Enterobius vermicularis (oxiuri)

Enterobius vermicularis

• Agent al enterobiozei (oxiuroză)• În toate părţile lumii• Copii 5-9 ani, adulţi 30-50 ani incidenţă maximă

Parazit

• Culoare albă, caracteristică• Masculi 2-5 mm lg, femele 8-13 mm• Corpul femelelor se termină cu o coadă fină şi ascuţită• Oxiurii maturi trăiesc în mucoasa colică şi partea inferioară a

intestinului subţire• Ou (50 x 30 μm) uşor asimetric, ovoid, cu înveliş fin• Ouă proaspete – conţin un embrion, care la temp cutanată se

dezv în larvă L1 infecţioasă în 2Z• Ouăle sunt depuse având un înveliş adeziv de albumină• Ouăle detaşate de pe piele pot adera la obiecte (jucării)• Ouăle suprav 2-3S în mediu umed

E. vermicularis - ou50-60/ 20-30 μmoval, uşor turtit pe o partede obicei parţial embrionat la eliminare

Prep necolorat Prep Lugol

E. vermicularis - adultMascul 2,5 mm/0,1-0,2 mm; femela 8-13 mm/0.3-0,5 mmMasculul are posterior bont, cu un spiculFemela are coadă lungă şi ascuţităLa ambele sexe există expansiuni cefalice

Mascul Femelă

Ciclu evolutiv

• După copulare, masculul moare• Femela migrează (cel mai frecv noaptea), trec prin anus pe

pielea perianală pentru a depune ouăle (cca 10.000 ouă per femelă). Oxiurii sunt frecvent excretaţi în cursul defecării şi sunt uşor de recunoscut la supraf MF ca elemente albe, mobile

• Ouă depuse în pliuri perianale; larvele (imature) din ouă se maturizează în 4-6 h

• Ouă embrionate ingerate de om• În lumenul intestinal larvele sunt extrase din ouăle ingerate şi

se dezvoltă în 5-6 S

Diagnostic

• Evidenţiere oxiuri eliminaţi spontan în MF • Vizualizare ouă depuse în regiunea perianală

– Test cu bandă adezivă (test Graham sau amprenta anală) dimineaţa → examinare bandă adezivă plasată pe o lamă – de elecţie

• Alternativ – tampon anal

Epidemiologie

• Contaminare orală şi transm manupurtată de la regiunea anală/ jucării la gură

• Ouăle se pot propaga şi prin praf (incorporate în praf)• Există posibilitatea retro-infestării prin elib de larve infecţioase

la niv anusului, apoi migrare retrogradă în intestin

• Tratament– Albendazol– Mebendazol– Pyrantel – Reinfecţii posibile →

• repetare tratament• Tratament membrii familiei/grădiniţă (posibili purtători)• Asociere măsuri profilactice

• Profilaxie– Reducere a propagării ouălelor

• Toaletă perianală (mai ales dimineaţa)• Spălare regulată mâini• Fierbere lenjerie• Spălare obiecte contaminate cu apă caldă

Ascaris lumbricoides

Ascaris lumbricoides

• Agentul etiologic al ascaridiozei• Parazitează intestinul subţire al omului• Repartiţie mondială• 1,45 mld persoane infectate (OMS, 2002)• Principalele regiuni endemice: Asia SE, Africa, America Latină

(prevalenţă 10-90%; mai mare la copii decât la adulţi)• Infecţii autohtone rare în Europa Occidentală şi Centrală

Parazit

• Ascarizii adulţi trăiesc înintestinul subţire• Lg 15-40 cm, grosimea unui creion, culoare galben-roz• Fiecare femelă fecundată produce zilnic 200.000 ouă, care sunt

eliminate în MF, în formă imatură• Ou ovoid 60 x 45 μm, cu înveliş gros, brun, cu supraf neregulată• În condiţii termice favorabile de 20-25 °C, umiditate şi aport

suficient de oxigen → din ou se dezvoltă (3-6S) o larvă infecţioasă

Femelă adultă A. lumbricoides

Mascul adult A. lumbricoides, coadă incurbată

Ciclu evolutiv

• Omul se contaminează prin ingestie de ouă conţinând larve• Larvele sunt extrase din ouă în partea superioară a intestinului

subţire• Larvele penetrează în venele peretelui intestinal • Cale hematogenă – ficat, apoi (4-7Z) plămân, unde părăsesc

reţeaua capilară şi migrează în alveole• Prin trahee şi faringe (migrare traheală) ajung în tubul digestiv• În intestinul subţire suferă o nouă diferenţiere în stadiu adult• Incubaţie 7-9 S• Durata de viaţă a parazitului 12-18 L

