Dumitru Dobrescu Gențiana Ciubuc

BITERAPIA O ERĂ NOUĂ ÎN TERAPIA CU

MEDICAMENTE

ALOPATIA + HOMEOPATIA ȘTIINȚIFICĂ

Editura Minied

Iași, 2019

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața

Sfânta Evanghelie după Ioan, 14.6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DOBRESCU, DUMITRU

Biterapia: o nouă eră în terapia cu medicamente: alopatia +

homeopatia ştiinţifică / Dumitru Dobrescu, Genţiana Ciubuc. - Iaşi:

Minied, 2019

Index

ISBN 978-973-9369-38-1

I. Ciubuc, Genţiana

615

3

REZUMAT

Articolul prezintă o analiză de pe pozițiile farmacologiei a

trecutului și prezentului din domeniul medicamentului. Învățând de la

natură și de la istorie se propun unele schimbări menite a aduce

contribuții importante la îmbunătățirea vieții și sănătății umanității.

Articolul prezintă un nou concept în terapia cu medicamente bazat pe

legea universală a dualității. Potrivit acestei legi, în intimitatea naturii

există două categorii de medicamente a căror semnalare este facută,

pentru prima dată, de către autori. Odată semnalată această realitate,

este logică și de neevitat luarea ei în considerare pentru trecerea

terapeuticii într-o nouă epocă.

Sunt analizate următoarele teme:

– Terapia;

– Medicamentul. Cele două tipuri de medicament;

– Biterapia;

– Legea similitudinii extinse;

– Remodelarea;

– Relația doză efect;

– Patogenezia științifică;

– Intervențiile chirurgicale;

– Bolile autoimune;

– Institutul de farmacologie homeopată;

– Spitalul de biterapie.

4

1. Terapia. Să învățăm de la natură și de la istorie.

Organismul uman și cel al animalelor sunt sisteme

multicomponente și multifuncționale de-o complexitate maximă

posibilă. Caracteristica generală a acestora este autoreglarea pe toate

planurile posibile: auto-funcționarea, auto-apărarea, auto-multiplicarea,

etc. Această situație exprimă starea de sănătate.

Teoretic, oricare organism din categoriile menționate ar trebui să

funcționeze nelimitat. În natură există numeroși factori și situații care,

acționând asupra organismelor vii, tind să provoace dereglări în

sistemul existent. Când apar astfel de dereglări, sub forma celor mai

variate simptome și boli, organismul răspunde prin capacitatea de

autoreglare și restabilește echilibrul inițial. Procesul de vindecare‚

,,restitutio ad integrum” se realizează întotdeauna exclusiv pe baza

capacității de auto-reglare și auto-funcționare. Niciun mijloc terapeutic

folosit pentru tratarea bolilor nu poate produce vindecarea.

Aceasta este explicația credinței populare că ,,numai natura

vindecă”.

Suferințele și bolile oamenilor și animalelor s-au manifestat odată

cu apariția acestora pe pământ. Firesc, au apărut și preocupările omului

pentru a scăpa de necazurile provocate de boli. Soluțiile nu puteau fi

decât empirice. Aceste preocupări au avut forme și aspecte diferite

de-a lungul scurgerii timpului. Important de subliniat este faptul că în

paralel cu noile etape din istoria medicinei s-au înregistrat etape în

5

domeniul terapiei în concordanță cu istoria medicinei. Ele ar putea fi

prezentate după cum urmează:

Istoria Medicinei - Etape Terapeutica – Etape

Morfologică Materia Medica (Etnobotanica)

Fiziologică Alopatia (Chimia)

Informațională Homeopatia (Fizica, Informatica)

2. Medicamentul. Cele două tipuri de medicament.

Medicamentul este orice substanță pură, amestec de substanțe sau

produse, naturale sau realizate de om, care are proprietatea de a

influența și modifica funcțiile organismelor oamenilor și animalelor și

pot fi folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea

simptomelor și bolilor acestor organisme.

Pronunțarea cuvântului medicament impune luarea în

considerare, concomitent, a doi factori: cei menționați în definiție și

organismele asupra cărora acționează.

Organismul uman și cel animal sunt niște sisteme funcționale de

o complexitate impresionantă, formate din celule, țesuturi, organe,

aparate și sisteme care funcționează perfect, într-o armonie deplină,

datorită unor mecanisme complexe de autocontrol și autoreglare.

Când aceste mecanisme și restul organismului funcționează

normal se menține un tonus funcțional constant. Acest tonus poate, în

6

mod normal să fie modificat, ca urmare a numeroase influențe

provenind din mediul intern al organismului și din mediul extern.

Potrivit Legii Universale a Dualității, modificările respective nu

pot avea decât două sensuri: pozitiv – de stimulare sau excitare și

negativ – de inhibiție sau deprimare. În mod normal, aceste modificări

ale tonusului funcțional și ale substanțelor implicate în procesul vital se

încadrează între anumite limite în sens pozitiv sau negativ, considerate

limite fiziologice sau normale.

Dacă influențele asupra organismului provenite din mediul intern

sau extern depășesc anumite limite și capacitatea mecanismelor de

autoreglare apar simptome și boli.

Efectele medicamentelor asupra structurilor organismelor vii și

componentelor acestor structuri, potrivit aceleiași Legi a Dualității nu

se pot manifesta decât în două sensuri, asemănătoare cu cele din cadrul

organismelor.

Aceste efecte sunt consecința unor proprietăți care fac parte din

natura intimă a materiei. Cele două sensuri posibile coexistă în fiecare

substanță sau produs, dar, la un moment dat se manifestă cu unul singur

dintre efectele, în funcție de doză. Datorită acestei proprietăți, pe

planeta pământ nu pot exista decât două tipuri sau feluri de

medicamente care corespund componentelor din structura materiei.

2.1. Primul tip de medicament, de tip chimic sau alopat, a apărut

concomitent cu apariția omului pe pământ sub forma de produse

naturale, și a rămas pe baze empirice până la începutul secolului XIX.

7

Atunci a apărut o eră nouă în istoria acestui tip de medicament, bazată

pe apariția și dezvoltarea științei. În prezent evoluția lui a atins apogeul.

Primul tip de medicament este condiționat de masa și energia care

formează nucleul atomului împreună cu electronii care gravitează în

jurul nucleului.

Componentele atomului pot fi asemănate cu un sub-sub-micro-

electromagnet care emite unde caracteristice fiecărui tip de atom.

Proprietățile chimice ale atomilor sunt determinate de structura stratului

electronic periferic. Aceste componente imprimă proprietățile chimice

ale atomului, la medicamente imprimă capacitatea de fixare de

substratul organismului asupra căruia acționează, prin legarea cu

legături chimice/ legături de hidrogen, ionice, covalente.

Medicamentul alopat acționează pe baza legii contrariilor, prin

mecanisme care produc efecte opuse mecanismelor declanșatoare ale

simptomelor și bolilor. Datorită acestui mecanism de acțiune efectele

sunt intense, uneori brutale și se manifestă pe de-o parte favorabil, din

punct de vedere terapeutic (efecte farmacodinamice), iar pe de altă parte

nefavorabil, ca efecte adverse.

Datorită aceluiași mecanism, medicamentul alopat are încă o

consecință nefavorabilă, aceea de-a favoriza cronicizarea unor suferințe

și boli ducând astfel la înmulțirea bolilor cronice. Acest fenomen s-ar

putea explica în felul următor: când tratăm o boală acută cu un

medicament alopat eficacitatea se exprimă prin diminuarea treptată a

intensității tulburărilor tratate. Când tulburările au dispărut modificările

substratului suferind nu dispar imediat. Urmează o perioadă variabilă

8

de convalescență care poate dura uneori și săptămâni. La sfârșitul ei ar

trebui ca terenul suferind să revină la nivele normale.

Dispariția simptomelor nu înseamnă revenirea integrală la starea

structurală și funcțională normală (,,restitutio ad integrum”).

Dacă în perioada de refacere reapare o suferința acută,

modificările funcționale provocate de aceasta se adaugă modificărilor

reziduale provenind din suferința anterioară. Dacă aceste fenomene se

repetă la intervale relativ scurte, treptat se instalează o boală cronică.

2.2. Al doilea tip de medicament, de tip fizic sau homeopat, se

obține și se caracterizează prin metoda de preparare care permite

separarea informației de restul atomului.

Informația este reprezentată de undele cu frecvență joasă generate

în imediata proximitate, energia emisă de nucleu. Informația poate fi

concepută ca fiind amprenta imponderabilă a atomului. Informația nu

este încă suficient studiată de fizicieni. Existența ei poate fi însă

dovedită prin probe concrete, obiective.

În acest sens, homeopatia s-a aflat în avangarda științei, întrucât a

demonstrat, deși în mod empiric, că informația poate fi separată de

celelalte componente ale atomului. Această separare se obține în cursul

preparării medicamentelor homeopate. Prepararea pornește obligatoriu

de la o substanță concretă denumită sușă (substanțe pure, asociere de

substanțe pure, produse complexe). Aceasta, care trebuie să fie solubilă

în apă, este supusă unei faze obligatorii de sucusiune în apă distilată sau

amestec de apă distilată cu alcool etilic. Operațiunea denumită

9

dinamizare, determină trecerea informației de la nivelul substanței

respective către apă. Aceasta, datorită memoriei apei, reține

configurația spațială a atomului/ moleculei.1 Obiectivitatea transmiterii

informației pe această cale poate fi dovedită experimental,

evidențiindu-se prin metode adecvate efectele specifice sușei.

Fenomenul descris este indubitabil, având în vedere faptul că

proprietățile soluției dinamizate diferă radical de la o sușă la alta.

Pentru sușele insolubile în apă, informația poate fi trecută pe un substrat

solid, prin frecare mai mult timp, a unei substanțe (sușe) cu lactoză sau

zaharoză care, datorită structurilor chimice, au proprietatea de

memorizare a informației, la fel ca și apa.

Al doilea tip de medicament a fost descoperit întâmplător de

Hahnemann la sfârșitul secolului XVIII.

