Managementul unei destinatii turistice:

Antalya

Cuprins

Capitolul 1: Prezentare

generală...............................................4

Capitolul 2: Potenţial

turistic....................................................5

2.1 Potenţial turistic natural...............................................5

2.2 Potenţial turistic antropic..............................................7

Capitolul 3: 6 motive pentru a merge în

Antalya...................10

Capitolul 4: Tradiţii şi obiceiuri în

Antalya............................12

Capitolul 5: Sfaturi utile pentru potenţialii

turişti...................19

Bibliografie.............................................................................24

Capitolul 1: Prezentare generală

Antalya este unul dintre marile oraşe ale Turciei situat la Marea Mediterană.

Asezare geografica:

Oraşul este situat în Golful Antalyiei, pe Coasta Mediteraneană, la o distanta de 546 km de

capitala Ankara. Muntii Taurului coboarã direct înspre apele limpezi ale mãrii, ce formeazã o

neregulatã linie de coastã, cu mici golfuri şi peninsule.

Antalya este o regiune scaldată în raze de soare pentru 300 de zile pe an, un paradis pentru

băile de soare, înot şi activităţi sportive ca: surfing, ski de apa, navigat, alpinism şi multe altele. Dacă

vii în Antalya în martie sau aprilie poţi să schiezi dimineaţa, iar după-amiaza poţi să înoţi în apele

calde ale mării. În continuarea aşteptărilor tale vei descoperi locuri istorice importante aşezate în

peisaje de păduri de pini, mlaştini, citrice, avocado şi plantaţii de bananieri. Coasta Turcească este

capitala turismului-în-Turcia.

Antalya, îmbină spectaculos munţii cu marea oferind condiţii deosebite de practicare a

alpinismului. Este locul în care îţi doreşti să revii.oricând pentru a petrece vacanţe minunate. Cu

atrăgătoarele ei coaste line, în centrul oraşului Antalya, care se poate lăuda cu cel mai mare număr

de turişti din Turcia, hotelurile sunt localizate aproape de două mari plaje: Lara şi Konyaalti.

Regiunea Lara este situată acolo unde cazarea poate fi găsită în hoteluri de cinci stele. Şi Lara

şi Konyaalti au plaje întinse deschise publicului. Hotelurile situate lîngă plajă îşi privilegiază oaspeţii

cu şezlonguri, umbrele, bufet şi bar de serviciu. Antalya este un oraş modern, unde există căi de

acces şi transport cu microbuze, cel mai adesea de la hotel către centrul oraşului şi către plaje până la

o ora tarzie. În vechiul cartier pitoresc din Kaleici, traversat de străduţe înguste şi şerpuite găsim

bătrâne case de lemn, o fascinantă mixtură de trecut şi prezent, vechi şi nou, tradiţional şi modern.

Dacă Antalya poartă un zâmbet de automulţumire este pentru că şi-o poate permite, acesta fiind

poate cel mai frumos oraş al Turciei îndeajuns de încântător pentru a te face să-ţi doreşti să rămâi.

Îmbinare armonioasă de mare, soare şi oraşe antice scăldate în unica lumină mediteraneană, Riviera

Antalyei a încantat milioane de călători de-a lungul timpului. Riviera Antalya, cu cele mai frumoase şi

mai cunoscute dintre plajele Turciei, oferă nopţi minunate şi o bogăţie a peisajelor care taie

răsuflarea. Partea vestică impresionează cu sălbaticii Munţi Taurus, şi cu noile staţiuni Phaselis,

Camyuva, Goynuk, Tekirova, Kas, Kemer si Beldibi unde puteţi petrece superbe vacanţe pe un tărâm

al peisajelor de neuitat şi al ţărmurilor uşor modelate de mare. Tot în această regiune binecuvântată

de natură se află comorile antice lăsate moştenire de licieni, greci şi romani.

În partea estică, staţiunile Belek, Side, Manavgat şi Alanya sunt înzestrate cu una dintre cele

mai frumoase şi mai lungi plaje de pe coasta mediteraneană. În ultimul deceniu au fost ridicate o

mulţime de hoteluri luxoase care pot satisface exigenţele şi celui mai rafinat turist.

Ajungem în partea veche a oraşului, cunoscută sub numele de Kaleiçi, cu străzi înguste şi case

vechi din lemn înconjurate de zidurile vechi ale oraşului. Simbolul Antalyei, Minaretul Canelat "Yivli

Minare" se află în inima Oraşului Vechi, fiind păstrat în stare foarte buna, reflectă trecutul bogat al

Antalyei. Multe civilizaţii de la Romani la Bizantini au influenţat cultura, caracterul şi arhitectura

Antalyei.

Antalya este unul dintre marile oraşe ale Turciei situat la Marea Mediterană. Chiar dacă cele

mai frumoase sunt împrejurimile, Antalya rămâne totuşi un încântător oraş turistic demn de a fi

vizitat.

Capitolul 2: Potenţial turistic

2.1 Potenţial turistic natural

a. Natura ocrotită

Bey Daglari National Park şi Topcam Beach înzestrează privirea cu imagini magnifice. În nordul

parcului există posibilitatea de a hoinări liber în mijlocul frumuseţii naturale. Pentru a obţine o

imagine panoramică a zonei se poate merge la complexul de vacanţă cu restaurant pe colina

Tunektepe.

Parcul din Ataturk şi acela din Karaalioglu cu florile exotice multicolore şi apa mării din golf, împreună

cu munţii, demonstrează de ce Antalya se bucură de o aşa popularitate.

b. Fauna

Chiar dacă sunteţi în vacanţă, se poate pentru o zi să fiţi şi pescari amatori. Pescuitul maritim

se realizează pe yahturi echipate special: fie pentru pescuit la adâncimi mai mici „peştişori marini”,

fie pentru pescuit în larg la apă adâncă rechini – totul este posibil: ambarcaţiunea cu care veţi merge

va fi dotată cu undiţe de toate dimensiunile, hărţi pe care este marcat traseul şi speciile de peşti;

pescuitul se face cu momeală vie iar personalul va fi gata să ajute în toate situaţiile.

c. Vegetaţia

Câmpurile de pe coastă sunt acoperite de plantaţii de bananieri şi de livezi de citrice, precum

şi de păduri de pini şi palmieri. În parcurile din zonă se pot admira flori exotice si multicolore.

d. Hidrografia

Cascada Manavgat cu toate că nu este înaltă, are o apă lăptoasă, spumoasă care se izbeşte cu

putere de roci. În apropiere de cascadă o umbroasă grădină şi restaurante vă pot delecta după o

vizită la cascadă.