Patogenie, tablou clinic

• Colonizare în nr redus → frecvent inaparent• Contaminare mai importantă

– hemoragii şi infiltrat inflamator în faza de migrare entero-pulmonară = opacităţi pe Rx pulmonară (sdr Löffler) + tuse, dispnee, febră moderată, hiperE

– În faza intestinală nu se obs semne clinice decât la o parte dintre pacienţi: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree

– Uneori ascarizii migrează în stomac, în căile pancreatice → simptome

• Contaminarea sau contactul frecvent cu Ag superficiale de Ascaris (personal de lab) poate duce la o alergie

Diagnostic

• Ex coproparazitologic – ouă în MF = contaminare cu ascarizi maturi

• ± concentrare• Larve în spută sau aspirat gastric în timpul fazei de migrare

pulmonară• Ocazional viermi adulţi pot fi eliminaţi prin MF/ gură / nas (id

prin caract macroscopice)• Depistare Ag Giardia in MF

Ascaris lumbricoides, ou fertilizatRotunjit, 45-75 μm lungimeÎnveliş gros cu suprafaţă externă mamelonată, frecvent colorată în maro (bilă)uneori stratul extern absent (ouă decorticate)

X 200, embrion std incipient X 200, larvă în interiorul oului

Ascaris lumbricoides, ou fertilizat, decorticat

X 200 X 400

Ascaris lumbricoides, ou nefertilizatMai alungit şi mai mare decât oul fertilizat (90 μm lungime).Înveliş mai subţire; stratul mamelonat variabil, fie cu protuberanţe mari, fie cu niciuna (decoticat).Conţine o masă de granule refractile

X 200

Epidemiologie

• Rezervor de infecţie – omul• Ouăle eliminate supravieţuiesc ani într-un mediu umed (de ex.,

sol, ape uzate), dar sunt sensibile la desicare• Ouăle infecţioase de Ascaris contaminează omul prin alimente,

sol (geofagie la copii!!!), mai rar prin apa de băut

• Tratament– Stadii intestinale ascarizi

• Săruri de piperazină• Mebendazol• Albendazol • Ivermectin

– Stadiile migratoare nu sunt afectate de posologii uzuale– Posibile recăderi → repetare tratament după 2-3S

• Profilaxie– Măsuri igienă elementară – sanitaţie ape uzate– Bună igienă alimentară – spălare fructe, crudităţi, preparare termică

alimente – şi corporală– Tratament antihelmintic regulat persoane contaminate în regiuni

endemice

Trichuris trichiura(trichocefal)

Trichuris trichiura

• Agentul trichocefalozei• Repartiţie mondială• Prevalenţă mai ridicată în regiuni umede şi calde, cu nivel redus

de igienă• 1,05 mld oameni infectaţi (OMS, 2002)

Parazit

• 3-5 cm lungime• Formă de bici, cu partea posterioară mai groasă (mânerul

biciului) şi partea anterioară fină ca un fir de păr• Adulţii trăiesc în colon (cec)• Femelele excretă numeroase ouă cu înveliş gros, galben-brun,

50-55 μm lungime, care sunt uşor identificate prin forma lor tipică de lămâie şi dopurile hialine situate la fiecare pol

• În mediu umed ouăle de Trichuris trichiura supravieţuiesc luni de zile, chiar ani

Trichuris trichuriaAdult 3-5 cm (intestin gros, cec, apendice), capăt anterior în formă de bici; mascul cu capăt posterior încurbatOu 50-55 μm, formă de butoi, înveliş gros, o pereche de „dopuri” polare Neembrionate când sunt eliminate în MF

Variabilitate în dimensiuni

Ou Trichuris trichuria şi chist Entamoeba coli

Ciclu de viaţă

• Ingestie ouă infecţioase (ouăle neinfecţioase care au fost eliminate de sursa de infecţie embrionează pe sol şi devin infecţioase în 15-30Z)