Prima lucrare comunicată de Hahnemann în Jurnalul de Hufeland2

(1796) poartă titlul ,,Eseu pentru descoperirea virtuților terapeutice ale

substanțelor medicinale”. Deși este clar că descoperirea vizează

substanțele medicinale, numite mai târziu ,, medicamente”, Hahnemann

nu a observat că descoperirea vizează un nou tip de medicament,

necunoscut până atunci. Descoperirea sa a fost considerată în mod

parțial justificat, dar nereferindu-se la esența descoperirii, ca o nouă

metodă terapeutică - Homeopatia.

Noi am scos în evidență faptul că homeopatia, ca metodă, nu poate

exista decât ca aplicație practică a proprietăților medicamentului

1 https://www.researchgate.net/scientific-contributions/27811879_Masaru_Emoto 2http://www.histpharm.org/40ishpBerlin/L59P.pdf

10

homeopat, pe care l-am considerat ca al doilea tip de medicament

posibil, potrivit legilor naturii. Cele două tipuri de medicamente sunt și

trebuie să fie concepute ca două jumătăți egale ale conceptului unic de

medicament. Din nefericire, chiar de la apariția homeopatiei, ele au fost

considerate, în mod evident ilogic, antagoniste, rivale, concepție care

reprezintă una dintre cele mai mari greșeli din istoria medicinei tuturor

timpurilor. Această mare greșeală a adus omenirii pagube imense,

imposibil de estimat. Nu numai că ele nu sunt antagoniste, căci în

realitate ele se completează reciproc. De aceea renunțarea la aberațiile

trecutului și reintrarea utilizării medicamentelor pe făgașul logic al

legalității celor două tipuri de medicamente, va reprezenta una dintre

cele mai mari reparații ale aberațiilor trecutului, cu beneficii enorme

pentru omenire. În același timp schimbările radicale care vor caracteriza

istoria epocii respective, a medicinei, vor fi considerate începutul unei

noi ere în istoria medicinei tuturor timpurilor.

În prezent, cele două tipuri de medicamente sunt recunoscută

oficial, la nivel internațional și național în majoritatea țărilor, de către

autoritățile abilitate cu organizarea și supervizarea activităților

destinate îngrijirii sănătății oamenilor și animalelor. OMS din cadrul

ONU, Agenția Europeană a Medicamentului din cadrul Comunității

Europene, Agenția Națională a Medicamentelor, etc. la toate nivelele

menționate au fost elaborate acte normative pentru reglementarea

activităților privind asigurarea calității, eficacității și siguranței celor

două tipuri de medicamente.

11

În ciuda numeroaselor dovezi concrete, obiective, privind

eficacitatea medicamentelor homeopate, din nefericire, persistă în

mintea și atitudinea multor oameni ideea că medicamentele homeopate

sunt ineficace, având numai efecte placebo. Această concepție este

vădit greșită și absurdă întrucât eficacitatea reală a fost demonstrată în

numeroase feluri:

- conceptul ,,medicina bazată pe dovezi” este perfect valabil în

homeopatie, la fel ca în întreaga medicină;

- medicamentele homeopate au eficacitate remarcabilă la sugari

și copii mici la care nu se poate vorbi de efect placebo;

- medicamentele homeopate au eficacitate remarcabilă la

animale, la care nu se poate vorbi de efect placebo;

- în 1888, Arndt și Schulz3 au formulat legea care le poartă

numele, potrivit căreia pentru fiecare substanță dozele mici ->

stimulează, dozele moderate -> inhibă, dozele mari -> ucid;

- fenomenul hormezis4 argumentează în același sens cu legea

Arndt – Schultz;

- rezultatele bune și foarte bune obținute în 200 de ani de practică

a homeopatiei de către mii de medici practicieni sunt de asemenea

dovada sigură a eficacității reale, obiective a medicamentelor

homeopate.

3 https://medical-dictionary.thefreedictionary.com/Arndt-Schulz+law 4 Hormesis - Springer. doi:10.1007/978-1-60761-495-1

12

3. Știința medicamentului, Farmacologia. Cele două Farmacologii.

Farmacologia a apărut ca știință a medicamentului pe la mijlocul

secolului XIX. S-a dezvoltat rapid ca știința medicamentului alopat

devenind una dintre cele mai dinamice științe medicale. A devenit

repede fundamentul științific al industriei farmaceutice mondiale, una

dintre primele cele mai dinamice industrii din lume. În același timp a

devenit și fundamentul științific al metodei terapeutice alopate.

În contrast, nici până astăzi nu există o farmacologie homeopată

întrucât nu s-a dat atenția cuvenită existenței medicamentului

homeopat. Când Hahnemann a descoperit homeopatia a dat toată atenția

metodei terapeutice, trecând cu vederea faptul fundamental că metoda

este bazată pe existența și utilizarea unui instrument terapeutic,

indispensabil, medicamentul homeopat. A trebuit să treacă peste 200 de

ani pentru ca noi, în calitate de farmacologi să scoatem în evidență

faptul că există medicamente de tip homeopat care reprezintă condiția

,,sine qua non” pentru existența metodei homeopate. Astfel devine

evidentă necesitatea existenței și construcției unei științe a

medicamentului homeopat prin analogie cu cel alopat. Am fundamentat

această nouă știință considerând esențială, indispensabilă și de primă

urgență necesitatea elaborării unui tratat de farmacologie homeopată.

Am conceput, elaborat și tipărit prima carte din lume din noua știință

considerând că pentru început este obligatoriu un prim volum de

13

Farmacologie Homeopata Generală5 care să trateze limbajul științific

propriu noii științe și noțiunile generale valabile in viitorul tratat. Cartea

a fost tipărită în limba română în anul 2007 și a fost tradusă în limbile

engleză6 și franceză7.

Pentru partea specială a tratatului considerăm că este justificat să

optăm pentru un conținut cu capitole corespunzătoare clasificări A.T.C.

a medicamentelor alopate, recomandată de OMS pentru aceste

medicamente.

Am redactat și tipărit deja un prin capitol din partea specială,

Farmacologia homeopată a aparatului respirator.8

La începutul secolului XXI cunoștințele farmacologiei au ajuns la

un nivel deosebit de ridicat. Aceasta a impus necesitatea fragmentarilor

în mai multe grupe, fiecare grupă reprezentând caracteristici distincte

ale conceptului de medicament. În prezent sunt identificate șase astfel

de grupe considerate ca principale. În plus există și unele grupe

considerate secundare.

5D. Dobrescu, Farmacologie Homeopată Generală, Edit. Minesan, Bucuresti, 2007. 6D. Dobrescu, General Homeopathic Pharmacology, Edit. Tarus, București, 2008. 7D. Dobrescu, Pharmacologie Homeopathique Generale, Edit. Similia, Lyon, 2011. 8D. Dobrescu, Farmacologie Homeoaptă vol. II, Aparatul respirator, Edit. Minerva, Bucuresști, 2009.

14

15

16

Având în vedere faptul că cele două tipuri de medicamente,

singurele care pot exista conform legilor naturii, au pondere egală în

natură, se impune necesitatea cunoașterii de către toți medicii din lume

a celor două farmacologii, deci studierea lor cu pondere egală în toate

Facultățile de Medicină umană și veterinară din lume, astfel încât orice

medic să fie capabil să recomande bolnavilor și animalelor în egală

măsură ambele tipuri de medicamente. Pentru practică, în viitor, va fi

necesară distincția dintre Farmacologia Homeopată umană și cea

veterinară.

4. Biterapia. (Terapeutica cu medicamente, Farmacoterapia).

4.1. Terapia este ramura medicinei care studiază mijloacele și

metodele de tratament ale bolilor și simptomelor.

Definiția arată clar că terapia implică două componente: mijlocul sau

instrumentul și metodele de utilizare.

Instrumentul este cel care dă numele metodei. Pentru

medicament, farmacoterapie. Întrucât în natură nu pot exista decât cele

două tipuri de medicamente menționate și metodele terapeutice nu pot

fi decât corespunzătoare lor. Orice metodă terapeutică este

fundamentată pe cunoștințele furnizate de știința instrumentului

respectiv. În consecință există o asemănare între farmacologie și

metoda respectivă. Așa se explică faptul că, în toată lumea, se practică

metoda terapeutică alopată fără să existe nicio carte cu acest titlu,

17

întrucât cunoștințele necesare în terapia alopată sunt conținute în

totalitate în Farmacologia alopată.

Pentru al doilea tip de medicament, situația este complet diferită.

Neexistând Farmacologie homeopată, metoda terapeutică este tratată în

numeroase cărți, ignorând total faptul că nu există baza științifică

constând din cunoștințe de Farmacologie homeopată. Așa se explică

rămânerea flagrantă în urmă a metodei homeopate și plasarea ei în

grupul medicinilor alternative, concepție fundamental greșită. Prin

fundamentarea științifică a Homeopatiei, bazată pe existența unei

Farmacologii homeopate, se va face o trecere de importanță istorică, de

la Homeopatia clasică, empirică, semi-științifică, la Homeopatia

științifică, corespunzătoare nivelului cunoștințelor medicale ale

secolului XXI. Cele două științe ale medicamentului și cele două

metode terapeutice vor avea statut egal, ceea ce va însemna, nu numai

cucerirea unei situații normale, dar și un beneficiu inestimabil vieții și

sănătății oamenilor și animalelor. Cele două tipuri ar trebui folosite fie

singure, fie asociate, în funcție de cazul tratat, singura justificare pentru

uni sau biterapie fiind argumentele științifice.

În ciuda dovezilor obiective privind eficacitatea metodei

homeopate, de peste 200 de ani, în toată lumea persistă greșeala

diferențierii celor două tipuri de medicamente și negarea realității. În

prezent circa 95 % din piața farmaceutică mondială este deținută de

medicamentul alopat, în timp ce medicamentului homeopat îi revine

sub 5% din această piață. Am arătat deja consecințele negative

inimaginabile ale acestei situații și pledăm cu toată energia pentru

18

intrarea terapeuticii mondiale într-o eră normală, logică, prin realizarea

unei egalități între cele două tipuri de medicamente.

În deplină conformitate cu situația din natură și cu gândirea

logică, farmacoterapia trebuie să devină cât mai urgent biterapie și să

fie astfel practicată în întreaga medicină, atât în spitale câți și în

ambulatoriu.

