10octombrie

2009

24 pagini,

1 leu

an X, nr. 130

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

„Via]a unui dosar“ de SecuritateWiliam Totok

Reg`ndirea Istoriei la [apte deceniide la Pactul Ribbentrop-MolotovGabriel Andreescu

Restitutio Benjamin FondaneLuiza Palanciuc [i Mihai {ora

Alte chimerice f\pturiValeriu Gherghel

Importan]a istoriei conceptualepentru [tiin]ele umaniste [i social-politice din Rom=niaVictor Neumann

Individul`mpotrivaStatuluiLIVIU ANTONESEI

Mul]umiri Domnului Teodor M\rie[

Nu, nu am ales acest titlu pentru a-l oma-gia pe John Stuart Mill, de[i o merit\ cu pri-sosin]\, ci pentru a marca `ncheierea cusucces a protestului extrem al d-lui TeodorM\rie[. Domnia Sa [i-a sacrificat s\n\tatea,chiar via]a, `n exclusivitate pentru Dreptate[i Adev\r, iar nu pentru vreun scop personalsau egoist, de grup. Dl. M\rie[ merit\, debun\ seam\, `ntregul nostru respect, dar [isprijinul nostru `n continuare, c\ci b\t\liaDomniei Sale – care este, sau ar trebui s\fie!, [i b\t\lia noastr\ – e departe de a se fi`ncheiat. Deocamdat\, `nregistr\m acest suc-ces uria[, ob]inut `n cele din urm\ de un sin-gur om. Din acest motiv, cred c\ solidarita-tea noastr\ – destul de limitat\ [i precar\ – depe durata protestului sacrificial, va trebui s\g\seasc\ resursele necesare pentru a spori,va trebui s\ fie mai sus]inut\ [i mai ferm\.

Ar fi cu totul lipsit de onestitate s\ ne aro-g\m noi, cei care prin semnarea de apeluri,prin articole `n ziare [i interven]ii pe internetne-am manifestat `n vreun fel simpatia [isprijinul fa]\ de ac]iunea temerar\ a d-luiM\rie[, vreun merit. Nu, victoria a fost unaaproape exclusiv personal\, una a Individu-lui `mpotriva Statului. Un singur om a `nvinsMolohul. Iar faptul `n sine trebuie s\ ne de-termine s\ ne punem ni[te `ntreb\ri [i `n ceeace prive[te natura Statului care ne adminis-treaz\, calitatea institu]iilor sale politice [ijuridice, dar [i `n ceea ce prive[te calitateavie]ii noastre publice [i comunitare `n gene-ral. Pentru c\, acum, la sf`r[itul jertfei d-luiTeodor M\rie[, dincolo de bucuria succesu-lui, concluziile pe care le putem formula s`ntdestul de triste, dac\ nu de-a dreptul sumbre.

(continuare `n pagina 3)

EDIT

OR

IAL

Ia[i, Biblioteca Eminescu - 1936 Ia[i, Biblioteca Eminescu - 1936 [[ulei pe p`nz\, 50x70ulei pe p`nz\, 50x70 ]]

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Daniela C\lc=iNum\r ilustrat cu lucr\ri de Daniela C\lc=i

octombrie 2009

2 AgoraTIMPUL

NOTE INUTILE

OVIDIU PECICAN

Ideea de a arhiva, de a depozita, de a stoca,a pune deoparte (nu alandala, ci prelucr`nd pri-mar sursele, ordon`ndu-le, grup`ndu-le dup\ uncriteriu – tematic sau formal, ori axiologic, orisentimental, ierarhic etc. – stabilit prin liber\decizie) reprezint\ o achizi]ie care a ]inut ini]ialde o tendin]\ de a tezauriza m\rturiile trecutului`n vederea asigur\rii permanen]ei memoriei al-tor timpuri, dar [i pentru a facilita anumite ope-ra]iuni ale prezentului [i chiar ale viitorului.Aceste abord\ri pot fi: compararea achizi]iilor/pierderilor din dou\ sau mai multe momentediferite; `nsumarea unor succese sau e[ecuri;marcarea acelor realiz\ri sau stagn\ri sau pier-deri a c\ror amintire r\m`ne, `ntr-un fel sau al-tul, important\; instituirea unor liste, `n virtuteaunor criterii specifice, `n care se `nsumeaz\ ti-puri, genuri, categorii, specii sau m\rturii rele-vante pentru o anume experien]\.

Defini]ia standard a arhivei se refer\ la unloc sau o colec]ie con]in`nd `nregistr\ri, docu-mente sau alte materiale de interes istoric. ~n]e-legerea acestui „loc“ ca topos mental, parte aunei cutii de rezonan]\ a interiorit\]ii – ceea ceface din el un loc „a-topic“ – [i a subiectivit\]ii(presupun`nd deci o pozi]ionare-unicat [i o am-prentare personal\) permite utilizarea terme-

nului de arhiv\ ca pe un concept cu valen]eexplorative considerabile.

Ideea de arhiv\ a trecut, dup\ o istorie subsi-diar\, modest\, odat\ cu modernitatea, `n prim-planul aten]iei cercet\torilor. Arhivarea, ini]ialo tehnic\ legat\ de institu]ionalizarea memoriei[i perceput\ ca o „birocratizare“ (ordonare, sor-tare, triere, catalogare) a devenit, odat\ cuMichel Foucault [i apoi cu Boris Groys, o for-mul\ de explorare [tiin]ific\. Arhivarea este uti-l\ prin opera]iunile pe care le permite („m\sura-re“, ordonare). Dar `n timp ce Foucault o `n]e-lege `ntr-un fel, Groys vine cu o reelaborare aconceptului. ~ntr-un interviu din 1998, el preci-zeaz\ c\: „Exist\ `n mod evident paralele `ntreideea mea [i a lui Foucault, totu[i eu difer deFoucault `n `n]elegerea a ceea ce structureaz\intern arhiva. Pentru Foucault, principiul struc-tural dind\r\tul arhivei este orice determin\ `n-tr-un anumit moment al timpului descrierea [ti-in]ific\ a realit\]ii. Bazele materiale ale arhiveis`nt diferitele media `n care ele `nsele se mani-fest\. C`nd privim `ns\ la modul cum s`nt forma-te arhivele, realiz\m c\ aceasta nu se `nt`mpl\dup\ taxonomiile clasice descrise de Foucault, cidup\ principiile media. ~n interiorul arhivei rea-litatea figureaz\ ca o carier\ semiotic\, nu, cumcredea Foucault, `n calitate de referent. S`nt `n-grijorat de o `n]elegere a istoriei ca fiind cevade care ne amintim, deoarece nu [tiu care ar pu-tea fi mediul acelei memorii. Este greu de cre-zut c\ acest mediu ar trebui s\ fie sufletul sauincon[tientul. Acestea s`nt media despre care eunu pot spune cum arat\ [i, ca atare, ele s`nt r\-m\[i]ele unei ere idealiste. Memoria se g\se[teoriunde este prezent\ `ntr-un mediu specific.Trecutul, cu alte cuvinte, ne este dat numai `ncolec]iile muzeelor, nu `n psyche sau `n incon-[tient. Acestea s`nt locurile unde semnele s`nt

ar\tate prin media lor respective“. (SvenSpieker, Boris Groys on the logic of collecting,8 octombrie 1998).

Se vede limpede din spusele lui Groys nudoar delimitarea pe care o propune acesta `ntreconcep]ia foucaultian\ despre arhiv\, ci [i ne`n-crederea ̀ n ceea ce el nume[te idealism. De fapt`ns\, nu ai nevoie s\ reduci drastic ideea de me-diu de comunicare la expresii grosier materiale,a[a cum pare c\ face Groys. Mediul memoriei– ca [i al altor experien]e subiective, de altfel,de la fulgura]iile celei mai superficiale actuali-t\]i interioare p`n\ la expresii mai elaborate, detipul reveriilor, fantasm\rilor n\sc\toare de fic-]iuni [i chiar al experien]elor onirice etc. – nutrebuie identificat cu „sufletul“ sau „incon[tien-tul“, ci cu dinamica psihic\, ra]ional\ [i ira]io-nal\, deopotriv\, `n stare de veghe [i `n stare desomn, constatabil\ `n mod ne`ndoielnic [i, `norice caz, m\surabil\ `n mai multe chipuri (prin„detectorul de minciuni“, tensiometru [i mi[-c\rile oculare etc.). F\r\ a c\dea necesarmente`n foucaultianism, o asemenea interpretare sedelimiteaz\, totu[i, de interpretarea groysian\ amediului prin excelen]\ prin care se exprim\arhiva ca muzeu. Mensurabilitatea absolut\ [icuprinderea la nivelul vizibilit\]ii directe nu potfi dec`t cazurile particulare ale manifest\riiunor arhive par]iale, celelalte r\m`n`nd `n largulsubiectivit\]ii personale.

Acest lucru l-au `n]eles c`t se poate de bineorientalii – yoghini, practican]i ai medita]ieizen, ai exerci]iilor spirituale chineze[ti (grupate`n jurul lucrului cu energia qi) –, care nu auconfundat niciodat\ expresiile obiectivante aleunei realit\]i interioare cu existen]a realit\]ii`nse[i. De at`tea ori acea suit\ de procese [i de-cant\ri r\m`ne opac\ privirilor, auzului [i v\-zului celui de al\turi, `nc`t se poate socoti c\

recursul la un mediu conectat de aceste sim]uri– sau de celelalte – este, dac\ nu `nt`mpl\toare[i sporadic\, atunci m\car selectiv\.

Una dintre dovezile care pot fi aduse f\r\efort `n sprijinul afirma]iilor de mai sus este le-gat\ de ideea, reprezentarea [i realitatea prezen-tului. Prezentul este, prin for]a lucrurilor, greude „prins“, efemer `n cel mai `nalt grad, par]ialpredictibil `nainte de a se produce, dar iute [iu[or metamorfozabil `n trecut. „~mbl`nzirea“lui pentru a-l transforma `ntr-un r\stimp docil,posibil de domesticit, al vie]ii (personale [i co-lective, ultimul ca expresie a istoriei), „`nghe]a-rea“ lui `ntr-un spa]iu mental virtual, spre ana-liz\ [i decizie, este o direc]ie de explorat pentruo administrare mai fructuoas\ a ocaziilor vie]ii.Metoda ob]inerii unui asemenea efect este cu-noscut\ prin practicile orientale ale deta[\rii desine [i de `mprejur\ri; din recomand\rile stoici-lor [i ale cinicilor. „~nstr\inarea“ de propriilesenza]ii, st\ri, du-te – vino-ul dinspre „eu“ spre„el“/ „ea“ [i `napoi, autoscopia reprezint\ o teh-nic\ aferent\ acestui exerci]iu indispensabil.

Transformarea prezentului `n arhiv\ a pre-zentului `nseamn\ punerea `n abis (deci dedu-blarea `n scopul ob]inerii unei „spa]ieri“, alunei reflect\ri/ oglindiri a propriului timp acut,imediat), producerea unui interval de timp sus-pendat [i paralel cu cel real, cre`nd „depozite“(„stoc\ri“) de prezenturi. Ea presupune, deopo-triv\, o istoricizare instantanee, provizorie [imomentan\ a clipei, [i o ie[ire din timp, o scoa-tere a acesteia din fluxul temporal.

Procedura este mental\, chiar dac\ ea poatelua [i forma unor nota]ii retrospective (jurnal).

Beneficiul de prim\ instan]\ de pe urma eieste „locuirea“ – „colonizarea“ – clipei, p\r\si-rea st\rii de „a fi tr\it“ `n folosul lui „a tr\i“, de-p\[irea superficialit\]ii.

Prezentul ca arhiv\ a prezentuluiCAPRICORN

www.timpul.ro

BOGDANC|LINESCU

~n iulie a fost adoptat\ de Adunarea parla-mentar\ a Organiza]iei pentru Securitate [i Co-operare `n Europa o rezolu]ie ce condamn\stalinismul [i nazismul [i propune ca ziua de23 august (ce coinciden]\ fericit\!) s\ devin\Ziua victimelor stalinismului [i nazismului.Propus\ de Slovenia [i de Lituania, rezolu]ia afost votat\ aproape `n unanimitate. Din 320 dedeputa]i, doar 8 au votat ̀ mpotriv\ [i 4 s-au ab-]inut. Printre adversari, bine`n]eles, deputa]iicomuni[ti (oare ce scandal ar fi fost dac\ rezo-lu]ia ar fi condamnat comunismul?). Cei dinFran]a au lansat peti]ii numeroase f\r\ preamare succes. M-am uitat la semnatari [i amconstatat cu stupoare c\ exist\ – `nc\ – nume-roase organiza]ii ce ap\r\ stalinismul. Printreele, „Asocia]ia pentru rena[terea comunismu-lui“ [i mai ales JRCF – Jeunes pour la Renais-sance du Communisme en France. De pesite-ul acestei organiza]ii aflu c\ scopul lor ede a organiza revolu]ia ̀ n Fran]a gra]ie unei ar-mate „populare“. Tinerii pentru rena[terea co-munismului `i au drept model pe Castro [i peChavez, se declar\ „r\zboinici pacifi[ti“ (sic)ce lupt\ `mpotriva capitalismului, imperialis-

mului [i… r\zboiului (iar sic). Nu [tiu dac\ a-ceast\ organiza]ie are mul]i simpatizan]i (spertotu[i c\ nu) `ns\ s`nt sigur c\ prime[te sub-ven]ii publice.

Societatea civil\ `n Fran]a

Una dintre marile diferen]e `ntre Fran]a [iAmerica e societatea civil\ (Tocqueville anti-cipa genial rolul pe care-l vor juca asocia]iilelibere `n reu[ita Americii). ~n America e nor-mal s\ lucrezi `ntr-un institut (think tank) pri-vat [i independent; `n Fran]a e[ti privit cu ne-`ncredere, pari bizar iar atunci c`nd trebuie s\completezi o h`rtie administrativ\ nu [tii ce s\scrii `n dreptul c\su]ei „Profesiunea“. Mi s-a`nt`mplat foarte des s\ am discu]ii absurde cuziari[ti ce m\ interogau ne`ncrez\tori: „Dar ci-ne v\ d\ bani?“, „{i cum, nu s`nte]i cercet\torde Stat?“. E drept c\ termenul nu are aceea[isemnifica]ie pentru toat\ lumea. ~n ceea ce m\prive[te, consider c\ apar]ine societ\]ii civiletot ce nu depinde de Stat: lumea privat\ cu totcu intelectuali, muncitori [i patroni. Cum doaro infim\ parte dintre ei se angajeaz\ `n dezba-terile de societate, problemele esen]iale s`ntfagocitate de reprezentan]ii statului. Ace[tia aumai mult timp [i cunosc mai bine c\ile puterii.Asta nu `nseamn\ c\ to]i cei care primesc banipublici s`nt elimina]i. Printre ei s`nt c`]iva ceau sim]ul reformelor [i recunosc defectele sec-torului public `n care lucreaz\. De multe ori,ace[tia aduc contribu]ii decisive la dezbateri [ireforme importante. ~n Fran]a, func]ionarii su-periori, politicienii [i sindicatele s`nt bine `n-fip]i `n terenul discu]iilor despre societate [i

economie. Se consider\ majoritari [i au drep-turi de la bun `nceput. Ei [tiu ce e mai binepentru noi to]i, inclusiv pentru copiii no[tri.

Din nou despre ecologia totalitar\

Am scris de mai multe ori despre deriva e-cologist\ actual\. S`ntem bombarda]i de obli-ga]ii ecologice [i, dac\ nu le achit\m, ni se pre-zice sf`r[itul lumii. Toate vocile discordantes`nt sufocate, oric`t de [tiin]ifice ar fi ele. Cade exemplu Raportul Alan Carlin, realizat deun savant de la Agen]ia american\ pentru pro-tec]ia mediului `nconjur\tor, ale c\rui conclu-zii contrazic discursurile oficiale. Temperaturaatmosferei globului nu cre[te iar dioxidul decarbon nu are nici o influen]\ asupra climatu-lui (vezi articolul meu din septembrie). Iat\`ns\ c\ [i func]ionarii oficiali par a fi atin[i descepticism ecologic. Ultimul comunicat al or-ganiza]iei GIEC (Grupul de exper]i intergu-vernamentali `n schimb\rile climatice) de lamijlocul lunii septembrie e ambiguu: se vor-be[te de… r\cirea planetei `n urm\torii 30 deani. Ca din `nt`mplare, presa francez\ a fentatabil concluziile GIEC-ului…

Sacha Guitry: La correspondancede Paul Roulier-Davenel

~n aceast\ coresponden]\ fictiv\ (publicat\recent de Editura de Fallois), personajul Paul

Roulier-Davenel e autor de piese de teatru cutitluri inspirate: J’ai ma capote, Le fils de Bou-Bou, Les Boularangiers, Le livre de ma cou-sine, Le caleçon de mon oncle, Le vieuxcochon, L’enfant de l’eunuque.

Aforismele aceluia[i personaj s`nt [i eledemne de re]inut: „Le thé=tre est uniquementun lieu où l’on doit se distraire. Ce n’est pasautre chose qu’un lieu de plaisir“. „L’art ducomédien est vraiment la prostitution des sou-venirs“. „Une pièce est faite pour être jouée etnon pour être lue. Du moment qu’une pièce estmeilleure à la lecture, elle est ratée“. „J’ai cou-ché avec une petite très gentille et qui, dansses rapports avec les messieurs, a l’habitudede remédier à sa maigreur par l’adjonctiond’une de ses petites amies“. „Les églises sonttoujours ouvertes, les prisons sont toujoursfermées. Les églises sont toujours vides, lesprisons sont toujours pleines!“

M`ndrie na]ional\

Celebrul constructor de ma[ini Renault aavut o cre[tere a cifrei de afaceri `n 2009 gra]iev`nz\rilor de… Dacia Logan [i Sandero. ~nFran]a, v`nz\rile au crescut cu 18% de la `nce-putul anului, Dacia situ`ndu-se pe locul opt lav`nz\rile de autoturisme ieftine `ntrec`nd chiarfirmele Fiat sau Nissan. Chiar [i `n Germania,v`nz\rile au cunoscut o explozie de 346 . Cinespunea c\ nu mai trimitem nimic la „esport“?

Paris, octombrie 2009

Rezolu]ia de condamnare a stalinismului[i organiza]iile comuniste din Fran]a

3

octombrie 2009

AgoraTIMPUL

www.timpul.ro

LIVIUANTONESEI

(continuare din pagina 1)

S-au scurs mai multe luni, dintre care cele74 de zile de protest extrem al d-lui TeodorM\rie[, pentru ca institu]iile statului rom=n s\pun\ `n oper\ o decizie a „Cur]ii Europenepentru Drepturile Omului“, care – repet a nu[tiu c`ta oar\ – nu era consultativ\, nici de tiprecomandare, ci executorie, deci obligatorie.O-BLI-GA-TO-RIE! Abia pe 12 octombrie,`n a cea de-a 70-a zi de grev\ a foamei, Par-chetul General a dispus `nceperea pred\riidosarelor c\tre „Asocia]ia 21 Decembrie“,parte `n proces. Institu]iile militarizate carede]ineau documente calificate drept „secrete“le-au desecretizat [i au `nceput transferulc\tre asocia]ie dup\ `nc\ patru zile de grev\ afoamei a d-lui M\rie[. Toate, mai pu]in SRI.Prin urmare, SRI se consider\ un fel de stat `nstat, nesocote[te at`t deciziile CEDO, c`t [i pecele ale Parchetului General b\[tina[; iar sta-tul `n care un asemenea lucru se poate petrecenu este, cu siguran]\, un stat de drept! Amin-tesc, `n trecere, c\ Rom=nia este membru UE,c\ a adoptat aquis-ul comunitar, c\ este mem-bru ONU, NATO, deci al tuturor institu]iiloreuropene [i interna]ionale importante. {i, to-tu[i, `ntr-o asemenea ]ar\, principalul serviciude informa]ii, `[i permite s\ ignore cu senin\-tate at`t legea intern\, c`t [i pe cea interna-]ional\.

Trec`nd peste faptul c\ SRI se situeaz\ cutotul `n afara legii, mai apar ni[te `ntreb\ri. Pecine ap\r\ SRI? De ce se comport\ ca un ex-celent urma[ al fostei Securit\]i? De ce tratea-z\ ca „secrete de stat“ documentele privindperioada imediat pre-revolu]ionar\ [i eveni-mentele revolu]ionare din decembrie 1989?~n condi]iile `n care Rom=nia de azi, de dup\dou\zeci de ani, nu mai este cea de dinaintede 22 decembrie 1989, modul de a proceda alSRI nu are absolut nici o logic\. Nu-mi ima-ginez c\ SRI nu va fi sesizat schimbarea de

regim de acum dou\zeci de ani... Nu mai tr\-im `ntr-o dictatur\, ci `ntr-o democra]ie, ]aranu mai este supus\ f\r\delegii, ci legii, alia]iiRom=niei nu mai fac parte din CAER [i Pac-tul de la Var[ovia, ci din UE [i NATO. De ce]ine SRI s\ pun\ sub semnul `ntreb\rii acesterealit\]i este greu de `n]eles. S\ sper\m c\pre[edintele, care are serviciile de informa]ii`n subordine, `n mod direct, dar [i prin inter-mediul „Consiliului Suprem de Ap\rare a}\rii“, va face ceea ce este de f\cut. Sper c\se consider\ pre[edintele unui stat democra-tic de drept, nu al unei stru]o-c\mile comu-nisto-democratice, nici al unei republicibananiere.

Dup\ 74 de zile de greva foamei, dl.Teodor M\rie[, Individul, a `nvins Statul. Prinmijloace pa[nice, care nu-i puteau d\una de-c`t lui. ~ntr-un stat de drept, nu ar fi fost nevo-ie de un asemenea protest. ~ntr-un stat dedrept, decizia CEDO ar fi fost pus\ imediat [iin integrum `n aplicare. Nu s`ntem, prin ur-mare, locuitorii unui stat de drept. {i asta nuse petrece numai din pricina politrucilor [i aadministratorilor no[tri, a prostului mers alinstitu]iilor noastre politice, administrative [ijudiciare, ci [i din pricina noastr\, a slabeinoastre coeziuni comunitare, a solidarit\]iinoastre precare `n ceea ce prive[te cauzele [ivalorile cu adev\rat importante, a blestemu-

lui nostru ce pare funciar [i care st\ sub sem-nul lui „merge [i a[a“.

~n fond, nu avem `nc\ la dispozi]ie un ve-ritabil stat de drept pentru c\ nici noi nu ne-am hot\r`t s\ fim cu adev\rat ni[te cet\]eni.Protestul extrem al d-lui Teodor M\rie[ aavut [i menirea de a ne reaminti aceast\ ano-malie. Trebuie s\-i mul]umim [i pentru asta.Din p\cate, cei mai mul]i dintre noi avem omemorie slab\, cu foarte multe goluri. Or, peo asemenea structur\, a[a de [ubred\, nu sepoate construi nimic consistent, nimic solid,nimic rezistent – nici legi respectate, nici in-stitu]ii func]ionale, nici proceduri eficiente.

Individul `mpotriva Statului

Ia[i, Teatrul Na]ional-1928 [ulei pe p`nz\, 50x70]

SORINBOCANCEA

Observ `n ultima perioad\ amploarea pecare o are o anumit\ practic\ a oamenilor poli-tici: autoextragerea din contextul pe care `ldiscut\, ca [i cum tot ceea ce se `nt`mpl\ pescena politic\ nu este provocat [i de c\tre ei.Politicienii no[tri ni se prezint\ ca anali[ti po-litici [i nu ca adep]i ai unei ideologii politice,activi[ti `n propriile partide [i oameni care de-cid. Este suficient s\ prive[ti orice talk showpolitic, de pe oricare post de televiziune, pen-tru a vedea cum politicienii vorbesc `n loculpolitologilor, comentatorilor, jurnali[tilor [i al

altor persoane ce se ocup\ de interpretareamesajelor [i a gesturilor politice.

Cred c\ la originea unui astfel de compor-tament este mitul obiectivit\]ii `n politic\, cre-din]a c\ exist\ un loc simbolic privilegiat `ncare, dac\ reu[e[ti s\ te plasezi, po]i fi privitca de]in\torul unui adev\r incontestabil sau camesager al cuv`ntului divin. Este `n joc unrefuz de a recunoa[te propriile determin\ri [ipropriile convingeri ideologice, ca [i cum da-c\ ai fi descoperit cu a[a ceva ri[ti s\ fii trimisla izolare `n leprozeria de la Tichile[ti.

Boala afirm\rii seme]e a apolitismului dedup\ ’89, c`nd o mare parte dintre rom=ni au`nghi]it otrava pasivit\]ii politice ca pe un ma-re leac, nu a disp\rut, ci a c\p\tat o alt\ form\:a politicii `mbr\cat\ `n hainele unei iluzorii o-biectivit\]i. Politicienii no[tri vorbesc de crizaeconomic\ [i de cea politic\ de parc\ tocmaiar preg\ti ni[te studii pentru vreo conferin]\pe astfel de teme. Cu greu po]i citi pe chipulvreunuia o urm\ de asumare a responsabili-

t\]ii, fiindc\ aproape to]i afi[eaz\ masca omu-lui plasat `n afara problemei.

~n acest curent se `nscrie [i campania me-diatic\ ce i-a vizat pe intelectualii ce au `n-dr\znit s\ se exprime `n leg\tur\ cu ac]iunilelui Traian B\sescu. S-au f\cut dou\ liste: unacu cei pro- [i alta cu cei anti-B\sescu. Dup\modul `n care au fost prezentate, s-a indusideea c\ trebuie s\ ai mare grij\ pentru caredintre liste optezi, fiindc\ `]i po]i rata [ansa lapuritatea obiectivit\]ii. Dar care dintre celedou\ liste con]in nomina odiosa? De ce s`ntmai „vinova]i“ unii dec`t al]ii, de ce ar aveadreptate doar unii, de ce nu au voie intelectua-lii s\ aib\ dreptate sau s\ se `n[ele, s\ fiedemni sau ling\i `n politic\? Pentru c\ s`ntintelectuali, replic\ „teologii“ din mass media[i din societatea civil\ rom=neasc\. Potrivitlor, intelectualii nu au voie s\ sus]in\ pe ni-meni, fiindc\ trebuie ca ei s\ se ocupe doar deadev\r. Politicienii pot fi sus]inu]i public doarde v`nz\toarele de la aprozar, de mecanizatori[i de alte categorii de oameni ai muncii de laora[e [i sate. Intelectualii nu se pot deda la

astfel de ac]iuni reprobabile, fiindc\, vorba luiBenda, ar tr\da adev\rul.

Poate c\, dac\ lucrarea lui Benda ar fi fostcitit\ la timp, intelectualii anilor ’30 nu ar maifi `mbr\]i[at ideea legionar\; poate c\, dac\ast\zi c\ut\torii obiectivit\]ii nu l-ar mai lec-tura necritic pe Benda, ar putea fi mai pu]inipocri]i [i ar `n]elege c\ este dreptul fiec\ruiindivid de a sus]ine [i combate pe cine vrea,chiar dac\ este intelectual.

Niciun intelectual (de st`nga sau dreapta,pro sau contra, fa]\ sau spate) nu va aduce unzeu la Cotroceni (chiar dac\ ar fi posibil a[aceva, `ntr-o societate ce se simte bine `n pro-pria laicitate nici nu ar fi indicat) [i nici nu va`mpiedica accederea unui diavol cu chip u-man la cea mai `nalt\ func]ie `n stat. ~ns\ pre-zen]a intelectualilor `n dezbaterile politice, cupartizanatele lor (pe care le socotesc legiti-me), m\ bucur\ din cel pu]in dou\ motive:ace[tia fac mai pu]ine dezacorduri [i iau dintimpii de anten\ al politicienilor care vorbescdespre faptele lor politice ca ni[te savan]i.

Mitul obiectivit\]ii `n politica rom=neasc\

EDITORIAL

AgoraTIMPUL4

octombrie 2009

WILLIAMTOTOK

Despre Securitate s-a scris mult `n ulti-mii ani. Impulsul decisiv de a scrie desprepoli]ia politic\ a venit pentru unii doardup\ ce au studiat documentele p\strate `ndosare. Deseori aceste scrieri, `ns\, au fosttributare unor tendin]e selective, extremde subiective. Astfel, nu mecanismul defunc]ionare a unui aparat represiv se afla`n aten]ia autorilor, nici adev\rul docu-mentar [i istoric, ci propria biografie, pro-priul destin filtrat prin prisma unui „o-biectiv“ al Securit\]ii.

Lectura propriului dosar este una dincele mai nepl\cute lecturi posibile. Aceast\

constatare se poate citi [i pe coperta volu-mului „Via]a unui dosar“. Cartea a fostscris\ de prozatorul [i poetul JohannLippet [i a ap\rut la editura german\Wunderhorn din Heidelberg.

Lippet a p\r\sit Rom=nia `n anul 1988.El a fost membru fondator al Grupului deAc]iune Banat (Aktionsgruppe Banat).Aceast\ grupare de scriitori germani dinTimi[oara a existat `ntre anii 1972 [i 1975[i a fost destr\mat\ `n mod brutal de c\treSecuritate. Membrii grupului au fost su-pu[i unor tracas\ri permanente, dublate deperchezi]ii, amenin]\ri, interogatorii [iarest\ri.

Anul trecut Lippet a primit de la CNSASdosarul pe care i l-a `ntocmit Securitatea.Este vorba despre un dosar de urm\rire in-formativ\ [D.U.I.] `n care serviciul secret adepus pe l`ng\ numeroase note colectate dela colaboratori neoficiali, procese verbalede supraveghere a telefonului, note de ana-liz\, planuri de m\suri, scrisori confiscate,planuri de compromitere [.a.m.d.

Dosarul de urm\rire informativ\, `n careautorului i s-a dat numele de cod „Luca“, afost deschis `n 1982. P`n\ atunci el fusese„lucrat“, precum suna termenul tehnic `njargonul Securit\]ii, `ntr-un a[a-numit „do-sar problem\“ respectiv `n dosarele colegi-lor s\i din fostul Grup de Ac]iune [i din ce-naclul literar al Asocia]iei Scriitorilor dinTimi[oara, „Adam Müller-Guttenbrunn“,al c\rui membru a fost.

Lippet a sintetizat cu acribie toate docu-mentele cuprinse `n dosar, reconstituinddin aceast\ perspectiv\ o parte a proprieisale biografii. Scriitorul evit\ striden]ele deorice fel, refuz`nd s\ satisfac\ voyeurismulunor cititori avizi de dezv\luiri senza]iona-le. El ofer\ publicului, `n schimb, o adev\-rat\ vivisec]ie a unui mecanism politic, pus`n mi[care de ofi]eri ai Securit\]ii. Numelelor apar `n aceast\ remarcabil\ carte, depild\ cel al coordonatorului opera]iunilorrepresive, locotenent-colonelul NicolaeP\durariu; locotenentul Ioan Beletescu,responsabil cu supravegherea TeatruluiGerman de Stat din Timi[oara, unde Lippet

lucra ca secretar literar; locotenentul majorPetru Pele; locotenent colonelul AntonieIanculescu; [eful Securit\]ii locale, colone-lul Aurel Mortoiu (transferat la Bucure[ti [iavansat la gradul de general); succesorulacestuia, colonelul Ion Cristescu [i `nc\mul]i al]ii.

In centrul aten]iei poli]iene[ti se aflauscrierile lui Lippet. Textele sale fuseser\traduse, interpretate [i analizate, fiind con-siderate „ostile“, „tenden]ioase“ sau „inter-pretative“, precum notau ofi]erii `n proce-sele lor verbale, trimise cu regularitate laDirec]ia 1 din Bucure[ti, care se ocupa decombaterea opozi]iei interne.

Cartea lui Lippet, scris\ la persoana 1,este un document de o valoare excep]iona-l\ [i o m\rturie obiectiv\ despre mecanis-mele represive ale statului comunist. Armerita tradus\ `n limba rom=n\.

Johann Lippet, Das Leben einer Akte.Chronologie einer Bespitzelung durch dieSecuritate (Via]a unui dosar. Cronologiaunei supravegheri de c\tre Securitate),Wunderhorn, Heidelberg, 2009, 158 p.

„Via]a unui dosar“ de Securitate

www.timpul.ro

ADRIAN NI}|

Editura Trei a publicat recent o lucrarece trateaz\ despre c`teva teme cu mare priz\la public, Certitudinile unui sceptic – EmilCioran, scris\ de Marius Dobre. Cercet\torla Institutul de Filosofie [i Psihologie,,Constantin R\dulescu-Motru“ [i totodat\profesor la Facultatea de Psihologie aUniversit\]ii ,,Titu Maiorescu“, autorul seafl\ la cea de-a treia produc]ie editorial\,dup\ ~nsemn\ri filosofice [i O teorie logic\asupra autorit\]ii.

Lucrarea este izvor`t\ din convingereaautorului c\ dincolo de stilul cioranian, me-taforic ori poetic, se afl\ concep]ii filoso-fice bine articulate. De[i nu-[i propune s\-lfac\ mai logic sau mai clar pe marele stilist,autorul vrea s\ aduc\ la lumin\ c`teva teme[i idei filosofice care ar putea sus]ine `nca-drarea lui Cioran printre filosofi. S`nt pro-puse astfel opt teme, tratate fiecare `ntr-uncapitol separat al lucr\rii: desp\r]irea de filo-sofie, scrisul ca eliberare, scepticismul, via]aca agonie, istoria, utopia, lupta cu Dumnezeu[i marea obsesie numit\ Rom=nia. Av`nd `nvedere aceast\ arie tematic\, cititorul aces-tui articol va fi fost pus `n dificultate `n le-g\tur\ cu titlul: de[i trateaz\ despre scepti-cism `ntr-un singur capitol al lucr\rii, aceas-ta se nume[te totu[i Certitudinile unui scep-tic. Precaut, Marius Dobre arat\ c\ lucrareaar fi putut primi un alt titlu: Teme ale g`n-dirii lui Cioran, Introducere `n filosofia luiCioran, Predicile unui sceptic sau Credin]eale unui spirit [ov\ielnic. F\r\ a vrea s\ e-puizeze prezentarea certitudinilor g`ndito-rului din R\[inari, Marius Dobre arat\ c\Cioran a fost un sceptic moderat, adic\ unulcapricios, ce a `ndurat `ndoiala doar din

c`nd `n c`nd. Suspendarea judec\]ii [i aboli-rea senza]iilor s`nt f\cute numai `n\untrulunei crize, pe care acest sceptic moderat ova dep\[i proiect`nd `n nedeterminarea undese vede aruncat un con]inut pe care aceastanu p\rea s\-l comporte, dup\ cum recunoa[-te Cioran `nsu[i. Acest tip de scepticism sedeschide [i spre alte experien]e ce exploa-teaz\ `ndoiala, fiind un tip de scepticism cesuport\ via]a [i este suportat de aceasta. Spredeosebire, scepticismul riguros compromiteorice fel de certitudine, suspend\ orice fel dejudecat\, nimic neput`nd fi preferat `n daunaa altceva. Este un tip de scepticism ce tr\ie[-te `n imposibilitatea ab]inerii.

Sceptic moderat, Cioran se bazeaz\ pe oserie de convingeri, de certitudini, de carevia]a noastr\ este plin\. Este vorba de acelemii de credin]e cotidiene, `ncep`nd cu bana-la credin]\ c\ pentru a ajunge la o anumit\destina]ie trebuie s\ o lu\m pe o anumit\strad\ [i nu pe alta. Probabil c\ din acestpunct de vedere, singura certitudine autenti-c\ a unui astfel de sceptic este chiar `ndoia-la, c\ci ea este cea care `i este propria certi-tudine. ~ndoiala este certitudinea lui, f\r\ eas-ar pr\bu[i.

De[i s-a desp\r]it de filosofie, Cioran afost dintotdeauna un filosof, sus]ine MariusDobre, de[i este adev\rat c\ teribila critic\la care a fost supus\ filosofia de-a lungul o-perei cioraniene este foarte vehement\, ade-sea virulent\. De exemplu, g`nditorul arat\c\ filosofia fuge de via]\, este str\in\ desim]ire. Ar fi mai degrab\ arta de a-]i mascasentimentele [i chinurile l\untrice. Ar fi maicur`nd o imens\ tehnic\ de pref\c\torie, a-sem\n\toare prostitu]iei, prin care nimeninu are vreo convingere adev\rat\. De[i ono-rabil, filosoful este prea prudent, nu aredestin, nu se implic\ `n problemele impor-tante ale vie]ii, ci se mul]ume[te cu discu]iigenerale. Filosofia pare ca o proliferare f\r\sens a unor cuvinte, inventeaz\ termeni, fle-c\re[te sau ajunge la tautologii str\lucitoare`n cazul marilor sisteme filosofice. A[a seface, crede Cioran, c\ filosoful sf`r[e[te me-

reu bine, este neutru, timid, c\ldicel, nucunoa[te pasiunea sau teama de moarte,av`nd un suflet rece [i `nghe]at.

Marius Dobre arat\ c\ aceast\ critic\ vi-rulent\ a filosofiei face din Cioran, mai multsau mai pu]in paradoxal, un filosof. Mai`nt`i, pentru c\ a studiat filosofia cu mult\pasiune [i a avut `ntinse lecturi filosofice. ~nal doilea r`nd, pentru c\ temele sale de re-flec]ie ]in de spa]iul filosofic, fiind printreaspectele cel mai generale ale existen]ei:binele, adev\rul, frumosul etc. Dac\ vomprivi mai atent critica cioranian\, vomputea vedea c\ el a avut de fapt `n vedere nufilosofia ca `ntreg, ci numai anumite do-menii ale filosofiei, cum s`nt cele teoreticesau cele sistematice (ontologia, metafizica,logica, marile sisteme filosofice etc.).

Constat\m astfel o interesant\ deplasarede sens: dup\ Cioran, filosofia nu mai esteprodusul unui spirit creator ce st\p`ne[te lu-mea, ci produsul unui spirit umilit, pr\bu[it`n fa]a seme]iei existen]ei, `n fa]a agonieiatotprezente. Filosoful are rolul de simpluobservator al existen]ei, de critic ce prezint\tr\s\turile vie]ii [i care `ncearc\ s\ trezeasc\pe om la o realitatea dureroas\.

Filosofia v\zut\ `n acest fel, este u[or de`n]eles de ce scrisul apare la Cioran ca oform\ de exercitare a obsesiilor. Fiecarenou\ carte a lui Cioran are darul de a-l eli-bera de o anumit\ obsesie, dup\ care aparealt\ obsesie, alt\ carte [i a[a timp de cinci-zeci de ani.

Scrisul ca eliberare – iat\ mesajul filoso-fului Cioran. G`nditorul recunoa[te chiar c\dup\ prima sa carte [i-a promis s\ nu maiscrie nimic. Apoi a scris alta urmat\ de ace-ea[i f\g\duin]\, comedia repet`ndu-se vre-me de c`teva decenii. Scrisul l-a ajutat s\treac\ de la un an la altul, c\ci obsesiileexprimate ajung pe jum\tate atenuate, credeCioran.

Este acum u[or de `n]eles apelul luiCioran la stilul fragmentar, eseistic, antisis-tematic. Numai un text scurt, de c`teva r`n-duri poate reu[i s\ surprind\ o tr\ire uman\,

s\ redea unit\]ile elementare ale vie]ii uma-ne. Pagina elaborat\, stufoas\, de tipul ma-nualului sau tratatului filosofic, este prearece tocmai pentru c\ `ntoarce spatele vie]ii.

Dac\ istoria este, dup\ Cioran, o goan\spre pierzanie, iar utopia o nostalgie dup\paradisul pierdut, Dumnezeu `i apare scep-ticului de R\[inari drept un demiurg r\u,adic\ un creator ce a dat na[tere unei lumiesen]ialmente rea. Cioran critic\ aproapetoate aspectele religioase, are cuvinte foartedure cu privire la cre[tinism, Iisus, apostoli,sfin]i etc. Explica]ia este de g\sit `n ceea ceel nume[te apel mistic: a avut `n sine mereuun apel pentru religie, dar f\r\ a putea s\-lduc\ p`n\ la cap\t. Recunoa[te c\ `i esteimposibil s\ cread\, [i `n acela[i timp `i esteimposibil s\ nu se g`ndeasc\ la credin]\. Aexistat mereu `n el tenta]ia de a crede, darnega]ia a fost mereu mai mare.

