Curs Informatica in Stiintele Sociale

Cuprins: Spaţiul de lucru Microsoft Word .........................................................................................4 Proprietăţi şi metode aplicate documentelor Word.............................................................4

Document................................................................................................................ 4 Crearea unui document nou .................................................................................... 4 Deschiderea unui document existent ...................................................................... 5 Salvarea unui document.......................................................................................... 5 Salvarea unui document cu un nume nou ............................................................... 6 Ferestre.................................................................................................................... 6 Secţiuni ................................................................................................................... 6 Definirea unei secţiuni ............................................................................................ 6 Stabilirea dimensiunilor şi marginilor foii de hârtie ............................................... 7 Margini.................................................................................................................... 7 Foaia de hârtie......................................................................................................... 8 Alinierea verticală a textului................................................................................... 8 Anteturi şi picioare de pagini.................................................................................. 8 Paragrafe ................................................................................................................. 9 Formatarea paragrafului.......................................................................................... 9 Deplasarea liniilor unui paragraf ............................................................................ 9 Alinierea liniilor unui paragraf ............................................................................. 10 Spaţierea liniilor într-un paragraf.......................................................................... 10 Spaţierea paragrafelor ........................................................................................... 11 Controlul înlănţuirii paragrafelor.......................................................................... 11 Chenare, umbre şi texturi...................................................................................... 11 Chenare ................................................................................................................. 11 Umbriri.................................................................................................................. 12 Tabulator ............................................................................................................... 13 Utilizarea riglei ..................................................................................................... 13 Utilizarea comenzii Tabs ...................................................................................... 13 Liste....................................................................................................................... 14 Utilizarea uneltelor Bullets şi Numbering ................................................ 14 Utilizarea comenzii Bullets and Numbering......................................................... 14 Caractere ............................................................................................................... 15 Formatarea din tastatură........................................................................................ 15

Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor......................................................................17 Anteturi şi picioare de pagină ............................................................................... 17 Vizualizarea anteturilor/picioarelor de pagină...................................................... 17 Crearea/Editarea anteturilor şi picioarelor de pagină............................................ 18

Numerotarea paginilor .......................................................................................... 19 Anteturi/picioare de pagină diferite în secţiuni diferite ........................................ 19 Câmpuri utile într-un antet sau picior de pagină................................................... 19 Tabele.................................................................................................................... 20 Crearea tabelelor ................................................................................................... 20 Transformarea unui text în tabel ........................................................................... 20 Trasarea tabelului prin desenare ........................................................................... 21 Inserarea unui tabel ............................................................................................... 21 Organizarea tabelelor ............................................................................................ 21 Selectarea entităţilor dintr-un tabel....................................................................... 22 Reunirea şi divizarea celulelor.............................................................................. 23 Liniatura unui tabel ............................................................................................... 23 Dimensionarea liniilor şi coloanelor..................................................................... 24 Comanda Cell Height and Width.......................................................................... 24 Anteturi de tabel.................................................................................................... 25 Formatarea informaţiilor din tabel ........................................................................ 25 Sortarea informaţiilor............................................................................................ 26 Numerotare în tabele............................................................................................. 26

Calcule în tabele.................................................................................................................26 Referirea celulelor................................................................................................. 27 Funcţii uzuale........................................................................................................ 27 Operaţiuni diverse................................................................................................. 27 Obiecte de desen ................................................................................................... 29 Unelte de desen Word........................................................................................... 29

Bara de unelte Drawing .....................................................................................................29 Funcţiunile uneltelor de formatare........................................................................ 32

Formatarea unui obiect desenat .........................................................................................32 Fişa Position (dialogul Format AutoShape).......................................................... 33 Fişa Wrapping (dialogul Format AutoShape)....................................................... 33

Alte transformări ................................................................................................................34 Grila ...................................................................................................................... 34 Alinierea obiectelor............................................................................................... 35 Rotirea obiectelor.................................................................................................. 35 Ataşarea unui text la o formă ................................................................................ 36 Imagini .................................................................................................................. 36 Inserarea unei imagini........................................................................................... 36 Locul unei imagini ................................................................................................ 36 Editarea unei imagini ............................................................................................ 37 Comanda Edit........................................................................................................ 37 Diagrame............................................................................................................... 37

Inserarea unei diagrame .....................................................................................................38 Editarea unei diagrame ......................................................................................................38 Reprezentarea datelor dintr-un tabel Word........................................................................39 Stiluri..................................................................................................................................39

Generalităţi............................................................................................................ 39 Definirea unui stil ................................................................................................. 40

Utilizând comanda Style ....................................................................................... 40 Crearea automată de stiluri ................................................................................... 41 Operaţii cu stiluri .................................................................................................. 41 Aplicarea unui stil ................................................................................................. 41 Modificarea unui stil ............................................................................................. 42 Ştergerea unui stil ................................................................................................. 42 Utilizarea stilurilor dintr-un alt template .............................................................. 43 Note de subsol şi de sfârşit.................................................................................... 43 Definirea unei note................................................................................................ 43 Poziţionarea şi numerotarea notelor...................................................................... 43 Alte operaţiuni asupra notelor............................................................................... 44 Vizualizarea notelor .............................................................................................. 44

Editarea textului unei note .................................................................................................45 Eliminarea unei note ............................................................................................. 45

Comentarii..........................................................................................................................45 Bara de unelte Reviewing ..................................................................................... 45 Inserarea unui comentariu..................................................................................... 45 Editarea şi revederea comentariilor ...................................................................... 46 Eliminarea unui comentariu.................................................................................. 46 Incorporarea comentariilor în document............................................................... 46 Combinarea comentariilor şi modificărilor efectuate de mai mulţi recenzenţi..... 46 Tipărirea comentariilor ......................................................................................... 47

Tipărirea comentariilor împreună cu documentul..............................................................47 Glosar de termeni.................................................................................................. 47 B............................................................................................................................ 47 C............................................................................................................................ 47 G............................................................................................................................ 48 H............................................................................................................................ 48 I ............................................................................................................................. 48 M........................................................................................................................... 48 R............................................................................................................................ 48 S ............................................................................................................................ 49 T ............................................................................................................................ 49 W........................................................................................................................... 49

Spaţiul de lucru Microsoft Word

Rigla orizontală

Bara de titlu Bara de meniu Bare de unelte

Punctul de inserţie

Rigla verticală

Bara de stare

Bare de defilare

Proprietăţi şi metode aplicate documentelor Word

Document Noţiunea de document, utilizată în Word, corespunde noţiunii curente, din lumea reală, a unui document tipărit. Deosebirea importantă este aceea că un document tipărit (carte, broşură, raport etc.) se poate obţine din mai multe documente Word. Operaţiunile efectuate asupra unui document sunt:

– crearea unui document nou, – deschiderea unui document existent, – salvarea unui document, – salvarea cu un nume nou a unui document.

Crearea unui document nou Orice nou document creat de Word are la bază un model. Acest model este referit în continuare drept şablon sau template (după denumirea englezească). Şablonul unui document conţine informaţii legate de formatul documentului, stilurile predefinite etc

Un şablon este memorat de mediul Word ca un fişier cu extensia .dot şi care se găseşte, în mod uzual, în folderul "…\Microsoft Office\Templates". Între şabloanele predefinite se găseşte şablonul Normal, care, în lipsa altei precizări, este luat în mod implicit ca model al unui document nou. Există trei procedee uzuale prin care utilizatorul poate să obţină un document nou:

– La pornirea aplicaţiei Word, este disponibil un document gol, denumit standard Document1, creat pe baza şablonului Normal. Acest document poate fi utilizat pentru formarea textului dorit şi salvat cu un nume propriu (vezi salvarea unui document).

– Acţionarea uneltei New, cu imaginea , produce un nou document după şablonul Normal.

– Comanda New, din meniul File, deschide dialogul New care permite selectarea unui şablon după modelul căruia se va porni un nou document. În dialogul afişat va selecta fişa categoriei de document dorit şi, din fişa respectivă, se va alege formatul adecvat.

Deschiderea unui document existent Necesară atunci când se continuă lucrul la un document creat anterior sau atunci când un document nou este obţinut prin modificarea unuia deja existent, deschiderea unui document se efectuează prin

– acţionarea uneltei Open, cu imaginea , sau – comanda Open, din meniul File.

În ambele cazuri se afişează dialogul Open prin care se poate selecta un fişier de pe mediile de memorare proprii sau de pe reţea. În utilizarea acestui dialog se poate naviga manual în arborele de directoare, sau se poate efectua o căutare după criterii diverse: timp, denumire, tip de document etc. Terminarea dialogului cu acceptarea unui fişier produce afişarea fişierului în mediul Word, documentul respectiv devenind activ. În cazul documentelor cu alt format se va iniţia un proces de conversie la formatul Word. Pot exista mai multe documente deschise simultan. Pentru a naviga între aceste documente se utilizează meniul Window şi se selectează documentul dorit din lista afişată în partea de jos a meniului.

Salvarea unui document Prin salvarea unui document se înţelege memorarea acestuia pe un suport reutilizabil (dischetă, disc). Procesul presupune că documentul are o denumire acceptată de utilizator, denumire folosită la identificarea ulterioară a documentului. Pentru a salva un document

– se acţionează unealta Save, cu imaginea , sau – se execută comanda Save din meniul File.

Salvarea unui document cu un nume nou S-a văzut că un document nou creat are o denumire standard. Pentru identificare, este recomandabil ca documentul să poarte o denumire sugestivă. Această denumire se atribuie la prima salvare. În acel moment se creează un fişier cu numele documentului. În cazul redenumirii documentului, pe disc se va păstra şi fişierul cu numele atribuit iniţial. Salvarea cu nume se realizează prin

– comanda Save As din meniul File. Aceeaşi comandă este executată, în mod automat, dacă un document nou este salvat (prin Save) pentru prima dată. Comanda iniţiază dialogul Save în care se va alege un tip corect de document în lista derulantă Save as type şi se va completa numele dorit pentru document în zona text File name. De asemenea se va urmări ca folderul în care se efectuează salvarea să fie corect selectat.

Ferestre Într-o aplicaţie Word se pot deschide, simultan, un număr oarecare de documente, fiecare având o fereastră proprie de afişare. Pentru fiecare document se pot deschide simultan mai multe ferestre de vizualizare/editare. Dintre aceste ferestre doar una este fereastra activă în care se pot efectua editări ale documentului afişat. Fereastra activă se stabileşte

– în mod automat la deschiderea unui nou document, care devine activ, sau – în mod manual din meniul Window în care se selectează denumirea

documentului care se doreşte activat. O fereastră nouă suplimentară pentru un document deschis se realizează prin activarea documentului şi comanda New Window din meniul Window. În lista inferioară din acest meniu, ferestrele care aparţin aceluiaşi document sunt identificate prin numere ataşate la coada numelui de document. Închiderea unei asemenea ferestre se poate realiza prin shortcut-ul CTRL+W sau prin închiderea ferestrei după procedura uzuală a mediului Windows. Este de remarcat că executarea comenzii Close din meniul File închide întreg documentul (cu toate ferestrele lui). Divizarea unei ferestre se poate efectua prin comanda Split din meniul Window, caz în care apare o bară orizontală ataşată de mouse şi care se fixează în poziţia dorită. Fiecare din geamurile ferestrei are bare de defilare separate, se pot vedea părţi diferite din document, se pot transfera informaţii între ele etc. Eliminarea divizării se face prin comanda Remove Split, care apare în meniul Window doar dacă fereastra este divizată.

Secţiuni O secţiune a unui document se remarcă prin aceea că are opţiuni proprii de formatare a paginii: dimensiune, număr de coloane, numerotare, anteturi şi picioare de pagină. Se va forma o nouă secţiune de fiecare dată când se modifică una dintre aceste opţiuni.

Definirea unei secţiuni Comanda Break din meniul Insert afişează un dialog de definire a salturilor în document. În acest dialog există grupul de butoane radio Section breaks prin care se poate selecta un salt de secţiune de tip:

– Next page, următoarea secţiune începe pe o pagină nouă; – Continuous, următoarea secţiune începe pe aceeaşi pagină cu cea precedentă; – Even page, următoarea secţiune începe pe prima pagină cu număr par care

urmează; – Odd page, următoarea secţiune începe pe prima pagină cu număr impar care

urmează. Prin inserarea unui salt de secţiune se termină secţiunea precedentă şi se începe următoarea secţiune. Marca de salt de secţiune conţine toată informaţia ataşată secţiunii pe care o încheie. Ştergerea ei înseamnă eliminarea acestei informaţii şi, drept urmare, secţiunea preia formatul secţiunii următoare (cea care are ataşată următoarea marcă de salt de secţiune, adică următorul format specific de secţiune).

Stabilirea dimensiunilor şi marginilor foii de hârtie Caracteristic pentru un program de procesare a textului, Microsoft Word realizează automat aranjarea textului atât între marginile foii de hârtie, cât şi în ceea ce priveşte împărţirea textului între pagini — paginarea. Orice nou document este considerat cu dimensiuni şi margini predefinite în şablonul documentului. Informaţia privind mărimea foii de hârtie şi marginile ei este un atribut al secţiunii. Diferite secţiuni pot să aibă dimensiuni diferite ale hârtiei, orientare diferită, margini diferite. Comanda principală este Page Setup din meniul File. Dialogul Page Setup iniţiat are controalele grupate în patru fişe:

• Margins – fixează dimensiunea marginilor (distanţele de la text la limitele foii de hârtie).

• Paper Size – fixează dimensiunea foii de hârtie şi orientarea. • Paper Source – stabileşte locul de aprovizionare a imprimantei cu hârtie. • Layout – stabileşte structura generală a secţiunii (anteturi şi picioare de

pagină, alinieri verticale). În toate aceste fişe există lista derulantă Apply To în care se poate selecta domeniul de valabilitate a valorilor fixate: This section – secţiunii curente. Atributele celorlalte secţiuni nu se modifică. În cazul

unui document cu o singură secţiune, opţiunea nu este prezentă. This point forward – din punctul curent până la sfârşitul documentului. Această opţiune

implică frecvent inserarea automată a unui salt de secţiune (pentru a putea păstra formatul textului precedent).

Whole document – atributele fixate sunt date întregului document, ceea ce revine la formatarea identică a tuturor secţiunilor.

Butonul Default…, din partea inferioară a fişelor permite fixarea configuraţiei drept valoare implicită (valabilă pentru toate documentele noi deschise după template-ul Normal).

Margini Conţinutul fişei Margins depinde de starea boxei de control Mirror margins:

a) neselectată, paginile secţiunii au aceeaşi dispoziţie a marginilor. Este situaţia caracteristică tipăririi pe o singură faţă a hârtiei.

b) selectată, paginile secţiunii au o dispoziţie simetrică a marginilor, foaia din dreapta fiind oglinda foii din stânga, astfel încât la tipărirea faţă-verso textul de pe o faţă să se suprapună cu textul de pe faţa adversă.

În cazul a) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Left (din stânga), Right (din dreapta). În cazul b) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Inside (dinăuntru, de la cotor), Outside (din afară, exterioară). În ambele situaţii se defineşte poziţia antetului în Header, poziţia piciorului de pagină în Footer iar spaţiul suplimentar necesar legării foilor tipărite în Gutter.