Virtuțile farmacologice ale celor două tipuri de medicamente pot

justifica anumite indicații terapeutice pentru fiecare dintre ele.

19

4.2. Medicamentele alopate ar trebui recomandate ca

medicamente de primă alegere în simptomele și bolile de intensitate

medie, gravă și foarte gravă. În ultimele două asocierea lor cu

medicamentele homeopate poate produce scăderea evidentă a

intensității suferințelor, scurtarea evoluției și convalescenței și

diminuarea complicațiilor și sechelelor.

4.3. În practica terapeutică generală, pentru simtomele și bolile

ușoare și medii utilizarea medicamentelor alopate nu este de dorit, ca

primă intenție, singure, fiind in general prea brutale pentru astfel de

cazuri. Medicamentele homeopate ar trebui recomandate singure, ca

medicamente de primă alegere în simptome și boli ușoare și medii care

formează procente ridicate din suferințele întâlnite în practica medicală.

Ele pot aduce îmbunătățiri substanțiale în asociere cu medicamentele

alopate, în bolile medii, grave și foarte grave ușurând suferințele,

scurtând evoluția și convalescenta, diminuând frecvența și gravitatea

complicațiilor și mărind șansele de vindecare. În plus pot contribui

substanțial la reducerea cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății, atât în

medicina umană cât și în cea veterinară.

Noua eră în terapia cu medicamente va înlocui terapia actuală,

care este, în realitate, monoterapie alopată, cu adevărata terapie cu

medicamente, care trebuie să fie biterapie, alopată și homeopată.

Această practică trebuie să devină generalizată în toate activitățile

finalizate cu prescrierea de medicamente atât în spitale cât și în

ambulator, atât în medicina umană cât și în cea veterinară. Rezultatele

20

acestei schimbări radicale vor fi excepționale pentru sănătatea și viața

populației și animalelor pe întregul glob pământesc.

4.4. Homeopatia, chirurgia, traumatologia. Inevitabil, orice

intervenție chirurgicală și orice traumatism reprezintă pentru

organismele vii factori de stres traumatic. În asemenea împrejurări sunt

zdruncinate toate mecanismele de autoreglare ale organismelor

afectate, astfel încât organismele răspund prin două categorii de

suferințe: unele, consecința directă a efectelor agenților traumatici,

altele fiind manifestările tulburărilor funcțiilor de autoreglare. Până în

prezent chirurgia și traumatologia au dat o oarecare atenție tulburărilor

menționate și ca rezultat în practica curentă de specialitate au fost

introduse anumite metode adecvate, printre care administrarea de

medicamente alopate. Aceste atitudini sunt departe de a satisface

necesitățile unei practici medicale eficiente. Aceste deficiențe pot fi

substanțial înlăturate prin introducerea sistematică a medicametelor

homeopate în marea majoritate a cazurilor de tratare în mediul

chirugical și în traumatologie. Există deja o oarecare practică pozitivă

care demonstrează eficacitatea reală a medicamentelor homeopate în

fiecare din cele trei etape legate de o intervenție chirugicală:

preoperator, în timpul operației, postoperator.

Farmacologia homeopată va putea în viitor să aducă contribuții

fundamentale în acest domeniu. Adăugarea medicamentelor homeopate

ar trebui făcută preoperator, obținându-se diminuarea anxietății, a

stresului chirurgical și a pierderilor de sânge. Administrate postoperator

21

medicamentele homeopate pot ușura stresul chirurgical, pot diminua

convalescența, pot grăbi refacerea locală diminuând complicațiile și

sechelele.

4.5. Homeopatia pediatrică. Este binecunoscut că medicamentele

homeopate nu produc efecte adverse de genul celor ale medicamentelor

alopate. Explicația este simplă: medicamentele homeopate pot fi

considerate ca fiind de natură fizică sau informatică. Efectele adverse

ale medicamentelor alopate sunt consecința naturii chimice.

Aceste consecințe pot justifica afirmația că medicamentele

homeopate reprezintă tratamentele ideale, de elecție pentru vârstele

copilăriei. Multe din suferințele acestor vâste răspund deosebit de

favorabil la medicamentele homeopate. Am cunoscut medici homeopați

care și-au tratat toate bolile copiilor proprii exclusiv cu medicamente

homeopate, care le-au dat satisfacție deplină.

5. Legea Similitudinii extinse.

Hahnemann a făcut geniala sa descoperire, Legea Similitudinii,

una dintre cele mai mari descoperiri din istoria medicinei tuturor

timpurilor. Ea exprimă asemănarea dintre simptomele produse de

administrarea substanțelor la organisme sănătoase și simptomele

întâlnite printre manifestările celor mai variate boli. Ca orice observație

empirică, ține seama de epoca din istoria medicinei în care a avut loc

descoperirea, asemănarea observată între cele două categorii de

22

manifestări se referă, pentru Hahnemann, la scara organismului întreg

și așa a rămas până în prezent.

În secolul XXI, când medicina a coborât în celulă, este timpul ca

similitudinea să fie concepută la toate nivelele fenomenelor vieții:

citoplasmă și componentele ei, membrană celulară, țesuturi, nucleu

celular. Este neîndoielnic că punctul de început al oricărui simptom

observat la scara organismului întreg se află în interiorul organismului

și al țesuturilor lui. De aceea și similitudinea trebuie concepută că există

la toate nivelele menționate.

Gândind astfel, suferințele care urmează a fi tratate homeopat se

extind foarte mult cuprinzând, pe cât posibil, toate modificările

observate sau înregistrate la diferitele nivele în organism.

De o valoare deosebită pot fi observațiile obținute prin analize

biochimice, teste funcționale, etc.

Medicamentele homeopate acționează pe baza Legii Similitudinii.

Lipsite de efecte asupra funcțiilor normale, ele acționează numai asupra

funcțiilor dereglate, în sinergie cu mecanismele fiziologice de

autocontrol și autoreglare. Până în prezent nu s-a găsit o descriere a

mecanismului intim al acțiunilor medicamentelor homeopate.

Noi presupunem următoarea explicație bazată pe intervenția legii

acțiunii maselor: când un agent patogen acționează asupra unui țesut

viu, la nivel celular apar noi substanțe chimice bioactive ca urmare a

traumatismului suferit.

A+B C+D

23

Aceste substanțe (A+B) reacționează între ele rezultând noi

substanțe (C+D) diferite de cele existențe anterior. Dacă în zona

respectivă ajunge un medicament homeopat, acțiunea acestuia, mai

slabă decât acțiunea agentului agresor sustrage o parte din moleculele

bioactive nou apărute (A+B).

Scăderea produselor de degradare agresive în partea stângă a

ecuației este urmată de scărcarea produselor din partea dreaptă (C+D).

Astfel, treptat, procesul patologic declanșat de agentul agresor se stinge.

6. Vaccinurile.

Descoperirea vaccinurilor a marcat, la vremea respectivă, o eră

nouă în terapie. Beneficiile vaccinurilor au fost inestimabile pentru

sănătatea umanității și reprezintă și astăzi un important factor

terapeutic. Inevitabil, utilizarea vaccinurilor a fost însoțită de unele

fenomene negative. Pentru unele dintre acestea nu s-au găsit încă

explicațiile științifice necesare. De aceea, în secolul XXI încă se poartă

dispute privind utilitatea și nocivitatea vaccinurilor.

O realitate, din păcate insuficient cunoscută este faptul că au fost

preparate medicamente homeopate pentru un mare număr dintre

vaccinurile cunoscute. Aceste vaccinuri homeopate au fost folosite atât

în scop preventiv cât și curativ.

Cercetările de până acum cu vaccinuri homeopate nu au fost nici

suficiente ca număr și nici convingătoare ca rezultate.

24

Există premize pentru ideea că vaccinurile homeopate ar putea

înlocui vaccinurile alopate, păstrând integral efectele benefice și

dispărând sau diminuând substanțial efectele negative. În acest scop se

impune cu necesitate și celeritate organizarea oficială de studii

științifice pentru lămurirea potențialului vaccinurilor homeopate, atât

curativ cât și profilactic.

7. Bolile autoimune.

Bolile autoimune sunt obiectul unor preocupari importante ale

medicinei. Ele apar ca urmare a agresiunii organismului de propriul său

sistem imunitar.

În prezent nu sunt cunoscute mecanismele intime ale declanșării

acestor boli. Este cunoscut însă faptul că unele medicamente alopate

pot declanșa apariția acestui gen de suferințe. Această observație poate

fi considerată utilă pentru a ne gândi că homeopatia ar putea aduce un

aport valoros la cunoașterea și tratarea bolilor autoimune. Personal am

obținut efecte bune în cazuri de tiroidita Hashimoto și hepatite

autoimune prin administrarea unor medicamente homeopate cu efect

immunodepresiv. Există deci premizele care pot justifica cercetări

viitoare în vederea lămuririi unui viitor rol pozitiv al medicamentelor

homeopate în cunoașterea și tratamentul bolilor autoimune.

25

8. Remodelarea.

Mecanismul de acțiune menționat anterior poate fi invocat și în

cazul existenței unor boli cronice care duc la modificări structurale ale

țesuturilor (fibrom uterin, chist ovarian, mastoză fibrochistică, etc).

Practica homeopată a arătat că, în unele astfel de cazuri, administrarea

substanțelor homeopate poate determina dispariția modificărilor

structurale ale bolii și revenirea treptată a țesuturilor respective la starea

de sănătate, parcurgându-se în sens invers etapele apariției și evoluției

suferințelor respective.

Cercetări ulterioare privind această problemă ar putea furniza

rezultate surprinzătoare în viitor.

9. Relația doză-efect

La administrarea oricărui medicament este imperios necesar să se

țină seama de relația doză-efect. Astfel de relații trebuie stabilite prin

cercetări științifice riguroase, care sunt obligatorii pentru

medicamentele alopate.

Pentru medicamentele homeopate astfel de cercetări nu au fost

încă întreprinse. În acest domeniu, în prezent există mari deosebiri față

de alopatie, ceea ce reprezintă unul din lipsurile majore ale Homeopatiei

clasice. Medicamentele alopate se prescriu în doze ponderale în

intervalele micrograme-sute de miligrame. Medicamentele homeopate

se prescriu, fără justificări, între intervale foarte largi 1D-LM, una din

26

cuceririle esențiale pe care este chemată să le facă Farmacologia

homeopată și care va prezenta un aport inestimabil la imprimarea

caracterului științific al homeopatiei, este construirea unui capitol vital

privind relația doză-efect.