De[i a fost incapabil s\ fie credincios,Cioran a fost sensibil la problemele religi-oase tocmai pentru c\ a g\sit `n experien]areligioas\ acea intensitate excep]ional\ de atr\i situa]ii limit\ de care el `nsu[i era inte-resat [i care `i aminteau, de exemplu, detr\irile sale intense din vremea c`nd sufereade insomnie. Erau st\ri ultime, extatice, `n-t`lnite, de exemplu, la eroii lui Dostoievski,de[i de sorginte nereligioas\. Dar `n religie,mai mult dec`t oriunde altundeva, Cioranconsider\ c\ a `nt`lnit situa]iile limit\ care l-au fascinat profund, excesul [i e[ecul. Dincauza aceasta, Marius Dobre `ncearc\ s\ `iia ap\rarea lui Cioran ar\t`nd c\ nici cu pri-vire la religie, nici cu privire la cre[tinismCioran nu a avut de fapt o atitudine ostil\.

Scris\ sub forma unei introduceri `n filo-sofia lui Cioran, Certitudinile unui sceptic,de Marius Dobre, propune totodat\ c`tevaargumente `n sprijinul filosofului Cioran.Prin prezentarea g`ndirii sale paradoxale cuprivire la filosofie, religie ori rom=nism,lucrarea se constituie totodat\ `ntr-o ap\rarea lui Cioran `n fa]a unor importante [i graveacuza]ii aduse de-a lungul timpului mareluistilist francez de origine rom=n\.

O carte despre paradoxalul CioranPOLEMICI CORDIALE

CORESPONTEN}| DIN BERLIN

5Agora TIMPUL

octombrie 2009www.timpul.ro

GABRIELANDREESCU

Tendin]a european\privind echivalen]anazism-stalinism

O serie de declara]ii politice cu miz\ ausintetizat schimb\ri de atitudine fa]\ de eveni-mentele de acum [apte decenii [i `n particular,fa]\ de Pactul Ribbentrop-Molotov. ~n anul2009 a fost completat\ lista marilor organis-me europene care au adoptat rezolu]ii privi-toare la mo[tenirea comunist\. La 26 ianuarie2006, Adunarea Parlamentar\ a ConsiliuluiEuropei se referise la necesitatea condamn\riila nivel interna]ional a crimelor totalitarismu-lui de tip comunist. Pe urma acestei judec\]i,APCE avea s\ proclame la 28 septembrie2008 data de 23 august drept Zi European\ aMemoriei Victimelor Stalinismului [i Nazis-mului. La 2 aprilie 2009, Uniunea European\a adoptat de asemenea o rezolu]ie privitoarela atitudinea Continentului fa]\ de cele dou\totalitarisme. Ideea principal\, c\ Europa nuva fi unit\ f\r\ `mplinirea unei viziuni comuneasupra istoriei a[az\ fa]\ `n fa]\ nazismul [istalinismul, respectiv, regimurile fasciste [icomuniste. Aceast\ tendin]\ de evaluare isto-rico-politic\ a fost completat\ de rezolu]iaOrganiza]iei pentru Securitate [i Cooperare `nEuropa (OSCE) care a pus pe acela[i plan res-ponsabilitatea Germanei naziste [i a UniuniiSovietice `n izbucnirea celui de-Al Doilea R\z-boi Mondial. Documentul propus de Lituania[i Slovenia [i adoptat de Organiza]ie la 3 iulie

2009 indica Pactul Ribbentrop-Molotov caadev\ratul precursor al conflagra]iei.

Ar fi desigur multe de notat cu privire lanuan]ele acestor rezolu]ii. Dincolo de ele, e-chivalen]a moral\ dintre cele dou\ ideologii [iregimuri criminale a fost asumat\ politic.Faptul c\ toate cele trei organiza]ii interguver-namentale de pe Continent – [i prelungirea lorextra-continental\ prin OSCE – devin un pi-lon doctrinar `n materie ar putea duce la o re-vizuire radical\ a viziunii noastre despre lo-gica secolului XX.

Rezisten]a vechilor nara]iuni

Exist\ [i for]e care se opun acestei evolu]ii.Cea mai amenin]\toare, cu putere institu]iona-l\, pare a veni de la „democra]ia suveran\“instaurat\ `n Federa]ia Rus\. Ministrul rus deExterne a `nt`mpinat rezolu]ia OSCE din 3iulie 2009 cu o declara]ie milit\roas\ dac\ oevalu\m `n codul diplomatic: „Consider\minacceptabil ca `n Adunarea Parlamentar\ aOSCE s\ apar\ `ncerc\ri de distorsionare aistoriei care au obiective politice“. Pozi]ia eraexprimat\ dup\ `nchiderea cu pu]in timp `na-inte, la 19 iunie 2009, a paginii web www.hro-no.info, cea mai ampl\ resurs\ online privindistoria rus\1. Administra]ia de la Moscova seafl\ ast\zi implicat\ `ntr-o reabilitare masiv\ aperioadei staliniste care desfide orice nivel re-zonabil al libert\]ii academice ori indepen-den]ei intelectuale.

Reac]iile venite din sfera politic\ de tipulcelei a Federa]iei Ruse `[i g\sesc un sprijin `nrezisten]a unei anumite tradi]ii intelectuale [iuniversitare. Aceasta p\ze[te `nc\ standardeleinterpret\rii care a dominat viziunea asuprasecolului XX `n timpul R\zboiului rece.Pentru exemplu [i comoditate, ar fi de citatreac]ia la aceea[i rezolu]ie OSCE a lui RobertGellately, profesor de istorie la Universitateadin Florida specialist al istoriei Europeimoderne. El a criticat documentul adoptat laVilnius `n urm\torii termeni:

„Ne putem imagina ceea ce ar fi `nsemnatdac\ Hitler ar fi cucerit tot ce exista `ntre Urali[i Canalul M`necii“. {i: „Ru[ii de ast\zi au totdreptul s\ obiecteze c\ rezolu]ia OSCE nu af\cut men]iune la rolul crucial jucat de UniuneaSovietic\ `n oprirea lui Hitler. Trebuie s\ neamintim c\ 25,5 milioane de cet\]eni sovie-tici, peste zece procente din popula]ia URSS`n 1939, a murit `n al Doilea R\zboi Mondial.Mai mult de jum\tate dintre ace[tia erau civili.Este suficient s\ spunem c\ este de datorianoastr\ [i a `ntregii Europe s\ ne amintim c\Armata Ro[ie [i poporul sovietic ne-a sc\patde o asemenea soart\. Ru[ii de ast\zi au drep-tate s\ fie m`ndri de ceea ce au f\cut `n Al Doi-lea R\zboi Mondial [i noi ar trebui s\ le mul-]umim p`n\ la Dumnezeu pentru aceasta“2.

Enun]uri parafactuale foarte precar g`ndite

Comentariile lui Robert Gellately s`nt unexemplu excelent al opiniilor comode, bineinten]ionate, cu care au crescut genera]ii lar`nd. Acest tip de discurs, din care am citat unscurt fragment, repet\ ceea ce g\sim `n manu-alele [colare ori `n volumele clasicizate ale Is-toriei promovate dup\ 1945, devenite o ade-v\rat\ g`ndire oficial\. ~n realitate, dac\ avemcurajul s\ urm\m scrupulele epistemologiceale [tiin]elor sociale, vom percepe imediat c`tde gratuite s`nt tezele profesorului Gellatelydintr-o perspectiv\ autentic ra]ionalizat\.Consecin]ele unei eventuale victorii germane`n b\t\lia cu Uniunea Sovietic\ asupra viitoru-lui Europei pot fi evaluate doar vag. {tim a-proape sigur c\ aceasta ar fi dus la anihilareaevreilor europeni care nu apucaser\ s\ plecede pe Continent. Este de b\nuit c\ ar fi afectatstatutul social al popoarelor slave. Dar cum?Este dificil de estimat c`t de amenin]\tor ar fifost un al Treilea Reich `nving\tor la adresaStatelor Unite. Oare mai mult dec`t UniuneaSovietic\? Iar implica]iile pe termen lung asu-pra civiliza]iei europene a unei victorii ger-mane s`nt de-a dreptul obscure. G`ndirea

noastr\ asupra consecin]elor unei victorii aGermaniei asupra URSS `n 1941-1942 estedominat\ de enun]uri parafactuale foarte pre-car g`ndite.

{tim, `n schimb, cu precizie, ce a `nsemnatvictoria URSS asupra Germaniei `n modul `ncare aceasta a avut loc. Consecin]a imediat\ afost ocuparea Europei Centrale [i de Est [i r\s-p`ndirea comunismului `n China, Indochina [i`n c`teva alte ]\ri, transform`nd totalitarismulde tip comunist `ntr-un sistem mondial. Pute-rea sovietelor a afectat pluralismul civiliza]io-nal [i identitar al unei mari por]iuni a lumii. Adat na[tere democidelor comuniste, duc`nd lapieirea a circa 100 de milioane de oameni. {iatunci, cum putem asigura o compara]ie inte-lectual onest\ ̀ ntre poten]ialul dramatic al uneivictorii germane, `n anii ’40, [i consecin]eleconcrete dezastruoase ale victoriei URSS?

Profesorul Robert Gellately a invocat 25,5milioane de cet\]eni sovietici care [i-au datvia]a `n r\zboiul `mpotriva Germaniei naziste.O trecere chiar f\r\ preten]ii asupra faptelor a-rat\ c\ o propor]ie cov`r[itoare a acestor oameniau pierit nu datorit\ ma[inii de r\zboi germa-ne, ci urmare a deciziilor arbitrare [i irespon-sabile ale lui Stalin [i celor din jurul s\u. Iaracestea au fost posibile datorit\ tipului de re-gim pe care `l creaser\. Sensul luptelor supor-tate de poporul sovietic nu a fost definit de a-cesta, ci de conduc\torii lui. Ei au ordonatmilioanelor de osta[i pe care-i trimitea la lupt\cu ofi]erii NKVD `n spate nu doar s\ eliberezepropria ]ar\, ci s\ ocupe [i teritoriile peste caretrecea ma[ina de r\zboi sovietic\. Iat\, la 70 deani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, un respectabil profesor universitaramerican sugereaz\ c\ Statele Baltice, Polonia,Rom=nia, Ungaria [.a.m.d. au fost „eliberate“,[i nu ocupate, de c\tre trupele sovietice.

1 Luke Harding, „British academics protest afterRussia closes down history website“ (guardian.co.uk,Monday 13 July 2009 17.58 BST).

2 Robert Gellately, „Remembering the Nazi-SovietPact After Seventy Years“, First published on theHuffington Post http://www.factsandarts.com/articles/remembering-the-nazi-soviet-pact-after-seventy-years./

Reg`ndirea Istoriei la [apte deceniide la Pactul Ribbentrop-Molotov

Ia[i, Hotel Traian - 1921 [ulei pe p`nz\, 80x60cm]

Proiectul European pRO – Traducerea poeziei contemporane deMasterul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Bucure[ti

Ini]iat de Prof. Dr. Lidia Vianu (Director al Centrului pentru Traducerea[i Interpretarea Textului Contemporan, Universitatea Bucure[ti) [i AnneStewart (Agent literar, Londra: http://www.poetrypf.co.uk/)

Parteneri: CTITC (Universitatea Bucure[ti), poetry p f (Londra), revistaCTITC online Translation Café (http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html,Director Lidia Vianu), Radio Rom=nia Cultural (redactor: Dan Verona),Consiliul Britanic Bucure[ti, Revista Timpul (Redactor {ef: Gabriela Gavril),Revista Luceaf\rul (Redactor {ef: Dan Cristea), PEN Clubul Rom=n.

CHRIS PREDDLE

Lada asta de compost

Lada asta de compost reprezint\ raportul de aur.Vasul din lemn al lui Grahamsprijin\ patru p\trate `ntr-un dreptunghiprintre marginile curbate. Trupul de viermise preg\te[tepentru sarcina sa p\m`nteasc\. Se bucur\ c\ cea mai lung\parte a casei lor moie egal\ cu r\d\cina patrat\ a cinci minus unusupra doi, aceea divin\ propor]ie.

Ne vom t`r` trupurile ca un funicularpe Middleton Fell, la fel de sus cum au fost [i eideasupra p\m`ntului de viermi.Lad\ vitruvian\,accept\ ca trecut al nostru etern o „dovad\ cu-adev\rat remarcabil\“ a ultimei teoreme a lui Fermat.

Traducere de Dumitru Carmen-Oana

PRO

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

octombrie 2009

CODRU} CONSTANTINESCU

Ecografia este o tehnic\ permi]`nd vizua-lizarea unor organe interne sau a unui f\t cuajutorul ultrasunetelor1. Exact la producereaacestei ecografii a societ\]ii franceze actualese `nham\ Jean Sévillia, de data aceasta o eco-grafie sugestiv intitulat\ Corectitudinea mo-ral\2 cu subtitlul ironic-plin de umor „c\utamcu disperare valori“ dup\ ce a realizat o alta `nvolumul Corectitudinea istoric\3. Jean Sévilliaeste, se vede, pasionat de acest vast subiect, aldec\derii ]\rii sale. ~n acest ultim volum elprefer\ o analiz\ de mentalit\]i, foarte polemi-c\, a fenomenului societal din Fran]a zilelornoastre, baz`ndu-se pe multe referin]e dinstudii de psihologie, diverse sondaje de opiniesau doar [tiri menite a `nt\ri argumenta]ia.

Fran]a se confrunt\ cu o maladie care dis-truge ]esutul social francez tradi]ional. Sévilliaeviden]iaz\ aceast\ nou\ etap\ `n dezvoltareaunui proces care nu a ap\rut de ieri- de azi cicel pu]in dup\ revolu]ia din 1968. Care s`ntcauzele problemei franceze, `n concep]ia luiJean Sévillia? Dispari]ia autorit\]ii din toatestraturile [i componentele societ\]ii franceze,dar [i efectele corectitudinii politice conduc lapropagarea neputin]ei franceze de a face fa]\acestei provoc\ri imense care poate determina`n viitorul mediu chiar dispari]ia na]iunii fran-ceze a[a cum o cunoa[tem ast\zi [i la apari]iaunui mutant, a unei semidictaturi `n care o mi-noritate numeroas\, cea islamic\ [i african\ s\preia fr`iele Fran]ei. Un scenariu rizibil, apa-rent, nu-i a[a? Remarc\m revan[a ultim\ a lu-mii coloniale franceze care `n viitor, av`nd `nvedere rata natalit\]ii africanilor [i magrebie-nilor `n compara]ie cu cea a francezilor, vacuceri `ns\[i m`ndra Metropol\ de odinioar\.R\d\cinile acestei tendin]e autodistructiverezid\ `n revolu]ia din ’68 cu al sau motto esteinterzis s\ interzici. Din aceast\ tendin]\ s-audezvoltat [i multiplicat toate celelalte.

Hedonismul a luat locul privirii cre[tineasupra lumii [i vie]ii de zi cu zi, pun`ndu-[iamprenta asupra institu]iei familiei care, evi-dent, s-a devalorizat/ demonetizat c\ci pl\ce-rea individual\ este cea care conteaz\ cel maimult. Iar atunci c`nd aceast\ pl\cere nu maieste `mp\rt\[it\, individul are dreptul s\ o cau-te altundeva, fapt ce conduce la extinderea a-larmant\ a num\rului familiilor destr\matecare las\ copii `n urm\. „La Paris [i `n marileora[e, un cuplu din dou\ divor]eaz\, unul dintrei `n alte p\r]i; lucrul este banal. ~n jur de unminor din patru nu tr\ie[te `mpreun\ cu ambiip\rin]i. Un sfert din p\rin]ii divor]a]i nu-[i maiv\d copiii“. Hedonismul produce isteria se-xual\ la care s`ntem supu[i prin toate canaleleposibile, de la televiziuni p`n\ la publicitateala cele mai banale produse (se [tie, sexul slabvinde). „~n mod insidios sau agresiv, s-a `nst\-p`nit un soi de totalitarism sexual. Sexul devi-ne condi]ia sine qua non a `mplinirii [i a feri-cirii.“4 ~n plus, s`ntem supu[i [i unei adev\rateinvazii porno, cum o nume[te Sévillia dar [iob]inerii de alte pl\ceri d\un\toare, precumdrogurile sau alcoolul consumat `n cantit\]i in-dustriale de tineri `n timpul petrecerilor rave.Hedonismul a dus la devalorizarea ideii demunc\, de efort sus]inut, de vin\ fiind [i siste-mul social francez, prea permisiv [i generoscu [omerii de profesie. „Alt\dat\, hedonismulera privit cu suspiciune. Aceast\ mentalitates-a men]inut mult timp, prin dubla cultur\ lai-c\ [i cre[tin\, bazat\ pe munc\, efort [i ascez\.

~n cursul anilor 1960, `ndep\rtarea amenin]\-rii r\zboiului, cre[terea nivelului de trai, libe-ralizarea moravurilor [i spiritului individua-list au inversat perspectivele. De atunci, feri-cirea, starea de bine [i pl\cerea au devenit ce-va absolut. Mi-am f\cut pl\cere, se spune. Oasemenea m\rturisire ar fi fost alt\dat\ inde-cent\. Acum ea d\ tonul“5.

~n Fran]a nu se munce[te destul. De ce nuse munce[te destul? Pentru c\ munca a fostdevalorizat\. „La ora actual\, persoanele acti-ve reprezint\ 40% din totalul popula]iei. Cei-lal]i – copii, studen]i, [omeri, inactivi sau lapensie – nu au o activitate regulat\. Num\rulcelor care lucreaz\ a fost redus de jos, prinprelungirea duratei studiilor [i de sus, princre[terea pension\rilor. Grupa de v`rst\ inter-mediar\ poart\ pe umeri `ntreaga Fran]\: 25de milioane de persoane asigur\ traiul pentru65 de milioane de locuitori.“6 Nu v\ sun\ cu-noscut? „Lucrul manual a fost devalorizat. S\fie oare intelectul singura cale de manifestarea talentului? ~n momentul `n care mii de [o-meri `[i iau aloca]iile, meseriile manuale duclips\ de solicitan]i.“ Domina]ia paternalismu-lui socialist, din p\cate promovat chiar [i departidele de dreapta a virusat pe termen lungFran]a. O tendin]\ care provoac\ reac]ii `nlan]. Statul generos `n subven]ii [i incapabil/nemaidorind s\-i integreze pe imigran]i sau pefiii imigran]ilor n\scu]i `n Fran]a `n numelep\str\rii dreptului la diferen]\ a produs acestamestec explozibil care detoneaz\ la intervaleregulate suburbiile franceze. „La `nceputul a-nilor ’80 `n numele dreptului la diferen]\, con-ceptul de asimilare a fost abandonat. Dac\toate culturile au valoare egal\, de ce ar trebuica imigran]ii s\ fie turna]i `n acela[i tipar? Eiau fost deci invita]i s\ r\m`n\, p\str`ndu-[i o-biceiurile. Discursul oficial, paralizat de ideo-logia antirasist\, a renun]at s\-i mai `nve]eregulile juridice, morale [i educative pe bazac\rora a fost construit pactul social al fran-cezilor.“7 Fapt ce-l face pe analistul francez s\recunoasc\ cu am\r\ciune: „nu mai exist\ osocietate francez\ omogen\, ci o suprapunerede societ\]i pe teritoriul francez. ~n inima ora-[elor, se prefigureaz\ o anumit\ tendin]\ de la`nceputul anilor 2000: regruparea etnic\.“ Im-punitatea delicven]ilor, mai ales a celor mi-nori duce la „Explozia de delincven]\, produ-sul unei societ\]i dezmembrate de o mentali-tate individualist\, de spirit hedonist, de decli-nul autorit\]ii, de respingerea regulilor, des-tr\marea familiei, criza [colii, pierderea de re-pere, relativismul moral. Dac\ totul ni se cu-vine, de ce bunurile vecinului meu s\ nu fieale mele? Dac\ cel mai important este s\ aibani, de ce s\ nu te serve[ti `n mod direct? Da-c\ nimic nu are valoare, de ce o via]\ uman\ar valora ceva?“8.

Situa]ia este at`t de grav\ `nc`t autorit\]ilefranceze nu mai [tiu ce s\ fac\ pentru a pre-veni violen]ele (aparent) minore din sistemuleduca]ional. O ultim\ `ncercare de a restabiliordinea `n [coli ne-a fost prezentat\ `n edi]iadin 5 octombrie a ziarului Le Figaro, care a-nun]a `nfiin]area brig\zilor [colare mobile,formate din 20-40 de membri cu aptitudinispeciale (fo[ti membrii ai for]elor armate, jan-darmeriei, buni cunosc\tori ai artelor mar]ia-le, cu aspect fizic intimidant) care se vor ocu-pa de asigurarea ordinii `n [coli. Echipa se de-plaseaz\ rapid, la cererea directorilor care seconfrunt\ cu probleme de siguran]\ (b\t\i `n-tre bande, agresiuni ale profesorilor, delapi-d\ri, trafic de droguri etc.) Aceast\ ini]iativ\apar]ine pre[edintelui Sarkozy, brig\zile [co-lare mobile devenind extrem de necesare dup\ce dou\zeci de tineri `narma]i [i purt`nd cagu-le au luat cu asalt un liceu din Gagny `n aceas-t\ prim\var\. ~ngrijor\tor pare a fi faptul c\ `n-tr-o s\pt\m`n\ de existen]\ echipa din Aulnay-sous-Bois a avut doar activitate de teren!

Individualismul `mpins c\tre extrem\ dis-truge coeziunea social\. „Nu este gr\itor fap-

tul c\ dansul `n cuplu nu mai e la mod\? Par-tenerul este o constr`ngere `n plus. Libertateaabsolut\ `nseamn\ individul singur cu el `nsu[i.(...) Societatea noastr\ de mas\, care nu maiarticuleaz\ convingerile comune [i valorile`mp\rt\[ite, se aseam\n\ cu o dun\ de nisipunde indivizii nu s`nt dec`t ni[te gr\un]e m\-turate de v`nt. Ce-i leag\ pe unii de al]ii? Dinnou, se repune aici problema dispari]iei auto-rit\]ii. Dac\ individului nu i se poate impunenimic, totul este posibil. Dac\ totul are aceea[ivaloare, nimic nu mai are sens. Lipsit de crite-rii [i repere ce ar ]inti dincolo de persoana lui,omul este definitiv l\sat `n seama lui, limitatla pulsiunile, pasiunile [i dorin]ele sale. Chiardac\ va muri din aceasta cauz\.“9 Distrugereacre[tinismului francez este un proces de celpu]in dou\ secole, `ncep`nd de la celebraRevolu]ie din 1789 [i reprezint\ cel mai `nde-lungat, chiar dac\ nu [i cel mai radical procesde decre[tinare a unei ]\ri. Efectele au dat re-zultate remarcabile, a se vedea [i num\rul ce-lor care se mai declar\ cre[tini `n Fran]a (uncet\]ean din doi, doar 5% mai particip`nd laslujba de duminic\!). „Cre[tinii au voie s\-[imanifeste credin]a, dar cu condi]ia s\ nu de-ranjeze pe nimeni. Papa Benedict al XVI-leainterpreteaz\ negarea transceden]ei ca pe odictatur\ a relativismului: dac\ nimic nu estesacru, totul are aceea[i valoare. Or, o lume to-tal profan\, fiind goal\ de sens, lipse[te socie-tatea de o dimeniune indispensabil\ omului,transform`ndu-l `ntr-o prad\ u[oar\ pentru di-vinitatea epocii: banul.“10 C\ci „credincio[isau nu, dac\ vrem s\ red\m coeren]a societ\]iinoastre, va trebui s\ ]inem seama de originilenoastre cre[tine.“ Dostoievski remarcase foar-te pertinent, idee ce este reluat\ [i de Sévillia:dac\ Dumnezeu nu mai exist\, atunci oriceeste posibil. Cre[tinismul reprezint\ o provo-care pentru fiin]a uman\, provocare ce ar tre-bui s\ scoat\ la iveal\ ceea ce e mai bun `n ea,`n timp ce laicizarea galopant\ cu toate com-ponentele ei, de la consumism la totalitaris-mul sexual, pentru a folosi expresia luiSévillia, gole[te omul de ceva pre]ios, de spi-ritualitatea sa, adres`ndu-se celor mai `ntune-cate cotloane ale psihicului uman (scatologie,pedofilie, pornografie, voyeurism etc.). {i[tim bine c`t de periculos este momentul c`ndomul `[i uit\ latura moral\ (a se studia Holo-caustul si Gulagurile). „Relativismul culturalnu este lipsit de consecin]e: efectele sale seresimt `n profunzime. O societate care `[i dis-pre]uie[te sau care `[i reneag\ mo[tenirea, ca-re [i-a pierdut punctele de reper r\t\ce[te la `n-t`mplare. Incapabil\ s\-[i recunoasc\ valorileproprii, ea nu se mai pre]uie[te pe sine.“11

Citind fascinanta analiz\ a lui Sévillia aiimpresia c\ vorbe[te `n bun\ m\sur\ despre si-tua]ia societ\]ii rom=ne[ti [i nu a celei france-ze, [i aceasta pentru c\ problemele pe care lecunosc cele dou\ ]\ri s`nt, p`n\ la un punct, si-milare. Ce apropie degradarea social\ france-z\ de cea rom=neasc\? Un sector public su-pradimensionat care stoarce din venitul na]io-nal resurse foarte mari; `mb\tr`nirea popula-]iei; `mprumutarea masiv\ a statului pentru aacoperi deficite din ce `n ce mai mari; impo-sibilitatea structural\ de reformare a societ\]iiindiferent de conducerea politic\ etc. Ceea cediferen]iaz\ cele dou\ societ\]i este `ns\ la felde important: `n primul r`nd trebuie s\ recu-noa[tem c\ economia francez\ nu se compar\la nivel de performan]\ cu cea rom=neasc\.Dac\ cea francez\ este mult mai eficace `nschimb ea trebuie s\ sus]in\ o popula]ie de treiori mai numeroas\ dec`t cea a Rom=niei [i, nu`n ultimul r`nd, minorit\]i neasimilabile carecreeaz\ mari probleme societ\]ii franceze, ce-ea ce nu este cazul `n Rom=nia, unde singuraproblem\ adev\rat\ de natur\ etnic\ este cea aintegr\rii romilor. O alt\ deosebire `ntre celedou\ ]\ri rezid\ `n gradul de laicizare [i fragi-lizare a leg\turilor familiale. Dac\ `n Fran]acre[tinismul cunoa[te de c`teva decenii bune

(proces care s-a accelerat dup\ 1968) un re-flux total, aparent ireversibil, poporul rom=np\streaz\ un ata[ament (uneori de fa]ad\, edrept) fa]\ de ortodoxie, datorat `n parte [i re-g\sirii libert\]ii confesionale dup\ o jum\tatede secol de opresiune a credin]ei cre[tine. Da-c\ cre[tinismul nu a fost dezr\d\cinat prin for-]\ de c\tre regimul comunist, sper\m ca el s\nu fie asfixiat de c\tre consumismul prezent,care tocmai prin bun\starea pe care o `ncura-jeaz\ prin orice mijloace (chiar si cele nes\n\-toase, vezi criza sub-primelor din America)poate s\ `[i piard\ din vigoare [i s\ lase loculunei crize morale de propor]ii, cum este cazul`n Fran]a. Societatea rom=neasc\, `n ciuda fra-gilit\]ii sale aparente, pare a p\stra totu[i undram de conservatorism de sorginte rural\ pri-vit ca un sistem auto-imun. Familia `[i p\s-treaz\ locul ei esen]ial, chiar dac\ rata divor-]urilor `n mediul urban a crescut spectaculos.Germenii unei viitoare infest\ri [i-au f\cut ti-mid apari]ia (vezi activismul infimei minorit\]ihomosexuale etc.). ~n plus, societatea rom=-neasc\ are o tenta]ie istoric\ de a imita mode-lele occidentale, corectitudinea moral\ fiindpoate cel mai prost dintre ele.

Ca o cirea[\ pe tortul c\r]ii lui Jean Sévillia,ne-a parvenit [tirea ultimului scandal dinHexagon, unde ministrul Culturii, FrédéricMitterand, nepotul fostului pre[edinte socia-list, este ]inta criticilor [i este chemat s\ demi-sioneze pentru c\ a recunoscut c\ a `ntre]inutrela]ii sexuale cu b\ie]i (spun contestatarii) –tineri b\rba]i de aceea[i v`rst\, chiar dac\ binepl\ti]i (sus]ine ministrul Culturii pentru a-[idiminua vina) tocmai `n Asia! Un pasaj dincartea sa Via]a rea, un „roman de inspira]ieautobiografic\“, ap\rut\ `n 2005 [i care s-abucurat de o primire c\lduroas\ din partea cri-ticii, f\r\ a suscita polemici, a fost reinterpre-tat\ `n perspectiva scandalului legat de aresta-rea lui Roman Polanski `n Statele Unite pen-tru `ntre]inerea de rela]ii sexuale cu o minor\de 13 ani. Ce diferen]\ uria[\ `ntre dou\ socie-t\]i, cea american\ unde o infrac]iune este pe-depsit\ [i dup\ zeci de ani [i Fran]a unde aproa-pe totul este permis (mai pu]in, dup\ cum ob-serv\ [i Sévillia, religia cre[tin\). FrédéricMitterand are trei copii al c\ror nume iar\spune totul privind distrugerea familiei fran-ceze: Mathieu, Said, Jihed. Francezii de azinu ar trebui s\ uite cuvintele pe care de Gaullele-a spus lui Alain Peyrefitte: „m\ bucur c\exist\ francezi asiatici, negri sau meti[i. Astadovede[te c\ Fran]a este deschis\ fa]\ de toaterasele [i c\ are o voca]ie universal\. Dar cucondi]ia ca ei s\ r\m`n\ o minoritate. Noi s`n-tem totu[i, `nainte de toate, un popor europeande ras\ alb\, de cultur\ greac\ [i de religiecre[tin\“. Cuvinte care spuse ast\zi de vreunom de stat francez probabil c\ i-ar provocademiterea imediat\ [i, `n plus, c`teva procese.C\ci libertatea de con[tiin]\ se pare c\ seaplic\ numai `ntr-un sens.

1 Dic]ionarul de medicin\ Larousse, Editura UniversEnciclopedic, Bucuresti, 1998.

2 Jean Sévillia, Corectitudinea moral\ – c\ut\m cudisperare valori, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2009.

3 Editura Humanitas, Bucure[ti, 2005.4 Ibidem, pag.59.5 Jean Sévillia, Corectitudinea moral\ – c\ut\m cu

disperare valori, pag. 38-39.6 Ibidem, pag.91.7 Ibidem, pag.125.8 Ibidem, pag.118. Vezi [i [tirile din ziarul Le Figaro

din 9 octombrie http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2009/10/09/01016-20091009ARTFIG00012-quand-les-bandes-se-dechainent-en-plein-paris-.php

http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2009/03/26/01016-20090326ARTFIG00598-ces-222-bandes-qui-defient-la-loi-dans-les-banlieues-.php

http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2009/10/09/01016-20091009ARTFIG00013-frapper-et-faire-peur-c-est-marrant-.php

9 Jean Sévillia, Corectitudinea moral\ – c\ut\m cudisperare valori, pag. 52-53.

10 Ibidem, pag.189.11 Ibidem, pag.178-180.

}ar\ frumoas\, caut cu disperare valori

www.timpul.ro

7Recitiri TIMPUL

octombrie 2009www.timpul.ro

DORISMIRONESCU

Dou\ tipuri de identitate

Exegeza mai nou\1 a adus `n discu]ia ro-manului ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\ unnou reper bibliografic, accentu`nd problemaidentit\]ii ca produs al nara]iunii. Reperul estecartea lui Paul Ricoeur, Soi-même comme unautre, o lucrare de filosofie a identit\]ii [iteorie etic\ `n completarea ideilor filosofuluidin Temps et récit. Ricoeur pune accent, `ncapitolele relevante pentru discu]ia noastr\,pe ideea constituirii identit\]ii umane `n de-cursul vie]ii, dup\ modelul personajului carenu „devine el `nsu[i“ dec`t la cap\tul aventu-rilor sale narative. Personajul se define[te capersonalitate prin intermediul [i `n m\suraparticip\rii la intrig\, iar intriga `i confirm\sau `i corecteaz\ tr\s\turile identitare, `ntr-o„dialectic\ intern\“ specific\2. Modelul iden-titar al povestirii func]ioneaz\ [i `n societate,arat\ filosoful, unde omul trebuie s\-[i nego-cieze `n permanen]\ propria identitate `n spa-]iul dintre evidenta sa egalitate (corporal\) cusine [i evolu]ia `n timp.

Aceste dou\ jaloane ale identit\]ii s`ntdefinite de c\tre Ricoeur prin reconversia adou\ radicaluri latine[ti: ipse [i idem, trans-formate `n concepte prin termenii franceziipseité [i mêmeté (ultimul, un barbarism).Identitatea-idem (ceea ce Ricoeur nume[temêmeté) se refer\ la permanen]a con[tiin]eide sine, la continuitatea organic\ [i la identi-tatea corporal\ a individului. Identitatea-ipse(ipseité; prefer\m termenul `n francez\ deoa-rece varianta `n rom=n\ a dat na[tere deja laconfuzii) este continuitatea temporal\ a indi-vidului, predispus\ la schimb\ri, la redefiniriprin contactul cu alteritatea, dar care p`n\ laurm\ confirm\ identitatea de sine. ~n raportuldinamic dintre identitatea corporal\ (s\-ispunem a[a, chiar dac\ persisten]a corpuluieste doar una dintre caracteristicile acestuitip) [i identitatea temporal\ se construie[tepersonalitatea uman\.

Exegezele `n marginea operei lui Blechercare pornesc de la terminologia lui Ricoeurnu `nt`rzie s\ constate o anumit\ disparitate acelor dou\ variante de identitate, propun`nd omai mare rigoare terminologic\ pentru a re-zolva ecua]ia nefericirii consemnate `n ~n-t`mpl\ri3. Identitatea cu sine a naratorului sevede contrariat\ mai ales `n varianta ei deidentitate-idem, ca unitate corporal\ cu unsim] puternic al prezen]ei [i omogenit\]ii si-nelui. ~ntr-adev\r, mai multe scene din ro-man, `ntre care `n primul r`nd crizele dinprimul capitol, dar [i neobi[nuita `nt`lnire apropriei fotografii `n capitolul [ase, semna-leaz\ un sim] sl\bit al identit\]ii corporale cusine `nsu[i: „~ntr-o clip\ avui senza]ia de a nuexista dec`t pe fotografie. Inversarea aceastade pozi]ii mentale mi se `nt`mpla adesea `ncele mai diferite `mprejur\ri. Ea `mi venea pefuri[ [i `mi schimba dintr-o dat\ trupul inte-rior“. Dar „sl\birea“ identit\]ii organice `n-seamn\ totodat\ [i o intens\ activitate fantas-matic\. Eroul se proiecteaz\ `n tot ce vede,asemenea lui Gurdulu, scutierul „cavaleruluiinexistent“ al lui Italo Calvino: `ntr-o foto-grafie, `ntr-un accident, `n personajele de peecranul cinematografului. Sl\birea identit\-

]ii-idem elibereaz\ capacitatea de a inventatot felul de identit\]i alternative, de a le pro-iecta `n realit\]i paralele (lumea de umbre,lumea de goluri, lumea de noroi), a c\rorfatal\ impalpabilitate este surs\ de deprimaredup\ constatarea neputin]ei de a realiza otransmutare corporal\ `n noile [i dezirabileleipostaze. Din acest punct de vedere, prozablecherian\ are puncte de contact cu litera-tura science-fiction sau cu literatura fantasti-c\, `n care apar, de asemenea, muta]ii identi-tare. Paul Ricoeur afirm\ [i el c\ „varia]iileimaginative relative la mêmeté“ s`nt carac-teristice literaturii de imagina]ie4.

~ns\ proza blecherian\ comport\ [i cealal-t\ dimensiune a identit\]ii, definit\ de PaulRicoeur drept ipseité, identitatea-ipse. A-ceasta se precizeaz\ `n cursul nara]iunii, carezultat al `n[ir\rii cronologice a aventurilor,fiind pe deplin limpezit\ abia o dat\ cu fina-lul pove[tii. La sf`r[itul c\r]ii, `n pasajul deinterogare a trecutului, naratorul `[i manifes-t\ speran]a c\ scrierea pe care a `ncheiat-o arputea s\-i reveleze „`n]elesul vie]ii mele“.Aici se apropie naratorul blecherian cel maimult de conceptul identit\]ii narative, de carese ]ine departe, de altfel, `n `ntreaga carte,refuz`nd deliberat [i `n moduri at`t de diversetotalizarea experien]ei proprii printr-o poves-tire cursiv\, cronologic\ [i atent\ la orice po-sibil\ mistificare.

Din punctul de vedere al unuia dintre exe-ge]i, Simona Sora, „ipseitatea (chiar dureroa-s\) din ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\ [...]se constituie `n cursul scriiturii“, ea reu[inds\ abat\, `ntr-o oarecare m\sur\, suferin]a dea nu putea transgresa condi]ia realit\]ii `nspreidentit\]ile plurale oferite de tr\irea `n „irea-litate“. Identitatea stabilit\ prin scris ar repre-zenta, `n aceast\ interpretare, o variant\ deevadare din sine `n pagina de text: „Eul carescrie, care se poate atesta [i reprezenta (tea-tral, a[adar conven]ional) aduce o veritabil\schimbare de corp, o luminare a lui dininterior“5.

Dac\ a[a stau lucrurile, ipseitatea narato-rului blecherian poate fi considerat\ echiva-lent\ cu „caracterul“ (termenul apare [i laRicoeur) s\u, ca personaj al unei fic]iuni rea-liste: un t`n\r inteligent [i imaginativ, `ndr\-gostit de abstract [i de formele speculare aleconcretului, fr\m`ntat moral de nelini[ti me-tafizice [i sim]indu-se deta[at de lumea `ncare tr\ie[te p`n\ la `ntreprinderea gestuluisuicidar. Dac\ aspira]ia lui ar fi precizareaprin nara]iunea autobiografic\ a unui auto-portret moral, el s-ar putea declara satisf\cut.~ns\ nu o astfel de identitate caut\ naratorul.

Capitolul final respinge totalizarea euluiprin povestire, socotind-o o limitare abuziv\a bog\]iei reale a acestuia: „trebuie s\-mi dauseama c\, a[a meschin\ [i incomprehensibil\cum se prezint\, fiecare amintire este totu[iunic\, `n `n]elesul cel mai s\rac al cuv`ntului[i s-a petrecut `n via]a mea liniar, `ntr-un sin-gur mod, `ntr-o singur\ exactitate, f\r\ putin-]\ de modificare [i f\r\ nici cea mai mic\ aba-tere de la propria ei preciziune. «Via]a ta afost a[a [i nu altfel», spune ea, [i `n fraza a-ceasta zace imensa nostalgie a lumii acesteia`nchis\ `n luminile [i culorile ei hermeticedin care nu este permis niciunei vie]i s\ ex-trag\ dec`t aspectul unei exacte banalit\]i“.Identitatea rezultat\ din povestire nu este de-zideratul naratorului blecherian, iar constata-rea lui c\, `n urma recapitul\rii tuturor aven-turilor [i fanteziilor sale din tinere]e, doaraceast\ identitate `i r\m`ne este prilej de am\-r\ciune, nu de jubila]ie. ~ntreb\rile [i excla-ma]iile patetice din finalul capitolului ultimsubliniaz\ [i mai mult suferin]a de a fi redusla o identitate liniar\, unic\6 [i definitiv\. Dac\

„identitatea tr\itului [este] opresiv\“7, nu pu-tem `n niciun caz considera c\ „identitatea-ipse“, identitatea ob]inut\ prin totalizarescriptic\, narativ\, ar fi eliberatoare. Ea nurezum\ dec`t e[ecul aventurilor ireale [itriumful deprimant al realit\]ii banale asupraindividului obligat s\ se maturizeze [i s\ re-nun]e la g`ndirea magic\, la singura lui form\de genialitate.