Foaia de hârtie Dimensiunile foii de hârtie se stabilesc în fişa Paper Size. Se poate alege o dimensiune predefinită, recunoscută de diferite standarde (cum ar fi Letter sau A4), în lista derulantă Paper Size. Dimensiunile tipului selectat sunt afişate în zonele text Width (lăţimea) şi Height (înălţimea). Modificarea arbitrară a dimensiunilor din cele două zone se traduce în selectarea tipului generic Custom Size (dimensiune utilizator). În grupul Orientation se fixează orientarea foii: Portrait – orientarea uzuală (dimensiunea mai mică, lăţimea, este pe orizontală); Landscape – orientarea inversă poziţiei Portrait (foaia de hârtie este culcată).

Alinierea verticală a textului În fişa Layout, lista derulantă Vertical alignment permite selectarea modului de aliniere verticală a textului pe paginile secţiunilor din domeniul fixat: Top – textul este aliniat la marginea de sus, Center – textul este centrat pe verticală, Justified – textul "umple" pe cât posibil întreg spaţiul dintre marginile de sus şi de jos ale hârtiei. În mod implicit este utilizată alinierea Top, ceea ce poate produce diferenţe între pagini consecutive, datorită modului diferit de aranjare pe pagină a paragrafelor.

Anteturi şi picioare de pagini Structura de anteturi şi picioare de pagină a secţiunii este fixată în fişa Layout a dialogului Page Setup. În mod implicit se consideră că toate paginile dintr-o secţiune au aceeaşi structură. Prin selectarea corespunzătoare a opţiunilor din dialog se pot stabili: • Different odd and even – anteturi şi picioare de pagină diferite pentru paginile pare şi

cele impare ale secţiunilor din domeniul ales (vezi Apply to) • Different first page – prima pagină a secţiunilor, din domeniul ales, are un antet şi un

picior de pagină distinct de celelalte. Opţiunile pot fi alese independent una de alta, astfel încât pot fi opţinute patru configuraţii diferite. Atunci când, începând cu o pagină se doreşte un antet, sau un picior de pagină diferit, se va defini o nouă secţiune inserând un salt de secţiune. Pentru procesarea efectivă a antetelor şi picioarelor de pagină se va studia secţiunea dedicată acestui subiect.

Paragrafe Un paragraf este o porţiune de text cuprinsă între două retururi de car consecutive (textul introdus între două apăsări succesive ale tastei ENTER). Un paragraf are atribute distincte privind spaţierea pe verticală (în raport cu paragrafele vecine), spaţierea pe orizontală (între margini), relaţia cu celelalte paragrafe, alinierea liniilor, spaţierea liniilor din paragraf. Fiecare paragraf poate avea un sistem propriu de tab-uri (puncte de oprire a punctului de inserţie la apăsarea tastei TAB). Unui paragraf i se poate ataşa de asemenea chenarul şi motivul grafic de fundal. Orice paragraf are ataşat un stil care conţine toate atributele de formatare. În mod implicit, orice nou paragraf copie formatul paragrafului precedent. Microsoft Word poate fi configurat încât să-şi definească stiluri pe baza formatelor frecvente în document. Pentru o discuţie mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor. Toată formatarea unui paragraf este ataşată mărcii de sfârşit de paragraf (similar modului în care formatarea unei secţiuni este ataşată saltului final de secţiune). Marca de sfârşit de paragraf este vizibilă dacă se afişează caracterele netipăribile (de exemplu prin utilizarea uneltei Show/Hide cu imaginea ¶ ). Ştergerea acestui simbol, realizată din tastatură prin plasarea la începutul paragrafului următor şi acţionarea tastei Backspace (←), duce la pierderea formatului curent şi preluarea formatului paragrafului următor (care are următoarea marcă de sfârşit de paragraf). Toate aceste atribute sunt din categoria atributelor de format şi sunt gestionate de comenzi care aparţin meniului Format: Paragraphs, Bullets and Numbering, Borders and Shading, Tabs, Drop Cap.

Formatarea paragrafului Formatarea unui paragraf necesită selectarea lui prealabilă. Acest fapt se realizează dacă punctul de inserţie este în paragraful dorit. Pentru a formata simultan mai multe paragrafe trebuie ca selecţia să conţină cel puţin un caracter din fiecare paragraf ţintit. Selectarea multiplă se realizează prin

– tragerea mouse-ului (cu butonul stânga apăsat) peste paragrafe, sau – se acţionează CTRL+SHIFT şi, simultan, se apasă tasta Down (↓) până se

selectează toate paragrafele.

Deplasarea liniilor unui paragraf Prin deplasarea liniilor unui paragraf se realizează diferenţierea vizuală de paragrafele alăturate. Sunt posibile mai multe tipuri de deplasări: din stânga (paragraful începe mai la dreapta), din dreapta (paragraful se termină mai spre stânga), deplasarea primei linii (spre interior sau spre exterior, este tipul cel mai des întâlnit). Vom utiliza pentru deplasare şi termenul englezesc – indent. Stabilirea tipului şi a distanţei de deplasare este controlată de dialogul Paragraph, iniţiat prin comanda Paragraph din meniul Format. Grupul de opţiuni pentru deplasare se află în fişa Indents and Spacing. În zonele text Left şi Right se înscriu valorile dimensiunilor de deplasare a paragrafului din stânga şi, respectiv, din dreapta. În lista derulantă Special se stabileşte tipul de deplasare a primei linii: (none) – prima linie nu este deplasată faţă de celelalte linii, First line – prima linie este deplasată spre

dreapta cu valoarea înscrisă în zona By, Hanging – liniile paragrafului, cu excepţia primei, sunt deplasate spre dreapta cu valoarea înscrisă în zona By. Este de amintit că în zona Preview se poate urmări efectul unei alegeri asupra paragrafului. Alegerea unei deplasări pentru paragraf trebuie judecată în legătură cu spaţiile dintre paragrafe, prin care se pot, de asemenea, diferenţia paragrafele între ele.

Alinierea liniilor unui paragraf Importantă prin efectul produs asupra cititorului, tipul de aliniere a liniilor unui paragraf se va alege în funcţie de lăţimea coloanei (foii), de densitatea cuvintelor etc. Sunt posibile, în Word, trei tipuri de alinieri: stânga – liniile sunt aliniate la stânga, partea dreaptă este neregulată, dreapta – liniile sunt aliniate la dreapta, partea stângă este neregulată, centrată – fiecare linie este centrată pe lungimea disponibilă a unui rând de text, completă – liniile sunt aliniate atât la stânga cât şi la dreapta. Controlul alinierii este pe aceeaşi fişă ca şi deplasarea paragrafelor şi se alege în lista derulantă Alignment. Opţiunile sunt: Left – stânga, Centered – centrată, Right – dreapta, Justified – completă. Pentru controlul deplasărilor unui paragraf se pot utiliza şi cursoarele existente pe rigla orizontală. Fiecare cursor poate fi agăţat cu mouse-ul şi tras pe riglă până în poziţia dorită. Paragraful activ (selectat) se va conforma poziţiei cursoarelor. Semnificaţia lor este explicată în figura următoare.

Lăţimea documentului

Marginea dreapta Marginea stânga

Deplasare dreapta Deplasare prima linie

Deplasare stângaDeplasarea ambelor cursoare din stânga

Spaţierea liniilor într-un paragraf Prin interlinie se înţelege distanţa dintre două linii de bază succesive. Este obţinută, în mod implicit, prin adăugarea la mărimea fontului maxim a distanţei dintre rândurile de text (de regulă 2 puncte). Astfel, un font de 10pt produce o interlinie de 12pt. În general, dacă pe o linie trebuie să se înscrie caractere de un font mai mare, atunci interlinia se ajustează după aceste caractere. Mărimea interliniei este fixată în lista derulantă Line spacing: Single – stabilirea interliniei în mod automat (font+2pt). 1.5 lines – interlinia este de o linie şi jumătate Double – interlinia este de două linii At least – interlinia are cel puţin numărul de puncte înscrise în zona At. Exactly – interlinia are exact numărul de puncte înscrise în zona At. Caracterele mai mari

se suprapun pe rândurile vecine.

Multiple – interlinia este egală cu atâtea linii câte sunt înscrise în zona At (2 înseamnă Double etc.).

Spaţierea paragrafelor Utilizată în special la paragrafele formate din titluri ale documentului, spaţierea paragrafului de paragrafele alăturate se realizează prin fixarea spaţiului liber

– din faţă paragrafului în zona Before, – de după paragraf în zona After.

În zona de vizualizare se poate urmări efectul acţiunii.

Controlul înlănţuirii paragrafelor Problemele discutate aici se referă la - modul cum se împarte un paragraf dacă saltul de pagină este în interiorul

paragrafului, - cum se pot păstra legate, pe aceeaşi pagină, liniile unui paragraf, - cum se poate insera un salt de pagină în mod automat etc. Parametrii de înlănţuire sunt controlaţi de fişa Line and Page Breaks din dialogul Paragraph, iniţiat de comanda Paragraph din meniul Format. Widow/Orphan control – marcarea boxei produce controlul văduvelor şi a orfanilor. Prin

văduvă se înţelege un rând trecut singur pe pagina următoare, prin orfan se înţelege un rând lăsat singur pe pagina anterioară. Un paragraf care are marcat acest atribut se va despărţi între pagini doar dacă pe fiecare dintre cele două pagini sunt cel puţin două rânduri (linii).

Keep lines together – marcarea acestui control interzice ruperea paragrafului între pagini. Liniile paragrafului vor fi păstrate pe aceeaşi pagină.

Keep with next – marcarea acestei boxe de control este uzuală la paragrafele titluri şi produce păstrarea pe o aceeaşi pagină a paragrafului cu acest atribut şi a paragrafului următor.

Page break before – este selectată atunci când paragraful respectiv trebuie să apară la începutul unei pagini. Opţiunea este uzuală pentru titlurile de nivel înalt ale unei lucrări.

Chenare, umbre şi texturi Noţiunile şi procedurile acestei secţiuni nu sunt specifice lucrului cu paragrafe, deşi aici se aplică cel mai mult. În Mocrosoft Word se pot ataşa chenare, umbriri şi fundaluri cu diferite texturi de multiple obiecte: paragrafe, celule de tabel, imagini etc. În cele ce urmează, deşi discuţia este dedicată lucrului cu paragrafe, sunt prezentate şi proceduri legate de alte obiecte Word.

Chenare Pentru a încadra un obiect, acesta trebuie mai întâi selectat. Selectarea mai multor paragrafe poate produce şi încadrarea globală (exterioară) a întregului grup (deci un efect deosebit de tratarea secvenţială a paragrafelor). O încadrare simplă se poate realiza utilizând bara de unelte Borders, prezentată în figura alăturată. Acţionarea unei unelte produce linia de

chenar accentuată pe buton. Vizualizarea acestei bare de unelte se realizează din View – Toolbars sau prin acţionarea uneltei Border de pe bara de unelte Formatting cu

imaginea sau similară (conţine imaginea unei unelte din bara Borrders plus semnul de listă derulantă). Acţionarea simbolului de derulare afişează bara de unelte Borders, acţionarea uneltei efectuează bordura arătată. La încadrarea unui paragraf, chenarul cuprinde întreaga zonă dintre deplasările stânga şi dreapta. Prin urmare, dacă se doreşte ca, pentru un text mai scurt, chenarul să fie limitat la text, trebuie să se modifice deplasările laterale ale liniilor paragrafului. Comanda principală este Borders and Shading din meniul Format. Se iniţiază dialogul complex Borders and Shading, care cuprinde în cele trei fişe ale sale controalele necesare fixării bordurilor şi umbririlor. Fişa Border se referă la stabilirea chenarelor, Page Border se referă la chenarul întregii pagini, Shading se referă la umplerea fundalului cu o culoare completată eventual cu o textură. În fiecare dintre fişe există o listă derulantă Apply To care se va poziţiona pe obiectul dorit (paragraf, celulă, paginile întregului document etc), elementele listei sunt specifice fişei active şi obiectului selectat. Pentru a încadra o selecţie cu ajutorul controalelor din fişa Borders:

• În Style se selectează stilul dorit pentru linie. • În Color se alege culoarea liniei • În Width se alege grosimea liniei. • În Setting se poate alege între o formatare globală (None – fără chenar, Box –

chenar complet, Shadow – chenar umbrit, 3-D – chenar cu efect tridimensional) sau definită de utilizator – Custom.

• După o formatare globală sau selectarea opţiunii Custom, prin click în zona Preview (care este activă în acest dialog) pe locul liniilor dorite se anulează sau se inserează linii. Se pot utiliza şi butoanele plasate pe lateralele zonei Preview.

• Primele trei etape pot fi repetate înaintea plasării unei linii, încât linii diferite să aibă culori, stiluri, grosimi diferite.

• Acţionarea butonului Options afişează un dialog în care se poate preciza distanţa dintre chenar şi conţinut, ca şi alte atribute dependente de obiectul care se încadrează.

Stabilirea unui chenar pentru pagină se realizează cu ajutorul controalelor din fişa Page Border. În plus faţă de fişa Border apare lista derulantă Art prin care se poate selecta un motiv grafic de trasare a chenarului. Dialogul Options este mai complex, lista Apply To are mai multe intrări, dar informaţiile cerute sunt suficient de intuitive pentru a nu necesita explicaţii suplimentare. Anularea unui chenar existent se face prin selectarea obiectului respectiv şi alegerea opţiunii Setting = None.

Umbriri Prin fişa Shading se stabileşte culoare de fond în grupul Fil. Selectarea culorii se face prin click pe pătratul culorii dorite. În grupul Patterns se stabileşte o textură plasată peste culoarea de fond. În acest mod se pot crea culori compuse. În lista derulantă Style se alege tipul de haşurare iar în lista Color se alege culoarea modelului. Rezultatul este vizibil în zona Preview.

Renunţarea la fundalul creat pentru un paragraf se efectuează prin reformatarea cu utilizarea opţiunilor Fil = None, Style = Clear.

Tabulator Prin apăsarea tastei TAB, similar maşinii de scris, punctul de inserţie se poate poziţiona în locuri definite implicit sau explicit. O astfel de poziţie este numită în continuare oprire de tab (tab stop). Totalitatea opririlor de tab este specifică paragrafului selectat în momentul definirii opririlor. În mod implicit (şi în lipsa stabilirilor explicite) sunt definite opriri de tab la fiecare 0.5", de la stânga la dreapta. Orice fixare de către utilizator a unei poziţii de tab anulează poziţiile implicite din stânga, dar le lasă pe cele implicite din dreapta.

Utilizarea riglei La o poziţie de oprire se poate fixa şi modul de aliniere a textului din acel punct precum şi caracterele lider, adică modul cum se completează spaţiul gol lăsat prin saltul punctului de inserţie. Există mai multe tipuri de aliniere, reprezentate prin şi având, respectiv, semnificaţia de aliniere la stânga, aliniere la dreapta, aliniere centrată şi aliniere la virgula zecimală. Unul dintre aceste simboluri este pe unealta Tab situată la îmbinarea riglelor (atunci când acestea sunt vizibile). Prin click pe această unealtă se trece ciclic prin toate tipurile de aliniere. Poziţionarea mouse-ului pe rigla orizontală, într-o poziţie oarecare, urmată de click are ca efect poziţionarea în acel punct a unei opriri de tab având alinierea vizibilă pe unealta Tab. O acţionare a tastei TAB atunci când punctul de inserţie este înaintea opririi de tab repoziţionează punctul de inserţie în oprirea de tab iar textul introdus începând cu acel moment se va alinia corespunzător. Opririle de tab stabilite explicit sunt vizibile pe rigla orizontală, drept cursoare indicate de tipul de aliniere. Aceste cursoare pot fi agăţate cu mouse-ul şi repoziţionate pe riglă. Eliminarea unei opriri de tab se poate efectua prin tragerea cursorului respectiv în afara riglei.