10. Patogenezia științifică

Patogenezia, realizare specifică homeopatiei, este fișa

farmacotoxicologică a unei substanțe sau produs, care reprezintă sușa

unui medicament homeopat. Pentru întocmirea unei patogenezii se

administrează la persoane sănătoase substanțe sau produsul cercetat în

administrări repetate și se notează, cu atenție, toate efectele produse,

atât cele observate de medicul experimentator cât și cele descrise de

subiectul primitor. Întrucât criteriile cercetărilor științifice nu erau

descoperite pe vremea lui Hahnemann, iar ulterior, până astăzi, sunt

ignorate de homeopați, un număr imens de patogenezii au fost și sunt

efectuate fără respectarea vreunui criteriu științific, uneori prin

administrarea substanțelor cercetate la una sau la un număr

nesemnificativ de persoane. Din această cauză un procent de până la

80% din patogeneziile cuprinse în cărțile de Materia Medica nu au

fiabilitate9.

Această situație, de o importanță capitală pentru homeopatie,

trebuie să fie una din preocupările prioritare ale Farmacologiei

9Jacques Jouanny, Contribution à l'étude de la fiabilité des pathogénésies tome

27

homeopate. În acest sens, în viitorul imediat este obligatoriu să se

acționeze în două direcții:

1. Pentru sușele noi să nu se mai efectueze patogeneziile de tip

clasic, înlocuindu-se în totalitate și exclusiv cu patogeneziile științifice.

Acestea vor trebui întocmite după un plan strict care să le confere

valabilitate științifică. Aceasta înseamnă administrarea sușei la loturi de

subiecți, cuantificarea modificărilor observate la probatori și

prelucrarea statistică a rezultatelor, urmând a se lua în considerare

numai modificările semnificative statistic.

2. Pentru patogeneziile deja existente este necesară refacerea lor

după criteriile științifice menționate și menținerea în Farmacologia

homeopată numai a acelora care prezintă semnificație statistică.

3. Homeopatia empirică a folosit timp de peste 200 de ani, mai

ales produse naturale (îndeosebi de natură vegetală) și a limitat drastic

numărul produselor de sinteză chimică. Având în vedere faptul că

procesele vieții de la nivelul țesuturilor sunt manifestări ale unor reacții

de ordin chimic sau fizic între componentele celulelor și țesuturilor,

diferențierea făcută de homeopatie între moleculele naturale și cele de

sinteză nu are nicio justificare. Este de așteptat ca în Farmacologia

homeopată să își găsească locul cuvenit cât mai multe dintre substanțele

chimice de sinteză, ceea ce va contribui la creșterea evidentă a

potențialului terapeutic.

28

11. Institutul de Farmacologie Homeopată

Farmacologia homeopată nu este o invenție a unei minți

omenești. Esența ei există în realitate ca un element constitutiv al

naturii. Prezentarea ei ca știință medicală nu este altceva decât rezultatul

transpunerii unor fenomene naturale într-o formă ordonată în gândirea

și acțiunile ființei omenești. Acceptarea Farmacologie homeopate în

rândurile științelor medicale acum, la începutul secolului XXI, este un

fenomen deosebit pentru care este necesară existența unei înțelepciuni

și înțelegeri deosebite din partea tuturor exponenților medicinei, din

toate țările.

Pentru ca Farmacologia homeopată să poată să ajungă să ocupe

locul ce i se cuvine printre științele medicale, trebuie găsite mijloacele

și modalitățile potrivite. Un astfel de mijloc poate fi înființarea de

Institute Naționale sau Internaționale de Farmacologie homeopată.

Acestea vor avea de lucru timp de multe decenii pentru ca noua știință

sa ajungă la maturitate. Printre îndatoririle indispensabile ale

începutului lor, aceste instituții vor trebui să includă întocmirea unui

tratat de Farmacologie homeopată și alte priorități menționate în

prezentulul articol. Urgența majoră o constituie tratatul de

Farmacologie homeopată, acesta fiind indispensabil pentru

introducerea științei respective în curricula Facultăților de Medicină din

toate țările. Numai astfel se va ajunge la situația normală ca orice medic

absolvent al unei Facultăți de Medicină să cunoască în egală măsură

Farmacologia alopată și Farmacologia homeopată și să prescrie în egală

29

măsură medicamentele alopate și cele homeopate atât în spitale câți și

un ambulatoriu, atât în medicina umană cât și în medicină veterinară.

30

Remediu homeopat anticitolitic

util în hepatitele cronice virale

Dobrescu D.,M.D., Pharm.B., (1), Motoc Antoneta,M.D.,(2), Ceausu

E.,M.D.,(3),Negres Simona, Pharm.D.(4)

(1) Profesor univ. Farmacologie, Homeopatie, Universitatea de Medicină și

Farmacie C. Davila, București, România

(2) Medic primar, Spitalul Clinic Boli Infecțioase și Tropicale V. Babeș,

București, România

(3) Prof. univ., Spitalul Clinic Boli Infecțioase și Tropicale V. Bebeș, București,

România

(4) Conf.univ., Catedra Farmacologie, Facultatea Farmacie, București, România

Rezumat

Pe baza legii similitudinii la nivel celular și molecular,

descoperită de unul din autori, a fost elaborat un produs homeopat

original, cu acțiune anticitolitică. Administrat la bolnavi cu hepatită

cronică cu virus B și C, produsul a determinat scăderea semnificativă a

nivelului ALT seric sau normalizarea acestuia. Acțiunea s-ar datora

creșterii rezistenței celulei hepatice la agresiunea virală. Urmare a

întreruperii procesului patologic hapatitic din prima lui fază, cea de

citoliză, este de așteptat ca celelalte faze (inflamație, apoi fibroză) să fie

încetinite sau oprite. Rezultatele obținute demonstrează justetea

ipotezei de lucru, reprezintă o pledoarie pentru existența legii

similitudinii la nivel celular și molecular, o dovadă a eficacității

remediilor homeopate în doze subponderale și a corectitudinii

denumirii de Nanofarmacologie, dată Farmacologiei homeopate.

Cuvinte cheie: Farmacologie homeopată, Nanofarmacologie, Legea

31

similitudinii la nivel celular și molecular.

Introducere

În clasificarea medicamentelor din punct de vedere

farmacoterapic, în alopatie, se disting patru categorii (1):

- Cu acțiune etiotropă, asupra cauzei unei boli (antibiotice,

antihelmintice etc.)

- Cu acțiune antipatogenică, de modificare a mecanismelor

fiziopatologice care determină apariția bolii (digitalice,

vasoconstrictoare etc)

- Cu acțiune simptomatică, diminuând sau înlăturând simptomele bolii

(analgezice, antipiretice etc.)

- Cu acțiune de substituție a unor substanțe fiziologice deficitare

(hormoni, enzime).

În homeopatie este exclusă posibilitatea ca medicamentele să aiba

acțiune etiotropă, tip rezervat de natură numai medicamentelor alopate

(2). În ce privește medicația de substituție, homeopatia folosește

medicamentele organoterapice diluate și dinamizate, dar cu posibilităti

mult mai largi decât alopatia. Preparatele organoterapice homeopate pot

avea acțiune de stimulare, de normalizare sau de inhibare a funcțiilor

organelor sau tesuturilor respective, în funcție de diluție.

În practica terapeutică, din punct de vedere al utilității și ponderii

eficienței, medicația etiotropă are valoarea cea mai mare urmată, în

ordine descrescândă, de medicația antipatogenică și de cea

simptomatică.

32

Boala este o tulburare a stării de sănătate datorită confruntării a doi

factori, agentul patogen și organismul. Rezultatul confruntării,

intensitatea și gravitatea bolii, depind de raportul dintre gradul de

agresivitate al agentului patogen și rezistența și capacitatea de apărare a

organismului. În practica medicală, alopatia "s-a axat aproape exclusiv

pe studiul cauzei", deci pe agentul patogen, în timp ce homeopatia" a

aprofundat studiul terenului", deci starea organismului (3).

În terapia hepatitelor virale, teoretic, se pot folosi medicamente

care se adresează celor doi factori, agentul patogen și terenul. Există

totusi mai multe aspecte particulare.

Agenții patogeni sunt virusuri, microorganisme cu particularitati

biologice, datorită cărora nu pot exista medicamente virulicide in vivo.

In vivo virusurile nu pot fi omorâte decât de sistemul imunitar al

organismului. De aceea, dacă un organism este infectat cu un virus

hepatitic și capacitatea imunitară a organismului respectiv nu poate

omorî virusul la primul contact, virusul rămâne în organismul respectiv

până la sfârșitul vietii acestuia, cu rare excepții. În prezent există mai

multe antivirale alopate active față de virusurile hepatitice, dar toate

sunt virustatice. La bolnavii tratați cu aceste substanțe, virusurile nu se

mai multiplică, trec în stare de latență. Chiar dacă se obține dispariția

viremiei, după un timp fără tratament antiviral, viremia reapare.

Rezultatele pot fi îmbunătațite prin asocieri de 2-3 antivirale. Dar un

astfel de tratament este foarte scump. Cel puțin în stadiul actual,

eradicarea hepatitelor virale prin administrarea sistematică a asocierilor

de antivirale la milioanele de bolnavi infectați cu virusurile hepatitice

33

este o himeră. Unul dintre cele mai noi și mai active antivirale,

Sofosbuvir, aprobat recent de FDA din SUA, recomandat în asociere

dublă, cu ribavirin, contra virusurilor genotip 1 și 2 și în asociere triplă,

cu ribavirin și peginterferon, contra virusurilor genotip 3, costa 84 000

dolari pentru 12 săptămâni, în primul caz și 168 000 dolari pentru 24

săptămâni, în al doilea caz (4).

