+ All Categories
Home > Documents > 60 VERIGI

60 VERIGI

Date post: 25-Mar-2016
Category:
Upload: silvio-pandurini
View: 213 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
de client si care opereaza in domeniile strict legate de calatorii, transformand Prin industria turismului se intelege complexul acelor subiecti care au un singur operatori in domeniul turismului. Pentru a intelege mai bine subiectul discutiei, si feroviar, de la companiile de transport maritim si terestru pana la includerea se poate face o distinctie intre asa numitii furnizori de servicii ,,de baza” si In schimb cand se vorbeste de furnizorii serviciilor auxiliare, se refera la toata
21
Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 20072013 Proiect “Soluţii de antreprenoriat adaptate realităţii socio-economice din Regiunea de Sud-Est”a Romaniei. Evolutia pietei si schimbarile facute pentru adaptarea la cerintele pietei, analiza lanturilor valorice din sectoarele vizate, identificarea verigilor lipsa/insuficient dezvoltate. Sectorul turistic: analiza lanturilor de filiera Prin industria turismului se intelege complexul acelor subiecti care au un singur scop comun: realizarea de profit si care colaboreaza in mod direct si indirect pentru oferta de vanzare a serviciilor de transport si cazare oferite turistilor. Asadar, participantii filierei de turism, reprezinta toate acele intreprinderi operatori in domeniul turismului. Pentru a intelege mai bine subiectul discutiei, se poate face o distinctie intre asa numitii furnizori de servicii ,,de baza” si ,,auxiliare” Furnizorii de servicii de baza sunt acele intreprinderi care se ocupa in mod direct de client si care opereaza in domeniile strict legate de calatorii, transformand obiectul principal, care ar putea fi o cladire sau un avion, in locuri de cazare si in servicii. Companiile implicate in locuri de cazare hoteliera, pensiuni, agroturism, bed & breakfast, camping, si companii care opereaza in domeniul transportului aerian si feroviar, de la companiile de transport maritim si terestru pana la includerea inchierii de autovehicule. Guvern, regiuni, provincii, comune. In schimb cand se vorbeste de furnizorii serviciilor auxiliare, se refera la toata guvernarea nationala si internationala care, datorita directiilor strategice si legiilor in domeniu, garanteaza nu doar coordonarea intre diversele agentii ai filierei, dar si ocuparea fortei de munca.
Transcript

  Proiect   cofinantat   din   Fondul   Social   European   prin   Programul  Operational  Sectorial  Dezvoltarea  Resurselor  Umane  2007-­2013  

Proiect “Soluţii de antreprenoriat adaptate realităţii socio-economice din Regiunea de Sud-Est”a Romaniei.

Evolutia pietei si schimbarile facute pentru adaptarea la cerintele pietei, analiza lanturilor valorice din sectoarele vizate, identificarea verigilor lipsa/insuficient dezvoltate.

Sectorul turistic: analiza lanturilor de filiera Prin industria turismului se intelege complexul acelor subiecti care au un singur

scop comun: realizarea de profit si care colaboreaza in mod direct si indirect

pentru oferta de vanzare a serviciilor de transport si cazare oferite turistilor.

Asadar, participantii filierei de turism, reprezinta toate acele intreprinderi

operatori in domeniul turismului. Pentru a intelege mai bine subiectul discutiei,

se poate face o distinctie intre asa numitii furnizori de servicii ,,de baza” si

,,auxiliare”

Furnizorii de servicii de baza sunt acele intreprinderi care se ocupa in mod direct

de client si care opereaza in domeniile strict legate de calatorii, transformand

obiectul principal, care ar putea fi o cladire sau un avion, in locuri de cazare si in

servicii.

Companiile implicate in locuri de cazare hoteliera, pensiuni, agroturism, bed &

breakfast, camping, si companii care opereaza in domeniul transportului aerian

si feroviar, de la companiile de transport maritim si terestru pana la includerea

inchierii de autovehicule. Guvern, regiuni, provincii, comune.