Utilizarea comenzii Tabs Comanda Tabs din meniul Format deschide dialogul sinonim prin care se pot stabili poziţiile de oprire, alinierea şi caracterul lider. Acelaşi dialog este afişat şi dacă se execută dublu click pe o oprire de tab existentă pe riglă. Lucrul cu acest dialog este specific pentru definirea unei mulţimi de elemente: se defineşte fiecare element şi se adaugă la colecţia respectivă. Astfel

• în Tab stop position se înscrie poziţia măsurată din stânga a opririi de tab definite.

• în Alignment se alege tipul de aliniere . • în Leader se alege caracterul lider. • acţionarea butonului Set produce adăugarea noii poziţii la cele existente.

Modificarea atributelor unei opriri se efectuează prin selectarea ei în lista tuturor opririlor, efectuarea modificărilor şi acţionarea butonului Set. Pentru a elimina o poziţie de oprire se selectează respectiva oprire în lista tuturor opririlor şi se acţionează apoi butonul Clear.

Prin acţionarea butonului Clear All se elimină toate opririle de tab definite în mod explicit. În zona text Default tab stops se poate trece distanţa utilizată la definirea poziţiilor de oprire implicite.

Liste Microsoft Word poate gestiona trei tipuri de liste: numerotate, nenumerotate (cu buline), ierarhizate. O intrare într-o listă este un paragraf cu o formatare predefinită de sistem (se poate modifica prin transformări de stiluri). Se poate astfel vorbi despre numerotarea paragrafelor. O listă numerotată este identificată prin simboluri ordonate (numere arabe, romane sau litere. Poate fi numită şi listă ordonată. O listă nenumerotată, sau cu buline, sau neordonată, este identificată prin simboluri grafice, aceleaşi pentru toate elementele de pe un acelaşi nivel. Lista ierarhizată se deosebeşte de cele precedente prin aceea că intrările ei sunt grupate pe nivele. În cadrul unui nivel, intrările pot fi numerotate sau nenumerotate, diferitele nivele diferenţiindu-se prin indentările şi simbolurile utilizate. Mediul Word gestionează listele în sensul că păstrează secvenţa de numerotare atât la adăugarea unei intrări cât şi la eliminarea unei intrări din listă.

Utilizarea uneltelor Bullets şi Numbering Pentru a iniţia o listă numerotată se utilizează unealta Numbering, iar pentru o listă cu buline unealta Bullets (identificate prin imaginile din titlul secţiunii). Toate paragrafele formate până la un nou click pe unealtă devin intrări succesive în listă. Pentru a termina lista se dezactivează unealta utilizată. Pentru a transforma în listă o serie de paragrafe deja scrise, se vor selecta şi apoi se utilizează unealta Bullets sau Numbering (după dorinţă). Plasarea pe o intrare într-o listă se reflectă în poziţia activată a uneltei respective. Dezactivarea uneltei produce întreruperea listei pentru paragraful respectiv.

Utilizarea comenzii Bullets and Numbering Controlul mai complet asupra aparenţei unei liste se obţine prin comanda Bullets and Numbering din meniul Format. Pe fişa Bulleted se alege tipul de puncte de listă iar acţionarea butonului de personalizare, Customize, iniţiază dialogul Customize Bulleted List: Bullet character – selectarea unui simbol pentru marcare. Font – permite selectarea unui caracter dintr-un alt font. Bullet – permite selectarea unui caracter de marcare dintr-un set de caractere grafice. Bullet position – se completează distanţa dintre marginea stânga şi bulină. Text position – se completează distanţa dintre marginea stânga şi începutul textului unei

intrări în listă.

Pe fişa Numbered se selectează tipul de numerotare şi se selectează opţiunea dorită prin butoanele radio Restart numbering (se reîncepe numerotarea unei noi liste) sau Continue previous list (se continuă ultima listă numerotată, chiar dacă între timp s-a introdus text în document). Pentru personalizarea aspectului numerotării se acţionează butonul Customize iniţiază dialogul Customize Numbered List:

Number format – se construieşte formatul numerotării. Font – permite selectarea fontului. Number style – selectează un stil de număr din lista derulantă (roman, arab, literă). Start at: – defineşte începutul numerotării. Number position – fixează alinierea numarului şi poziţia faţă de marginea stânga. Text position – stabileşte deplasarea textului faţă de marginea stânga.

Pe fişa Outline Numbered se pot fixa opţiunile pentru crearea unei liste ierarhizate. Se alege forma de numerotare dorită şi se specifică, similar unei liste numerotate, dacă lista continuă sau nu o listă anterioară. Pentru modificarea aspectului listei se acţionează butonul Customize. Dialogul Customize Outline Numbered List cu principalele opţiuni: Level – se alege nivelul pentru care se modifică aparenţa. Este prima opţiune care trebuie

selectată. Number format – este zona în care se construieşte formatul numerotării. Construirea

înseamnă că unele entităţi (cum ar fi numărul nivelului anterior) sunt inserate automat, altele pot fi completate manual (semne de punctuaţie, spaţii etc.).

Number style – selectează un stil de număr din lista derulantă (roman, arab, literă). Start at: – defineşte începutul numerotării. Previous level number – se alege din lista ascunsă numărul nivelului anterior care se

inserează în poziţia activă a zonei de formare. Font – permite fixarea fontului pentru numerotare. Există şi zonele de fixare a poziţiilor, identice dialogului Customize Numbered List, precum şi un buton More, care permite selectări de atribute avansate. În formarea şi editarea unei liste ierarhizate este necesar ca anumite paragrafe să fie avansate pe nivele mai mici sau să fie retrogradate pe nivele mai mari. Acest lucru se realizează prin uneltele

– (Increase Indent) care coboară paragraful în ierarhie – (Decrease Indent) care urcă paragraful în ierarhie.

Este de menţionat că uneltele precedente pot fi utilizate şi pentru paragrafe care nu sunt în liste, efectul fiind acela al creşterii sau descreşterii deplasării din stânga.

Caractere Orice caracter al unui document poate fi formatat în ceea ce priveşte fontul, mărimea, stilul, sublinierea, poziţia pe verticală, spaţierea orizontală şi culoarea. Începând cu versiunea Word 97, este posibilă animarea unor caractere. Pentru a formata caracterele unui cuvânt este suficient ca punctul de inserţie să fie în acel cuvânt. Pentru formatarea unui număr arbitrar de caractere (din acelaşi cuvânt sau din mai multe cuvinte) acestea trebuie să fie selectate în prealabil.

Formatarea din tastatură Toate atributele legate de caractere sunt controlate de comanda Font din meniul Format. Este iniţiat dialogul Font în fişele căruia sunt grupate opţiunile disponibile. Opţiunile pot fi selectate din listele respective sau trecute direct în zonele text ataşate: Font – permite selectarea fontului dintre fonturile instalate în mediul Windows. Font style – stabileşte stilul fontului.

Size – determină dimensiunea fontului. Ultimele două liste ascunse prezentate se referă la: Underline – modul de evidenţiere a caracterelor prin subliniere. Dintre multiplele

posibilităţi menţionăm: Single – linie simplă, Words only – sublinierea nu se extinde pe spaţiile dintre cuvinte, Double – subliniere dublă, Dotted – linie punctată, Wave – linie ondulată.

Color – stabileşte selectarea culorii caracterelor. Este de remarcat că marcarea fundalului caracterelor se poate efectua prin utilizarea uneltei Highlight, reprezentată , renunţarea la evidenţiere se face prin selectare şi acţionarea din nou a uneltei.

Pentru a reliefa anumite porţiuni de text, caracterele pot fi însoţite de efecte grafice, selectabile în grupul Effects a fişei Font: Strikethrough – textul apare tăiat cu o linie (exemplu) Double strikethrough – textul apare tăiat cu o linie dublă (exemplu) Superscript – caracterele sunt scrise mai sus, ca exponenţii din notaţiile matematice

(exemplu) Subscript – caracterele sunt scrise mai jos, ca indicii din notaţiile matematice (exemplu) Shadow – caracterele apar umbrite (EExxeemmpplluu) Outline – apare doar conturul caracterelor ( ) Emboss – caracterele apar în relief (EEExxxeeemmmpppllluuu) Engrave – caracterele apar încrustate ( EEExxxeeemmmpppllluuu) Small caps – cuvântul, cu excepţia primei litere, este scris cu litere mari, dar de mărimea

celor mici (EXEMPLU) All caps – toate caracterele sunt majuscule (EXEMPLU) Hiden – caracterele sunt ascunse, textul este vizibil doar dacă se indică (meniul Tools,

comanda Options, View) vizualizarea textului ascuns. Fişa Font mai conţine o zonă de vizualizare (efectul selectării unui atribut fără aplicarea asupra textului din document) şi butonul Default a cărui acţionare produce stabilirea atributelor selectate drept valori implicite (aplicate în lipsa unor formatări de către utilizator). Fişa Character spacing a dialogului Font permite stabilirea unor spaţieri proprii între caracterele selectate. Spaţierea poate fi pe orizontală sau pe verticală. Opţiunile disponibile sunt: Scale – produce mărirea sau micşorarea, la scara indicată, a caracterelor selectate. Spacing … By – permite mărirea (Expanded) sau micşorarea (Condensed) spaţiului dintre

litere cu distanţa indicată. Position … By – permite ridicarea (Raised) sau coborârea (Lowered) caracterelor cu

distanţa indicată. Kerning for fonts: … Points and above – indică spaţierea selectivă (kerning) pentru

fonturile mai mari sau egale cu numărul de puncte specificate. Prin kerning se înţelege apropierea mai mare între grupurile de litere care permit acest lucru, cum ar fi W şi o (de exemplu "Word" cu kerning şi "Word" fără kerning).

Fişa Animation, specifică pentru Word 97, permite efecte vizuale sub formă de animaţii în text (încadrări animate sau chiar efecte asupra caracterelor). În lista Animations se selectează animaţia dorită (este sugerată încercarea fiecăreia pentru a vedea efectiv ce se întâmplă).

Este de dorit ca animaţiile, care nu apar la tipărire, să fie utilizate pentru documente on-line, deci acele documente care sunt răspândite prin reţea şi sunt consultate pe ecran, nu sub formă tipărită.

Este posibil ca totalitatea atributelor unui caracter să fie definită ca un stil de caracter, denumită şi reutilizată sub acest nume de câte ori se doreşte aplicarea formatării. Pentru o descriere mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor Pe bara de unelte Formatting există, în mod implicit, o serie de unelte dedicate formatării caracterelor. Acestea sunt explicate în figura alăturată, explicaţiile fiind complete împreună cu explicaţiile date la formatarea caracterelor cu ajutorul tastaturii.

Fontul Mărimea Stilul Fundal Culoare

Prin personalizarea barei de unelte este posibil să se aducă şi alte unelte dacă textul introdus necesită operaţii frecvente, de un anumit tip, asupra caracterelor: ridicări la putere, indici, simboluri etc.

Anteturi şi picioare de pagină Prin antet se înţelege o combinaţie de text si grafică tipărită pe fiecare pagină a unei secţiuni din document. Într-un antet se pot trece emblema, numerele de pagină, titlul documentului/secţiunii, autorul etc. Prin tradiţie, antetul de pagină se consideră poziţionat în partea superioară a paginii de hârtie, deasupra primei entităţi din textul paginii. Piciorul de pagină, cu funcţie identică antetului de pagină, se consideră, în mod tradiţional, poziţionat în partea de jos a paginii, sub ultima entitate de text din pagină. Este de reţinut că metodele oferite de Word permit poziţionarea textelor şi grafismelor dintr-un antet/picior de pagină oriunde pe pagină (în centrul paginii pe post de imagine filigran, pe lateralele paginii pentru a diferenţia secţiunile prin culori/poziţii etc.). La prezentarea generală a secţiunilor, s-a văzut că antetele şi picioarele de pagină sunt specifice secţiunilor. Fiecare secţiune poate avea o structură proprie de antete şi picioare de pagină. Este de menţionat, totuşi, că Word dispune de mecanismul prin care, în lipsa intervenţiei manuale, o structură de antete/picioare de pagină poate fi repetată şi la noile secţiuni care se introduc în document. Apare astfel noţiunea de legare la secţiunea anterioară.

Vizualizarea anteturilor/picioarelor de pagină Zonele de antet nu sunt vizibile în modul Normal de vizualizare. În acest mod de editare a documentului, accesul la zona antete/picioare de pagină se obţine prin comanda Header and Footer din meniul View. În modul Page Layout de vizualizare a documentului, zonele de antet/picior de pagină sunt vizibile dar inactive (sunt afişate mai şters pe ecran). Dublu click în zona care se

doreşte editată (dacă această zonă a fost creată anterior) o activează şi editarea decurge similar oricărui alt text..Se poate utiliza şi comanda Header and Footer din meniul View (singura disponibilă pentru primul acces la zonele antet.picior de pagină). Accesul în zonele de antet/picior de pagină este însoţit şi de apariţia barei de unelte Header and Footer, care permite operaţiunile şi formatările uzuale pentru aceste obiecte.

Crearea/Editarea anteturilor şi picioarelor de pagină Pentru a aplica procedurile explicate aici se presupune activarea zonei de antet sau picior de pagină, adică este afişată bara de unelte Header and Footer. Uneltele acestei bare sunt prezentate în figura următoare

Inserare unei intrări AutoText

Inserare număr de pagină

Inserare număr total de pagini

Formatare număr de pagină

Inserarea datei calendaristice

Inserarea timpului (de imprimare)

Închidere bară de unelte

Comanda Page Setup

Legătura cu secţiu-nea precedentă

Ascunderea textului

Trecerea între anteturi/picioare

Navigarea înainte/înapoi

Activarea butonului de ascundere a textului produce un efect util atunci când se intenţionează plasarea de obiecte grafice pe toată aria paginii. Textul ascuns poate fi revăzut la o nouă acţionare a butonului (care are rol de comutator). Prin acţionarea butonului de comutare între anteturi şi picioare de pagină se face trecerea de la antet la piciorul de pagină corespunzător şi reciproc (depinde care zonă este activă). Acţionarea butoanelor de navigaţie efectuează trecerea între zone de acelaşi tip (antet sau picior de pagină), ordine fiind: prima pagină – pagini impare – pagini pare. Pentru a avea acces la toate cele trei tipuri de obiecte trebuie ca structura de antete să le cuprindă (vezi File – Page Setup – Layout sau butonul Page Setup de pe bara de unelte). La terminarea lucrului, pentru revenirea la textul documentului se acţionează butonul Close sau se face dublu click în document. Orice antet/picior de pagină se poate construi/edita/formata în mod uzual, ca orice altă porţiune din document. Este posibilă scrierea mai multor paragrafe, se pot utiliza desene. Pentru că în aceste zone este uzuală scrierea numerelor de pagină (numerotarea este gestionată de Word în mod automat), prin acţionarea uneltelor Insert Page Number şi Insert Number of Pages se inserează la locul punctului de inserţie numărul curent de pagină şi, respectiv, numărul total de pagini (pentru a obţine construcţii de felul "Pag.3 din 15"). Numerotarea paginilor este discutată separat. Prin Insert Date şi Insert Time se inserează câmpuri cu data curentă şi ora curentă, care vor fi actualizate la tipărire.

