca simptomele nu dispar complet, terapia poate fi continuata inca 10 zile. n infectii cu Herpes zoster: Adulti: 800 mg, de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 7 zile. Tratamentul se intrerupe in cursul noptii. La pacientii cu imunosupresie sau la cei cu absorbtie intestinala scazuta este preferabila administrarea i.v. Tratamentul trebuie inceput cat mai precoce. n cazul reaparitiei infectiilor, tratamentul trebuie repetat. Copii: imunosupresati cu varsta de peste 2 ani se recomanda aceleasi doze ca si la adulti; imunosupresati cu varsta sub 2 ani, doza este jumatate din cea pentru adulti. Pacientii cu functie renala grav alterata: 800 mg de 2 ori/zi (la 12 ore). Pacientii cu functie renala moderat alterata: 800 mg de 3-4 ori/zi (la 6-8 ore). n infectii cu Herpes-simplex: Adulti: 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 5 zile. Tratamentul se intrerupe in cursul noptii. La pacientii imunosupresati, precum si la cei cu absorbtie intestinala scazuta, doza poate fi crescuta cu 400 mg/zi.

GENTAMICINA1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentamicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile ribozomale 30S ale cel. bacteriene. 2. a 3. Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg, din familia aminoglicozidelor. Ea are o actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor bacteriene. Spectrul sau antimicrobian cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi, incluzand asa-numitii "germeni problema", care sunt rezistenti la alte antibiotice. n general, sunt foarte sensibili la gentamicina urmatorii germeni: E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza). Produsul se administreaza intramuscular sau intravenos; gentamicina administrata oral nu este absorbita. Timpul de injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore. Gentamicina nu este metabolizata fiind eliminata in forma activa. Eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare, astfel incat flora intestinala ramane neafectata. 4. Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina, cum sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe. Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii sale, este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti. 5. Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare (alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. n scopul evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu functie redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara, cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis sau boala Parkinson) cat si la varstnici. 6. n anumite conditii, aminoglicozidele au efect ototoxic si/sau nefrotoxic. n general, efectele nedorite sunt in functie de concentratia plasmatica inalta si sustinuta care tinde sa apara daca doza de gentamicina nu este adaptata la functia renala. Semne ale ototoxicitatii se traduc in principal prin alterarea functiilor nervului vestibular sub forma de vertij, tinitus, nistagmus (spontan sau provocat), sindrom Meniere si tulburari de echilibru. Aceste tulburari survin la aproximativ 2% din cazuri si se observa in decurs de 2 saptamani de la initierea tratamentului. Simptome ale afectarii nervului cohlear sunt mult mai rare si se manifesta prin hipoacuzie la tonuri inalte, conducand rar la surditate completa. Nefrotoxicitatea se manifesta prin leziuni glomerulare si necroze tubulare. Se

observa o crestere reversibila a ureei si a creatininei serice. Albumina, leucocitele si eritrocitele pot fi prezente in urina. Afectiunile renale sunt in general reversibile si apar la 3% din cazuri. Alte efecte secundare posibile: Neuropatie periferica: parestezii faciale si ale extremitatilor, tremur si spasm muscular. 7. Gentamicin "Biochemie" 40 mg: cutie cu 5 fiole a 1 ml, ambalaj de spital. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: cutie cu 5 fiole a 2 ml, ambalaj de spital. Fiole a 1 ml si 2 ml solutie injectabila continand gentamicina sulfat in cantitate echivalenta cu 40 mg gentamicina baza/ml. 8. Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. n infectii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate.

EPINEFRINA ( ADRENALINA )1. Simpatomimetic cu act. dir alfa si beta-adrenomimetic;Derivat de Beta-feniletilamina amina difenilica cu act. stimulatoare.Vasoconstrictor sistemic.Bronhodilatator neselectiv. 2. 3. Dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor (prin vasoconstrictie si micsorarea permeabilitatii capilare), stimuleaza inima si cresc usor presiunea sistolica, au actiune bronhodilatatoare; local provoaca vasoconstrictie si poate opri hemoragiile capilare. Efectele se datoresc actiunii simpatomimetice directe (stimulare alfa- si betaadrenergica). 4. Urgente alergice - soc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie ventriculara); accesul de astm bronsic; hemoragii capilare la suprafata (in aplicatie locala); se asociaza anestezicelor locale vasodilatatoare (procaina, lidocaina) pentru a le prelungi actiunea si a le diminua toxicitatea generala. 5. Hipertensiune arteriala, boli miocardice, cardiopatie ischemica, tahicardie si aritmii ectopice, ateroscleroza, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi ingust, adenom de prostata cu retentie de urina, insuficienta renala severa; prudenta la diabetici, in starile de hipercalcemie si hipokaliemie. Nu se administreaza in timpul anesteziei cu ciclopropan si halotan (aritmii grave); prudenta cand se asociaza cu atropina, in anestezie; antidepresivele triciclice si guanetidina cresc actiunile simpatomimetice (prudenta in dozarea adrenalinei sau se evita). Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosita numai la indicatia medicului si sub control medical; contraindicatiile sunt relative in conditii de urgenta, care pun viata in pericol. Simpatomimeticele sunt considerate substante dopante (interzise la sportivi). 6. Palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate, neliniste, slabiciune, ameteli, cefalee, parestezii in extremitati, cresterea glicemiei. Injectiile intravenoase sunt periculoase (prudenta multa). 7. Fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila continand epinefrina hcl. 1 mg (cutie cu 100 buc.); solutie pentru uz intern continand epinefrina hcl. 1 mg/ml sau 20 picaturi (flac. cu 20 ml). 8. n socul anafilactic, intravenos lent si cu multa prudenta 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiola), diluate cu 10 ml solutie salina izotona; daca nu este posibil, se injecteaza intramuscular 0,5-1 mg (1/2-1 fiola) sau se administreaza perlingual 1 mg (20 picaturi din solutia pentru uz intern sau o fiola). n sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiola), eventual repetat dupa 1-15 minute; daca nu este posibil, se injecteaza in cavitatea inimii aceeasi doza. n astmul bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze). n aplicatii locale, ca hemostatic, solutie 1/100 000-1/2 000; asociat anestezicelor locale, in solutie 1/200.000-1/20.000.