In schimb cand se vorbeste de furnizorii serviciilor auxiliare, se refera la toata

guvernarea nationala si internationala care, datorita directiilor strategice si

legiilor in domeniu, garanteaza nu doar coordonarea intre diversele agentii ai

filierei, dar si ocuparea fortei de munca.

Asa cum se poate remarca, filiera de turism include un numar mare de

intreprinderi care ofera produse diferite si nu e mereu usoara clasificarea intr-o

categorie sau in alta. Prin urmare, acest lant de distributie a serviciilor de turism,

aceast numar mare de actori, garanteaza o acoperire completa a ofertei turistice

de 360 grade.

O pozitie aparte si meritorie sunt asa numitii furnizori de pachete turistice sau

mai precis intermediarii care intervin intre furnizorii de servicii de baza si clientii

finali: agentii de voiaj si tour operator.

Primele sunt o reala si proprie vitrina care se prezinta clientului; atributia lor este

accea de a stimula fantezia clientului ca printr-o stimulare corespunzatoare sa

ajunga la alegerea finala. In plus, avand un contact direct cu clientul, au

oportunitatea de a controla si monitoriza volumul afacerilor si a destinatiilor

tour operatorilor de incredere, fiind mereu atenti sa nu dezamageasca asteptarile

consumatorilor, care este intotdeauna un factor care trebuie luat in serios.

Cateodata, agentiile de transport vand pachete de calatorie realizate de ele insele,

insa mare parte a muncii desfasurate in proiectarea, selectionarea si formarea

unui pachet real de turism este dezvoltat de un Tour Operator.

Toate riscurile de afaceri sunt legate de o eventuala lipsa a vanzarilor locurilor,

care sunt achizitionate anterior, si care se bazeaza pe acordurile comerciale

stabilite cu furnizorii de servicii, spre exemplu hoteluri sau linii aeriene, care

datorita vanzarii anticipate din partea ofertei lor, reusesc sa reduca mult

problema produsului nevandut. Intr-adevar domeniul turistic este considerat ca o

reala si proprie industrie, si nu se bazeaza pe vanzarea bunurilor depozitate,

careia ii poate fi constientizata importanta pentru un hotel sau pentru o linie

aeriana, asa numitul coeficient de ocupare.

Toti acesti participanti, pentru a putea pune in vanzare locurile si pentru a

efectua rezervarile, valorifica munca intermediarilor filierei, pe aceia pe care i-am

putea lua in considerare pentru lantul de distributie: GDS (numele ''global

distribution system'').

Este vorba de niste sisteme de rezervare, utilizate de catre agentiile de transport

in toata lumea. Fiecare Agentie de transport, pentru a cunoaste disponibilitatea

locurilor si pentru a efectua rezervari, e nevoie sa fie legata la cel putin unul

dintre aceste sisteme de rezervare in timp real. Computerele care au fost

contectate la aceste sisteme sunt aproximativ 600.000 in toata lumea.

Destinati sa gestioneze traficul rezervarilor aeriene, initial au fost in proprietatea

liniilor aeriene si in mod succesiv o parte a fost vanduta altor institutii private

pana la ajungerea situatiei actuale in care exista patru GDS: Sabre, lansat in

1976 a fost primul CRS de proprietate a American Airlines, Galileo, Amadeus si

Worldspan (ex Pars)

GDS, ulterior, a decis sa o ia pe un drum diferit pentru a încerca s� ob�in� mai

multe segmente de pia�� �i pentru combaterea fenomenului de concuren��.

Analizând baza de date a celui mai mare operator GDS in prezent operand pe

piata, Galileo, deserveste mai bine de 493 companii aeriene, dar 52000 hoteluri,

26 T / O �i 19 linii de transport maritim

Impactul major in sistemul economic si dinamismul sau competitiv structural

fac din Turism un domeniu extrem de atragator pentru intreprinderi, care

incearca sa se includa in maniera extinsa si urmarind des logicele conglomerate

de diversificare, cat si pentru cercetatorii economic-intreprinzatori, care gasesc in

perspectiva sistemului apartinatoare aceluiasi domeniu economic, o matrice

propice de cercetare si aprofundare.