Numerotarea paginilor Tipul şi formatul numerotării paginilor este fixat de comanda Page Numbers din meniul Insert. În anteturi/picioare de pagină se inserează doar câmpuri care vor conţine numerele de pagină. Actualizarea finală a numerotării are loc în momentul imprimării documentului. Comanda Page Numbers iniţiază dialogul cu acelaşi nume. Există două liste derulante, Position şi Alignment, prin intermediul cărora se posiţionează şi se aliniază numerele de pagină. Selectarea boxei de control Show number on first page permite scrierea numărului de pagină şi pe prima pagină. Observaţie. În cazul creerii explicite de anteturi şi picioare de pagină, nu este indicat să se termine dialogul Page Numbers prin OK, deoarece efectul acestui dialog se suprapune pe formatarea explicită, deci pot să apară repetări ale numerelor de pagină (unul din formatul explicit al utilizatorului, celălalt din dialogul Page Numbers). Se va termina dialogul prin Cancel. În acest caz singura utilitate a dialogului fiind accesul către butonul Format.

Acţionarea butonului Format, din Page Numbers, iniţiază dialogul Page Number Format: Number format – permite selectarea tipului de numerotare (cifre arabe, romane, litere,

mari sau mici). Include chapter number – marcarea controlului duce la includerea numărului de capitol în

numărul de pagină. Chapter starts wits style – se alege din lista derulantă numele stilului care caracterizează

titlul de capitol. Use separator – permite selectarea din listă a unui separator dintre numărul de capitol şi

cel de pagină. Page numbering – defineşte numerotarea secţiunii în continuare (Continue from previous

section) sau începând cu un număr dat de utilizator (Start at …). Acest dialog se termină cu OK, dar dialogul părinte se termină cu Cancel în cazul în care se modifică doar formatul numerelor de pagină.

Anteturi/picioare de pagină diferite în secţiuni diferite Pentru formarea unor anteturi diferite de cele precedente se va rupe legătura cu secţiunea anterioară prin acţionarea butonului Same as previous, care trebuie să fie dezactivat (să aibă fondul mai cenuşiu). Formatarea efectuată (inclusiv textul inserat) este în acest caz specifică secţiunii curente şi va fi extinsă în mod implicit la secţiunile următoare. Dacă documentul este deja formatat pe secţiuni cu acelaşi antet/picior de pagină, atunci procesul trebuie început de la ultima secţiune, se va rupe legătura cu secţiunea precedentă şi se va reformata. Se trece apoi la secţiunea precedentă, se repetă operaţiunile ş.a.m.d.

Câmpuri utile într-un antet sau picior de pagină La formarea unui antet sau picior de pagină se pot insera şi alte informaţii legate de documentul respectiv: numele fişierului, numele autorului etc. Aceasta se realizează prin intermediul unor câmpuri predefinite în mediul Word. Inserarea unui câmp se poate efectua prin comanda Field din meniul Insert.

La comanda Field se iniţiază un dialog în care se va selecta în lista din stânga categoria Document Information (pentru Author, FileName sau Title) sau Links and References (pentru RefStyle). Din lista din partea dreaptă se alege câmpul dorit. Dintre acestea enumerăm Author – inserează numele deţinătorului documentului (conform informaţiilor existente în

fişa Summary din dialogul Properties afişat la comanda Properties din meniul File). FileName – inserează numele fişierului. Title – inserează titlul documentului. RefStyle – este un câmp mai complex şi pentru a funcţiona corect trebuie să se ataşeze

numele unui stil din document. Efectul este acela că se inserează, la tipărire, primul paragraf următor cu stilul specificat. De exemplu "RefStyle Heading 1" inserează primul titlu de de capitol (presupus cu stilul Heading 1) de pe pagina curentă sau de pe cele precedente. În felul acesta antetul poate fi automatizat, încât modificarea denumirilor de secţiuni/capitole să nu necesite modificări manuale ale anteturilor.

Tabele Înţelegem prin tabel un ansamblu de celule aranjate în linii şi coloane. Fiecare celulă poate să conţină text şi grafică, comportându-se ca un document simplificat. Rezultă astfel că un tabel este utilizat pentru alinierea unor informaţii pe orizontală şi pe verticală. Acest fapt ajută la sistematizarea informaţiilor şi la comunicarea lor. Datorită necesităţii frecvente de tabelare a datelor, Word a dezvoltat un întreg mecanism de creare, editare şi formatare a tabelelor. Deşi nu este esenţial, este de dorit ca mai înainte de inserarea unui tabel în document, structura de coloane a tabelului să fie bine precizată. Numărul de linii este mai puţin important în sensul că adăugarea unei noi linii este imediată, în timp ce adăugarea unei noi coloane într-un tabel complex este o operaţiune mai delicată. Problemele importante care privesc tabelele, din punctul de vedere al procesării textelor sunt

♦ crearea şi organizarea tabelelor, ♦ formatarea informaţiilor, ♦ numerotări automate, ♦ sortarea informaţiilor, ♦ inserarea formulelor de calcul.

Crearea tabelelor Sunt mai multe moduri de a obţine un tabel: din text deja scris, desenând tabelul în mod liber, sau utilizând comanda Insert Table.

Transformarea unui text în tabel – Se scriu informaţiile în paragrafe uzuale, urmărind, de obicei dar nu neapărat, ideea

că un paragraf corespunde unei linii de tabel. – Informaţiile care trebuie să aparţină la coloane diferite se separă în mod consecvent

prin caractere TAB sau alt caracter fixat (neutilizat în text). – Se selectează toate paragrafele care formează tabelul. – Se dă comanda Convert Text to Table, din meniul Table.

– În dialogul afişat, Convert Text to Table, se precizează, pentru început, separatorul de coloane în grupul Separate text at: • Paragraphs – separare la nivel de paragraf, • Tabs – separare la nivel de caracter TAB • Commas – separare la virgule • Other – separare la caracterul tastat de utilizator în zona text alăturată.

– Pentru primele acţiuni de încadrare a unor informaţii într-un tabel (şi nu numai) se recomandă utilizarea butonului AutoFormat care iniţiază un dialog de alegere a unui format predefinit de mediul Word. Modelele propuse sunt la un nivel profesionist de prezentare şi merită a fi studiate.

– Este de preferat, ca punct de pornire, să se lase pentru dimensiunea unei coloane (Column Width) opţiunea Auto, care produce coloane de lăţimi egale, tabelul ocupând întreaga lăţime dintre margini. Dimensiunile se pot modifica ulterior.

Trasarea tabelului prin desenare Începând cu Word 97, un tabel se poate forma prin trasarea relativ liberă a liniaturii tabelului. Se începe cu conturul exterior al tabelului, dreptunghiular, după care se continuă cu divizarea acestuia în celule. Unirea corectă a liniilor trasate liber este automată, iar ansamblul de celule formate sunt accesibile pentru completarea cu informaţii. Procesul descris este iniţiat prin comanda Draw Table din meniul Table. Se afişează bara de unelte Tables and Borders, cursorul se schimbă într-un creion şi prin tragerea în diagonală se trasează mai întâi conturul exterior iar apoi liniile interioare. Utilizarea uneltelor din bara Tables and Borders este explicată separat, la editarea tabelelor.

Inserarea unui tabel Comanda Insert Table din meniul Table iniţiază dialogul Insert Table în care se precizează numărul de coloane (în zona Number of columns), numărul de linii (în zona Number of rows) şi lăţimea unei coloane (în Column width). Lăţimea poate fi Auto (dimensiunea dintre marginile hârtiei este împărţită egal în coloanele specificate) sau se poate tasta o dimensiune. Butonul AutoFormat iniţiază un dialog pentru alegerea unui format de tabel predefinit. În scopul inserării unui tabel se poate utiliza şi unealta Insert Table, reprezentată grafic

prin , care deschide pe loc o grilă în care se trage cu mouse-ul numărul dorit de linii şi de coloane. Lăsarea butonului mouse-ului produce inserarea unui tabel de dimensiune specificată.

Organizarea tabelelor În aceasta secţiune se discută modul în care se pot unifica sau diviza celule, trasarea chenarelor, a umbririlor etc.

Bara de unelte Tables and Borders Afişarea barei de unelte Tables and Borders se poate efectua prin

– comanda Draw Table din meniul Table, sau – comanda Toolbars din meniul View, selectând bara respectivă, sau

– unealta Tables and Borders, de pe bara de unelte Standard, reprezentată grafic

prin . Uneltele de pe această bară nu sunt specifice doar tabelelor propriu-zise. Multe dintre ele au valabilitate mai mare întrucât se referă la comenzi de fixare a stilului şi grosimii liniilor, umplerea fundalului cu o culoare, sortarea unei liste, shortcut către Borders etc. Acestea pot fi utilizate pentru încadrarea paragrafelor, sublinierea textului prin culoarea de fundal etc., chiar dacă nu este implicat nici un tabel.

Draw Table

Eraser Line Style Line Weight Border Color

Borders

Shading Color

Merge Cells

Split Cells

Align Top

Center Vertically

Align Bottom

Distribute Rows Evenly

Distribute Columns Evenly

Table AutoFormat

Change Text Direction

Sort Ascending

Sort Descending

AutoSum

Dintre uneltele barei se recunoc Draw Table (care activează comanda Draw Table din meniul Table) şi Borders (care a fost explicată la încadrarea paragrafelor, identică uneltei de pe bara Formatting). Celelalte unelte sunt explicate în continuare.

Selectarea entităţilor dintr-un tabel Anumite operaţiuni necesită o selectarea prealabilă a obiectului care se procesează. Într-un tabel se pot selecta obiecte după cum urmează:

Obiect selectat Moduri de selectare Întregul tabel Comanda Select Table din meniul Table O linie – Comanda Select Row din meniul Table

– click pe zona liberă din stânga liniei (similar selectării unui paragraf)

– tragerea mouse-ului peste întreaga linie – utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi – uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în linia

dorită O coloană – comanda Select Column din meniul Table

– apropierea mouse-ului de linia superioară până când pointerul se schimbă într-o săgeată. Un click în acel moment selectează întreaga coloană

Obiect selectat Moduri de selectare – tragerea mouse-ului peste întreaga coloană – utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi – uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în

coloana dorită O celulă – click în zona liberă din stânga, din interiorul celulei

– tragerea mouse-ului peste celulă, până la selectarea întregii celule

– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi – uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în

celulă

Reunirea şi divizarea celulelor Pentru o aranjare mai bună a textului sau pentru inserarea unor titluri în capul de tabel este necesară reunirea unor celule atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Această reunire trebuie să producă o nouă celulă, recunoscută ca atare de procesorul de tabele. Operaţiunea se efectuează prin – selectarea celulelor care se doresc reunite – acţionarea comenzii Merge Cells din meniul Table sau a uneltei Merge Cells de pe

bara de unelte Tables and Borders. Operaţiunea inversă, de divizare a unei celule, se execută prin – selectarea celulelor care se divizează (în mod unitar) – acţionarea comenzii Split Cells din meniul Table sau a uneltei Split Cells de pe bara

de unelte Tables and Borders. Se va răspunde în dialogul afişat la numărul de linii şi de coloane nou create. Există şi posibilitatea reunirii celulelor înaintea divizării (pentru o rearanjare a spaţiului) prin marcarea boxei de control Merge cells before split (din dialogul Split Cells).

Observaţie. Dacă operaţiunea nu produce efectul dorit, datorită selectării eronate în special, a nu se uita comanda Undo (meniul Edit) sau unealta corespunzătoare.

Liniatura unui tabel Trebuie făcută distincţie între liniile de ghidare (gridlines), caroiajul afişat la inserarea unui tabel în document cu rolul de a delimita vizual celulele în timpul editării, şi liniatura imprimată a tabelului. Pentru ca tabelul să apară liniat pe foaia tipărită, se va forma liniatura prin uneltele barei Borders (iniţiată şi prin Borders de pe bara Tables and Borders) sau prin comanda Borders and Shading (meniul Format). Aplicarea oricărei metode necesită selectarea celulei, liniei, coloanei sau tabelului, după cum se doreşte stabilirea liniaturii (chenarului). Afişarea caroiajului de ghidare este controlată de comanda Gridlines din meniul Table.

Dimensionarea liniilor şi coloanelor Datorită modului egalitar de construire primară a unui tabel, este necesar să se redimensioneze liniile şi coloanele acestuia pentru a se potrivi mai bine cantităţii de informaţie conţinute sau pentru a arăta mai bine etc. Se recomandă ca această operaţiune să aibă loc după ce s-a completat informaţia esenţială din tabel, mai ales pentru că înălţimea liniilor este ajustată automat după informaţia conţinută. Redimensionarea se poate efectua – din riglele documentului, – cu mouse-ul – apelând comenzi de dimensionare.

Dimensionare din rigle Atunci când punctul de inserţie este într-un tabel, pe rigle sunt delimitate zonele alocate liniilor (pe rigla verticală) şi coloanelor (pe rigla orizontală). Trăgând cu mouse-ul una din limitele liniei/coloanei dorite are loc redimensionarea acesteia. Momentul când operaţiunea este posibilă este indicat de modificarea mouse-ului într-o săgeată dublă.

Dimensionare cu mouse-ul Apropierea mouse-ului de una dintre liniile tabelului (de ghidare sau definitivă) transformă pointerul într-o linie dublă (orizontală sau verticală) încadrată de săgeţi. Agăţarea şi dragarea liniei respective modifică dimensiunile în tabel. Operaţiunea depinde de celulele reunite/divizate, prin urmare este recomandată înainte de modificarea structurii de linii/coloane prin reunire sau divizare. În operaţiunea de tragere a liniilor verticale (care separă coloane), acţionarea simultană a unor taste de control are efecte diferite: – ALT, se afişează dimensiunile şi nu se modifică lăţimea totală a tabelului; – CTRL, coloanele următoare sunt redimensionate proporţional; – SHIFT, coloanele următoare sunt păstrate şi se modifică lăţimea tabelului.

Comanda Cell Height and Width Atributele de dimensionare, indentare a liniilor tabelului, aliniere şi altele sunt grupate în comanda Cell Height and Width din meniul Table. Comanda necesită poziţionarea în tabelul care se modifică şi afişează dialogul sinonim. Cell Height and Width are două fişe Row şi Column pentru operaţiuni asupra liniilor, respectiv coloanelor.

Fişa Row are următoarele funcţiuni: Height of rows… – se alege din listă tipul de înălţime. Auto – după conţinut, Exactly –

mărimea specificată în zona At, At least – cel puţin mărimea specificată în zona At. Indent from left – se specifică mărimea deplasării întregii linii faţă de marginea stânga a

hârtiei. Linia de tabel se comportă ca un paragraf obişnuit. Allow row to break across pages – se marchează dacă se admite ca linia să se rupă între

pagini. Alignment – specifică tipul de aliniere al întregii linii între marginile laterale ale foii de

hârtie. Left – aliniere stânga, Center – aliniere centrată, Right – aliniere dreapta. Linia

de tabel se comportă ca un paragraf, deci poate fi aliniată independent de celelalte linii ale tabelului.