NAFAZOLINA1. Simpatomimetic cu act. indiv. ( act. neurosimpatamimetica ) Cu act. pe alfa si beta receptori.Vasoconstrictor local.a 2. 3. Are ef. alfa si beta adrenomimetic.Aplicat local pe muc. Determina vasoconstrictie prelungita.Decongestiv si antialergic. 4. Tratam. local -> rinite acute inf. si alergice, afect. congestive ale muc. Faringiene, epistaxis,conjunctivite nebacteriene. 5. A nu se utiliza de catre persoane cu hipersensibilitate la substantele din compozitia picaturilor de ochi. 6. Respectand dozarea corecta, nu apar efecte secundare notabile in utilizare. 7. Sol. ext. 10 mg 0,1% . Picaturi Flc. cu 10 sau 20 ml solutie. 8. Daca nu exista alte indicatii, de 2-3 ori pe zi o picatura in sacul conjunctiva. Utilizarea se incheie dupa 10 zile, sau se intrerupe pentru 5 zile. nainte de prima utilizare, se roteste spre dreapta capacul cu filet, pentru a deschide sticluta. Capacul se desurubeaza spre stanga. Se aduce sticluta in pozitia de turnare a picaturilor si prin presare usoara pe corpul sticlutei se toarna picaturi in pleoapa inferioara trasa spre inafara.

DOPAMINA1. Simpatomimetic cu actiune indirecta.Predominant Beta-adrenomimetic.Stimulator cardiac. 2. 3. Dopamina e o catecolamina naturala, precursor al noradrenalinei care difera de adrenalina si noradrenalina prin efectul vasodilatator mezenteric si renal. Absorbtie se adm. i.v. pt. ca e rapid metab. In tr. Gi dupa adm. orala Distributie nu se stie daca strabate placenta sau se elimina prin laptele matern Metabolizare la niv. ficatului este transf. in metabolitit inactivi Eliminare urina si materii fecale 4. Starile de soc, cum ar fi cele din insuficienta cardiaca sau post-infarct de miocard (soc cardiogen); postoperator (soc postoperator); in pierderile lichidiene majore (soc hipovolemic) numai dupa substitutie volemica; infectii severe (soc septic); reactii de hipersensibilitate (soc anafilactic); scadere acuta a tensiunii arteriale (hipotensiunea severa); iminenta de soc (presoc); iminenta de insuficienta renala. 5. Hipertiroidism (tireotoxicoza), tumori de medulosuprarenala (feocromocitom), unele forme de glaucom (glaucom cu unghi inchis), prostata marita (adenom de prostata) cu formare de urina reziduala, tahiaritmii, fibrilatie ventriculara. Dopamin Giulini 50N si Dopamin Giulini 200N nu trebuie administrate in caz de astm bronsic cu hipersensibilitate la sulf. 6. Ocazional, poate provoca: greata, varsaturi, cefalee, agitatie, tremor al degetelor, simptome de angina pectorala, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale. La doze crescute, creste riscul de a provoca atat tulburari de ritm cardiac (tahicardie sinusala, ritmuri ectopice supraventriculare si ventriculare), cat si un efect nedorit de crestere a presiunii telediastolice a ventriculului stang. Perfuzia de dopamina poate provoca necroza tegumentelor (redistribuirea fluxului sanguin in favoarea teritoriului splanhnic, in defavoarea tegumentului si muschilor). Riscul este crescut la pacientii cu tulburari de circulatie periferica si la administrarea de doze mari. Dupa interventii chirurgicale in teritoriul splanhnic sau la pacienti cu tendinta de sangerare la nivelul tractului gastrointestinal, exista riscul de hemoragie din cauza redistributiei fluxului sanguin. Perfuzarea inadecvata paravenoasa poate duce la necroza paravenoasa. De aceea, perfuzia trebuie facuta, daca este posibil, prin cateter venos. 7. Fiole a 10 ml cu solutie apoasa inj. cu 50 mg dopamina HCl.Fiole cu 50 mg/5ml;200 mg/10 ml. 8. Dopamin Giulini 50N si Dopamin Giulini 200N trebuie administrate numai dupa diluare in solutii perfuzabile corespunzatoare. Solutiile perfuzabile recomandate sunt: ser fiziologic 0,9%, solutie glucozata 5%, solutie Ringer lactat. Solutia de perfuzat trebuie preparata