Ținând seama de limitele și constrângerile semnalate, referitoare

la tratamentele adresate agenților patogeni, un aport interesant și util l-

ar putea aduce un tratament al terenului, care nu a interesat prea mult

alopatia. În schimb, în cazul hepatitelor cornice, homeopatia clasică

poate avea un rol, tratând simptomele cauzate de infecția virală. Este

vorba de o medicatie simptomatică, având însă o importanță secundară,

întrucat este fără influență asupra evoluției bolii.

Descoperirea analogiei dintre alopatie și homeopatie a permis

unuia dintre autori să elaboreze și conceptul de Farmacologie

homeopată și pe cel de analogie dintre Farmacologia alopată și

Farmacologia homeopată. În acest context a elaborat "legea

similitudinii la nivel celular și molecular"(5).

Pentru a demonstra valabilitatea acestei legi a conceput un preparat

homeopat cu acțiune anticitolitică. Acest preparat se încadrează în

categoria medicației antipatogenice din clasificarea farmacoterapică. În

tratamentul hepatitelor cronice virale, el ar reprezenta un al doilea tip de

medicație antipatogenică, alături de interferon, tot antipatogenic și de

medicația etiotropă alopată și de cea simptomatică, alopată și homeopată.

34

Materiale și metodă

Au fost tratați 48 de bolnavi, 36 având hepatită cronica cu virus C și 12

hepatită cronică cu virus B. Câteva date privind bolnavii tratați sunt

indicate în tabelul următor.

Hepatita cu virus C Hepatita cu virus B

Vârsta (ani) 18-74 34-59

Vechimea bolii 1-20 2-29

Intreferon anterior (1-3 serii) 12 -

Diabet 12 -

Remediul anticitolitic s-a administrat oral, sub formă de capsule,

dimineața a-jeun. O capsulă a conținut 200 mg lactoza impregnată cu

remediul homeopat anticitolitic, în diluție finală 5 CH. S-a administrat

o capsulă pe săptămână la cazurile cu nivelul ALT seric peste 120 UI și

2 capsule pe săptămână la cazurile cu nivelul ALT seric sub 120 UI.

Durata tratamentului și observației a fost de 6 luni la bolnavi cu virus C

și 3 luni la cei cu virus B. A fost determinat nivelul ALT (TGP) seric

înainte și la 3 și 6 luni, la bolnavii cu virus C și la 3 luni la bolnavii cu

virus B.

Rezultate experimentale şi calcul statistic

Calculul statistic s-a realizat utilizând GraphPad Prism versiunea

5.0 pentru Windows (GraphPad Software - San Diego, California, SUA

www.graphpad.com). Stabilirea normalităţii rezultatelor experimentale

s-a făcut utilizând testul D'Agostino & Pearson.

35

Pentru compararea grupurilor s-au utilizat testele:

- testul parametric ANOVA (compară n-grupuri) urmat de post test

Dunnett (pentru comparaţia cu valoarea iniţială de răspuns);

- testul t Student (compară 2-grupuri) - comparaţia valorilor ALT la 3

luni și respectiv 6 luni faţă de valoarea iniţială;

36

37

38

S-au obținut valori normale ale ALT seric:

-Pentru bolnavi cu virus C:

-După 3 luni la 12 bolnavi = 33,33 %

-După 6 luni la 8 bolnavi = 44,44 %

-Pentru bolnavi cu virus B:

-Dupa 3 luni la 6 bolnavi = 50 %

În timpul tratamentului cu anticitolitic nu s-au administrat alte

medicamente. Toți bolnavii au suportat perfect tratamentul anticitolitic,

neexistând niciun efect advers, trăsătură caracteristica remediilor

homeopate.

Discutarea rezultatelor

Remediul anticitolitic a determinat scăderea nivelului ALT seric

la unii bolnavi și normalizarea acestui nivel la alți bolnavi. După 3 luni,

scăderea a fost cu 43,86 % la bolnavi cu virus C și cu 57,23 % la bolnavi

39

cu virus B. După 6 luni, la bolnavi cu virus C ALT a scăzut cu 63,73

%. Nivelul ALT a ajuns la valori normale la bolnavi cu virus C, la 33,33

% după 3 luni și la 44,44 % dupa 6 luni. La bolnavi cu virus B valorile

ALT normale s-au obținut la 50 % din bolnavi, dupa 3 luni. Toate

rezultatele sunt semnificative statistic.

Rezultatele obținute exprimă existența unei acțiuni anticitolitice

evidente a preparatului administrat, în condițiile menținerii viremiei. Se

poate spune că produsul crește rezistența celulei hepatice fată de

agresiunea virusului hepatitic, care determină liza unui număr mai mic

de celule hepatice. Mai mult, la unii bolnavi la care am putut determina

și nivelul gama-globulinelor serice, marker al procesului inflamator

declanșat de citoliză, am constatat o scădere a valorilor

gamaglobulinelor, dovada regresiunii procesului hepatitic. Demn de

semnalat este faptul că rezistența la agresiunea virală, determinată de

produsul anticitolitic, se menține în timp. La unii bolnavi, la care s-au

putut repeta analizele de control, după 1-2 ani, valorile ALT seric s-au

menținut scăzute, deși infecția virală era persistentă. Aceste date permit

afirmația că, în perioada respectivă, procesul citolitic, deci și hepatita

nu au evoluat.

Concluzii

Pe baza legii similitudinii la nivel celular și molecular,

descoperită de unul dintre autorii acestui articol, a fost elaborat un

remediu homeopat anticitolitic original, util în hepatitele cronice cu

virus B și C. Scăderea citolizei celulelor hepatice este expresia creșterii

40

rezistenței acestor celule față de agresiunea virusurilor hepatitice și

plasează remediul administrat în categoria medicației antipatogenice.

Rezultatele noastre par a fi comparabile cu cele obținute prin

administrarea de interferon, o altă medicație antipatogenică, dar cu

diferența că produsul homeopat nu produce nicio reacție adversă și este

incomparabil mai ieftin.

Obținerea efectului anticitolitic, de diminuare și chiar oprire a

primei etape de evoluție a hepatitelor virale, permite afirmația că este

de așteptat să se producă încetinirea și chiar oprirea procesului

patologic declanșat de prezența virusului. În acest fel etapele următoare

citolizei, inflamația și fibroza, ar putea să diminueze. Rezultatele

obținute prin administrarea remediului homeopatic anticitolitic în

hepatitele cronice virale confirmă justețea ipotezei de lucru și reprezintă

un argument obiectiv care pledează pentru existența legii similitudinii

la nivel celular și molecular, formulate de unul din autorii studiului.

Totodată se demonstrează eficacitatea unui remediu homeopat în doză

subponderală. O capsulă administrată de noi conține 0,2 x 10-10 g

substanță activă. Această valoare este apropiată de concentrația de

ordinul nanograme/g, concentrație întâlnită la multe substante biologic

active din organism și justifică denumirea de Nanofarmacologie care a

fost dată Farmacologiei homeopate.

Cercetări mai ample cu acest produs, în hepatitele cronice, ar

putea confirma utilitatea lui reală, posibil de dimensiuni mai mari. De

un interes deosebit ar putea fi testarea produsului anticitolitic homeopat

în asociere dublă sau triplă cu antivirale, înlocuind interferonul din

41

asocierile actuale. Ar fi un mare progres, cunoscând că interferonul nu

este suportat de 50% dintre bolnavi iar costul tratamentului este de mii

de ori mai mic, aducând economii substanțiale pentru sistemul sanitar.

Asocierile remediului anticitolitic cu antivirale ar putea fi rezervate

numerosilor bolnavi care nu suportă interferonul. Ar exista și

posibilitatea asocierii remediului anticitolitic cu vaccinul antihepatitic

B, atat sub forma lui actuală cât și ca preparat homeopat, diluat și

dinamizat. Un alt aspect interesant l-ar putea constitui testarea

produsului în hepatitele virale acute.

Bibliografie

1. Dobrescu D., Farmacoterapie, Editura Medicală, București, 1981,

pag.94

2. Bungetzianu Gh.,Chirilă P., Manual de homeopatie, Editura

medicală, București, 1983, pag.9

3. Dobrescu D., Farmacologie homeopată (ecologică), Vol.I,

Farmacologia generală, Editia III-a,

Editura Universitară, București pag.166.

4. Wikipedia, Sofosbuvir.

5. Dobrescu D., Idem 3, pag. 276.

42

DUMITRU DOBRESCU Membru corespondent al Academiei Române

Membru titular al Academiei de Științe Medicale

CURRICULUM VITAE

1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII

2. FAMILIA

3. TITLURI

3.1. - Profesionale și științifice

3.2. - În organizații profesionale străine

4. SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN STRĂINĂTATE

5. GRADE ȘI FUNCȚII

5.1. - În instituții de Stat

5.2. - În organizații profesionale internaționale

5.3. - În organizații profesionale românești

6. ACTIVITĂȚI

6.1. - Științifice

6.2. - Didactice

6.3. - De conducere

6.4. - Alte activități

7. PARTICIPARE LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI

PROFESIONALE

7.1. - Organizația Națiunilor Unite (ONU)

7.2. - Organizația Mondială a Sănătății (OMS)

7.3. - Congrese și Conferințe internaționale și naționale

8. VIZITE DE DOCUMENTARE ȘI AUDIT ÎN DOMENIUL

43

FARMACIEI ȘI FARMACOLOGIEI

9. CITĂRI, EVIDENȚIERI

9.1. - În străinătate

9.2. - În țară

➢ DATA ȘI LOCUL NAȘTERII

12 Martie 1927, București – România

2. FAMILIA

Tatăl - subofițer în Armata Română;

Mama - casnică.

Ultimul din cei 8 copii ai familiei. Școala primară de la 6 ani

(vârsta oficială în acea epocă fiind de 7 ani). Studii liceale de 12 ani

absolvite în 11 ani. Începerea studiilor universitare la 17 ani, cu 2 ani

mai devreme decât generația epocii.