Previous Row, Next Row – butoane de navigaţie între linii pentru a le formata în moduri diferite.

Fişa Column are funcţiunile: Width of column… – se trece dimensiunea exactă a coloanei indicate. Space between columns – se trece dimensiunea exactă a spaţiului dintre coloane

(netipărirea liniaturii necesită un spaţiu mai mare). Previous Column – trece la formatarea coloanei precedente. Next Column – se trece la formatarea coloanei următoare. AutoFit – are ca efect stabilirea automată a lăţimii coloanei după informaţia conţinută în

toate celulele coloanei. Este de observat că aplicarea comenzii atunci când sunt selectate celule poate produce unele efecte doar asupra celulelor respective, ceea ce poate strica alinierea dorită cu celelalte linii sau coloane.

Pentru a dimensiona identic mai multe linii sau coloane trebuie urmată secvenţa: – selectarea liniilor/coloanelor – aplicarea comenzii corespunzătoare, Distribute Rows Evenly sau Distribute

Columns Evenly, din meniul Table sau utilizarea uneltelor sinonime din bara Tables and Borders.

Pentru a aplica un format profesional predefinit în mediul Word se va situa punctul de inserţie oriunde in tabel şi – se aplică Table AutoFormat din meniul Table sau – se acţionează unealta Table AutoFormat din bara Tables and Borders. Formatarea automată presupune selectarea unui model dintre cele propuse, alegerea opţiunilor de formatare automată (ce anume să se modifice), ceea ce conduce şi la o redimensionare corespunzătoare a liniilor/coloanelor.

Anteturi de tabel La ruperea unui tabel între pagini este uneori necesară copierea capului de tabel în faţa porţiunii de tabel de pe pagina nouă. Acest lucru poate fi realizat automat prin definirea unui antet de tabel din liniile care constituie capul de tabel. Pentru aceasta – Se selectează liniile capului de tabel. Acestea trebuie să fie primele linii din tabel şi să

fie consecutive. – Se dă comanda Headings din meniul Table.

Formatarea informaţiilor din tabel Se pot utiliza aproape toate comenzile şi uneltele de formatare a textului dintr-o celulă de tabel. Poziţionarea punctului de inserţie într-o celulă permite selectarea unor porţiuni de text din acea celulă, selecţie care se formatează uzual. În cazul selectării mai multor celule, comenzile de formatare se vor aplica conţinutului fiecărei celule din selecţie.

Apar formatări noi de aliniere a textului în cadrul celulei: – de aliniere pe verticală (Alignment) şi – de direcţie a textului (Text Direction).

Comenzile respective se regăsesc în meniul contextual (activat la click dreapta) sau în unelte ale barei Tables and Borders: – Align Top, textul este aliniat la limita superioară (opţiunea implicită); – Center Vertically, textul este aliniat la mijlocul celulei, pe verticală; – Align Bottom, textul este aliniat la marginea de jos a celulei. – Comanda Text Direction sau unealta Change Text Direction, textul poate fi orientat

pe orizontală, vertical de sus în jos, vertical de jos în sus. Alinierea pe orizontală se realizează în mod obişnuit.

Sortarea informaţiilor Pentru cazul când liniile unui tabel trebuie să fie ordonate după informaţiile scrise în una sau mai multe coloane se procedează în secvenţa: 1. Se poziţionează punctul de inserţie în tabel 2. Se dă comanda Sort din meniul Table 3. Se aleg opţiunile de sortare în dialogul afişat. Sort by – stabileşte prima coloană considerată la ordonare (cheia primară). Then by – fixează a doua, a treia coloană considerată, dacă există (cheile secundare de

sortare). Type – stabileşte tipul informaţiilor (numeric, text, dată calendaristică). Ascending, Descending – fixează ordinea crescătoare, respectiv descrescătoare. My list has – indică prezenţa (Header row) sau absenţa (No header row) unei linii antet

(care nu se ia în considerare la sortare). Options – deschide un dialog cu opţiuni suplimentare, valabile pentru sortări de paragrafe

în general.

Pentru o sortare directă, fără deschiderea dialogului, se pot utiliza butoanele Sort Ascending (crescătoare), Sort Descending (descrescătoare) de pe bara Tables and Borders. Observaţie. Comanda poate fi utilizată şi în alte situaţii, de exemplu ordonarea unei selecţii de paragrafe. De asemenea, dacă operaţiunea nu produce rezultatul dorit, a nu se uita comanda Undo.

Numerotare în tabele Pentru a efectua o numerotare automată într-un tabel – se selectează celulele dorite (prima coloană dacă se doreşte numerotarea liniilor în

prima coloană) – se activează unealta Numbering de pe bara de unelte Formatting sau comanda

Bullets and Numbering din Format. Dacă se utilizează Bullets atunci se obţine o marcare cu buline a celulelor respective. Pentru ca numerotarea să fie a liniilor, trebuie ca fiecare celulă să conţină un singur paragraf.

Calcule în tabele În orice celulă a unui tabel se pot insera formule (asemănătoare celor din calculul tabelar) care să realizeze calcule uzuale: sume, produse etc. Acest lucru se obţine prin – poziţionare în celula care va conţine rezultatul;

– comanda Formula din meniul Table; – în lista Paste function se alege funcţia dorită (de exemplu SUM); – între parantezele funcţiei, în zona Formula, se specifică argumentele, prin referiri la

celule ale tabelului; – în boxa Number format se construieşte un model pentru afişarea rezultatului. În zona Formula, pe măsură ce se alege funcţia şi se completează argumentele se construieşte formula utilizată pentru calcul. Word inserează rezultatul unui calcul ca un câmp. Pentru a-l actualiza se va selecta câmpul şi se va acţiona tasta funcţională F9. Pentru a şterge o formulă, se selectează mai întâi câmpul respectiv şi abia apoi se şterge.

Referirea celulelor Coloanele tabelului se identifică cu litere A, B, C, … iar liniile tabelului prin numere 1, 2, 3, … O construcţie de tipul A1 constituie referinţa la celula situată în coloana A pe linia 1, deci prima celulă din tabel. O zonă dreptunghiulară se identifică prin referinţele la colţul din stânga sus şi cel din dreapta jos, separate prin caracterul ":". O coloană se identifică total prin construcţii de tip A:A, iar o linie prin 1:1. Dacă există mai multe referinţe într-o listă de argumente, acestea se separă prin virgule. Exemple: A1:C2 identifică primele două linii din coloanele A, B, C. A1,B3,D4 identifică mulţimea celulelor A1, B3 şi D4. A:A,D:D se referă la coloanele A şi D. Sunt posibile şi referinţe la celule din alte tabele, dar subiectul necesită cunoştinţe mai avansate. Există, de asemenea, denumiri generice pentru domenii de celule: LEFT – celulele din stânga, RIGHT – celulele din dreapta, ABOVE – celulele de deasupra, BELOW – celulele de dedesubt.

Funcţii uzuale SUM – realizează suma argumentelor: =SUM(ABOVE) calculează suma numerelor de pe

coloană (dacă formula este situată în ultima linie a coloanei). AVERAGE – realizează media aritmetică a argumentelor COUNT – numără argumentele: =COUNT(LEFT) realizează numărarea intrărilor din

stânga, pe linie MAX, MIN – calculează valoarea maximă, respectiv minimă PRODUCT – realizează produsul argumentelor. Este însă de observat că inserarea unei formule se efectuează prin intermediul comenzii Formula din Table şi nu prin scrierea directă a formulei în celulă (cum s-ar efectua în Microsoft Excel).

Operaţiuni diverse

Eliminarea unei linii/coloane/celule Se selectează entitatea dorită, se dă comanda corespunzătoare din meniul Table: Delete Rows, Delete Columns sau Delete Cells. În cazul ştergerii unei celule se va alege opţiunea dorită pentru reorganizarea tabelului (acesta nu poate rămâne cu goluri): Shift cells left sau Shift cells up însemnând, respectiv,

mutarea celulelor din dreapta peste locul rămas liber sau mutarea celulelor de dedesubt peste locul rămas liber. Există şi opţiuni privind ştergerea întregii linii sau coloane.

Eliminarea unui tabel Se selectează întregul tabel (Select Table din meniul Table) şi se dă apoi comanda Delete Rows (din meniul Table). Se poate utiliza, după selectarea întregului tabel, comanda Cut (din meniul Edit) sau unealta Cut corespunzătoare. Dezavantajul (sau avantajul) este că tabelul rămâne în Clipboard şi poate fi readus pe acelaşi loc sau în altă parte (până la o nouă operaţiune de copiere care modifică zona Clipboard).

Eliminarea informaţiei Se selectează celulele/liniile/coloanele dorite şi se apasă pe tasta DEL sau BACKSPACE (cu rol de ştergere). Structura tabelului rămâne intactă, ca şi formatul celulelor (alinieri, chenare etc.).

Divizarea unui tabel Un tabel se poate diviza la nivelul unei linii în două tabele, astfel încât să se poată introduce un text explicativ între cele două părţi. Pentru aceasta, se plasează punctul de inserţie în linia care devine prima din al doilea tabel şi se dă comanda Split Table.

Adăugarea de linii/coloane/celule Pentru adăugarea de linii se plasează punctul de inserţie unde este necesară adăugarea şi se dă comanda Insert Rows (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe linii, atunci se vor insera atâtea linii câte sunt selectate. Dacă punctul de inserţie este în ultima celulă din tabel, tasta TAB produce inserarea unei noi linii, astfel tabelul se poate completa pe măsură ce se introduc informaţiile. Pentru adăugarea de coloane se selectează coloana unde se efectuează adăugarea şi se dă comanda Insert Columns (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe coloane, se vor insera tot atâtea coloane noi. Coloanele noi măresc lăţimea tabelului, deci tabelul trebuie să fie redimensionat global sau coloană cu coloană. Pentru adăugarea de celule se selectează atâtea celule câte se doresc inserate şi se dă comanda Insert Cells (care apare atunci în meniul Table). Apare dialogul Insert Cells în care se optează pentru deplasarea celulelor existente (Shift cells right – celulele existente se deplasează spre dreapta, Shift cells down – celulelel existente se deplasează în jos) sau pentru inserarea unor linii sau coloane întregi.

Navigarea într-un tabel Pentru a se deplasa punctul de inserţie într-un tabel se pot utiliza mai multe procedee: – Click în celula ţintă – TAB pentru a trece din celulă în celulă de la stânga la dreapta şi de sus în jos – Acţionarea săgeţilor de direcţie (caz în care se parcurge şi informaţia din fiecare

celulă parcursă).

Obiecte de desen În această secţiune se vor prezenta principalele unelte utilizate în desenele efectuate în Word, ca şi inserarea unor obiecte grafice realizate în alte aplicaţii. Reamintim, pentru inceput, că un document Word are două straturi (layers): text – sinonim foii de hârtie pe care scriem, desen – echivalentul unei foi de calc (transparente) pe care desenele pot flota pe deasupra textului. Cele două straturi nu sunt total independente, în sensul că desenele pot fi poziţionate în relaţie cu textul de pe stratul de text, pot să fie fixate într-o poziţie etc. Pentru ca imaginea domeniului să devină completă, se pot insera desene şi pe stratul de text, echivalent unui simbol, caz în care interlinia se dimensionează încât să poată fi afişat întregul desen.

Unelte de desen Word Prezentarea care urmează este valabilă pentru toate programe din Microsoft Office. Există trei bare de unelte care au legătură cu operaţia de desenare:

– Drawing conţine unelte de desen şi unelte de formatare a desenelor; – WordArt conţine unelte specifice editării şi formatării textelor cu efecte

grafice speciale; – Picture conţine unelte pentru modificarea aspectului unei imagini inserate în

document (luminozitate, contrast, rotiri etc.). Afişarea unei bare de unelte se poate controla din comanda Toolbars a meniului View, în dialogul in-line se selectează barele care se doresc afişate (selectarea este în sistem comutator). Acelaşi lucru se obţine prin click dreapta pe o bară de unelte deja afişată. Pentru bara de unelte Drawing există şi un shortcut sub forma unei unelte de pe bara Standard. Unealta, cu numele Drawing, este reprezentată prin , acţionarea ei afişează sau ascunde bara de unelte Drawing în funcţie de starea butonului.

Bara de unelte Drawing Accesibilă în multe dintre aplicaţiile din Microsoft Office, uneltele barei Drawing se pot împărţi în unelte de desen şi unelte de formatare a desenelor. În mod uzual, crearea unui desen complex necesită parcurgerea următoarelor etape:

a) trasarea componentelor elementare ale desenului: linii, forme, casete de text; b) formatarea componentelor: aspect, dimensiuni, poziţie, ordine; c) gruparea componentelor; d) formatarea imaginii obţinute: poziţie, relaţia cu textul înconjurător.

Operaţiunea de grupare a componentelor permite tratarea unitară a imaginii, poziţionarea etc. Dacă este nevoie de editarea imaginii grupate, este preferabil să se spargă imaginea în componente, să se editeze componentele dorite şi apoi să se regrupeze toate componentele pentru a reface imaginea. În lucrul cu obiectele desenate se vor memora următoarele două principii care facilitează operaţiunile de compunere a desenelor complexe.

– Accesul la un obiect se obţine după selectarea obiectului. Selecţia se obţine prin click pe obiect şi există posibilitatea de selecţie multiplă prin menţinerea tastei SHIFT apăsată în timpul unei succesiuni de click-uri. O unealtă de

selecţie multiplă este disponibilă de asemenea (prin încadrarea obiectelor care se doresc selectate într-un cadru de selecţie).

– După selectarea unui obiect este posibilă afişarea meniului contextual prin click dreapta. Meniul afişat conţine majoritatea comenzilor disponibile pentru obiectul selectat.

Select Objects

Rectangle, Oval

Text Box

Insert WordArt

Meniul Draw

Free Rotate

Meniul AutoShapes

Line, Arrow

Fill Color

Line Color

Font Color

Line Style, Dash Style, Arrow Style Shadow

3-D

Explicaţiile pentru uneltele reprezentate sunt date la discuţia categoriei de operaţii asociate.

Operaţiuni asupra obiectelor desenate

Funcţiunile uneltelor de desen Line — permite trasarea unor segmente. Activarea uneltei transformă pointerul în cruce,

permiţând o poziţionare exactă a extremităţilor segmentului. – Se aduce pointerul cruce în locul de început – Se trage (evident cu butonul stânga apăsat) până în locul de terminare a

segmentului – Se eliberează butonul mouse-ului.

Arrow — permite trasarea unor săgeţi. Se utilizează în mod identic cu unealta Line. Rectangle — permite trasarea unui dreptunghi. Activarea uneltei transformă pointerul în

cruce. – Se aduce pointerul cruce în locul colţului din stânga sus – Se trage în diagonală până în locul colţului din dreapta jos – Se eliberează butonul mouse-ului.

Oval — permite trasarea unei elipse. Se utilizează similar uneltei Rectangle deoarece se trasează de fapt un dreptunghi ipotetic în care se înscrie elipsa.