imediat inainte de administrare. Se administreaza numai solutiile clare, incolore de Dopamin. Solutiile de perfuzat care contin Dopamin sunt stabile pe parcursul duratei normale de perfuzare (cel putin 24 de ore), cu exceptia solutiilor Ringer lactat (cel mult 6 ore). Dupa stabilizarea clinica, perfuzia de dopamina nu trebuie intrerupta brusc, ci gradat. Durata perfuziei depinde de conditiile individuale. Au fost inregistrate rezultate bune dupa administrarea timp de 28 de zile.

IZOPRENALINA1. Simpatomimetic cu act. dir. pe receptorii beta1 si beta2 adrenergici.Stimulator cardiac si bronhodilatator de tip neselectiv. 2. 3. Det. stimularea contractiei miocardice,creste consumul de oxigen al miocardului, creste intoarcerea venoasa.Efect intens bronhodilatator.Scade tonusul si motilitatea tb.dig. Absorbtia -> dupa adm. sublinguala e limitata si inegala.Dupa adm. i.v. efectul e scurt pt ca e inactiv rapid. 4. Astm bronsic (tratamentul crizei), bronsita spastica, atelectazii post-operatorii, pregatirea si favorizarea aerosoloterapiei cu alte medicamente (antibiotice, secretolitice, cortizon, cromoglicat), evitarea eventualelor spasme bronsice si usurarea respiratiei in conditii de terapie intensiva; realizarea bronhodilatatiei pentru teste functionale respiratorii. Bloc atrio-ventricular partial sau total, tratamentul si profilaxia acceselor Adams-Stockes, sindrom de sinus carotidian, bradicardie. 5. Tahicardie marcata (peste 130/minut), aritmii ectopice (extrasistole polimorfe si in salve), angina instabila, infarct acut de miocard, astm cardiac, hipertiroidism, stari de acidoza; prudenta in cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala si la diabetici; nu se administreaza concomitent cu adrenalina, nu se asociaza cu halotan, IMAO, clorpromazina. Simpatomimeticele figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi). 6. Tahicardie, palpitatii, dureri precordiale, hipotensiune cu ameteli, cefalee, slabiciune, tremor, rareori greata si voma. 7. Comprimate sublinguale continand izoprenalina 10 mg (flac. cu 20 buc.). 8. Sublingual 1-2 comprimate; la nevoie se poate repeta dupa 3-4 ore (fara a depasi 6 doze/zi).

SALBUTAMOL1. Simpatomimetic bronhodilatator selectiv de generatia a III-a. 2. 3. Actioneaza selectiv pe receptorii beta2-adrenergici si produce : bronhodilatatie , inhiba degranularea mostocitelor pulmonare ( responsabile de elib. Histominei ce intervine in patogenia astmului alergic,prin urmare salbutamolul interfera componenta imunopatogenica a astmului ) , stimuleaza activ. ciliara ( -> imbunatateste clearence-ul muco-ciliar ).Administrat in pulverizatii oro-faringiene/oro-laringiene aerosolii inhalati grabesc efectul si confera, prin insasi calea de administrare, oarecare bronhoselectivitate. Aceasta cale de administrare preteaza la supradozare iar abuzul cronic determina instalarea tolerantei.Timp de act medie 4-6 H. 4. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, iminenta de travaliu prematur, distocie dinamica, hiperkinezie in travaliu, profilaxia contractiilor in timpul interventiilor pe uter gravid. 5. Stare de rau astmatic, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tahiaritmie, tireotoxicoza, diabet. Ca tocolitic, numai sub supraveghere medicala. 6. Tremuraturi, tahicardie, agitatie, transpiratii, ameteli, greturi, vome. 7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilena cu 20 comprimate. Flacon spray cu 10 ml. 8. Strict dupa indicatia medicului. De obicei, o doza de inhalare 1-2 ori pe zi. La nevoie, numarul inhalarilor poate fi marit la 4-6 ori in 24 de ore cu pauze de 4-6 ore intre ele. Nu se va depasi doza prescrisa de medic. Adulti, de 3-4 ori pe zi cate un comprimat. Copii, 2-6 ani, 1/4 comprimate de 3 ori pe zi; 12 ani, 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; peste 12 ani, doza de la adulti. Se va pastra un interval de cel putin 6 ore intre 2 prize.