• Larvele sunt extrase din ouă în intestinul subţire → migrează în mucoasă → submucoasă (~ 10Z) → se întorc în lumenul colic unde se dezvoltă adulţii, ancoraţi în mucoasă prin partea lor anterioară, fină

• Incubaţie 2,5 – 3 L• Durata de viaţă a paraziţilor – câţiva ani

Patogenie şi tablou clinic

• Inf frecvent asimptomatică• Trichocefalii sunt hematofagi – absorb sânge prin partea lor

anterioară, ancorată în mucoasă• Colonizare masivă, cu sute/ mii de trichicefali, mai ales la copil –

inflamaţie colică• Diaree apoasă şi cu striuri sanguinolente/ cu mucus• Prolaps rectal - patognomonic• Anemie, malnutriţie

• Diagnostic– Ex CPZ– Viermi adulţi obs la rectoscopie

• Tratament– Albendazol– Mebendazol– Ivermectin

• Profilaxie– ~ ascaridioză

Fasciola hepatica

TREMATODE

Fasciola hepatica şi F. gigantica

• Fascioloză, gălbează• Paraziţi frecvenţi ai căilor biliare ale rumegătoarelor

domestice• Gazde intermediare – moluşte de apă dulce• Omul se infectează accidental prin consum de plante (ex.,

măcriş) la care au aderat forme infecţioase (metacercari)

Incidenţă

• Parazit important al rumegătoarelor domestice, care poate contamina alte specii animale

• Repartiţie mondială• Contaminare umană sporadică/endemică• 40 ţări de pe toate continentele (OMS, 1999)• Africa, Asia – şi F. gigantica (7,5 cm)

Parazit

• Vierme plat, ~ frunză de dafin• Lungime 2-5 cm, lăţime până la 1

cm• Caracteristici particulare

– Con cefalic bine individualizat în raport cu restul corpului

– Ramificare pronunţată a diferitelor organite (2 cecuri intestinale cu ramificaţii externe, ramificaţii secundare şi ramificaţii interne scurte)

• Adulţii parazitează căile biliare

Ciclu evolutiv

• Adulţii (hermafrodiţi) produc ouă de talie mare (130 x 85 μm), galbene, operculate → ajung în căile biliare → intestin → MF → mediul extern

• În condiţii favorabile în ou se dezv. în câteva S o larvă ciliată (miracidium) → iese din ou → penetrează în moluşte de apă dulce → sporochist

• După multiplicare asexuată → cercari → evadează în mediul acvatic• După scurt timp se fixează pe plante, se închistează şi devin capabili

de contaminare → vor fi absorbiţi de gazda definitivă după ingestia de plante acvatice (creson = năsturel)

• În intestinul gros sunt extraşi metacercari → traversează peretele intestinal → migrează, prin cavitatea peritoneală, în ficat

• După o migrare de 6-7S, paraziţii ajung, după traversarea parenchimului hepatic, în căile biliare, unde vor fi fecundaţi

• Excreţia de ouă începe după min 2-3L după contaminare

Tablou clinic

• Inf inaparentă• Inf manifestă

– Incubaţie 4-6S – Dureri abd, hepatomegalie, febră– Hiperleucocitoză cu hipereozinofilie (faza de invazie)– Semne de colangită nespecifică (faza de stare)– Anemie – Uneori paraziţii migrează în alte organe decât ficatul

Diagnostic • Hiperleucocitoză, hipereozinofilie• ↑ enzime hepatice (faza de migrare)• La 2-3L după contaminare – evidenţiere ouă în MF şi lichid

duodenal– Pseudo-infecţie – prezenţa de ouă în MF rezultate din ingestia recentă

de ficat infectat conţinând ouă

• La pacienţii din Asia – dg dif cu ouă similare ale paraziţilor intestinului subţire (Echinostoma, Fasciolopsis)

• Evid Ac serici – Precede cu S apariţia de ouă în MF →

• în special în std invaziv precoce (când ouăle nu apar în MF) • în localizări ectopice • confirmarea fasciolozei cronice (nr redus ouă) • excluderea unei pseudo-fascioloze

– EIA (sn 95%), cu confirmare pozitivilor prin imunoblot (sn 100%)– 2-4S după inf (5-7 S înainte de apariţia ouălelor în MF)