Text Box – permite desenarea unui cadru dreptunghiular în care se poate insera text. Serveşte la crearea unor legende sau zone cu explicaţii ataşate unui desen. Activarea uneltei transformă pointerul în cruce. – Se aduce pointerul cruce în locul colţului din stânga sus – Se trage în diagonală până în locul colţului din dreapta jos – Se eliberează butonul mouse-ului.

Se obţine un cadru dreptunghiular având conturul înconjurat de o zonă umbrită cu mânere de dimensionare. În operarea cu un TextBox trebuie să se distingă între cele două entităţi care pot fi selectate – conţinutul casetei (adică textul introdus) – obiectul TextBox.

Text selectat Obiect selectat

Figurile prezentate arată diferenţa între cele două tipuri de selecţie. Se observă că selecţia obiectului se realizează prin click pe conturul casetei, când mouse-ul are forma reticulară.

Important! Textul din interiorul unui TextBox poate fi formatat ca orice alt text Word, poate să conţină imagini etc. şi poate fi poziţionat oriunde în document.

AutoShapes — permite inserarea unei forme predefinite sau libere. Iniţiază afişarea unei bare de unelte (AutoShapes) care cuprinde shortcut-uri către bare de unelte cu categorii de forme. Afişate ca liste derulante, acestea pot fi agăţate de bara superioară şi trase în document unde pot rămâne vizibile ca orice altă bară de unelte. Dacă nu sunt aduse în document, ele se comportă ca liste derulante (se închid după selectarea unei opţiuni). Pentru a alege o unealtă, se deschide AutoShapes, pe urmă submeniul adecvat, iar din cutia afişată se selectează prin click unealta dorită. Utilizarea fiecărei unelte este similară utilizarea uneltelor Line, Arrow, Rectangle sau Oval.

Important! Este de menţionat că la trasarea unei obiect se pot acţiona simultan tastele: SHIFT – are efectul desenării unui obiect regulat (poate fi încadrat perfect într-un pătrat), CTRL – obiectul desenat este centrat pe poziţia iniţială a cursorului cruce, SHIFT + CTRL – obiectul satisface simultan cele două cerinţe anterioare.

Select Objects – permite selectarea mai multor obiecte. Acţionarea uneltei produce

transformarea pointerului în şi prin tragere în document se poate încadra un domeniu dreptunghiular. Toate obiectele desenate din acel cadru devin selectate simultan. În continuare, acestea pot fi formatate unitar sau grupate etc. Selecţia multiplă rămâne activă până când se selectează alt obiect.

Free Rotate – permite rotirea unui obiect desenat. Activarea uneltei provoacă schimbarea

pointerului în , cu care se agaţă un mâner de rotire (reprezentat pe obiect

printr-un punct colorat, poziţionat după tipul obiectului) şi prin dragare se realizează rotirea dorită.

Draw – deschide un meniu complex în care se regăsesc comenzile care se referă la desenare. Unele funcţiuni sunt explicate prin uneltele precedente, altele vor fi explicate ulterior.

WordArt – deschide galeria WordArt din care se poate selecta un model de aranjare neuzuală, artistică, a textului. Selectarea unui model, prin dublu click, afişează fereastra utilitarului WordArt, în care se introduce textul dorit şi se formatează prin uneltele ataşate.

Funcţiunile uneltelor de formatare Fill Color – permite selectarea unei culori cu care se umple obiectul desenat selectat. În

cutia afişată se poate selecta o culoare prin pătratul corespunzător, se poate cere afişarea unui dialog mai complex More Fill Colors şi se poate aplica un efect grafic (diferite tipuri de degradeuri, treceri dintr-o culoare în alta etc.) prin Fill Effects. Dialogurile afişate sunt destul de explicite şi nu mai sunt explicate aici. Anularea umplerii se face prin No Fill.

Line Color – permite selectarea unei culori pentru o linie selectată, sau pentru conturul unei forme selectate. În cutia afişată se poate selecta o culoare prin pătratul corespunzător, se poate cere afişarea unui dialog mai complex More Line Colors şi se poate aplica un efect grafic (diferite tipuri de degradeuri, diferite modele etc.) prin Fill Effects. Prin No Line linia nu mai este vizibilă (dar obiectul există în continuare, nu se şterge).

Font Color – permite selectarea unei culori pentru texte (nu neapărat din obiecte de desen). Pentru aceasta se selectează textul şi se selectează culoarea. Dacă nu este selectat text, atunci acţionarea uneltei are efect pentru textul introdus în continuare. Unealta este identică cu unealta Font Color de pe bara de unelte Formatting.

Line Style, Dash Style, Arrow Style – permit selectarea, din casetele afişate, pentru stilul liniei pline, stilul de linii punctate, stilul de linii cu săgeţi.

Shadow – permite selectarea unui tip de umbră a obiectului şi stabilirea atributelor umbririi. În caseta afişată se selectează un model de umbră iar comanda Shadow Settings afişează o bară de unelte prin care se poate muta umbra faţă de obiect (butoanele Nudge Shadow Up, Nudge Shadow Down, Nudge Shadow Left, Nudge Shadow Right), se poate comuta între umbrit/neumbrit (butonul Shadow On/Off) şi se poate alege o culoare a umbrei prin lista Shadow Color (similară celorlalte unelte de colorare).

Formatarea unui obiect desenat Pentru a format un obiect trebuie

– selectat obiectul şi – comanda AutoShape din meniul Format

sau – comanda Format AutoShape din meniul contextual.

Ca urmare a comenzii se afişează dialogul Format AutoShape care cuprinde cinci fişe, descrise în continuare.

Fişa Colors and Lines (dialogul Format AutoShape) Conţine trei grupuri, corespunzătoare unor unelte de pe bara Drawing: Fill, Line, Arrows, care permit stabilirea atributelor de linii, săgeţi şi de umplere a formelor închise.

Fişa Size (dialogul Format AutoShape) În grupul Size and rotate se stabilesc atributele de înălţime (Height), lăţime (Width) precum şi numărul de grade cu care se roteşte desenul (Rotate). Grupul Scale permite stabilirea unor dimensiuni proprii (deformând figura) în Height şi Width sau, marcând boxa de control Lock aspect ratio, nedeformând figura (stabilirea unei dimensiuni duce la calcularea automată a celeilalte). Grupul Original size dă dimensiunile originale ale imaginii, dimensiuni care pot fi restaurate prin butonul Reset.

Fişa Position (dialogul Format AutoShape) Grupul Position on page stabileşte poziţia figurii pe pagină prin

– raportare la coloană, pagină sau margine (Column, Page, Margin) pentru poziţia orizontală (Horizontal),

– raportare la paragraf, margine sau pagină (Paragraph, Margin, Page) pentru poziţia verticală (Vertical).

Aceste controale sunt acoperite de tragerea figurii pe document, dar sunt importante atunci când anumite figuri se poziţionează în aceleaşi poziţii pe pagini diferite şi când este dificilă o poziţionare exactă prin dragare. Grupul de boxe de control care există pe fişă au influenţă asupra modului în care este legată imaginea de textul documentului. Pentru început trebuie înţeles că fiecare obiect de desen inserat în document este ancorat de un paragraf. Prin comanda Options din meniul Tools, fişa View, se poate marca caseta de control Object anchors pentru a afişa ancora obiectului atunci când obiectul este selectat. Aceasta este reprezentată grafic prin lângă paragraful de ancorare. Pentru ca obiectul formatat să se deplaseze în document o dată cu textul unde este ancorat, se va marca boxa de control Move object with text. Pentru ca obiectul formatat să apară pe aceeaşi pagină cu textul de ancorare se va marca boxa Lock anchor. În cazul când este activă boxa de control Float over text (activă pentru fotografii inserate în document), marcarea ei produce fixarea imaginii în text, similară unui caracter.

Fişa Wrapping (dialogul Format AutoShape) În această fişă se stabileşte modul cum se aliniază obiectul desenat faţă de textul din document. În Wrapping style se alege modul de defilare a textului în jurul desenului, alegerea este facilitată de prezentarea stilurilor disponibile prin mici imagini. În Distance from text se precizează distanţele dintre desen şi textul înconjurător.

Fişa Text Box (dialogul Format AutoShape) În această fişă se stabilesc limitele interne ale unei boxe de text, distanţele lăsate între chenarul casetei şi textul interior. Atributele din Internal margin sunt Left (stânga), Right (dreapta), Top (sus), Bottom (jos).

Alte transformări În această secţiune se discută subiecte cum ar fi:

– gruparea obiectelor – ordinea Z – grila suport – alinierea obiectelor ş.a.

Gruparea obiectelor Se selectează obiectele manual (Shift + click) sau cu unealta Select Objects de pe bara Drawing. Pentru a grupa obiectele selectate se dă comanda Group din meniul afişat prin Draw de pe bara Drawing sau din meniul contextual. Obiectele grupate devin un singur obiect, selectat ca un obiect etc. Dacă se doreşte editarea unei componente se va sparge obiectul în componente prin comanda Ungroup, dată când gruparea este selectată. Comanda se găseşte în aceleaşi meniuri cu group. După editarea componentelor, se poate reface grupul prin comanda Regroup.

Ordinea Z Deoarece dimensiunile ecranului sunt interpretate ca axele X şi Y, ordinea în profunzime este notată drept ordinea Z. Obiectele pot fi aşezate unele peste altele, total sau parţial. Datorită culorilor sau lipsei de transparenţă, se vor vedea doar porţiunile neacoperite de alte obiecte. Acest fapt necesită modificarea sau stabilirea exactă a ordinii Z, pentru ca imaginea finală să fie cea dorită. Considerând că obiectele formează o stivă, mutarea unui obiect în stivă se efectuează prin

– selectarea obiectului – comanda Order din meniul afişat prin Draw de pe bara Drawing sau din

meniul contextual. În meniul afişat, comenzile sunt • Bring to Front, Send to Back pentru mutarea obiectului selectat în faţa

stivei sau, respectiv, în spatele stivei. • Bring Forward, Send Backward pentru mutarea obiectului cu o poziţie

în stivă înainte (spre privitor), sau înapoi. • Bring in Front of Text, Send Behind Text pentru mutarea desenului în

faţa textului principal al documentului sau, respectiv, în spatele textului. În primul caz se poate ca textul să nu se vadă, de interes fiind şi boxa de control Semitransparent din fişa Colors and Lines, dialogul Format AutoShapes.

Grila Grila de desen este o reţea de linii, invzibile pe ecran, utilizată de Word pentru alinierea obiectelor desenate. La orice deplasare/repoziţionare a obiectelor pe ecran, acestea sunt aliniate automat la cel mai apropiat nod al reţelei.

Caracteristicile grilei Precizia poziţionării obiectelor este, prin urmare, dependentă de fineţea reţelei, de cât de dese sunt liniile grilei. În mod implicit, spaţierea este de 0,1 inch iar punctul de start (punctul din stânga sus) este situat în poziţia 0 a riglei orizontale (colţul de stânga sus al paginii). Atât pasul grilei cât şi originea pot fi modificate prin:

– se acţionează Draw de pe bara Drawing; – în zonele Horizontal spacing şi Vertical spacing se trec noile valori ale

distanţelor dintre liniile grilei pe orizontală şi, respectiv, verticală; – în Horizontal origin şi Vertical origin se specifică poziţia originii grilei, prin

distanţele faţă de marginea din stânga şi, respectiv, marginea de sus a foii de hârtie.

Alinierea la grilă Pentru a inhiba alinierea la grilă, se anulează marcajul boxei de control Snap to grid (marcată în mod implicit). Se marchează Snap to shapes pentru alinierea obiectelor la liniile grilei care sunt aliniate cu marginile orizontale şi verticale ale formelor (AutoShapes).

Alinierea obiectelor Pentru a realiza alinierea unor obiecte, acestea se selectează şi se dă comanda Align or Distribute. Din meniul afişat se alege

– Align Left, Align Center, Align Right pentru situaţia în care obiectele sunt aşezate pe verticală şi se aliniază, respectiv, în stânga, central sau în dreapta paginii.

– Align Top, Align Middle, Align Bottom pentru situaţia în care obiectele sunt aşezate pe orizontală şi se aliniază, respectiv, după marginile de sus, după liniile mediane, sau după marginile de jos ale obiectelor selectate.

– Distribute Horizontally, Distribute Vertically pentru ca obiectele să se distribuie uniform pe orizontală sau pe verticală. Această repartiţie se efectuează, implicit, între obiectele extreme (pe orizontală sau pe verticală). Pentru ca distribuirea să se efectueze uniform pe pagină, se deschide meniul Draw, comanda Align or Distribute, de două ori: – o dată pentru a marca opţiunea Relative to Page; – a doua oară pentru a alege distribuirea pe orizontală sau pe verticală.

Observaţie. Dacă este marcată opţiunea Relative to Page, atunci toate alinierile sunt relative la pagină (de exemplu Align to Middle aliniază obiectele la mijlocul paginii etc).

Rotirea obiectelor Rotirea obiectelor se poate efectua în mod liber, în planul ecranului, sau prin simetrizare orizontală sau verticală. Pentru a efectua operaţiunea:

– se selectează obiectul. O selecţie multiplă aplică fiecărui obiect rotirea. Pentru a păstra relaţiile interobiecte, acestea se vor grupa.

– Se dă comanda Draw de pa bara Drawing.

– Se alege comanda Rotate or Flip, din care • Free Rotate este identic uneltei sinonime de pe bara Drawing. • Rotate Left, Rotate Right produc, respectiv, o rotire spre stânga sau spre

dreapta cu 90º. • Flip Horizontal, Flip Vertical produc, respectiv, răsturnarea obiectului

faţă de o axă verticală sau faţă de o axă orizontală. Dacă forma are ataşat text, acesta nu este simetrizat.

Ataşarea unui text la o formă Orice formă, obţinută prin meniul AutoShapes, poate avea ataşat text. Excepţiile sunt formele de tip Line sau Freeform care nu pot avea text ataşat. Pentru a insera sau edita textul ataşat

– se selectează forma – din meniul contextual se alege comanda Add Text. Dacă forma are deja ataşat

text, comanda este Edit Text. – se introduce textul – se termină prin click în document sau pe conturul formei.

Imagini Prin imagine înţelegem o figură realizată într-o altă aplicaţie sau obţinută prin scanare. O imagine există sub forma unui fişier format de utilizator sau existent în colecţia Clip Art a mediului Microsoft Office. Trebuie să se facă distincţie între o imagine inserată ca un obiect OLE (care se editează în aplicaţia de bază) şi imaginile scufundate ca obiecte de desen (pentru care se pot efectua anumite editări în Word). Imaginile se pot grupa cu obiecte desenate pentru a fi plasate unitar.

Inserarea unei imagini Inserarea unei imagini se realizează prin comanda Picture din meniul Insert. Se afişează un meniu din care se poate selecta tipul imaginii care se inserează.ca un obiect de desen. Clip Art – se deschide dialogul Clip Gallery, o colecţie de fişiere multimedia din

Microsoft Office, din care se poate selecta imaginea dorită. From File – se deschide dialogul Insert Picture, asemănător dialogului Open, prin care se

alege fişierul imaginii care se inserează. AutoShapes – deschide bara de unelte AutoShapes, identică uneltei AutoShapes de pe

bara Drawing. WordArt – deschide dialogul WordArt Gallery. From Scanner – se inserează o imagine scanată (dacă este disponibil un scanner). Chart – se inserează o diagramă (grafic). Explicaţii suplimentare sunt date într-o secţiune

separată.