3. TITLURI

3.1.Titluri profesionale și științifice

➢ Licențiat în farmacie (1949);

➢ Doctor-medic de medicină generală (1958);

➢ Doctor în medicină, specialitatea farmacologie (1965);

➢ Medic primar (1969);

➢ Doctor docent în științe medicale (1972);

➢ Medic homeopat (1981);

➢ Membru titular al Academiei de Științe Medicale (1991);

vicepreședinte al Academiei și președinte al Secției de

Științe Farmaceutice a Academiei (91-95);

➢ Membru corespondent al Academiei Române (1992)

➢ Doctor Honoris Causa,Universitatea de Medicină și

Farmacie Iași (1994);

➢ Doctor Honoris Causa,Universitatea de Medicină și

Farmacie Cluj-Napoca (1997).

3.2. Titluri în organizații profesionale străine

➢ Membru al Academiei Regale de Farmacie din Spania

(1987);

44

➢ Membru al Academiei Naționale de Farmacie din Franța

(1988);

➢ Membru al Societății Europene de Farmacie Clinică (1990).

3.3. Specializare-perfecționare în străinătate

➢ Documentare în Farmacologie, Praga, Bratislava

(Cehoslovacia, 1963);

➢ Specializare în Farmacologie, Universitatea din Bruxelles

(Belgia, anul universitar 1965-66);

➢ Perfecționare în Farmacologie: Food and Drug

Administration; National Institutes of Health; Universitatea

G.Washington (Statele Unite ale Americii, 1973).

4. SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN STRĂINĂTATE

➢ Documentare în Farmacologie, Praga, Bratislava

(Cehoslovacia, 1963);

➢ Specializare în Farmacologie, Universitatea din Bruxelles

(Belgia, anul universitar 1965-1966);

➢ Perfecționare în Farmacologie: Food and Drug

Administration; National Institutes of Health; Universitatea

G.Washington (Statele Unite ale Americii, 1973).

5. GRADE ȘI FUNCȚII

5.1. În instituții de Stat

➢ Intern, Spit. Brâncovenesc, Spit. de Urgență (1947-1949);

➢ Farmacist apoi Șef laborator clinic, Spitalul Militar Brașov

(1950-1951);

➢ Preparator, Facultatea de Medicină București, Catedra

Farmacologie (1953-1955);

➢ Asistent, idem (1955-1963);

➢ Șef de lucrări, idem (1963-1967);

➢ Conferențiar universitar, prin concurs, Facultatea de

Farmacie București, șef catedra Farmacologie (1967-1973);

➢ Profesor, prin concurs, idem (1973-1997);

➢ Decan, Facultatea de Farmacie București (1972-1981 și

1990);

➢ Farmacolog clinician, Spit. Coltea (1959-1963), Spit.

45

Brâcovenesc (1963-1983), Spit. Constructorilor (1983-

1992);

➢ Șef Laborator Microproducție de Medicamente, Facultatea

de Farmacie București, inițiatorul unității (1976-1981);

➢ Medic homeopat (din 1981). Peste 20.000 consultații cu

rezultate foarte bune și bune în peste 80% din cazuri;

➢ Director, Institutul pentru Controlul de Stat al

Medicamentului și Cercetări Farmaceutice (1990-1993 și

1997-1998);

➢ Membru (1968-1973), Vicepreședinte (1973-1977) și

Președinte (1977-1993 și 1997-1998) al Comisiei

Medicamentului a Ministerului Sănătății (transformată în

Agenția Natională a Medicamentului în 1998, ca urmare

a inițiativei mele).

5.2. În organizații profesionale internaționale

➢ Expert pentru medicamente al Organizației Mondiale a

Sănătății (1973-1997). În această calitate am fost coautor la

numeroase documente ale organizației, difuzate ca

Recomandări ale OMS către țările membre. Ex. Lista

medicamentelor esențiale, cu cinci ediții;

➢ Reprezentant oficial al României la Comisia pentru

stupefiante a Organizației Națiunilor Unite (1973-1976).

5.3. În organizații și organe profesionale românești

➢ Vicepreședinte al Uniunii Societăților de Știinte Medicale

(1973-1991);

➢ Vicepreședinte al Societății de Științe Farmaceutice (1973-

1987), președinte al Societății ((1987-1998);

➢ Membru al Comisiei Superioare de Diplome, apoi al

Comitetului Național de Acreditare ale Ministerului

Învățământului (Educației) (1981-1998);

➢ Președinte al Congreselor Naționale de Farmacie, al IX-lea,

al X-lea, al XI-lea;

➢ Secretar al Comisiei Medicamentului a Academiei de Științe

Medicale (1968-1972)

➢ Secretar fondator al Secției de terapeutică și Farmacologie a

Uniunii Societăților de Științe Medicale (1968-1973);

46

➢ Președintele Grupului de experți (GEX) pentru medicamente

al Academiei de Științe Medicale (1985-1991);

➢ Membru al Comisiei pentru Cercetare a Ministerului

Industriei Chimice (1978-1990);

➢ Membru al Comisiei Speciale de avizare pentru

experimentarea științifică a Academiei de Științe Medicale

(1980-1990)

➢ Membru al Colegiului Consultativ pentru Cercetarea

aplicativă a Ministerului Cercetării și Tehnologiei,

vicepreședinte al colectivului pentru medicină și farmacie

(1991-1997)

6. ACTIVITĂȚI

6.1. Științifice

➢ Am introdus, pentru prima dată în lume, termenul de

Farmacotoxicologie, într-o carte de Farmacologie, pentru

a delimita un capitol distinct, al efectelor adverse ale

medicamentelor ( 1977).

➢ Am pus bazele conceptului de FARMACOEPIDE-

MIOLOGIE, propunând o nouă știință interdisciplinară.

Conceptul a fost descris, ca un capitol distinct, în cartea

“FARMACOTERAPIE”(1981), singura carte din lume

care conține un astfel de concept și de capitol. Cartea a

primit premiul ACADEMIEI ROMÂNE (1981).

➢ Am emis și am dezvoltat conceptul ca Farmacologia

modernă are șase ramuri, trei fundamentale

(Farmacocinetica, Farmacodinamia, Farmacotoxi-

cologia) și trei aplicative (Farmacografia, Farmacterapia,

Farmacoepidemiologia). Conceptul a fost concretizat în

cărțile “FARMACOTERAPIE”(1981) și “FARMACO-

TERAPIE PRACTICĂ”(1987), care au o structură

originală.

➢ Am conceput, pentru prima dată în literatura medicală

internatională, o clasificare a interacțiunilor medica-

mentelor după mecanismele implicate. Idea a fost

concretizată în cartea “ASOCIEREA MEDICA-

MENTELOR “(1971), prima carte din literatura

47

medicală internațională privind interacțiunile

medicamentelor.

➢ Am elaborat conceptul de “FARMACOLOGIE

ECOLOGICĂ” care urmărește reducerea poluării prin

medicamente a mediului intern al organismului. Conceptul

fundamentează propunerea ca Farmacologia secolului al

XXI-lea să-și lărgească sfera, cuprinzând atât

Farmacologia actuală (alopată) cât și Farmacologia

homeopată.

➢ Am conceput și scris prima carte din literatura medicală

internațională cu titlul “GERONTOFARMACO-

LOGIE”(1995), descriind particularitățile de acțiune ale

medicamentelor la vârstnici.

➢ Am făcut observația unui fapt evident, care nu a fost

semnalat de nimeni până acum, că medicamentul homeopat

este condiția sine qua non pentru existența homeopatiei,

este baza pe care s-a construit întregul edificiu al

homeopatiei. Examinarea atentă a medicamentului

homeopat m-a dus la concluzia că există un singur “concept

de medicament”, care are două forme concrete de

existență, alopat și homeopat, ambele corespunzând exact

definiției de “medicament” și fiind expresia aceleiași legi

fundamentale. Aceasta m-a determinat să fac analiza

homeopatiei de pe pozițiile Farmacologiei. Am ajuns la

concluzii originale, deosebit de importante, făcând două

descoperiri epocale.

➢ AM DESCOPERIT O NOUĂ ȘTIINȚĂ MEDICALĂ,

FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ. Am realizat această

descoperire concepând redefinirea homeopatiei ca

FARMACOLOGIE HOMEOPATĂ, prin analogie cu

alopatia, care este FARMACOLOGIE ALOPATĂ. Prin

această homeopatia devine o știință medicală și trebuie să iasă

din situația absurdă de “medicină alternativă”, ceea ce este o

mare eroare a gândirii umane.

➢ AM DESCOPERIT O NOUĂ LEGE A

FARMACOLOGIEI, SIMILITUDINEA LA NIVEL

CELULAR, MOLECULAR și NUCLEAR aceasta

echivalează cu redescoperirea a homeopatiei, observând că

48

legea similitudinii a fost concepută de Hahnemann prin

descrierea simptomelor la scara organismului întreg, ceea ce

mă îndreptățește să numesc descoperirea lui Hahnemann

homeopatia clasică, “homeopatia vizibilă”. Redescope-

rirea făcută de mine se bazează pe motivația că simptomele

au originea la nivel celular, molecular și nuclear și deci legea

similitudinii trebuie să aibă o variantă la nivel celular,

molecular și nuclear, ceea ce mă îndreptățește să vorbesc

de o homeopatie modernă, pe care o numesc “homeopatia

profundă”. ȚINÂND SEAMA DE ACESTE IDEI, ÎN

VIITOR TREBUIE SĂ FIE RECUNOSCUTĂ EXISTENȚA

PRIMEI LEGI A SIMILITUDINII (a lui Hahnemann) și A

CELEI DE A DOUA LEGI A SIMILITUDINII (a lui

Dobrescu).

➢ Toate aceste observații le-am descris în cartea mea

“FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ GENERALĂ”,

care este prima carte din lume cu acest subiect și care

reprezintă și constituirea unei noi științe medicale. Cartea

a fost tipărită în limba română, ediția I în 2007 și ediția a

III-a în 2011, în limba engleza (2008) și în limba franceză,

ediția a doua (2010). Apariția acestei carți are un loc

important în istoria medicinei universale. Este pentru a

treia oară când un român scrie prima carte din lume,

punând bazele unei noi științe medicale. Primul a fost

Victor Babes, care în 1884 a scris primul Tratat de

Bacteriologie, al doilea a fost C. I. Parhon, care în 1905 a

scris prima carte de Endocrinologie.