Cascada Superioară Duden, situată la 14 km nord-est de Antalya oferă o imagine mai

spectaculoasă decât cea a mării; în spatele ei se pot face explorări, o experienţă emoţionantă. Pe

drumul către plaja Lara, Cascada Inferioară Duden se revarsă direct în mare. Cascada de sus, din susul

râului, este un loc de picnic cunoscut pe plan local.

Cascada Kursunlu şi Lacul Nilufer, ambele situate la 18 km de Antalya, sunt două locuri de o

ideală frumuseţe naturală, cascada fiind înconjurată de poteci, mese pentru picnic si suveniruri.

e. Clima

Clima regiunii este tipic mediteraneeană, caldă şi uscată vara, temperată şi ploioasă iarna.

Regiunea, scăldată de razele soarelui 300 de zile pe an, este un paradis al băilor de soare, al

sporturilor acvatice şi al înnotului.

f. Relief si geologie

Antalya este principala staţiune de vacanţă a Mediteranei, un magnific oraş situat la

altitudinea de 50 m faţă de nivelul mării. Antalya oferă turiştilor posibilitatea de a evada într-o lume

unde se poate face plajă, se pot explora peşteri subacvatice sau se poate face rafting printre

semeţele canioane. Oraşul Antalya a fost ridicat pe un platou stâncos, bogat în izvoare naturale ce îşi

au originile în munţii Toros. Pe lângă minunatele peisaje, zona abundă şi într-un număr impresionant

de artefacte arheologice. Oraşul are deschidere la Marea Mediterană.

În Antalya Munţii Taurului coboară direct înspre apele limpezi ale mării ce formează o

neregulată linie de coastă. În martie sau aprilie, dimineaţa poţi schia în munţi, iar după-amiaza poţi

înota în apele calde ale Mediteranei.

Plaja Lara Beach se întinde pe 14 km în est, este o adevărată suburbie de hoteluri monolitice şi

apartamente de vacanţă cu o gamă întreagă de facilităţi, în timp ce Konyaalti Beach cu pietricele

rotunde şi o lungime de 3 km închide Antalya către vest oferind o imagine către munte care îţi taie

respiraţia.

2.2 Potenţial turistic antropic

a.Cultural –istoric

Vestigii, locuri şi monumente istorice

Oraşul Antalya a fost fondat în 159 î.hr. de Attalus al doilea, rege al Pergamonului care a dat

numele oraşului Attaleia după numele său. Deşi zguduit serios de invaziile arabe din secolul al VII-lea,

a rămas în mâini bizantine până la sosirea selgiucizilor în 1206. Era o escală obişnuită pentru cruciaţi

pe drumul lor către Pământul Sfânt. În anii 1390, controlul a fost preluat de otomani, până ce zona a

fost dată Italiei în 1919 şi după trei ani a fost înapoiată Turciei.

Elegantul minaret Moscheea Yivli (Minaretul Canelat) – situat în centrul oraşului, construit de

sultanul Alaeddin Keikubat în secolul XIII, a devenit simbolul Antalyei şi este cel mai vechi monument

din oraş. Plăci de ceramică turcoaz sunt aşezate în interiorul minaretului de 8 m, în timp ce bazinul

din faţă este din marmură. Colegiul Teologic Karatay Medrese situat în Kaleici (oraşul vechi, este

declarată zonă istorică) în aceeaşi perioadă a secolului XIII reprezintă cel mai frumos exemplu de

sculptură în piatră. Două dintre cele mai importante moschei situate în oraş, sunt Moscheea Murat

Paşa din secolul XVI remarcabilă prin decoraţiunea olanelor şi Moscheea Tekeli Mehmet din secolul

XVIII. Atracţia secolului XIX este Moscheea Iskele cu o minunată tăietură în piatră pe patru coloane

deasupra unui izvor. Moscheea Kesik Minaret atestă lunga istorie a oraşului, care a traversat

perioade dificile de la romani la bizantini şi otomani. Când, în 130 d.hr imperatorul Adrian a vizitat

Antalya, o frumoasă poartă flancată de două turnuri, decorată cu trei arcade cu columne corintiene,

a fost construită în oraş în onoarea sa. Era considerată singura intrare în oraş.

Orologiul Saat Kulesi (Turnul Ceasului) din piaţa Kalekapisi face parte din bătrânul oraş

fortificat, a fost construit în anul 1244 ca parte integrantă în sistemul de apărare a oraşului şi

marchează intrarea în vechiul oraş.

Muzeul Naţional de Arheologie Antalya

Pentru a afla totul despre vechea Turcie sau doar câteva lururi noi despre obiceiurile şi

tradiţiile turceşti o vizita la Muzeul Naţional de Arheologie din Antalya, unul dintre cele mai

remarcabile muzee ale lumii ce găzduieşte câteva dintre cele mai vechi colecţii de artă antică, ar fi o

oportunitate de luat în seama.

Plasat în suburbiile Antalyei de vest, la nici 2 km distanţă de centrul oraşului, flancat

de câteva hoteluri de cinci stele şi urcat pe strada ce coboară către Plaja Konyaalti, muzeul

datează din 1919, de pe vremea când încă era găzduit locaţia actuală.

Muzeul Modern de Arheologie se mândreşte cu o sală de

expoziţie pentru copii, ceea ce il face unic printre celelalte muzee de arheologie din Turcia: în

această sală sunt expuse tot felul de artefacte antice pe care copiii le găsesc cu adevărat

fascinante. Muzeul îşi însoţeşte vizitatorii în călătoria de-a lungul timpului, parcurgând cele

mai importante etape ale trecutului Pamphyliei, începând cu Neoliticul si terminând cu Epoca

de Bronz, pentru a continua şi încheia mai apoi cu timpurile elene ori romane.