Intr-adevar, Turismul, mai presus de un simplu domeniu, poate fi definit ca un

sistem: avantajele de competitie pot si trebuie sa faca referire la ,,destination” in

ansamblul lor, si depind de resursele si competentele tipice siteului (resurse

naturale, istorice, culturale, etc), cat si de capacitatile si competentele unicelor

intreprinderi (tehnice si organizzative, de gestionalr si de piata) pe langa

competentele network (limbaje comune si fluxuri informative, competente

relationale interantreprenoriale, planificarea strategica si marketingul destinatiei).

E vorba de un domeniu caracterizat de prezenta diferitelor tipologii de

intreprinderi, ale caror servicii sunt legate de obligatiile de complementaritate:

a) transporturi (companii aeriene, feroviare, etc.),

b) ospitalitate (hoteluri, B&B, Country houses, in functie de sectoarele de

piata)

c) intreprinderi de restaurare si entertainment, tour operator, care

asambleaza produsul turistic;

d) agentii de voiaj.

Doar pentru a cita pe cei principali.

Asemenea configuratie, caracterizata prin legaturi foarte stranse cu alte domenii

(transport aerian, doar pentru a mentiona unul), face ca analizele sa fie

superficiale si sa nu tina cont de abordarile intersectoriale.

In acelasi timp, e evident ca relatiile interimprenditoriale si de grila din sectorul

de turism sa-si asume o functie superiora, avand in vedere exigentele de

complementaritate ale serviciilor oferite de catre partener, cat si necessitatile de

integrare verticala a filierei.

In ultimii ani, turismul trece printr-un proces evolutiv particular, care are in

vedere cresterea gradului de varietate (mereu cele mai marcate procese de

segmentare) si de variabilitate , in timp si spatiu. Intreprinderile si sistemele

turistice, trebuie sa orienteze propriile alegeri strategice si de marketing catre

solutii cat mai diferentiate si personalizate, respectand criteriile economice si

eficiente ale alegerilor de gestiune.

Piata de turism se prezinta extrem de variata: principala distinctie este cea intre

turismul leisure si business. Bineinteles, compartimentul leisure e acela care

include afacerile, respectiv o serie de produse (turismul cultural, arheologic,

balnear, agrituristic, montan, etc. in primul caz ; de congres, de targ, pe langa

business in sens strict in al doilea caz). In plus, e necesar sa se face distinctia

intre piata de masa si aceea de nisa, cu o serie de forme intermediare, care

solicita abordari si servicii specifice.

In organizarea turismului si in definirea nivelurilor de competivitate

anteprenoriala, e necesara diferentierea intre ,,grupurile organizate” si cele

,,individuale”, din momentul in care aceste tipologii de turism afiseaza obiceiuri si

necessitati total diferite, sub profilul destinatiilor si a produselor turistice, si des

se aleg diferite cai de achizitie (primele mai tradizionale, iar ultimele mai

moderne).

Confruntand problema mentionata, oferta caracterizata de o semnificativa

complementaritatii a serviciilor oferite de diferitele tipologii de intreprindere, trece

prin transformari profunde chiar si in privinta inovarii tehnologice.

In sistemul de turism, restul, tehnologia informatiei are un rol competitiv esential

in relatiile dintre operatori (business to business), asa cum e demonstrat de

sisteme de retele care contacteaza agentile de transport, tour operator, companii

aeriene, feroviare, lant de hoteluri (asa cum CRS – Computerized Reservation

Systems – recent inlocuiti de catre GDS – Global Destination Systems).

Chiar si in relatiile business to consumer, oportunitatile oferite de catre web

modifica profund calea de distributie, favorizand dezintermedierea in procesele de

achizitie si, in consecinta, avand un impact in aceeasi structura competitiva a

sectorului.