PRAZOSIN1. Simpatolitic cu act. directa.Alfa-adrenolitic.Chinazolina.Antihipertensiv. 2. 3. Antihipertensiv prin blocare alfa1-adrenergica selectiva; provoaca dilatatie arteriala si venoasa cu scaderea moderata a presiunii arteriale si tahicardie moderata, nu modifica practic circulatia renala; in insuficienta cardiaca scade pre- si postsarcina, usurand munca inimii; efectul antihipertensiv incepe dupa 2-3 ore de la administrarea unei doze orale si se mentine 6-10 ore. 4. Hipertensiunea arteriala esentiala sau secundara, in toate stadiile - ca prim medicament sau in asociatie cu un diuretic, eventual cu alte antihipertensive; insuficienta cardiaca congestiva care nu raspunde la diuretice si digitalice (se asociaza); boala si sindrom Raynaud. 5. Alergie la prazosin; nu se recomanda in insuficienta cardiaca de cauza mecanica (stenoza mitrala, stenoza aortica, embolie pulmonara, pericardita constrictiva); prudenta in timpul sarcinii si alaptarii, nu se administreaza la copiii sub 12 ani; prudenta si doze mici la batrani si in prezenta insuficientei renale avansate. Prazosinul are efect aditiv cu diureticele si alte antihipertensive (atentie la doze); prudenta in asocierea cu blocante beta-adrenergice si blocante ale canalelor calciului (risc de hipotensiune ortostatica acuta); prazosinul poate determina rezultate fals-pozitive in screening-ul biochimic al feocromocitomului (VMA si MHPT in urina). 6. Uneori hipotensiune ortostatica, mai ales la inceputul tratamentului - prima doza poate provoca ameteli, palpitatii, lesin (se incepe cu o doza mica, administrata la culcare); rareori somnolenta, cefalee, ameteli, tulburari de vedere, congestie nazala, edem, uscaciunea gurii, greata, diaree, depresie, impotenta sexuala, eruptii cutanate; poate inrautati starea bolnavilor cu angina pectorala (se asociaza obligatoriu cu propranolol sau nifedipina). 7. Comprimate continand prazosin 1 mg sau 5 mg, sub forma de clorhidrat (flacon cu 20, 50 sau 100 buc). 8. Oral, in hipertensiunea arteriala se incepe cu o doza de 0,5 mg (1/2 comprimat a 1 mg) seara la culcare, apoi 0,5 mg de 2-3 ori/zi, crescand la intervale de 3-7 zile, in functie de raspuns, pana la doza utila, care este de 4-15 mg/zi (fractionat), fara a depasi 20 mg/zi. n insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu 0,5 mg de 2-4 ori/zi, crescand la 2-3 zile, pana la doza utila 4-20 mg/zi (fractionat); doza se stabileste in functie de simptomele

cardio-vasculare, urmarind eventual si diferiti parametri hemodinamici. n sindromul sau boala Raynaud se incepe cu 0,5 mg de 2 ori/zi, crescand saptamanal, dupa nevoie doza utila obisnuita este de 1-2 mg de 2 ori/zi.

PROPRANOLOL1. Simpatolitic cu act. directa, beta-adrenolitic beta1,beta2 neselectiv.Antihipertensiv. Antianginal.Antiaritmic. 2. 3. Reducerea HTA , scade activ. reninei plasmatice, antiaritmic prin impiedicarea influentelor simpato-adrenergice,aritmogene. Absorbtie in prop. de 90% din tb. digestiva. Biodisponibilitate 30% din cauza inactivarii la trecerea primului pasaj hepatic. Biodistributie difuzeaza bine in t.,traverseaza placenta. Eliminare renala;partial prin bila. 4. Angina de piept, indeosebi angina cronica stabila (ca tratament de fond) si pentru profilaxia pe termen lung dupa perioada acuta a infarctului miocardic; aritmii cardiace supraventriculare si unele tahiaratmii digitalice; cardiomiopatie obstructiva;hipertensiune arteriala esentiala,mai ales forme cu circulatie hiperkinetica si debit cardiac crescut, forme cu hiperreninemie sau asociat hipopresolului si nefrixului; profilaxia migrenelor; tireotoxicoza; inaintea si in timpul interventiilor chirurgicale pentru feocromocitom ( se asociaza obligatoriu un blocant adrenergic de exemplu tolazolina ); stari anxioase ( mai ales cand predomina tulburarile cardiace ),tremor esential; pentru profilaxia hemoragiilor digestive la cirotici ( cu exceptia insuficientei hepatice severe, cu icter, ascita mare, encefalopatie ). 5. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, insuficienta respiratorie cu bronhospasm; insuficienta cardiaca congestiva ( neasociat cu digitalice );bradicardie sinusala; bloc atrioventricular; hipertensiune arteriala pulmonara severa; hipoglicemie; acidoza metabolica;insuficienta renala. 6. Majore : insuficienta cardiaca, bloc atrioventricular, bronhospasm. Altele : bradicardie, hipotensiune arteriala, fenomene Raynaud, claudicatie intermitenta, neuropatii periferice, tulburari gastrointestinale, oboseala, tulburari ale somnului, depresie, hiperlipidemie. 7. Comprimate cu 10 mg sau 40 mg clorhidrat de propranolol.F. a 5 ml sol. inj. cu 5 mg propranolol HCl.Fie cu 10 ml sol. apoasa pt. uz oftalmic cu 1% propranolol HCl. 8. Oral-in angina pectorala si HTA initial 40 mg de 2 ori/24 H,doza creste progresiv pana la 80 mg de 2 ori/zi .In urgente se inj. i.v. lent 1 mg initial pana la 10 mg.