Ou de F. hepatica, preparat necolorat (400x)Elipsoidal, operculat, 130-150 μm/60-90 μm, ne-embrionat în MF

• Epidemiologie – Zoonoză– Rezervor de infecţie – ovine, caprine, bovine– Transmitere – consum de salată sălbatică (creson şi untişor) sau apă

contaminată cu metacercari– Inf endemică în Cuba, Peru, Chile, Porto Rico

• Tratament– Triclabendazol (uz veterinar, uz uman), recomandat de OMS

• Profilaxie– Nespecifică (evitare creson crud/ alte plante care pot fi contaminate)

Taenia

CESTODE

Taenia spp.

• Agent al teniazei şi cisticercozei• Adulţii speciilor de Taenia, cu lungimi de până la câţiva metri,

parazitează intestinul subţire al omului.• Infecţia evoluează inaparent sau cu simptomatologie

intestinală benignă (teniază)• Bovideele sunt gazde intermediare pentru T. saginata;

metacestodele (cisticerci) se dezvoltă în muşchii lor şi pot fi absorbiţi de om după consumul de carne de vită crudă

• Metacestodele de T. solium se dezvoltă la porc şi accidental şi în organe umane (SNC, ochi, muşchi striaţi, piele) unde produc boli infecţioase grave (cisticercoze).

Taenia saginata

• Incidenţă– Răspândire mondială– Un indicator al frecvenţei cisticercozei bovideelor cauzată de T.

saginata este prevalenţa acestui parazit la bovideele din abatoarele din Europa: în medie 0,4-7%, dar uneori peste 50%.

– Prevalenţă ridicată în unele regiuni din afara Europei

Parazit

• T. saginata poate atinge o lungime de 10 m• Scolexul are 4 ventuze, dar nici croşete, nici rostrum• Proglotele finale sunt mai mult lungi decât late• Fiecare proglotă conţine un uter ramificat în formă de copac, cu

80.000-100.000 ouă (segment gravid). Segmentele gravide se detaşează la intervale neregulate şi sunt excretate.

• Ouăle sunt eliberate – În lumenul intestinal la separarea unei proglote – La exterior

• Ouăle rotunde (30-40 μm) au un înveliş gros brun şi radiar (embriofor) şi o oncosferă, localizată la interior, prevăzută cu 3 perechi de croşete (embrion hexacant)

Ouă de Taenia spp. (nu poate fi diferenţiată specia). 30-35 μm. Striuri radiare. Oncosfera din interior are 6 cârlige refractile

Scolexul de T. saginata are 4 ventuze mari. Lipseşte rostrum. Lipsesc cârligele.

Proglote. Lungi şi subţiri.T. saginata: 12-30 ramificaţii uterine laterale

Coloraţie cu carmin

Coloraţie cu tuş de India

Ciclu evolutiv

• Ouăle rămân infecţioase câteva S/L, în mediu umed• Prin MF ale persoanelor infectate, ouăle ajung pe păşuni/furaje/ sunt

propagate prin apele uzate• După ingestia lor de către bovine, oncosferele sunt eliberate din ou în

intestinul subţire, traversează peretele intestinal şi sunt transportate prin sânge la musculatura striată, unde se transformă (în 3-4L) în metacestode infecţioase = cisticerci (= Cisticercus bovis)

• Acesta este o veziculă de mărimea unui bob de mazăre, umplută cu lichid conţinând un scolex invaginat

• Omul se contaminează prin consum de carne de vită crudă, parazitată de cisticerci

• În intestinul subţire, cisticercul pirde scolexul, se desinvaginează, se fixează la mucoasa părţii superioare a intestinului subţire şi se transformă în vierme segmentat adult, care poate supravieţui ani/decenii

• La 2-3L după contaminare, primele segmente gravide se detaşează şi sunt eliminate cu MF, dar pot părăsi intestinul şi fără defecare

• Proglotele rămân active şi mobile un timp şi migrează frecvent înafara MF

Patogenie, tablou clinic

• Mai mult de 25% din cazuri rămân inaparente• Simptome şi semne clinice: greaţă, vărsături, dureri supra-

ombilicale, senzaţie de foame, hipereozinofilie• Reinfecţiile sunt posibile (imunitate insuficientă)