➢ Prin elaborarea acestei cărți am fundamentat o nouă

știință medicală, Farmacologia Homeopată. Prin această

carte se pun bazele trecerii de la homeopatia empirică a

lui Hahnemann (secolul XVIII-XIX) la homeopatia

științifică, Dobrescu (secolul XXI).

➢ Am conceput și elaborat, pentru prima dată în lume, o carte

de FARMACOLOGIE HOMEOPATĂ SPECIALĂ.

Cartea a fost tipărită în limba română, ca volumul II de

Farmacologie homeopată (2009) și este intitulată

“FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ A APARATULUI

RESPIRATOR”.

49

➢ Autor a 220 lucrări științifice, publicate în țară (175) și

străinătate (27) și communicate (18) și a 20 brevete de

invenție de medicamente.

➢ Autor a 20 medicamente originale, dintre care 5 au fost

produse de industria farmaceutică din România:

(1) DISTONOCALM, medicament reechilibrant al sistemului

nervos central și vegetativ. S-a produs din 1974 (39 ani). A adus

beneficii materiale mari industriei farmaceutice și finanțelor tării, prin

producția ridicată. Numai în anul 2000 s-au produs 3 milioane flacoane,

în valoare de circa 18 miliarde lei. În plus, a adus beneficii inestimabile

indirecte, permițând sutelor de mii de utilizatori, cărora le-a îmbunătățit

calitatea vieții, să-și poată continua viața și activitatea zilnică.

Medicamentul era folosit zilnic de circa 100 000 oameni, ceea ce

revine, într-un an, la o cifră de circa 2 ori populația României.

(2) CALMOGEN, medicament cu indicații în suferințe mai

profunde și cu sferă de acțiune mai extinsă în domeniul sistemului

nervos central și vegetativ. S-au produs anual circa 330 000 flacoane în

valoare de circa 7 miliarde lei.

(3) CERVIRON, medicament cu eficacitate superioară în

multiple afecțiuni ale sferei genitale feminine, îndeosebi vindecarea

100% în cazurile de eroziune de col uterin la femei sub tratament cu

anticoncepționale. Producția anuală 190 000 flacoane în valoare de 100

milioane lei.

(4) ROMENER, medicament psihoenergizant. Producția anuală

circa 160 000 flacoane în valoare de 11 miliarde lei.

(5) ESOGAST - De medicamentele menționate au beneficiat

zilnic, în anul 2000, circa 161 000 bolnavi din România.

În activitatea științifică m-am preocupat de unele boli care nu au

în prezent tratamente satisfăcătoare, obținând medicamente originale,

cu efecte favorabile, unele fiind premiere mondiale. Mențiuni aparte se

cuvin pentru:

50

➢ Medicamente imunostimulatoare originale (9 preparate),

printre care PARODOSAN, unul dintre cele mai eficiente

produse pentru tratamentul parodontozei.

➢ Modernizarea formulei produsului Gerovital, cu obținerea

unui preparat geriatric superior (GEROSAN).

➢ Un medicament care normalizează transaminazele serice

la bolnavi cu hepatită cronică virală și ciroză hepatică

(HEPAMET).

Un medicament care restabilește valorile normale ale

lipidelor serice la bolnavi cu hipercolesterolemie și

hiperlipemie (ATEROSAN).

➢ Un medicament care redă transparență cristalinului

opacifiat din cataractă (CATARSAN).

➢ În domeniul ulcerului gastro-duodenal am studiat și descris

fenomene noi, necitate în literatură: activarea anhidrazei

carbonice prin substanțe secretagoge, inclusiv

histamina; acțiunea protectoare a inhibitorilor anhidrazei

carbonice față de ulcerele digestive. Am emis ipoteza

existenței unui al doilea tip de receptori histaminergici, care au

putut fi evidențiați ulterior, de alți cercetători. Am elaborat o

ipoteză originală privind patogenia ulcerelor digestive. Pe baza

acestor cercetări am elaborat trei medicamente originale, două

antiulceroase (ULCACETAMID, ULCOCID) și unul

deosebit de activ în boala de reflux gastroesofagian

(ESOGAST).

Am pus bazele teoretice și practice ale unui nou grup de

medicamente analgezice, necunoscute în literatură. Au fost

sintetizate 130 structuri chimice noi, din care una are jumătate

din acțiunea analgezică a morfinei, cu efecte reduse de

farmacodependență.

➢ Am conceput și cercetat experimental o nouă clasă de

substanțe de sinteză, derivate de piperazina, la care am

evidențiat acțiuni analgezică, antipiretică, antiinflamatoare,

antispastică.

Am studiat experimental și clinic un nou derivat de rutozid, cu

absorbție digestivă superioară (RUMASCORB).

51

➢ Am studiat patru structuri chimice noi, cu acțiune

psihostimulantă. Una a fost introdusă în terapeutică, fiind

un medicament original românesc (ROMENER).

➢ Am efectuat numeroase cercetări originale în domeniul

farmacologiei sistemului nervos central, antiinflamatoarelor.

➢ Am demonstrat reducerea efectelor adverse ale anorexigenelor

prin asociere farmacologică.

➢ În domeniul farmacologiei clinice am înființat (situație

singulară în România) Nucleul de Farmacologie Clinică de la

Spitalul Constructorilor din București, cu 12 paturi. În acest

Nucleu am efectuat verificări clinice pentru circa 150

medicamente noi, românești și străine.

6.2. Activități didactice.

➢ Autor a 46 cărți de specialitate, dintre care la 14 singur

autor (11 fiind originale prin concepție sau prioritate

internațională) și la 19 prim autor. Prin tirajele lor puțin

obișnuite în domeniul cărții medicale (Farmacoterapia practică

- 23 000 exemplare, Memorator de Farmacologie și Ghid

farmacoterapic – tipărit până acum în 24 ediții anuale, unele în

câte 10 000 exemplare), au adus contribuții deosebite la

îngrijirea sănătății populației din România.

➢ Autor al primei cărți din lume de FARMACOLOGIE

HOMEOPATĂ, care reprezintă și bazele unei noi științe

medicale. Volumul 1, partea generală, a apărut în limba

română, ediția I în 2007, ediția a III-a în 2011 și în 2008 în

limba engleză. Ediția a II-a a volumului, revăzută și adăugită,

a apărut în limba franceză, în 2011. Volumul 2, Farmacologia

homeopată a aparatului respirator a apărut în 2009. În 2014 a

apărut ediția a doua.

➢ Am scos, în calitate de editor, în limba engleză, revista on

line FIRST JOURNAL OF HOMEOPATHIC

PHARMACOLOGY, prima revistă din lume de acest

tip.

➢ Am introdus în învățământul farmaceutic din România cursul

de FARMACIE CLINICĂ, fiind printre primele din Europa

în domeniu.

52

➢ Am introdus în învățământul farmaceutic din România primele

cursuri universitare de HOMEOPATIE.

6.3. Activități de conducere, de inițiere și înființare de

structuri și organisme profesionale, de elaborare de acte

normative:

➢ În calitate de decan al Facultății de Farmacie (1972-1981),

am fost ctitorul facultății, în forma sa actuală, cea mai

bună din întreaga sa istorie. Am organizat și condus lucrările

de amenajare a Facultății, care au durat peste 2 ani zi-

lumină, după mutarea sa în sediul actual, trecând de la o

clădire improvizată cu 2300 mp și inferioară cu aspectul unui

modest liceu de provincie, la cea actuală cu 5500 mp, demnă

de unitate de învățământ superior și am obținut sprijinul

rectoratului pentru dotarea laboratoarelor. Am inițiat și condus

lucrările de modernizare a planului de învățământ, după

studierea planurilor din 20 de țări din trei continente (1975-

1978).

➢ Am înființat și condus Laboratorul de Microproducție de

medicamente al Facultății, în care am realizat sinteza

și condiționarea medicamentului antihipertensiv

CLONIDINA, asigurându-se timp de peste 10 ani

producția necesară acoperirii întregului consum intern din

România și venituri pentru facultate de peste 10 milioane

lei anual, la nivelul anilor 1977-87.

➢ În calitate de director al Institutului pentru Controlul de

Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice am

inițiat și condus lucrările de reparații generale și consolidare

(1991-1993) la cele două clădiri care rămăseseră nereparate

după cutremurul din 1977. Am obținut de la Banca Mondială

suma de 2,5 milioane dolari cu care am dotat institutul cu

aparatură modernă, comparabil cu orice instituție europeană

similară. Am reorganizat cercetarea în institut, am făcut

numeroase promovări de personal de specialitate, am condus

lucrările pentru editarea și tipărirea Farmacopeei Române

ediția a X-a.

➢ În calitate de președinte al Comisiei Medicamentului a

Ministerului Sănătății, organism abilitat cu autorizarea și

53

înregistrarea medicamentelor în România (omologare), am

elaborat lucrările ,,METODOLOGIA INTRODUCERII

MEDICAMENTELOR NOI ÎN TERAPEUTICĂ“ (1971) și

,,DIRECTIVE PRIVIND AUTORIZAREA ȘI

SUPRAVEGHEREA MEDICAMENTELOR” (1991), lucrări

care au servit mulți ani ca documente de lucru ale Ministerului

Sănătății pentru activitatea curentă a Comisiei

Medicamentului, de autorizare, înregistrare și supraveghere a

medicamentelor în România.

➢ Am inițiat și obținut oficializarea adoptării clasificării ATC

(anatomică, terapeutică, chimică) a medicamentelor,

recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, România

fiind printre primele țări din lume care a făcut acest lucru. Am

reorganizat Nomenclatorul de Medicamente al Ministerului

Sănătății din România, potrivit acestei clasificări.

➢ Am fost, împreună cu prof. P. Ionescu-Stoian, inițiatorul și

organizatorul rețelei naționale de Farmacovigilență din

România (1973). Am fost redactor-șef adjunct (1974-1977),

apoi redactor-șef (1977-1990) al revistei

FARMACOVIGILENȚĂ, editată sub egida Ministerului

Sănătății și distribuită gratuit tuturor medicilor și

farmaciștilor din România.

➢ Am înființat primul Serviciu de Farmacologie Clinică din

România, la Spitalul Constructorilor, pe care l-am condus

(1981-92). Am inițiat, cu Laboratoarele Lafon din Franța,

înființarea celui de al doilea Serviciu de Farmacologie Clinică

din România, la Spitalul Universitar din București (1992).