Intreprinderile turistice, chiar si din cauza puternicei complementaritati a

serviciilor oferite, servesc operarii intr-o logica sistemica. Pe langa unicele

intreprinderi, competitia are loc si intre sistemele intreprinderilor.

In interiorul filierei domeniului turistic, printre cele principale sunt controlate

urmatoarele categorii de intreprinderi:

1) intreprinderi de trasport (companii aeriene, feroviare, navale si stradele);

2) intreprinderi de cazare,hoteliere si extra-hoteliere;

3) intreprinderi de catering;

4) tour operator;

5) agentii de transport;

6) intreprinderi incoming;

7) intreprinderi specializate in diverite domenii (de congres, de targ,care

organizeaza evenimente, etc.);

8) intreprinderi de attraction, legate de resursele teritoriului (patrimoniu natural,

culturale), cat si legate de entertainment/edutainment (intreprinderi de organizzare

a spectacolelor, sali polivalente, acquafun, etc).

In sens mai larg, s-ar putea include si alte tipologii de intreprinderi care, neffind

incluse in sectorul turistic, desfasoara activitati apropiate (intreprinderi de mici

mestesugari, alimentare, comerciale).

In asemenea directie, a fost de mai multe ori subliniat faptul ca produsul turistic

complex se identifica ca destination caracterizat de interactiunea dintre diferitele

tipologii de intreprinderi din domeniu:

Asadar destination reprezinta, o localitate turistica care, pentru organizarea pe care

o prezinta, este in masura sa genereze in mod independent problema Logicii de

dezvoltare turistica, si asadar pe aceea de integrare a ofertei, bazata pe conceptul

Sistemului Local de Oferta Turistica.

Avantajele logicii integrate a ofertei in principiu sunt legate unei mai mari

capacitati a localitatii de a raspunde la exigente si la asteptarile turistului. In

confruntarea cu problema, la nivel de filiera e important sa se ia in considerare

trairea experientei turistice in tot ansamblul ei: percepitile, gandirea dobandita de

catre utilizator depinzand de nivelul serviciilor primate si de gradul de satisfactie

al fiecaruia dintre ei. Prin urmare, e necesara omogenitatea nivelului calitativ al

serviciilor oferite si adecvarea acestora in functie de atractivitatea destinatiei in

ansamblul ei.

Acest aspect este de o mare importanta, si se iau in considerare dificultatile de

coordonare, cateodata si intreprinderile locale si dificultatile de dezvoltare a

strategiilor si a eforturilor de organizzare in ,,coproiectare”.

Pentru promovarea SLOT-urilor, facand referinta chiar si la o competitivitate mai

mare, necesara in contextul global, unul dintre subiectii mentionati isi asuma o

functie de pivot in sistem.

De obicei, motoarele operatiilor de dezvoltare a incomina (gestionarea fluxurilor

turistice fata de o anumita localitate turistica) sunt tour operator, care pun in

miscare traficul grupurilor cat si pe cel al turistilor in mod individual.

Luand in considerare, in particular, aceasta ultima categorie de utilizare, se poate

stabili o functie semnificativa a intreprinderilor de cazare, care integreaza

propriul serviciu cu alte anexari, intr-o localitate turistica de renume, sau

consortile de filiera, printre micile si mediilor intreprinderi, care reprezinta

principalii partecipanti ai activitatii promotionale.

In orice situatie, mecanismul de functionare al filierei, va fi luat in considerare in

sens dinamic, in functie de combinatiile care pot exista intre ele.

Intr-adevar, e usora stabilirea puternicelor procese de concentrare

anteprenoriala, la nivel international, insotite de activitati mai ales a

intreprinderilor mici si mijlocii din Europa.

Varietatea subiectilor strategici, este o caracteristica deosebita a acestui domeniu

si a ICT-ului, in mod cert influenteaza relativele dinamici competitive, privind

sistemul de marketing si, in particular, si distributia.