NEOSTIGMINA1. Parasimpatomimetic cu act. indirecta ( anticolinesterozic ) cu act. reversibila. 2. 3. Parasimpatomimetic cu actiune indirecta (anticolinesterazic), moderat reversibil. Intensifica si stimuleaza peristaltismul tractului digestiv (esofag, stomac, intestin), stimuleaza musculatura neteda a vezicii urinare, bronsica, precum si musculatura striata. Asupra aparatului cardiovascular actiunea sa se manifesta prin bradicardie si scaderea presiunii arteriale; de asemenea determina contractia pupilei (mioza). Totusi, comparativ cu alte substante parasimpatomimetice (ex. fizostigmina), nu influenteaza in mod accentuat pupila, cordul, presiunea arteriala, secretiile. Asupra uterului are actiune emenagoga, fara a fi ocitocic. Efectele cele mai importante si care constituie principalele aplicatii terapeutice ale produsului sunt marirea tonusului musculaturii netede cu intensificarea peristaltismului tractului digestiv si a cailor urinare, marirea tonusului si stimularea musculaturii striate, efectul anticurarizant. Miostinul este antagonist al tetraetilamoniului si are actiune anticurarizanta in supradozarile cu d-tubocurarina si derivatul sau metil, ramanand fara efect in supradozarile cu decametoniu si succinilcolina. 4. Miastenia grava, atat ca test de diagnostic cat si ca tratament simptomatic. Antagonist al d-tubocurarinei si al derivatului sau metil. Ileus paralitic postoperator. Retentie urinara postoperatorie. Tulburari vasculare periferice (sindrom Raynaud, tromboangeita obliteranta). Adjuvant in: megacolon, hipertiroidism si miopie tireotoxica, migrene si prevenirea acceselor de tahicardie paroxistica, in prevenirea trombozelor. Rinita atrofica. 5. Ileus mecanic, peritonita. Boala astmatica, stari de bradicardie. Parkinsonism, miastenie congenitala. Este contraindicata asocierea Miostinului cu acetilcolina sau cu alti esteri ai colinei. 6. Crampe abdominale, spasme ale musculaturii striate, hipersalivatie, mioza, uneori chiar stari de colaps. Aceste simptome pot fi prevenite si evitate prin administrarea de 0,6 mg atropina sulfurica. 7. Cutii continand 1 blister cu 20 comprimate.

8. Se administreaza la indicatia medicului, iar stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze se face in functie de raspunsul individual.

ATROPINA1. Parasimpatolitic.Anticolinergic natural. 2. 3. Atropina face parte din grupa substantelor parasimpaticolitice. Actiunea caracteristica a atropinei este aceea asupra secretiilor. Astfel scade secretiile excesive ale cailor respiratorii, ale glandelor salivare, scade secretia gastrica atat cantitativ, cat si calitativ, scade aciditatea libera, diminueaza secretia biliara, pancreatica si a glandelor mamare. Atropina reduce hiperperistaltismul tractului digestiv, avand si actiunea antispastica. n doze mici reduce frecventa batailor cardiace prin excitatie vagala. n doze mai mari produce accelerarea lor prin actiunea de paralizare a fibrelor parasimpatice cardiomoderatoare. Atropina poseda si o aciune bronhodilatatoare. Atropina produce midriaza intensiva insotita de tulburari de acomodare si cresterea consecutiva a presiunii intraoculare. 4. Bronsite cu hipersecretie, colici biliare, colici nefretice, hipersecretie gastrica, spasm piloric, constipatie spastica, tenesme vezicale, hiperhidroza. Ca element adjuvant in amestecurile preanestezice si analgezice. Traumatisme craniene inchise. n tratamentul crizelor de ras si plans din sindroamele pseudobulbare. n unele tulburari de conducere (bloc atrioventricular complet cu crize Adam-Stockes), sindromul sinusului carotidian cu crize sincopale. Colita ulceroasa cronica nespecifica. Tratamentul profilactic al greturilor si varsaturilor din raul de mare si de avion, in asociere cu antihistaminice si barbiturice. 5. Fibrilatie atriala, glaucom, tuberculoza pulmonara evolutiva. 6. Uscaciunea gurii,tahicardie,palpitatii,constipatie,retentie urinara,hiposecretia glandelor sudorale. 7. Cutii cu 100 fiole de 1 ml sol. 1. Se elibereaza numai cu prescriptia medicului pe blanchete cu timbrul sec. A se feri de lumina. Atentie A nu se lasa la indemana copiilor. 8. n injectii subcutanate, la adulti 0,25-1 ml pe zi din solutia 1.