SALA DE ISTORIE NATURALĂ ŞI PREISTORIE – prezintă relicve din diferite ere

geologice, de la topoare de mână, pumnale sau ustensile din oase datând încă din Paleolitic -

descoperite în Peştera Karain, până la dinţii şi scheletul unui Neandertalian din Mesolitic, ori

multe alte artefacte cum ar fi oale, idoli sau daruri pentru morţi descoperite în morminte.

SALA ZEILOR este de fapt o grădină ce functionează ca o galerie în aer liber, gazdă pentru

statuete şi excavaţii ale divinităţilor ce datează încă din secolul doi după Hristos şi sunt copii

romane ale originalelor greceşti.

SALA ÎMPĂRAŢILOR - cu adevarat o galerie impresionantă de statuete şi busturi romane

datând încă din secolele al doilea si al treilea, încă de când dezvoltarea istorică a regiunii pare

să fi fost cu adevărat explozivă. Busturile Împăraţilor Traian şi Adrian, statueta unei

dansatoare din buric, sculptată în marmura albă şi neagră sau statuile Sabinei, Faustinei şi a

Celor Trei Frumuseţi sunt doar câteva din exponatele ce se găsesc în această sală.

SALA MOZAICURILOR ŞI A TABLOURILOR prezintă două mozaicuri, dintre care primul

este Mozaicul Filozofilor decoperit la Seleukeia ; plăcile de mozaic poartă înscrisuri cu

numele filozofilor antici ca Solon, Herodot sau Demostene, precum şi ale oratorilor, istoricilor

sau matematicienilor antici la fel de cunoscuti. Cel de-al doilea mozaic spune povestea lui

Orfeu şi a flautului său magic cu care vrăjea şi îmblânzea animalele.

SALA MONEDELOR rezumă aproape 2500 de ani de tradiţie în tehnica baterii de monede

care vorbeşte despre comerţul şi industria vremurilor la care monedele au fost emise.

Intenţionat ca un Muzeu al Copiilor, SALA COPIILOR se găseşte la intrarea în

muzeu unde se află expuse diverse jucării pentru copii sau pusculiţe antice şi diverse obiecte

menite să le atragă interesul. Aici se desfăsoară diverse activităţi educaţionale în timpul cărora

copiii restaurează, desenează sau sculptează, astfel încât, copiii îşi pot realiza propriile lor

lucrări pe care să le expună apoi în studioul sălii.

Colecţia de artefacte descoperită pe fundul mării

de către arheologi, incredibilul lanţ de sarcofage, sculpturile romane şi monedele greceşti,

mozaicurile sau orice alt artefact expus în secţia de arheologie a muzeului sunt dovada

faptului că muzeul deţine bogate colecţii de obiecte care vorbesc despre trecutul şi istoria

Turciei, în timp ce secţia de etnografie povesteşte, în special, despre zilele Imperiului

Otoman, la fel ca şi despre obiceiurile şi tradiţiile oamenilor.

b.Tehnico-economic şi tehnico-demografic

Antalya este principala provincie a Turciei mai ales datorită litoralului lung de 657 km

şi cu o suprafaţă de 20,723 km². Antalya este divizată în 15 districte: capitala-Antalya,

Akseki, Alanya, Demre, Elmalı, Finike, Gazipasa, Gundoğmuş, İbradı, Kaş, Kemer,

Korkuteli, Kumluca, Manavgat, Serik.

Populaţie totală 1,719,751 din care populaţie

urbana 714,000. Numărul estimativ de vizitatori. Portul

primitor, clima plăcută şi aerul vechi al oraşului aduc anual peste 300.000 de mii de turişti.

Aqua Park, situat

pe coasta estică, în apropiere de Parcul Cultura, oferă posibilitatea de a practica toate

sporturile nautice, inclusiv practicarea patinajului. Aqualand

Dolphinland oferă un program atractiv prin plajă şi distracţii pe nenumărate tobogane aflate în

incinta parcului de distracţii, piscină cu valuri, spectacol de revistă, iar în finalul zilei un

spectacol inedit cu delfini, două balene şi o focă. Antalya Kaleici Marina este considerată una

dintre cele mai minunate zone marine din Turcia cu numeroase magazine de suveniruri,

cafenele şi restaurante. În acest centru, turistul poate să găsească tot ceea ce îşi doreşte.

Infrastructura

Localităţi învecinate:

Antalya se învecinează cu urmatoarele oraşe: Mersin,Tarsus, Samsun, Diyarbakir, Eskisehir,

Konia, Izmit, Kayseri, Erzurum, Gaziantep, Malatya, Trabzon, Adana, etc.

Căi de acces: Accesul se poate face atât pe calea aerului cu avionul cât şi cu autocarul

sau maşina (rutier). În cazul deplasării rutiere este necesară traversarea unei strâmtori cu

ajutorul fairyboat-ului.

Capitolul 3: 6 motive pentru a merge în Antalya

Fascinaţia trecutului

Antalya este o zonă plină de mituri ale căror urme s-au perpetuat până astăzi. Legenda spune

ca acum 2000 de ani, regele Attalos al II-lea din Pergamon şi-a trimis oamenii să caute raiul pe

Pământ. Oamenii regelui au gasit acest loc extraordinar, cu apa limpede, cu stânci spectaculoase,

mărginite de Munţii Taurului. Astfel, a luat fiinţă oraşul Antalya, pe care regele l-a transformat într-

unul dintre cele mai frumoase oraşe navale. Astăzi, turiştii pot admira urmele trecutului glorios al

Antalyei, vizibile în numeroasele vestigii greceşti, romane şi bizantine. Cea mai la îndemână metoda

de a vă lăsa cuprinşi de fascinaţia trecutului este o plimbare prin cele mai vechi ţinuturi ale provinciei.

Puteţi închiria o maşină pentru a vizita locuri impresionante ca Peştera Karain sau ruinele de la Perge,

Side sau Aspendos. De asemenea, nu rataţi o plimbare romantică în jurul golfului, cu o barcă

tradiţională.