TRANSPORTURI INSTITUTII STRUCTURI SITEURI DE INTERES PUBLICE DE CAZARE ISTORIC ARTISTIC TRANSPORTURI COMPANII AERIENE, COMPANII DE NAVIGARE, FEROVIARE, AUTOSTRAZI, PORTURI TURISTICE

INSTITUTII PUBLICE GUVERNE NATIONALE, REGIUNI, PROVINCII, COMUNE, CAMERE DE COMERT, FIRME TURISTICE LOCALE

STRUCTURI DE CAZARE HOTELURI, RESTAURANTE, BED& BREAKFAST, CASE PRIVATE, STRUCTURI SPORTIVE, CAMPING, REZIDENTE

SITEURI DE INTERES ARTISTIC MUZEE. PARCURI NATURALE, BISERICI, MONUMENTE, CLADIRI ISTORICE

TOUR OPERATOR CALL CENTER AGENTII DE TRANSPORT OPERATORI ONLINE CLIENT

Sectorul agroalimentar: analiza lanturilor filierei Filiera si itinerariul urmate de un produs (sau de un grup de produse) in

interiorul aparatului saju a sistemului agroalimentar. Aceasta are in vedere

totalul agentilor/participantilor (firme si administratii) si totalul operatiilor (de

productie, de distributie si de finantare) care contribuie la formarea si

transferarea produsului pana la stadiul sau final de utilizare,ca si mecanismele

de adaptare a fluxurilor factorilor si a produselor de-a lungul filierei si in faza sa

finala (Malassis, 1973).

COMPONENTII FUNDAMENTALI AI FILIEREI

Indentificarea unei filiere: Studiul mecanismelor de regularizare

-produse comportamentul diferitilor agenti de-a

-itinerare lungul filierei si a mecanismelor de

-agenti reglare

-operatiuni

OPERATIUNI SI PARTICIPANTI

Agricultura si productie => intreprinderi agricole=> productia agricola

Transformarea=> industria agroalimentara=>produse alimentare

Functia commerciala=> detaliu, en-gross, GDO =>Distributia alimentara

(transport, comercializare)

Consum=>consumator

Furnizarea mijloacelor si a serviciilor legate de sistemul agroalimentar=>

industria mijloacelor tehnice si societatea servifciilor din sectorul agro-

alimentar=> mijloacele tehnice si servicii

Stabilirea pretului unui produs alimentar implica pluralitatea participantilor.

Intre acestia, protagonistii sunt operatorii filierei agroalimentare (agricultura,

industria alimentara, angrosistii, distribuirea la libera alegere, detaliul traditional

si restaurare) caruia se alatura filierei un ansamblu de subiecti externi care ofera

servicii esentiale (trasport, packaging, energia, etc…).

Consumurile alimentare(domestice si extradomestice) reprezinta lantul final al

unui ansamblu care implica o pluralitate de partecipanti economici. Intre acestia

distingem participantii care opereaza in filiera agroalimentara (Partecipanti

interni) si operatorii care nu apartin filierei dar care intretin operatii economice.

(Partecipanti externi)

Intre participantii interni apar in faza productiva Agricultura (producatoare de

materii prime si produse proaspete pentru consum) si Industria alimentara

(transformarea materiilor prime in produse pentru consum final).

In faza de distributie si comercializare, se include Comertul la intrarea

produselor agricole si alimentare si diferitele cai necesare consumul final:

pentru consumurile domestice Detaliul traditional (Comertul cu amanuntul al

produselor alimentare de asistare a serviciului in locatii fixe si mobile, spre

exemplu macalariile, aprozaruri, pescarii,etc) si Distribuirea la libere alegere, in

care Distributia Moderna (cu suprafete de vanzare mai mari de 100mp) reprezinta

procentul de 50% ale punctelor de vanzare, si mai mult de 90% din totalitatea

facturilor pentru consumurile extradomestice, caracterizate de un ulterior proces

de pregatire si serviciu, Restaurarea (restaurante, baruri, cantine si catering).