Locul unei imagini O imagine este inserată, în mod implicit, pe stratul (layer-ul) de desen. Se poate considera, de altfel, că fiecare imagine are un layer propriu, care constituie o stivă gestionată prin procedura de ordine pe Z.

Dacă se doreşte ca imaginea să fie inserată în text la punctul de inserţie – imagine inline – atunci se va demarca boxa de control Float over text (vezi dialogul Format Picture, fişa Position). Prin marcarea acestui control se poate efectua o poziţionare mai bună a imaginii inserate (ea se poziţionează pe alt layer, independent de text).

Editarea unei imagini Modificarea atributelor imaginii se poate efectua prin

– selectarea imaginii prin click pe imagine; – comanda Picture din meniul Format sau Format Picture din meniul

contextual. Dialogul Format Picture afişat este similar dialogului Format AutoShapes, prezentat pe larg la desene Word. Unele opţiuni sunt însă inhibate (fiind specifice doar formelor), altele sunt activate doar pentru imagini. Din această cauză prezentăm doar fişa Picture (pentru celelalte nu există probleme deosebite de adaptare).

Fişa Picture (dialogul Format Picture) Prin controalele aceste fişe se pot stabili tăieturi laterale ale imaginii (nu redimensionări în sensul scalării imaginii, care se realizează în fişa Size) şi proprietăţi de strălucire şi contrast. În grupul Crop from se pot indica dimensiunile părţilor laterale care se taie din imagine. Este important de ştiut că se poate reveni oricând la imaginea originală. În grupul Image Control se stabilesc atributele vizuale ale imaginii:

– Color permite stabilirea culorii Automatic (culorile originale), Grayscale (tonuri de gri, utilă pentru imprimarea alb-negru a imaginilor colorate), Black & White (alb-negru), Watermark (stilul care permite plasarea unei imagini ca un filigran).

– Brightness permite stabilirea strălucirii imaginii pe o scală 0%–100% – Contrast permite stabilirea contrastului pe scala 0%–100%.

Aceste atribute pot fi controlate şi din bara de unelte Picture, vizibilă din Toolbars sau prin comanda Show Picture Toolbar din meniul contextual.

Comanda Edit Accesibilă din meniul contextual al imaginii (Edit Picture) sau din meniul Edit (Picture Object), comanda deschide imaginea într-o fereastră separată, ceea ce permite o editare mai bună prin aceea că nu se interacţionează la fiecare pas cu textul înconjurător.

Diagrame Printr-o diagramă (chart) înţelegem o reprezentare grafică a unui tabel de date. Se poate utiliza şi termenul de grafic, dar acesta este asociat, de obicei diagramelor care reprezintă funcţii matematice. Modulul de reprezentări grafice din Microsoft Office este foarte complex şi este studiat mai complet la Microsoft Excel. Reprezentările disponibile în Word sunt discutate doar în liniile generale. O diagramă este formată din două entităţi:

– tabelul de date (datasheet) şi

– reprezentarea grafică propriu-zisă. Între cele două entităţi este o relaţie de reciprocitate, în sensul că ansamblul rămâne mereu consistent (datele din tabel corespund mereu reprezentării). O diagramă este inserată într-un document Word ca un obiect scufundat (obiect OLE). Editarea lui nu se efectuează în Word, ci în aplicaţia Microsoft Graph, care este deschisă la crearea şi la modificarea unui diagrame.

Inserarea unei diagrame Inserarea unei diagrame trebuie să se pornească aplicaţia Microsoft Graph şi să se definească datele care se reprezintă. Pornirea aplicaţiei se face prin

– comanda Object din meniul Insert, alegerea fişei Create New, – în boxa Object type se alege Microsoft Graph 97, – se marchează boxa Float over text dacă inserarea diagramei se efectuează în

stratul de desen – click OK.

Ca efect a secvenţei anterioare se operaţiuni, în document se inserează o diagramă standard şi se afişează foaia de date într-o fereastră separată. Organizarea acesteia este de tip foaie de calcul (coloane şi linii de celule) şi introducerea datelor se efectuează în mod uzual:

– click într-o celulă, – tastarea/editarea datelor, – este recomandat ca prima linie să conţină denumirile seriilor de date iar prima

coloană denumirile valorilor (în mare vorbind), – datele introduse sunt reflectate în diagrama afişată.

Este de remarcat că bara de meniu afişată este bara specifică aplicaţiei Graph. La terminarea introducerii datelor, se efectuează click în documentul Word, se închide foaia de date, meniul revine la configurarea Word.

Editarea unei diagrame Prin click pe o diagramă inserată, aceasta este selectată, moment în care poate fi formatată ca un obiect desenat, poate fi poziţionată etc. Prin dublu-click se intră în editarea diagramei, fapt vizualizat prin apariţia foii de date. Pentru a modifica diagrama, fără date, se execută un click pe diagramă. În continuare se pot utiliza comenzile din meniuri (specifice diagramelor) sau comenzile din meniul contextual. Prin click se observă că în diagramă se pot selecta

– zona diagramei (fondul pe care sunt desenate toate componentele diagramei) – zona de desen (diagrama propriu-zisă) – legenda – axele – seriile de date – etc.

În meniul contextual, prima comandă este cea de formatare a obiectului selectat în diagramă, celelalte privesc diagrama în

ansamblu. Un exemplu de meniu contextual este cel alăturat, când este selectată zonă de desen (Plot Area) a diagramei Format … – se deschide dialogul corespunzător obiectului selectat în diagramă. Chart Type – se alege tipul de diagramă (bare, coloane, clătită, gogoaşă etc.) adecvat

datelor care se reprezintă Chart Options – se stabilesc atributele generale ale graficului 3-D View – se alege un punct de vedere, pentru diagramele reprezentate 3-D, de unde

sunt vizibile amănuntele importante. Datasheet – activează foaia de date Clear – şterge elementul selectat.

Reprezentarea datelor dintr-un tabel Word Atunci când datele există într-un tabel Word, din documentul unde se inserează diagrama, se urmează traseul:

– se completează tabelul, urmărind ca prima linie şi prima coloană să conţină denumirile necesare (dacă este cazul)

– se selectează tabelul (prin comanda Select Table din meniul Table) – se inserează un obiect chart prin procedura uzuală: meniul Insert – Object –

fişa Create New – selectare Microsoft Graph 97 în boxa Object type. Diagrama obţinută nu este legată de tabel, în sensul că modificarea datelor din tabel nu se reflectă automat în diagramă. Pentru a realiza actualizarea datelor reprezentate, trebuie ca modificările să fie aduse şi datelor din foaia de date a diagramei. Pentru aceasta

– se selectează tabelul – se copie (CTRL+C) sau Copy (din meniul Edit) – se intră în editarea diagramei (click dublu) – în foaia de date se efectuează Paste pentru a aduce datele noi. Diagrama va

reflecta astfel ultimele valori ale tabelului.

Stiluri Un stil conţine totalitatea atributelor de formatare ale unei entităţi de text. Stilurile sunt identificate prin numele lor.

Generalităţi După elementul de text căruia i se ataşează, există două categorii de stiluri: – stiluri de paragraf – stiluri de caracter.

După modul de creare, stilurile pot fi împărţite în – stiluri predefinite în mediul Word – stiluri definite de utilizator – stiluri create de mediul Word în mod automat prin analiza documentului.

După locul de memorare, stilurile sunt – stiluri globale — memorate în şablonul documentului sunt accesibile în toate

documentele bazate pe acel template – stiluri locale — memorate în document, sunt accesibile doar în document.

Indiferent de categorie, toate stilurile pot fi modificate de utilizator potrivit necesităţilor de formatare a textului.

Utilizarea stilurilor are avantajele că – textul poate fi formatat unitar – modificarea unui stil se traduce automat în adaptarea tuturor entităţilor cu acel stil la

noul format – stilurile sunt utilizate la crearea unor table (cum ar fi tabla de cuprins), la definirea

unor câmpuri din anteturi/picioare de pagină şi la crearea unor structurări ale documentului (outline) cum ar fi Document Map.

În definirea unui stil sunt două noţiuni importante: – stilul de bază este stilul faţă de care se notează specificul stilului definit. Cu alte

cuvinte, se poate considera că un stil este creat pe baza unui stil deja existent la care se modifică sau se adaugă valori ale atributelor. Păstrarea unui acelaşi stil de bază pentru stilurile unui document conduce la o impresie de consecvenţă a formatării documentului.

– înlănţuirea stilurilor constă în posibilitatea de a defini, pentru un stil nou creat de paragraf, stilul paragrafului următor. În acest mod se reduce numărul de atribuiri manuale de stiluri, crescând viteza de formatare pe măsură ce se introduce text. Atribuirea în mod automat a stilului pentru paragraful următor are loc doar dacă la terminarea paragrafului curent se tastează ENTER, deci se formează un nou paragraf. Simpla atribuire a unui stil la un paragraf nu modifică şi stilul paragrafului următor existent dejă în text.

Definirea unui stil Cel mai simplu mod de definire a unui stil de paragraf este – formatarea unui paragraf, selectarea textului a cărui format se doreşte inclus în noul

stil, – click în zona denumirii din lista derulantă Style, unealtă pe bara Formatting,

reprezentată prin figura , – după ce denumirea curentă de stil este selectată, se tastează noul nume de stil, – se termină cu ENTER.

Utilizând comanda Style Dialogul principal de procesare a stilurilor este afişat la comanda Style din meniul Format. Acţionarea butonului New deschide dialogul New Style explicat în continuare. În zona Name se tastează denumirea noului stil. În zona Style type se selectează tipul stilului: Paragraph pentru stil de paragraf, Character pentru stil de caracter. În zona Based on se selectează din lista derulantă denumirea stilului de bază. În zona Style for following paragraph se selecteză din lista derulantă denumirea stilului pentru paragraful următor (doar pentru stiluri de paragraf). Potrivit procedurii de alegere a stilului pentru paragraful următor, este recomandat ca definirea unei structuri ierarhice de stiluri să înceapă cu stilul cel mai des întâlnit (care se înlănţuie cu el însuşi), după care se definesc stilurile de pe nivelul superior etc. (pentru a avea mereu definit stilul care urmează).

Dialogul conţine în continuare o zonă Preview, în care se vizualizează formatarea stilului, şi o zonă Description în care se completează automat, pe măsură ce definirea stilului avansează, o descriere a formatărilor din stil. Urmează două boxe de control importante prin efectul lor – Add to template, care prin marcare produce memorarea stilului în şablonul

documentului (stil global), – Automatically update, care prin marcare produce actualizarea automată a stilului la

orice formatare manuală a unei entităţi cu acel stil (poate produce modificări neaşteptate ale aspectului documentului).

Dintre butoanele din partea inferioară sunt specifice (celelalte fiind OK şi Cancel) Format şi Shortcut Key. Butonul Format deschide meniul reprezentat în figura alăturată. Opţiunile meniului sunt categoriile de formatări care se pot cuprinde în stil. Activarea unei comenzi afişează dialogul corespunzător (cele mai multe au fost prezentate la formatarea paragrafelor) şi toate opţiunile selectate în dialog sunt adăugate stilului. Pentru a alege mai multe categorii de atribute (şi Font, şi Tabs etc.), butonul Format se acţionează repetat pentru fiecare categorie, până la definirea completă a stilului. Butonul Shortcut Key permite asocierea unei taste directe la stilul definit, astfel încât acţionarea shortcut-ului să producă aplicarea stilului. Este recomandat să nu se abuzeze de această facilitate (pentru a nu acoperi unele shortcut-uri predefinite) şi să se utilizeze doar pentru stilurile proprii des întâlnite în document. Dialogul New Style se termină cu OK (pentru definire) sau Cancel (pentru anularea definirii). În cazul terminării dialogului New Style prin OK, denumirea noului stil este adăugată listei tuturor stilurilor (din dialogul Style) şi poate fi aplicat paragrafului curent sau caracterelor selectate prin acţionarea butonului Apply de pe dialogul principal Style. Acţionarea butonului Cancel din dialogul Style nu anulează operaţiunile de definire efectuate ci doar nu aplică stilul selectat curent în lista stilurilor. Stilul creat poate fi aplicat ulterior.

Crearea automată de stiluri Dacă în fişa AutoFormat As You Type a dialogului AutoCorrect (afişat prin comanda AutoCorrect din meniul Tools) se marchează boxa de control Define styles based on your formatting, atunci Word creează stiluri pe măsură ce se introduce textul documentului. Aceste stiluri pot fi ulterior redenumite, modificate etc.

Operaţii cu stiluri

Aplicarea unui stil Pentru a aplica un stil (care este deja definit): – se deschide lista derulantă a uneltei Style, de pe bara Formatting, şi se efectuează un

click pe denumirea stilului (uneori lista trebuie parcursă utilizând bara de defilare proprie listei),

sau

– se dă comanda Style, din meniul Format, se alege stilul dorit în lista Styles, situată în stânga dialogului, şi se acţionează butonul Apply. Butonul poate fi acţionat şi la terminarea definirii/modificării unui stil, dacă punctul de inserţie este poziţionat în document pe entitatea căreia i se aplică respectivul stil,

sau – se tastează combinaţia cu rol de tastă directă (shortcut), dacă la definirea/modificarea

stilului s-a definit o asemenea combinaţie.

Aplicarea unui stil înlocuieşte vechiul stil al entităţii formatate.

Observaţie. Este de reţinut că pentru anularea formatărilor manuale efectuate asupra unor caractere se poate utiliza combinaţia CTRL+SPACE, iar pentru anularea formatărilor de paragraf se poate utiliza CTRL+Q (dacă nu a fost asociată cu altă comandă). Uneori este necesar să fie selectat întreg paragraful, inclusiv marca de paragraf, pentru ca aplicarea acestor comenzi să funcţioneze corect. Observaţia este necesară pentru că, datorită unor formatări manuale, entităţi cu acelaşi stil pot să arate diferit.

Modificarea unui stil Transformarea atributelor memorate într-un stil se poate efectua:

– În mod automat. Aceasta se întâmpă dacă, anterior, a fost marcată boxa de control Automatically Update, în dialogul de definire sau modificare a stilului. La orice reformatare manuală a unui element cu stilul respectiv se va modifica şi stilul, deci formatarea se extinde la toate elementele cu acel stil..

– Utilizând unealta Style. Modificăm formatarea unui element care are stilul respectiv. La aplicarea stilului prin unealta Style, apare dialogul în care • se poate marca boxa Automatically update the style from now on pentru ca în

continuare stilul respectiv să fie actualizat în mod automat. • Se poate selecta una dintre opţiunile grupului Do you want to: • Update the style to reflect recent changes – pentru ca stilul să se modifice şi să

conţină formatările adăugate, sau • Reapply the formatting of the style to the selection – pentru reaplicarea stilului

iniţial şi anularea formatelor aplicate manual.

– Utilizând comanda Style. Indiferent de locul punctului de inserţie şi de selecţie, se dă comanda Style din meniul Format, se alege în lista Styles numele stilului care se modifică şi se acţionează butonul Modify. Se afişează dialogul Modify Style care se utilizează într-un mod similar dialogului New Style, descris la definirea stilurilor. Un stil modificat se aplică din nou, în mod automat, tuturor elementelor la care este asociat.