BUTILSCOPOLAMINA ( BUSCOPAN )1. Parasimpatolitic.Anticolinergic de sinteza.Antiseptic. 2. 3. Buscopan actioneaza la nivelul ganglionilor situati in peretii viscerelor si exercita o actiune specifica antispastica, ce se manifesta asupra musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar si urinar. Efectul farmacologic se produce cu mult inainte ca reactiile secundare specifice substantelor de tipul atropinei sa apara. De aceea, in cazul administrarii Buscopan in doze terapeutice nu se constata aparitia efectelor secundare asupra sistemului nervos central sau asupra glandelor salivare. Indicatii: Ulcer gastric si duodenal, spasm si hipermotilitate gastrointestinala, pilorospasmul copiiilor, varsaturi post-operatorii, constipatie spastica, dischinezie biliara si spasm al tractului urinar, relaxarea prea lenta a segmentului uterin inferior, dismenoree. 4. Colici intestinale,biliare,ureterale,spasm piloric/de cardia,colita pseudomembranoasa, dismenoree,colica nefretica, constipatie spastica,duodenografie hipotona si diag. diferential radiologic intre spasmele functionale si sinteza organica. 5. Nu se cunosc contraindicatii ale administarii orale ale Buscopan. Buscopan nu trebuie administrat parenteral in urmtoarele stari patologice: glaucom, hipertrofia prostatei cu tendinta la retentia urinei, stenoza mecanica a tractului gastrointestinal, megacolon, tahicardie. 6. Daca Buscopan se administreaza in doza obisnuita, nu se constata aparitia efectelor secundare caracteristice atropinei asupra glandelor salivare si secretiei gastrointestinale. n doze mari, poate cauza ocazional o tulburare trecatoare a acomodatiei vizuale, care dispare spontan. Pentru aceste motive, in urma administarii parenterale a Buscopan se va evita conducerea vehiculelor si manipularea masinilor si utilajelor. 7. Drageuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu.

8. n cazul cand medicul nu prescrie altfel: Adultii si copiii peste 6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie inghitite cu o cantitate mica de lichid.

DIAZEPAM1. Benzodiazepina tranchilizanta. 2. 3. Tranchilizant din grupa benzodiazepinelor; miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic uterin, slab parasimpatolitic; efectul este rapid, de durata relativ scurta la inceputul tratamentului, dar durabila la prelungirea acestuia. 4. Stari de anxietate in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauza, stari depresive cu agitatie, afectiuni diverse insotite de tensiune psihica si anxietate; insomnie prin anxietate, pavor nocturn si somnambulism; pentru sedare, in cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare in boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rau epileptic; ca medicatie pre- si postoperatorie; in iminenta de avort sau nasterea prematura, pentru usurarea nasterii in caz de hipertonie uterina. 5. Stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie specifica; se evita la sugarii mai mici de o luna, prudenta in timpul sarcinii si alaptarii; prudenta la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebrovasculari, in insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si la debilitati; injectarea nu este recomandabila in caz de insuficienta respiratorie decompensata si impune multa prudenta la bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata si la cei cu insuficienta respiratorie cronica. Nu se administreaza ca tratament ambulator la soferi si la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice; se recomanda evitarea bauturilor alcoolice; prudenta la asocierea cu alte deprimante centrale si cu substante antidepresive; forma injectabila nu se amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile i.v..

6. Somnolenta, oboseala, ameteli, slabiciune musculara, uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea libidoului, rareori ataxie, agiatie psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter; dozele mari, administrate timp indelungat, pot provoca dependenta. Injectarea i.v. (mai ales cand se face repede) poate fi cauza de deprimare respiratorie marcata (sunt necesare mijloace pentru asistarea respiratiei). Injectia i.m. este dureroasa; uneori dureri de-a lungul venei injectate. 7. Comprimate continand diazepam 2 mg sau 10 mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie injectabila continand diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc.). 8. Oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg de 1-2 ori/zi (dupa situatie); la batrani 2 mg de 1-2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta); la copii mici cate 1-2 mg de 2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta, pana la 0,5 mg/kg corp si zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multa prudenta) la adulti si copii mari 2-20 mg (se poate repeta, dupa 3-4 ore), in tetanos 200400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o data (se repeta, la nevoie, dupa 15-30 minute).