In functie de principalii parteneri europei, asemenea participanti se

caracterizeaza prin gradul cel mai inalt de distribuire a fazelor productive

(agricole si industriale): spre exemplu, intreprinderea agricola romana are o

dimensione economica de mijloc egala cu a sasea parte fata de cea germana si

franceza asa cum o intreprindere de trasformare alimentara esprima o totalitate

medie a facturarilor egala 20 fata de cea britanica.

Intr-o maniera mai putin pronuntata, chiar si nivelul de concentrare al fazei de

distributie si comercializare a produselor alimentare in Romania ramane ramane

sub conducerea altor tari principale europene: in Distributia moderna romana

primii 3 playeri reprezinta un procent de 33% din piata, in timp ce toate celelalte

principale tari europene depasesc procentul de 50%. Acesta distribuire a filierei

agroalimentare contribuie la mentinerea numarului crescut de etape in filiera si

nu permite economiilor de scara sa poate reduce costurile intreprinderilor (cu

consecinta efectelor privind nivelul preturilor).

La formarea preturilor alimentare de consum, contribuie in mod relevant si

costurile suportate de catre participantii filierei agroalimentare in gasirea

bunurilor si a serviciilor oferite de participantii externi indispensabili dezvoltarii

filierei. E vorba de operatorii care desfasoara functii relative furnizarii: mijloacelor

tehnice pentru agricultura, aditive, ingrediente si preparate pentru industria

alimentara;energia electrica si alte servicii (apa,gaz,etc) tehnologii si bunuri in

strumentale/accesorii (masinarii,ambalari,etc); servicii de transport si logistica,

altre servicii (comunicare/promovare, consultanta, certificare, analizza de

laborator, etc.)

Un ulterior participant extern de reper este administratia publica care in functie

de serviciile oferite (infrastructuri, siguranta,justitie,etc) constituie un cost pentru

filiera agroalimentara (imponitele directe si indirecte). Din analizele diferitilot

participanti rezulta modalitatea dotarii infrastructurale romane in comparatie cu

toti concurentii principali europei.

Asadar scest deficit infrastructural afecteaza competitivitatea si costurile

intreprinderilor agroalimentare romane.

Sectorul de constructie: analiza lanturilor filierei Filiera constructiei este una dintre cele mai importante si complete din economia

romana. Alegerile care au in vedere sectorul au impact asupra intregului sistem

sconomic: de la infrastructuri, la eficacitatea logistica si a serviciilor pana la

calitatea vietii. Sectorul genereaza dezvoltarea si bunastarea intregii economii si

are o functie anticiclica.

Filiera se caracterizeaza prin prezenta diferitelor sectoare productive care fac

referire la ,,locuire”: produse finalizate pentru construirea si realizarea caselor,

mobilierul de apertamente si birouri, si produse ,,orizontale” de filiera ca

masinarii si produse tehnologice, care pot fi create in sprijinul filierei si dezvoltate

in noi piete de desfacere pe langa scopul regional sau national.

Filiera locuintei este caracterizata de o puternica componenta de fabricatie si de

industrie, trebuie sa fie legata in mod tehnologic de productiile mecanice prezente

in regiune, si a devenit una dintre bazele principale ale inovarii produsului si

procesului unicelor sectoare productive ale filierei.

Organizarea productiei este asadar structurata in retele productive in care,

alaturi de centrul industrial al produselor de domeniu, unele structurate pe

judete, s-a dezvoltat o intensa activitate anteprenoriala transversala care a

contribuit la mentinerea crescuta a competitivitatii produselor finale.