Paradis natural

Dacă sunteţi pasionaţi de micile minuni ale naturii şi dacă aveţi puţin noroc, în Antalya,

primăvara, puteţi surprinde momentul magic când ţestoasele ies din Mediterana ca să îşi

adăpostească ouăle în nisip. În nopţile cu lună plină (mai ales în prima săptămână din septembrie),

aveţi ocazia să întâlniţi pui de ţestoasă de dimensiunea unei palme, pe plaja din Cirali.

De altfel, Cirali este renumit pentru felul în care turismul se îmbină armonios

cu protejarea mediului prin programe special concepute pentru a conserva frumuseţea naturii.

Cafenelele şi buticurile au fost mutate de pe plaja care este rezervată în exclusivitate ţestoaselor.

Oraş fascinant

Antalya este renumită pentru felul în care autorităţile ştiu să îmbine turismul cu respectul

pentru tradiţie şi pentru conservarea vestigiilor trecutului. Spre exemplu, vechiul centru al Antalyei,

Kaleici, s-ar fi putut transforma foarte uşor într-un oraş modern aglomerat. Cu toate acestea,

autorităţile au ştiut să păstreze intactă atmosfera micului oraş cu case greceşti şi turceşti, ale căror

acoperişuri roşii formează un peisaj uniform, cu străzi înguste, pietruite. Hoteluri mici, cafenele şi

restaurante în miniatură întâmpină turiştii la tot pasul.

Chiar dacă nu intenţionaţi să poposiţi mai mult în Kaleici, merită să petreceţi măcar câteva

ore aici şi să admiraţi peisajul. Obiectivele turistice cele mai importante sunt: arcul de triumf roman

care comemorează vizita lui Hadrian, minareta Yivly (datând din secolul al XIII-lea) şi turnul roman cu

ceas. Plaja Konyaalti poate fi admirată în toată splendoarea ei, în cursul unei plimbări cu tramvaiul

sau cu maşina de-a lungul coastei.

Plimbări pe jos

În Turcia se găseşte unul dintre cele mai lungi trasee din întreaga lume ce pot fi străbatute cu

piciorul. Deschis în 1996, traseul de la Lycian măsoară peste 500 de km şi face legatura între Antalya

şi Fethyie. Traseul nu poate fi făcut în niciun caz cu maşina, însă tocmai în asta constă frumuseţea lui.

În acest an a fost îmbunătăţit cu mai multe indicatoare de distanţă şi cu marcaje, fiind accesibil şi

cicliştilor (se pare ca aici va avea loc primul maraton al cicliştilor). Pentru turiştii dornici de aventură

este recomandată totuşi prudenţa, din cauza numeroaselor suişuri şi coborâşuri. Aproape de Fethyie,

traseul devine mai lejer. De asemenea, nu este indicată parcurgerea acestui traseu pe timp de vară,

din cauza căldurii insuportabile.

Arta in nisip

Cu toate că arta este sinonimă cu eternitatea, iar nisipul este un simbol al efemerului, în Antalya veţi

găsi o combinaţie inedită a celor două. În fiecare an, aici are loc cea mai mare competiţie de castele

de nisip. Concursul se desfăşoară între 20 mai şi 20 octombrie, pe plaja Lara şi reuneşte sculptori în

nisip din întreaga lume, adevăraţi artişti ale căror materiale sunt doar nisipul şi apa.

Ecoturism

Ecoturismul este unul dintre paşii importanţi pe care Turcia i-a facut în ultimii ani în ceea ce priveste

dezvoltarea turistică. În Antalya există numeroase zone în care construcţiile sunt interzise cu

desăvârşire, din respect pentru mediu. Staţiunile care deja există dovedesc o preocupare constantă

pentru un turism ecologic. Staţiunea Calista, construită în pădurea de pini din zona Belek, în

apropierea regiunii Antalya, a primit recent distincţia Steaua Verde, pentru cea mai ecologică

staţiune. Turiştii, sătui de aglomeraţie, sunt atraşi şi de numeroasele alternative la staţiunile mari. În

Antalya sunt foarte multe pensiuni mici, luxoase, în care chiar şi turistii pretenţioşi îşi pot satisface

toate capriciile. Un bun exemplu este Olympos Lodge, o pensiune cu 12 camere, situată în Cirali.

Capitolul 4: Tradiţii şi obiceiuri în Antalya

Nunta la turci ocupă un loc special în viaţa nu numai a tinerilor miri ci şi în a întregii

comunităţi din care fac parte. Nunta este un mic festival la care participa aproape întreaga

comunitate, în special în satele mici din Turcia. Nunta la turci se desfaşoară pe durata mai multor

etape distincte, întinse pe parcursul mai multor zile de petreceri.

Etapele de desfăşurare a nunţii, în ordine cronologică sunt urmatoarele:

1.Înainte de nunta

- aranjamentele de căsătorie şi cerutul mâinii fetei;

2. acordul verbal din partea părinţilor fetei;

- sherbetul;

- cununia;

3. anunţul darurilor de nuntă în coformitate cu legile Koranului;

4. Trimiterea şi prezentarea zestrei;

5. Baia miresei;

B. Nunta

1. Noaptea de hena;

- hena miresei;

- hena mirelui;

2. Primirea miresei;

3. Nunta;

4. Camera nupţială;

5. După camera nupţială;

C. După nuntă

După ce se ia hotărârea că baiatul este numai bun de însurat încep căutarile după o mireasă

potrivită pentru baiat. În părţile Turciei în care tradiţiile şi-au lăsat o amprentă puternică, familia

parinţilor baiatului sunt cei care iau decizia finalî în alegerea.miresei. În cazul în care avem o mireasă

şi părinţii sunt de acord, începe primul pas în iniţierea mariajului şi anume vizita la domiciliul fetei.