Ştergerea unui stil Un stil definit poate fi eliminat. Ştergerea lui nu înseamnă ca elementele formatate cu acel stil rămân fără nici un stil ataşat, elementele revenind la stilul implicit. Astfel, un paragraf revine la stilul Normal, iar caracterele revin stilul implicit (Defaul Paragraph Font) al caracterelor din paragraful respectiv.

Pentru ştergerea unui stil: – se dă comanda Style, din meniul Format, – se alege stilul dorit în lista Styles, situată în stânga dialogului, şi – se acţionează butonul Delete.

Utilizarea stilurilor dintr-un alt template Pentru un document deschis activ se pot utiliza stiluri definite într-un alt şablon de document (template). Pentru aceasta, cel mai simplu mod este acela de a ataşa noul template la document prin – se dă comanda Templates and Add-Ins din meniul Tools. – Click pe butonul Attach, care deschide dialogul Attach Template, de tip Open,

pentru selectarea şablonului care se ataşează. – Pentru utilizarea stilurilor din noul template se va marca boxa de control

Automatically update document styles. Dacă în document sunt stiluri cu aceleaşi denumiri ca şi stiluri din template, stilurile din template au prioritate şi modifică stilurile din document.

Note de subsol şi de sfârşit Printr-o notă se înţelege o adnotare, o explicaţie suplimentară ataşată unui element din text şi aşezată în subsolul paginii sau la sfârşitul secţiunii, documentului.. Există, prin urmare, două elemente care apar evidente:

– semnul (distinctiv) de trimitere din text către notă; – textul propriu-zis al notei.

Al treilea element important este locul de poziţionare al notei.

Definirea unei note Dialogul principal de controlare a mecanismului de definire a notelor, Footnote and Endnote, este iniţiat de comanda Footnote din meniul Insert Dialogul afişat are rolul de a decide inserarea unei note, categoria notei şi modul de numerotare. Atributele categoriilor de note sunt controlate de dialogul deschis de butonul Options. În grupul Insert se alege categoria de note: Footnote – pentru o notă de subsol, Endnote

– pentru o notă de sfârşit (de secţiune sau de pagină). În grupul Numbering se alege tipul de marcare a notei. Caracterul selectat este prezent

atât în text, de unde are loc trimiterea, cât şi ca marcaj al textului notei: AutoNumber – opţiunea pentru numerotarea automată, gestionată de mediul Word, Custom mark – se indică un marcaj propriu, selectat eventual cu ajutorul butonului Symbol, acesta nefiind gestionat de Word.

Poziţionarea şi numerotarea notelor Acţionarea Options deschide un dialog cu două fişe, All Footnotes şi All Endnotes, care controlează poziţia notelor şi formatul numerotării automate (tipul de numerotare, începutul, reluarea numerotării). Controlul notelor de subsol este realizat din fişa All Footnotes: Place at – controlează poziţia notei de subsol. Din lista ascunsă se poate selecta Bottom

of page (în subsolul paginii) sau Beneath text (imediat sub text).

Number format – se alege un tip de numerotare (arabe, romane, litere etc.). Start at – se dă numărul de început. Numbering – se alege modul de numerotare: Continuous (în continuare), Restart each

section (fiecare secţiune reîncepe numerotarea), Restart each page (numerotarea se reia pe fiecare pagină).

Controlul notelor de sfârşit este efectuat din fişa All Endnote (dialogul Note Options). Place at – se alege poziţia notei de sfârşit. Lista derulantă are intrările End of section

(sfârşitul secţiunii), End of document (sfârşitul documentului). Number format – se alege formatul numerotării notelor de sfârşit. Start at – se fixează numărul de început al numerotării. Numbering – controlează modul de numerotare: Continuous (în continuare), Restart each

section (numerotarea se reia în fiecare secţiune).

În cazul când documentul are definite note de subsol sau/şi de sfârşit, pe fişele corespunzătoare este activ şi butonul Convert, care deschide dialogul de convertire globală a unei categorii de note în cealaltă. Dialogul Convert Notes cuprinde: Convert all footnotes to endnotes – selectat pentru convertirea tuturor notelor de subsol în

note de sfârşit. Convert all endnotes to footnotes – permite convertirea tuturor notelor de sfârşit în note

de subsol. Swap footnotes and endnotes – schimbă între ele cele două categorii de note.

Alte operaţiuni asupra notelor În afara operaţiunilor de definire şi marcare, notele pot fi mutate, copiate sau şterse.

Vizualizarea notelor În viziunea Normal (din meniul View), zona notelor este deschisă prin comanda Footnotes din meniul View. Reprezentată ca o fereastră separată, se poate naviga prin intermediul unui control de tip listă derulantă între note şi separatorii de note (singura modalitate de a formata elementele grafice separatoare). Din intrările listei, se observă că gestiunea automată priveşte inclusiv continuarea notelor de pe o pagină pe altă. În viziunea Page Layout, notele sunt vizibile în document, astfel încât click în zona de note oferă accesul necesar editării. Textul notelor poate fi văzut şi în document, atunci când pointerul mouse-ului se găseşte pe marca de referinţă, dacă – meniul Tools, comanda Options şi fişa View, – se marchează boxa de control ScreenTips, – atunci când mouse-ul este pe trimitere, textul notei apare pe un panou pe ecran, lângă

pointer.

Este util de ştiut că marca de notă acţionează drept hiperlegătură între nota propriu-zisă şi locul de trimitere: – dublu click pe trimiterea din text transferă focusul la nota corespunzătoare

– dublu click pe marca notei transferă focusul la locul trimiterii.

Editarea textului unei note După accesul la zona notelor, modificarea textului este efectuată în mod uzual. Este de notat că paragrafele din zona de note au stilul implicit Footnote Text sau Endnote Text (după categorie), iar marcajele au stilurile Footnote Reference sau, respectiv, Endnote Reference. Aceste stiluri pot fi modificate, ca orice alt stil, sau pot fi înlocuite cu alte stiluri.

Eliminarea unei note Pentru a elimina o notă, se selectează marca de referinţă (trimiterea) a notei respective şi se apasă tasta DELETE.

Comentarii Un comentariu este o adnotare asociată textului (într-o poziţie anumită). Comentariul poate fi adăugat de autorul documentului sau de un colaborator sau recenzent. Un comentariu este indicat în textul documentului prin marcarea cu galben deschis a textului adnotat (dacă este marcată boxa de control ScreenTips în Tools–Options–View).

Bara de unelte Reviewing Afişarea barei de unelte Reviewing se poate efectua în mod uzual, ca orice altă bară de unelte, sau în mod automat atunci când se dă comanda de vizualizare/editare a unui comentariu. Prezentată în figura următoare, sunt explicate în continuarea secţiunii doar

uneltele care se referă la comentarii.

Insert Comment

Edit Comment

Previous Comment

Next Comment Delete Comment

Highlight

Save Versions

Send to Mail Recipient

Controlul modificărilor

(Changes)

Inserarea unui comentariu Comentariile pot fi adăugate documentului fără a se modifica textul principal. Pentru a adăuga un comentariu: – Selectarea textului adnotat (textul selectat este colorat în galben deschis la terminarea

inserării)). Dacă nu se selectează text, atunci se consideră selectat cuvântul precedent punctului de inserţie.

– comanda Comment din meniul Insert, sau butonul Insert Comment de pe bara Reviewing,

– scrierea comentariului în panoul de comentarii deschis în partea inferioară a ecranului,

– revenirea in document prin închiderea panoului de comentarii sau click în document (panoul rămâne în acest caz deschis).

Numele autorului comentariului este luat din informaţiile generale ale documentului: meniul Tool – Option – fişa User Information.

Editarea şi revederea comentariilor Comentariile pot fi revăzute şi/sau editate în panoul de comentarii. Pentru afişarea lui se va vedea secţiunea Vizualizarea comentariilor. Butonul Edit Comment din bara Reviewing sau comanda sinonimă din meniul contextual ataşat unui text adnotat, realizează de asemenea afişarea panoului de comentarii.

Eliminarea unui comentariu Ştergerea unui comentariu presupune atât eliminarea textului comentariului cât şi înlăturarea marcării locului adnotat. Ştergerea conţinutului unei adnotări nu duce la eliminarea comentariului, se obţine un comentariu fără conţinut dar ancorat în textul principal. Pentru eliminarea unui comentariu – poziţionarea pe textul adnotat, – Delete Comment din meniul contextual sau butonul Delete Comment de pe bara

Reviewing sau – Navigarea prin butoanele Previous Comment, Next Comment de pe bara

Reviewing până se ajunge pe comentariul dorit şi – butonul Delete Comment de pe bara Reviewing

Incorporarea comentariilor în document Pentru a incorpora un comentariu în documentul principal, se utilizează tehnica de Copy+Paste (copiere şi alipire): – Pe bara de unelte Reviewing toolbar se efectuează click pe Edit Comment (sau alt

mijloc de vizualizare a comentariilor). – În panoul de comentarii se selectează textul sau intrarea care se incorporează. – Din meniul Edit se alege Copy. – Click în document unde se incorporează adnotarea şi – Paste din meniul Edit. Pot să apară nepotriviri de stiluri, care se vor corecta manual.

Combinarea comentariilor şi modificărilor efectuate de mai mulţi recenzenţi Dacă asupra documentului au lucrat mai multe persoane, fiecare pe copia lui, atunci combinarea tuturor modificărilor într-un singur document se realizează în doi timpi: – combinarea mecanică a documentelor – acceptarea sau nu a modificărilor (de exemplu incorporarea comentariilor efectuate). Pentru combinarea documentelor se urmează etapele:

– se deschide documentul original în care se doreşte combinarea modificărilor, – se dă comanda Merge Documents din meniul Tools, – se localizează şi se selectează un document care trebuie să fie combinat şi se dă

Open, – se repetă cei doi paşi anteriori până la epuizarea documentelor cu modificări, – se incorporează sau nu comentariile, se acceptă sau nu schimbările propuse.

Tipărirea comentariilor Comentariile pot fi tipărite separat sau împreună cu documentul.

Tipărirea comentariilor împreună cu documentul – Se deschide meniul File – Comanda Print – Acţionarea butonului Options – Selectarea boxei de control Comments din grupul Include with document.

Glosar de termeni

B background – fundal. În anumite situaţii, reprezintă culoarea foii de hârtie şi se

diferenţiază de foreground, care reprezintă culoarea cu care se desenează (scrie). Bookmark – semn de carte, punct de referinţă. Pentru navigarea în documente mai lungi

se pot defini asemenea puncte de referinţă în locurile importante. În Word se definesc prin Insert – Bookmark.

C Callout – baloane adăugate unei imagini şi conţinând texte explicative (precum cele

utilizate frecvent în caricaturi). Caption – legendă. Texte explicative ataşate figurilor, graficelor, ilustraţiilor. Pot fi

gestionate în mod automat (text, numerotare). Case – capitalizarea literelor: uppercase = litere mari, lowercase = litere mici. Cell – celulă într-un tabel. Elementul de bază al unei foi de calcul. Chart – diagramă, grafic. Prin inserarea unor diagrame adecvate, creşte viteza de

transmitere şi de asimilare a informaţiilor numerice. Clip art – bibliotecă de imagini. Clipboard – mecanism prin care se pot copia informaţii între dicerse aplicaţii. Contact – întâlnire. Liste de întâlniri conţin informaţii de tipul: nume, adresă etc. Listele

pot fi gestionate automat prin aplicaţia Outlook. Cropping – ajustare. Tăierea părţilor marginale inutile dintr-o fotografir (imagine). Cross-reference – referinţă încrucişată. Trimiteri, de diferite tipuri, la informaţii asociate

locului curent din document.

G Gridlines – linii de caroiaj. Sunt vizibile, la cerere, în document, pentru poziţionarea

exactă în pagină. Tipărirea lor este opţională. Grouping – grupare. Operaţiune prin care elemente separate de desen sunt grupate

pentru a fi plasate sau modificate în mod unitar. Gutter – spaţiu suplimentar la marginea foii de hârtie, utilizat, de obicei, pentru legarea

foilor tipărite.

H Headers and footers – anteturi şi picioare (subsoluri) de pagină. Un antet definit o dată

apare pe toate paginile unei secţiuni, analog pentru picioarele de pagină. Servesc pentru plasarea de informaţii precum numărul paginii, titlul lucrării, autorul etc.

Hidden text – text ascuns. Se utilizează de către sistemul de calcul pentru a păstra informaţii de editare/formatare, sau de către utilizator. Tipărirea unui text ascuns este opţională.

HTML – limbaj de marcare pentru definirea documentelor vizibile, prin Internet, în paginile Web. Documentele Office pot fi salvate în format HTML, ceea ce permite postarea lor în pagini Web.

Hyperlink – legătură de hipertext. Trimitere către un document (în sensul cel mai general acceptat) aflat, sau nu, pe calculatorul propriu. Este utilizată cel mai des pentru a defini salturi între documentele HTML.

I Import, Importing data – tehnică prin care se accesează informaţii create în alte

aplicaţii. Operaţiunea de import a datelor presupune o convertire, la formatul de fişier propriu aplicaţiei curente, a formatelor fişierelor.

Indentation – spaţierea paragrafelor, pe orizontală, între marginile foii de hârtie. Primul rând poate fi spaţiat (indentat) diferit faţă de restul paragrafului.

M Margins – margini. Este spaţiul liber dintre textul documentului şi marginile fizice ale

foii de hârtie. Suprafaţa ocupată efectiv de document este suprafaţa activă (live area). Marginile sunt specifice unei secţiuni.

Macro – O succesiune de operaţiuni efectuate asupra documentului şi care are un nume distinctiv. Permite repetarea succesiunii de operaţiuni la simplul apel al numelui. Denumirea vine de la macroinstrucţiune, gestionarea macrourilor este prin comanda Tools – Macro.

Master document – document principal (în Word) prin care se pot unifica documente create de autori diferiţi în timp sau spaţiu. În PowerPoint, prin master se identifică şablonul de formare a entităţilor specifice.

Merge – unificare, fuziune. Operaţiune prin care se realizează contopirea a două documente, celule, document şi date etc.

R Read-only access – acees doar pentru citire. Un document read-only nu poate fi

modificat.

Routing documents – transmiterea (rutarea) documentelor în reţea, de regulă drept ataşări la un mesaj e-mail.

S Style – totalitatea atributelor unui obiect. Un stil poate fi denumit şi aplicat astfel unui

obiect din aceeaşi clasă.

T Template – şablon. Un document care constituie modelul după care se creează un nou

document. Poate conţine texte globale, imagini, formate, macrouri etc. Text box – o zonă, cu chenar sau nu, în care se poate înscrie şi formata text în mod

independent faţă de textul înconjurător. Similar unui frame, este definit ca un obiect desenat.

W Watermark – filigran. Text sau/şi grafică plasate în fundalul fiecărei pagini. Wizard – vrăjitor. Programe auxiliare care conduc utilizatorul, prin răspunsuri la

întrebări, în realizarea unei sarcini. Multe activităţi, de la deschiderea unor documente sau de la formatarea automată, sunt conduse în Microsoft Office prin wizarduri specifice.