Diagnostic

• Colonizarea cu Taenia est uşor de dg când segmente de 1,5-2 cm lungime şi 0,7 cm lăţime sunt eliminate în MF

• Determinarea speciei plecând de la proglotele gravide pe baza criteriilor morfologice nu este întotdeauna posibilă– Dif prin analiza ADN

• Ouăle de T. saginata, eliminate în mod neregulat în MF, nu pot fi dif de cele de T. solium

• Teste ELISA – detecţie Ag de Taenia în MF → dg în absenţa eliminării de proglote/ouă în MF

Tratament

• Praziquantel, niclosamidă• Albendazol, mebendazol, paromomicină – mai puţi eficiente

Epidemiologie

• Omul se contaminează prin consum de carne de vită crudă, parazitată de cisticerci

Profilaxie

• Purificarea apelor uzate• Recunoaşterea purtătorilor de cisticerci (ctrl veterinare în

abatoare)• Carnea de vită intens contaminată nu este consumabilă;

contaminare redusă – cisticerci distruşi prin congelare• Evitarea consumului de carne de vită crudă/ necongelată

Taenia solium

• Agent al teniazei şi al cisticercozei cu T. solium• Incidenţă

– Endemic, mai ales în zone rurale din Am Centrală şi de S, Africa, Asia• Mexic – 7% din populaţia rurală este purtătoare; 25% porci colonizaţi

– Sporadic în SUA, Europa de S, E, V• Cazuri de import

Parazit, ciclu evolutiv

• Lungime 3-4 m (mai mică decât T. saginata)• Scolex cu 4 ventuze, un rostru cu 2 coroane de cârlige• Într-un segment gravid, nr ramificaţiilor uterine (7-13) este de

obicei mai mic decât la T. saginata (cel mai frecv > 15)• Ciclu evolutiv similar cu T. saginata • Gazdă intermediară porc – în care cisticercii (Cysticercus

cellulosae, 6-8 x 5 mm) se maturează în 2-3 L

Scolexul de T. solium are 4 ventuze mari şi un rostrum cu 2 rânduri de cârlige mai şi mici, de obicei 13 din fiecare dimensiune

Proglote. Lungi şi subţiri.T. solium: 7-13 ramificaţii uterine laterale

Coloraţie cu carmin

Coloraţie cu tuş de India

• Patogenie, tablou clinic– Inf asimptomatică/ manif clinice minore (~ T. saginata)

• Diagnostic– Idem T. saginata

• Tratament– Praziquantel

• Profilaxie– Preparare termică/congelare (-20°C, minim 24h) a cărnii de porc– Ameliorarea condiţiilor igienice în zone endemice– Control veterinar abatoare

Himenolepis nana (tenia pitică)Diphylobotrium latum (tenia peştilor)

• Paraziţi rari ai intestinului subţire al omului, în Europa Centrală şi Occidentală

• H. nana (1-4 cm, rar până la 9 cm) – Parazit al rozătoarelor şi omului (cel mai frecv copii din ţările calde)– Se transm direct prin ouă/ indirect prin absorbţie accidentală de

insecte infectate

• D. latum (2-15 cm lungime) este răspândit în regiunile lacurilor Europei (Rusia, Finlanda, Scandinavia, rar Germania, Elveţia, Italia, Franţa etc.), Asiei şi Americii

Ou de H. nana (30-50 μm) în preparat necolorat. 6 cârlige în oncosferă . 4-8 filamente polare în spaţiul dintre oncosferă şi învelişul extern

Ou de D. latum în preparat umed colorat cu Lugol

Ouă ovale/ elipsoidale, neembrionate, 55-75 μm/40-50 μm. Un opercul la un capăt, care poate fi greu de observat. La pol opus este un mâner, abia vizibil

Ou de D. latum în preparat umed necolorat

• Gazde definitive: om, mamifere care hrănesc cu peşti (câine, pisică, porc)

• Ciclul evolutiv se desfăşoară în apă– Crabi mici = prima gazdă intermediară– Peşti de apă dulce = a doua gazdă intermediară– Omul se contaminează prin consum de peşte crud/insuf preparat

termic

• Paraziţi cu potenţial mic de patogenitate• 2% purtători de D. latum fac anemie (consum de vit B12 de

către tenii)• Dg: evid ouă (proglote) în scaun• Tratament: praziquantel