În cazul în care avem o mireasă şi părinţii sunt de acord, începe primul pas in iniţierea

mariajului şi anume vizita la domiciliul fetei. Mama băiatului împreună cu femei din familie sau

apropiate ale acesteia fac o primă vizită de “inspecţie” la casa fetei. Aici se poartă discuţii cu fata şi

părinţii acesteia, are loc un fel de tatonare între cele două familii. Dacă le place fata urmează

prezentarea mirelui. Apoi daca cei doi se plac, familia băiatului decide să ceară mâna fetei în mod

oficial. Vizita la domiciliul fetei şi cererea mâinii acesteia de la tatăl ei se cheamă “dünürlük” (sarcina

tatălui şi a mamei soacre). Părinţii băiatului fac o vizită la casa fetei pentru a cere mâna acesteia,

după poruncile lui Dumnezeu şi cuvântul Profetului, la o dată stabilită de dinainte. În general zilele

considerate sacre pentru acest gen de vizite sunt joia şi duminica.

Pe de cealaltă parte, considerând că locuinţa fetei este o casă a modestiei, familia acesteia nu

işi dă consimţământul la prima vizită. Vor fi nevoie de câteva vizite la rând până când familia viitoarei

mirese işi va da consimţământul asupra căsătoriei. Aceste vizite constituie totodată un prilej de

tatonare şi de cunoaştere reciprocă între cele două familii. Odata ce s-a dat consimţământul din

partea familiei fetei se face un angajament verbal de logodnă.

Odata încheiată înţelegerea verbală asupra logodnei, cele două familii, împreuna cu invitaţii

beau şerbet în cinstea mirilor şi pentru o armonie între cele două familii, obicei foarte larg întâlnit în

Turcia. A bea şerbet înseamnă că famila fetei este de acord cu căsătoria şi este deschisă calea pentru

parcurgerea următoarelor etape. După ce ambele părţi şi-au terminat pregătirile, la casa miresei se

ţine o ceremonie de logodnă la care participă, în mare parte, mai mult femei. În cadrul acestei

ceremonii familia viitorului mire înmânează bijuteriile şi cadourile cumpărate pentru mireasa, după

care familia miresei, la rândul ei, înmânează mirelui cadourile cumpărate pentru acesta. Logodna

are o dublă semnificaţie şi anume, pe de-o parte înseamnă un pas înainte în pregătirea nunţii iar pe

de altă parte aceasta constituie o oportunitate pentru ambele părţi, de a se cunoaşte mai bine şi de a

întreţine o relaţie armonioasă.

Nunta.propriu-zisă.este următoarea etapă după logodnă. Înainte de toate vor fi invitaţi toţi

membrii comunităţii. În mod curent nunta la turci durează două zile ţinându-se în special la

sfarşitul săptămânii.şi.asta.din.motive.economice.şi.sociale.

Ceremonialul nunţii este constituit din două părţi: Noaptea de Hena şi Prezentarea miresei.

Noaptea de henă se ţine cu o zi înainte de nunta la casa miresei cu participarea femeilor. La

casa mirelui, de dimineaţă devreme, în ziua în care se ţine noaptea de hennă, se arborează un drapel

şi este ales din mulţimea adunată un purtător de steag. Arborarea steagului semnifică faptul că nunta

a început în mod.oficial.

În ziua ce precede noaptea de henna sau cu cateva zile mai înainte zestrea miresei este adusă

de la casa acesteia la casa mirelui şi tot în această zi se pregăteşte camera nupţială. Tot în acea zi un

grup de femei din familia mirelui pregătesc henna ce va fi aplicată pe mainile şi picioarele miresei, se

pregătesc bucăţele ce urmează a fi servite oaspeţilor la casa miresei.

Ziua de dinaintea nopţii de henna este ziua primirii miresei şi startul nunţii. Ambele familii

oferă mâncare oaspeţilor în sunete de tobe şi fluiere. Tot atunci, dimineaţa devreme are loc

ceremonialul bărbieritului mirelui, un ceremonial larg răspândit şi la noi, mai ales în regiunile din

sudul ţării. Femeile care lucrează la prepararea bunătăţilor pentru nuntă sunt în general persoane

angajate pentru aceasta. În acea zi, oaspeţii aflaţi la casa mirelui merg în mare alai la casa miresei

pentru a o aduce la casa mirelui, unde printr-un ceremonial specific îi este prezentată mireasa. În

momentul în care mireasa părăseşte casa părintească fratele acesteia sau un unchi îi încinge în jurul

taliei o panglică sau un brâu roşu numit “brâul perseverenţei”. În momentul în care mireasa a păşit

peste pragul casei mirelui, peste prag şi tocul uşii se împrăştie miere, unt, şi lucruri similare, ca

mireasa să aibă o relaţie dulce şi armonioasă cu cei din casa mirelui. Invitaţii aruncă peste capul

miresei,.fructe.uscate,.nuci.şi.bănuţi,.în.semn.de.urări.de.bunăstare.în.familie.

În noaptea nunţii este dată o mică petrecere celor câţiva musafiri rămaşi la casa familiei

mirelui după care urmează ceremonialul religios al căsătoriei, condus de un iman. Cununia oficială se

face de obicei în ziua în care familia mirelui şi familia miresei se adună pentru a face cumpărăturile

pentru.nuntă.

După cununia religioasă mirele şi mireasa intră în camera nupţială. În timpul petrecut de miri

în camera nupţiala, în exterior sunt practicate o serie de ritualuri, în timpul cărora se urează mirilor

bunăstare şi armonie în familie. Se obşnuieşte cu această ocazie să se înfigă un cuţit în uşa camerei

nupţiale sau să se pună un lacăt deschis în faţa acesteia. Tot în acest timp, invitaţilor li se cere să nu

stea cu mâinile încrucişate sau să-şi aşeze o mână peste alta. Mirii au în cameră mâncare la discreţie.

Cearşaful pătat cu sânge este o dovada a virginităţii miresei. O mătuşă a mirelui sau o femeie

apropiată acestuia, responsabilă cu organizarea nunţii constată dacă mireasa a fost virgină sau nu şi

transmite vestea celor două familii. Uneori, dacă mireasa se dovedeşte a nu fi fost virgină în noaptea

nuntii,.aceasta.este.trimisă.înapoi.părinţilor.şi.nunta.se.întrerupe.

În ziua de dupa nuntă este cunoscută sub diferite numiri: ziua valului, dezvelirea feţei,

punerea năframei sau acoperirea capului. Şi la acest ceremonial participă doar femei şi semnifică

trecerea miresei în rândul femeilor căsătorite.