Scrisul [i oralitatea

Foarte multe glose exegetice au pornit dela distinc]ia spectaculoas\ cu care `[i `ncepeBlecher romanul, cea `ntre un „personagiuabstract“ [i „persoana mea real\“, distinc]ieob]inut\ `n cursul experimentelor de aten]ieale naratorului `n chiar momentul scrierii.Nicolae Balot\ a semnalat pentru prima dat\caracterul exemplar, paradigmatic al acesteisepar\ri, pe care o considera „fractura origi-nar\ din care vor porni c\ile imaginaruluiblecherian“8. ~n economia narativ\ a romanu-lui, aceast\ prim\ experien]\, plasat\ chiar la`nceputul romanului, extradiegetic, nu repre-zint\ punctul de pornire, ci mai degrab\ con-cluzia, `ncercarea nostalgic\, minat\ de senti-mentul e[ecului [i al inutilit\]ii, de a reedita osenza]ie din copil\rie. Separarea dintre nara-tor [i erou, dintre cel care tr\ie[te [i cel care„analizeaz\“ liric [i entuziast aventurile ce-luilalt are `ns\ temeiuri mai profunde, [i a-cestea se g\sesc la r\d\cinile nara]iunii su-biective. Nu putem s\ echival\m cu exactita-te „personagiul abstract“ cu naratorul [i „per-soana mea real\“ cu eul povestit, cum face Al.Protopopescu, dar distan]a dintre cele dou\euri este, a[a-zic`nd, palpabil\ [i relevant\ `norice interpretare a romanului. Iar Blecherare o con[tiin]\ acut\ a dificult\]ilor insur-montabile ale oric\rui proiect autobiografic.

Distinc]ia `ntre cele dou\ ipostaze aleeului, cel din prezent [i cel din trecut, estecrucial\ `n romanul blecherian, fiind simetri-c\ celei din vasta fresc\ proustian\, pe caredestui dintre interbelicii rom=ni o pasti[eaz\cu mai mult sau mai pu]in succes. Doar c\romancierul rom=n caut\ o alt\ cale de co-municare cu trecutul dec`t maestrul francez.El evit\ recapitularea trecutului ca atare, de-nun]`nd pe mai multe c\i fic]iunea autobio-grafiei. ~n acela[i timp, el se angajeaz\ cumultiple precau]ii `n aventura scriptural\. Om\rturisire important\ pentru con[tiin]a scri-iturii la Blecher apare `n ultimul capitol alc\r]ii, atunci c`nd `ntreprinderea materializa-t\ `n paginile pe care cititorul tocmai le-aparcurs este definit\ prin cuvintele: „din nou[i din nou m\ g`ndesc la aceste c`teva lucruri,`ncerc`nd zadarnic s\ le `ncheg `n ceva ce a[putea numi persoana mea; [...] m`na mea `n-cearc\ s\ scrie aceast\ ciudat\ [i ne`n]eleas\simplicitate“ (s.n.).

Naratorul blecherian este con[tient defaptul c\ scrie [i `n ultimul capitol tematizea-z\ tocmai aceast\ ac]iune. Or, a scrie este alt-ceva dec`t a povesti. Scrisul este investit cu osuperioar\ con[tiin]\ a temporalit\]ii, pe careoralitatea, cu extraordinara sa capacitate de a„retr\i“, la modul actoricesc, trecutul, nu oare. Compara]ia, pe care criticii nu au oco-lit-o, `ntre ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\[i Amintiri din copil\rie arat\ aici deosebirisemnificative. Vladimir Streinu a identificat„metafora umorului“ la Creang\ tocmai `noralitatea prozei acestuia, oric`nd gata s\ sepiard\ `n obiect, s\ uite parametrii situa]ieiscripturale [i s\ se bucure acum ca [i atuncide poznele copil\riei9. Astfel, oralitatea invi-t\ cititorul la o participare cvasi-magic\ laac]iunea reprezentat\, ajut`ndu-l s\ uite defaptul c\ cel care `i vorbe[te nu este un copil,

ci un b\rbat matur, care a l\sat aceste lucruride mult `n urm\. Timpul prezent al relat\rii,prezentificarea ac]iunilor prin verbe de mi[-care sau prin cuvinte-ac]iuni de felul inter-jec]iilor servesc toate la imersiunea `n poves-tire a naratorului [i a cititorului.

~n schimb, la Blecher cititorul este mereuinvitat s\-[i aminteasc\ sensul nostalgic alopera]iei de rememorare a trecutului de c\trenarator. La fiecare pagin\ exist\ c`te un me-mento al neputin]ei de a transgresa distan]atemporal\, de la „~n inutilitatea aceasta carem\ `nconjoar\ [i sub cerul acesta pe veciblestemat umblu `nc\ [i azi“, din primul capi-tol, p`n\ la „~ntotdeauna a fost a[a, `ntot-deauna, `ntotdeauna“, din ultimul. Naratorulscrie aventurile pe care [i le aminte[te, fiindastfel obligat s\ nu le poat\ reactualiza acto-rice[te. Metafora scriptural\ este una a retar-d\rii limbajului fa]\ de obiect, a semnuluifa]\ de sens, a individului fa]\ de cel care afost odat\. A scrie despre propriul trecut esteo activitate melancolic\ `n sine, deoarece a-test\ la fiecare r`nd c\ trecutul este un lucrumort. De asemenea, lumea povestit\ `n scrisnu este lumea `ns\[i, ci o interpretare a ei.

Interpretarea `nseamn\, pentru eroul ble-cherian, altceva dec`t extragere de semnifi-ca]ii dintr-un [ir oarecare de semne. Eroul in-terpreteaz\ lumea, sper`nd c\ astfel va g\si oie[ire dintr-`nsa. ~n hieroglifele de care este`nconjurat, el aspir\ s\ afle un cod care s\dezlege toate misterele. ~ntreaga carte m\rtu-rise[te visul lecturii perfecte, care face lucru-rile s\ str\luceasc\. Lectura perfect\ trebuies\ inverseze ac]iunea dizolvant\ a timpului,caracterizat\ prin obscurizarea progresiv\ avolumului lucrurilor: „evolu]ia de la copil\-rie la adolescen]\ a `nsemnat o sc\dere conti-nu\ a lumii [i, pe m\sur\ ce lucrurile se orga-nizau `n jurul meu, aspectul lor inefabil dis-p\rea, precum o suprafa]\ lucioas\ care seabure[te“. De asemenea, e[ecul interpret\riieste consemnat sub forma unei ilumin\ri ne-reu[ite a lumii: „~n dosul obiectelor nu seaprinse `ns\ niciodat\ nici o lumin\“. Imaginimemorabile, care vor str\luci orbitor `nposteritatea creatoare a lui Blecher, la MirceaC\rt\rescu.

1 Simona Sora, Reg\sirea intimit\]ii, Bucure[ti,Cartea rom=neasc\, 2008; Ada Br\vescu, „~nt`mpl\ri `nirealitatea imediat\ sau modelul narativ al identit\]ii“, `nTribuna, nr. 146, 1 octombrie 2008.

2 Paul Ricoeur, Soi-même comme un autre, Paris,Seuil, 1990, p. 175.

3 Simona Sora `i repro[eaz\ chiar lui NicolaeManolescu neglijen]a de a fi vorbit despre „fatalitateaipseit\]ii“ la Blecher, `n condi]iile `n care ceea ce abhor\naratorul din ~nt`mpl\ri este mai degrab\ identitatea-idem. Repro[ul r\m`ne nefondat, dat fiind c\ `n limbarom=n\ termenul „ipseitate“ are valoare de sinonimieperfect\ cu cel de „identitate“, cel pu]in p`n\ la apari]iac\r]ii lui Paul Ricoeur, `n 1990, carte de care criticulrom=n nu avea cum s\ aib\ cuno[tin]\ `n 1983, anulapari]iei volumului III din Arca lui Noe.

4 Paul Ricoeur, op. cit., p. 178.5 Simona Sora, Reg\sirea intimit\]ii, Bucure[ti,

Cartea rom=neasc\, 2008, p. 188-189. Acela[i lucru, cu osurdin\ `n plus, afirm\ [i Ada Br\vescu: „Aceasta este ceadin urm\ strategie de rec\p\tare a identit\]ii este [i singu-ra cu [anse de reu[it\, `ntruc`t organizarea narativ\ a a-mintirilor pe baza memoriei d\ coeren]\ [i unicitate sine-lui, similaritate cu ipostazele sale anterioare (copil, ado-lescent, t`n\r), at`t c`t se poate `n cazul unei fiin]e cudeficien]e identitare“. Vezi Ada Br\vescu, art. cit.

6 Paul Ricoeur stabile[te chiar unicitatea drept tr\s\-tur\ esen]ial\ a identit\]ii narative: „Dac\ via]a mea nupoate fi `n]eleas\ ca o totalitate unic\, nu-mi pot dori caea s\ fie reu[it\, `mplinit\“. Paul Ricoeur, op. cit., p. 190.De comparat cu ironica formulare: „fiecare amintire estetotu[i unic\“ a lui Blecher.

7 Simona Sora, op. cit., p. 189.8 Nicolae Balot\, De la Ion la Ioanide, p. 157.9 Vladimir Streinu, Ion Creang\, Bucure[ti, Albatros,

1971, p. 107.

A scrie [i a povesti

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

OVIDIU GACEA

Preocuparea de sine

~n volumul intitulat Hermeneutica subiec-tului, ce-i adun\ cursurile sus]inute la Collègede France `ntre anii 1981-1982, MichelFoucault prezint\ o istorie a no]iunii de epim-eleia heautou (preocuparea de sine), `ncep`ndde la momentul socratic p`n\ la ascetismulcre[tin. S`nt surprinse muta]iile pe care le-asuferit, `n intervalul de timp men]ionat, acestprecept. Pentru noi, el a ajuns s\ aib\ conota]iinegative, fiind asociat cu egoismul [i retra-gerea (influen]a cre[tinismului), `ns\ `n cadrulg`ndirii sale originare, faptul de a te preocupade tine `nsu]i nu constituia o excludere a pre-ocup\rii de ceilal]i. Ba mai mult, el reprezen-ta, a[a cum vom vedea, condi]ia sine qua nona vie]ii comunitare.

Epimeleia heautou era un anumit mod de afi `n lume (strict legat de exerci]iul filosoficde atunci). Se caracteriza printr-o form\ de a-ten]ie, de orientare a privirii spre „sine `n-su[i“, prin `ndrumarea oferit\ de un maestru,printr-o serie de ac]iuni [i practici exercitateasupra noastr\, `n scopul purific\rii, al modi-fic\rii de sine (ex.: dialogul, tehnici de medi-ta]ie, de rememorare a trecutului, examene decon[tiin]\ etc.). Ce tr\da acest precept? Faptulc\ omul `n condi]ia sa actual\ nu era capabils\ accead\ la adev\r. Ca atare, avea nevoie deo transformare, de o conversiune, de o smul-gere din modul obi[nuit de a fi. Era necesar untravaliu, askesis.

Foucault distinge trei mari modele, pe carele-a instituit preocuparea de sine `n timp: 1)modelul platonician; 2) modelul elenistic [iroman; 3) modelul cre[tin.

Modelul platonician

Primele probleme care se ridic\ atunci c`ndvorbim de epimeleia heautou s`nt: „Ce este a-cest sine `nsu[i de care trebuie s\ ne ocup\m?“[i „~n ce anume trebuie s\ constea aceast\ pre-ocupare?“. Filosoful francez alege dialogulAlcibiade spre discu]ie. Aici, unde `ngrijireade sine implic\ [i o cunoa[tere de sine, e avut`n aten]ie sufletul, ca obiect al preocup\rii.~ns\, cunoa[terea de sine nu `nseamn\ doara-]i cunoa[te capacit\]ile, pasiunile, dorin]ele

etc. Ca atare, cum anume e privit sufletul? Casubiect, spune Foucault, ca subiect al unorac]iuni corporale, instrumentale, de limbaj.Nu e vorba de sufletul-substan]\ din Phaidon,Phaidros, Republica, dar de sufletul-subiect(„sufletul doar `n calitatea lui de subiect alac]iunii“): subiectul `n]eles nu ca o entitate`nchis\ `n sine, care se exercit\ asupra lumii,asupra a ceea ce e exterior. Nu e subiectuldin dualitatea subiect-obiect. E subiectulheideggerian, putem spune, care nu e `nchis,ci e mereu „`n afar\“, preocup`ndu-se, e me-reu `n „comer]“ cu lucrurile, cu sine, cu cei-lal]i. A te `ngriji de tine `nsu]i presupune a teavea `n vedere ca subiect al unor comporta-mente, atitudini.

~n cadrul acestui model, este accentuat as-pectul paideic (formativ), ce se desf\[oar\ `nsfera dialogicului. Subiectul nu se modific\doar prin sine, ci este necesar un altul (figuramaestrului). Iar cunoa[terea de sine nu are cascop doar edificarea sinelui, ci, mai ales, fap-tul de a [ti s\ te `ngrije[ti de al]ii (politica). ~n-grijindu-m\ de mine, `nv\] s\ am grij\ [i deceilal]i. Maestrul (Socrate) este cel care tre-ze[te, elibereaz\. El `i descoper\ interlocuto-rului ignoran]a, faptul c\ doar „crede c\ [tie“,c`nd de fapt nu [tie. Faptul de „a [ti c\ nu [tii“e considerat de Socrate drept primul pas sprecunoa[terea de sine. ~n Alcibiade, aceast\ cu-noa[tere se realizeaz\ prin oglindirea `n altul,de aceea[i natur\ cu tine. Desigur, acest fapt aloglindirii trebuie privit `n caracterul lui me-taforic; putem `n]elege prin el chiar faptul dea dialoga, de a `ntreba.

Or, figura maestrului tocmai acest lucru `lreprezint\. Dar „altul“, func]ioneaz\ doar capretext pentru adev\rata oglindire: `n elemen-tul divin, ca principiu al cunoa[terii [i al g`n-dirii (divinul v\zut ca ceea ce e mai sublim `nnoi, ca g`ndire, ca noûs, ca rupere de nivelulinferiorului, al schimb\torului; de asemenea,poate fi asociat\ oglindirea `n divin cu rea-mintirea acelei contempla]ii a Ideilor, `naintede c\derea `n trup): „A cunoa[te divinul, a-lrecunoa[te `n tine `nsu]i: acest lucru este, credeu, fundamental `n cadrul formei platonice a

preocup\rii de sine. (...) Aceast\ condi]ie araport\rii la sine [i la divin, a raport\rii la sineca divin [i a raport\rii la divin ca sine, a re-prezentat pentru platonism una dintre condi-]iile accesului la adev\r“. Contactul cu divinulva avea ca rezultat `n]elepciunea. Deci, `n-t`lnirea cu el se va solda cu o transformare asufletului.

Iar aceasta se va concretiza, odat\ `ntors `n„lumea de jos“, `n via]a de zi cu zi, `ntr-o mo-dificare a privirii: sufletul va deosebi `ntrebine [i r\u, `ntre adev\rat [i fals; va [ti s\ seconduc\ pe sine [i va [ti s\ guvernezecetatea...

Modelul elenistic [i roman

Accentul `n acest model va c\dea pe aspec-tul corectiv (cu toate c\ nici cel formativ nueste `ndep\rtat). Individul nu se mai preocup\de sine spre a conduce bine cetatea, ci pentrua face fa]\ vie]ii. Formarea [i corectarea de si-ne (eliminarea deprinderilor rele sau dezv\]a-rea de vicii) au ca scop doar sinele [i identifi-carea unei „arte de a tr\i“ (tekhne tou biou),care s\ duc\ la ataraxia (lipsa fr\m`nt\rilor,imposibilitatea de a fi tulburat de ceva) [iautarchia (autosuficien]\). ~ns\, aceast\ pre-ocupare (doar) de sine nu r\m`ne f\r\ urm\ri`n spa]iul interuman.

Modelul elenistic [i roman nu mai are labaz\, precum cel platonician, faptul c\ omul(de origine divin\) tr\ie[te `n ignoran]\ [i deaceea nu are acces la adev\r, ci omul estev\zut ca deformat, vicios, prizonier; el tre-buie s\ fie, prin urmare, eliberat, corectat.Func]ia maestrului dep\[e[te simpla mediere(`ntre uman [i divin). Maestrul este necesar,fiind singurul care poate ajuta subiectul s\se modifice. Subiectul e incapabil de unulsingur s\ o fac\.

O alt\ diferen]\ este dat\ de orientarea pre-ocup\rii nu numai spre suflet, ci [i spre corp.Trupul va fi considerat deopotriv\ de impor-tant `n actul `ngrijirii. O serie `ntreag\ depractici `i va fi dedicat\. Aceast\ schimbareeste determinat\ de o revolu]ie `n cadrul unei

Weltanschauung: corpul nu mai este v\zut cao `nchisoare a sufletului, lumea aceasta nu semai plaseaz\ `ntr-o opozi]ie cu o alt\ lume, iarcunoa[terea nu mai este primordial\ (Platon).Tot ceea ce conteaz\ ]ine de imanen]a lumii,de ceea ce depinde de noi [i de ceea ce nu de-pinde de noi aici. Exerci]iul (askesis-ul), iarnu cunoa[terea, va juca un rol esen]ial. Iarscopul nu mai este eliberarea de trup, fuga dinlumea devenirii, ci instalarea c`t mai comod\`n ea, printr-o art\ de a tr\i.

Asceza reprezint\, pe de o parte, o serie deexerci]ii [i practici care preg\tesc subiectulpentru evenimentele existen]ei. MichelFoucault le `mparte `n dou\ grupuri: gumna-zein (antrenamentul `n situa]ii reale, prinpractici de abstinen]\ [i regimul `ncerc\rilor)[i melete (medita]ia – exerci]iu al g`ndirii asu-pra g`ndirii `nse[i, o punere la `ncercare a ceeace g`ndim).

Pe de alt\ parte, ea transform\ subiectul `n„subiect etic al adev\rului“. Altfel spus, `l de-termin\ s\ ac]ioneze `n conformitate cu ceeace g`nde[te. Nu trebuie s\ existe o pr\pastie`ntre ceea ce g`nde[ti [i ceea ce faci. Adev\ruloblig\ de fiecare dat\ la un mod de a fi. Iarmaestrul este cel responsabil cu transmitereaadev\rului. Nu mai era vorba de o aflare a lui`n partea divin\ din tine, ci „locul“ adev\ruluie plasat `n cel exersat [i capabil s\ `nve]e(`ntr-o autoritate).

Modelul cre[tin

Acest model poate fi cel mai bine descrisprin raportare permanent\ la celelalte dou\,dar mai ales la modelul elenistic [i roman.Ce putem men]iona, `n prim\ instan]\, e fap-tul c\, `n cre[tinism, preocuparea de sine seradicalizeaz\.

Subiectului nu-i mai st\ `n puteri s\ setransforme pe sine, ci trebuie s\ renun]e lasine [i s\ renasc\ `ntr-o nou\ form\, `ntr-unalt sine. El trebuie s\ se nege pe sine. Dac\ laantici asceza avea ca scop constituirea desine [i dob`ndirea a ceva, `n cre[tinism eavizeaz\ dezechiparea [i renun]area la sine.Aici, `ngrijirea fa]\ de sine cap\t\ forma uneiadversit\]i fa]\ de sine. Omul este corupt [inu se poate dezv\]a de vicii dec`t printr-oruptur\, prin anihilare.

Un alt lucru pe care `l putem aduce `naten]ie e faptul c\ `n cre[tinism figura ma-estrului trece `n plan secund. Accentul cade pediscipol. El e cel care de]ine adev\rul (despresine) [i cel care trebuie s\ se examineze [i s\m\rturiseasc\. Iar autoritatea este reprezentat\de Scriptur\ (ca revelare a adev\rului).

~n al treilea r`nd, ceea ce pentru perioadaelenistic\ [i roman\ reprezenta „art\ de a tr\i“,adic\ faptul de „a face din propria ta via]\obiectul unei tekhne, a-]i transforma via]a`ntr-o oper\ care implic\ libertatea [i op]iuneaproprie (...)“, `n modelul cre[tin va lua formaunor reguli de via]\, a unor precepte morale,c\rora trebuie s\ li te supui clip\ de clip\, `nmod integral.

Desigur, prezentarea de fa]\ opereaz\ cumulte simplific\ri, dar ceea ce `ncearc\ s\ fac\e s\ surprind\ `n linii mari o experien]\ origi-nar\ a rela]iei dintre subiect [i adev\r, carecontrasteaz\ cu ceea ce se `nt`mpl\ ast\zi.Michel Foucault avea s\ identifice momentulde cotitur\ (al acestei muta]ii) `n cadrul g`ndi-rii carteziene, unde filosofia pare a se dezicede condi]ia sa de spiritualitate, unde subiectulnu mai are nevoie de o transformare pentru afi capabil de adev\r. Ceea ce ne permite acums\ ne apropiem de el este doar cunoa[terea,urmarea unui set de reguli: condi]ii formale,reguli formale de metod\ etc.

{i urmarea fireasc\ a fost perpectiva [tiin-]ific\ de azi, care opereaz\ cu certitudini, cu-no[tin]e, ce nu se „traduc“ `ntr-un mod de a fi,marc`nd o ruptur\ `ntre subiect [i adev\r, `ntreceea ce trebuie s\ fac\ [i ceea ce [tie (de]ine,cunoa[te) subiectul, `ntre latura etic-existen-]ial\ [i cea gnoseologic\.

Preocuparea de sine

www.timpul.ro

La data de 30 septembrie 2009, deziua Sf. Ieremia – patronul traduc\torilor,eminentul traduc\tor Jirí Našinec, c\ruia`i fusese decernat Premiul Magnesia Li-tera pentru traducere (`n anul 2007), afost distins cu Premiul Special de Crea]ie„Josef Jungmann“ pentru traducerea ro-manului ~ntoarcerea huliganului deNorman Manea, ap\rut\ `n anul 2008, laeditura Havran din Praga. Acest premiuse afl\ la edi]ia a l8-a, fiind acordat de c\-tre Asocia]ia Traduc\torilor din Cehia.

(Timpul)

Ia[i, Str Cuza Vod\ - 1918 [acuarel\, 50x35]

octombrie 2009

9Recitiri TIMPUL

octombrie 2009

Norman Manea

Vizuina

Editura Polirom, 2009, 368 pagini

Profesorul Augustin Gora, exilat demult `n America, este confruntat cuapari]ia nea[teptat\ a fostei sale so]ii,Lu, [i a v\rului [i iubitului ei, PeterGa[par. ~n vreme ce Gora [i Peter `n-cearc\ s\ restabileasc\ un vechi dialog,acesta din urm\, devenit un improvizatprofesor de colegiu, prime[te o stranie

scrisoare de amenin]are cu moartea,despre care autorit\]ile b\nuiesc c\ arveni dinspre un grup de exila]i de extre-m\ dreapt\, suspecta]i de poli]ia ameri-can\ a fi asasinat un important c\rturarrom=n. Halucinante amintiri din trau-matica biografie sub nazism [i comu-nism persist\ `n existen]a personajelor.Gora se retrage tot mai mult `ntre c\r]i,Peter dispare `n mod misterios, iar Lur\m`ne obsesia luminoas\ [i enigmatic\a celor trei b\rba]i care au iubit-o: Gora,Peter [i naratorul `nsu[i.

O nara]iune fascinant\ despre iubire,e[ec [i speran]\, noul roman al luiNorman Manea este un veritabil „thriller“literar care, cu o irezistibil\ putere desugestie, poart\ cititorul din atmosferacomunist\ [i postcomunist\ a Rom=niei`n tensiunile [i burlescul Americii dedinainte [i de dup\ 11 septembrie 2001.Holocaustul [i statul poli]ist comunist,corup]ia [i complicit\]ile sub dictatur\,ravagiile terorismului islamic [i vulgari-zarea societ\]ii de consum s`nt reliefate`ntr-o tram\ epic\ tensionat\ [i original\.Interoga]iile autorului despre iubire [imoarte, suferin]\, solitudine [i frumuse-]e, exil [i libertate, credin]\ si culpabili-tate s`nt ale unui scriitor inconfundabil,de o seduc\toare expresivitate [i admi-rabil\ for]\ analitic\. Personajele mereucaptivante [i vii ale romanului posed\ omisterioas\ iradiere pe care vizuina c\r-]ii o codific\ [i o reveleaz\ deopotriv\.

BU

RS

AC

|R

}IL

OR

ANDREEAGRINEA

Principala caracteristic\ a volumului deproz\ scurt\ Rebarbor, lansat de AlexandruMonciu-Sudinski `n 1971, este aten]ia pentrudetaliul strategic [i preocuparea de a etala maimulte tehnici de scriitur\, de factur\ tipologicdivers\, inten]ie cu abilitate camuflat\ subaerul de familie pe care ansamblul `l degaj\.~n mod cert, Monciu-Sudinski este un scriitorcare experimenteaz\, trec`nd cu elegan]\ de laun registru stilistic la altul [i, mai ales, `nves-tind fiecare formul\ narativ\ aleas\ cu un fondepic care, cel pu]in `n aparen]\, s-o legitime-ze. Procedeul seam\n\ cu strategiile tipice de„seduc]ie“ la care recurge un scriitor neconsa-crat pentru a da un plus de complexitate volu-mului s\u de debut. Folosirea unei largi paletede tonalit\]i [i tipare narative reprezint\ o do-vad\ `n plus c\ autorul miza `n primul r`nd pelatura estetic\ a literaturii sale, [i nu pe carac-terul ei antitotalitar. Nu trebuie s\ se `n]eleag\de aici c\ Alexandru Monciu-Sudinski nu punepre] pe func]ia etic\ a literaturii, care, `n con-textul politic dat, `nsemna condamnarea obli-c\ a aparatului de represiune. Dimpotriv\,scriitorul `n discu]ie este poate cel mai acutcronicar al comunismului rom=nesc din dece-niile [ase-[apte, a c\rui franche]e `n surprinde-rea nud\ a lumii realist-socialiste a trecut `nmod aproape inexplicabil de cenzur\. Lauren]iuUlici, citat de majoritatea criticilor care s-auocupat de literatura lui Sudinski, declara `ncartea sa dedicat\ promo]iei ’70 c\ „esopicapovestire `n manier\ naturalist\“ Guliver este„probabil cel dint`i [i p`n\ azi, cel mai bun textepic antitotalitar din proza contemporan\“.Afirma]ia criticului trebuie luat\ cum granosalis, `ns\ fondul ei nu este departe de adev\r.

Dezghe]ul cultural care a culminat lasf`r[itul anilor ’60 cu organizarea CongresuluiUniunii Scriitorilor din noiembrie 1968 subforma unei `nt`lniri, cel pu]in `n aparen]\, rela-xate, `ntre Partid [i breasla litera]ilor, a f\cutposibil\ [i colaborarea dintre autori [i cenzur\.Cu trei ani `nainte de a fi publicat Rebarbor,ap\ruser\ fragmente din romanul Ostinato allui Paul Goma, care nu va putea vedea lumi-na tiparului `n Rom=nia ceau[ist\, ca [i altescrieri cu poten]ial antitotalitar, chiar dac\ `nconcentra]ie foarte mic\: Intrusul (MarinPreda) [i ~ngerul a strigat (F\nu[ Neagu). Totatunci e pus\ `n scen\ parabola sorescian\Iona, iar un an mai t`rziu apar romane cu epi-soade care se abat – e drept c\ abia vizibil –de la linie, semnate de D.R. Popescu (F),Alexandru Ivasiuc (Cunoa[tere de noapte,P\s\rile) [i chiar Eugen Barbu (Principele).Rebarbor venea, astfel, `n trena unei tradi]ii aliteraturii cu „[op`rle“ care deveneau din ce `nce mai explicite. Cu toate acestea, unda de [ocst`rnit\ de apari]ia volumului, care aducea `naten]ie o suit\ de situa]ii limit\, dar [i vecin\-tatea Tezelor din iulie, vor face ca acesta s\devin\, `n acela[i an, una dintre primele c\r]iretrase pentru a fi lichidate `n malaxoareletopitoriilor.

Pe acest fond de timid\ deschidere a lite-raturii spre teme tabu `n perioada anterioar\sau chiar spre critica esopic\ a contextului po-litic, virulen]a prozelor din Rebarbor, multaccentuat\ fa]\ de cea a predecesorilor s\i, arfi c`nt\rit ea singur\ suficient ca s\-l impun\pe Monciu-Sudinski drept un maestru al ge-

nului. Firea de outsider a scriitorului, care aavut interven]ii minimale `n presa vremii (`ngenere reportaje cu oameni ai muncii, `mpr\[-tiate `n paginile de gen ale publica]iilor) [i s-a]inut departe de demnit\]i (cu excep]ia scurteiperioade de redactorat la revista Arge[, `n vre-mea c`nd volumele din ’73 [i ’74 `l reabilitea-z\ fa]\ de sistem), dar [i debutul `n fatidicul an1971 au f\cut ca Alexandru Monciu-Sudinskis\ treac\ aproape imediat `n umbr\. Totu[i,for]a [i, mai ales, elegan]a textelor sale, ca [ipoten]ialul lor exploziv `n acei ani l-au p\strat`n memoria c`torva critici drept un scriitor cuun timbru proeminent, f\r\ a fi lipsit de sub-tilitate [i gra]ie. A[a st`nd lucrurile, calit\]ileprozei Guliver, care `l fac pe Lauren]iu Ulicis\ afirme, bucur`ndu-se de consensul contem-poranilor, c\ piesa citat\ reprezint\ un v`rf deaisberg al „genului“ antitotalitar autohtons`nt, deopotriv\, tr\s\turile cardinale ale liter-aturii lui Monciu-Sudinski. A[adar, o analiz\a profilului prozastic al autorului `n discu]iepoate explica statutul cucerit de acesta `n isto-ria literaturii rom=ne sub comunism: un„maestru din umbr\“.

Chiar [i la o repede ochire asupra prozelordin Rebarbor, elegan]a stilistic\ ce se degaj\din paginile c\r]ii nu poate r\m`ne neobserva-t\. E drept, piesele de aici au `n aten]ie aproa-pe exclusiv, a[a cum sintetiza Eugen Negrici,„produsele unor medii insignifiante sau peri-ferice“, „in[i cu ocupan]ii m\runte [i cu exis-ten]e sordide, lipsi]i de orizont [i de idealuri“.Pedagogi duri, interni ce nu se las\ `mbl`nzi]i,muncitori trimi[i la reeducare, in[i care refuz\s\ tr\iasc\ `n societate, vagabond`nd narcoti-za]i de foame [i lecturi filosofice spre margi-nile ei, compun umanitatea abrutizat\ a c\r]ii.~n articolul pe care i-l dedic\ `n volumul s\udin 1978, Mircea Iorgulescu `i repro[eaz\ chiarscriitorului, „din punct de vedere principial“,faptul c\ falsific\ realitatea social\ expus\, dinmoment ce „evenimentele prozei lui Monciu-Sudinski apar]in unor medii m\rgina[e, aflate,sub aspect sociologic, `ntr-un proces de tran-zi]ie [i disolu]ie“. {i al]i comentatori vor re-marca realismul frust, grotescul, decupajult\ios, sadismul rafinat [i cruzimea nemotivat\epic din opera sa. {i totu[i, aceste eviden]ereprezint\ numai foarte par]ial fondul opereilui Alexandru Monciu-Sudinski. C\ci autorulRebarborului este, `nainte de toate, un estet,cu o scriitur\ calofil\ sus]inut\ de o tehnic\atent cump\nit\, indiferent dac\ alege regis-trul textualizant (ca `n Vraf de bobine, Telex,Rebarbor), pe cel al realismului brutal (pre-cum `n Pas de vals, Vals, Terasamentul) sauun melanj `ntre cele dou\ (ca `n piesa-clausu-l\, Documentar). Prozele sale reprezint\, a[a-dar, mici demonstra]ii de virtuozitate a[ezate

sub egida unui fals realism. Nu desf\[urareanarativ\ re]ine aten]ia (autorul se dovede[temai degrab\ lipsit de for]\ epic\, at`t `n carteadebutului, c`t [i `n volumele de reportaje, un-de opteaz\ pentru aceea[i scriitur\ fragmen-tar\). Nici personajul [i nici m\car fiziologiile(cu m\iestrie schi]ate din c`teva linii c`nd ap\-sate, c`nd voalate) nu epuizeaz\ resursele pro-zelor, de[i nu arareori ocup\ planul prim alunor opere. Accentul cade, `n schimb, pe cur-gerea atent studiat\ a fiec\rei partituri [i a an-samblului. Abilitatea de a da scenarii coeren-te, rotunjite cu subtilitate prin cultul detaliuluisau prin artificii textualiste – de la cele maiaustere la cele mai fastuoase –, naturalismulf\r\ parad\, dozat at`t c`t s\ nu compromit\echilibrul ansamblului, umorul negru, de sor-ginte livresc\ sau realist-socialist\; `n sf`r[it,distinc]ia cu care autorul m`nuie[te bisturiulpentru a t\ia fie felii sub]iri de via]\, fie feliide text, s`nt toate nu doar „m\sura unui realtalent“, a[a cum apreciaz\ Irina Petra[, ci [idovada unei preocup\ri vii pentru estetismulpropriei literaturi. ~n aceast\ direc]ie merg, dealtfel, [i apropierile – avansate de critici pre-cum Monica Lovinescu, Eugen Negrici, IrinaPetra[ [i Mircea C\rt\rescu – `ntre prozele dedebut ale lui Alexandru Monciu-Sudinski [iprozatorii textuali[ti. ~ntr-adev\r, a[ezat al\-turi de scriitorii epocii declara]i „experimen-tali[ti“, precum D. }epeneag [i NormanManea, Monciu-Sudinski pare s\ fie cel mai`ndr\zne] dintre ei. Chiar primul prag textualal volumului de debut, ininteligibilul titluRebarbor, este expresia nu doar a spiritului defrond\ fa]\ de literatura ipocrit\ [i plat\ a rea-lismului socialist, ci [i a inten]iei asumate dea deschide proza autohton\ spre experiment.

Prozele lui Alexandru Monciu-Sudinski [i,`ntr-o mai mic\ m\sur\, volumele de pseudo-reportaje degaj\, f\r\ a o explicita `n exces,astfel `nc`t s\ devin\ redundant\, o filosofiecamuflat\. Medita]ia sumbr\ asupra omului, a„libert\]ii [i a ra]iunii“ (parafraz`nd lozincaderatizatorului cu pince-nez din Guliver),dezumanizarea ca atitudine de frond\ (IrinaPetra[) transform\ fiecare text din volum `ntr-o subtil\ parabol\ cu cheie secret\ [i imprim\elegan]\ parabolelor pure, tocmai prin `nv\-luirea tezei `ntr-un ambalaj textual care devi-az\ aten]ia cititorului. De acela[i cult pentruorganicitate ]ine [i potrivirea leg\turilor dintrepiesele volumului. Recurg`nd la o sintagm\ aautorului care d\ titlul unei schi]e, fiecare din-tre textele grupate `n Rebarbor reprezint\ un„pas de vals“ dintr-un meci s`ngeros de box,`n care tehnica primeaz\, iar gratuitatea `n-frunt\rii poart\ un sens ascuns. Dar despretoate acestea vom vorbi `ntr-un eseu viitor.

RebarborCelelalte pove[ti ale epocii de aur

KONSTANTINOS KAVAFIS

Volupt\]iBalsam [i bucurie vie]ii mele, amintirileacelor orec`nd am g\sit [i-am p\strat, c`t mi-am dorit,voluptatea.Balsam [i bucurie vie]ii mele, mie, care-amur`t `ntotdeaunapl\cerile iubirilor de rutin\.

(traducere, Elena Laz\r)

VolvptatiGaudium myrumque uitae meae memoriahorarumIn quibus inueni et quibus condidiuoluptatem quo cupiui modo.Gaudium myrumque uitae meae mihi,taedio cui fuitquaelibet uoluptas amorum tritorum.