Clasificarea filierei de locuinta:

Sub-filiera lemnului si a mobilei:

o Produse de constructie:

Fabricarea foilor de furnir, placaj si diverse panouri

Fabricarea usilor si ferestrelor de lemn

Fabricarea elementelor de dulgarie si tamplarie pentru constructie

Fabricarea usilor, ferestrelor, si a ramelor si portilor din metal

o Produse pentru casa:

Fabricarea mobilelor

o Comertul en-gross:

Intermediarii comertului de legaturi si materiale de constructie

Intermediarii comertului de mobile, articole pentru casa si magazine de fierarie

Comertul en-gross cu tapet, rame si stucco

Comert en-gross cu lemn si materiale de constructie

Sub-filiera ceramicelor:

o Produse pentru constructie:

Fabricarea produselor in ceramica pentru uz casnic si ornamental

Fabricarea articolelor sanitare in ceramica

Fabricarea produselor ceramice refractare

Fabricarea placilor ceramice si a placilor pentru pardoseala si pereti

o Comert en-gross:

Comert en-gross cu ceramica si portelan

Comert en-gross ale articolelor de portelan, sticla si tapet

Sub-filiera constructiei:

o Activitati de minerit:

Extractia pietrelor ornamentale

Extractia altor pietre de constructie

Extractia pietrei de gips si anhidrit

Extractia pietrelor de calcar, ciment si dolomite

Extractia adrezei

Extractia pietrisului si a nisipului

Extractia argilei si a caolinului

Extractia de asfalt natural si bitum

Alte activitati extractive

o Produse pentru constructie:

Fabricarea bitumului, gudronului pentru drumuri

Fabricarea articolelor din plastic pentru constructie

Fabricarea de sticla plata

Prelucrarea si transformarea sticlei plate

Fabricarea dalelor de caramida si a altor produse de constructie in teracota

Fabricarea produselor din beton pentru constructii

Fabricarea produselor din ipsos pentru constructie

Fabricarea betonului amestecat pentru uz

Fabricarea fibrei de ciment

Fabricarea altor produse de beton, ipsos si ciment

Fabricarea structurilor metalice si a partilor de structura

Fabricarea linolumului si a altor materiale rigide pentru podele

Producerea cimentului

Producerea varului

Producerea ipsosului

Producerea smaltului

Fierastrau si prelucrarea pietrei de marmura

Prelucrarea artistica a marmorei si a altor pietre ; lucru de mozaic

Macinarea pietrelor si a mineralelor diferite din cariere

Fabricarea si aplicarea materialului pentru izolarea termoacustica

o Masinarii pentru constructie:

Fabricarea si instalarea masinariilor de ridicare si mutare

Repararea masinariilor de ridicare si mutare

Fabricarea masinariilor de cariere in industria extractiva si cea a constructiei

Costruirea contoarele de gaz,apa

o Comert en-gross::

Intermediarii comertului de legatura si a materialelor de constructie

Intermediarii comertului de mobile, articole pentru casa si magazii de fier

Comert en-gross de ceramica si portelan

Comert en-gross cu tapet, rame si sticchi

Comert en-gross cu articole de portelan, sticla si tapet

Comert en-gross de materiale de constructie

Comert en-gross de sticla plata

Comert en-gross de vopsele si culori

Comert en-gross de legatura si materiale de constructie

Comert en-gross de articole de fier si alte matale (magazii de fier)

Comert en-gross cu masinarii. Pentru sisteme de conducte si inclazire

Comert en-gross cu masinarii de constructie

o Servicii:

Studi de arhitectura

Studi die inginerie

Sectorul de logistica: analiza lanturilor filierei

Termenul ,,logistica” poate avea mai multe sensuri, dintre care doua sunt

importante pentru programatorul public:

i.) Serviciul industriei

Reprezinta dotarea infrastructurilor si servicii (private sau publice) care asigura

gestionarea eficienta a marfurilor si ale relativelor informatii, fata de obligatiile de

perfectionare ale resurselor (publice si private) si minimalizarea externslitatilor

negative.

Logistica serviciului intreprinderilor ca variabila capabila de influenzare a pozitiei

de competivitate ale unicelor intreprinderi dintr-un sistem productiv local.

ii.) Industria serviciilor

Compartimentul de servicii e dotat cu structurala industriala, modalitati

organizationale, caracteristici operative si dinamici care se diferentiaza de acelea

ale intreprinderilor cliente.