➢ Am fost inițiatorul și autorul organigramei Proiectului de

Ordonanță a Guvernului și principiilor de organizare și de

funcționare ale AGENȚIEI NAȚIONALE A MEDICA-

MENTULUI (1993), în concordanță cu organisme similare

din țările europene. Acțiunea a fost una dintre cele mai

importante în cadrul reformei din domeniul

medicamentului și de pregătire a intrării României în

Uniunea Europeană.

➢ Am fost inițiatorul Comitetului Consultativ pentru

Protecția în Cercetarea Biomedicală (1992), devenit

ulterior Comitetul de Etică, prin care s-au introdus prima

54

dată în România principiile de bioetică în cercetarea

medicamentului.

➢ Ca președinte al Comitetului Farmacopeei Române am realizat

elaborarea și tipărirea FARMACOPEEI ROMÂNE ediția a X-

a (1993). Prin aceasta, România s-a situat printre primele 10

țări din lume cu cele mai multe ediții ale acestui Cod Oficial al

Medicamentelor.

➢ În calitatea de Președinte al Comisiei Medicamentului, care

printre altele era abilitată cu întocmirea Nomenclatorului de

medicamente autorizate în România, am introdus pentru prima

dată în nomenclator un capitol cuprinzând medicamentele

homeopate autorizate.

6.4. ALTE ACTIVITĂȚI

➢ Pentru tipărirea cărților proprii am înființat EDITURA

MINESAN în care am tipărit o mare parte din creațiile proprii

timp de peste 15 ani.

➢ Am înființat o revista on line, FIRST JOURNAL OF

HOMEOPATHIC PHARMACOLOGY, sub egida

Academiei de Științe Medicale, cu apariție trimestrială, pentru

promovarea internațională a ideilor mele inovatoare privind

domeniul medicamentului.

6.5. UN NOU CONCEPT TERAPEUTIC

➢ Ca o sinteză a peste 70 de ani de activitate în mai toate

compartimentele domeniului medicamentului și ca rezultat

al experiențelor și cunoștințelor complexe acumulate și

având în permanență preocupări profunde, subtanțiale de

analiză și sinteză, de renunțare la lucrurile depășite și de

promovare a ideilor și actiunilor purtătoare de progres, am

elaborat conceptul de: ,,BITERAPIE – O ERĂ NOUĂ ÎN

TERAPIA CU MEDICAMENTE”. Conceptul are la bază

legea Universală a Dualității. Potrivit acestei legi, pe

Planeta Pământ există numai două tipuri de medicamente,

unul alopat, de natură chimică și altul homeopat, de natură

fizică, informatică. Cele două tipuri de medicamente

existente în toate componentele Universului, se găsesc în

proporții egale, nu se exclud reciproc, ci se completează,

55

formând un întreg. La un moment dat orice substanță se

manifestă numai sub una dintre cele două forme în funcție

de doza folosită și modul de preparare.

7. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI

PROFESIONALE

7.1. La Organizația Națiunilor Unite (ONU)

➢ Șeful delegației oficiale a României la Comisia pentru

Stupeiante în anii 1973, 1974, 1976, 1978, 1981, 1986.

➢ Delegat oficial al României la Adunarea generală a ONU,

Sesiunea specială 1990.

➢ Șeful delegației oficiale a României la Conferință

Internațională pentru Reducerea Cererii de Droguri (1990).

➢ Invitat personal al Guvernului Marii Britanii la “European

Drug Prevention Week” (1992).

7.2. La Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ca expert al

OMS

➢ Participare la Simpozioanele de Farmacologie Clinică din

anii 1972, 1975, 1977, 1980, 1984.

➢ Reuniunea OMS cu organismele medicale naționale (1990).

➢ Seminar internațional al Consiliilor Naționale de Cercetare

(1991).

➢ Grup de lucru, Utilizarea rațională a medicamentelor (1991).

7.3. La Congrese și Conferințe Științifice Internaționale

➢ Participare la 19 manifestări

7.4. Vizite de documentare și audit în domeniul Farmaciei și

Farmacologiei

➢ Participare la 10 manifestări.

7.5. Citări în lucrări biografice internaționale și evidețieri de

către foruri internaționale și naționale

56

7.5.1. Internaționale

➢ Dictionary of International Biography, Cambridge,

Edition XXIII, 1993;

➢ The Internațional Who's who of Intelectuals, Ed.

XI, 1994;

➢ Nemuritorii. Academicieni Români (coord. Ioan

Ivanici, Paraschiv Marcu), București, 1995;

➢ Nicolae Ursea, Enciclopedie medicală românească

sec. XX, București, 2001. Who's Who în România,

București, 2002;

➢ Nominalizat de către Institutul Biografic American

pentru:

o - titlul de om al anului 2002

o - Medalia Americană de Onoare

o - Consilier în Comitetul de Cercetare

7.5.2. Naționale

➢ Ordinul Steaua României în grad de Cavaler (2002).

57

CAMELIA GENȚIANA CIUBUC

CURRICULUM VITAE

1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII

2. FAMILIA

3. TITLURI

3.1. - Profesionale

3.2. - În organizații profesionale

4.SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN ȚARĂ ȘI

STRĂINĂTATE

5. GRADE ȘI FUNCȚII

6. ACTIVITĂȚI

7. PARTICIPARE LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI

PROFESIONALE

Congrese și Conferințe naționale și internaționale

1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII

11 Aprilie 1972, Alba Iulia – România

2. FAMILIA

Tatăl – Doctor Biolog, Cercetător științific gradul I;

Mama – Profesor fizică-chimie.

3. TITLURI

3.1. Titluri profesionale

➢ Licență în Medicină – UMF Grigore T. Popa Iași, Medicină

58

Generală (1997);

➢ Medic stagiar (1997-1998);

➢ Medic rezident, Medicină de Familie (1998-2001);

➢ Medic specialist Medicină de Familie (2001);

➢ Licență în Farmacie UMF Grigore T. Popa Iași (2001);

➢ Medic Homeopat (2009);

➢ Masterat în Nutriție preventivă și curativă, UMF Grigore T.

Popa Iași (2017).

3.2. Titluri în organizații profesionale străine

➢ Membru WISH – World Institute for Sensation Homeopathy

3.3. Specializare-perfecționare în țară și străinătate

➢ Cursuri de Homeopatie – International Academy of

Clasical Homeopathy – Greece (2004-2007);

➢ Atestat în Studii complementare în Homeopatie (2009);

➢ Wednesdays with Rajan – curs săptămânal on line al Dr.

Rajan Sankaran (2010-2011)

➢ Certificat de studii în Noua Medicină Germanică –

Universitet Sandefjord (2011);

➢ Certification course Thetahealing basic DNA –

ThetaHealing Institute of Knowledge, Ammon, USA

➢ Certificare John Maxwell Team - pentru coach, teacher,

trainer și speaker (2014);

➢ Cursul de formator în Homeopatie – certificat de

Ministerul Sănătății din România (2015);

➢ Cursul de formator în Homeopatie - Advanced Teacher

Training in Sensation Method - The Other Song -

International Academy of Advanced Homeopathy -

Mumbai, India (2015);

➢ Medical consultation training program - Cursuri de nutriție

- SHARAN India (2015);

➢ Master ,,Nutriție preventivă și curativă”(2016-2017).

➢ Între anii 2015-2018, câte 3 luni pe an de practică clinică la

The Other Song International Academy of Advanced

Homeopathy – Mumbai India.

59

4. GRADE ȘI FUNCȚII

➢ Directorul Editurii Minied, prima editură specializată pe literatură

medicală homeopatică din România (din 2004 până în prezent).

➢ Reprezentant în România al Academiei de Studii Avansate în

Homeopatie The Other Song din Mumbai, India. (începând din

anul 2012 până în prezent).

5. ACTIVITĂȚI

5.1. Profesionale

➢ Medic de Familie la Dispensarul Medical din Comuna Râmeț,

Jud. Alba (1997-1998);

➢ Medic homeopat în cadrul Cabinetului Medical Individual - Dr.

Ciubuc Camelia Gențiana (din 2010-prezent).

5.2. Editoriale

➢ În calitate de director al Editurii Minied am îngrijit apariția unui

număr de 18 cărți de homeopatie, traduceri din limba engleză,

literatură de specialitate clasică și contemporană.

➢ Coautor, împreună cu Academician Prof. Dr. Dumitru Dobrescu

a lucrării: ,,O NOUĂ ȘTIINȚĂ MEDICALĂ –

FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ, Editura Minied, 2018.

5.3. Manifestări de homeopatie

Am organizat:

➢ Cursurile video ale Dr. Rajan Sankaran în România (2008-2009);

➢ 7 seminarii naționale de homeopatie cu unii dintre cei mai

renumiți lectori din străinătate (2006-2018);

➢ Conferința Națională WISH (World Institure for Sensation

Homeopathy) cu participare internațională (2016);

60

➢ Cursuri de formare continuă on line, ca parte a activității în

România a Academiei de Studii Avansate în Homeopatie The

Other Song Mumbai, India:

▪ Introducere în Homeopatie (Essential Homeopathy)

(2015-2016);

▪ Cursuri de mentoring (2016-2017);

▪ Cursuri de repertorizare (2017);

➢ Premiera în România a primului documentar despre homeopatie,

producție americană, ,,Doar o Picătură”(2017);

➢ Stagii de Cursuri Avansate în Homeopatie, de două săptămâni,

pentru grupuri de medici homeopați români în India, la The Other

Song Academy of Advenced Homeopathy (2016-2018).

6. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI

PROFESIONALE

Naționale

2016 – București, prezentare de caz în cadrul Conferinței

naționale WISH cu participare internațională;

2018 – Iași, UMF Grigore T. Popa, Facultatea de Farmacie,

prezentare cu tema: Homeopatia, de la tradiție la modernitate –

Congresul Național al Studenților Farmaciști din România.

Internaționale

2015 – Mumbai, India, CMPHMC Homeopathic Medical

College, Homeopathy in Romania – part of the Conference

Homeopathy in Europe

2018 – Pune, India, prezentare de caz în cadrul National

Homeopathic Mega Seminar.