(traducere, Liviu Franga)

PoiemataVERBA LATINA

www.timpul.ro

Restitutio Benjamin FondaneTIMPUL10

octombrie 2009 www.timpul.ro

BENJAMIN FONDANE

1 zid inscrip]ie f\r\ prescurt\ri: LIBERTATE

EGALITATE FRATERNITATE

2 cele trei cuvinte ]op\ie pe zid, cel dint`icu litere mari celelalte `n cea]\

3 literele se desprind fac minuni de suple]eca s\ `ncropeasc\ ni[te cuvinte pe jum\tateinteligibile pe jum\tate absurde

4 cap urm\rind cu aten]ie acest balet5 este capul unui t`n\r elegant cu un gea-

mantan `n m`n\6 t`n\r desenat pe un afi[ de publicitate

pentru dans7 pe trotuar un muncitor cite[te o gazet\8 capul t`n\rului iese din afi[ ca s\ citeasc\

peste um\rul muncitorului:9 „LIBERTATEA“10 muncitorul arunc\ ziarul [i se urne[te

din loc11 t`n\rul coboar\ s\-l ridice12 `l frunz\re[te o clip\13 vrea s\-[i reia locul14 dar un b\rbat v\zut din spate `ncearc\ s\

ocupe zidul taman `n fa]a afi[ului15 fericit c\ este eliberat, t`n\rul face o

piruet\ o ia pe primul trotuar la dreapta16 trotuar care `ncepe s\-i fug\ de sub

picioare a[a de repede17 `nc`t t`n\rul alunec\ de c`teva ori18 se aga]\ de barba unui domn care merge19 l\s`ndu-[i-o f\r\ s\ se `ntoarc\20 se aga]\ de s`nul unei fete21 care `i r\m`ne `n palm\ `mpreun\ cu o

bucat\ de stof\22 se aga]\ de un copila[23 din care nu mai r\m`ne dec`t un schelet

cu un ghiozdan sub bra]24 le pune pe toate `n geamantan; sun\ la

prima port\reas\ c\reia `i las\ geamantanulport\reasa `i ]ine m`na str`ns\ pe clan]\

25 este o capr\ b\tr`n\ [i b\rboas\26 `ngrozit t`n\rul o ia la goan\27 dar trotuarul se mi[c\ `n sens invers28 t`n\rul se opre[te `n fa]a vitrinei unui

croitor29 grup de manechine `n picioare colorate

`n fel [i chip care `ncepe dintr-odat\ s\ mearg\30 intr\ `n magazin – `l ucide pe singurul

client31 v\zut din interiorul magazinului: t`n\rul

din spatele vitrinei o ia la fug\32 port\reasa `i arat\ poli]iei valiza [i `l

descrie pe t`n\r39 din nou scena 15: a t`n\rului1

40 un domn `n v`rst\ d\ explica]ii41 din nou scena 11: `nt`mplarea cu afi[ul42 desface afi[ul43 proiec]ia afi[ului oferind o recompens\

de 100 000 de franci celui care l-ar prinde pet`n\r

44 `n tot acest timp t`n\rul `i face curte dedeparte unei fete la intrarea `ntr-un magazin

45 fata `i sur`de46 el `ndr\zne[te s\ se apropie47 ea `i face cu ochiul48 el o `mbr\]i[eaz\49 fata este un manechin care `i plesne[te `n

m`ini50 furios t`n\rul sparge vitrina unui maga-

zin de ciorapi51 tot r`ndul de picioare `ncepe s\ danseze

pe nea[teptate52 t`n\rul o ia la goan\ urm\rit de un paznic53 fuga lor54 paznicul `l prinde din urm\ [i `i cere

t`n\rului un foc s\-[i aprind\ ]igara55 t`n\rul intr\ `ntr-o sal\ de dans56 perechile de dansatori `n]epenesc meca-

nic `n chiar mi[carea dansului lor57 peste tot pancarte cu cei 100 000 de

franci recompens\58 m`ini misterioase le rup `n buc\]i59 la poli]ie c`]iva poli]i[ti g`f`ind raportea-

z\ despre nelegiuirile t`n\rului60 un copil pe jum\tate cangur depune o

pl`ngere61 un chior sus]ine62 c\ i-a scos ochiul pentru a [i-l pune la

inel63 gros-plan – ochiul din inel64 din nou chiorul65 doi indivizi `i explic\ unui comisar c\66 american merg`nd: se plimbau am`ndoi

pe strad\ c`nd67 ansamblu: t`n\rul ap\ru [i le retez\ cape-

tele, le `nh\]\ [i f\r\ s\ stea pe g`nduri le rea[e-z\ pe fiecare `n locul celuilalt

68 pe strad\ lumea se ia la b\taie pentruedi]iile speciale ale ziarelor

69 un grup aplecat asupra unui ziar cite[te:(se vede mai `nt`i t\ietura din ziar – apoi subtit-lul – `n sf`r[it fotografia totul p`n\ la scena 75)

70 tocmai se na[te un copil av`nd capulprimului ministru (b\rbos)

71 un `mbl`nzitor de fiare s\lbatice acuzatde concubinaj cu o leoaic\

72 tocmai se deschide o sal\ de dans `ntr-obiseric\

73 `ngerul catedralei Notre-Dame a f\cutpipi pe un trec\tor

74 `n timpul furtunii de ieri seara a fostz\rit\ o balen\ `n pia]a Concordiei

75 un [ir de studen]i din Bordeaux tocmai`[i b\tuser\ joc de Dumnezeu

76 figura `ngrozit\ a t`n\rului77 care se arunc\ `n Sena78 dar iat\-l scos din ap\ de c\tre un pescar

cu undi]\79 `[i trage un glon] `n cap chiar `n fa]a

statuii lui Marcellin Berthelot80 care atins cade la p\m`nt `ntr-un puhoi

de s`nge

81 se arunc\ din v`rful Turnului Eiffel82 dar umbrela i se deschide ca o para[ut\83 (nu `ncape nici o `ndoial\ c\ t`n\rul este

nemuritor) chipul `i este nespus de trist84 la col]ul unei str\zi o v`nz\toare de flori85 `i ofer\ un buchet de violete86 t`n\rul scoate o cutiu]\ de ]ig\ri ia una

v`nz\toarea `i ofer\ un al doilea buchet88 t`n\rul scoate cutia de chibrituri ia unul89 dezam\git\ f\r\ a-l mai privi ea `i ofer\

foarfecele ei90 t`n\rul prime[te buchetul de violete [i `l

aga]\ la butonier\91 `i arunc\ un gologan92 este o flac\r\ care ̀ i arde flor\resei m`inile93 t`n\rul intr\ `ntr-o farmacie94 cere un ]ap de bere care i se serve[te95 la institu]ia bancar\ Crédit Lyonnais96 alege dintr-un catalog o pereche de `n-

c\l]\ri97 directorul cu o barb\ venerabil\ iese din

cabinetul pe care scrie: Director – noteaz\ nu-m\rul pantofilor

98 acum intr\ `n Jardin des Plantes [iprive[te cu[tile

99 zebrei care100 `l amuz\ `i arunc\ printre gratii un cec

bancar101 stru]ului102 `i d\ s\ m\n`nce un con de `nghe]at\ 103 arunc\ buchetul de violete104 [i aplaud\ cu `nsufle]ire105 hien\ (`n cu[c\ – mai `nt`i inscrip]ia

lizibil\)106 maimu]\ cu un cap de om `ngrozit care

se pr\bu[e[te fulgerat\107 de pistolul `nc\ fumeg`nd108 al t`n\rului109 o femeie frumoas\ `nainteaz\ pe alee110 o cu[c\ goal\ i se deschide `n fa]\111 groaza care `l cuprinde de a vedea o

femeie plimb`ndu-se liber\ pe alee112 viteje[te se dezbrac\113 cu lovituri de bici o oblig\ pe femeie s\

intre `n cu[c\114 o contempl\ fericit – `i ofer\ un parfum115 pe care ea `l miroase; femeia `i `ntinde

buzele116 el se code[te 117 lung\ `mbr\]i[are118 el se asigur\ din nou c\ z\vorul se

`nchide119 o ia din loc fluier`nd120 reclame sc`nteietoare noaptea121 la un col] de strad\ o femeie `i face un

semn122 el o urmeaz\123 se `ntrev\d picioarele unui pat mare

scufund`ndu-se124 femeia doarme125 l`ng\ pat `n picioare t`n\rul z\re[te pe

noptier\126 o protez\ dentar\ `ntr-un pahar cu ap\127 smocuri de p\r128 un ochi129 ridic\ p\tura apuc\ s`nul femeii [i `l

trage spre el ca pe un elastic130 o gur\ ]ip`nd131 din gur\ ies mici zerouri din ce `n ce

mai multe m\rindu-se132 ea pe marginea patului `ntr-o c\ma[\

plisat\ se `ntinde133 imaginea camerei `n supraimpresiune

cuv`ntul: amor cu litere mici care cresc iute-iute [i acoper\ tot spa]iul

134 a[ezat pe bordura trotuarului cu picioa-rele `ntinse pe carosabil t`n\rul pl`nge

135 `n supraimpresiune pe el ro]ile ma[i-nilor picioarele oamenilor

136 se vede pe sine cu ochii deschi[i cotro-pit de o turm\ de vaci

137 `ncearc\ s\ mulg\ una din ele138 dar vaca `i trage o copit\139 un paznic `i trage un [ut140 t`n\rul se ridic\ o ia din loc dar `n fa]a

lui b\rbat cu o chelie lucioas\141 ansamblu: t`n\rul `l urmeaz\ n\ucit142 pe chelia b\rbatului se oglinde[te re-

clama sc`nteietoare a s\punului Cadum careclipe[te ritmic

143 iat\-i `n fa]a zidului cu afi[ul smuls144 t`n\rul ezit\ `ntre dou\ ve[nicii de

plictis: `n timp ce se g`nde[te la acest lucru du-blul s\u se desprinde de el

145 `l ia la [uturi pe omul-reclam\ chiar `ncentrul afi[ului

146 afi[ cu un om a c\rui chelie radiaz\lumin\

147 s\ fie el oare liber de-adev\ratelea? `l`mbr\]i[eaz\ plin de bucurie pe dublul s\u care

148 `[i `ntoarce pe loc capul [i o ia la goan\:149 `n fuga mare, o armat\ `ntreag\ de ha-

mali cu p`nze flutur`nd pe care scrie: recom-pens\ 100 000 de franci

150 t`n\rul ezit\ se freac\ la ochi151 apare din nou dublul s\u care se apro-

pie de afi[ul smuls `ncearc\ s\ p\[easc\ peste el152 afi[ul `ncepe s\ dea `napoi153 t`n\rul fuge dup\ el154 dar afi[ul se `ndep\rteaz\ [i mai mult155 t`n\rul devine din ce `n ce mai mic156 afi[ul din ce `n ce mai mare157 at`t de mare `nc`t acoper\ ecranul158 afi[ul a devenit un punct luminos159 t`n\rul tot `n acela[i loc l`ng\ afi[ul

smuls ̀ [i ̀ ncearc\ ultima [ans\: scoate un golo-gan pe care `l arunc\ `n aer

160 pe fa]\ i se cite[te speran]a dar odat\banul c\zut t`n\rul redevine indiferent

161 pu]in `i pas\! se hot\r\[te s\ tr\iasc\:obiectivul `l urm\re[te `n timp ce merge lini[titpe strad\; `i `ntinde pe nea[teptate o ]igar\ pri-mului paznic `nt`lnit

162 harta unui furnicar163 este pagina cu Mica Publicitate a unui

ziar; o m`n\ se opre[te la rubrica „Oferte deLucru“

164 c`teva firme – (imaginile se succed mai`nt`i lent apoi tot mai repede): Compania Ge-neral\ de Asigur\ri, Asigur\rile Generale, TheInsurence, L’Assiguratrice Italiana, Winther-tur, Yorkshire, Gresham

165 v\zut din spate introduce un bilet detransport `ntr-un compostor cu ceas

166 s\rut\ `ndelung o m`n\167 este m`na p\roas\ apoi bra]ul apoi su-

tana apoi capul unui preot168 pe treptele unei biserici169 t`n\rul l`ng\ statuia lui Voltaire170 statuia lui Voltaire `n rochie de mireas\

MtasipojLui Georges Ribemont-Dessaignes,

omagiu1 O pereche `[i `ncheie dansul `n fa]a unui

scaun (probabil `ntr-o sal\ de dans)2 prim-plan cu un negru c`nt`nd la un

instrument de jazz3 chipul negrului f\c`nd cu ochiul4 t`n\rul d\ m`na cu dansatoarea5 care `i strecoar\ ceva6 ]in`nd pumnul str`ns t`n\rul se retrage

brusc7 dansatoarea nu-l pierde din ochi8 ajuns `n spatele u[ii deschide palma; este

o carte de vizit\9 cartea de vizit\ `n gros-plan: Dl X –

medic – boli f\r\ cauz\10 dou\ m`ini nelini[tite `ntorc cartea de

vizit\ pe dos11 ansamblu: t`n\rul se apropie din spate de

dansatoare o g\se[te pe acela[i scaun cu lu-mina lunii b\t`ndu-i pe umeri el `i cereexplica]ii; ea nu-i r\spunde

12 el trage un foc de pistol `n aer ca s-oimpresioneze

13 ea se pr\bu[e[te r\nit\14 el se apleac\ spre ea o `mbr\]i[eaz\ cu

furie15 chipul negrului din orchestr\16 care `i face semn s\ `nceteze

Bar\ fix\Restitutio Benjamin Fondane

Public\m, `n acest num\r, traducereacelorlalte dou\ scenarii ale lui BenjaminFondane, ap\rute `n anul 1928 sub titlulgeneric de Cinepoeme. Ca [i primul, intitulatPleoape coapte, [i acestea ilustreaz\ ira]io-nalul, dezarticularea lingvistic\ (cf. trimite-rea la cuv`ntul mtasipoj folosit de GeorgesRibemont-Dessaignes `n L’autruche auxyeux clos din 1924). Aceea[i fragmentaritate,aceea[i succesiune rapid\ a imaginilor care,la Fondane, devine principiu estetic: o deza-gregare sistematic\ dar p\str`nd ritmulsubiacent al unei paradoxale plenitudini.Pentru a-l desf\[ura, Fondane recurge mereu

la figuri suprarealiste, cu personaje `n criz\, aflate sub semnul derizoriului, al patafizicii –`n sensul lui Jarry: deconstruc]ie a realit\]ii [i reconstruc]ie `n absurd. Din acest amalgamde sensuri rezult\ nu doar o logic\, ci o infinitate de logici care se completeaz\ ori se invali-deaz\ reciproc. Articula]ie poetic\, de fapt, la care Fondane, odat\ cu trecerea timpului [iredactarea volumelor propriu-zise de poezie francez\ (`n form\ fix\), va renun]a, pentru anu p\stra dec`t – a[a cum o m\rturise[te el `nsu[i – „absurdul gust al libert\]ii“.

Luiza Palanciuc [i Mihai {orahttp://fondane.wordpress.com

11Restitutio Benjamin Fondane

octombrie 2009

TIMPUL

www.timpul.ro

17 plin de m`nie t`n\rul `l ia la `ntreb\ri penegru despre dispari]ia dansatoarei negrul `itrage un swing apoi un upercut

18 `l face s\ cad\19 num\r\ p`n\ la zece ]in`nd piciorul pe

pieptul `nvinsului la zece scoate un cu]it debuc\t\rie r`de `n gura mare

20 [i vrea s\-l `nfig\ cu `ncetinitorul `npieptul t`n\rului

21 gros-plan cu groaza acestuia22 subit ideea de a apuca un pantof de fe-

meie aflat pe-aproape sub m`na dreapt\23 m`na cu pantoful `n aer23bis m`na cu un de[tept\tor `n aer24 t`n\rul sare din pat pune ceasul pe nop-

tier\ `l n\p\de[te r`sul de neghiobia visului25 pleac\ de l`ng\ pat [i se uit\ `ntr-o

oglind\26 unde `[i vede un bra] de dou\ ori mai

lung dec`t cel\lalt27 umbl\ agitat prin camer\ cuprins de

groaz\28 d\ buzna pe scar\29 se opre[te `n fa]a firmei unui doctor;

caut\ ma[inal `n buzunar unde g\se[te desigurcartea de vizit\

30 gros-plan cu firma medicului (acela[itext ca cel de pe cartea de vizit\)

31 a[ezat `ntr-un fotoliu cu un cot pe om\su]\ se uit\

32 la ceilal]i bolnavi din sala de a[teptare(panoram\)

33 (ei nu sufer\, vai!, dec`t de boli naturale:mai multe gros-planuri) un ochi ro[u

34 un buboi35 o plag\ canceroas\36 al\turi o femeie scap\ din m`n\ o carte37 cu to]ii se apleac\ s\ o ridice38 t`n\rul o ridic\ f\r\ s\ se mi[te din fo-

toliu bra]ul lui este de patru ori mai mare dec`tar trebui

39 imagine panoramic\: fe]ele `ngrozite alebolnavilor

40 ansamblu: cu to]ii o iau la goan\ unuldup\ cel\lalt,

41 `n cabinetul doctorului t`n\rul `i spuneacestuia ce anume `l doare – medicul `l ajut\s\-[i dea scoat\ pelerina

42 se dezbrac\: bra]ele `i s`nt egale43 medicul `i ia m`na dreapt\ deta[abil\44 o examineaz\ la microscop45 gros-plan cu m`na dreapt\ care are [apte

degete46 medicul o scufund\ `ntr-un bocal de

alcool47 t`n\rul pleac\48 o m`n\ scrie pe o etichet\: pericol de

moarte49 la biroul unde lucreaz\ t`n\rul scrie cu

m`na st`ng\50 cu cea dreapt\ bate pe mas\ ritmul unei

[ansonete

51 ritm accelerat al m`inii52 dar nu poate s\ se a[tearn\ pe lucru; `[i

astup\ urechile53 al\turi pe masa unui func]ionar un

fonograf54 t`n\rul se ridic\ – se `ndreapt\ spre masa

unui vecin55 [i d\ tare cu pumnul `n masa goal\56 func]ionarii pufnesc `n r`s57 t`n\rul se a[az\ la loc58 intr\ o client\59 `i cere unui func]ionar informa]ii acesta

o trimite60 spre t`n\r (din nou scena 49)61 femeia are o figur\ oarecare; t`n\rul `i ia

buletinul – 62 pe care `l r\sfoie[te `ntr-o doar\63 dar a [i apucat s-o s\rute pe gur\64 st`nd pe o banc\ l`ng\ statuia unui satir 65 care `l `ncurajeaz\ f\c`ndu-i cu ochiul

(de la scena 63 la scena 65 montaj foarte scurt)66 t`n\rul `i `napoiaz\ buletinul sur`z`nd67bis la butonier\ `i apare un trandafir ro[u67 t`n\rul `i ofer\ galant o c\limar\68 femeia devine frumoas\69 mai frumoas\70 foarte frumoas\71 [i `i arde o palm\72 apoi coboar\ pe o scar\73 [i t`n\rul coboar\ pe o scar\74 femeia merge pe strad\75 [i t`n\rul merge pe strad\76 la col]ul str\zii ea trece pe cel\lalt

trotuar77 dar o alt\ femeie venind din spatele ei78 o ia pe dup\ col]79 t`n\rul hop dup\ ea80 fusta femeii `n fa]a lui81 gelatina translucid\ a unei meduze

danseaz\ pe trotuar82 femeia o ia la fug\83 t`n\rul alearg\ dup\ ea84 ea `ncetine[te pasul85 [i el `ncetine[te pasul86 `n fa]a unui magazin de bastoane87 el cump\r\ `n grab\ un alpen[toc `[i

azv`rle c`t colo bastonul 88 `n fa]a unui p\l\rier89 `[i ia o [apc\ de voiaj arunc\ p\l\ria90 femeia `n fa]a lui91 ajuns\ la col]ul str\zii traverseaz\92 dar o alt\ femeie din spatele ei o ia pe

dup\ col]93 t`n\rul hop dup\ ea `n mod evident

schimbat mai `n v`rst\ (ritm `ncetinit)94 din nou scena 81: dansul meduzei95 femeia alearg\96 [i t`n\rul alearg\ dup\ ea97 scoate din buzunar un termos98 bea din mers99 pune la loc termosul `n buzunarul hainei

lui impecabile

100 scoate o coard\ elastic\101 face c`teva exerci]ii 102 dintr-un magazin de fructe [i legume ia

o c\p\]`n\ de conopid\103 care `n m`na lui se transform\ `ntr-un

buchet de flori104 femeia `n fa]a lui105 la col] ea traverseaz\ strada106 dar o alt\ femeie `n spatele ei o ia pe

dup\ col]107 t`n\rul porne[te dup\ ea foarte schim-

bat cu ̀ nf\]i[area unui b\rbat de 40 de ani (ritm`ncetinit)

108 din nou scena 81: dansul meduzei109 femeia alearg\110 t`n\rul alearg\ g`f`ind111 femeia `ncetine[te pasul112 sleit el apuc\ un fular `ntr-un magazin

`[i scoate gulerul113 `[i v`r\ `n urechi smocuri groase de

bumbac114 `ncearc\ s\ ia loc la masa unui res-

taurant pe un trotuar desface un [erve]el115 dar o porne[te iar\[i din loc cu [er-

ve]elul la piept116 femeia `n fa]a lui117 o ma[in\ `i desparte118 dar o alt\ femeie `i sur`de din ma[in\119 ca un automat se ia dup\ ma[in\ (cu

`ncetinitorul)120 dar are o alt\ `nf\]i[are; pare un supra-

veghetor dintr-un liceu provincial cu oumbrel\ la sub]ioar\

121 o lucarn\ `n mi[care se `ndep\rteaz\ deobiectiv capul femeii care prive[te obiectivul`n cadru: ma[ina care `ndep\rt`ndu-se devinetot mai mic\ se opre[te

122 t`n\rul se `ndep\rteaz\ de obiectiv cu`ncetinitorul v\zut din spate se opre[te l`ng\automobil

123 `n automobil meduza124 t`n\rul urc\ `n ma[in\ ea `[i retrage

picioarele125 el este singur `n ma[in\126 tatoneaz\ prezen]a necunoscutei `n

ma[in\ o po[et\127 o carte de vizit\ – o adres\128 `i d\ [oferului adresa prin geamul din

interior129 ma[ina se opre[te `n fa]a unei u[i130 cite[te firmele de pe u[\131 vrea s-o ia pe coridor132 dar apare o t`n\r\ `i sur`de `[i `ntoarce

de trei ori capul 133 t`n\rul las\ totul balt\ [i merge dup\ ea

(am`ndoi cu `ncetinitorul)134 dar acum a devenit un mo[ulic\135 `n strad\ `[i schimb\ proteza dentar\136 merg`nd pe cap `[i pune un „craniu“137 dintr-o vitrin\ `nha]\ un sticloi de

parfum138 care `n m`inile lui se transofrm\ `ntr-o

c\limar\ de cerneal\139 din nou scena 81: femeia-meduz\ `n

fa]a lui140 femeia o ia pe dup\ col]141 o alt\ femeie venind `n sens invers tre-

ce pe l`ng\ el `l dep\[e[te [i dispare `ntr-o cas\142 pe aceasta o va urm\ri el: se opre[te

ezit\ se `ntoarce hot\r`t `naint`nd spre obiectiv143 ea intr\ tr\g`nd u[a dup\ ea144 `n supraimpresiune meduza pe u[\145 el sun\ [i i se deschide146 `l prime[te o codoa[\ b\tr`n\ (ea are

capul negrului) `l pofte[te s\ ia loc trage odraperie

147 toate femeile pe care le urm\rise ali-niate `ntoarse acum cu spatele

148 vrea s\ se ridice din fotoliu dar o m`n\puternic\ `l `mpinge la loc

149 codoa[a d\ un ordin150 prima femeie se `ntoarce u[urel supra-

fa]a unei oglinzi `n care el `[i vede capul luidint`i

151 `i vine r`ndul celei de-a doua s\ se `n-toarc\ este o oglind\ cu al doilea cap

152 cea de-a treia aduce capul de b\tr`n peun platou

153 a patra se apropie de el pe rulete154 dar `n oglind\ el se vede `mb\tr`nit tu-

[e[te [i umple de bale propria-i imagine155 a cincea femeie se `ntoarce u[urel156 dar b\tr`nul s-a ridicat furios de pe

scaun `ntoarce capul [i pleac\

157 cea de-a cincea este dansatoarea158 din nou scena 7: privirea i se `ndreapt\

spre capul b\tr`nului159 care coboar\ pe scar\160 ea se `ndreapt\ apoi spre un dulap `l

deschide161 m`na cu [apte degete scoate un bocal162 femeia `l s\rut\163 b\tr`nelul pe o strad\ pustie164 st\ la p`nd\ `n col]ul str\zii cu pistolul

preg\tit165 trece un t`n\r166 sub amenin]area pistolului acesta ridic\

bra]ele167 b\tr`nelul `[i smulge barba [i i-o d\ `i

d\ [i craniul [i umbrela ordon`ndu-i s\ dispar\pe loc

168 capul b\tr`nului pe trupul b\rbatuluicare pleac\

169 b\tr`nelul o ia la fug\ `n noapte (cea]\)170 se opre[te `n fa]a unei oglinzi171 `n oglind\ z\re[te capul negrului f\-

c`ndu-i cu ochiul172 scoate pistolul din buzunar [i trage `n

oglind\173 `n oglind\ este v\zut cum cade174 c`]iva coco[i – `n fondu pe fondu – pe

mai multe noptiere

***1 Scenele de la 33 la 38, precum [i scena 87 nu

figureaz\ în edi]ia original\. [Nota din edi]ia Verdier]

Man Ray, Benjamin Fondane (fotografie publicat\ `n edi]ia original\ din anul 1928)

Preciz\riLa cererea explicit\ a Domnului

Michel Carassou, de]in\torul drepturilorlui Benjamin Fondane, cerere formulat\ca o condi]ie obligatorie pentru sem-narea contractului cu Editura Polirom [iapari]ia volumelor traduse de noi, ]inems\ declar\m urm\toarele: [apoul publicat`n num\rul din luna septembrie al revisteiTimpul nu con]inea nici un fel de trimi-tere direct\ ori aluziv\ la adresa Domnieisale. Cu at`t mai pu]in vreuna care s\-i fifost r\u-voitoare. Niciodat\ nu am avutinten]ia de a-l viza pe Domnul MichelCarassou `n diferendul nostru cu MirceaMartin [i redac]ia revistei ObservatorCultural. ~n acest sens, `i semnal\mDomnului Michel Carassou c\ a fostprost informat. ~l asigur\m, totodat\, peDomnul Michel Carassou de recuno[tin]ape care i-o dator\m, `n calitatea noastr\de traduc\tori ai operei lui BenjaminFondane. Dac\, totu[i, altceva ar fi reie[itdin tot ce am f\cut public p`n\ `n ziua deast\zi, ne cerem scuzele cuvenite. Preci-z\m, de asemenea, c\ prioritatea noastr\este opera lui Benjamin Fondane, nu vreopolemic\ oarecare. Ceea ce dorim noi -lucrul pentru care ne str\duim [i care esteimposibil de realizat, `n chiar acest mo-ment c`nd ni se cer preciz\rile de fa]\ -este s\ putem tip\ri cele dou\zeci de vo-lume pe care le-am tradus din opera luiFondane. La aceast\ oper\, din ra]iunicare dep\[esc voin]a noastr\, publicul ro-m=n nu are `nc\ acces. Cont\m, a[adar,pe inteligen]a [i buna-credin]\ a Domnu-lui Michel Carassou pentru a nu mai `n-t`rzia apari]ia, `n limba rom=n\, a opereilui Fondane. S`ntem `n continuare con-vin[i c\ programul Restitutio BenjaminFondane nu trebuie nici oprit, nici mu-tilat; ne bucur\m c\ o editur\ important\cum este Editura Polirom are toat\ dispo-nibilitatea, resursele [i energia pentru a-lface vizibil. Mesajul lui Fondane estecum nu se poate mai actual; el poate con-tribui la restabilirea unor valori [i ideicare s\ intre `n con[tiin]a public\ [i `ndeontologia imediat\. Cu mul]umiri,

Luiza Palanciuc [i Mihai {ora25 octombrie 2009

DialogTIMPUL12

CMYK

CMYK

www.timpul.rooctombrie 2009

I will be brief. Your noble son is mad.Mad call I it, for, to define true madness,What is’t but to be nothing else but mad?But let that go.

(William Shakespeare: Hamlet, thePrince of Denmark; Act 2, Scene2)

Martín Cid s-a n\scut `n Oviedo, Spania,`n 1976. Este autorul a trei romane [i a nu-meroase nuvele (publicate [i `n volumulRelatos Cortos), proz\ scurt\, articole decaracter literar, publicate `n diverse revisteliterare din Spania. Este directorul [i fonda-torul revistei bilingve (spaniol\-englez\) deart\ [i literatur\ Yareah Magazine. Ultimuls\u roman, Eminescu [i cele 7 p\cate capi-tale, care se afl\ `n curs de publicare, `l areca personaj principal pe poetul MihaiEminescu.

E.D. Suf\r [i eu de boala na]ional\ alec\rei simptome includ, pe l`ng\ adorare,credin]a ferm\ c\ Eminescu nu poate fi `n]e-les pe deplin de c\tre un cititor str\in, oric`tde fidel\ ar fi traducerea, oric`t de profund[i intuitiv ar fi cititorul. Am `nceput cu reti-cen]\ lectura ultimului dvs. roman, Eminescu[i cele 7 p\cate capitale, dar, la sf`r[it, m-am`ntrebat despre adev\rul acestei teorii. dvs.ar\ta]i nu doar o bun\ cunoa[tere a opereipoetului dar [i a vie]ii sale [i a multor altorrealit\]i rom=ne[ti, cititorul descoperind, cumirare, `n dvs., un spirit de intui]ie orien-tal\. Cum a `nceput c\l\toria dvs. prin uni-versul eminescian?

M.C. Mi-am luat profesia de scriitor `nserios `nc\ de la `nceputuri, nu am doritniciodat\ s\ transform literatura `ntr-unhobby sau `n ceva asem\n\tor. Astfel, `nanii studen]iei, am citit clasicii `ntr-un modcompulsiv, un autor m\ trimitea c\tre urm\-torul, la fel de u[or ca schimbatul unuicostum. L-am cunoscut pe Eminescu prinreferin]e, [tiam despre `nclina]ia c\treSchopenhauer `n poeziile mai t`rzii (cele de-numite filosofice), despre influen]a roman-tismului. Simt o `nclina]ie special\ pentruSchopenhauer ([i, bine`n]eles, pentruEminescu); de[i este un filosof mai pu]incunoscut, a avut o mare influen]\ `n siste-mele de g`ndire posterioare.

Acum un an, un prieten rom=n mi-a ofe-rit o carte despre Eminescu. L-am recitit,astfel, pe Eminescu [i am `n]eles mai bineuniversalitatea cuvintelor sale [i profunzi-mea versurilor. Mi-am dat seama imediat c\ar fi un excelent protagonist al unui roman(poe]ii s`nt, de obicei, mai buni protagoni[tide romane dec`t romancierii) [i proiectul,`ncetul cu `ncetul, a luat form\. Eminescu,dincolo de a fi marele poet al sufletului ro-m=nesc, este un poet universal al sufletuluiomenesc, de o mare profunzime [i cu un sim]poetic (ceea ce mul]i uit\) ie[it din comun.

Apoi, avem [i tema biografic\, la fel deatr\g\toare ca [i `ns\[i opera sa... mai este [imisterul mor]ii sale. Putem cere un subiectmai bun? Am rescris de mai multe ori carteap`n\ la a alege forma definitiv\, care sper c\va pl\cea publicului rom=n.

E.D. Dvs. s`nte]i organizatorul mai mul-tor evenimente culturale la Espacio Niramdin Madrid, care [i-au propus s\ dezbat\

`ntr-un mod original, `n paralel, ca `ntr-ooglind\, opera unor personalit\]i rom=ne[ti[i str\ine, ca de exemplu: „Br=ncu[i versusPicasso“, „Grigorescu versus Renoir“, a-vangarda rom=neasc\ [i cea european\ etc.Care ar fi poetul spaniol similar lui Eminescu,reflexia sa `ntr-o oglind\ spaniol\?

M.C. Este o `ntrebare dificil\, deoarecenu cred foarte mult `n categoriile artistice.Spunem c\ Eminescu este un poet post-ro-mantic, `ns\, totu[i, opera sa con]ine ele-mente evidente din tendin]e posterioare.A[a se `nt`mpl\ mereu [i este foarte greu s\g\sim un autor care s\ apar]in\ `ntr-un modpur unei mi[c\ri (de multe ori, nici m\carpropriii creatori nu o fac). Putem s\ g\simmai multe astfel de oglinzi pentru Eminescu`n literatura spaniol\ [i, totu[i, s\ nu existenici una. ~n Spania ([i sper s\ nu m\ sp`nzu-re nimeni pentru aceast\ afirma]ie), nu exis-t\ un poet at`t de spaniol, sau care s\ reu-neasc\ circumstan]ele [i caracteristicile carefac din el poetul rom=n prin excelen]\. Poa-te ca Lorca este poetul spaniol cel mai oma-giat, Quevedo este clasicul `ntre poe]i. Dardac\ este vorba de o oglind\, atunci a[ alegeLarra, `n ciuda diferen]elor evidente dintrecei doi poe]i. Sau poate Bécquer, cu care`mparte accentele melancolice ale versuri-lor. ~mi vine foarte greu s\ g\sesc o reflexie`n oglind\ pentru Eminescu, dar... oglinzilemele `ntotdeauna s-au spart.

E. D. Este cunoscut\ literatura rom=n\ `nSpania, autorii rom=ni cei mai importan]i?

M.C. Este `ntotdeauna dificil s\ vorbimdespre interna]ionalismul unui autor dinpunctul de vedere al ]\rii respective. Estecunoscut Delibes `n Rom=nia? Mai mult casigur nu. Cela? Este un c`[tig\tor de premiuNobel, de exemplu, dar cred c\ nici Cela nuiese `n evident\ `n ]\ri care nu s`nt de limb\hispanic\. Problema limbii este funda-mental\, cred c\ este vorba [i de problematraducerilor, dar aceasta nu este o regul\fix\ (s\ ne g`ndim la Kafka, o icoan\ `n`ntreaga lume literar\).

De multe ori, avem de a face mai mult cuo ofuscare a spiritului na]ional dec`t cu ocaren]\. Cum se poate vinde unui irlandez,de exemplu, un scriitor care reprezint\ spiri-tul rom=nesc? C`nd citim `n Spania peJoyce, nu o facem dintr-o perspectiv\ irlan-dez\, ci dintr-una literar\, ne intereseaz\locul s\u `n istoria literar\ nu `n cea local\ [ide acolo `ncepem s\ `l cunoa[tem pe autor.

Vreau s\ spun c\ mai mult dec`t spiritulrom=nesc (care nu poate fi apreciat dec`t deun rom=n), autori ca Ionesco, Eliade, Cioran,Eminescu [i mul]i al]ii au trecut peste pro-priile delimit\ri locale [i au devenit inter-na]ionali.

E.D. Dac\ ar trebui s\ face]i o scurt\prezentare despre Eminescu unui publicspaniol care nu cunoa[te nimic despre ope-ra lui, ce a]i spune?

M.C. L-a[ prezenta ca pe un mare poet alpost-romantismului, un poet al poporului [ial obiceiurilor, dar [i un poet de o mare pro-funzime, care se scufund\ `n marile temeclasice la acela[i nivel cu Yeats, care pro-

fundizeaz\ ca [i Whitman, tragic la fel ca [iByron `n oper\ [i `n biografie, fin [i elegantprecum Coleridge. Eminescu este, poetic [ibiografic, spiritul Rom=niei.

E.D. Contrar avizului dat de `nsu[iEminescu: „E u[or a scrie versuri / C`ndnimic nu ai a spune“, scena literar\ aRom=niei este plin\ de poe]i [i poetese, deversuri lansate `n cosmosul denumit„blogosfer\“, de autori de valoare incert\.Care este situa]ia `n Spania, oare [i spanio-lul s-a n\scut poet? Cum vede]i dvs., carenu s`nte]i poet, poezia ast\zi?

M.C. ~n Spania, interesul pentru poezie adec\zut `n ultimii ani. Nu mai tr\im vre-murile lui Cernuda sau Lorca, nici `n ale luiRubén Darío. Literatura [i, `n mod special,romanul, a devenit `n mod excesiv jurnalis-tic\ [i nara]iune, de multe ori uit`ndu-se va-loarea estetic\ pe care orice oper\ ar trebuis\ o aib\. Nu este, deci, ciudat c\ a dec\zutinteresul publicului pentru poezie.

Spania a fost o ]ar\ care a dat mari poe]i[i romancieri, dar [i o ]ar\ cu o istorie puter-nic\ [i paradoxal\, o ]ar\ care uit\ la fel derepede precum ridic\ `n sl\vi [i ridic\ `nsl\vi cu greu pe arti[ti. Chiar [i istoria mairecent\ ([i nu voi cita aici r\zboiul „bine-cuv`ntat“) a transformat Spania `ntr-un teri-toriu divizat. Men]ionez acest lucru, deoa-rece la nivelul politiz\rii culturii este cevaevident [i deloc benefic literaturii.

Foarte pu]ine edituri sprijin\ poezia a[acum fac, de pild\, cu romanul. Pe lista celormai v`ndute c\r]i aproape niciodat\ nu se g\-se[te, cel pu]in eu nu am v\zut niciodat\,vreo carte de poeme. Ziarele [i revistele nudedic\ niciodat\ spa]iu pentru poezie, ca s\nu mai vorbesc de televiziuni (care nu preastr\lucesc prin munca depus\ pentru cultur\).

E.D. Critic de art\ [i artist\ `n acela[itimp, Isabel del Rio a realizat o serie de pic-turi [i desene pornind de la cartea dvs. des-pre Mihai Eminescu, expuse `n Espacio Niram`n cadrul expozi]iei individuale „Ziua [inoaptea lui Eminescu“. A]i putea s\ ne vor-bi]i despre aspectele cele mai importante pecare artista le-a surprins pe p`nzele sale?

M.C. Isabel del Rio a realizat ni[te opereexcelente care combin\ primitivismul cuformele mitologice. Cartea mea vorbe[tedespre un poet numit Eminescu, care, `nchis`ntr-un sanatoriu mental, `ncearc\ s\-[i g\-seasc\ propriul suflet printr-o c\l\torie `nlumea viselor. Isabel a schi]at, prin linii [iculori, icoanele ancestrale [i co[marurilefiin]ei omene[ti, realiz`nd [i ea, la r`ndul ei,prin pictur\, o c\l\torie `nspre trecut dar [i`n viitor, a[a cum se `nt`mpl\ [i `n roman.

E.D. Cartea Eminescu [i cele 7 p\catecapitale arat\ o mare schimbare de stil, `ncompara]ie cu precedentul dvs. roman, mo-numentala construc]ie Un secol de cenu[\(Ed. Akron, Madrid, 2009). Doar la sf`r[itmi-am dat seama c\ am citit `ntreaga carteca pe o pies\ de teatru `n 7 acte, ca o trage-die care las\ s\ cad\ cortina, `n sunete detobe, peste fiecare act, pentru a o ridica dinnou. Va imagina]i o punere `n scen\ teatral\

„P\[ind al\turi de Eminescu,descoperim nu doar poetul, ci [i sufletulde poet pe care to]i `l purt\m `n noi“Interviu cu scriitorul spaniol Martín Cid, despre ultima sa carte: Eminescu [i cele 7 p\cate capitale realizat de Eva Defeses

Martin Cid, Fotografie de Roxana Ghi]\

13Dialog TIMPUL

octombrie 2009CMYK

CMYK

www.timpul.ro

a romanului, av`nd `n vedere c\ deja a avutparte de o punere `n scen\ pictural\, prinexpozi]ia artistei Isabel del Río ?

M.C. Drept s\ spun, m\ `nc`nt\ ideea.Acum nu foarte mult timp (spun asta cu iro-nie, pentru c\ era `n vremea studen]iei), amrealizat fotografiile pentru un montaj deBuero Vallejo. Cred c\ romanul este un joc`ntre genurile: roman – teatru – poezie. ~n-cerc s\ stabilesc un joc `ntre prezent, trecut[i viitor [i `ntre aceste 3 axe ale genurilor li-terare. Cred c\ dac\ s-ar `ncerca o punere `nscen\ teatral\, ar trebui p\strat acest spirit,ar trebui c\utat\ o form\ de a nu renun]a laacest amestec (bine`n]eles, pe l`ng\ text, amavea [i spiritul regizorului care s-ar putea s\nu coincid\ cu al meu).

Nu v\d dificult\]i foarte mari `ntr-o even-tual\ punere `n scen\. Ar fi vorba de 7 deco-ruri diferite, `ns\ acestea ar putea fi [i suge-rate, deoarece nu uit\m c\ ne afl\m pe t\r`-mul oniric. Opera poten]ial\ ar l\sa o marelibertate regizorului [i, mai ales, ar oferi ac-torilor o varietate interpretativ\ interesant\.

Am spus deja c\ m\ `nc`nt\ ideea?

E.D. ~n fiecare capitol, intervin perso-naje noi care se exprim\ mai ales sub form\de monolog; evident, to]i [tim c\ nu trebuies\ st`njenim fantomele. Unele dintre ele s`ntcelebre: Hölderlin, Santa Teresa, Cervantes,Borges, Joyce; cum a]i ales personajele ca-re intervin `n carte, care este linia care u-ne[te personalit\]i ce nu par a avea nimic `ncomun [i provin din epoci distincte?

M.C. Poetul nostru [i-a pierdut cuvintele.A[a `ncepe cartea. {apte fantasme `l vor aju-ta s\ le recupereze. Cartea `[i dore[te s\ fieo c\l\torie `n dou\ direc]ii dar [i s\ reflec-teze asupra a ceea ce `nseamn\ literatura. {icine altcineva dec`t scriitorii `n[i[i pentru ane ajuta pe acest drum?

Poetul este, astfel, cititorul, care, luat dem`n\ de fantasme, se scufund\ `ntr-o lumede co[mar [i de umor, care `l va face s\ par-curg\ cele [apte p\cate capitale [i s\ le ofereo alt\ interpretare. Fiecare scriitor are unp\cat, care este de fapt [i virtutea sa. Sf`ntaTereza face din desfr`nare poezie, Joyce dinl\comie religie, Borges din meschin\rie ma-rele s\u me[te[ug.

Am ales scriitori care `mi plac `n modspecial [i care reprezint\ drumuri paradoxa-le `n istoria literaturii [i s`nt la fel de parado-xali [i `n cadrul biografic. A[a este cazul luiJoyce, scriitorul meu preferat, Borges – de-venit un mit pentru ad`nca sa perspectiv\literar\, Sf`nta Tereza – un amestec straniude misticism [i senzualitate, Cervantes – ini-]iatorul unui sistem pe care unii l-au numitromanul modern... fiecare are ceva de spuspersonajului nostru, poetul Eminescu, [i fie-care are ceva de spus, `n mod direct, citito-rului, de aici alegerea monologului care reu-[e[te s\ ofere ceva `n plus nara]iunii stricte.

E.D. A]i ales ca scen\ unic\ a romanuluidvs. mintea omeneasc\, cel mai necunoscutteritoriu. C`nd avem de a face cu exempla-rele cele mai inteligente ale fiilor lui Adam,lucrurile se complic\ [i mai mult, deoareceistoria umanit\]ii arat\ c\ dator\m progre-sul nostru [tiin]ific [i artistic celor „dife-ri]i“, celor numi]i popular „nebuni“, sufe-rinzi de ceea ce ast\zi catalog\m ca epilep-sie, schizofrenie, depresie, sindrom compul-siv, etc. ~nt`lnirile dintre Eminescu [i fanto-me au loc `n mintea deja bolnav\ a poetu-lui, iar vizitatorii nu s`nt nici ei dintre ceimai „normali“. ~n 1953, cartea Genius andEpilepsy a lui J.E. Bryant, prezenta, depild\, o serie de epileptici sau poten]ial epi-leptici care au revolu]ionat lumea, de laIulius Cezar la Van Gogh, Dostoievsky,Napoleon, chiar [i Albert Einstein se parec\ suferea de aceast\ boal\ nervoas\. ~nmintea bolnav\ a lui Eminescu, dialogurilecu fantomele par extrem de profunde [i in-

tuitive, mai mult dec`t o conversa]ie `n via]areal\. Unde se termin\ nebunia [i `ncepe s\-n\tatea mintal\, sau poate c\ nu se termin\niciodat\?