Hamam-ul, baia turcească

În ciuda faptului că în Turcia se numără printre cele mai apreciate locuri pentru

relaxare, „hamam”-ul (baia publică tradiţională turcească cu abur uscat) e foarte rar menţionat în

paginile ghidurilor de călătorie. Primii care au înfiinţat în antichitate băile comune au fost romanii şi

grecii, aceastea fiind mai târziu preluate de turcii otomani, care le-au adaptat propriilor tradiţii.

Hamam-ul în forma lui tipic turcească îşi are originea în tradiţiile islamice legate de curăţenie şi

purificarea corporală.

Baia începe cu o perioadă de relaxare pe o suprafaţă de marmură încălzită, întinşi pe spate şi

admirând frumoasa arhitectură a tavanului clădirilor istorice în care se află de obicei hamam-ul. Dacă

simţiţi nevoia de a vă răcori, pe pereţi se află robinete cu apă proaspătă. Urmează apoi o serie de

proceduri extrem de plăcute. Maseorul vă săpuneşte pentru a îndepărta stratul de celule moarte şi a

lăsa pielea să respire şi vă maseaza tot corpul. După masaj urmează spălarea completă, după care vă

puteţi întoarce împrospătaţi în spaţiul de relaxare. Pe drum treceţi, înfăşuraţi în prosoape, prin mai

multe încăperi cu o temperatură a aerului din ce în ce mai scăzută. În ultima dintre aceste camere vă

puteţi delecta cu o ceaşcă de ceai liniştitor.

Arhitectura şi interiorul vechilor clădiri ale băilor turceşti sunt o combinaţie de elemente

funcţionale şi decorative romane şi bizantine, la care se adăugă mozaicurile tipic otomane care

împodobesc pereţii.

Hamam-ul este alcătuit din trei încăperi principale – sicaklik („camera fierbinte”), tepidarium

(camera de mijloc) şi soğukluk („camera rece”). Sicaklik are tavanul în formă de cupolă, cu mai multe

ferestre mici şi rotunde prin care pătrund razele soarelui, luminând încăperea. În mijloc se află o

masă rotundă din marmură, pe care clienţii se relaxează şi se bucură de linişte şi de atmosfera

plăcută. Tot aici are loc şi masajul. În tepidarium au loc baia cu săpun şi procedurile finale, în timp ce

soğukluk e încăperea rezervată exclusiv destinderii.

Mâncăruri tradiţionale

Felurile de mâncare de bază sunt relativ neschimbate din perioada otomană: orezul,

produsele din grâu, feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) şi baklavaua,

pilafurile, sis şi doner kebab, salatele cu iaurt, peşte în ulei de măsline, legume umplute şi frunze de

vită umplute (dolma).

Cele mai aromate brânzeturi albe şi iaurt sunt preparate din laptele de oaie. Deşi orezul,

numit pilav (pilaf) reprezintă un pilon al bucătăriei turceşti, bulgurul (burghul) preparat din grâu

poate fi folosit pentru acelaşi scop. Pâinea este preparată din grâu, orz şi porumb. Câteva tipuri de

pâine turcească sunt pide, o pâine de grâu plată, rotundă şi lată, tander ekmeði (pâine coaptă pe

pereţii interiori ai unui cuptor rotund de lut numit tandir), simit sau gevrek, o pâine în formă de inel

acoperită cu seminţe de susan, mâncată fie simplă fie cu brânză sau gem.

O caracteristică importantă a meselor turceşti este faptul că hrana se serveşte în cantităţi

mici şi se mănâncă foarte multă pâine. Până şi alte feluri de bază cum ar fi orezul şi bulgurul se

mănâncă cu pâine.

La micul dejun se consumă brânză, măsline, pâine, ouă şi gem, iar în unele

regiuni se adaugă cârnaţii, roşiile şi castraveşii. Masa de pranz nu este de obicei masa principală a

zilei, şi de aceea de obicei turcii mănâncă supe sau salate cu desert, iar felurile de mâncare cu carne,

care iau mult timp de preparare, sunt lăsate pentru cină. Cina constă de obicei din supă, felul

principal, salată şi desert. Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele, piperul verde, ceapa,

lintea, fasolea, roşiile, usturoiul şi castraveţii. Fructe şi nuci: strugurii, caisele, cireşele, pepenele

galben şi verde, smochinele, lămâile, fisticul, nucile, migdalele şi alunele. Condimentele şi verdeţurile

preferate sunt pătrunjelul, chimionul, piperul, paprika, menta şi cimbrul.

Felul de mâncare principal

Pilaful (pilavul) este bastionul bucatariei turcesti. Este preparat de obicei din orez, dar poate

fi făcut şi din bulgur (grâu pisat), şi uneori din sehriye (vermicelli - tăiţei subţiri şi din orez).

Tradiţional, pilaful se servea drept fel principal, de obicei însoţit de carne, pui sau peşte. În

ziua de azi, pilaful se serveşte drept garnitură la feluri de mâncare din carne sau pui. Pilaful poate fi

preparat mai uşor, mai putin satios inlocuind carnea cu mazăre, fasole, vinete sau năut.

Variaţiunile de pilaf sunt fără număr, dar au o caracteristică în comun: orezul nu trebuie să fie

lipicios. Spre deosebire de orezul italian, trebuie să se poată separa în boabe individuale.

Carnea

Carnea, în special sis kebabul, se pregăteşte marinată şi friptă la foc deschis. Turcii, în

majoritate musulmani, consumă numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacrificate după

o modalitate tradiţională). Tipul de carne favorit este mielul de lapte.

Döner kebabul constă din miel sau pui feliat fript încet pe o frigăruie rotativă verticală. Sis

kebabul este o frigăruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip, pasăre sau peşte, cu

sau fără legume, friptă pe grătar. Legumele folosite de obicei sunt vinetele, roşiile, ceapa, ciupercile

şi gogoşarii.

Döner kebabul se serveşte sub formă de sandwich din pită sau pâine normală cu salată, roşii,

sos de smântână şi ulei, eventual cartofi prăjiţi. O delicatesă specifică este păstrama de vită. Cârnaţii

tradiţionali, serviţi la micul dejun se numesc sucuk.

Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci, în principal deoarece mieii

de lapte nu sunt o sursă foarte abundentă. Carnea era de obicei consumată numai la nunţi ţi în

timpul sărbătorii Eid ul-Adha (Sărbătoarea sacrificiului), sub formă de etli pilav (pilaf cu carne), nu

kebab. Odată cu apariţia lanţurilor de fast-food şi introducerea producţiei industriale de carne, acest

aliment a devenit parte integrantă din dieta zilnică a majorităţii turcilor sub formă, mai ales, de döner

kebab. Însa chiar în ziua de azi principala modalitate de pregătire a cărnii este de a adauga carnea

tocată în cantităţi mici la feluri de mâncare din legume, ce poartă nume cum ar fi fasole cu carne

tocată.

Meze

Meze este o selecţie de mâncăruri servite drept aperitiv cu sau fără băuturi, uneori drept fel

principal. Aceste mâncăruri pot fi: măsline, brânza kashar sau brânza albă, murături, tzatziki, köfte

(chiftele de carne), pilaki din fasole, usturoi şi ulei de măsline, dolma (frunze de viţă de vie, ardei verzi

sau vinete umplute cu orez sau carne), börek (foi de aluat foarte subţiri umplute cu brânză, carne sau

legume), hummus (din susan, năut, usturoi, ulei de masline şi suc de lămâie), peşte şi fructe de mare.

Deserturi

Cel mai bine cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere şi nuci tocate). Alte

deserturi sunt budincile de orez şi amidon (muhallebi, sutlac), halvaua (halvah), cataiful (kataifi), si

revani (făcut din amidon şi gris). Se bea kaymak (smântână închegată) pentru a contracara dulceaţa

deserturilor turceşti. Ceaiul şi cafeaua turcească, cu sau fără zahăr, se servesc de obicei după cină sau

mai rar odată cu deserturile.

Cafeaua turcească

Un proverb turcesc descrie cafeaua astfel: "Cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare ca

moartea şi dulce ca dragostea.". Se foloseste echipamentul specific, un ibric (ibrik), o linguriţă şi un

aparat de încălzit. Ingredientele sunt: cafea măcinată foarte fin, apă rece şi zahăr după gust (zahărul

se adaugă în apă înainte de preparare). Se poate adăuga nucşoara pentru aromă. Se serveşte în ceşti

mici. Se bea încet alături de un pahar de apă, sau lichior de mentă dupa cină. Nu se adauga niciodată

frişca sau lapte.

Toata cafeaua din ibric se toarnă în ceşti, dar nu se bea toată, se lasă zaţul gros. Mai apoi,

ceaşca se pune pe farfuriuţa răsturnată pentru a se răci, iar modelele din zaţ se folosesc la ghicit.

Alte băuturi

În Turcia, fiind o naţiune majoritar islamică, nu consumă alcool în vremurile de demult. În

ziua de azi alcoolul se găseşte şi se consumă mult mai frecvent. Există câteva varietăţi locale de bere

şi vinuri. La meze se poate servi rake, o băutură alcoolică aromată cu anason. Ayranul este o băutură

foarte populară, făcută dintr-un amestec de iaurt şi apă. Iaurtul folosit este gras, preparat din lapte

de oaie. Se adaugă de obicei sare pentru aromă, şi uneori piper negru. Se serveşte rece, alături de

döner kebab, banitsa sau diverse foietaje.

Capitolul 5: Sfaturi utile pentru potenţialii turişti

Când să vizitezi Antalya

Antalya are o climă Mediteraneană, cu ierni blande şi veri foarte calde. Vara

temperatura ajunge la 38-40C, mai ales în Iulie şi August. Dacă vrei să faci plajă, este bine să

vii aici în Iunie sau Septembrie, pentru a evita temperaturile foarte ridicate din mijlocul

sezonului.

Dacă planurile tale de vacanţă nu includ plaja, atunci poţi vizita Antalya şi în Aprilie

sau Octombrie. Temperaturile sunt încă plăcute şi nu vei da nici peste hoardele de turişti de

vară.

Ce să faci la Antalya

Nu te îndrepta spre şezlongul de la plajă până nu vizitezi oraşul vechi, Kaleici.

Restaurat şi fiind la fel de impresionant ca în zilele sale de glorie, oraşul vechi îţi ofera baruri,

restaurante, cluburi şi diverse magazine.

A doua zi poţi vizita monumente vechi, ca de exemplu:

zidurile oraşului, turnul Hidirlik, poarta lui Hadrian, Kesik Minare (fosta biserică bizantină,

acum moschee), Yivli Minare (moschee, simbolul oraşului). Şi nu uita că sunt şi muzee de

vizitat în Antalya. A treia zi poţi să mergi la plajă, iar dacă

nu ai chef de aşa ceva, poţi face cumpărături. Plajele Konyaalti şi Lara sunt relativ mari, iar

nisipul este fin. Cât despre bazar, poţi căuta bijuterii precum şi alte.mărunţişuri.

Unde mănânci în Antalya

Mâncărurile tipice din Antalya includ: Piyaz, hibes, sis kofte, tandir kebap, domates

civesi, saksuka, grida şi tirmis. Este important de retinut că se mănâncă foarte ieftin în

Antalya. Micul dejun este mai mereu inclus în preţul camerei de hotel,

chiar dacă stai la o pensiune mică sau un hotel de 2-3 stele. Prânzul este în general un picnic

pe plajă – dacă preferi să stai la plajă – dar gaseşti multe locuri unde poţi mânca ceva repede

şi ieftin, oriunde te afli în oraş.

Cât costa 1 zi în Antalya

Deşi poţi folosi cardul de credit sau debit la hoteluri, este indicat să ai bani cash la tine

(lire turceşti). Dacă vrei să “recompensezi” personalul de la hotel, o poţi face în orice valută

“forte” (USD sau €).