Logistica ca sector productiv, care contribuie la cresterea si la dezvoltarea unui

teritoriu si care poate constitui un important avantaj de localizare.

Un sistema teritorial esprima vocativa logistica cand intr-o buna dotare

logistica de baza e dezvoltata o industrie specializzata in serviciile de

valoare adaugata pentru gestionarea fluxurilor pietelor si ale relativelor

informatii.

Costituie si fac parte din filiera ,,logisticii” toti acei participanti, privati si publici,

care actioneaza in diferite functii asigurand integrarea.

In context economic este des intalnit in vocatia logistica care focalizeaza

eforturile programatorului public:

� pentru insotirea si sustinerea transformarii sistemului de fabricatie:

de la fabrica la market place,

� pentru atragerea noilor activitati economice: interceptarea valorii adaugate

asociate gestionarii marilor fluxuri de interschimb

� pentru guvernarea fenomenelor in desfasurare limitand externalitatile

negative : planificarea teritoriala si a infrastructurilor care favorizeaza o mobilitate

durabila.

Cu referinta catre logistica in sens restrans, va fi evidentiata existenta diferitelor

tipologii de serviciu: de la logistica de distributie la manufacturare. In ambele

cazuri este vorba de servicii personalizate in functie de caracteristicile si

exigentele clientului.

In logistica de distributie, operatorul asociaza gestiunii livrarilor depozitului, ale

materiilor prime cat si ale produselor finalizate sau ale componentilor. Avantajul

pentru intreprinderea de fabricatie (dar si in distributie), consta in transformarea

unui cost fix (dificil de estimat), intr-un cost variabil dar sigur. O asemenea

activitate este desfasurata in interiorul depozitelor intreprinderilor de fabricatie

precum acelea desfasurate de catre operator in functie de conventiile

reciproce/disponibilitatea spatiilor.

Logistica de distributie pentru prodursele de consum larg, tinand cont si de

volume si de cateva rigiditati organizationale care caracterizeaza GDO, este cea

mai completa fata de cea efectuata pentru unicele intreprinderi de fabricatie.

Doar un numar limitat de operatori efectueaza si activitatile conectate fazelor

procesului industrial. In majoritatea cazurilor, clientii sunt intreprinderi

plurilocalizate, cu volume consistente de productie, internazionale si leader de

piata la nivel continental.

Gama serviciilor oferite e de la gestiunea fluxurilor de aprovizionare pentru

pregatirea kiturilor destinate lantului de productie (asa numitele fluxuri CKD), la

activitatile de finalizzare (control, etichetare) si ambalare.

Un asemenea segment de piata reprezinta acela de cea mai mare valoare

(marfurile sunt ,,lucrate” si nu doar trasportate sau sortate) si e nevoie de o

cultura logistica evoluata din partea cererii si a uneia elevate de specializare din

partea operatorului, care devine partenerul intreprinderii cliente (pana la

impartirea riscului de intreprindere).

Operatorul logistic integrat este in masura sa ofere solutii din poarta in poarta

(‘door to door’, de origine, integrand mai multe servicii si modalitatii de

transport), in interiorul unui network capilar si global (de filiale, corespondente

sau partner), punandu-se ca interlocutor unic in confruntarea cu clientul

(abordarea ‘one stop shop’).

Mai mult decat o paradigma universala, cea de operator integrat reprezinta o

referinta (benchmark) la care diferitii participanti ai sectorului se raporteaza in

mod diferit in functie de segmentale de serviciu, de areele de piata (directive) si

indicele produselor controlate.

Acesta da nastere la:

� fenomene de fuziune corporativa, in particular in segmentele lantului logistic

unde barierele de intrare sunt majore (ex.: navigarea intercontinetala container,

tractiunea feroviara, curieratul express/posta, avioanele de marfa);

� dinamicile de specializare pentru filiera productiva, de marfa si directiva, in

segmente de serviciu (domenii de piata) noi sau recent conforme principiului

liberului-schimb in contexte specifice productive sau de piata (cluster).


Recommended