IMIPRAMINUM1. Antidepresiv triciclic,derivat iminodibenzilic. 2. Antideprinul este un timoanaleptic antidepresor cu actiune centrala de crestere a nivelului activitatii neuropsihice. Electroencefalograma releva cresterea undelor, hipersincronism si tendinta la trasee de tip iritativ. n afara actiunii centrale, Antideprinul poseda si efecte antihistaminice periferice. 3. Absorbtie relativ buna dupa administrarea orala Distributie in t. bine vascularizate; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90% Metabolizare hepatica. 4. Melancolie, depresiuni de climacterium, stari depresive, baza organica in arterioscleroza cerebrala si senilitate cu simptome depresive, surmenaj, nevroze astenice cu elemente depresive, depresiuni evoluand pe fond psihopatic, stari disforice de tip ipohondric in schizofrenie. 5. Glaucom; epilepsie; hipertrofie de prostata; insuficienta renala. Se va administra cu multa prudenta la bolnavii cu tulburari coronariene sau hipertensiune arteriala, precum si in nevrozele cu predominanta tulburarilor neuro-vegetative. Administrarea produsului este interzisa femeilor gravide. 6. Desi produsul este foarte putin toxic s-au semnalat rar intolerante, uneori pot aparea tulburari generale ca: cefalee si uscaciunea gurii, ameteli, stari de astenie, insomnii, transpiratii, tremuraturi, stari de neliniste, parestezii, tahicardie. Aceste fenomene sunt mai frecvente la inceputul tratamentului si de obicei dispar de la sine. Controlul medical

al tratamentului trebuie extins si asupra fenomenelor secundare mai ales daca intensitatea si caracterul lor sunt neobisnuite. 7. Flacoane cu 50 drajeuri continand 25 mg de Clorhidrat de imipramin. 8. Tratamentul se face prin asociatie de fiole cu drajeuri, fie numai cu drajeuri. Administrarea parenterala este rezervata de obicei bolnavilor spitalizati. Modul de administrare, doza zilnica si durata tratamentului se stabilesc de catre medicul specialist pentru fiecare caz in parte. Tratamentul cu drajeuri: Se incepe cu doze zilnice de 75-100 mg (3-4 drajeuri) pe zi. Dupa gravitatea si evolutia bolii, doza poate fi marita progresiv pana la 200-300 mg pe zi (8-12 drajeuri), in mai multe prize. Se revine apoi progresiv la doza de intretinere de 50-150 mg pe zi. De asemenea se pot da doze mari de la inceput (150-200 mg) pe zi care se reduc treptat, timp de 10-15 zile, la 50-10 mg pe zi. n cazuri de hipersensibilitate la medicament, sau labilitate neurovegetativa, se poate incepe tratamentul cu doze reduse (1-3 drajeuri pe zi) ajungandu-se in mod treptat la dozele eficace.

LEVOPODA ( SINEMET )1. Antiparkinsonian dopaminergic. 2. 3. Sinemet este o combinatie de carbidopa, MSD - un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici si levodopa, MSD - precursorul metabolic al dopaminei, destinata tratamentului bolii si sindromului Parkinson. Levodopa reduce simptomele bolii Parkinson prin decarboxilare la dopamina la nivel cerebral. Carbidopa, care nu traverseaza bariera hematoencefalica, inhiba numai decarboxilarea extracerebrala a levodopei, lasand astfel disponibila o cantitate mai mare de levodopa pentru transportul la nivel cerebral si conversia ulterioara la dopamina. Comparativ cu levodopa, Sinemet asigura un raspuns terapeutic general mai bun. Sinemet realizeaza niveluri plasmatice de levodopa eficiente si de lunga durata, desi cantitatea de levodopa administrata este cu aproximativ 80% mai mica decat in cazul administrarii numai de levodopa. Carbidopa previne actiunea piridoxin hidrocloridului (vitamina B6) de accelerare a metabolizarii periferice a levodopei la dopamina. 4. Sinemet este indicat in tratamentul bolii si sindromului Parkinson. El amelioreaza multe dintre simptomele parkinsonismului, in special rigiditatea si bradikinezia. Deseori, Sinemet este eficient si in ameliorarea tremorului, disfagiei, sialoreei si a instabilitatii posturale asociate bolii si sindromului Parkinson. De obicei, atunci cand raspunsul terapeutic la administrarea numai de levodopa este neregulat, iar semnele si simptomele bolii Parkinson nu sunt uniform controlate pe parcursul zilei, inlocuirea

5.

6.