M.C. Cred c\ exist\ o parte de literatur\`n toate acestea (m\ refer la tema biografii-lor), av`nd `n vedere c\, de multe ori, exist\tendin]a de a exagera anumite aspecte dinvia]a acestor persoane (pe care le numimgenii) [i de a uita altele. Este adev\rat c\ e-xist\ multe cazuri `n care aceast\ genialitatea fost `nso]it\ [i de dezechilibre care, nespun ast\zi psihiatrii, nu au avut de a facecu aspectele sociale ci cu alte lucruri carepot fi explicate dintr-un punct de vedereexclusiv neurologic. Nu a spus Freud c\ to]ipurt\m `n\untrul nostru toate afec]iunile darse dezvolt\ `n func]ie de individ? Dincolode tendin]ele psiho-analitice, ceea ce r\m`neeste faptul c\ aceste tipuri de boal\ pot s\arate lumii p\r]i ale sufletului omenesc carer\m`n ascunse persoanelor „s\n\toase“.C`nd ne afl\m `n fa]a unui nebun, `ntr-oanumit\ m\sur\, ne afl\m [i `n fa]a noastr\,ne vedem pe noi `n[ine `ntr-o ipostaz\ stra-nie [i sugestiv\. Nu sim]im panic\ `n fa]aacestei posibilit\]i? Bine`n]eles c\ da, dar `nacela[i timp ne sim]im fascina]i de acestemin]i omene[ti.

~n orice caz, vom avea mereu profilul ne-bunului comun, care nu are nici o leg\tur\cu geniul, [i profilul nebunului-genial, daracesta se `nt`lne[te foarte rar. Nebunii-ge-niali combin\ ambele aspecte [i ne arat\ [igenialitatea [i nebunia `n acela[i timp. Oarenu prin ei p\[im pe t\r`mul fricilor noastreancestrale, ne `nt`lnim cu icoanele noastreprimitive? Acestea s`nt `ntreb\rile nebunului[i geniului, singurul care este capabil s\ ledea un r\spuns deoarece posed\ o viziunedubl\, a celui ce nu mai prive[te doar dintr-osingur\ parte a oglinzii, ceea ce duce la o au-to-analiz\ care transform\ operele lui `n art\.

~n ceea ce prive[te cartea, c\utam exactaceast\ mo[tenire de la Dostoievsky: nueste oare monomania lui Raskolnikov cauzalucid\ a pretinsei sale nebunii? Fantomelelui Eminescu vorbesc precum filosofii `ntr-o lume stranie, creat\ de mintea poetului [ialc\tuiesc un paradox continuu care `l for-]eaz\ pe cititor s\ se `ntrebe mereu ce se `n-t`mpl\, cine este adev\ratul narator al po-ve[tii: este Eminescu, s`nt fantomele, sau unmic personaj numit Martin Cid? Prefer s\las r\spunsul la interpretarea fiec\ruia. Nueste un roman `nchis [i nici liniar, este ooper\ care se joac\ precum nebunul [i `n-cearc\ s\ se apropie de geniu.

E.D. ~n operele dvs. apare des motivuloglinzii [i al viselor. Eminescu cere frecvento oglind\, `n care `ncearc\ `n van s\ se re-cunoasc\ [i s\-[i aminteasc\ numele. ~n

timpul viselor, prime[te vizitele cele mai im-portante, ale fantomelor. ~ntr-un interviu,un mare balerin rom=n, R\zvan Mazilu, mi-a spus c\ `ntrebarea pe care [i-ar fi dorit s\o aud\ de la un interlocutor ([i care nu avenit niciodat\) era: ai dansat vreodat\ `nvis? Mazilu continua cu r\spunsul: da, `nfiecare noapte, c`teodat\ am impresia c\nici nu m\ trezesc. Un mare pictor m\rturi-sea c\ a[terne, a doua zi, pe p`nze, multedintre imaginile care `i r\m`n `n minte dinvisele din timpul nop]ii, captate cu greu `nmemoria lucid\ care se na[te o dat\ cusoarele. V-a spus ceva Eminescu `n vis,Martín Cid?

M.C. Rela]ia mea cu visele este foarteciudat\. Nu dorm niciodat\ bine, nu am reu-[it s\ o fac vreodat\, poate datorit\ absen]eia ceea ce numim „obiceiuri s\n\toase“, dar

nu pot dormi [i m\ trezesc foarte des. Pro-fesia de scriitor m\ face s\ petrec multe oresingur, lucr`nd `ntr-o lume doar a mea, m\-car p`n\ ajunge materialul `n m`inile edito-rului. Singur\tatea este de multe ori teribil\[i prepararea unei c\r]i nu este un procesexhaustiv de lucru necontenit; cere perioadede g`ndire, de meditare, care nu au nici o le-g\tur\ cu a sta `n fa]a calculatorului. ~n a-ceste perioade, visele m\ cheam\, `mi vor-besc `ntr-un mod direct. Da, visez desprec\r]ile [i despre personajele mele, visele `misugereaz\ noi situa]ii.

~n timpul scrierii acestei c\r]i, am visatdespre Eminescu, dar [i despre Borges,Cervantes [i Galdós. De multe ori m\ tre-zesc imediat ce adorm, alteori nu pot dormimai mult de cinci minute f\r\ s\ m\ trezesc,pentru a readormi pentru `nc\ cinci minute.A[a c\ m\ trezesc, visul continu\ s\ m\ `n-so]easc\ [i, `n aceea[i noapte, pot s\ tr\iescmii de situa]ii. Sper s\ nu se cread\ c\ s`ntnebun (de[i pu]in poate c\ s`nt), dar m\ `n-c`nt\ aceast\ situa]ie `n care m\ pot cufundape deplin `n lumea propriei fic]iuni, savu-r`nd senza]ia de a putea sta l`ng\ Eminescu,vis`nd un vis care nu mai e al meu, ci altrecutului literar [i al propriului meu romanpe care `l scriu ziua.

Am `ncercat s\ transpun aceast\ stare [i `nroman. Cele 7 vise ale lui Eminescu nu s`ntdoar ale sale, ci apar]in [i autorului c\r]ii [iautorilor celor 7 vise [i cititorilor. C\l\toriaini]iatic\ pe care o `ncepe Eminescu, mer-g`nd c\tre cunoa[tere, este [i un drum neum-blat, sau, dac\ vre]i, o involu]ie c\tre aspecte-le mai sordide [i paradoxale ale literaturii.P\[ind al\turi de Eminescu, descoperim nudoar poetul, ci [i sufletul de poet pe care to]i`l purt\m `n noi [i care se zbate s\ ias\ afar\,prin vise sau pe o bucat\ de h`rtie.

M\ bucur nespus c\ am avut posibilitateas\-mi a[tern visele pe h`rtie.

E.D. V\ mul]umesc mult.

Ia[i, Notre Dame de Sion [ulei pe p`nz\, 50x70]

Coresponden]\ de pe TamisaTIMPUL14

octombrie 2009 www.timpul.ro

ANA-MARIA PASCAL

De data aceasta a[ vrea s\ vorbesc despreun alt fel de exil dec`t acela motivat politic saueconomic. M\ g`ndesc la exilul din ra]iuni spi-rituale, cu scop soteriologic. Cel care pleac\nu p\r\se[te doar un loc, ci o lume – adic\ to-talitatea locurilor [i lucrurilor lume[ti. Schim-barea, de altfel, nici nu are neap\rat coordo-nate spa]io-temporale. Plecarea, de[i `ncepe,de obicei, cu exilul fizic (dinspre lume sprem\n\stire, sau pustiu), const\ de fapt dintr-op\r\sire a celor ce ]in de lume – nu doar `nsens material, c`t mai ales l\untric. Patimile –[i nu cauzele sau prilejurile lor materiale – tre-buie `nl\turate. De aceea, criteriul „succesu-lui“ `n acest tip de exil (care este de fapt o as-cez\) o reprezint\ lini[tea sau pacea interioar\.Despre aceasta a[ vrea s\ vorbesc `n acestec`teva r`nduri, pentru c\, de[i aparent o no]iunesimpl\, ea este discutat\ `n termeni diferi]i [icu implica]ii practice distincte, de c\tre diferi]iautori. Principalii termeni folosi]i s`nt: lini[tiresau retragere (gr. hesychia, en. stillness), im-pasibilitate sau lipsa pasiunilor (gr. apatheia,en. dispassion) [i pace sau lini[te interioar\(en. peace). Dintre acestea, primul m\ intrig\cel mai mult. ~l `nt`lnim, de pild\, la Evagrie,pustnicul din secolul IV, iar dintre asce]ii con-temporani – la Cuviosul Siluan Athonitul, in-vocat [i urmat `ndeaproape `n practica ascetic\de c\tre Arhimandritul Sofronie de la Essex.

Evagrie pustnicul

Spune acesta: „Dac\ nu po]i ob]ine stareade lini[te interioar\ (stillness) `n locul `n caretr\ie[ti, ia `n considerare posibilitatea exilului[i `ncearc\ s\ te decizi [i s\ pleci. [...] Chiar te`ndemn s\ `mbr\]i[ezi exilul. Te elibereaz\ deorice leg\turi cu locul t\u [i `]i permite s\ tebucuri de lini[te (stillness) f\r\ ca nimic s\-]idistrag\ aten]ia. Nu sta `n ora[, persevereaz\ `npustietate. [...] Dac\ e posibil, nu vizita delocora[ul. [...] Caut\ locuri f\r\ multe distrac]ii,solitare. Nu-]i fie team\ de zgomotele pe cares-ar putea s\ le auzi. Chiar dac\ vezi vreo n\-luc\ demonic\, nu te `nsp\im`nt\ [i nu fugi dinlocul t\u de ascez\. ~ndur\ f\r\ fric\ [i veivedea minunatele lucruri ale Domnului, aju-torul S\u, grija Sa [i toate celelalte indicii alesalv\rii sufletului“ (Evagrie Ponticul, `n ThePhilokalia, I, pp. 33-34, traducere proprie)1.

De ce m\ intrig\ aceast\ „lini[tire“? Dato-rit\ etapelor extrem de concrete pe care le im-plic\: antrenament (sau ascez\), pericol, team\[i, `n final, promisiunea suprem\ (salvarea su-fletului). Cu alte cuvinte, retragerea (sau lini[-tirea) este mai mult dec`t o etap\ `n cadrul ur-cu[ului spiritual, este `ns\[i calea de urmatpentru ob]inerea unei tr\iri duhovnice[ti [i, `ncele din urm\, a propriei salv\ri. Este chiarmodul de via]\ urm\rit de ascet. De aceea,Evagrie recomand\ alegerea acestei lini[tiri(stillness) drept criteriu sau norm\ `n tot cefaci: „Fii ca un om de afaceri serios: f\-]i dinlini[tire criteriul pentru estimarea valoriioric\rui lucru [i alege `ntotdeauna numai ceeace contribuie la sporirea aceasteia“2 (Ib., p.33).

Totu[i care este natura (sau sensul) exilului,`n acest caz? Dac\ retragerea din lume nu esteneap\rat necesar\ [i, chiar dac\ se produce, eanu constituie `n nici un caz esen]a tipului deexil spiritual la care ne referim, atunci desprece fel de p\r\sire este vorba? Spuneam, anteri-or, c\ `ndep\rtarea nu este una fizic\, locali-zabil\ `n spa]iu [i timp, c`t una l\untric\ –ascetul `ncerc`nd s\ p\r\seasc\, `n propriulsine, tot ce ]ine de lume, orice ata[ament fa]\de aceasta. ~ncearc\, altfel spus, s\ se p\r\seas-c\ pe sine. Astfel `nc`t exilul este, aici, echiva-lent cu schimbarea sinelui, din unul „al lumii“`ntr-unul „str\in de toate“. Numai a[a afl\ as-cetul lini[tirea pe care o caut\ [i de care are ne-voie pentru a se m`ntui: „str\in de toate, veiatinge adev\rata lini[te (as a stranger to allthis you may attain true stillness)“ (p.32).

P\rintele George Dragas din Durham expli-c\ diferen]a dintre lini[tirea ca impasibilitate(lips\ a pasiunilor, apatheia, dispassion) [iaceea `n]eleas\ ca lini[te l\untric\ (hesychia,stillness): prima este doar rezultatul celei din-t`i trepte spirituale – componenta activ\, careurm\re[te eliberarea de pasiuni, `n vreme ceultima este o stare de pace interioar\, care faci-liteaz\ contempla]ia [i cunoa[terea luiDumnezeu (treptele a doua [i, respectiv, a treiaale urcu[ului duhovnicesc la Evagrie). Isihas-mul ca mod de via]\ este `ntemeiat pe `ncer-carea de a atinge hesychia, lini[tea l\untric\ –pentru care eliberarea de pasiuni reprezint\doar `nceputul.

~n exil la Essex

La mai pu]in de o or\ distan]\ de Londra, cutrenul, se afl\ M\n\stirea ortodox\ Sf`ntulIoan Botez\torul, din Essex. Aici s-a nevoitArhimandritul Sofronie, ucenicul CuviosuluiSiluan Athonitul, iar `n zilele noastre –Arhimandritul Zacharias [i P\rintele RafailNoica. Printre m\icu]e (este o m\n\stire mixt\)se afl\ [i trei rom=nce. Sora Porfira m\ ajut\ s\caut c\r]ile care m\ intereseaz\, pe rafturilelibr\riei de la intrare [i `mi vorbe[te despreultima vizit\ a P\rintelui Rafail. ~ntre timp, seapropie [i Fratele Melchisedec, un c\lug\r t`-n\r venit aici din Finlanda. ~[i aminte[te de mi-ne (de[i nu mai fusesem la m\n\stire de aproa-pe trei ani) [i m\ `ntreab\ ce mai fac. Nu `n-dr\znesc s\-i spun c\ `nc\ nu i-am `ndeplinitsfatul de acum trei ani, de a face o c\l\torie laMuntele Sinai... Dup\ masa de pr`nz, P\rinteleChyril (unul dintre cei mai b\tr`ni din m\n\s-tire) ne d\ binecuv`ntare, dar c`nd `i cer un cu-v`nt de c\l\uzire, se smere[te: „~ntreab\ pe ori-care din fra]i [i `]i vor da c\l\uzire.“ Dar oclip\ mai t`rziu adaug\: „~ns\ lucrul cel maiimportant este p\strarea credin]ei“.

~n pauza dintre mas\ [i vecernie, P\rinteleNicholas ]ine o scurt\ predic\ despre semnifi-ca]ia Crucii – de ce a fost nevoie de sacrificiu,dac\ Dumnezeu este iubire? – [i motivul pen-tru care ne `nchin\m ei: „Ceva era `n neregul\cu noi, de aceea a fost nevoie de Cruce. Nupentru c\ Dumnezeu avea nevoie de sacrificiusau r\scump\rare“. Venirea lui Hristos a fost atreia etap\ a efortului lui Dumnezeu pentru

salvarea noastr\ (dup\ Noe [i Israel). De laCruce `ncoace, omul a redevenit egalul luiDumnezeu; la cina cea de tain\, M`ntuitorulspune discipolilor: „de acum `ncolo, nu v\ voimai numi servitori, ci fra]i“. Iar `n `ncheiere,P\rintele Nicholas spune: salvarea nu este ni-mic altceva dec`t „odihna etern\, lini[tirea(stillness)“, care `nseamn\ „lipsa oric\ror `n-doieli, iubire [i credin]\ complet\“. ~nc\ o dat\,aceast\ no]iune de lini[te (stillness) se dove-de[te a fi mai mult dec`t ne-am a[tepta: nu doaro etap\ `n cadrul ascezei menite s\ conduc\ lam`ntuire, ci m`ntuirea `ns\[i.

Exilul `n Dumnezeu

Dac\ pentru Evagrie pustnicul, calea sprem`ntuire `ncepe, aproape de fiecare dat\, cuexilul fizic, la Sf`ntul Siluan Athonitul, ea `n-seamn\ o continu\ apropiere de Dumnezeu.Arhimandritul Sofronie explic\: „Stare]ul(Siluan Athonitul, n.n.) `n]elegea isihasmul nuca pe o izolare sau retragere `n pustiu, ci drepto locuire ne`ntrerupt\ `n Dumnezeu (uninter-rupted dwelling in God).“ (ArchimandriteSophrony, Saint Silouan the Athonite, p.140).Pentru stare], nici una din formele de ascetism(c\lug\rie, retragerea `n de[ert, practica pas-toral\, studiul teologiei) nu este modelul per-fect al vie]ii spirituale, ci „fiecare poate fi unmodel perfect pentru o anumit\ persoan\, dac\se potrive[te cu voin]a Domnului. Iar Dumnezeus-ar putea s\ aib\ un scop anume pentru fieca-re dintre noi“ (Ib.) {i, oricare ar fi acesta, c`ndeste vorba s\ opt\m pentru un tip de via]\ asce-tic\ sau alta, pentru un loc sau altul, ori pentruun gen de exerci]iu spiritual sau altul, c\utarea„rug\ciunii curate“ r\m`ne un imperativ – iar oform\ de rug\ciune pur\ este atunci c`nd min-tea coboar\ `n inim\ „[i acolo, `n lini[te (still-ness), f\r\ alte g`nduri sau imagini, mediteaz\la Numele Divin“ (Ib., p.141).

Arhimandritul Sofronie face, `ns\, o distinc-]ie important\: lini[tirea l\untric\ despre carevorbesc Evagrie Ponticul [i Siluan Athonitulnu este aceea[i cu „lini[tirea min]ii“ la care a-junge filosoful, atunci c`nd `n]elege c\ no]iu-nile sale nu se aplic\ divinit\]ii: „specula]iaconduce la o stare de nemi[care a min]ii“, `ntimp ce lini[tea pustnicului (stillness) este oveghe interioar\ care conduce la eliberarea de

patimi [i la o minte „puternic\ [i simpl\, netul-burat\ (powerful and plain)“ (Ib., pp.138-139).Cu alte cuvinte, hesychia nu comport\ deloc onemi[care l\untric\ (a[a cum pare a indica tra-ducerea `n englez\ a termenului, stillness), cieste o stare de lini[te activ\ – descris\, uneori,ca veghe, alteori, ca rug\ciune (a inimii). {i`ntr-un caz [i `n cel\lalt, acest exil pare a fi maimult o tr\ire `n afara sinelui (`n, sau `n preaj-ma lui Dumnezeu), dec`t o c\l\torie `n scopulreg\sirii de sine. La M\n\stirea Essex, c\lug\ri[i c\lug\ri]e de pe continente diferite locuiesc`mpreun\, `n lini[te, f\r\ nici o preocupare fa]\de loc, distan]\, sau lume. Poate de aceea priete-nul meu remarc\: „To]i au o bucurie pe chip“.

Referin]e:The Philokalia: The Complete Text, trad. [i ed. de G.

E. H. Palmer, Philip Sherrard [i Kallistos Ware, Faber andFaber, London, 1979, vol. I.

Cuviosul Siluan Athonitul, ~ntre Iadul Dezn\dejdii [iIadul Smereniei, trad. Ioan I. Ic\ jr., Editura Deisis, Sibiu,1996.

Archimandrite Sophrony (Sakharov), Words of Life,Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, Essex,1998.

Archimandrite Sophrony (Sakharov), Saint Silouanthe Athonite, Stavropegic Monastery of St. John theBaptist, Essex, 1991.

Archimandrite Zacharias, The Enlargement of theHeart, Mount Thabor Publishing, 2006.

Father George D. Dragas, The Meaning of Theology:An Essay in Greek Patristics, Darlington, DarlingtonCarmel, 1980.

1 „If you cannot attain stillness where you now live,consider living in exile, and try and make up your mind togo. [...] Indeed, I urge you to welcome exile. It frees youfrom all the entaglements of your own locality, and allowsyou to enjoy the blessings of stillness undistracted. Do notstay in a town, but persevere in the wilderness. „Lo“, saysthe Psalm, „then would I wonder far off, and remain in thewilderness“ (Ps. 55:7). If possible, do not visit a town atall. For you will find there nothing of benefit, nothing use-ful, nothing profitable for your way of life. To quote thePsalm again, „I have violence and strife in the city“ (Ps.55:9). So seek out places that are free from distraction,and solitary. Do not be afraid of the noises you may hear.Even if you should see some demonic fantasy, do not beterrified or flee from the training ground so apt for yourprogress. Endure fearlessly, and you will see the greatthings of God, His help, his care, and all the other assu-rances of salvation“.

2 „Be like an astute business man: make stillness yourcriterion for testing the value of everything, and choosealways what contributes to it“.

Povestiri din exil (III)

Ia[i, Pia]a Unirii - 1914 [ulei pe pinza, 100x70cm]

15Eseu TIMPUL

octombrie 2009www.timpul.ro

VALERIU GHERGHEL

Bestiar imposibil: himera

~n tratatele medievale de logic\, himera(grafia acestui substantiv r\m`ne indecis\:„chimera“, „chimaera“, „chimaira“, chiar„symera“) e un exemplu de entitate imposi-bil\. Este, cu o sintagm\ latin\, o pild\ ilustr\de ens impossibile. Nu exist\, nu a fost v\zut\de nimeni, v`n\torii nu au `nt`lnit-o `n codri,al\turi de unicorn, nu are un loc propriu. {i,cu toate acestea, filosofii `i [tiu bine numele([i obiceiurile).

Ca atare, medievalii discut\ cu o ironic\seriozitate, dac\ pot spune astfel, despre ade-v\rul sau falsitatea propozi]iilor care vizeaz\o atare f\ptur\. Ei obi[nuiesc s\ citeze: (i)„nihil et chimera s`nt fratres“ (nimicul [i hi-mera s`nt fra]i); (ii) „chimera est opinabilis“(himera este un obiect de opinie, un imagin-abil); (iii) „chimera est intelligibilis“ (himeraeste un obiect de intelec]ie, un inteligibil);(iv) „chimera est significabilis“ (himera e re-ferentul unui nume sau al unei propozi]ii).Chiar dac\ astfel de enun]uri nu dovedescc`tu[i de pu]in realitatea himerei, ele sugerea-z\ m\car posibilitatea de a g`ndi [i imagina oastfel de entitate. Ea pare a fi un obiect men-tal, ceva numit de aceia[i g`nditori medievaliens diminutum (fiin]\ `mpu]inat\).

Himera provine, desigur, din imaginarulhomeric: g\sim o descrip]ie a compozitei f\p-turi (chimaira) `n Iliada (VI: 181): himera eun hybrid cu cap de leu, trup de capr\ [i coa-d\ de [arpe. Mult mai t`rziu, la Apollodor, hi-mera prime[te un aspect inedit: ea are parteadin fa]\ de leu, coada de [arpe [i un al doileacap, de capr\, localizat `n mijloc.

~n Evul Mediu, enciclopediile consemnea-z\ c\ himera are coad\ de [arpe, tors de feme-ie [i un cap de leu sau de bou. Un glosatormeticulos noteaz\ pe marginea unui manu-scris: „Nota quos symera [chimera] est ani-mal fictum compositum ex capite leonis, excauda draconis et ex ventre virginis“ [Iaaminte c\ himera e un animal `nchipuit, com-pus dintr-un cap de leu, dintr-o coad\ de dra-gon [i dintr-un trup de femeie]. ~n consecin]aacestei viziuni, himera devine un simbol alfemeilor pierdute. Cum vedem, `nse[i fiin]eleimposibile se afl\ `ntr-o continu\ metamorfo-z\, de la o enciclopedie la alta, de la un autorla altul, de la un ev la altul.

~n context filosofic, himera apare pentruprima dat\ `n dialogul lui Platon, Phaidros(229d). Socrate afirm\ decis c\ nu e dispus s\explice natura mon[trilor [i a altor „pl\smuirinemaiauzite“ (s`nt aminti]i Pegasul, Gorgona[i tragelaphos, ]ap-cerbul, care, dup\ cum se[tie, e citat [i de Aristotel, `n De interpreta-tione). Din Republica (IX, 588c), rezult\ c\sufletul omenesc e o entitate mai complex\dec`t himera, skylla sau cerberul. ~n fine, `ndialogul apocrif Axiochos, atribuit lui Platon(369c), skylla [i centaurul exemplific\ non-existentul.

Antichitatea nu va cultiva, totu[i, calul cuaripi. Numitul Pegas devine un personaj `n-semnat abia la Giordano Bruno (Cabala ca-lului pegasean) [i, mult mai t`rziu, la WillardVan Orman Quine (Word and Object). Dup\cum [tim, locul [i prestigiul himerei au fostluate, ast\zi, de inexistentul rege ple[uv alFran]ei, care poart\ `nc\l]\ri categorice,legate cu [ireturi ipotetice.

Culoarea acestor minunate `nc\l]\ri `nc\nu a fost stabilit\ cu precizie…

~n chip de epilog: liliacul luciferic

Ini]ial, diavolul a fost `nf\]i[at cu aripi depas\re, precum `ngerii. Pentru a-i sublinia na-tura malefic\, nocturn\, arti[tii medievali `lvor reprezenta purt`nd aripi `ntunecate de li-

liac. ~n iconografie, men]ioneaz\ JurgisBaltrušaitis, acest tip se fixeaz\ abia `n adoua jum\tate a secolului al XIII-lea: „~ntre-gul Occident gotic adopt\ moda aripilor noc-turne. De atunci diavolii s`nt concepu]i s\vie]uiasc\ pe st`nci abrupte [i s\ planeze `ncaverne“. ~n acela[i fel `l zugr\ve[te pe dia-vol, `n basilica din Assisi, Giotto: „demoniialunga]i de sf`ntul Francisc urc\ deasupra ce-t\]ii ca ni[te tenebre“. ~ntr-o alt\ imagine, dinDuccio, Iisus `nsu[i e ispitit de un demon cuaripi de liliac.

~n aceast\ tradi]ie se `nscrie [i Dante prindou\ ter]ine din Infernul [XXXIV, 46-51]:poetul `l prezint\ pe Lucifer Trifrons `n chi-pul urm\tor: „{i, vai! C`t minunatu-m-amc`nd am v\zut c\ fe]e trei avea `n capu-i! Depe fiecare dou\ aripi i se desfac, at`t de mari,pe c`t cuvine-se s\ aib\ o pas\re a[a de mare:atare p`nze de cor\bii, de c`nd s`nt eu nicic-am v\zut. Gola[e toate `i erau, cum e lilia-cul la arip\; [i tot zb\t`ndu-le mereu, porneau`n jur din el trei v`nturi, cu care-ntreg Cocitul`l `nghea]\…“.

Ca atare, la sf`r[itul Evului Mediu, `ntreguniversul iconografic e populat de aceast\ o[-tire sumbr\, `ntunecoas\, de r\u augur. De-monii-lilieci cutreier\ r`ndui]i `n legiuni vo-race bolgiile din infern: „`i h\r]uie pe oameni,se agit\ f\r\ zgomot `n jurul muribundului,r\sp`ndesc pretutindeni bezna“.

Toate f\pturile malefice ajung s\ poarte peumeri aripi greoaie de liliac: dragonul, [arpe-le cu privirea ucig\toare, sirenele p\s\ri, gri-fonul, centaurii. Din acest motiv, „marginilemanuscriselor gotice mi[un\ de f\pturi hibri-de, de c`ini, de cai, de animale marine cu a-ripi [i din]i, care par toate s\ vin\ din ad`ncu-rile subp\m`ntene“. ~n timp ce `n Bestiareleromanice [i la Guillaume le Clerc, pas\rea denoapte, Nicticorace, este o bufni]\ sau o cu-cuvea, `n secolul XIII, liliacul [la cauve sor-ris, `n franceza timpului] devine pas\reacompozit\ [i indecis\ a nop]ii. Ea ur\[te lu-mina zilei [i `ndr\ge[te `ntunecimile.

C`nd Leonardo da Vinci va proiecta o ma-[in\ zbur\toare, aceasta va avea (deloc sur-prinz\tor!) aripi de chiropter. Leonardo este`ncredin]at c\ „modelul ma[inii zbur\toaretrebuie s\ fie liliacul, `ntruc`t prin aripile p\-s\rii aerul trece printre pene [i nervurile s`ntdesprinse, `n timp ce la liliac, ]es\tura estef\r\ fisuri [i leag\ toate p\r]ile“.

~n modernitate, Buffon va afirma, din pri-cina zborului s\u nesigur [i a alc\tuirii com-pozite, c\ liliacul se `nscrie `n specia inclasa-bil\ a mon[trilor.

O ultim\ remarc\: `n mitologia antic\, Fu-riile erau `nzestrate cu aripi de liliac. ~n latin\,aceste fiin]e terifiante au fost numite: vesperti-liones. Nu `nt`mpl\tor, Dante folose[te, `n ver-surile citate mai sus, termenul „vispistrello“.

Divinitatea [i hazardul

Recitesc tratatul Despre divina]ie al luiCicero. ~n deosebire de credulitatea lui Plutarch(vezi Despre oracolele delphice!), Ciceroeste mult mai sceptic. El nu accept\ no]iuneadestinului, `n sensul `n care o `n]eleg stoicii.Pentru filosoful stoic, succesiunea evenimen-telor nu admite `nt`mplare, abatere, excep]ie.Ordinea e predeterminat\ [i inflexibil\.

Pe temeiul acestei ordini diamantine, stoi-cii accept\ divina]ia [i profe]ia (prezicerea),ca specie a divina]iei. Fiindc\ admite hazar-dul, Cicero o t\g\duie[te `n chip hot\r`t. Ci-tez, `n consecin]a acestui prolog, urm\torulpasaj din Despre divina]ie, al c\rui argumentva avea un ecou deosebit `n g`ndirea medie-val\ [i modern\: „Nimic nu este mai contrarra]iunii [i ordinii universale dec`t hazardul;de aceea, mi se pare c\ nici divinit\]ii nu-ieste dat s\ [tie ceea ce se va `nt`mpla prinjocul hazardului sau al sor]ii. C\ci dac\ [tie,`nseamn\ c\ acel lucru se va `nt`mpla negre-[it. {i dac\ se va `nt`mpla negre[it, nu mai e-xist\ hazard. Or, hazardul exist\. Prin urmare,

nu pot fi presim]ite [intuite, sesizate] actelehazardului [nici de c\tre un divinator obi[-nuit, nici de c\tre divinitate]“ (De divinatio-ne, Liber secundus, VII). A[adar, dac\ stoiciispun adev\rul [i destinul nu admite excep]ii,divinitatea [tie dinainte tot ceea ce se va pe-trece, c`ndva, `n cuprinsul lumii. ~n acestsens, ea este cu adev\rat atot[tiutoare. Pe dealt\ parte, dac\ opinia lui Cicero este aceea`ndrept\]it\, iar ordinea de succesiune a eveni-mentelor e `ntrerupt\, pe nea[teptate, de imix-tiunea hazardului, nici divinitatea nu va fi `nstare s\ ghiceasc\ momentul [i modul intruziu-nii acestui hazard `n trama realit\]ii. Concluziae aceea c\ divinitatea nu este atot[tiutoare. Eapare a fi, pentru a m\ exprima scandalos, o di-vinitate ignorant\. Dar: dac\ divinitatea nupoate divina corect ([i nu poate st\p`ni prin cu-noa[tere), ea se v\de[te a fi o divinitate defi-cient\, ceea ce constituie o contradictio inadjecto. Prin defini]ie, intelectul divin e om-niscient. {tie totul dinainte. Poate calcula [iprezice orice, oric`t ar fi de complicat.

~n paginile lui Cicero, se confrunt\, deci,dou\ ontologii ([i dou\ imagini ale divinit\-]ii). O ontologie a fatalit\]ii, a necesit\]ii„oarbe“, propus\ de filosofii stoici (de g`ndi-tori ca Epictet sau Seneca, s\ zicem), [i o on-tologie a hazardului, a surprizei, a impreviz-ibului (proprie `n modernitate [i unui RichardRorty, cf. Contingen]\, ironie [i solidaritate),pe care Cicero pare, la r`ndul lui, s\ o admit\.Cine are dreptate? Exist\ evenimente, fapte,decizii, rezolv\ri care `l surprind p`n\ [i peDumnezeu? Dac\ exist\, Dumnezeu nu [tieabsolut totul. E ignorant! Dac\ nu exist\ [i to-tul se supune necesit\]ii, o astfel de cunoa[-tere, spune Cicero, e mult prea facil\ (pentrudivinitate!) [i la `ndem`na oric\rui prezic\tor,a oric\rui [arlatan.

De aici va porni, `n veacul de mijloc, odisput\ `nver[unat\, asupra c\reia m\ voi opricu un alt prilej.

Lecturi [i (e)lucubra]ii

Una dintre cele mai interesante istorii alelecturii apar]ine, cu siguran]\, scriitorului ar-gentinian Alberto Manguel. Actul lecturii eprivit din cele mai nea[teptate perspective:Manguel descrie minu]ios postùri ale lecturii(nu s-a citit `ntotdeauna a[ezat la o mas\), lo-curi [i momente (`n gr\din\, la umbra unuiarbore, ziua, noaptea, la o lamp\, la luminaamenin]at\ a lum`n\rii), c\r]i admirate, anec-dote legate de c\r]i, bibliofili, bibliofagi, bi-bliocla[ti, biblioduli, bibliotecari, scribi,miniaturi[ti etc.

Voi `ncepe, desigur, cu un citat: „Am c\u-tat pretutindeni fericirea, dar nu am g\sit-onic\ieri, cu excep]ia unui ungher, `n carem-am reg\sit cu o c\r]ulie `n m`n\“. Citatulapar]ine misticului Thomas a Kempis (sec-olul XV), autorul lucr\rii Imitatio Christi.Cartea lui Manguel e ([i) o colec]ie de „istoriiextraordinare“. Se poveste[te, astfel, c\ ma-rele vizir persan Abdul Kassem Ismail, care atr\it `n secolul al X-lea, avea o bibliotec\uria[\, de 117.000 de volume, de care nu con-sim]ea s\ se despart\ niciodat\. C`nd pornea`ntr-o c\l\torie, el `nc\rca uria[a lui bibliotec\`n spinarea a 400 de c\mile, form`nd o cara-van\ fabuloas\. Mai mult: vizirul `[i `nv\]asec\milele s\ `nainteze `n ordine alfabetic\…

La r`ndul lui, Geoffrey Chaucer spune, `nCartea ducesei (ducesa lui fiind un cititor in-somniac), c\ a citi `n pat e mai pl\cut dec`torice joc de societate. Patul pentru citit devi-ne `n Evul Mediu o pies\ de mobilier impor-tant\ [i scump\, care se las\, adesea, mo[teni-re. ~n acest chip, Eustatios Boilas, un aristo-crat din Bizan], las\ prin testament urma[ilormai multe c\r]i hagiografice, o Cheie a vise-lor (va fi fiind aceea a lui Artemidoros?), unexemplar din Romanul lui Alexandru [i unpat aurit. ~n 1374, regele Edward III a pl\tit,`n moneda timpului, 70 de livre, 13 shillingi

[i 4 pence pentru o antologie de povestiri pi-care[ti. El inten]iona s\ o p\streze `n dormi-torul regal, locul cel mai potrivit pentru lec-tura unei astfel de c\r]i. Se poate presupunec\ Edward III nu citea `n picioare. P`n\ [ic\lug\rii citesc a[eza]i `n pat. ~ntr-un manu-scris miniat din secolul XIII, o imagine `nf\-]i[eaz\ un t`n\r pustnic hirsut, a[ezat pe pat,`mbr\cat `n straiul aspru al monahilor, cu opern\ alb\ la spate [i picioarele acoperite de ocuvertur\.

~n pofida acestor exemple, lectura `n patnu e un obicei foarte vechi. Patul grecilor, nu-mit kline (`n dialogul Republica, Platon afir-m\ c\ exist\ o Form\ a patului!), lucrat dinlemn, decorat cu ornamente pre]ioase, nu eradeloc potrivit pentru lecturi. Romanii m`ncau[i, uneori, citeau culca]i pe o parte, `ntr-un patcu decora]ii bogate, care se numea lectus.C`nd c\dea noaptea, aprindeau un soi de lam-p\, `n care ardea o fe[til\ (o bucat\ de ]es\tur\impregnat\ cu cear\). Lampa purta numele delucubrum. ~n lumina ei agitat\, romanii ci-teau [i „(e)lucubrau“ dup\ voie.

Nu a fost dintotdeauna a[a. Poetul persan(de viziune strict epicurian\), Omar Khayyam,recomanda s\ citim poeziile afar\, sub cerulliber, `n lini[tea cl\tinat\ a gr\dinii.

~n sf`r[it, poetul englez Shelley, care a fostadesea un original [i un lunatic, citea istoriilelui Herodot complet despuiat, pe o st`nc\ lamalul m\rii…

A cincea inferen]\ canin\

Dup\ cum se [tie, stoicii au propus cincischeme de inferen]\, pe care le-au numitindemonstrabile (modus ponens, modus tol-lens etc.). Una dintre scheme este atribuit\ luiChrysippos [i a fost formulat\ `n chipul ur-m\tor: „Dac\ primul, atunci primul; dar pri-mul; prin urmare, primul“. O variant\ a aces-tei scheme e [i mai spectaculoas\: „Dac\ pri-mul, atunci, primul; dac\ nu primul, atunciprimul; prin urmare, primul“.

Sextus Empiricus, `n prima carte din Schi]ePyrrhoniene, relateaz\ c\ Chrysippos `nsu[iar fi spus c\ una din schemele sale inferen]ia-le (a cincea) e proprie p`n\ [i c`inilor de v`n\-toare. Reproduc, `n scop ilustrativ, fragmen-tul din Sextus: „Dup\ Chrisippos, care celmai mult se r\zboie[te cu animalele necuge-t\toare, c`inele particip\ [i la mult l\udatadialectic\. ~n adev\r, filosoful pomenit acumspune despre c`ine c\ acesta ajunge la a cinceaform\, c`nd – dup\ ce se afl\ la o trifurca]ie dedrumuri, mirosind dou\ din ele pe care nu aapucat-o v`natul – o porne[te f\r\ z\bav\ pe altreilea drum, f\r\ a mai mirosi urmele. ~n modvirtual, zice b\tr`nul [filosof], c`inele face is-cusitul ra]ionament: «V`natul a luat-o sau peacest drum, sau pe acesta, sau pe acesta. Darel n-a luat-o nici pe acesta, nici pe acesta.Deci a luat-o pe acest [al treilea] drum»“.

Pornind de la citatul din Sextus Empiricus,poetul {erban Foar]\ `l re-scrie `n felul de maijos (`n Despre poem ca „tertium datur“):„Ajuns la ultima arter\ a trifurca]iei forestie-re, ogarul `[i aduce-aminte c\-l studiase peChrysipp: // «Dac\ nu asta, nici ailalt\, atun-ci a treia»-[i zice el; [i se repede f\r\-nconjur,nici prealabil\ olfac]ie, de-a lungul albiei denisip // a unui curs precar de ap\, pe urmeleunui v`nat ce nu e, deocamdat\, alta dec`tproiectul sau fic]iunea n\rilor sale, – f\r\ chip,// nici nume, – adic\ defini]ie: o dezirabil\fantasm\ de aer parfumat, fantom\ (care pre-cede!), arhetip // la fel de gol ca un voca-bul…., un soi de nisus olfactivus [. c. l., – nualtminteri dec`t, la cap\tul peni]ei alimentatedintr-un [ip // de mohor`t cristal, poemul, –ie[it pe br`nci, `ns\ cu bine, din stoica alterna-tiv\ a triviei verzi a lui Chrysipp“ (cf. Dilemaveche, an III, 14-20 aprilie 2006, nr.116, p.6).

Putem formaliza inferen]a canin\ astfel: (av b v c) & (-a & -b) –> c. E corect oare?

Alte chimerice f\pturi

EseuTIMPUL16

octombrie 2009 www.timpul.ro

(Prelegere cu ocazia celei dint`i Conferin]eInterna]ionale de Istorie Conceptual\ Rom=neasc\,

Timi[oara, 23-26 septembrie 2009)

VICTOR NEUMANN

Ce fel de schimb\ri poate aduce istoriaconceptual\ `n orizontul istoriografiei rom=-ne contemporane? La ce serve[te deconstruc-]ia limbajelor social-politice? Exist\ o rela]ie`ntre conceptele fundamentale ale unei limbi[i variantele de interpretare social-politic\?Ce anume vom lua `n considerare din teoriarezultat\ din istoria conceptual\? Este istoriaconceptual\ capabil\ s\ dezv\luie mai exactrealit\]ile social-politice [i culturale aleRom=niei moderne [i contemporane? Cares`nt conceptele-cheie la care ar trebui s\ neoprim `ntr-o prim\ faz\ a cercet\rilor de isto-rie conceptual\ rom=neasc\?

~nnoirea discursului istoric este un lucrufiresc [i el se `nt`mpl\ periodic, `n felul acestaistoriografia asum`nd o diversitate de orien-t\ri. Perioada imediat urm\toare celui de-aldoilea r\zboi mondial a necesitat reg`ndireafenomenelor sociale [i politice, a ideologiilor[i a limbajelor din marile state europene.Germania, Fran]a [i Anglia au fost preocupatedecenii la r`nd de metodele de abordare ale is-

toriei. F\r\ a neglija rezultatele predecesori-lor, istoricii occidentali au c\utat alternative lamai vechile cercet\ri. Una dintre acestea, careface o str\lucit\ carier\, poart\ numele de istoriaconceptual\, `n german\, Begriffsgeschichte, iar`n englez\, History of Concepts. Termenii aufost tradu[i ori adapta]i `n mai multe limbi [iculturi europene, ceea ce a f\cut ca studiile deistorie conceptual\ s\ se extind\ [i s\ aduc\rezultate remarcabile `n istoriografie, dar [i `n[tiin]ele sociale [i politice. Conceptele s`ntesen]iale `n efortul depus pentru cunoa[tere,adic\ `n preten]ia de a formula o judecat\ devaloare [i a ajunge, astfel, la adev\r. Ele aurolul de a contribui la rescrierea istoriei `nfunc]ie de timpul [i progresul cercet\rilor, `nfunc]ie de cerin]ele sociale [i de nivelul lim-bajelor culturale [i politice.

Reinhart Koselleck1 sus]inea c\ istoriaconceptelor este o condi]ie minim\ pentru„redefinirea lumii istorice“, pentru reflectarealingvistic\ a evolu]iei sociale2. „Ceea ce estevirtual `n limb\ devine actual prin `nf\ptuire.Nici o activitate social\, nici un gest politic [inici un schimb economic nu s`nt posibile `nafara limbajului, f\r\ emi]\tor [i receptor, f\r\[edin]e de planificare, f\r\ dezbateri publicesau consf\tuiri secrete, f\r\ ordine [i supune-re, f\r\ consensul participan]ilor sau dezacor-dul enun]at de p\r]ile aflate `n conflict. Oriceistorie cotidian\, `n desf\[urare repetitiv\, este

dependent\ de limbajul `n ac]iune, de vorbire,a[a cum orice poveste de dragoste este inima-ginabil\ f\r\ cel pu]in trei cuvinte: eu, tu,noi“3. Motivul reevalu\rilor istoriei `n temeiulunei metodologii mai flexibile, una interdisci-plinar\ prin excelen]\, a fost `n]elegerea tre-cutului, respectiv, formarea reperelor intelec-tuale critic-ra]ionale asupra prezentului [iconstruirea proiectelor pentru viitor.

{tiin]a istoriei [i a culturii politice dinRom=nia va fi c`[tigat\ prin promovarea isto-riei conceptuale. ~n felul acesta va fi stimulatprocesul integr\rii europene a Rom=niei prinformarea unei con[tiin]e sociale convergentecu Europa actual\. Tradi]ia istoriei literare [i aistoriei limbii rom=ne e una apreciabil\. La felde adev\rat este c\ `mbog\]irea cercet\rii [i`n]elegerii trecutului prin metoda „istorieiconceptuale“ vine `n `nt`mpinarea aspira]iilortimpului prezent. Prin deconstruc]ia concep-telor, noua abordare caut\ s\ contribuie la„demitizarea trecutului“, la reformarea lim-bajelor [i la aflarea solu]iilor pentru viitor.~ntr-un asemenea caz, analiza ar urma s\acorde interes puterii reflexive [i formatoarea limbii. ~n Rom=nia, aidoma Germaniei dedup\ 1945, important\ este crearea premise-lor pentru o cultur\ politic\ pluralist\ princon[tiin]a limbii.

Obiectul unei asemenea cercet\ri `l consti-tuie c`mpurile lexicale care descriu „lumi“plurivalente `n care se reflect\ ideologii.Rom=nia este o ]ar\ a influen]elor culturalediverse, fapt ce se reflect\ pe de-o parte `nmaterialul lexical, iar pe de alt\ parte `n con-secin]ele istorico-sociale. ~n limba rom=n\ potfi descoperite suprapunerile conceptuale dincare rezult\ inegalit\]ile temporale ale diver-selor regimuri politice sau incompleta moder-nizare. Din acest motiv, diagnosticarea trecu-tului [i formularea proiectelor pentru viitorpoate beneficia enorm prin mijlocirea studii-lor de istorie conceptual\.

Identificareaconceptelor fundamentale ale culturii rom=ne

Discursul cultural [i politic din Rom=niaeste marcat p`n\ `n zilele noastre de o comu-nicare defectuoas\ a elitelor, mai exact, el estetributar culturii monologului. Conceptele au ofunc]ie de semnalizare pentru cei din imediataapropiere ori pentru cei de aceea[i orientare,`ns\ nu vizeaz\ o comunicare de la elite sprepublicul larg. De aceea, istoria conceptual\va tinde s\ l\mureasc\ rolul comunic\rii `ncultura rom=n\, sus]in`nd ideea recuper\riitrecutului prin descifrarea `nc\rc\turii istori-ce, politice [i sociale a no]iunilor fundamenta-le, iar istoriografia, [tiin]ele social-politice [ifilozofia au foarte mult de c`[tigat prin pro-fesarea ei. Deconstruc]ia conceptelor vizeaz\con[tientizarea mesajelor lor [i permite c\uta-rea de noi reprezent\ri ale identit\]ii [i ordiniisociale potrivite din punct de vedere lingvis-tic. Istoria conceptual\ va permite o rela]iemai prudent\ `n ceea ce prive[te limbajul, vi-z`nd `mbog\]irea culturii [i schimbarea refle-xelor mentale. Ea este necesar\ mai cu seam\spre a face posibil\ Europei occidentale o maibun\ `n]elegere a realit\]ilor culturale [i poli-tice din Rom=nia. Tocmai translarea experien-]elor `n no]iuni comprehensive lumii occiden-tale este una dintre marile provoc\ri ale cul-turii rom=ne. Iat\ de ce istoricii rom=ni – dar[i politologii, scriitorii, jurnali[tii, filozofii –s`nt invita]i s\ se apropie mai mult de structu-ra lingvistic\ a textelor [i a mesajelor con]inu-te de ele `n trecut [i ast\zi, aspir`nd la amelio-rarea comunic\rii dintre diferitele grupurisociale [i culturi din interiorul [i din exteriorulRom=niei.

Dac\ Reinhart Koselleck a fost interesatmai ales de transformarea lingvistic\ din pe-rioada de tranzi]ie a lumii germane cuprins\`ntre anii 1750 [i 1850, atent fiind la con-ceptele ce reflect\ o g`ndire modern\ precumAufklärung sau iluminism (ca teoriecultural\), reform\, progres, revolu]ie, roman-tism, idealism, privilegiu, libertate, viitor,etc.4, abordarea pe care eu o consider util\ is-toriografiei rom=ne, culturii rom=ne `n an-samblul s\u, trimite la conceptele care descriu„identit\]i“ sau reprezent\ri ale „societ\]ii ci-vile“. Rom=nia e o ]ar\ `n care procesul mo-derniz\rii nu s-a `ncheiat, `n care contradic]ii-le sociale merg m`n\ `n m`n\ cu asimetria re-gimurilor politice [i cu modul `n care acestease oglindesc `n formele lingvistice. Suprapu-nerile conceptuale indic\ modernizarea in-complet\. Iat\ de ce cred c\ studiile de acestfel vor aduce contribu]ii notabile, respectiv, o`nnoire a perspectivelor asupra istorieiRom=niei [i a timpului modernit\]ii la rom=ni.Ele vor reu[i `n m\sura `n care vor fi preocu-pate mai cu seam\ de transform\rile concep-tuale petrecute `n faza de afirmare a con[tiin-]ei na]ionale [i de formare a statului-na]iune,dar [i de acelea petrecute pe parcursul seco-lului al XX-lea.

Ceea ce poate fi un pas important pentru[tiin]ele socio-umane, dar [i pentru formareaculturii politice din Rom=nia este analiza uno-ra dintre conceptele istorice fundamentale dinspa]iul cultural rom=nesc [i compararea lor cuconceptele corespunz\toare din spa]iul ling-vistic german. Este vorba de studiul vie]iiunor concepte ce au o mare `nsemn\tate `nistoria modern\ [i contemporan\ a Rom=niei[i care se reg\sesc `n limbajele profesate as-t\zi. Demersul este unul interdisciplinar [i in-tercultural [i el se potrive[te unei asemeneaevalu\ri pentru c\:

a) Rom=nia face parte din ]\rile europenecare au `nceput mai t`rziu procesul moderni-z\rii [i aici se poate urm\ri mai bine dec`t `nalte ]\ri transferul no]iunilor, adoptareaunora [i respingerea altora;

b) substratul lingvistic rom=nesc a admis[i acceptat at`t forme conceptuale de proveni-en]\ latin\ [i greac\, c`t [i forme conceptualede origine slav\, german\, maghiar\ [i turc\;

c) prin cercetarea genezei [i evolu]iei unuinum\r de no]iuni ale limbii rom=ne deveniteconcepte fundamentale, este posibil\ identifi-carea dintr-o perspectiv\ european\ a contex-tului istorico-politic `n care au avut loc trans-ferurile de no]iuni.

Pentru c\ influen]a culturii germane `n spa-]iul rom=nesc a fost mai pu]in studiat\ dec`taceea francez\, concentrarea asupra ei vaajuta o dat\ `n plus la dezv\luirea originilorunor no]iuni fundamentale privind identitateacultural\ [i social-politic\ rom=neasc\. Argu-mentele `n sprijinul acestei observa]ii s`nturm\toarele:

a) dac\ prin cultura francez\ au fost re-ceptate modelele cultural-ideologice [i for-mele administrativ-politice, atunci, prin re-ceptarea culturii germane a fost influen]at\perspectiva rom=neasc\ asupra con[tiin]ei degrup, respectiv, asupra ideii de na]iune cultu-ral\ ce se revendic\ de la aceea[i limb\, ace-lea[i origini [i de la continuitate istoric\ peacela[i p\m`nt;

b) receptarea Aufklärung-ului germano-austriac [i a „Sturm und Drang“-ului s-apetrecut `n mediile intelectuale dinTransilvania;

Concepte fundamentale `n limbajele social-politice

rom=ne[ti – Cuv`nt introductiv, Timi[oara, 23-26 septembrie 2009

Conferin]a Interna]ional\ de istorie conceptual\

VICTOR NEUMANN

Rom=nia se afl\ `ntr-un moment `n careeste esen]ial\ desp\r]irea de istoriile elaboratesub influen]a doctrinelor [i regimurilor politi-ce totalitare. Decodarea conceptelor-cheie dinlimbajele social-politice este foarte util\ cer-cet\rii trecutului, bunei fundament\ri teoreti-ce a prezentului [i g`ndirii proiectelor pentruviitor. Extins\ `n mediile istoriografice, litera-re, sociologice [i politice, istoria conceptual\

va contribui la cunoa[terea semanticii conceptelor `n evolu]ia lor. V\zut\ `n rela]ie cu evo-lu]ia limbii, cu istoria social\ [i cu istoria g`ndirii politice, istoria conceptual\ este genul dedemers ce [i l-a propus aceast\ `nt`lnire academic\. Cultura rom=n\ se preteaz\ la aplicareaacestei metode inovatoare cu at`t mai mult cu c`t o parte `nsemnat\ a conceptelor folositeast\zi provine din secolul al XIX-lea [i exprim\ idealuri str\ine timpului nostru.

Ini]iat\ [i organizat\ de {coala Doctoral\ de Istorie Conceptual\ „Reinhart Koselleck“din cadrul Universit\]ii de Vest din Timi[oara, `n colaborare cu Institutul de Istorie al Uni-versit\]ii din Aachen, conferin]a interna]ional\ Concepte fundamentale `n limbajele social-politice rom=ne[ti [i-a propus s\ dezv\luie – pornind de la realit\]i istorice concrete – c`tevadin solu]iile de interpretare teoretic\ a unor concepte-cheie precum: politic\, om de stat, ompolitic, politician, democra]ie, Europa, liberalism, constitu]ie, rom=n, str\in, na]iune, speci-fic na]ional, cet\]enie, etnie, na]ionalitate, caracter na]ional, patrie, patriotism, proprietate,neoiobagie, cre[tinism, educa]ie. Timp de trei zile, oameni de [tiin]\ din Germania, SUA,Fran]a, Olanda, Ungaria [i Rom=nia au analizat, dintr-o perspectiv\ istoric\, rolul concep-telor amintite `n vechile [i actualele limbaje social-politice rom=ne[ti, identific`nd diversi-tatea de sensuri, neajunsurile comprehensiunii istoriei, debilitatea culturii politice, mesajeleambigue, respectiv, defectuoasa comunicare la nivelul elitelor [i al societ\]ii.

Inten]ia a fost ca `nt`lnirea academic\ de la Timi[oara s\ contribuie la dezvoltarea [i arti-cularea studiilor [tiin]ifice interdisciplinare, la extinderea cercet\rilor de istorie conceptual\`n via]a academic\ din Rom=nia [i din ]\rile `nvecinate ei, la preg\tirea celui dint`i volumde studii de istorie conceptual\ rom=neasc\. Dezbaterile au st\ruit asupra importan]ei `nnoi-rii intelectuale `ntr-o societate `n care a avut loc o revolu]ie, o schimbare de regim politic [i`n care rescrierea istoriei trebuie s\ devin\ un mod de `nsu[ire a reperelor cultural-educa-]ionale diferite `n raport cu acelea ale epocilor anterioare.

Aceast\ prim\ conferin]\ interna]ional\ dedicat\ conceptelor fundamentale `n limbajelesocial-politice rom=ne[ti fost posibil\ gra]ie implic\rii mai multor institu]ii, `n primul r`ndFunda]ia Volkswagen din Germania, Universitatea de Vest din Timi[oara, UniversitateaPolitehnic\ din Timi[oara, Romcom Communication Services and Distribution s.r.l. dinTimi[oara. Lor [i tuturor celorlalte institu]ii care au contribuit `n diverse modalit\]i la orga-nizarea [i buna desf\[urare a evenimentului nostru [tiin]ific se cuvine s\ le adresez un cuv`ntde sincer\ recuno[tin]\.

Importan]a istoriei conceptuale pentru [tiin]eleumaniste [i social-politice din Rom=nia

17Eseu TIMPUL

octombrie 2009CMYK

CMYK

www.timpul.ro

c) influen]a conceptelor germane cu privi-re la stat, na]iune [i societate au influen]atg`ndirea social-politic\ rom=neasc\ `n seco-lul al XIX-lea [i `n acest sens pot fi invocatetransl\rile: „c\rturar“, „disciplin\/ ordine“,„continuitate“, „cultur\”, „etnie“, „etnocul-tur\, „na]iune cultural\“, „na]iune“;

d) de[i nu poate fi neglijat\, istoriografiagerman\ de secol al XIX-lea e dep\[it\, prinurmare, se cuvine s\ observ\m `nnoirile pro-puse de [coala ei postbelic\, `ndeosebi contri-bu]iile majore ale cercului de la Bielefeld dinjurul lui Koselleck, care – aidoma sugestiilor{colii de la Annales a lui Marc Bloch, LucienFebvre [i Fernand Braudel sau ale Noii noi[coli franceze –, contribuie enorm la `mbo-g\]irea [i reorientarea metodologiei de lucru;

e) `n Europa de Est, Rom=nia reprezint\unul dintre cele mai bune exemple ale asimi-l\rii orient\rilor istoriografice vest-europene`n secolele al XIX-lea [i al XX-lea; continua-rea procesului de `nnoire a limbajelor [i decomprehensiune a trecutului nu poate faceabstrac]ie de transform\rile [i succesele dis-ciplinei istorice [i ale [tiin]elor social-politicedin statele europene; perspectivele deschisede studiile interdisciplinare germane merit\ oaten]ie special\, ]in`nd seama de reu[ita de-nazific\rii limbajelor istorico-politice;

f) o istorie conceptual\ referitoare laRom=nia este necesar\ statu\rii unui spa]iu

cultural european `n Estul continentului, for-mul\rii limbajelor social-politice pluralist-democratice; con[tient de influen]ele recipro-ce [i de labilitatea culturilor politice, un atarestudiu va conferi un plus de `n]elegere a co-dului civic, a reformelor necesare coabit\rii[i cooper\rii rom=ne[ti [i europene; f\r\ a ne-glija valorile na]ionale, respectiv, raportareala trecutul propriu, istoria conceptual\ va fi`n]eleas\ ca o rela]ie „european\“ cu trecutulpe de-o parte [i cu viitorul pe de alt\ parte.

O `n]elegere `n context european a trecu-tului [i prezentului Rom=niei, pretinde selec-tarea no]iunilor de baz\, studiul c\rora va dez-v\lui cum anume s-au format limbajele [i re-flexele mentale. ~n contextul rom=nesc, multeconcepte fundamentale s`nt controversate [i,de aceea, ele provoac\ numeroase dispute peteme politice. Cei neini]ia]i au nevoie de o ex-plica]ie elaborat\ pentru `n]elegerea lor. C`te-va concepte-cheie pot deschide cercetarea `nvederea cunoa[terii evolu]iei semnifica]iilorlor de-a lungul secolelor al XIX-lea [i alXX-lea. Ele vor clarifica limbajele social-po-litice din trecut, dar vor motiva [i rostul `nnoi-rii metodologice a istoriografiei rom=ne con-temporane. De exemplu, sinonimele [i antoni-mele: Europa, europenitate – na]ionalism, au-tohtonism, fundamentalism; centralism, uni-tate – regionalism, federalism; rom=n, rom=-nesc – minoritar, str\in; dreptate, libertate –despotism, arbitariu; cronic\, istorie – ideolo-gie, mitologie; societate, modernitate – tradi-]ie, organicitate; ]\ran, rural – or\[an, urban;

birocra]ie, corup]ie – corectitudine, responsa-bilitate, administra]ie; c\rturari, elite – mase –prostime; [ef, c\pitan, general, mare[al, con-duc\tor-republic\, democra]ie; revolu]ie, re-volt\, lovitur\ de stat-reform\, societatecivil\, etc.

C`teva concluzii

Istoria conceptual\ se bazeaz\ pe exami-narea [i evaluarea izvoarelor adecvate. Con]i-nutul textului trebuie s\ reflecte diferite punc-te de vedere, `ns\ analiza lui nu trebuie s\ fieprea complicat\. Cele mai indicate surse pen-tru cercet\rile de istorie conceptual\ s-au do-vedit a fi: dic]ionarele [i enciclopediile, pen-tru c\ ele explic\ uzul lexical [i transferul deconcepte; traducerile de opere filozofice, po-litice [i sociologice, pentru c\ ele arat\ simi-litudinile ori diferen]ele de sensuri, transfor-m\rile conceptelor; textele clasice ce indic\perioadele de tranzi]ie din istoria Rom=nieimoderne [i contemporane; memoriile, eseu-rile, manualele [colare, curricula universitar\dorind s\ clarifice concepte precum istorie,emancipare social\ [i modernizare, rom=n,rom=nitate, rom=nism, republic\ [i monarhie;editoriale, discursuri, scrisori [i discu]ii tele-vizate, care reflect\ via]a de fiecare zi a cet\-]eanului [i reproduc social [i politic uzullexical actual.

O istorie a conceptelor fundamentale ro-m=ne[ti va fi o contribu]ie de prim\ impor-tan]\ la `nnoirea metodei de cercetare. ~n

urma unor prime cercet\ri, s`ntem `ncredin]a]ic\ o istorie conceptual\ rom=neasc\ are dreptscop `n]elegerea limbajelor social-politicecontemporane, precum [i formularea ipoteze-lor de lucru privind transformarea lingvistic\.Proiectele de viitor ale Rom=niei s`nt str`nslegate pe de-o parte de modul de interpretareal istoriei `n sensul promovat de ReinhartKoselleck, adic\, urm\rind viitorul trecut(„Vergangene Zukunft“), pe de alt\ parte, derenegocierea conceptelor fundamentale astfel`nc`t limbajele social-politice rom=ne[ti, cul-tura rom=n\ `n genere s\ dob`ndeasc\ [ansaunei reale convergen]e cu aceea a Europeioccidentale.

1 Ne m`ndrim cu faptul c\ savantul de reputa]ie mon-dial\ a fost oaspetele nostru `n anul 2005, av`nd ocazias\-i decern\m titlul de Doctor Honoris Causa al Universit\]iide Vest din Timi[oara. Vezi [i Victor Neumann, Laudatio`n onoarea profesorului Reinhart Koselleck, 26 mai 2005,Universitatea de Vest din Timi[oara, 2005.

2 Reinhart Koselleck, Conceptele [i istoriile lor,Traducere de Gabriel H. Decuble [i Mari Oruz, Bucure[ti,2009, p.7.

3 Ibidem, p.12.4 Cf. Otto Brunner, Werner Conze, Reinhart

Koselleck, Geschichtliche Grundbegriffe. HistorischesLexikon zur politisch-sozialen Sprache in Deutschland,Stuttgart, Ernst Klett/ J.G. Cotta, 8 volume, 1972-1997.Pentru modul `n care este urm\rit\ evolu]ia no]iunilor `nfunc]ie de timpul istoric, a se vedea ca exemplu, ReinhartKoselleck, Fortschritt, `n Geschichtliche Grundbegriffe,vol. II, pp. 353-423.

LIVIU FRANGA

Felul de a fi [i mai cu seam\ `nt`mpl\rilevie]ii i-au deosebit pe cei doi `n mare m\sur\.

Italianul, temperamental agitat pur s`ngeneolatin, neposesor vreodat\ al unei slujbe,era, om [i artist, un vulcanic delicat, curte-nitor [i timid `n simultaneitate, polemic [i re-]inut. Grecul `ncepe [i duce p`n\ la pensie ocarier\ de func]ionar al statului, dublat\ deini]iale ambi]ii jurnalistico-financiare, pro-gresiv [i definitiv abandonate `n beneficiulconstantei, diurnei munci la biroul Serviciu-lui Iriga]ii al Ministerului Lucr\rilor Publice[i vesperal-nocturne la acela din propria, dela un an la altul mai solitara, locuin]\.

Tot noaptea lucra, de preferin]\, [iPuccini, tr\g`nd lungi perdele `n camereleunde pianul putea s\ zburde `n voie, departede orice ureche neprietenoas\. Nout\]ile a-duse de sf`r[itul unui veac de prefaceri spremodernitate le-a primit [i experimentat cubucuria descoperitorului: lumina electric\,telefonul, bicicleta, barca cu motor [i maiales automobilul. A fost primul artist dinlume care a avut un accident de ma[in\. Erape c`nd compunea Madama Butterfly, `nziua de 25 februarie 1903, pe [oseaua Lucca-Viareggio, c`t pe ce s\-l coste via]a, pe la 45de ani ne`mplini]i.

Kavafis, care, la cel\lalt cap\t, egiptean,al Mediteranei, i-a supravie]uit muzicianuluiitalic aproape un deceniu, detesta, `n schimb,curentul electric [i, peste m\sur\, orice as-pect al vie]ii tehnice, mai ales dac\ era vorbade inova]ii. Al [aselea poem `n ordinea cano-nic\ a edi]iei, postume de altfel, din 1935,absolut deloc `nt`mpl\tor se nume[te Lum`-n\ri. ~n dosul luminii lor lucra, nemi[cataplecat peste pagini, [i `[i primea oaspe]ii.

Rotund, egal cu sine `nsu[i, perfect or-donat `n r`nduri pe mici unit\]i compozi]io-nale – strofele – sau liniar desf\[ur`ndu-se,f\r\ blancuri tipografice, pe c`te o foaie, celmult dou\, scrisul pus `n pagin\, pe care ar-hiva poetului ni-l dezv\luie a[a cum el a vruts\ `l arate [i lase posterit\]ii, se deosebe[te,din nou izbitor, de manuscrisele compozito-rului lucchez. Unde notele, linii [i punctearuncate, urc\ [i coboar\ `n cu totul altepozi]ii dec`t cele pe care o m`n\ calm\, nunervoas\, le-ar fi a[ezat inteligibil pe porta-tiv; unde [ters\turile prin x-uri [i ha[ur\ri

s`nt `nso]ite de interminabile reveniri, ex-plica]ii prin cuvinte, de scusi pentru copi[ti[i editori; unde totul, `n fond, nu tr\deaz\altceva dec`t ebuli]ie, refuz al `ncremenirii,nelini[tea nesiguran]ei dac\ totul a `nc\putafar\, `n sunetele viitoarei orchestre, exact lafel cum pulseaz\ ele `n tiparul interior al me-moriei afective.

Ceea ce i-a unit pe cei doi a `nsemnat,`ns\, mult mai mult dec`t ceea ce i-a desp\r-]it. Ultimele acorduri din Turandot se `nche-ie cu un cuv`nt magic: ...dormi, oblia,/ Liùbontà,/ Liù dolcezza,/ Liù poesia... Este,

totodat\, [i simbolul credin]ei artistului c`n-tului liric `n biruin]a cuv`ntului rostit asuprar\ului [i `ntunericului etern. Tot cuv`ntuluipoetic, destr\mat [i re`ntremat din acelea[isunete ca [i c`ntecul, i-a adus Kavafis, aido-ma lui Puccini, spre sf`r[itul str\daniilor luide-o via]\, un pe c`t de hieratic, pe at`t de pa-tetic omagiu: „M\-ndrept spre tine, Art\-apoeziei,/ tu care te pricepi la leacuri c`t de c`t:/`ncearc\, prin Cuv`nt [i Fantezie, s-adormidurerea“. (Melancolia lui Iason, fiul luiCleander, poet `n Commagene: 595 d. Hr.;traducere de Elena Laz\r, ed. cit., p. 273).

Puccini [i Kavafis (II)RAME

Ia[i, Vedere spre Mitropolie - 1924 [ulei pe p`nz\, 130x80cm]

VitraliuTIMPUL18

octombrie 2009

SERENELAGHI}EANU

„S`nte]i autor sau personaj“, v-a]i putea tre-zi `ntrebat `ntr-o bun\ zi. A]i [ti cum s\ r\spun-de]i? Un domn cu lavalier\ `i arunc\ `ntrebareanaratorului din volumul lui Matei Vi[niec,Sindromul de panic\ `n Ora[ul Luminilor.

Cunoscut `ndeob[te ca dramaturg, MateiVi[niec se bucur\ la Paris, de vreo dou\zeci deani, de o faim\ apreciabil\. Comme par hasard,am spune ironic, cum folosesc [i francezii ex-presia, nu este `nc\ receptat [i `n Rom=nia chiara[a cum ar merita. Editura Polirom a publicatrecent acest al doilea roman al autorului (pri-mul, Cafeneaua Pass-Parol, a ap\rut `n anii’90) [i a completat, astfel, `n mod fericit –al\turi de Norman Manea, Andrei Codrescusau C\t\lin Dorian Florescu – o recuperarefoarte necesar\ a scriitorilor rom=ni tr\itori pealte meleaguri.

Sindromul de panic\ `n Ora[ul Luminilor serecomand\ drept roman, dar este mai cur`nd obalad\ `n proz\, dedicat\ mai `nt`i Parisului –cel al Literelor –, apoi visului de a deveni scrii-tor la Paris, `n fine, Literaturii `nse[i, Frumoa-sei care se stinge. Tonul scrierii este melanco-lic, datorat poate originii bucovinene a scriito-rului, iar autobiografia e cople[it\ de digresiunisuprarealiste. De[i `[i asum\ confesiunea, auto-rul nu insist\ (`n mod inspirat, a[ zice) pe tribu-la]iile scriitorului Matei Vi[niec, cel care p\r\-se[te Rom=nia `n anii ’80 [i se stabile[te laParis, ci se include `ntr-o poveste mult mai am-pl\. Universul c\r]ii este unul realist-fantasma-tic, un puzzle `n care aten]ia cititorului se mut\de la un topos la altul: de la cafeneaua parizia-n\ Saint Médard, de l`ng\ biserica SaintMédard, `n fa]a c\reia se petreceau miracole `nEvul Mediu, trec`nd prin libr\ria Faviolei,L’Arbres à lettres, apoi prin apartamentul luiFrançois Comte (care este alungat din cas\ de

o pisic\ destul de sofisticat\!), ajung`nd p`n\ laPraga invadat\ – literalmente – de un potop decizme, `n 1968, sau `n R\d\u]ii unde-a r\masGogu Boltanski, prietenul din copil\rie alnaratorului.

La cafeneaua Saint Médard `i convoac\Cambreleng pe c`]iva dintre scriitorii autoexi-la]i la Paris. Personajul este un maestru u[orambiguu, un editor f\r\ editur\, un ini]iatorc`nd pasional, c`nd prea exigent, un „acompa-niator“ al „autorilor de c\r]i moarte“, dornics\-i salveze. El conduce `n cafenea lecturile„pe viu“ [i de acolo se pleac\ uneori `n „exerci-]ii de peripatetism amical“, printr-un Paris mi-tic, `n care scriitorii mor]i… se dovedesc a fi`nc\ vii. Jaroslava, cea plecat\ din Praga anilor’68, a scris la Paris un roman celebru, Cizmele,iar Hung Fuo, exilat din China, a ob]inut chiarPremiul Nobel pentru literatur\. Am`ndoi aufost, mai apoi, uita]i. S\ nu mai vorbim desprenarator, scriitor rom=n, autor al unui faimospoem „Corabia“ (Corabia beat\?), c\zut [i el`n uitare dup\ pr\bu[irea comunismului.

Spuneam c\ Parisul este toposul privilegiatal acestei nara]iuni elegiace. Cine nu a cunos-cut mirajul cafenelelor sale literare [i al vremu-rilor c`nd acolo se n\[teau ideile [i c\r]ile ce f\-ceau mai apoi `nconjurul lumii nu va empatizafoarte mult cu romanul lui Matei Vi[niec. Plim-b\rile peripatetice ale lui Cambreleng nu potocoli „Les Deux magots“, „Le Flore“, „LaRotonde“, „La Closerie des lilas“ (unde pemese e marcat numele arti[tilor celebri care autrecut pe acolo) sau „Le Procope“ (scris gre[it`n carte, f\r\ „e“ final…), restaurantul ̀ n care s-a n\scut Enciclopedia francez\!

Sindromul de panic\ `n Ora[ul Luminilorsurprinde schimbarea de paradigm\ ce a f\cutca, `n zilele noastre, Literaturii dobor`te deTeleviziune s\-i sl\beasc\ puterea de seduc]ie.Parisul `nsu[i pare s\-[i fi pierdut `ntruc`tvaaura de spa]iu mitic, de afirmare a voca]iei descriitor. Gloria Ora[ului Luminilor a cam apus,iar personajele c\r]ii lui Vi[niec ajung, `n modfatal, s\ capete un aer decadent. Cambrelengobserv\ c\ Parisul este locul `n care vin „s\ se`nece, cu bun\ [tiin]\“, scriitorii de pretutindeniSpa]iu miraculos de afirmare – on monte à Paris,cum se spune `n fran]uze[te –, ora[ul acestac\utat [i adulat de secole de arti[ti [i de lumea

`ntreag\ a fost mereu [i un spa]iu primejdios,de posibil\ automistificare [i / sau ratare.

Subiect de prea intens\ fantasmare, Parisulpoate s\ [i dezam\geasc\ teribil: turi[tii japo-nezi sufer\ uneori de atacuri de panic\ atuncic`nd constat\ c\ Ora[ul Luminilor nu e chiarexact ceea ce au visat ei. „Parisul – chintesen]\a frumosului“, spune Vi[niec, relu`nd atenuat oformul\ a lui Baudelaire – „Parisul p\c\tuie[teprin frumuse]e artificial\“, fiind a[adar perce-put [i `n latura sa posibil distructiv\.

Dincolo de atmosfera poetic\, de melanco-lie fin\, cartea lui Matei Vi[niec readuce `n a-ten]ie c`teva teme mereu actuale pentru cei care`nc\ mai iubesc Literatura. Mai `nt`i, locul ce-dat de aceasta Televiziunii. Pentru Cambreleng,Casa Radio din Paris e o „fabric\ de fic]iune“,locul unde „se inventeaz\ [tirile“. ~[i face locaici [i o tu[\ suprarealist\: c`inele Madox moa-re `n lipsa [tirilor tv, iar la `nmorm`ntarea sa vins\ participe Hemingway [i Camus, Saint-Exupéry [i Sartre, Tristan Tzara, Ionesco,Cioran, Eliade, Borges, Joyce [i mul]i al]ii.!

Pericolul `n care se afl\ Literatura e subli-niat, apoi, prin tema narcisismului scriitorilor.Cambreleng vitupereaz\ `mpotriva nara]iunilor„sinuciga[e“, la persoana I, care ar ascundedoar „incapacitatea autorului de a povesti“ [i`nmorm`ntarea de bun\voie `n cuvinte. ~n furiasa, misteriosul editor f\r\ editur\ maculeaz\uneori, cu degetul `nmuiat `n cerneal\, c\r]ilescrise la persoana I. De[i sugestiile sale s`ntc`teodat\ infantile – propune scrierea „din un-ghiul de vedere al unei pisici“ sau se extaziaz\`n fa]a unui text compus exclusiv din juxtapu-nerea unor inscrip]ii urbane –, el iube[te `nmod real Literatura. Tocmai pentru c\ aceastad\ semne de stingere, am zice. El vrea s\-itransforme pe scriitorii „jetables“, amenin]a[ide uitare, `ntr-unii care „alung\ moartea“. Darnu acesta ar fi tocmai miza superioar\ aLiteraturii?

Ca orice pasiune intens\, dragostea pentruc\r]i duce la fenomene… suprarealiste. Priete-na lui Cambreleng, frumoasa Faviola, ]ine olibr\rie `n care, de[i c\r]ile s`nt atinse zilnic, cutandre]e, cuvintele se revolt\ `ntr-o zi [i „ocu-p\“ libr\ria. Cambreleng le g\se[te justificat\mi[carea, de vreme ce o carte poate fi o dicta-tur\ pentru cuvinte, iar evadarea din ea – o re-

public\. Astfel, obsesiile realului se re`nt`lnesccu reveriile.

Alt\dat\, Cambreleng `l pocne[te `n cap, cupropriul s\u manuscris, pe Pantelis Vassilikioti,cel vinovat de folosirea persoanei I, iar neferi-citul se alege cu o bre[\ cranian\, o „p`lnieinvers\“, prin care `i pleac\ vocabulele. Dramaacestuia este `ns\ alta, extrem de interesant\.Scriitorii viitorului sau cei de azi, care `ntr-olume mondializat\ vor c\l\tori mai mult dec`toric`nd, se vor confrunta cu siguran]\ cu provo-carea de a avea mai multe limbi (aproape) ma-terne. Pantelis Vassilikioti are origini multiple[i a tr\it `n diverse ]\ri, astfel `nc`t mai multelimbi care `l devoreaz\ atunci c`nd scrie: „…ce-lelalte bestii s`nt deseori geloase pe limba grea-c\ pentru marea sa virtuozitate c`nd e vorba decreat asocia]ii de cuvinte. ~n acela[i timp, fran-ceza, italiana [i turca o trateaz\ de hoa]\: aifurat de la noi c`t ai putut, `i spun ele, ai furatde la noi mii de cuvinte, s\ ni le dai `napoi.“

Prin tandemul narator / Gogu Boltanski,Matei Vi[niec atinge tema delicat\ a rela]ieidintre o cultur\ mic\ [i una important\. Amb\nui c\ ratarea `l apas\ pe cel r\mas laR\d\u]i, dar nu putem fi deloc siguri deaceasta. Orgoliul celor din Europa de Est esteenorm [i „delicios“, sus]ine Cambreleng, iarpartida de [ah, desf\[urat\ `n Bucovina, ce-iaduce fa]\ `n fa]\ pe Gogu Boltanski [iCambreleng, din finalul c\r]ii, spore[te sem-nele de `ntrebare asupra inspira]iei de a c\utameseria de scriitor la Paris.

Sindromul de panic\ `n Ora[ul Luminilor se`ncheie `ntr-un ton extrem de melancolic, cu unpoem despre Corabia… tinere]ii autorului sauCorabia fantasmatic\, `n deriv\, a Literaturii`nse[i. Pentru cei care au cunoscut mirajulParisului, ca ora[ al scriitorilor [i al artelor, lec-tura c\r]ii este o delectare. Dincolo de tenta vagmelodramatic\, Matei Vi[niec propune o r\t\-cire nostalgic\ prin mitizatul Paris al Literelor.„G`ndi]i-v\, s`ntem singurii oameni din Pariscare se plimb\ printre c\r]i [i v\d lumi, univer-suri, `n loc s\ vad\ h`rtie“, spune Cambreleng,iar declara]ia sa de iubire adresat\ c\r]ilor ni se`ntip\re[te `n minte.

C`t\ vreme ne vom putea al\tura c\r]ilor,Literatura va continua s\ existe. {i nu doar `nvise.

Scriitorul [i c\r]ile din vis

www.timpul.ro

OVIDIU FLOREA

De regul\, c`nd cineva, o autoritate, face opromisiune sau propune un proiect, toat\lumea are tendin]a primar\ s\ `i dea crezare,respectiv s\ `i acorde o [ans\ `n angajament,cu toate c\ se cunosc [i antecedentele persoa-nei [i cele ale situa]iei. Exist\ un recul perpe-tuu al promisiunii, ce nu dispare nici c`nd s-astrigat „lupul!“ de suficiente ori. Reac]ia apa-re instinctual a[a cum, `n mod obligatoriu, ori-ce inculpat are dreptul la prezum]ia de nevi-nov\]ie. Dar aceast\ reac]ie este, `n multe in-stan]e, gre[it\. Mult mai grav este atunci c`ndnu se re]ine nimic [i nu se `nva]\ din gre[eli.Atunci Dorian Gray se treze[te [i prive[temeschin din fundal.

C`nd dl. Traian B\sescu a propus legaliza-rea prostitu]iei [i a drogurilor u[oare, toat\lumea l-a luat `n serios, iar primul semn alacestei `ncrederi a fost [ocul: „cum e posi-bil?!“, „cum `[i permite?!“ etc. Dac\ nu l-ar ficrezut nimeni, dac\ nu l-ar fi luat nimeni `nserios, mai mult ca sigur c\ nu ap\rea [ocul, [iprobabil am fi trecut totul cu vederea ca fiinddoar o alt\ campanie electoral\ sau un altobiectiv din planul s\u de ac]iune. Dar faptulc\ nu a fost a[a, faptul c\ au ap\rut numeroase

proteste [i lu\ri de atitudine, indic\ nu numaireu[ita „comisiei preziden]iale“, ci sus]ine, deasemenea, foarte clar teoria cum c\ nu contea-z\ ce spui, at`t timp c`t o spui bine [i o spui `ndirect (sau cel pu]in te asiguri c\ te-a auzittoat\ lumea). Dac\ o spui de la o tribun\, e [imai bine. Dac\ ceea ce spui aduce cu sine sa-tisfac]ia poporului, motiv`ndu-l s\ te iubeasc\,nu e perfect, e genial. Astfel totul pare s\ selege. Lucrurile evolueaz\. Utopia se `nal]\ fal-nic\ peste vechile or`nduiri. Dar, deodat\… sezguduie p\m`ntul. Se crap\ cerul, iar conco-mitent cu el [i Coali]ia. Veleit\]ile cere[ti sepr\bu[esc atr\g`nd cu ele [i Guvernul, aflat `ncel de-al [aptelea cer, c\z`nd toate `n neguraParlamentului. C`t\ dezam\gire… C`t\ risi-p\… Nimic nu mai poate schimba lucrurile a-cum. Doar dac\… Iar cu acest „doar dac\“ neafl\m deja `n alt plan, `n alt proiect. Poate u-nul mai bun. Poate unul cu mai multe reali-z\ri. {i astfel ne `ntoarcem de unde am plecat.

Circularitatea proiectelor [i a promisiuni-lor pe care acestea le implic\, ar trebui s\ netrezeasc\ nu doar un sentiment de dezn\dejde,de „dezabuzare“, ci o `ndoial\ cu privire lamoralitate. O promisiune implic\ un angaja-ment, iar `nc\lcarea unei promisiuni `nseamn\`nc\lcarea unui proiect de ac]iune. Tocmai deaceea nici nu te motiveaz\ s\ o respec]i, pen-tru c\ e doar un proiect de fapt, nu e faptul `n-

su[i. E un fel de declara]ie de inten]ie nescri-s\, neoficial\. Din realit\]ile factuale se poateob]ine un profit, pe c`nd din cele imaginate,propuse, nici dac\ s-ar putea ob]ine ceva, nuar folosi la nimic. {i a[a ajungem la conside-ra]ia lui Nietzsche, cum c\ „nu exist\ delocfapte morale“, iar ceea ce au `n comun judeca-ta moral\ cu cea religioas\ e c\ am`ndou\ credcu t\rie `n realit\]i care, de fapt, nu exist\.Morala nu poate fi legat\ de nici un fapt, ea]ine doar de „interpretarea anumitor fenome-ne“, iar orice conexiune advers\ e o pur\ do-vad\ de ignoran]\. Nu trebuie s\ lu\m nicio-dat\ judecata moral\ `n sens propriu, ci s\ oprivim doar ca pe o `nv\]\tur\, ca pe un [ablonbun de pus `n vitrin\. Bine, bine, dar asta `n-seamn\ c\ putem face ce vrem? C\ putem s\-v`r[i orice infrac]iune, orice infamie at`ta timpc`t o motiv\m cu o promisiune? Este acesta unmod de a ne p\stra integritatea? Mai exist\ in-tegritate aici? Dac\ promisiunile devin pre-texte, iar proiectele alibiuri, orice `ncercare der\spuns e complet inutil\. ~ns\ e util [i intere-sant, de asemenea, s\ observ\m cum evoluea-z\ lucrurile. Cum oamenii din spatele oameni-lor, mascheaz\ lucrurile din spatele lucrurilor.Dac\ Dorian Gray nu [i-ar fi substituit `nf\]i-[area cu cea a portretului, ar fi avut mari neca-zuri `ncerc`nd s\-[i ascund\ toate nelegiuirile,[i chiar v`rsta. Dar care este v`rsta unei ima-

gini? Uria[ele panouri publicitare ce at`rn\ deblocuri fac la fel de multe promisiuni ca uncandidat la pre[eden]ie. Diferen]a este c\ uncanditat se folose[te de retoric\ [i carism\, pec`nd o reclam\ se folose[te numai de carism\.

Pentru c\ tr\im `n cultura video, imagineae cea care conteaz\. Imaginea primeaz\ `n fa]aconceptului, dac\ nu chiar l-a `nlocuit. Decinu mai trebuie s\ ai con]inut, e de ajuns s\„dai bine“. Nu are nici un rost s\ te g`nde[ti ladeontologie, e redundant, a[a cum nu po]iaplica logica `n advertising: te deruteaz\. Daibine c`nd organizezi un congres extraordinar`n care `]i `ncepi discursul cu „dragi prie-teni…“. Dai bine c`nd propui „remanieri“ cutoate c\ tu `nsu]i ai fost „remaniat“. Dai binec`nd ai o criz\ economic\ [i o amplifici cu ocriz\ politic\ [.a.m.d. Mai demult, virulen]aera considerat\ o excentricitate a spiritelor`nalte, acum `ns\, se pare c\ e accesibil\ ori-cui. La fel de accesibil\ a devenit [i celebri-tatea. Nu trebuie dec`t s\ postezi ceva cvasi-„virulent“ pe site-ul megavizualizat, undescrie hipnotic: Broadcast Yourself.

~n cazul `n care exist\ fapte morale ([i nu etotul precum vede Nietzsche) acestea vor fioricum acoperite de interfa]a noii epoci. Ointerfa]\ atr\g\toare, sclipitoare, updatat\, cenu are numai sex-appeal, ci [i promite multe.

Etica promisiunii

19Vitraliu TIMPUL

www.timpul.ro octombrie 2009

ROXANA PATRA[

Publicist reactiv, cu voca]ia dialogului, [iaprig sus]in\tor al valorilor democratice, uni-versitarul ie[ean Codrin Liviu Cu]itaru renun-]\ pentru o vreme la discursul aulic ce-l con-sacrase prin lucr\ri de specialitate precum Is-toria depersonalizat\ (1997), Transcendenta-lism [i ascendentalism. Proiect de fenomeno-logie cultural\ a romantismului american(2001) sau Romanul victorian (2004) [i sem-neaz\, iat\, un volum de varia]iuni culturolo-gice intitulat, cu un inspirat termen al lui JoelFineman, Istoreme (Institutul European, Ia[i,2009). „Istoremul“, unitate minimal\ de baz\a studiului istoric, reprezint\, de fapt – ni seatrage aten]ia de la bun `nceput – un nucleuanecdotic, o secven]\ structurat\ discursiv `ninteriorul realit\]ii fenomenologice, contur`ndzonele de semnifica]ie simbolic\ a cursuluiexisten]ei umane. Pe bun\ dreptate, „istore-mul“, ca nara]iune `nchegat\, poate devenimai captivant dec`t istoria `ns\[i, ale c\reisemnifica]ii se las\ deslu[ite, oricum, multmai greu. Autorul `ncearc\ s\ ne captiveze defapt, prin textele adunate `n prezentul volum,cu o serie de medita]ii subtile privind implica-]ia structurilor fic]ionale `n adev\rul istoric,tem\ investigat\, cu resursele specialistuluiultradoxat de aceast\ dat\, [i `n celelalte lu-cr\ri elaborate de profesorul ie[ean. Indiferentde maniera de abordare, Codrin LiviuCu]itaru nu renun]\ `ns\ nicic`nd la metod\.Doar c\ disec]ia cartezian\ operat\ `n cazul defa]\, cu dexteritate didactic\ [i dialectic\, petrupul unei istorii dismorfice, este `nv\luit\acum `n umorul salubru deprins la [coala foi-letonismului sprin]ar al lui Addison [i Steele,`ntr-un stil de g`ndire tributar tradi]iei empi-rist-sceptice anglo-saxone.

Prin urmare, ocolit fiind de iazma rea a ca-meleonismului moral ori a dualit\]ii identitare(fapt ce justific\, `n majoritatea cazurilor, ver-satilitatea ori chiar schizoidia condeierului detranzi]ie), autorul Istoremelor refuz\ din startfragmentarismul dezl`nat [i pariaz\ pe ideeaunei continuit\]i discrete, instalate `n decorultextual, acolo unde semnifica]ia global\ numai ac]ioneaz\ cu urgen]a unei teze explicite.Miza nu este, a[adar, numai dialogul dintreculturi [i mentalit\]i aflate la antipozi, ci [iorchestrarea „vocilor“ concurente ale scriito-rului, una pigmentat\ de celeritatea de condeia publicistului, iar alta, ]inut\ `n fr`u de demo-nul analitic al universitarului sobru, prins `nproiect. De[i `ntre micile nuclee alegorice nuse insinueaz\ nimic de felul unui fir ro[u, as-cuns cu perversiune ermetic\ spre tensionarea

nervilor cititorului inocent, sensul public\rii„istoremelor“ este unul, f\r\ `ndoial\, psiho-logic, de autoevaluare [i de bilan].

De altfel, coeren]a intrinsec\ a demersuluijurnalistic, exersat `n apertura cronologic\ aunui deceniu de tranzi]ie rom=neasc\, trans-pare abia dup\ juxtapunerea structurilor sem-nificative menite a sangviniza carna]ia dis-cursului polemic [i dup\ re`nnodarea acelorleg\turi secrete dintre text [i experien]a omu-lui. Totodat\, grilele de interpretare ale de-mersului culturologic se v\d personalizate, cuprecizie autocritic\, `n diferitele profiluri depoten]iali cititori: „pragmaticul“ (hot\r`t s\descopere, printre piruete [i reveren]e stilisti-ce, indicii realit\]ii imediate), „parabolicul“(deprins cu descoperirea unei semnifica]iiglobale de felul scenariului ini]iatic sau alm`ntuirii de patimile marginalit\]ii etnice/rasiale/ culturale) [i, `n fine, „cititorul neutru“(capabil s\ perceap\, prin intermediul istore-melor, mi[carea mecanismului social de la to-talitarism c\tre democra]ie, dar [i asimilarea,`n plan individual, a lec]iei liberalismului au-tentic). ~ntre cele trei figuri corespunz\toareunor niveluri de lectur\ superpozabile, CodrinLiviu Cu]itaru prefer\ s\ i se adreseze cet\]ea-nului obi[nuit, `nzestrat, pe l`ng\ supradimen-sionatele-i talente rasiale, [i cu binecuv`ntate-le „virtu]i ale mediocrit\]ii“, mediocritate`n]eleas\ ca atitudine rezervat\, f\r\ declicuriextremiste, sau pur [i simplu ca bun-sim].

„Istoremele“ – pare s\ ne avertizeze `nsu[iautorul – nu e o colec]ie de hagiografii cu ro-m=ni geniali. Chiar [i istoriograful din spatelescenei comite, al\turi de personajele sale, ade-v\rate exerci]ii de modestie [i toleran]\. Nulep\darea de subiectivitate sau preten]ia uneiobiectivit\]i [tiin]ifice l\rgesc unghiul str`mtal relat\rii la persoana I, ci efortul observato-rului de a asimila organic adev\rata lec]ie aOccidentului. Corectitudinea politic\, insist\universitarul ie[ean, nu con]ine nimic blama-bil at`ta vreme c`t o folosim, ca instrument so-cial, `n scopuri septice sau chiar didactic-for-mative, consider`nd-o „un fel de panaceu alciviliza]iei, unde se dizolv\ toate contradic]ii-le [i tensiunile“ sau un fel de stagiu obligato-riu, preliminar, al democra]iei. Setul de regulisubsumate acestui tip de civilitate – perceput,`n t`n\ra noastr\ cultur\ postrevolu]ionar\, nu-mai ca form\ f\r\ fond, ideologizat\ p`n\ ladesprinderea de realitate – `[i dezv\luie o be-nefic\ latur\ func]ional\ la nivel social.~ntr-un anumit sens, cartea lui Codrin LiviuCu]itaru ar putea sta ea `ns\[i sub umbrela cu-prinz\toare a praxisului corectitudinii politi-ce, problem\ ce se reg\se[te, `ntr-un fel saualtul, `n mai toate textele adunate `n prezentulvolum.

C`t despre logica intern\ a c\r]ii, trebuiespus c\, de[i evident, criteriul cronologic nu erelevant, autorul opt`nd pentru izolarea gru-purilor de „istoreme“ `nrudite tematic, astfel`nc`t s\ focalizeze aten]ia cititorului „neutru“spre cele mai pronun]ate fenomene [i dezba-teri publice ale societ\]ii rom=ne[ti contempo-rane. ~n primul r`nd este evaluat\, prin studiucomparativ, rela]ia cu alteritatea etno-cultura-l\, fie ea american\, britanic\, irlandez\ sauarab\, istoriograful g\sindu-se `n postura demediator `ntre civiliza]ii [i mentalit\]i (brita-nic vs american, irlandez vs britanic). {i to-tu[i, `n ciuda preten]iilor de obiectivitate, se-duc]ia p\m`ntului f\g\duin]ei las\ urme dis-crete `n textura fiec\rui istorem. Ca atare,calitatea de Fulbrighter la universit\]ile dinTexas [i Arizona nu va fi niciodat\ ocultat\ oriuitat\, pentru c\ profesorul ie[ean tr\ie[tenedisimulat experien]a fascina]iei irepresibilea nesf`r[itului continent – fascina]ie, trebuies\ o spunem, dictat\ nu de retardul civiliza]ieide origine [i nici de aspira]ia utopic\ a unuisalt istoric. Magnetismul Lumii Noi se ma-nifest\, exact ca `n cazul pionierilor sau aven-turierilor descri[i `n literatura american\ tim-purie, ca sentiment al dezm\rginirii (spa]iale[i temporale), al m`ntuirii de povara uneiindividualit\]i exacerbate `n sistemele liberaleeuropene.

~n aceast\ ordine psihologic\, etapa ameri-can\ func]ioneaz\ ca un punct de pornirepentru orice experien]\ cultural\ `n general –de unde [i necesitatea `ntoarcerii, m\car `ng`nd, la fundamentele exemplare [i la simpli-tatea ontologic\ emersonian\, descoperite `nsocietatea de peste ocean. Oricum, `ntoarce-rea `n Rom=nia impune `n permanen]\ com-para]ii dezavantajoase pentru civiliza]ianoastr\ mic\ [i mimetic\. Disperarea [i nega-]ia nu ajung `ns\, `n cazul de fa]\, la culmi cio-raniene, pentru c\ ideea de apartenen]\ orga-nic\ la universul familiei [terge, treptat, nos-talgiile c\l\torului. F\r\ a supralicita ameni-tatea na]iei sale, observatorul `n]elege c\ „ju-m\tatea plin\ a paharului“ r\m`ne aici, `nBalcani, capacitatea de a nu r\m`ne singur.

Trezindu-se astfel eliberat, prin botezulexperien]ei americane, de cli[eele patriotarde[i de prejudec\]ile etnopsihologice, ochiul lim-pede al istoriografului poate analiza finalmen-te, f\r\ m`nie sau p\rtinire, „rom=nismul“.Portretul rasial [i social se edific\ discret, prinscene semnificative, dar f\r\ aser]iuni catego-rice. „Neam zv\p\iat“, de „semizei“ superfi-ciali [i simpatici, na]iunea rom=n\ defileaz\ `nfa]a ochilor no[tri prin c`teva tipuri reprezen-tative pentru perioada de tranzi]ie, dup\ cumurmeaz\: func]ionarul sublim`nd pl\ceri or-

gasmatice `n refuzul formal (Nu putem), figu-ra hipnotic\ [i irezistibil\ a autorit\]ii (Z`mbe-tul comandantului suprem, Vocea tat\lui,Libertatea de a fi Pinocchio), insul care-[i d\importan]\, pe motiv c\ e instruit la „[coalavie]ii“ (Recviem pentru Cioat\, Recompens\social\, Egocentrism rom=nesc), femeia-obiect (Feminitate postmodern\) etc. Tablouletno-psihologic este completat prin surprin-derea c`torva atitudini [i ipostaze caracteristi-ce: refuzul sistemului (Sociopatie de toamn\),pasarea responsabilit\]ii (Suferin]ele tinereiMaricica), ostenitoarea ospitalitate rom=neas-c\ (Ini]ieri premaritale, Pui la ceaun, Buc\-t\rie rom=neasc\) sau natura supersti]ioas\,prera]ional\ a mentalului colectiv (Ptiu, ptiu,ptiu!).

Un alt palier al tematicii istoremelor poatefi descoperit `n analiza transversal\ a tuturorpalierelor societ\]ii [i diagnosticarea tarelornoastre na]ionale. Istoremul nu mai are aici ovaloare strict anecdotic\. Dimpotriv\, cap\t\ odimensiune accentuat paideic\. Centrul dez-baterii se constituie, cum era [i firesc, `n pilo-nul friabil al educa]iei rom=ne[ti. De la abece-dar p`n\ la universitate, elevul autohton treceprin furcile caudine ale experimentului didac-tic, ale lipsei de criterii `n evaluare [i, nu `nultimul r`nd, ale prejudec\]ii c\ ai no[tri aufost tot timpul mai dota]i [i mai de[tep]i dec`tto]i ceilal]i. Profesorul ie[ean atac\ puncteleslabe [i `n calitate de performer al actului di-dactic, [i `n calitate de beneficiar (ca p\rinte alunui [colar care mai caut\ o logic\ narativ\ `npaginile abecedarului). Solu]iile privesc res-ponsabilizarea societ\]ii `n ansamblul ei, de[iam\r\ciunea profesorului universitar submi-neaz\ uneori autoironia: ipostaza mar]ial\ dealerg\tor cu b`ta a]intit\ preventiv spre co-hortele de c`ini comunitari `l face respectat [itemut `n Rom=nia matinal\, `ns\ `n cealalt\Rom=nie, profund\ [i luminoas\ ca soarele depe cer, intelectualul `n]elege c\ nu valoreaz\prea multe parale, topindu-se indistinct `n ma-rea mas\ a anonimilor persifla]i de autorit\]i.

Voca]ia analitic\ nu sufoc\, `ns\, deliciulrelat\rii, pl\cerea regiei textuale – nu `nt`m-pl\tor, figura `mpieli]atului Aristarc (G.C\linescu), cronicar al fizionomiilor moderne[i „divin“ colportor de anecdote, se strecoar\`ntre paginile Istoremelor ca o faustic\ ispit\.Afinitatea se opre[te, totu[i, la indici de ordinstilistic, pentru c\ discipolul renun]\ de bu-n\voie la „mizantropia“ plin\ de verv\ amagistrului [i, asum`ndu-[i riscurile, pariaz\,cu candoare pascalian\, pe cartea incert\ atoleran]ei sau, de ce nu?, a unei bun\t\]i totmai greu de g\sit `n jur.

„Pariul“ bun\t\]ii

Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici(coordonatori)

Str. Revolu]iei nr. 89Editura Polirom, 2009, prefa]\ de Dan

Lungu [i Lucian Dan Teodorovici, 224 paginiLa dou\zeci de ani de la Revolu]ie, dou\-

zeci de texte ale unor autori provenind din

zone culturale diferite – literatur\, teatru,coregrafie, jurnalistic\ etc. – ilustreaz\ o isto-rie subiectiv\ a momentului decembrie 1989.De la relatarea am\nun]it\ a celebrului mitingcare a marcat `nceputul sf`r[itului dictaturiip`n\ la analiza `n oglind\ a a[tept\rilor de a-tunci [i a situa]iei de acum, povestirile par-curg toat\ gama de atitudini [i tr\iri prin caream trecut cu to]ii atunci.

Str. Revolu]iei nr. 89 merit\ s\ fie parcurs\chiar [i numai pentru a ne sim]i din nou cudou\zeci de ani mai tineri [i entuzia[ti, saupur [i simplu naivi, patetici [i emo]iona]i, a[acum ne-am manifestat atunci. Iar pentru ceicare nu au tr\it acele momente, e o bun\ oca-zie s\ afle „cum a fost“.

Texte semnate de: Georg Aescht, RaduAldulescu, Liviu Antonesei, Ion Barbu, MateiBejenaru, Jan Willem Bos, Gigi C\ciuleanu,Magda C`rneci, Laure Hinckel, Toni Grecu,Norman Manea, Solomon Marcus, Ioan T.Morar, Maia Morgenstern, Dan Perjovschi,Ion Pop, Ion Sapdaru, Andrei {erban, Cristina}opescu, Matei Vi[niec.

Cristian TeodorescuMedgidia, ora[ul de apoiEditura Polirom, 2009, 280 paginiPentru prima oar\ `n literatura rom=n\,

cititorii `[i pot scrie singuri romanul, pem\sur\ ce adun\ la un loc, cu sufletul lagur\, nu doar pove[tile care `l alc\tuiesc, ci

[i firele invizibile care le leag\. S`nt 103nop]i [i zile ale locuitorilor tuturor ora[elorde apoi. Romanul este o savuroas\ colec]iede ,,istorii“ individuale profilate pe fun-dalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut,pre] de zece ani de zbucium politic, dar [ide via]\, pur [i simplu. ~n decorul t`rguluidobrogean – care devine, `n logica fic]iu-nii, un centru al Lumii – se ,,filmeaz\“, cumaxim\ acuitate [i fidelitate a imaginii,memorabile secven]e din vremea R\zboiu-lui, a rebeliunii legionare ori a ocupa]ieisovietice.

Medgidia, ora[ul de apoi poate fi, la scar\redus\, oricare ora[ de pe harta Rom=niei, `n-sufle]it de pasiuni omene[ti, de lupte politice,cu mize mai mici sau mai mari. Mersul im-placabil al Istoriei se reflect\ – amplificatp`n\ la teroare sau, dup\ caz, p`n\ la grotesc –`n oglinda biografiilor netrucate ale locuito-rilor lui.

BURSA C|R}ILOR

Proz\TIMPUL20

octombrie 2009 www.timpul.ro

ION FERCU

~n Ferentari, alt\ civiliza]ie, dar tot oa-meni cu dou\ picioare, cu doi ochi, cu…B\ie]ii, mai ales, de ga[c\ [i curio[i, gataoric`nd s\-]i dea o m`n\ de ajutor, ca s\ nur\m`i de r`sul curcilor… Ei, gringo, care-i[pilul?... M\ `nconjuraser\ vreo cinci, [ase [ia[teptau. Auzisem c\ aici limba este mijlocsigur de supravie]uire, dar treaba cu [pilul`mi era str\in\. Joc la dou\ capete, z`mbescambiguu, fac semne c\-i a[a [i-a[a, o dau co-tit\, cum s-ar zice. B\ie]ii insist\: „Buzuna-re?“… Gata, zic, m\ fac b\ie]ii. M\ cred debani gata [i vor s\-mi viziteze seiful. ~ntorcmeticulos buzunarele pe dos, dar nu dau de`n]eles c\ inima st\ s\ sar\ din pieptu-mibrav. Joc tare. La urma-urmei, deocamdat\nu m-a detronat nimeni: s`nt `nc\ depravatul[i pu[lamaua cartierului meu. B\ie]ii admir\s\r\cia cu un „e de-al nostru, dar are o pro-blem\ cu etajul sau joac\ tare“ [i continu\:„Atunci ce e? Kaft“… M\ hot\r\sc s\ p\r\-sesc orizontul ambiguit\]ii: „Nu“… B\, ziceunu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pir-piriu, dar p`n\ nu-i vezi podoaba. Ce-a]i zicede-un control la bijuterii?… Nu eram chiarprostul satului, ca s\ m\ uit dac\ port ghiu-luri. Arunc un nu foarte hot\r`t [i le dau de`n]eles c\ ne pierdem vremea cu nimicuri.M\ prinsesem: b\ie]ii voiau s\ [tie de ce-amfost aruncat `n Ferentari… S`nt [u], specia-list `n cafteli sau?... E groas\ r\u, zic. E vor-ba despre ceva care are un pic din toate as-tea, dar [i despre altceva mult mai… Price-pe]i? E mucles, deocamdat\… Joc [i maitare. Afi[ez o moac\ `mprumutat\ de prin fil-mele cu bandi]i [i dau s\ plec. {i chiar plec.B\ie]ii rup, ca prin minune, cercul [i reu[escs\ trec. {tiu c\ m\ urm\resc. Merg tot ca-nfilmele cu bandi]i: u[or leg\nat, calm, aro-gant… C`nd intru `n [coal\, caut iute buda.Eu, c`nd am emo]ii… Trecusem cu brio pri-mul examen… Arunc ochii `n clas\; `n nouamea clas\. E nasol s\ fii musafir [i s\ nu fiiluat `n seam\ dec`t cu z`mbetele ironice. ~mijucam viitorul. Unul din apropiere zice [op-tit: „Nu arat\ a scul\ de bascul\“. Oho, iartrebuie s\ joc tare, chiar dac\ o fi cazul s\mai dau o rait\ pe la bud\. {ti]i, eu, c`nd amemo]ii… Asta e. Chiar `mi jucam viitorul.Pun ochii pe-un ochelarist pirpiriu din primabanc\. Merg ]int\ la el, `i iau ghiozdanul, ca-trafusele [i-i sugerez s\ se ridice. B\iatul,bine crescut, se execut\. ~i fac semn s\ secare undeva prin fundul clasei. Nici un moft.Scena e rupt\ tot dintr-un film cu bandi]i. ~lv\zusem cu ligheanul bulgarilor. M\ a[ezl`ng\ o namil\ bronzat\. Tipul nu [tie ce car-te s\ joace. ~i ar\t eu. ~i str`ng bruma de c\r]i[i caiete de pe banc\ [i-i dau de `n]eles c\ atrecut grani]a cu ele. ~i dau [i lui un cot, ca s\se mute ceva mai la dreapta. Sincer, m\ bu-curam c\ [tiu acum unde este buda. Nu tre-buia s\ mai pierd timpul c\ut`nd-o. Bronza-tul, respectuos: se conformeaz\. Nu zice p`s.Lini[te de morm`nt. Intr\ o duduie. E clarc\-i profesoar\. Se mir\: „Ce-a]i p\]it? Nuv-am g\sit niciodat\ at`t de cumin]i“… Jocultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeus\ m\ mai arunce?... M\ ridic. Tot cu moacaaceea sobr\ de ins care n-are dubii, temerisau probleme cu atingerea ]intei: „Ast\zi nulipse[te nimeni“. Sala de clas\ e cam golu]\.E pu]in\ stinghereal\ `n inimile tuturor. Pro-

fesoara face ochii roat\ [i `ntreab\ z`mbind:„Chiar nimeni?“ S`nt [i mai sobru. Scot ulti-mul as. Dac\ nu merge, am rupt-o-n fericire:„Ast\zi nu lipse[te nimeni nemotivat. Boli [i`nvoi]i“… A[a mai merge, zice duduia, care`ncepe s\-[i vad\ de-ale ei. Nu trece multtimp [i marele bronzat `mi palmeaz\ un chi[-toc voinicos. E clar: nu mai e nevoie de bu-d\. ~i cucerisem pe to]i. De bud\ `ns\ nu maiera nevoie [i dintr-un alt motiv: c\ma[a-miera leoarc\ de transpira]ie. Organismul g\si-se alte c\i de evacuare a lichidului emo]io-nal, cum `i spunea fosta prof\ de biologie.C`nd s-a terminat ora, am sim]it c\ trebuie s\culeg cirea[a de pe tort: „Ei, care-i [efulaici?“ A ie[it `n fa]\ o copchili]\ firav\, darcu ochii de dr\coaic\. Mersesem prea depar-te… Ok, zic. R\m`i [ef\, dar am o `ntrebare:ce materie am avut ora trecut\, cu profaaia?... Asta a fost lovitura de gra]ie. Celpu]in pentru un timp, titlurile de depravat [ipu[lama nu erau `n pericol. La finalul cursu-rilor, Marele Bronz, cum aveam s\-l botezpe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect:„Din ce mafie e[ti?...“ Nu z`mbisem, nu sco-sesem un cuv`nt toat\ ziua, de la discu]ia `n-firipat\ cu [efa clasei. Jucam rolul enigma-ticului dur. L-am privit pe Marele Bronzdrept `n ochi, am dus degetul peste buzelestr`nse, omul a priceput c\ exist\ [i marisecrete p\zite cu lac\te grele [i dus am fost.C`nd am ie[it din Ferentari, troleul ducea cuel un om victorios. Sfatul Ninetei prinsese:„Joac\ tare; altfel ie[i flenduri din Feren-tari!“ {i mi-a mai zis Nineta ceva: „S\ nu tedai mare cu vioara, `n patria viori[tilor, c\-]ifac b\ie]ii ar[ice din obiectul c`nt\tor“. V-amspus c\ Nineta avea glagorie. Zis [i f\cut. V\imagina]i, mai `nt`i, c\ nu mi-am dat preamult silin]a ca s\ nu par tocilar. Era culmeas\-mi stric imaginea din prima zi. Dar tr\iampe o linie decent\ de plutire. Furam notele cuamintirile din vechea [coal\. Punctul forte alclasei, dar [i al [colii, am `n]eles, era orches-tra. Cei mai mul]i dintre puradei tr\iau peri-culos cu instrumentele-n m`n\. {i c`ntau ziu-lica `ntreag\. Ghiozdanul unora era cutia descripc\, de acordeon sau, ca `n cazul MareluiBronz, de contrabas. Eu, nimic. B\ie]ii aveau`ns\ o problem\: „B\, zice Marele Bronz,avem concurs [i nimeni nu vrea la dob\. E oru[ine s\ ba]i darabana, `n vreme ce al]ii vr\-

jesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? {tiuc\ e[ti ocupat p`n\ peste g`t cu afacerile dincartierul t\u, dar, cum te [tiu de ga[c\, poateg\se[ti ceva…“ Marele Bronz nu m\ rugasenimic, niciodat\. Nici nu-mi pusese autorita-tea la `ndoial\. Mai mult, mi-o consolidasef\r\ s\ fac uz de nici un pumn de care oricumnu a[ fi putut uza… I-am promis c\ voi `n-cerca. To]i pentru unul, unul pentru to]i…{tii, M.B., asta e deviza secret\ a „fr\]iei“mele… Omul a dus vestea `n lume: „Vomavea [i un fraier de tobo[ar!“ Pe care, bine-`n]eles, p`n\ `n ziua spectacolului nu l-amg\sit. Cei de prin cartierul meu b\teau aiurea[i `n pre[uri, c`nd le scuturau, de s\rb\tori…Triste]e mare de tot. F\r\ un fraier de tobo[arerai depunctat. Insul era o pies\ rar\, dat fi-ind faptul c\ presta „o munc\ de jos“. Atuncim-am hot\r`t: „V\ scot tot eu din belea. Dar,dac\ v\d z`mbete, mut f\lci, `ndoi coaste, facrost de doliu. ~n]eles?... Mirare, bucurie, dar[i curiozitate. ~ncepe spectacolul. MareleBronz, tot amic: „Pite[te-te printre talgere [idobe. Stai la vedere doar c`t s\ te z\reasc\juriul [i bate cu mil\-n tingiri, s\ nu se-aud\prea mult zgomotul…“ Fac semne de mul]u-mire. Cu un a[a prieten, cum s\ nu-]i fie drags\ fii „om de Ferentari“? R\m`n masc\: su-fl\torii, pu[tii cu arcu[ul [i ]ambalagiul facminuni. B\ie]ii [tiu carte. Dirijorul e cam `nplus. Bat `n tingiri cu sfial\, `n dobe numaiat`t c`t s\ tulbur pu]in praful de pe ele. Ma-rele Bronz, trudind al\turi de contrabas, e `nculmea fericirii. ~mi face semn c\ e mul]umitde mine. Chiar [i dirijorul `mi arat\ a satis-fac]ie pentru discreta mea t\cere artistic\din]ii lui de culeg\tor mexican de tutun. S`ntfurat de atmosfer\. Vine momentul `n care artrebui s\-[i fac\ loc magia dobelor [i tingiri-lor. Uit de rolul meu [i, din instinct, `ncep…E o nebunie! Dobele chiar sun\ bine, `n vre-me ce sunetul tingirilor m\ a]`]\. M\ aruncpur [i simplu peste ele [i le lovesc de n-auaer. Nici nu-mi mai z\resc m`inile. Deodat\,minune! Sala e `n delir. Bisss! Mexicanullunge[te g`tul, se `ntreab\ dac\ vede [i audebine. Marele Bronz st\ priponit de contra-bas. M\ dau greu la biss. De fapt, `mi parer\u c\ m-am tr\dat. Dar, fie ce-o fi. C`nd re-`ncep, nici nu mai [tiu ce fac. Dar [tiu c\ `n-cep s\ iubesc Ferentarii. A doua zi, `n [coal\,isterie mare: toat\ lumea voia s\ fie tobo[ar.

~nnobilasem misia insului responsabil cupraful de pe dob\ [i tingiri. P`n\ [i proful demuzic\ a recunoscut: „~]i curge ritmul prinvene. ~]i dau un zece pentru tot anul!“ ~nzadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecietinicheaua aceea de coad\. Eu nu m\ `mprie-tenisem nici m\car la purtare – ha, ha, ha,nici chiar la purtare? – cu-n zece. Nota astaera pentru mine un pericol public. Putea fi`nceputul sf`r[itului pentru statutul de depra-vat, pentru calitatea mea de pu[lama. C`ndi-am spus Ninetei despre nenorocirea carem\ pa[te, a r\mas masc\: „Dar de c`nd dra-cul ba]i tu la dobe? Ai mai f\cut-o vreodat\?Nu? {i cum de?…“ Habar n-am, i-am r\s-puns. {tiu doar c\ m\ chemau be]ele aceleac\tre tingiri [i dobe, iar picioarele parc\ `n-nebuniser\ de at`ta dansat pe ni[te pedale.M-am l\sat dus, ca fraierul, de instinct… A-tunci Nineta a mai rostit una dintre expresi-ile sale memorabile: „Depravatule, numaiDumnezeu te-a dus `n Ferentari! Urmeaz\-]icalea! Ascult\-]i instinctele!“

Instinctul meu era un fel de impuls natu-ral necenzurat care nu voia s\ fac\ predic]ii,s\ [tie de consecin]e. ~nfometat, el voia s\ sehr\neasc\ din gloria clipei efemere a prezen-tului. Altfel nu pricep cum, de[i-mi propuse-sem s\ joc rolul analfabetului, la orele demuzic\, m-am deconspirat. Reu[isem s\-lfac pe profesorul ferentarist c\ habar n-amde notele muzicale, motiv pentru care, f\r\ranchiun\, mi-a [i zis: „Dac-ai cunoa[te [inotele muzicale, om ar ie[i din tine; a[a, ri[tis\ r\m`i un urechist talentat“. ~n ora urm\-toare, probabil c\ orgoliul meu r\nit a ridicattoate barierele cenzurii, f\r\ s\ m\ anun]e,motiv pentru care, spontan, ca [i cum a[ fifost `n fa]a corului negreselor de la bisericadin satul bunicilor, l-am corectat pe ferenta-ristul muzician care `ncerca s\ descifreze opartitur\. Am crezut c\ m\ aflu la `nceputulunui nou r\zboi cu profesorii, ca [i cum cel\-lalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristulm-a uimit: „Z, m-ai tras pe sfoar\. Tu chiare[ti f\cut pentru muzic\!“ ~n clipa aceea,de[i nu-mi fusese niciodat\ foarte drag, chiaram vrut s\-i spun c\-l iubesc. R\spunseseunei m\g\rii cu un gest de `ncurajare. A fostprima lec]ie de moral\ care s-a prins de de-pravatul de mine. {i unde? ~n Ferentari… Laspectacolul de gal\ al [colii, unde c`ntau to]i

Fragment din romanul Z

Ia[i, Hotel Continental - 1921 [ulei pe p`nz\, 145x90cm]

21Accente TIMPUL

octombrie 2009

premian]ii forma]iilor artistice, aveam s\-i mul]umesc`ntr-un fel special, renun]`nd la orice tertip. A urcat pescen\ „invitatul de onoare“, un muzician cu [taif, care asus]inut un scurt recital. Omul avea clas\, dar era plic-tisit, c`nta de parc\ l-ar fi obligat consoarta s\ bat\ co-voare sau s\ spele vasele. ~n sal\ era [i mult „bron-zament de lux“, cum `i pl\cea Marelui Bronz s\ spun\;chiar toat\ floarea cea vestit\ a `ntregului Ferentari mu-zical. Oaspetele de onoare a ]inut un discurs plictisitor [ia `ncheiat cu o provocare pu]in arogant\: „Strunele a-cestei viori s`nt fermecate. Nu vibreaz\ dec`t `n m`nacelor care au talent“. Omul a `n[irat vreo patru „muzi-cieni care au reu[it s\ fac\ aceast\ vioar\ s\ c`nte“ [i a`ntrebat, a[a, ca s\ se afle `n treab\, dac\ este cineva `nsal\ care ar putea-o `mbl`nzi. C`nd a dat s\ coboare depe scen\, am l\sat dobele [i tingirile [i m-am dus pu[c\spre el, ca [i cum a[ fi vrut s\-l jefuiesc sau s\-l iau lapalme. Am `ntins m`na spre vioar\. S-a uitat lung lamine, la sal\, la profesorul ferentarist, [i, pentru c\ ni-meni nu reac]iona `n vreun fel, mi-a `ntins, cu mareteam\, vioara… Am c`ntat ce [tiam mai bine: Vivaldi,„Prim\vara“. Vivaldi era ultima mea dragoste. C`nd c`n-tam, parc\ pluteam, ren\[team, m\ hr\neam cu bucurie,re`nviam toate speran]ele, m\ abandonam iluziilor…A[a a fost [i acum. Bronzamentul de lux a r\mas per-plex. Ceilal]i, aidoma. Invitatul de onoare m-a felicitat.A fost primul meu triumf de violonist. Nu a lipsit nicipremiul cel mare. De l`ng\ contrabas, cu vocea sa bari-tonal\, Marele Bronz, o autoritate a pu[timii artistice, astrigat: „Bravo, Marele Alb!“ Nimeni p`n\ la el nu puse-se at`ta dragoste `n ni[te vorbe care erau aruncate c\tremine. A doua zi, Marele Bronz m-a `ntrebat: „Hai, pebune! E[ti muzician [i mafiot. Cum po]i face fa]\ pedou\ fronturi at`t de grele?“ Atunci am sim]it c\, `n Fe-rentari, prin Marele Bronz, pe l`ng\ titlurile de depravat[i pu[lama, urma s\ mai fiu `mpov\rat de `nc\ unul:eram muzician. M\car muzician de Ferentari, ceea cenu-i de ici-colo… {i n-a fost durere mai mare pentrumine c`nd, pe nepus `n mas\, Marele Bronz n-a maivenit la [coal\. ~nainte de a `ncerca s\-l vizitez, am fostinvita]i la `nmorm`ntarea sa. Disp\ruse tot at`t de discretprecum tr\ise… {i ce onoare mi-a f\cut tat\l s\u atuncic`nd, dup\ `nmorm`ntare, invit`ndu-m\ acas\ la el, m-arugat s\ iau, ca poman\ cre[tineasc\, dar [i ca amintirede la Marele Bronz, unul dintre lucrurile sale. Am luatcelebrul fes negru, cu morcov portocaliu, pe care [ugu-b\]ul meu prieten `l purta mereu, spun`nd c\, `n vremece unora morcovul le caut\ mereu fundul, lui `i curteaz\mereu mintea… {i-atunci tat\l s\u m-a f\cut s\ cred c\vorbele memorabile s-au n\scut numai `n Ferentari:„E[ti singurul alb care a pl`ns la moartea unui bronzatdin cartierul \sta. Nici nu [tiu cum te cheam\, darMarele Bronz ar fi m`ndru de tine. Era fericit atunci c`ndvorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fostmarea bucurie a vie]ii lui. {tii, mereu a vrut s\ afle dince mafie f\ceai parte, dar stai lini[tit, pentru c\ eu i-amspus adev\rul: c\ nu faci parte din nici o mafie. A[a-i?...“A fost ziua `n care, ajuns la Nineta, cu morcovul pet\rt\cu]\, n-am f\cut altceva dec`t s\ pl`ng [i iar s\ pl`ng.Iar Nineta, freudista Nineta, a t\cut, a t\cut, a t\cut [idoar la plecare mi-a spus: „A[ vrea s\ pl`ng\ [i pentrumine cineva at`t de frumos. Tu, depravatule, [tii s\ pl`ngicu dragoste…“ {i-am stat c`teva zile la [coal\, `n banc\,nemi[cat, l`ng\ umbra Marelui Bronz. {i nu-mi puteamst\p`ni lacrimile, care curgeau u[or, ca un p`r`ia[ inocent,ca o durere mut\ care voia s\ c`nte. {i mi-am jurat `nzilele acelea c\ voi `n\l]a c`ndva, `n curtea [colii dinFerentari, o statuie uria[\ a dragului meu, Marele Bronz,sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru pe cap, cu pri-virea sa blajin\ de uria[ cu suflet mare… {i-apoi, c`t amf\cut umbr\ p\m`ntului prin Ferentari, nu m-am mai pu-tut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul c\to]i credeau c\ s`nt urma[ul s\u de drept, `n toate […].

C`nd am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om.M\ a[teptasem s\ v\d, la fiecare col] de strad\, scripcaricer[etori c`nt`nd „La cr`[ma din Ferentari“, s\ fiu ciucab\t\ilor [i gazda tuturor ponoaselor. M\ lovise `ns\ no-rocul. „Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus `nFerentari!“, `mi spunea mereu glasul Ninetei. {i, tot lavremea c`nd troleul m\ scotea din Ferentari, mi-au atinsdin nou sufletul vorbele tat\lui Marelui Bronz: „Nici nu[tiu cum te cheam\, dar Marele Bronz ar fi m`ndru detine. Era fericit atunci c`nd vorbea despre tine. Chiar amfost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vie]ii lui.{tii, mereu a vrut s\ afle din ce mafie f\ceai parte, darstai lini[tit, pentru c\ eu i-am spus adev\rul: c\ nu faciparte din nici o mafie. A[a-i?...“ ~n ziua aceea am pl`nsiar. A fost ziua `n care m-am desp\r]it de copil\rie.

www.timpul.ro

CRISTINA FLORESCU

Target

Target este un cuv`nt care vine dinlimba englez\, cam ca toate cuvinteleplimb\re]e din ultimii zeci de ani. ~n-seamn\, `n respectiva limb\, mai ales„]int\“, „scop“, „]el“, uneori „norm\“,ceea ce ne duce cu g`ndul la o ]int\planificat\, `ncadrat\ unor normeprestabilite.

~n limba rom=n\ a intrat prin lim-bajul economic [i a c\p\tat repede ifo-se func]ion\re[ti `nalte. Cuprinde, `ngeneral, acelea[i semnifica]ii originarecare circul\ ast\zi `n toat\ UniuneaEuropean\.

Caracterul intens repetat a `nceputs\ `mping\ termenul respectiv sprestructurile politice ale limbajului delemn al zilelor noastre. {i de aici, ex-tensiunile ludico-figurate ale Miticilorcontemporani.

Cuv`ntul, prin urmare, dincolo destructura lui obiectiv\, este utilizatdup\ cum bate `nc\rc\tura conotativ\ amomentului. Sau conform imagina]ieifigurative a utilizatorului.

Precum urmeaz\.

S`ntem f\cu]i `n a[a fel `nc`t putem`n]elege un lucru `n adev\ratele saledimensiuni numai [i numai dac\ `lsim]im pe propria noastr\ piele. Teore-tic admitem sentimente [i st\ri pe care,`n mod concret, practic, nu le perce-pem. Cum s-ar spune socratic, nicim\car nu [tim c\ nu [tim. Pentru c\, `nasemenea situa]ii (ca `n multe alteledespre care nu voi vorbi acum, aici),teoria [i practica alunec\ una pe l`ng\cealalt\ ca `ntr-o poveste de iubireimposibil\.

Capacitatea de comunicare a spe-ciei se `ngusteaz\ vizibil `n timp ce,parc\ `ntr-un efort de `mp\ciuire, nu-m\rul [tiin]elor comunic\rii cre[te di-lat`ndu-se intersti]iar spre filosofie,lingvistic\, semiotic\, pragmatic\,logic\, informatic\.

Pe fiecare tronson comunica]ional`n parte, `nv\]area, explicarea, diseca-rea ra]ional\ avanseaz\ `n profunzime(sau `n altitudine) p`n\ la un punct din-colo de care comunicarea se desface,mereu, babelian. Adic\ putem vorbidespre lucruri diferite cu acelea[i cu-vinte a[ezate `n aceea[i exprimare. Sauspunem acela[i lucru folosind expri-m\ri at`t de diferite `nc`t lucrul-faptdevine imposibil de `mplinit.

M\ `ntreb totu[i: c`t de mare va fifost [ocul vechilor oameni unilingvi,(constructori experimenta]i de vremece fuseser\ angaja]i `n ridicarea celuimai m`ndru turn, Turnul Babel) atuncic`nd s-au trezit folosind cuvinte aleunor limbi diferite? ~[i [tiau meseria pede rost, cum se spune pe rom=ne[te.{tiau locul pietrei, al mortarului, tipulde `mbinare a cosoroabei, punctele derezisten]\ ale c\priorilor, linia paziei,sau ce grosime are astereala.

De ce ni se spune c\ ei, acei con-structori pricepu]i, atunci c`nd le-a fostdat s\ nu mai vorbeasc\ aceea[i limb\,nu au mai putut ridica Turnul? Cu cer-titudine se `n]elegeau prin gesturilemulte [i m\runte ale meseriei. Semio-tica subtil\ a comunic\rii nu avea peatunci [i valen]e nelingvstice? Cuv`n-tul trebuia s\ fie totul? Iar dac\ acea

limb\ unic\ s-a spart, `n ce fel de limbis-a putut desface at`t de divers devreme ce nimeni nu s-a mai putut `n]e-lege cu nimeni? Probabil c\ nu au fostnumai limbi romanice. Nici m\carnumai limbi indo-europene pentru c\ al\sa se spune cam la fel `n toate acestegraiuri – ca s\ ne reprezent\m numai osingur\ vorb\ esen]ial\, de altfel, pen-tru zidarii babelieni. ~ns\, `nc\p\]`nat\cum m\ [tiu, continui s\ cred c\ unconstructor chinez, unul rom=n [i altulfinlandez, afla]i cot la cot pe metere-zele unei construc]ii `nalte, ar puteaduce construc]ia p`n\ la cap\t, evit`ndpr\bu[irea, numai prin gesturile de-prinse prin meserie. De ce vorbitoriistr\vechi ai limbii unice nu au maig\sit unghiurile de `mbinare a zidului,mistria sau leg\tura c\priorilor? Maif\cuser\ de mii de ori acelea[i gesturi,cu pricepere, poate chiar cu m\iestrie.Vorba, `n mod nea[teptat diversificat\,le-a anulat m\iestria? N-au mai pututidentifica piatra, astereala, compozi]iamortarului? Ciocanul [i-a pierdut di-mensiunile? Oare ce se va fi petrecutacolo, pe culmile blocurilor de piatr\,pentru ca to]i s\-[i uite deprinderilemeseriei?

Nu gesturile [i le-au pierdut ei,me[terii, speciali[tii, cum am spuneast\zi. Meseria le-a r\mas `n sim]ire,reflexele au continuat s\ le guvernezecarnea, s`ngele [i mi[c\rile. Erau la felde buni, de mari meseria[i, dar nu maierau pricepu]i. Sim]irea nu le mai a-jungea la `n]elegere pentru c\ `n]elege-rea nu putea pricepe cuv`ntul nou.Erau cuvintele aproapelui nemaiauzite[i nemai`n]elese. Min]ile le erau dum-nezee[te tulburate. Cuv`ntul logos,mintea cu priceperile inteligente [isenzoriale le fusese profund r\sturnat\a[a cum ulciorul familiar `[i pierde ire-mediabil apa cea de toate zilele atuncic`nd e sc\pat [i r\sturnat `n ]\r`na dinfa]a casei.

Marea gre[eal\ a me[terilor con-structori, ni se dezv\luie metaforic `nCartea Sf`nt\ a Bibliei, eroarea urma[i-lor lui Noe, a fost prea `nalta lor aspi-ra]ie. Voiau, prin efortul construirii, s\ajung\ la cer. Aspirau, cum s-ar spune.Tindeau. ~[i luaser\, cu de la sineputere, `ndr\zneal\.

Nu este deloc `nt`mpl\tor faptul c\f\ceau toate astea prin construire. Se[tie de foarte de demult: a[ezarea pie-trei peste piatr\ `nseamn\ cre[tere,sui[, ridicare. ~n\l]area prin eforturilegestului de construc]ie se dovede[tesimbol limpede al `nf\ptuirii.

~n contemporaneitatea diversificat\aiuristic, este acest efort inutil?

Adesea `ntreprinderi similare ale`n\l]\rii cu ]int\ ratat\ s`nt dovedite caatare, ca imposibil de finalizat. ~n seriasublim\ a simbolurilor europene deprestigiu cultural, Babel [i Icar se cir-cumscriu acestei dovediri. Prin urma-re: este acest tip de efort `ntreprins de-geaba? Mai are rost s\ sus]ii `n\l]imeaunor idealuri `ntr-o lume cobor`t\ `nv\ioage [i pr\p\stii?

Bine`n]eles c\ doresc s\ sus]in e-xact contrariul. Fac parte din categoriaintens blamat\ a optimi[tilor. Optimi[-tii – acei oameni `n mod gre[it consi-dera]i ca mult mai puternici dec`t pesi-mi[tii. S`nt uitate zisele bine g`nditeale unor b\tr`ni `n]elep]i care remar-cau, fiecare la timpul s\u, c\ pesimis-tul este cel puternic, adic\ acela carepoate tr\i confortabil v\z`nd mereupartea `ntunecat\ a lucrurilor. C`t\ vre-me optimistul este un la[, un fricos, ofiin]\ `n care spiritul practic st\ a[ezatnumai spre `nainte, direc]ionat prinochelari de cai. Optimistul evolueaz\cabalin, are mers puternic `ns\ gleznefragile, casabile.

Icar [i constructorii babilonienierau [i ei un fel de optimi[ti. Se foiesc[i ast\zi printre noi, rup`nd, din c`nd `nc`nd, r`ndurile noastre str`nse pragma-tic `n jurul nevoii de realizare concre-t\, practic\. S`nt [i ast\zi la fel de opti-mi[ti, suferind de un utopism relativ,ambiguu, intens c\z\tor. ~[i cunoscpropria poveste, `[i [tiu, ra]ional, sf`r-[itul. Dar nu [i-l pot sim]i `n v`rful de-getelor `ncle[tate pe mistrie sau `n v`r-ful aripilor. De fapt, nu fac nici cel maimic efort s\-[i supun\ `n]elegerea pro-funzimilor sim]irii. Ei tr\iesc prin str\-dania de a face. ~mplinirea lor presu-pune c\ efortul fundamental de des-prindere le este suficient.

Mai niciodat\ nu exist\, ca punctculminant, realizarea palpabil\. Ea,uneori, chiar sperie mintea lor atins\de o creativitate special\. Ca s\ se an-treneze `n realizarea unui fapt trebuies\ simt\ imensitatea neatinsului [i s\-[icufunde `ntreprinderile `n desf\[urare,planare, zv`cnire, niciodat\ `n a[ezarem`ntuitoare.

Nu este un gest al iadului sisific.Este o aspira]ie de Rai, dus\ p`n\ sus,la poarta Sf`ntului Petru, de fiecaredat\ exact `n momentul c`nd ChelarulCelest doarme ad`nc. Sf`ntul prefer\solu]ia asta. Pentru babelieni [i icarici,este greu de conceput un nu se poatedirect, frust. Au un target primejdios.

Figurine de stil

Ia[i, Statuia lui Cuza - 1924 [ulei pe pinza, 130x80cm]

22 ArteTIMPUL

octombrie 2009 www.timpul.ro

Margento la1st EuropeanPoetry Slam,Berlin

~n perioada 30 sept – 4 oct 2009 a a-vut loc la Berlin prima edi]ie a EuropeanPoetry Slam, un festival de poezie cucompeti]ie de interpretare public\ a pro-priilor poeme, complinit de o conferin]\cu seminarii [i workshop-uri pe teme„slam“.

Margento a deschis festivalul `nseara de 30 septembrie, cu un spectacolcare a implicat recital [i improviza]ie depoezie, muzic\ jazz-rock cu influen]efolclorice, trip-hop [i psihedelice, pictu-r\ live [i proiec]ii. Margento a evoluat `ncomponen]a Chris Tanasescu – poezie,Grigore Negrescu – pictur\, MarinaGingirof – voce, Maria R\ducanu –

voce solo, Valentin Baicu – claviaturi [iCostin Dumitrache – chitar\, ingineriede sunet, theremin, proiec]ii.

Nick Sutton, jurnalistul acreditat curecenziile electronice ale festivalului, ascris `nc\ din prima zi despre grupulMargento. Proiectul inter-arte dinRom=nia a fost prezentat ca un ne`ntre-rupt „poem pictat“ `n care jazz-rockuleste [i mod de expresie [i ars poetica –prin analogie cu genul muzical respec-tiv, colaborarea `ntre cele trei registrerealiz`ndu-se prin trasarea unor grani]eclare [i l\s`nd apoi spa]iul necesar deimproviza]ie pentru fiecare artist [ifiecare art\ `n parte. Aceste improviza]iise pot `mpleti [i alimenta unele din al-tele, simultan sau succesiv.

Liderul grupului Margento, ChrisTanasescu, a participat [i ca solo perfor-mance poet la competi]ia slam a festi-valului-conferin]\. S-a calificat `n final\[i a ob]inut a noua pozi]ie `ntre cei peste200 de poe]i participan]i veni]i din toat\Europa.

Raluca TanasescuManager Margento

DOREL SCHOR

„The last supper“, „L’ultima cena“ – unadintre temele cele mai pasionante, pornind dela motivul religios, care a str\b\tut secolele [igenurile artei, dep\[ind grani]ele fizice [i in-terpret\rile filosofice. Probabil c\ uria[a fres-c\ `n ulei [i tempera pictat\ de Leonardo daVinci la Milano, la comanda ducelui Sforza [ia ducesei Beatrice, r\m`ne cea mai cunoscut\realizare artistic\ pe aceast\ tem\. Cele trei-sprezece personaje, Isus [i cei 12 apostoli, aufost d\ruite cu expresii [i atitudini r\maseantologice.

A fost seara de Pesah evreiasc\, a fost cinade desp\r]ire a lui Christ de adep]ii lui? S\credem povestea graal-ului, prezen]a MarieiMagdalena, codul lui da Vinci? Sau s\ nemul]umim a admira una dintre capodoperelemaestrului, socotit\ (al\turi de Gioconda), oculme a picturii sale? Oricum, de-a lungulveacurilor, nu pu]ini [i-au `ncercat uneltele `ndorin]a de a imortaliza celebra scen\. De laRubens [i Rembrandt la Duhrer [i Holbein celt`n\r, de la Titoretto la El Greco [i Juan deJuanes, de la Ghirlandaio [i Dirk Bouts laJames Tissot [i Gustave Dore, la CosimoRosseli [i Andrea del Sarto, Jacopo Bassano [iPhilipe de Champaigne… P`n\ la Dali sauAndy Warhol!

Dar tema a fost abordat\, chiar mai `nainte,de arti[ti anonimi bizantini, de iconari ru[i or-todoc[i, de me[teri catolici ai vitrajelor; o re-g\sim sculpatat\ `n lemnul altarelor, mig\lit\`n mozaicuri vechi. Dep\[ind lumea veche, te-ma e preluat\ de arti[tii plastici japonezi, a-merindieni, de artizanii indonezieni [i afri-cani. S\rind peste conven]ii, reg\sim subiec-tul ca pretext pentru muzicaluri [i operete, peinternet; apare `n fotografii, pe t-shirturi, dis-curi video, reproduceri, timbre po[tale, bati-curi, p\pu[i, postere ieftine… S-au f\cut chiarsculpturi `n sare plec`nd de la „Cina cea detain\“, unele cluburi sau restaurante poart\acest nume.

P\r\sind conota]iile ini]iale, l\s`nd de oparte religia, subiectul se dovede[te o surs\ deinspira]ie pentru replici moderne, inteligente,care r\stoarn\ adesea conven]ia, devenind unprilej de medita]ie, care amuz\ sau doar [o-cheaz\. ~n spatele unor astfel de spectacole, seafl\ uneori grupuri de ideali[ti, alteori liberalifrustra]i sau contestatari ambi]io[i.

Dar cele mai interesante mi se par crea]iile`n care personajele biblice s`nt `nlocuite cu al-tele comune, din zona profan\. Fotograful is-raelian Adi Nes propune „Cin\ de tain\“ cusolda]i `n locul apostolilor, pictori]a Orna BenShosan inverseaz\ sexul personajelor. Iar ar-hitectul Arik Schneider compune o scen\ `ncare prezint\ aceea[i figur\, `n treisprezeceipostaze clasice. {i acel personaj repetat esteel `nsu[i!

Cina cea de tain\. O antologie modern\

The last Supper

ADI NES

the last supper - ORNA BEN SHOSHAN

23AccenteTIMPUL

octombrie 2009www.timpul.ro

OrchestraportocalieMIHAIL VAKULOVSKI

„E uimitor cum punem cuvintelenoastre `n gura altora“

Orchestra portocalie, cartea de proz\scurt\ a Veronic\i D. Niculescu, are nara-toare at`t de... feminine, `nc`t te pune se-rios pe g`nduri. ~ntr-o vreme scriitoareleaveau – invariabil [i inevitabil – naratorb\rbat, apoi a ap\rut o mi[care de exhibi-]ioniste, poate ascunz`ndu-[i astfel... ru-[inea, iar naratoarele Veronic\i D.Niculescu au o feminitate at`t de natural\[i discret\ `nc`t te cam sperie. De[i per-sonajele principale ale textelor Veronic\i– toate feminine – poart\ nume diferite,ele se aseam\n\ foarte tare, s`nt dominatede un fel de singur\tate stranie pentru unb\rbat, pentru c\ toate au pe cineva al\-turi, viseaz\ la cineva, de cele mai multeori fac dragoste sau sex, s`nt [i fragile [icarnale `n acela[i timp...

De cele mai multe ori personajele po-vestesc ac]iunea, nu ac]ioneaz\. ~n Dansulfluturelui decapitat e folosit\ nara]iuneahomodiegetic\ [i personajul feminin `ipoveste[te colegei partenere de la acvariucum a ajuns acolo. O frumoas\ – dar trist\– poveste de dragoste adolescentin\, `ncare el e prea plictisit, iar ea – prea ro-mantic\. ~n proza scurt\ care d\ numec\r]ii, Orchestra portocalie, naratoarea numai reprezint\ [i personajul principal, ci oprieten\, o confident\. E o povestire dedragoste `n care femeia ac]ioneaz\ ca unb\rbat care le-ar... iubi pe toate, imagin`n-du-[i c\ s-ar iubi [i s-ar putea `ndr\gostide orice b\rbat, dar p`n\ la urm\ se `ndr\-goste[te de un pictor b\tr`n afemeiat.

~n Vernisaj personajul `[i aminte[te.Vernisaj e un tablou de ambe sexe, doar c\ambele... orale... ~n Floribunda protago-nista `[i creeaz\ o lume virtual\ [i imagi-nar\ cu ajutorul internetului, astfel du-bl`ndu-[i via]a, pun`ndu-[i o masc\.Floribunda Magda devine Chlorisa, iarIstvan se transform\-n donjuanul {tefan.Ei s`nt at`t de aproape din punct de vederefizic, el fiind gr\dinarul ei, dar pe internet(virtual) se doresc at`t de tare, scriindu-[iscrisori de dragoste [i crez`ndu-se aproa-pe imaginari... O iubire aiurea, care spuneun singur lucru: c\ oamenii s`nt tot mai`nsingura]i, tot mai demen]i. Animale e oscrisoare scris\ de „ea“ c\tre „el“, un felde compunere despre p\dure, cum spuneea, de fapt e o `ncercare de con[tientizarea rela]iei ei cu p\durea. Capul sus e o ex-celent\ proz\ scurt\, ca [i urm\toarea, Cuochii lega]i, de fapt toat\ cartea este foartebine scris\ [i ̀ nv\luit\ ̀ ntr-un fel de misterchiar [i dup\ ce o parcurgi cu ochii des-chi[i, parc\ ai fi un fel de personaj din Cuochii lega]i...

O scriitoare bun\, singular\ [i unic\ `nliteratura actual\, o scriitoare care are ta-lent, stil, idei originale, personaje misteri-oase [i tot viitorul `n fa]\. Sfat: citi]i tex-tele din Orchestra portocalie pe r`nd, depl\cere, f\r\ grab\. Eu am `nceput carteala Bra[ov [i am terminat-o la Paris... [i afost tare frumos a[a, practic m-am plimbatcu personajele Veronic\i D. Niculescu, cufiecare `n alt ora[. Lectur\ pl\cut\.

Veronica D. Niculescu, Orchestraportocalie, Ed. Cartea Rom=neasc\,Bucure[ti, 2008.

CONSTANTINARCU

Nu [tiu de ce fusese poreclit Trakl. C`ndl-am cunoscut avea eticheta lipit\ de frunte [ipersonal n-aveam nici motive [i nici mijloacede a-l descotorosi de ea. Era un ziarist de bu-zunar, scund [i slab, fustangiu [i de nimic, darb\t\ios [i r\u c`t se poate. Scria [i poezii, credc\ publicase peste zece volume. Cum criticiinu-l prea b\gau `n seam\, nu avea mai marebucurie dec`t de a se arunca la beregata lor oride c`te ori avea prilejul. M\ vizita aproape zil-nic, `ns\ de c`teva zile nu mai d\duse nici unsemn, de[i se `mplinise scaden]a la un `mpru-mut vechi de un secol. Spera s\ se prescrie saus\ uit de suma modest\ pe care mi-o datora?Numai c\ nici eu n-o duceam str\lucit pe vre-mea aceea. ~l c\utam ca pe iarba de leac, f\r\s\-mi fac totu[i multe iluzii.

La telefon mi-a r\spuns ursoaica sau cum `imai spunea concubinei sale, un zdrahon de fe-meie de dou\ ori c`t el (Trakl avea filosofia luiaparte, cum c\ numai cu un centimetru de p...po]i r\sturna o sut\ de kile de carne de mu-iere!). Tipa p\rea pornit\ din cale afar\, tocmaiscosese `n hol boarfele distinsului poet, m-ainformat. Cucoana nu p\rea impresionat\ c\un poet nu are un acoperi[ deasupra capului,doi bani nu d\dea pe produc]iile literare. Dom-nul era un parazit care t\ia frunze la c`ini. Unjeg, un curvar, nimic altceva, repeta convins\.Am `ncercat s-o potolesc, explic`ndu-i c\-i p\-cat s\ se despart\. La urma urmei Trakl erascriitor, nu un ins oarecare. Vr`nd s\ `nfr`ngopinia comun\, i-am spus c\ scriitorii s`nt ni[teoameni minuna]i, chiar dac\ de obicei au totfelul de metehne. Da, sigur, zise doamna, [i-apus ni[te catrafuse `ntr-o rani]\ [i mi-a trans-mis c\ pleac\ `n Irak, de parc\ eu n-a[ [ti c\ s-a`ntorlocat cu vreo matracuc\. El m\ crede

proast\? N-o s\-l mai primesc `napoi nici dac\vars\ un ocean de lacrimi, m\ asigur\.

N-a[ fi avut nimic `mpotriv\ s\-l iau `nmansarda mea pentru o vreme, dar ce te facidac\ se dubleaz\ num\rul [osetelor nesp\late?~n principiu, oferind un acoperi[ unui scriitor,s\v`r[e[ti un gest plin de noble]e, `ns\ po]i fisigur c\ treaba se `mpute destul de repede. Mai`nt`i, precis c\ artistul nu vine cu m`na goal\.Indiferent de v`rsta [i de starea s\n\t\]ii, totexist\ o admiratoare ce ]ine mor]i[ s\-[i petrea-c\ nop]ile `n compania maestrului [i s\ se ada-pe la izvorul geniului s\u. E un ata[ pe carecreatorul `l t`r`ie cu mult entuziasm dup\ sine.Apoi se vor aduna alte [i alte necazuri. ~]i revi-ne sarcina s\ a[ezi zilnic trei tac`muri pe mas\[i tot tu s\ le speli dup\ aceea. Dac\ ba]i vreunapropo despre `ntre]inere [i celelalte, `]i vorar\ta buzunarele goale, d`ndu-]i de `n]eles c\e[ti meschin [i te l\come[ti la s\r\cia lor.

~mi b\team degeaba capul. Dac\ totu[iTrakl plecase? Dac\ se afla deja `n drum spreBagdad [i de la `n\l]imea avionului clocea pla-nuri de instaurare a p\cii? Sau cine [tie, nu eraexclus s\ converseze pe mobil cu `nsu[i BinLaden. Oamenii ca Trakl fac istoria, conducomenirea din umbr\. Nu b\nuie[te nimeniceva p`n\ c`nd nu se sparge o ]eav\ din aceast\instala]ie ocult\ [i se scurg informa]ii incredi-bile. Se spune c\ unul dintre [efii Mossad-uluiera saxofonist `ntr-un bar din Tel-Aviv [i ni-meni nu avea habar c\ acela conduce unul din-tre cele mai puternice servicii de informa]iidin lume. De unde s\ [tiu c\ Trakl n-o f\ceape-a flautistul pe undeva?

De c`teva luni se preg\tea s\ plece, numaic\ prin buzunare `i b\tea v`ntul. Avea experi-en]a fronturilor, fusese corespondent de pres\al unui ziar central `n Transnistria. Nu [tiu dince motiv l-au pus pe liber, `ntre timp dusese cumult entuziasm la faliment un jurnal local, a[ac\ nu avea de lucru [i umbla dup\ sponsori.(De]inea totu[i un portofoliu cu materialecompromi]\toare la adresa unor granguri lo-cali [i c`teva aluzii bine plasate `i f\ceau s\bage la iu]eal\ m`na `n pung\ pentru a-i cum-p\ra t\cerea.) Amicii `ncercau s\-l fac\ s\ re-nun]e, explic`ndu-i c\ Irakul e un viespar [i ate b\ga acolo `nsemna sinucidere curat\. Exis-tau grup\ri teroriste sau bandite[ti care decapi-

tau ostaticii, fiecare din ra]iuni proprii. {i dac\fundamentali[tii \ia ar fi pus m`na pe Trakl,era pu]in probabil ca guvernul nostru s\ ac-cepte s\-[i retrag\ trupele sau s\ pl\teasc\vreun milion de dolari numai pentru a-i salvalui pielea.

~nc\p\]`nat, nu abandonase ideea plec\rii `nIrak, se afla `n tratative cu patronul ziarului alc\rui corespondent fusese la Tiraspol, amintin-du-i c\ luase c`ndva interviuri lui Gorbaciov,Dudaev, Lebed [i la toat\ fauna aia de rusnaci.Numai c\ individul era str`ns la pung\, pretex-t`nd c\ ziarul se zb\tea din greu s\ supravie]u-iasc\ [i nu putea s\ se `nhame la alte cheltuieli.La drept vorbind nici nu era nevoie de vreuncorespondent, dac\ focarul s-a stins deja, argu-menta acela. Atentatele sinuciga[e nu impre-sioneaz\ pe nimeni, zece sau dou\zeci demor]i pe zi reprezint\ mezelicuri, nimic maimult. Dar nu [tiam dac\ `ntre timp n-au ajunstotu[i la un compromis [i Trakl [i-a luat t\lp\-[i]a. M-am `mbr\cat cuprins de o u[oar\ tris-te]e. Nu excludeam posibilitatea de a nu semai `ntoarce, Doamne fere[te!

~ncercat de `ndoieli, am ie[it `n ora[. Dindep\rtare l-am z\rit `n fa]a chio[cului de pres\.F\cuse o adev\rat\ pasiune pentru gr\suna dela chio[c [i zilnic d\dea pe acolo. Din piatr\seac\ [i tot f\cea rost de bani pentru `nghe]atadolofanei, at`t era de `nfierb`ntat. Apoi se apu-ca s\ comenteze texte din revistele literare [imul]i titani ai literaturii noastre erau f\cu]ipraf [i pulbere; critici venerabili ale c\ror nu-me nici nu `ndr\znesc s\-l scriu, cu c\r]oaiegrele `n spate, ie[eau [ifona]i r\u din fu[al\iilui Trakl. {i acum scenariul p\rea tras la indi-go. ~n vreme ce Trakl [tergea podelele cu toat\literatura na]ional\, gr\suna lingea cornetul de`nghe]at\ privindu-l topit\ de admira]ie. El `mir\spunse distrat la salut, s\lt`ndu-[i pe um\rrucsacul preg\tit de plecare. Ce leg\tur\ aveaacest brav om cu o am\r`t\ de datorie? Pestenumai c`teva ore putea fi la mii de kilometridistan]\ convers`nd cu vreun terorist sau cu nu[tiu ce emir ori comandant de armat\. Dac\ eraomul vreunui serviciu secret, atunci tipul `[ijuca magistral rolul. {i cum `i d\dea el c\-i pedrojdie cu banii [i are nevoie de sponsori [icelelalte, chiar c\ era un tip stra[nic.

TraklTATUAJE

BRIEFING

BOGDAN ULMU

C`nd eram regizor la un teatru dinMoldova, aveam un coleg mai `n v`rst\ carespunea, nepl\cut de des: „Teatrul trebuief\cut cu umilin]\!“. De ce?

Nu zic c\ tre’ s\ ai trufie, nu zic c\ oleac\de modestie stric\, dar de ce umilin]\?

Uitasem de asta c`nd, zilele trecute, citindArta timpului nostru de M. Zahar, am re`nt`l-nit ideea, altfel formulat\: „Dorin]a de-a cu-noa[te = act de umilin]\!“. Poate e[ti umilitde faptul c\ nu po]i cunoa[te nici 1% din c`tai vrea, dar nu v\d de ce te-ar complexa ac-tul crea]iei... C\ci un creator ori o face cu`ncredere-n talentul lui, ori se apuc\ de altemeserii, lipsite de timorare.

¤D. R. Popescu scrie eseu cu mult farmec.

Citesc de mult\ vreme g`ndurile lui, seduc\-

toare, despre marele Will [i marile salepiese.

{i totu[i, zilele trecute, am aflat cu uimirec\ el vrea s\ vad\, acum, `n 2009, un Hamletcu Rebengiuc `n prin] [i Mariana Mihu] `nOfelia...

Acum 30 de ani, s-ar fi putut.¤

Am obiceiul s\ citesc unele publica]ii la...c`]iva ani dup\ apari]ie: timpul, deh!

~ntr-un num\r de acum patru ani dinTribuna, Petru Poant\ spune c\-n anul 1968un intelectual abia ie[it din facultate avea `n-tre 1.300 [i 1.500 de lei. Nu cred c\ orice in-telectual: `n anul 1970, spre exemplu, [tiudin surs\ sigur\, un pictor scenograf debu-tant `n teatru, primea doar 1.050 de lei.

Trecem de asta; mai calculeaz\, napoca-nul, ce puteai cump\ra atunci cu 500 de lei –deci, cu o chenzin\: 100 de volume din co-lec]ia Biblioteca pentru to]i; 55 litri vin demas\; sau o c\l\torie cu trenul dus-`ntors,Cluj/ Bucure[ti, la vagon de dormit; 27 depui de un kilogram; ori un pat la c\minul destuden]i, pe 10 luni...

Acum, e greu s\ faci o propor]ie ieri/ azi,deoarece lefurile nu mai s`nt fixe, ca atunci;azi, un actor t`n\r poate lua `ntre 600 de lei(majoritatea!) [i... 6.000 ([tiu un caz, la

Sibiu)! Cert e c\ oric`t de anti-comunist a[ fi,recunosc c\ m\ seac\ la buzunar, `n ultimiiani, c\r]ile. C\ci din 350 de lei nu po]i cum-p\ra 100 de c\r]i din colec]ia Biblioteca pen-tru to]i! Dar 55 de litri de vin, da!...

¤Citesc, `n fine, o cronic\ scris\ cu umor,

la o reprezenta]ie bucure[tean\, `ntr-o publi-ca]ie central\, care nici nu mai [tiu cum secheam\. Concluzia cronicarului: „Cea maibun\ scen\ a spectacolului – nu exist\; ceamai proast\ scen\ a spectacolului – tot spec-tacolul“.

Aferim!¤

Regizorul r\sf\]at al criticii, Radu Afrim,anun]\ c\ e obosit [i-n 2011 `[i va lua o pauz\de un an, s\ se cure]e de noxele lucrului cuactorul [i de scandalurile de pres\. Ideea mise pare bun\.

Dar dac\ e deja obosit `n 2009, cum varezista p`n\-n 2011?

Eu, `n locul lui, a[ lua-o-n 2010. C\ [ispectatorii s`nt obosi]i, z\u!...

Octombrie, 2009

File dintr-un jurnal teatral

octombrie 2009

24 FlashTIMPUL

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAdrian MarinAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n

paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Abonamentele revistei „Timpul“ seprimesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.

Costul unui abonament este de 3 lei petrei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.

Cititorii din str\in\tate se pot abonaprin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

Laura Gu]anu: De ce a]i ales tocmai Ia[ulpentru un nou Festival de Film?

Vlad Gliga: Ia[ul este unul dintre ora[elecele mai importante ale Rom=niei, foarte mul-te personalit\]i marcante ale culturii rom=neprovin de aici, dar `n ultima vreme, din p\ca-te, e destul de pu]in vizibil pe harta cultural\european\. Nu ne putem mul]umi cu valoriletrecutului, trebuie s\ facem ceva [i `n prezent,trebuie dezmor]ite cumva lucrurile. {i cepoate fi mai actual, mai provocator, dec`t unfestival de film?

LG: Cum ]i s-a p\rut periplul de 14s\pt\m`ni al CineFan-ului prin liceele [ifacult\]ile Ia[ilor?

VG: Am avut ocazia s\ cunoa[tem o mul-]ime de tineri mobili, dar [i profesori intere-sa]i, dornici s\ colaboreze cu noi. Tinerii [icopiii ne-au f\cut o impresie extraordinar\,c`]iva dintre ei au fost de-a dreptul uimitoriprin cultura lor cinematografic\ [i prin entuzi-asmul lor. Astfel de `nt`lniri, trebuie s\ m\rtu-risesc, te reconforteaz\ [i te mobilizeaz\. Dar,cum s\ spun, exist\ o `ncremenire, o lentoare

(nu se simt numai la Ia[i, ci `n multe altelocuri din ]ar\) pe care am vrea s\ le zguduim,s\ le mai scutur\m, s\ le dinamit\m. Mi-aupl\cut tinerii, s-au mobilizat ni[te profesori,dar, `n general, lumea nu a p\rut prea intere-sat\ s\ `[i investeasc\ energia [i timpul `n a[aceva (c\ de bani nu era vorba!), s\ fac\ undrum pentru a vedea un film rom=nesc reali-zat de tineri, la ei `n [coal\. Sper\m s\ g\simo solu]ie, s\-i atragem pe c`t mai mul]i, s\-ifacem s\ a[tepte cu ner\bdare `nt`lnireas\pt\m`nal\.

„~ncremenirea“ despre care pomene[ti arputea fi mai cur`nd o manifestare a circum-spec]iei moldovene[ti fa]\ de un festivaldespre care s-au scris [i spus destule lucruri...[i nu toate pozitive. Ie[eanul, fie el t`n\r saumai `n v`rst\ pare greu de convins c\ nu exist\publicitate negativ\. Dar `nt`lnirea cu unuldintre entuzia[tii organizatori `i poate risipirezervele, [i – de ce nu? – `i poate (re)trezigustul pentru film. Cine a participat la acestFestival [i care au fost reac]iile publicului?

Au fost prezentate filmele regizate deCorneliu Porumboiu, Adina Pintilie, PaulNegoescu, Iulia Rugin\, George Doroban]u,Igor Cobileanski, Ciprian Alexandrescu,Bogdan Musta]\, Adrian Sitaru, Vali Hotea,C\t\lin Mitulescu, C\t\lin Saizescu [i dou\proiec]ii in memoriam C\t\lin Cocri[ [iCristian Nemescu. Toate aceste proiec]ii [i`nt`lnirile cu regizorii tocmai enumera]i aualc\tuit programul CineFan. {i regizorii cares-au bucurat de un public numeros, [i cei careau avut un public restr`ns – pentru c\, din p\-cate, s-a `nt`mplat [i a[a – s-au sim]it foartebine la Ia[i. Doresc s\ revin\, s\ participe at`t`n acest program, c`t [i la festivalul desf\[urat`ntre 25 septembrie [i 3 octombrie. Cu to]iiam c\zut de acord c\ trebuie f\cut ceva cu `n-cremenirea asta de care vorbeam mai devre-me [i c\, `n condi]iile `n care tot mai pu]in\lume merge la cinema, programul acesta esteextrem util [i trebuie s\ continue. Trebuie s\`ncerc\m cumva s\ readucem spectatorii `ns\lile de cinema.

Nu pot discuta despre filme... Am lucrat laproduc]ie [i nu am v\zut dec`t The Boat thatRocked [i vreun sfert din Damned United.

Publicul a fost mai pu]in dec`t speram.Poate [i din cauza organiz\rii... Am f\cut ni[tegre[eli, dar `ncerc\m s\ le repar\m [i, `n modcert, am `nv\]at c`t de greu este s\ organizeziun astfel de eveniment, mai ales cu o echip\pu]in numeroas\. Avem de tras ni[te conclu-zii, [i nu toate vor fi pl\cute, dar avem toat\energia din lume [i disponibilitatea de a `nv\-]a. Este limpede pentru noi, cei implica]i `nacest proiect, c\ nu am f\cut tot ce trebuiapentru promovarea sa. Ne a[teptam s\ par-ticipe mai mul]i oameni. ~i scoatem din cas\la edi]ia urm\toare!

S-a terminat Festivalul de FilmInterna]ional de la Ia[i. A debutat `nprim\var\, cu programul CineFan, carea adus filme [i regizori `n liceele [i uni-versit\]ile ie[ene. Pentru mine a `nsem-nat `nt`lnirea unor oameni de cinema –de[tep]i [i talenta]i – precum AdrianSitaru, George Doroban]u, AlexandraP\un. L-am ascultat pe CorneliuPorumboiu, dup\ ce i-am v\zut scurtme-trajele. ~n aula Universit\]ii (cu fresca luiSabin B\la[a `n spate...), proasp\tul pre-miat la Cannes a r\spuns la `ntreb\rilecelor din sal\ cu r\bdare [i bun\voin]\,cu normalitatea unui om con[tient de va-loarea lui, care nu ]ine mor]i[ s\ dove-deasc\ nim\nui nimic. Toate `nt`lnirileastea au fost puse la cale de Vlad Gliga,el `nsu[i om de cinema, cel care s-a ocu-pat [i de programul CineFan.

N-aveam nici o idee despre modulcum vor privi concet\]enii mei FestivalulInterna]ional de Film de la Ia[i, dar euuna `mi doream s\ fiu `n s\lile unde mi seoferea [ansa de a vedea scurtmetraje [ilungmetraje apreciate [i premiate `n toa-t\ lumea. Pl\cerea de a vedea filme `ntr-osal\ de cinematograf nu se compar\ `nnici un fel cu vizionarea lor la televizorsau pe monitorul calculatorului. Am v\-zut [i s\li pline-ochi, la deschidereaFestivalului [i la `nchiderea acestuia,c`nd ie[enii Cristian Mungiu [i AnamariaMarinca au fost ova]iona]i de publiculentuziast. La premiera Francesc\i, `ndistribu]ia c\reia apare o alt\ ie[eanc\,Monica B`rl\deanu, sala cinematografu-lui Victoria avea toate locurile ocupate.„Ca pe vremea copil\riei noastre...“,z`mbea actorul Teo Corban, ie[ean [i el,prezent `n sal\ la Festival, dar [i pegenericele filmelor.

Chiar dac\ Festivalul n-a str\lucitpoate la capitolul organizare sau la celde PR, filmele selectate foarte bine auadus publicul `n s\lile de cinema. E unbun `nceput! Sper ca organizatorii s\-ip\streze pe cei care s-au dovedit compe-ten]i [i s\ se dispenseze de serviciile ce-lorlal]i. ~n fond, Festivalul Interna]ionalde Film de la Ia[i nu este un prilej de apetrece c`teva zile `mpreun\ cu prietenii,ci un eveniment cultural important pen-tru ie[enii care au contribuit b\ne[te lael, prin Prim\ria ora[ului lor.

Laura Gu]anu

„Trebuie f\cut cevacu `ncremenirea asta...“