Cazarea este foarte ieftină în Antalya. Dacă nu stai în vreun hotel de 4-5

stele cu ofertă all inclusive, te felicit! Poţi sta la pensiune în oraş şi plăteşti max €25 pe

noapte, cu mic dejun inclus. Şi nu uita, că vei sta chiar în oraşul vechi. Până şi la hoteluri de

3-4 stele, în centrul oraşului, nu vei plăti mai mult de €40 pe noapte.

Câteva tarife în Antalya: taxi aeroport în

centru - €15, meniu restaurant – max €10/persoană.

Cum ajungi în Antalya

Aeroportul Antalya este unul dintre cele mai importante aeroporturi care deservesc

oraşe de pe coasta Mediteranei. Foarte multe companii low-cost oferă zboruri aici, iar dacă

vei observa cu atenţie tarifele, poţi zbura la Antalya pentru foarte puţini bani. Sunt şi autobuze

care leagă Antalya de restul Turciei şi al Europei. Tarifele sunt foarte mici.

Tradiţiile şi religia

Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită credinţă locală – islamul. Tot ce

are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul

Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii

planete. Musulmanii se chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred

că atât timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista.

Această convingere stă, de asemenea, la baza aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.

Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece, deoarece religia

lui îi interzice carnea de porc şi băuturile alcolice.

Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu europencele o poziţie, care nu

este deloc de invidiat. Acestea trăiesc în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor. Dacă se

întâmplă să întâlniţi o femeie singură pe stradă, aceasta va fi, mai mult ca sigur, acoperită de la cap

până la călcâie. Îmbrăcămintea şi interdicţiile la care le obligă religia islamică, le limitează viaţa de zi

cu zi.

Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să se

căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de

altă religie. Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii ei sunt automat

consideraţi a fi musulmani. Băieţii sunt consideraţi a fi mult mai importanţi în această societate.

Caracteristică este şi circumcizarea băieţilor cu vârsta între 6 şi 12 ani, ritualul fiind considerat ca

foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca evenimente majore, fiind normal ca nunta

să dureze câteva zile, iar numărul de musafiri să depăşească ordinul zecilor. Un musulman nu are

voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va pedepsi cu moartea.

Cumpărăturile

Toată lumea aduce câte ceva acasă, din Turcia. Pentru loucuitorii Europei Centrale,

această ţară oferă atât de multe obiecte exotice, încât ar fi păcat să reveniţi acasă, fără nicio

amintire a acestei atmosfere fermecătoare.

Turcii sunt un popor de meşteşugari, de aceea în călătoriile

dumneavoastră, puteţi vedea aproape orice poate fi făcut de mâna omului – bijuterii, sculpturi

din lemn, sticlărie, ceramică, ţesături, broderii, obiecte din alabastru, din onyx, piele şi multe

altele. În Turcia există numeroase moduri de a cumpăra ceva.

Puteţi vizita unele magazine de piatră sau bazaruri, sau puteţi să vă lăsaţi convinşi de

vânzătorii ambulanţi.

Târguiala

Când vine vorba de cumpărături, în Turcia se aplică o regulă principală. Târguiala,

târguiala şi iar târguiala. Nu este nimic anormal, în faptul că preţul cerut iniţial este adesea, de

câteva ori mai mare, decât adevărata valoare a obiectului. Aveţi răbdare, turcii nu se grăbesc

şi folosesc acest fapt în propria favoare. De asemenea, consideraţi târguiala ca un joc. Se

poate întâmpla, ca negustorii să vă invite de la distanţă în magazine, să vă servească cu cafea,

ceai şi alte bunătăţi. Dacă nu îi refuzaţi, atunci ei presupun că veţi cumpăra ceva. De

asemenea, nu începeţi niciodată să vă târguiţi, dacă nu doriţi să cumpăraţi ceva. O excepţie

sunt însă magazinele cu alimente şi supermarketurile unde preţurile sunt fixe.

Produsele

Turcia este renumită, mai ales, datorită covoarelor ţesute manual. Acestea au fost

iniţial lucrate de nomazi, care le foloseau drept corturi. Încă şi astăzi se aplică legea, că nu

este voie să călcaţi cu încălţămintea în picioare pe aceste covoare. Aici se vând covoare

obişnuite sau de mătase, într-o gamă variată de mărimi, de la cele miniaturale, până la cele

destinate apartamentelor. Dacă nu vreţi să fiţi păcăliţi şi să cumpăraţi o bijuterie de

tinichea la preţul uneia din metale preţioase, atunci cumpăraţi doar din magazinele de piatră

sau de la tarabagii, care au un certificat  prin care se  atestă apartenenţa lor la grupul de

meşteşugari aurari. Este recomandat să cumpăraţi doar din magazine, în caz că doriţi

suveniruri mai scumpe, pentru a nu risca să fiţi păcăliţi. Bazarurile turceşti vă vor impresiona

cu atmosfera lor cu adevărat orientală, cu haosul, strigătele, mirosurile şi culorile tipice.

Aici

puteţi găsi orice, de la mirodenii, specialităţi locale, îmbrăcăminte, bijuterii, cărţi, până la mai

sus menţionatele covoare. Aici este recomandat să aveţi grijă de portofelele dumneavoastră,

dar la fel trebuie să procedaţi şi în toate celelalte locuri aglomerate, unde sunt mai ales turişti.

În oraşele mari, bazarurile sunt zilnice, iar în cele mai mici, odată pe săptămână. Însă, puteţi

avea norocul să le găsiţi chiar şi în staţiunile turistice.

În bazar, cu siguranţă veţi primi oferte de diferite obiecte garantate a fi

vechi de sute de ani, monede şi alte antichităţi. Decizia asupra originalităţii acestora rămâne

însă pe riscul dumneavoastră.

Bibliografie

http://turcia.travelon.ro/sarbatorile/

http://regielive.ro

http://vacanta-turcia.funnytravel.ro/antalya/

http://articole.hartaturcia.ro/

http://amintiri-din-antalya.blogspot.com/2009/04/bucataria-turceasca-si-

bauturile.html

http://www.premiumholidays.eu

http://articole.hartaturcia.ro/articol-186/Ceaiul_Turcesc_.html

http://www.visit-antalya.com/ro/

http://www.besttourism.ro/ghid-europa-turcia-antalya.html

http://turcia.travelon.ro/