7. 8.

levodopei cu Sinemet amelioreaza fluctuatiile raspunsului terapeutic. Prin reducerea anumitor reactii adverse produse de administrarea numai de levodopa, Sinemet permite unui numar mai mare de pacienti obtinerea unei ameliorari adecvate a simptomelor bolii Parkinson. Sinemet este de asemenea indicat la pacientii cu parkinsonism care primesc preparate vitaminice ce contin piridoxin hidroclorid (vitamina B6). Nu se va administra Sinemet concomitent cu inhibitori de monoaminoxidaza (exceptand dozele mici de inhibitori selectivi ai MAO-B). Terapia cu IMAO trebuie intrerupta cu cel putin doua saptamani inainte de administrarea de Sinemet. Sinemet este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la oricare dintre componentele acestui medicament si la pacientii cu glaucom cu unghi inchis. Deoarece levodopa poate activa un melanom malign, Sinemet nu va fi administrat la pacientii cu leziuni tegumentare suspecte, nediagnosticate, sau la cei cu antecedente de melanom. Reactiile adverse care apar frecvent la pacientii tratati cu Sinemet sunt datorate activitatii neurofarmacologice centrale a dopaminei. De obicei, aceste reactii pot fi atenuate prin reducerea dozelor. Cele mai frecvente reactii adverse sunt dischineziile, incluzand miscari coreiforme, distonice si alte miscari involuntare. Spasmele musculare si blefarospasmul pot fi considerate semne precoce care indica necesitatea reducerii dozelor. Alte reactii adverse severe sunt: tulburari mintale, incluzand ideatia paranoida si episoade psihotice, depresie cu sau fara tendinta la suicid si dementa. Greata este o reactie adversa frecvent intalnita, dar mai putin severa. Reactii adverse mai putin frecvente sunt: tulburari de ritm cardiac si/sau palpitatii, episoade de hipotensiune ortostatica. Cutii cu 100 de tablete, fiecare tableta continand 25 mg carbidopa si 250 mg levodopa. Doza zilnica optima de Sinemet trebuie determinata cu precautie pentru fiecare pacient in parte prin tatonari succesive.Tabletele de Sinemet 25/250 contin carbidopa si levodopa intr-un raport de 1:10 (Sinemet 25/250). Doza initiala de Sinemet 25/250, este de o jumatate de tableta administrata o data sau de doua ori pe zi. Totusi, este posibil ca, pentru un numar insemnat de pacienti, aceasta doza sa nu furnizeze cantitatea necesara de carbidopa. Doza poate fi marita cu 1/2 de tableta pe zi sau la doua zile, pana la obtinerea raspunsului optim. Raspunsul apare dupa prima zi si, uneori, chiar dupa o singura doza. De obicei, efectul terapeutic maxim este obtinut intr-o perioada de sapte zile, comparativ cu saptamani sau luni, in cazul administrarii numai de levodopa.

CARBAMAZEPINUM1. Deprimante motorii centrale.Antiepileptic. 2. 3. Este un derivat de carboxamida cu prop. antiepileptice,neurotrope si psihotrope.Act. probabil prin blocarea canalelor de Na cu inhibarea consecutiva a descarcarilor cu frecventa crescuta din neuronii focarului epileptogen precum si cu blocarea difuzarii excitatiei in afara focarului. Absorbtia aproape totala dupa adm. orala,dar cu vit relativ scazuta Distributie larg raspandit in organism.Conc. in LCR = 33% din conc. plasmatica. Traverseaza placenta si se excreta in laptele matern. Metabolizare la niv. hepatic prin oxidare.dezaminare.In urina au fost indetif. 7 metaboliti. Eliminare pe cale renala iar restul prin scaun partial nemetabolizat. 4. Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii), accese partiale cu simptomatologie elementara (accese focale); grand mal, in special cu geneza focala (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie. Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica. Algii la nivelul fetei survenite ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul esofagului. Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice. Accese neepileptice din scleroza multipla, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburari de miscare si

5.

6.

7. 8.

vorbire, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca si accese dureroase. Psihoze, in special afectiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre si anxioase cu agitatie ca si stari de excitatie catatonica. Hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina sau antidepresive triciclice (amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.); antecedente de leziuni ale maduvei osoase: afectiuni ale sistemului de conducere cardiac; administrarea concomitenta de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 14 zile sau chiar mai mult, daca starea clinica a pacientului o permite, inaintea initializarii tratamentului cu Carbamazepina). Incidenta reactiilor adverse este dependenta de doza administrata, frecventa lor fiind mai mare la inceputul tratamentului si in cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor recomandate si a instructiunilor de folosire asigura in general o buna toleranta. Pot aparea sedare, tulburari de constienta, ameteli, somnolenta, tulburari de mers si miscare. O atentie deosebita trebuie acordata reactiilor alergice cutanate (urticarie, dermatita exfoliativa, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpura, etc.), reactiilor hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, splenomegalie) si hepatotoxice. Pentru a depista aceste reactii in faza precoce se recomanda, in special in cazul administrarilor de lunga durata, efectuarea periodica a examenelor de laborator relevante pentru modificarile sanguine si ale functiei hepatice. Cutii continand 2 blistere a cate 10 comprimate. Epilepsie: Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala recomandata este de 200 mg de 2 ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea efectului terapeutic dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1000 mg/zi pentru copii intre 12-15 ani, 1200 mg/zi pentru adulti si copii peste 15 ani sau, in cazuri foarte rare, valabile pentru adulti, 1600 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei de 8001200 mg/zi. Copii intre 6-12 ani: Doza initiala recomandata este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana