7-8iulie-august

2005

24+8 pagini,

10.000 lei(1 leu)

an VI, nr. 79-80

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Conceptul de na]iune la rom=ni. O explica]ie teoretic\VICTOR NEUMANN

Scurt\ introducere la nuvelistica lui Mircea EliadeION BOGDAN LEFTER

Receptarea Raportului final al ComisieiWiesel `n presa rom=n\ [i german\WILLIAM TOTOK

Starea arhivelor `n Rom=niapost-decembrist\GABRIEL CATALAN

Crede]i c\ [ti]i cine s`nt, dar de fapt...Pies\ `ntr-un act de MIKE PHILLIPS

Disolu]ia societ\]ii civile `n comunismLAUREN}IU URSU

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Tudor Pantelimonescu

Bricolarea ro]ii...sau despre istorialiteraturii rom=neGABRIELA GAVRIL

Nu `ncetez s\ m\ mir de performan]a noastr\ de a aveaistorici literari care scriu istorie literar\ dispens`ndu-se `nmare m\sur\ de istorie, produc`nd un cocteil de impresiin\scute, se-n]elege, din generoasa „temporalitate a lectu-rii“ [i disponibilit\]ile lor interpretative. Cu toate meritelece i se cuvin recunoscute, „modelul“ c\linescian, feti[izatdecenii de-a r`ndul ([i `nc\!), ar trebui s\ fie totu[i aban-donat `n favoarea unui alt tip de cercetare, care s\ recupe-reze complexitatea social-cultural-ideologic\ a epocilor [is\ plece de la premisa, enun]at\ de altfel de E. Lovinescu,a transform\rii valorilor estetice – o dat\ cu trecerea tim-pului – `n valori culturale. Opul monumental al „divinu-lui“ critic nu mai poate fi citit ast\zi dec`t ca o fic]iune re-lativ atractiv\, cu destule detalii mali]ioase [i derapajenostime, [i merit\ parcurs `n primul r`nd pentru a observacomplexitatea genezei „mitologiei“ literaturii rom=ne.Contribu]ia neobositului Nicolae Iorga `n domeniu areimportan]\ doar ca document ce reflect\ op]iunile istori-cului [i contribuie la `n]elegerea `nfrunt\rilor `ntre tradi-]ionali[ti [i moderni[ti din prima parte a secolului al XX-lea.Istoria literaturii contemporane a lui E. Lovinescu (singu-ra care `]i sugereaz\ cel pu]in calea de urmat) se resimte [iea de pe urma partizanatului critic [i ideologic al mento-rului Sbur\torului. {i nici nu este o istorie complet\ a lite-raturii rom=ne p`n\ la acea dat\.

Am spus [i cu alte prilejuri c\, oric`t de inteligent [i derafinat prestidigitator a fost Ion Negoi]escu, Istoria... luir\m`ne doar o al\turare de articole [i de cronici literare, cutoate inconvenientele ce decurg de aici. Nicolae Manolesculucreaz\ de ceva vreme la Istoria... sa [i chiar m\ `ntrebcum va ar\ta aceasta p`n\ la urm\, dac\ autorul va fi mizatpe rigoare sau va fi p\strat lejeritatea abord\rii [i tehnicaseduc]iei cititorului din Istoria critic\....

Multe `ncerc\ri de sintez\, cum ar fi cea a lui Ovid. S.Crohm\lniceanu, Literatura rom=n\ `ntre cele dou\r\zboaie mondiale, sufer\ `n mod vizibil de pe urmaadapt\rii la cerin]ele ideologice ale epocii, oferind unamestec de date verificabile, prezent\ri fragmentare alefenomenelor cultural-politice [i interpret\ri deformatoare.Bun\oar\, `ntr-o descriere a „Criterionului“, acceptabil\ lao prim\ vedere (pentru vremea c`nd a fost scris\), specia-listul `i arat\ cu degetul critic, reprobator, pe discipolii luiNae Ionescu. Dar nu e deranjat de defectele [i erorile cetrezesc ast\zi vii aprecieri de partea celor ce consider\genera]ia ´27 un „model de succes“, ci – nota bene – `icondamn\ pentru c\, „`nv\]a]i a dispre]ui materialismulistoric [i orice determinism economico-social, refuzau s\vad\ `nd\r\tul v\lului de barbarie care se ridica intereseleclaselor st\p`nitoare“ etc.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

Suplimen

t

8 pa

gini

iulie-august 2005

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

Drag\ Liviu,

~]i mul]umesc c\ ai acceptat s\ fiiinvitat de onoare `n perioada 14-30 au-gust a.c., al\turi de dnii Dan Petrescu [iCiprian {iulea, la dezbaterea pe margi-nea uneia dintre c\r]ile eveniment aleanului 2004, Scrisori c\tre Liviu, deDan Petrescu, ap\rut\ la Editura Pa-ralela 45, [i `n format electronic laLiterNet (http://www.liternet.ro). Dez-baterea va avea loc pe egroup-ul na-dir_latent@yahoogroups.com, carefunc]ioneaz\ `n underground [i mai arepu]in p`n\ s\ fie excomunicat de diva-nul boieresc ([i ce dac\?). Vor fi de fa]\`n jur de 450 de oameni, iar telefonulf\r\ fir va purta zvonul p`n\ h\t depar-te, cum s-a mai `nt`mplat. Avem at`teade discutat despre actualitatea cultural\rom=neasc\ [i nici c\ se putea prilej maipotrivit dec`t acest volum extrem deutil pentru orice t`n\r care vrea s\ seapropie ([i `i trebuie mult curaj!) devia]a literar\ valah\. Ape vor seca `nalbie [i peste locul `ngrop\rii noastre var\s\ri p\dure sau cetate, `n vreme ceScrisorile c\tre Liviu vor r\m`ne ominu]ioas\ [i documentat\ consemnarea tranzi]iei moldo-valahe c\tre un nou

stadiu larvar din via]a unei culturi ame-nin]`nd cu eterna stare larvar\, un exer-ci]iu de natur\ moral\ propus unei lumipentru care morala reprezint\ o abs-trac]iune [i o fantezie cu aplica]ii numaila vest de Curtici, o cascad\ de stilrev\rs`ndu-se peste o na]ie c\reia stilul`i repugn\, `n timp ce `[i exprim\ dispo-nibilitatea de a m\r[\lui spre sec]iile devotare urm`nd firul mirosului de mujdei& mititei, `ntr-o atmosfer\ de cumetriegeneral\ `n care majoritatea partici-pan]ilor citeaz\ inexact, mint, se aso-ciaz\ `n vederea comiterii unor delictede tip mafiot (crezi c\ acesta a fostsecretul `nc\p\]`natei noastre etnogene-ze?), iar mint, c\l\toresc pentru a aveade unde se `ntoarce, apar la TV pentru aface gesturi c\tre galerie (deh, profesiu-nea noastr\, cultura), iar mint, se ducprin ]ar\ pentru a conferen]ia prin amfi-teatre unde se dedau unor inavuabileritualuri `n grup, iar mint, pentru ca, `nfine, s\ se a[eze la masa de scris pentrua min]i din nou.

Exemple ar trebui s\ dau imediat, du-p\ ce am propus un enun] at`t de com-plex. Primul ne e prilejuit de CristianTeodorescu, care a afirmat `ntr-un arti-col din Rom=nia literar\ c\ ar fi avutun schimb de e-mail-uri cu mine. De cecrezi c\ marele scrib din Cioc\ne[ti aafirmat c\ a existat un schimb de mesa-je `ntre noi c`nd `n realitate a[a ceva nua existat? Am spus asta [i `ntr-un dreptde replic\ publicat de Rom`nia literar\,la care Cristian Teodorescu a t\cutm`lc. P\i ce era s\ mai fac\? Era un cazsimplu de minciun\ dovedit\. Dar astae nimic pe l`ng\ noti]a semnat\ I.M. `nAcademia Ca]avencu, `n care autorulrespectivelor r`nduri se jur\ c\ m-ar fi

v\zut/auzit „bruindu-l“ pe N. Manolescu`n timp ce venerabilul cuv`nta de la tri-buna Conferin]ei Na]ionale a UniuniiScriitorilor, din 17 iunie 2005. Din feri-cire, m\ aflam `n sal\ l`ng\ un grup dejurnali[ti care au v\zut ce cuminte amstat, `ntre ei [i dl Ovidiu {imonca, caremi-a f\cut surpriza de a scrie `n edio-rialul din nr. 278 al Observatorului cul-tural c\ `n timpul cuv`nt\rii dluiManolescu nu am eliberat `n spa]iulambient sunete complementare (nici eu[i nici altcineva). Cu acest prilej afl\mc\ I.M. ar fi, de fapt, Ioan T. Morar.A[adar, „bruiajul de mahala“ pe care dl.Morar `[i imagineaz\ c\ l-a auzit venea`n realitate din mintea creativ\ a dom-niei sale (unde probabil vuia curentul).

De fapt, drag\ Liviu, interven]ia res-pectiv\ e o turn\torie pe fa]\ c\tre dl N.Manolescu, o demascare ca `n anii cin-cizeci, o not\ informativ\ c\tre noultarabostes al Uniunii Scriitorilor c\ruiai se atrage aten]ia c\, `n timpul cuv`n-t\rii domniei sale, a existat cineva carenu a stat `n pozi]ie de drep]i. Uite cumse face jurnalistic\ la [coala de balet [ide bune maniere de la AcademiaCa]avencu [i iat\ ce disponibilitatec\tre realism magic manifest\ unii, maiales c`nd s`nt la ceas de marketing [i deautob\gare `n seam\. De fapt, lucrul pecare a[ dori s\ ]i-l semnalez e mecanis-mul minciunii f\r\ ru[ine pe carezv`rcolacii d`mbovi]eni nu ezit\ s\-lamorseze. Nici tu nu ai fost scutit deexcesele acestui mecanism, care te-a`nso]it at`t `n spa]iul politic, c`t [i `nvia]a literar\. Acum, `ns\, situa]ia e maispecial\, pentru c\ cel care a dat tonulla exagera]iuni e dl Manolescu. Ce alt-ceva oare este articolul domniei sale

din nr. 23/2005 al Rom=niei literare?Mie mi se pare c\ domnia sa invit\ ladeschiderea sezonului de v`n\toare(poftim: critic\ de direc]ie). Adic\, da-c\ domnul profesor exagereaz\ [i for-]eaz\ teoria, tras`nd o istorie fantast\ dela Scrisoarea lui Neac[u la obsesiiledomniei sale, doar pentru a aneantizaconcuren]a, cum s\ n-o fac\ `nc\ [i maiabitir b\ie]ii de mingi? ~n fond, ei s`ntdoar ni[te voluntari de pe margine, carenu au de ap\rat o reputa]ie universitar\,a[a c\ pot scrie orice, nu-i a[a? Nu ner\m`ne dec`t s\ vedem cine inventeaz\data viitoare ceva `nc\ [i mai pl\cutnoii conduceri a Uniunii Scriitorilorsau a Institutului Cultural. Nici nu enevoie s\ se dea o comand\ precis\,fanteziile curg de la sine, dup\ meca-nismul descris mai sus, baz`ndu-se `nprincipal pe voluntari, de[i nu a[ fi sur-prins dac\ am reg\si `n noul sistem degranturi de la Bucure[ti [i un premiupentru cea mai senza]ional\ bra[oav\turnat\ despre vreunul dintre cei careau sup\rat vornicii momentului. Uitea[a, drag\ Liviu, se face jurnalistic\ de„documentare“ `n Kara Iflak (cumnumeau vechii st\p`ni ai loculuiValahia cea neagr\ `n cerul gurii).

Ur`nd cititorilor Timpului o var\ fru-moas\,

Bogdan Suceav\

P.S. Am fost surprins s\ descop\r c\lunarul Idei `n dialog nu e deschis ideiide dialog. Nu e a[a c\ e paradoxal? Vreis\-]i povestesc mai multe despre asta?Poate data viitoare, dac\ nu se va petre-ce ceva `nc\ [i mai spectaculos `ntretimp, tot `n direc]ia aceasta, desigur.

LIVIU ANTONESEI

La sf`r[itul acestei luni, se vor `mplini25 de ani de la apari]ia Sindicatului Li-ber „Solidarnos�“, care a marcat `ncepu-tul sf`r[itului pentru sistemul comunistdin Europa. Crearea sindicatului a fostprecedat\ nu doar de alegerea unui Pap\polonez, unul dintre cei mai importan]isprijinitori ai ini]iativei lui Lech Walesa,Ioan Paul al II-lea, ci [i de o lung\ tra-di]ie revendicativ\ muncitoreasc\ polo-nez\ [i, `ndeosebi, de crearea „KOR“,inedit\ `n tot estul organiza]ie intelec-tual\ de sprijinire a familiilor muncitori-lor persecuta]i pentru participarea la re-voltele din anii ’70. De altfel, din „KOR“vor sosi [i principalii consilieri ai„Solidarit\]ii“, Adam Michnik, BronislawGeremek, Tadeusz Mazowiecki etc., cei

care au ajutat-o s\ se organizeze, s\-[ielaboreze programele revendicative [i,mai ales, s\ evite confruntarea violent\cu for]ele represive ale regimului. Chiardac\, `n decembrie 1981, pe c`nd `ncinematografele din Var[ovia rula„Apocalypse Now“, regimul comunist ascos „Solidaritatea“, cu care negocialista de negocieri [i care ajunsese lapeste 10 milioane de membri, `n afaralegii [i a instaurat legea mar]ial\, tri-mi]`ndu-i liderii [i consilierii `n `nchisori[i domiciliu for]at, spiritul acesteia nu aputut fi `nfr`nt. „Solidaritatea“ a conti-nuat s\ func]ioneze `n ilegalitate,„Gazeta Wyborcza“ a continuat s\ apa-r\, p`n\ [i radioul sindicatului reu[ea s\emit\ m\car c`teva minute pe zi, pentrua p\stra treaz acel spirit al libert\]ii.

Apari]ia „Solidarit\]ii“ l-a obligat peMihail Gorbaciov s\ introduc\ „`n ]arasovietelor“ reforma sistemului comu-nist, centrat\ pe „glasnosti“ (punere `nlumin\, transparen]\) [i „perestroika“(restructurare), impuse `n timp [i majo-rit\]ii statelor satelite. Doar c\ reforma`n cadrele comunismului s-a dovedit im-posibil\, iar libert\]ile acordate au obli-gat la libert\]i [i mai mari, la libertateacomplet\, contribuind astfel la disolu]iaImperiului Interior [i, apoi, a celuiExterior. ~n 1989, revolu]ia anticomu-

nist\ a cuprins practic tot „lag\rul so-cialist“ european. ~n martie, `n Polonia,regimul Jaruzelski a fost obligat nu doars\ recunoasc\ legitimitatea „Solidarit\-]ii“, ci [i s\ `mpart\ puterea cu aceasta,iar la primele alegeri libere, partidulcomunist a fost scos din istorie, LechWalesa a devenit pre[edinte, iar guver-nul a fost alc\tuit de for]ele politice cereprezentau sindicatul liber. ~n iunie, `nUngaria, opozi]ia a c`[tigat primelealegeri libere, iar `n toamn\, s-a pr\bu[itZidul de la Berlin, a avut loc „Revolu]iade catifea“ din Cehoslovacia, VaclavHavel s-a mutat de la `nchisoare „laPalat“, a `nceput pr\bu[irea tuturor regi-murilor totalitare europene, sf`r[ind s`n-geros cu cel de la Bucure[ti, `n decem-brie. Albania avea s\ mai a[tepte un an!

De la sf`r[itul lui august 1980 [i p`n\`n decembrie 1989, am stat ore `n [irzilnic cu urechile lipite de radio, ascul-t`nd „Europa Liber\“, „Vocea Americii“,„BBC“, iar de la venirea lui Gorbaciovla putere, chiar [i „Radio Moscova“ `nlimba rom=n\, `n speran]a c\ v`ntulschimb\rii va sufla [i peste sufletelenoastre `nghe]ate. C`nd n-am mai pututdoar asculta, am [i vorbit, chiar dac\destul de t`rziu, cu toat\ gura slobod\. {ip`n\ la urm\ v`ntul schimb\rii, „v`ntulde la Nord“, cum `l numeam `ntr-o poe-

zie, a b\tut [i aici, iar noi am vorbit cuto]ii, chiar dac\ fiecare pre limba lui, oa-recum cacafonic [i incoerent. Dar liber-tatea venise, ce f\ceam cu ea devenisetreaba noastr\.

Atunci a[teptam s\ vin\ schimbarea,acum a[tept cu ner\bdare s\ m\ urc `navionul de Var[ovia. ~ntre 29 august [i 1septembrie, `n g\zduirea „Funda]ieiSolidaritatea“ [i a „Institutului LechWalesa“, sub pre[edin]ia lui BronislawGeremek, la Var[ovia [i Gdansk, se vadesf\[ura Conferin]a Interna]ional\„Celebrarea Anivers\rii a 25 de ani de lacrearea Solidarit\]ii“. Vor fi acolo numemari ale disiden]ei estice, precumVaclav Havel, Jerzy Buzek, JanBielecki, Seghei Kovaliov, AntoniNowicki etc., fo[ti [i actuali politicieni,de la pre[edintele Kwasniewski [iMandela la Zbigniew Brezinski [i JoseManuel Durao Barosso, pre[edinteleComisei Europene. Vor mai fi cardinalulLustiger, arhiepiscopul Zycinski, LordulDahrendorf, cel mai bun specialist `nRevolu]iile din 1989 din Europa, pro-fesorul Alain Touraine [i MadelaineAlbright etc. Despre cum a fost cele-brat\ aceast\ aniversare, care a deschisdrumul libert\]ii pentru jum\tatea„captiv\“ a Europei, voi da seam\ `nnum\rul viitor!

Solidaritatea – 25 de ani

Via]\ literar\ intens\: Scrisori c\tre Liviu - un subiect de dezbatere

FO

TO: D

INU

LA

Z|

RF

OT

O: J

EA

NL

EF

AU

X

3

iulie-august 2005

AgoraTIMPUL

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

Nici `n materie de studii erudite n-am`ncredin]area c\ am sta mai bine. S\ dauc`teva exemple. C`nd Al. Oprea, de pild\,vorbe[te (`n studiul ce prefa]eaz\ volumulIX din edi]ia Perpessicius a operei emi-nesciene) de „critica nou\, dup\ 23 August1944“, c`nd `l „ap\r\“ pe poetul-gazetar deacuza]ia de „reac]ionarism“ (lansat\ deGherea [i de Ibr\ileanu), c`nd regret\ c\„prezen]elor artistice“ din articolele deziar „nu li s-a acordat totdeauna aten]iacuvenit\“, devii circumspect. C`nd afludin introducerea la Publicistica luiEminescu. 1870-1877, volum semnat deD. Vatamaniuc, c\, din momentul `n care aajuns redactor [ef la Timpul, Eminescu „`ltransform\ [ziarul] `n organ de pres\ alorient\rii sale politice“, `ncep s\ m\ `ntrebc`t de exact va fi perceput acest aplicatcercet\tor raporturile poetului cu mediulconservator [i diversele sale fac]iuni. Ces\ mai spun despre folosirea termenului

‘Rom=nia’ `n comentarii pe margineapa[optismului, c`nd, se [tie, pe atunci nuexista [i a fost un subiect de negociere `ndemersurile pentru recunoa[terea de c\trePuterile Centrale a unirii PrincipatelorRom=ne? Dar despre „contribu]iile“ cu izpatriotic ce insist\ pe ideea de na]iune la...cronicari?

Cenzura comunist\, rescrierea orwel-lian\ a istoriei, ideologizarea discursuluicritic, „miturile“ protocroniste care `nc\ne marcheaz\ (toate pe un anumit fond delene intelectual\, teoretizat chiar cu gra-]ie...) au produs mutil\ri at`t de grave `nc`taproape fiecare subiect se cere reevaluat.De aceea, o bun\ parte a criticii literaredin perioada comunist\ nu cred c\ poate firecomandat\ novicilor; distorsion\rile pecare le con]ine o transform\ `ntr-un produs„pour les connaisseurs“, adic\ pentru cei`n stare s\ disting\ notele false, s\ sesize-ze „selec]iile“ deloc inocente, trecerile subt\cere, tezismele, pseudo-judec\]ile devaloare [i manipul\rile. ~n plus, „b\t\liapentru estetic“, ce p\rea a fi o victorie `nanii ’60-’70 ai secolului trecut, a condus lao viziune monadic\ asupra valorii estetice,f\c`nd aproape imposibil\ orice discu]iedin perspectiva complexit\]ii/complemen-tarit\]ii valorilor. S-a instituit un soi deucronism `n scrierile noastre, `mbr\]i[atat`t de adep]ii entuzia[ti ai „c\linescianis-mului“, de (re)citirile ce descoper\ la totpasul valori literare actuale `n produc]iice, p`n\ [i `n inten]ia autorilor lor, erau decele mai multe ori exerci]ii menite s\ml\dieze „brudia“ limb\ rom=n\, s\ intro-duc\ teme, genuri [i specii literare, c`t [ide amatorii de analize `n siaj structuralist.

Recunosc, `ntotdeauna mi-a fost `n-truc`tva mil\ de cei care vor s\ conving\,prin desf\[ur\ri de for]e teoretice, dup\puterile lor – `nve[m`ntate deseori `ntr-un„jargon“ dificil de digerat, ob]inut prin sil-nice hibridiz\ri de termeni prelua]i de aiu-rea [i entuziasme na]ionale – de literarita-tea in nuce a unor texte devenite de mult„fapte culturale“. S\ fim serio[i, niciHeliade-R\dulescu sau Budai-Deleanu,nici Bolintineanu sau Goga, nici Co[buc,poate nici Slavici sau Rebreanu nu mais`nt „contemporanii“ no[tri, chiar dac\ neputem deda la jocuri „borgesiene“ c`tvrem, privindu-i din perspectiva „precur-sorilor“ lor (post)moderni! Rafinamentulinterpret\rilor – ce recurg la decupaje dup\criterii demne de „taxonomia chinezeasc\“[i la „recunoa[teri“ ca-n Max Frisch – aredarul de a-l scuti pe interpret de ingratac\utare prin arhive, de critica genetic\, deobliga]ia de a mai [ti ceva despre istoriaciviliza]iei [i a limbii rom=ne [i de multealtele. Dac\ Ien\chi]\ V\c\rescu i-l „amin-te[te“ unui exeget pe Ion Barbu, asta e...Cum s\ pui la `ndoial\ pl\cerea intens\n\scut\ din viciul lecturii?

~n fond, `n loc s\ ne chinuim, la modulsofistic, s\ transform\m operele `n ceea cenu s`nt (cu entuziasme de sorginte proto-cronist\!), mai bine am face un efort s\ leprezent\m `n integralitatea lor, asigur`ndedi]iile critice. ~n loc s\ punem `n circu-la]ie [i s\ aliment\m imagini ale scriitori-lor ce `ntre]in „excep]ionalismul“ valah,cu riscul de a oferi doar fanto[e [i fic]iunicompensatorii, mai bine am c\uta s\ le`n]elegem proiectele cultural-politice [is\-i prezent\m mai aproape de ceea ce au

fost: in[i angaja]i `n dispute ideologice [ilupte politice, personaje care-au elaboratproclama]ii [i au redactat peti]ii, autori degramatici, ctitori de institu]ii, diploma]i,traduc\tori, publici[ti [i litera]i etc. ~n locs\ ne extaziem `n fa]a unor discutabile rea-liz\ri estetice „de excep]ie“, ar fi prefera-bil de urm\rit cu rigoare influen]a modele-lor str\ine asupra lor, migra]ia [i genezaideilor. ~n locul tres\lt\rilor `n cuvinte la`nt`lnirea cu „expresivitatea involuntar\“,mi se pare mult mai firesc s\ existe mini-me cuno[tin]e de istoria limbii. A[adar, dece n-am accepta ideea c\ receptarea litera-turii presupune dob`ndirea de cuno[tin]esolide de estetic\, filozofie, istorie, socio-logie, ideologie, lingvistic\, iar nu etala-rea de emo]ii nel\murite?

***

~n condi]iile `n care, la noi, istoria lite-raturii e mai degrab\ ucronic\ [i, cu predi-lec]ie, fragmentarist\, p`n\ [i cea mai m\-runt\ cercetare, f\r\ alt\ preten]ie dec`t ceaa onestit\]ii, devine o... anevoioas\ brico-lare a ro]ii. Pentru a ajunge (eventual)acolo unde orice student englez sau ger-man este condus de sintezele existente `ncultura sa, `n literele rom=ne[ti `]i trebuieuneori luni, chiar ani de r\t\cire de autodi-dact [i destul\ t\rie de caracter pentru a nute l\sa vr\jit de improviza]iile mai multsau mai pu]in spumoase, de „lecturile ins-pirate“, ce nu par st`njenite de prea multstudiu [i nici nu consider\ c-ar fi o con-di]ie sine qua non a comiterii de exegezecitirea integral\ a operelor comentate.

Bricolarea ro]ii... sau despre istoria literaturii rom=ne

FRANCISCA SOLOMON

~n februarie, la Institutul Rom=n „TituMaiorescu“ din Berlin a avut loc lan-sarea oficial\ a unui studiu interesant, cucaracter informativ. Autorii, IngridB\lt\gescu [i Paul Baiersdorf, [i-aupropus s\ prezinte o serie de personalit\]iprovenind din Rom=nia, a c\ror deveni-re, `ndeosebi cultural\, politic\ sau artis-tic\ este str`ns legat\ de o a[a-zis\ „expe-rien]\ berlinez\“ de o mai scurt\ sau lun-g\ durat\. Publica]ia poart\ titlul Dru-muri `ntre Rom=nia [i Berlin (Wegezwischen Rumänien und Berlin, DerBeauftragte des Senats von Berlin fürIntegration und Migration, Berlin, 2004,88 p.) [i face parte dintr-o mai lung\ seriede studii de factur\ similar\, ap\rute subegida Oficiului pentru Integrare [iMigra]ie din cadrul Senatului german [icare au ca obiect de cercetare diverselegrupuri minoritare din Berlin.

Lucrarea este structurat\ `n [ase ca-pitole, cele mai importante etape ale in-terferen]elor rom=no-berlineze fiind re-date cronologic. Din datele statisticeactuale amintite de cei doi autori, afl\mc\ `n Berlin tr\iesc `n prezent aproxi-mativ 2.500 de persoane cu cet\]enierom=n\; totu[i num\rul persoanelororiginare din Rom=nia este mult maimare, statisticile neincluz`ndu-i [i perom=nii – `ndeosebi etnici germani sta-bili]i `n Berlin –, care au dob`ndit peparcurs cet\]enia german\.

Conceptul de „rom=n“ este explicat `ncapitolul introductiv al bro[urii, autoriirefuz`nd o abordare univoc\ [i simplist\ atemei, prefer`nd s\ filtreze subiecteledintr-o perspectiv\ plurietnic\. „~n a-ceast\ bro[ur\ nu este vorba despre «ro-m=ni la Berlin». Este vorba despreoameni din Rom=nia la Berlin“, afirm\autorii. Conceptul face referin]\ desigurla rom=ni, dar este extrapolat [i la mi-norit\]ile provenind din Rom=nia care austabilit de-a lungul vremii diverse con-tacte cu metropola berlinez\: etnici ger-mani, evrei, unguri [i rromi. Tratate dinacest unghi, interferen]ele rom=no-berli-

neze dezv\luie o multitudine de aspecte,cu inten]ia de a oferi cititorilor informa]iide cele mai multe ori prea pu]in cu-noscute p`n\ `n prezent sau neabordate`nc\ `ntr-un asemenea context.

Se pare c\ Berlinul a constituit ade-seori pentru rom=ni un reper politic [i`ndeosebi cultural. Printre primii rom=niatesta]i `n capitala (pe atunci) Imperiuluiprusac, autorii au re]inut numele luiNicolae Milescu-Sp\tarul, apoi pe cel allui Dimitrie Cantemir, care `n anul 1714a fost numit membru corespondent alAcademiei Prusace, cu toate c\ nu aajuns niciodat\ `n Berlin.

Romantismul german a reprezentat unmodel cultural [i politic a c\rui linieprogramatic\ a fost adoptat\ de numero[iintelectuali rom=ni, mul]i dintre ace[tiades\v`r[indu-[i studiile la Berlin: MihailKog\lniceanu, genera]ia „Junimii“ (TituMaiorescu, Petre P. Carp, AlexandruXenopol) [i, nu `n cele din urm\, MihaiEminescu [i Ion Luca Caragiale, care s-astabilit aici `n anul 1904.

Nici Hariton Tiktin nu este trecut cuvederea, el fiind fondatorul Catedrei deLimba Rom=n\ din Berlin, cel care aadus [i o important\ contribu]ie pe planlexicografic cu al s\u Dic]ionar rom=n-german `n trei volume.

Perioada premerg\toare celui de-aldoilea r\zboi mondial, cu referire laconstituirea mi[c\rii rom=ne[ti de extre-m\ dreapta, prin „Legiunea Arhanghelu-lui Mihail“ a lui Corneliu ZeleaCodreanu, dar [i studiul ce abordeaz\pozi]iile na]ionaliste [i antisemite ale

unor reprezentan]i ai „Genera]iei ’27“(Eliade, Cioran, Noica, Tu]ea) nu lipsescdin aceast\ publica]ie, autorii subliniindformarea acestora `n mediul universitarberlinez din perioada Reich-ului german.

Ingrid B\lt\gescu [i Paul Baiersdorfconsemneaz\ de-a lungul studiului lornumeroase alte personalit\]i dinRom=nia care au ajuns `n Berlin, precumHenri Coand\, Valeriu Marcu, SergiuCelibidache, Paul Schuster, OskarPastior, Norman Manea, Herta Müller,reprezentan]i ai Aktionsgruppe Banat(William Totok, Richard Wagner, ErnestWichner).

Cu toate c\ exist\ mici omisiuni dinpartea autorilor, semnalate de jurnalistulWilliam Totok `n c`teva articole [i croniciradiofonice, publica]ia a urm\rit s\ punc-teze, `nainte de toate, principalele mo-mente ale interferen]elor rom=no-berli-neze [i s\ ofere o solid\ baz\ documen-tar\, deschiz`nd astfel noi piste unoreventuale abord\ri ulterioare ale temei.

Ingrid B\lt\gescu s-a n\scut `n 1968la Bucure[ti, stabilindu-se `n Germania`n 1982. A urmat studii de italienistic\,balcanologie [i rom=n\ la UniversitateaLiber\ din Berlin. ~n prezent este lectorde limba rom=n\ la Institutul deRomanistic\ al Universit\]ii Humboldtdin Berlin.

Paul Baiersdorf s-a n\scut `n 1969 laCluj. A studiat filosofia [i americanisticala Düsseldorf [i Berlin. A lucrat cadramaturg [i regizor, actualmentepreg\tind dizerta]ia „G=ndirea estetic\la Judith Malina“.

Interferen]e rom=no-berlineze

EDITORIAL

PolemiciTIMPUL4

iulie-august 2005

Stimat\ Doamn\ GabrielaAdame[teanu,

~n Revista 22, numerele 765 (AnulXIV, 4-11 noiembrie 2004) [i 765 (11-18noiembrie), a]i publicat dou\ articole des-pre alegerile americane, `nainte [i dup\vot. Este firesc s\ v\ exprima]i p\rerile [ieste posibil s\ vi le publica]i. Dreptul laexprimare este un drept pe care, teoretic, `lare fiecare persoan\ `ntr-o societate careaccept\ valorile democratice esen]iale [i `ncare monopolul partidului unic asupramijloacelor de comunicare a fost anulat `nmod structural. Cele dou\ articole, at`tprin retoric\ c`t [i prin tipul de rubric\(Analize economice [i politice) `n care auap\rut, pretind a fi cu mult mai mult dec`to „p\rere“. Desigur, o analiz\ include [ip\reri, include [i interpret\ri, dar ea estecu mult mai mult si nu poate evita, celpu]in, faptele, sursele, ipotezele [i clarita-tea conceptual\. Din aceast\ perspectiv\,cele dou\ articole s`nt evident marcate deo disonan]\ major\ `ntre preten]iile lorretorice [i substan]a [i forma analizei.

M\ restr`ng inten]ionat la c`teva ches-tiuni care se bucur\ de analize sistematice`n psihologia social\ [i `n psihologia po-litic\, cu evidente ramifica]ii `n domeniulpsihologiei inter-culturale. Primul estedomeniul meu major de specialitate.

Articolele dumneavoastr\ s`nt marcatede c`teva stereotipuri socio-cognitive carealunec\ de mai multe ori `n prejudec\]i so-cio-culturale. Aceast\ alunecare `n preju-decat\ este, par]ial, facilitat\ de eludareafaptelor (eviden]elor empirice) [i de t\ce-rea practicat\ fa]a de sursele folosite. Re-zultatul: reducerea unei realit\]i diverse [idinamice la o schem\ simplist\, rigid\, [i,`n consecin]\, nu doar neputincioas\ dinpunct de vedere analitic, dar [i deformant\.

C`teva exemple. V\ citez: „Teritoriiles`nt inegale, `n partea ro[ie, mult mai ma-re, a lui Bush s`nt zone mai slab populate,inclusiv de[ertul, `n partea albastr\, a luiKerry, este intelighen]ia. Midwest-ul `lsus]ine cu fervoare pe actualul pre[edinte,al c\rui discurs [i comportament trimitespre imaginea tradi]ional\ a cowboy-ului,americanului dur, familist [i credinciosbigot“. ~n primul r`nd, nu este clar ce `n]e-lege]i prin conceptul de „intelighen]ie“(din partea „albastr\“, albastrul fiind cu-loarea partidului democrat), pentru c\ nuexprima]i explicit care ar fi opusul acestu-ia pentru partea „ro[ie“ (culoarea partidu-lui republican), dar realiza]i o separare cucaracter exclusivist `ntre cele dou\ zone(„albastr\“ [i „ro[ie“) ale electoratului a-merican. Dac\ v\ g`ndi]i c\ statul Ohio,stat considerat de anali[ti profesioni[ti cafiind decisiv `n istoria alegerii pre[edin-]ilor republicani, apar]ine Midwest-ului,atunci cum pute]i s\-l p\gubi]i, dintr-uncondei, de marea zestre de intelectuali?{ti]i c`]i laurea]i ai premiului Nobel s`ntasocia]i numai cu o singur\ universitatedin Midwest, precum Case WesternReserve University? Poate ve]i spune c\Ohio a fost men]ionat de dumneavoastr\`n „alb“, ca stat `n care decizia aleg\torilorera `nc\ impredictibil\. Dar cum r\m`neatunci cu alte state, precum Colorado?{ti]i c\ `n acest stat s-au afirmat mul]iintelectuali de renume mondial care auvederi de orientare predominant liberal\?Poate men]ionarea numelui lui K.Boulding, cunoscut destul de bine `nRom=nia, inclusiv unor fo[ti [i actualimembri ai GDS, v-ar ajuta s\ `n]elege]i c\aceste dou\ zone politice s`nt infinit mainuan]ate dec`t pretinde]i dumneavoastr\.Desigur, Silicon Valley nu este `n Idaho, [i

MIT nu este `n Kentucky, dar [i `n acestedou\ state for]ele „intelighen]iei“, `n sen-sul predominant politic al conceptului, [iale intelectualit\]ii, `n sensul predominantcognitiv al conceptului, nu pot fi excluseprin artificiala separare cultural\, `ntre zo-na „ro[ie“ [i cea „albastr\“, pe care o pre-zenta]i cititorului de limb\ rom=n\ ca peun fapt indiscutabil. Distinc]ia este priori-tar electoral\ [i ea include `n interiorul fie-c\rei zone elemente din ambele orient\rielectorale, distribuite `n moduri diferite.Mai mult, chiar atunci c`nd admite]i c\zona „ro[ie“ cuprinde nu numai state din„mijlocul“, ci [i din sudul S.U.A., nu p\-re]i a realiza c\ exist\ o mare concentrarede for]e intelectuale `n multe zone dinTexas [i c\, de exemplu, Houston-ul esteun centru de avangard\ `n odiseea spa]ial\a omenirii. ~n aceast\ situa]ie, nu este clardac\ dumneavoastr\ include]i `n categoria„intelighen]iei“ marea varietate de specia-li[ti (cercet\tori, tehnicieni, economi[tietc.) [i nici dac\ aceast\ varietate de min]icreatoare este inclus\ `n categoria intelec-tualilor, c\ci dup\ cum scrie]i: „`n parteaalbastr\, a lui Kerry, este intelighen]ia“.Mai adaug un exemplu care va contrazicedicotomia net\ pe care o practica]i `ntrearia „ro[ie“ [i cea „albastr\“. Acest exem-plu origineaz\ `ntr-un loc din Midwest-ulamerican pe care l-a]i vizitat `n 1990 [i senume[te Iowa City. Nu insist asupra am\-nuntelor [i nici asupra solicit\rii pe caremi-a]i adresat-o atunci pentru a v\ asiguratraducerea la o `nt`lnire pe care a]i avut-o`n Iowa City. Din aceast\ [ans\, combinat\cu spirit de observa]ie [i curiozitate, s-ar fiputut contura o experien]\ semnificativ\hr\nit\ din substan]a, valoarea [i dinamicavie]ii intelectuale a acestui ora[ universitaraflat `n mijlocul unor mari c`mpuri deporumb [i soia. Pe ce baze pute]i excludedin categoria „intelighen]iei“, care, conformmodului `n care dumneavoastr\ percepe]i [ipricepe]i harta electoral\, s-ar afla numai `naria „albastr\“ (mai ales cele dou\ coaste [inordul), intelectualitatea cu o mare diver-sitate de opinii politice liberale [i conserva-toare, intelectualitatea de elit\ care se ex-prim\ `n fizic\, `n astro-fizic\, `n studiereadinamicii structurilor [i func]iilor cerebrale,`n art\, `n psihologie sau `n studiul proce-selor de comunicare [i care tr\ie[te `n Iowa

City, loc pe care l-a]i vizitat `n 1990? Cumpoate cineva care prin profesie (jurnalist\,nu doar romancier\) trebuie s\ observe [i s\-[i informeze cu fidelitate cititorii, s\ negeprintr-o categorisire rigid deformant\ c\„intelighen]ia“ exist\ `ntr-un loc pe care l-avizitat [i `n care s-a `nt`lnit cu oameni careapar]in acestei categorii? Cum pute]idesconsidera eviden]a `nt`lnit\? Aceasta mise pare a fi o form\ de prelungit\ cecitatesocial\ [i cultural\.

Ce `ntelege]i prin „imaginea tradi]io-nal\ a cowboy-ului, a americanului dur,familist [i credincios bigot“? Dincolo deeclectismul vag al acestei afirma]ii, ar fiinteresant de aflat pe ce surse se bazeaz\imaginea dumneavoastr\ pe care o pre-zenta]i cu at`ta certitudine cititorului ro-m=n [i de limb\ rom=n\? Poate v-ar fi utils\ citi]i c`teva dintre multele lucr\ri dedi-cate cowboy-ului [i reprezent\rilor aces-tuia `n literatur\, muzic\ [i film. V\ re-comand un autor din Iowa, mai precis dinIowa City, care tr\ie[te `n aria electoral\devenit\ ro[ie la recentele alegeri, arie dincare, dup\ reprezentarea dumneavoastr\ultra-schematic\, „intelighen]ia“ ar lipsi,pentru c\ „`n partea albastr\, a lui Kerry,este intelighen]ia“. Autorul pe care vi-lrecomand este J. Nelson, un recunoscutpolitolog de forma]ie interdisciplinar\.Apoi, de ce `n aceast\ imagine america-nul, din „partea ro[ie“, care este, `n multecazuri, un om religios trebuie s\ fieneap\rat, dup\ percep]ia dumneavoastr\,„credincios bigot“? Pur [i simplu ignora]idinamica religiozit\]ii, desconsidera]ivarietatea formelor [i tradi]iilor acesteia [io identifica]i deformant cu un caz limit\:bigotismul. M\ `ntreb dac\ necunoa[tereabog\]iei literaturii despre religiozitateaamericanului, despre diversitatea stilurilorpersonale de exprimare a religiozit\]ii, in-clusiv a stilurilor puternic interogative(cunoa[te]i studiile lui D. Batson, un autorde prim\ m\rime care se `nt`mpl\ s\ fie totdin Midwest?), indiferent de aria „albas-tr\” sau „ro[ie” `n care se plaseaz\ o co-munitate `n confruntarea electoral\, dac\necunoa[terea unor studii majore desprevarietatea comunit\]ilor religioase ameri-cane pe care o implic\ afirma]ia dumnea-voastra este c`t de c`t compensat\ delectura unui clasic critic literar precum

H.L. Mencken? Citind celescrise de dumneavoastr\,am motive serioase s\ m\`ndoiesc c\ acest clasic v\este cunoscut. S\ presupunc\, `n graba scrierii arti-colelor, nu a]i putut con-sulta, utiliza, sau, eventual,actualiza surse de specia-litate. Dar cum r\m`ne cuexperien]a tr\it\, chiar [ipentru o scurt\ perioad\, `nMidwest? Chiar n-a]i aflatatunci c\, `n Iowa City [i `nvecin\tatea ei geografic\imediat\, exist\ o marevarietate de comunit\]i reli-gioase [i ne-religioase, une-le explicit ateiste. Chiar nu[ti]i c\ `n aria pe care a]ivizitat-o exist\ o marevarietate de religio[i carepot fi practican]i ai religieiromano-catolice, protestan-te, metodiste, iudaice, mor-mone, menonaite, cre[tinortodoxe, islamice, hindu?Chiar nu v\ aminti]i c\ `naceast\ arie exist\ un puter-nic centru interna]ional demedita]ie transcedental\,precum [i comunit\]i detradi]ie amish? Pe ce v\

baza]i atunci c`nd `nlocui]i o realitatedivers\ cu o imagine stereotip\ [i opera]icu o divizare artificial\ a substan]ei [idinamicii culturale?

~n articolul din nr. 766, utiliza]i `n modstereotip o alt\ dicotomie rigid\ atuncic`nd v\ referi]i la „r\zboiul cultural dintrecele dou\ Americi“. ~n „analiza“ (politi-c\?, economic\?) pe care o semna]i, se pa-re c\ aceste dou\ Americi pe care vi leimagina]i s`nt reprezentate de „elitele in-telectuale americane democrate“ [i de„America profund\“. Aceasta separarenet\ este mai mult rodul unui cli[eu dec`tal unei analize riguroase [i validate empi-ric. Mai ales pentru c\ v\ referi]i la em-patie, ar fi bine s\ aminti]i cititorilor dinRom=nia c\ exist\ [i elite intelectualeamericane de orientare republican\, pre-cum [i alte elite care nu pot fi `ncadrate `naceast\ clasificare. Mai mult, este necesars\ clarifica]i c\ toate aceste elite, indife-rent de comportamentul lor electoral care,la un anumit moment, se poate orienta fiespre candidatul Partidului Democrat, fiespre candidatul Partidului Republican,s`nt esen]ial marcate de valorile majoreale democra]iei americane, valori care re-prezint\ un element structural de ad`n-cime, de profunzime al acestei societ\]idiverse [i dinamice. Neglija]i cu u[urin]\faptul c\ harta electoral\ nu este identic\cu harta cultural\. {i `n zonele „albastre“exist\ intelectuali de elit\ cu convingericonservatoare [i nu doar intelectuali deelit\ cu convingeri liberale.

C`nd `n al doilea articol v\ referi]i la„prognoz\“ [i scrie]i „Dup\ ce prognozamea hazardat\ privind alegerile s-adovedit gre[it\ (chiar dac\ au gre[it [isondajele)…“ este neclar\ semnifica]iaconceptului [i func]ia pe care i-o da]i `n„analiza” `ntreprins\. Iat\ cum folosi]iconceptul de prognoz\ la `nceputul pri-mului articol: „Ceea ce s-a petrecut `ntretimp nu infirm\, dar nici nu sus]ine prog-noza mea hazardat\ de s\pt\m`na trecut\c\ democratul Kerry va fi urm\torulpre[edinte al S.U.A.“ Doamn\, dac\ faptul`mplinit (alegerea pre[edintelui S.U.A.,G.W. Bush) „nu infirm\“ prognoza dum-neavoastr\ exprimat\ `nainte de vot, care-lindica pe oponentul J. Kerry drept c`[ti-g\tor, atunci ce `n]elege]i prin prognoz\?Evident, rezultatul final al alegerilor,faptul `n sine (varianta opus\ celei g`nditede dumneavoastr\) nu sus]ine prognozadumneavoastr\, dar cum pute]i spune c\nu o „infirm\“? Ce fel de logic\ folosi]i?Reciti]i cu aten]ie ce-a]i g`ndit [i scris.Afirma]ia dumneavoastr\ este, cel pu]in `nprima parte, similar\ cu prototipul ipo-tezelor ne-ra]ionale (ne-[tiin]ifice) [i chiarmagico-politice ce desconsider\ eviden]acare le contrazice. Transcris\, sun\ a[a:prognoza mea nu este infirmat\ de faptulcare o contrazice. Dup\ aceast\ logic\,pute]i lansa, f\r\ team\ [i f\r\ responsa-bilitate epistemic\, orice fel de prognoze,pentru c\ prognozele dumneavoastr\ nuvor fi contrazise de realitate [i, dup\ cumad\uga]i, nici sus]inute de aceasta. Atuncide ce le mai exprima]i [i le publica]i?

Va doresc un Cr\ciun Fericit [i LaMul]i Ani!1

Cu cele mai bune g`nduri,

C\t\lin MamaliP.O. Box 1221Dubuque, IA 52004-1221, U.S.A.21 Decembrie 2004

1 Acest „drept la replic\“ a fost trimis `nc\ dindecembrie anul trecut redac]iei revistei „22“. Pentruc\ nu a v\zut „lumina tiparului“ `n publica]iaamintit\, domnul C\t\lin Mamali s-a adresatTimpului. Am considerat c\ toate chestiunile deprincipiu cuprinse `n acest text `[i p\streaz\actualitatea. (N. Red.)

Scrisoare deschis\ adresat\ DoamneiGabriela Adame[teanu [i Revistei 22

5Interviu TIMPUL

iulie-august 2005

Ruxandra Anton: – Domnule Beno`tVitse, cum anume s-a realizat leg\turadumneavoastr\ cu Rom=nia, respectiv cuIa[ii, [i ce v-a determinat s\ r\m`ne]i `nacest spa]iu at`t de diferit de Fran]a?

Beno`t Vitse: – Am venit `n Rom=niapentru prima dat\ acum doisprezece ani –veneam destul de des `n acea perioad\ [i`n Bulgaria, Polonia, Ungaria, `n turneu –[i de fiecare dat\ `n Rom=nia au fost mo-mente foarte deosebite, `nt`lniri inte-resante cu oamenii de cultur\ de aici [i deaceea am `nceput s\ `nv\] limba rom=n\ [iam descoperit [i o serie de scriitori bunicare nu s`nt tradu[i `n limba francez\. ~n’96, am fost numit director al CentruluiCultural Francez la Ia[i [i, de atunci, amf\cut o adev\rat\ pasiune pentru culturarom=n\. ~ntre timp am mai plecat doi anila Kiev, ca director al Institutului CulturalFrancez [i ca ata[at cultural al AmbasadeiFran]ei [i Delegat General al celor 23 deAlian]e Franceze din Ucraina, dar acumtrei ani am revenit `n Rom=nia.

R.A: – S\ insist\m pu]in asupra pasiu-nii pentru teatru despre care vorbea]i: cediferen]e `ntre cultura rom=n\ cea fran-cez\ vi se par semnificative sub acestaspect?

B.V.: – Am avut o trup\ de teatru timpde cinsprezece ani, am fost director alCompaniei artistice Guillaume Cale, cusediul la Méru, ulterior la Montdidier. Amf\cut treizeci de regii acolo [i am montat,de exemplu, Mircea Eliade, iar dinCaragiale, `n versiunea francez\, D-alecarnavalului, lucru inedit pentru aceaepoc\. Eu m\ aflu `ntr-un acord perfect cuumorul rom=nesc; chiar cred c\ acelafrancez este mai grosier, mai vulgar [i c\aici exist\ un spirit mai rafinat. Pentru c\epoca de aur s-a terminat, `n fiecare an amavut mai pu]ine mijloace de lucru, `n ulti-mii ani am lucrat mai mult `n str\in\tatedec`t `n Fran]a. Multe trupe de teatru audisp\rut `n anii ’90, deci nu s`nte]i singu-lari `n aceast\ situa]ie. A fost nu numai oalegere, era aproape o obliga]ie s\ m\autoexilez.

R.A: – ~n afar\ de Fran]a, a]i mai avut[i `n alt\ ]ar\ o trup\ de teatru?

B.V.: – Nu, dar am montat spectacole`n Belgia, Republica Moldova, Rusia [i `nUcraina, am avut experien]e de regie [i `nMexic, Haiti, dar cu Rom=nia a fost cutotul altceva. Aici am regizat [i spectaco-lul Lunaria, `n 14 limbi, jucat de 33 deactori din 8 ]\ri diferite, la TeatrulNa]ional din Ia[i, `n iunie 2000.

R.A: – M\ bucur s\ aud asta [i e clarc\ e vorba de pasiune [i nu de altceva,pentru c\ [i aici a]i `nt`mpinat destuleobstacole p`n\ s\ realiza]i ce v-a]i propus.

B.V.: – Da, dar totu[i plec pentru c\ amajuns la limita oboselii; s`nt aici situa]iifoarte dificile, extrem de complicate,chiar dac\ din punct de vedere teatral afost o stagiune bun\, cred. Nu mai pot s\continuu a[a, `n condi]iile `n care nu aiorg\ de lumini, de sunet, nu ai mijloaceletehnice vitale s\ po]i realiza un spectacol.La `nceput am avut energie, am avut entu-ziasm, dar s-au epuizat.

R.A: – Totu[i s\ ne amintim cum a]ig\sit Ateneul [i cum arat\ el acum!

B.V.: – Era un [antier c`nd am venit.Dup\ ce l-am ref\cut, cei de la Comisia deCultur\, c`nd am fost odat\ invitat, mi-auspus: „V\ mul]umim pentru c\, altfel, f\r\dumneavoastr\, Ateneul ar fi fost acum unsicriu de piatr\“. Dar ce-au f\cut? Au spuso fraz\ frumoas\ [i at`t. Mi se pare c\, dinp\cate, [i nu numai aici la noi, la Ia[i, cul-tura este „sinistrat\“ acum. Nu intereseaz\pe nimeni! Totul s-a f\cut cu chiu cu vai,dar s`nt ni[te limite. S`nt dep\[it de aceast\situa]ie, nu [tiu ce s\ fac, nu pot s\ m\`nt`lnesc cu primarul, cu persoanele res-ponsabile. De pild\, au venit italienii, auv\zut ce avem ca echipament [i, normal,au plecat. Cum putem s\ facem un specta-

col profesionist `n aceste condi]ii? Trebuies\ improviz\m `n permanen]\, dar, la unmoment dat, nu mai putem. {i nu e vorbade bani, e vorba de birocra]ie, totul a fostaprobat, bani s`nt, dar nu se face nimic,probabil trebuie s\ a[tept\m trei-patru anis\ se [i `nf\ptuiasc\.

R.A: – S\ discut\m despre spectacolulpe care l-a]i regizat [i care m-a impresio-nat `n mod pl\cut. Cum de v-a]i g`ndit s\alege]i aceast\ pies\ aproape necunos-cut\ din opera lui Witkiewicz?

B.V.: – Ini]ial a fost alt proiect, darregizorul francez nu s-a `n]eles cu actorii,nu a fost de acord cu proiectul, [i a plecat.R\m`n`nd f\r\ regizor [i f\r\ text, pentruc\ a plecat [i cu textul, `ntr-o noapte amcitit diferite texte ale lui Witkiewicz, pen-tru c\ trebuia s\ respect\m, totu[i, proiec-tul, [i am descoperit `n revista Secolul XX– e un mare noroc faptul c\ am colec]iarevistei aproape complet\ pentru c\ e omin\ de aur – o pies\ a lui Witkiewiczfoarte bine tradus\ [i care se nume[te Ocas\ de ]ar\, dar titlul mai exact ar fi~ntr-un conac. A doua zi am citit `mpreun\cu actorii piesa, to]i au fost entuziasma]i,[i le-am zis: „ok, acum trebuie s\ recu-per\m timpul pierdut, s\ facem un regimdrastic, de trei repeti]ii pe zi“. S-a renun]at[i la concediul de Pa[ti, to]i au acceptat [ia]i v\zut c\, totu[i, ne-am descurcat.

R.A: – Chiar foarte bine! Iar confe-rin]a sus]inut\ de universitarii CristinaGodun [i Boguslaw Bakula, pe tema vie]ii[i operei lui Stanislaw Ignacz Witkiewicz afost foarte reu[it\. Din p\cate, publicul afost infim ca prezen]\ [i constat\m c\ `nIa[i, de[i un centru universitar, lumea nuprea particip\ la manifest\rile importante.

B.V.: – Asta e o problem\ la noi: pen-tru spectacole avem public, pentru confe-rin]e mai pu]in pentru c\ este un cartiermai `ndep\rtat [i e mai greu de ajuns aici.Trebuie s\ treac\ `nc\ doi-trei ani pentruca oamenii s\ se obi[nuiasc\ s\ vin\ laAteneu. De[i personalul Ateneului aredoar doisprezece oameni, dintre care patrus`nt bolnavi – la Teatrul Na]ional, deexemplu, s`nt o sut\ optzeci [i trei de per-soane –, noi facem mai multe activit\]i: `nafar\ de teatru, avem conferin]e, expozi]ii,videotec\. ~ns\ personalul nostru este [iprost pl\tit, de[i avem un program zilnicde la opt p`n\ la miezul nop]ii. Am fost laAteneu [ase luni de zile, consecutiv, f\r\nici o zi de odihn\, dar asta nu poate durala infinit, entuziasmul nu mai e acela[i.

R.A: – A fost mediatizat\ conferin]a?B.V.: – A fost mediatizat\ `n cadrul

Universit\]ii [i la acela[i nivel cu specta-colul.

R.A.: – S\ relu\m discu]ia despreproiectul care a inclus spectacolul„Ultima splendoare a chinez\riei pure“ [iconferin]a despre autorul piesei [i s\

afl\m despre parteneriatul Ateneului cuPolonia.

B.V.: – De fapt proiectul nostru despreWitkiewicz a pornit de la un acord cuInstitutul Polonez din Bucure[ti, `n cadrulc\ruia au mai fost incluse o pies\ deGombrowicz, trei expozi]ii, una despreGombrowicz, una cu afi[e poloneze [icealalt\ despre cinema, iar la toamn\ vorfi proiec]ii de filme poloneze – de faptavem o adev\rat\ stagiune polonez\ laAteneu.

R.A.: – Regizoral a]i cuprins foartebine mesajul piesei, nu v-a]i oprit doar laa descrie ciudata poveste a unei fantomecare vorbe[te cu rudele ei vii [i a]i reu[its\ sugera]i chiar ideile filosofice desprevia]\ [i art\ camuflate `n tensiunilerela]iei dintre b\rbat [i femeie, dintreartist [i femeie. Confuzia care se creeaz\,la un moment dat, `ntre cei vii [i mor]iitransforma]i `n fantome relev\ clar ideeadubl\rii realului de imaginr, ca o a douanatur\ de vie]uire a omului.

B.V.: – Witkiewicz este un scriitorfoarte complex. C`nd am citit prima dat\piesa, impresia a fost de parodie, de fapteste o parodie a scriitorului polonez R.Rittner, imitator al lui Ibsen. Dar lecturadoar `n aceast\ cheie este artificial\. Unsemn c\ o pies\ este interesant\ este acelac\, la fiecare lectur\, `]i ofer\ ceva nou. A

trebuit s\-i conving pe actori s\ nu o trans-forme `n comedie. Le-am spus [i la ultimarepeti]ie s\ nu se ocupe deloc de comic, elo s\ reias\ din ritm, s\ se ocupe de senti-mentul tragic pentru c\, dac\ nu exist\ tra-gicul, nu va exista nici comicul. Comiculeste construit pe o miz\ filosofic\ [i tra-gic\ important\. Pentru Witkiewicz nuexist\ o frontier\ strict\ `ntre moarte [ivia]\, to]i putem fi `n via]\, dintr-un punctde vedere, ca ni[te fantome. Dar fantomalui nu minte, spune tot timpul adev\rul,iat\ de ce cred c\ Witkiewicz este un mareprovocator. ~ntr-o societate descompus\,a[a cum a redat-o [i `n picturile sale, to]ise lupt\ pentru un scop iluzoriu, de fapt:poetul care nu poate s\ scrie dac\-ilipse[te iubirea unei femei, de exemplu.Foarte interesant este [i faptul c\ ipocriziadin societate este complet dezgolit\ laapari]ia fantomei: unul dintre cazuri ar fiacela `n care so]ul Anastaziei, dup\ ce oucis-o din gelozie, `i accept\ pe fo[tiiaman]i ca pe ni[te prieteni.

R.A: – Genialul Witkiewicz `n aceast\pies\ se manifest\ [i cu influen]ele dindesenele sale pentru c\ folose[te simbolulmonstrului – se [tie c\ el a fost preocupatmult timp `n pictur\ de viziunea mon[tri-lor, de fapt de latura negativ\ uman\ – [ise reg\se[te [i filosoful Witkiewicz, prinfaptul c\ fantoma la el este doar o meta-for\, un interludiu purt\tor de idei.

B.V.: – Da, reg\sim [i teme favoritelui: opiumul [i alte droguri, limbajul para-doxal, spiritismul. Pentru un regizor textullui este foarte vizual – [i piesa se termin\ca o mimodram\. De[i am f\cut spectaco-lul at`t de repede, eu citisem anteriordespre Witkiewicz, am citit aproape toatepiesele lui, deci nu am plecat doar de laacest text.

R.A: – Pentru un regizor este foarteimportant s\ intre `n atmosfera unui scrii-tor `nainte de a proiecta regia unui text[i, la acest spectacol, s-a v\zut acestlucru. Dar s\ revenim la decizia dumnea-voastr\, pentru c\ e o decizie periculoas\pentru Ateneu.

B.V.: – Prefer s\ plec acum, dup\ o sta-giune cu [ase premiere care au avut publicinteresat, dar s\ termin chiar cu aceast\pies\ a lui Witkiewicz mi se pare foarteinteresant. Totu[i, o s\ merg la primarulIa[ului [i-o s\-i propun s\ revin la Ateneuc`nd sala va fi echipat\.

„Ultima splendoare“ a AteneuluiRuxandra Anton `n dialog cu Beno`t Vitse

Cronici din tranzi]ieTIMPUL6

iulie-august 2005

PAUL DORU MUGUR

„Le roi est mort, vive le roi!“ Istoricvorbind, `n metabolismul unei culturi,manifestele s`nt un fel de infuzii de entu-ziasm juvenil, capabil uneori s\ demarezeun nou ciclu. Ironia face ca ast\zi, c`ndnoutatea a devenit Dumnezeul suprem [iamnezia hiperkinetic\ global\ este p`ineanoastr\ cea de toate zilele, orice revolu]ies\ aib\ efectul paradoxal de a consolidaputerea `mpotriva c\reia se ridic\. Mani-festele s`nt ast\zi, din nefericire, mai de-grab\ strategii de marketing dec`t schim-b\ri de paradigm\. Iat\ dou\ exemple:

Pe 26 iulie 1996, cinci prozatori mexi-cani au publicat Manifestul Crack, lu`nddecizia s\ se desprind\ de tradi]ia „Realis-mului Magic“ [i s\ revin\ la ceea ce ei aunumit „dizlocare estetic\“, multiplicitate[i haos. Unul dintre autorii acestui Ma-nifest Crack folose[te termeni foarte ex-plici]i de inchizi]ie cultural\: „Crackularunc\ la co[ at`t c\r]ile c\rora le datoreaz\ceva c`t [i c\r]ile pe care Crackul le exco-munic\ `n calitate de inchizitor – pentru c\exist\ multe c\r]i care ar putea fi arse f\r\mil\ sau [ans\ de recuperare“.

~n noaptea de 10 spre 11 septembrie1998, doi tineri poe]i români scriu Mani-festul Fracturist, `n care declar\ c\ „frac-turismul este primul model al unei rupturiradicale fa]\ de postmodernism“ [i c\„fracturismul este un curent al celor careexist\ a[a cum scriu, eliminând din poezialor minciuna social\ (…) a celor care nuau speran]e carieriste, al celor care nu per-cep arta ca pe o tranzac]ie social\ iar via]aca pe o afacere din care s\ po]i scoate cu

orice pre] profit“. Cu aceea[i ocazie, ei`ntocmesc o list\ a poe]ilor români pecare-i consider\ fracturi[ti (list\ pe care,evident, se trec [i pe ei) [i afirm\ c\ poe]iigenera]iei optzeci s`nt „jalnici [i ridicoli“,cit`nd `n mod explicit [i dou\ nume dintab\ra advers\.

Logica celor dou\ manifeste estesimpl\ [i dihotomic\. Cu noi sau `mpotri-va noastr\. Alb sau negru. Ceea ce fac ei er\u, ceea ce facem noi e bun. Dac\ vrei s\fii cool, cite[te-ne pe noi [i arunc\-i lagunoi pe \ilal]i. Aceste manifeste s`nt, defapt, reclame.

Nu cred c\ asem\narea numelor loreste `nt`mpl\toare. Crack [i fracturism.Expresii ale unui prezent sincopat. Videoclipuri MTV, remixaje hip-hop [i colaje.Brava noastr\ lume nou\ [i fragmentat\.Cercet\torii vor mai dezbate probabilmult\ vreme de acum `ncolo nuan]elescrierilor lui Derrida dar, cel pu]in `ntr-oprivin]\, Derrida a nimerit-o – decons-truc]ia este sigla perfect\ pentru orice felde manifest.

{i totu[i, departe de afirma]iile furioaseale manifestelor, `n stilul literaturii actua-le are loc o revolu]ie t\cut\. Am numit-oradical cool. Haruki Murakami, FredericBeigbeder, Pedro Juan Gutierrez, MartinAmis, Chuck Palahniuk, Michel Houllebecq,Victor Pelevin, Hanif Kureishi, YokoTawada, Virginie Despentes, Brett EastonEllis, Fernando Vallejo, Adrian Buz, Ionu]Chiva, Claudia Golea, Ioana Baetica,Alexandru Vakulovski,... [i lista mai poatecontinua. Ce au `n comun to]i ace[ti scrii-tori? Personajele lor s`nt adesea outsideri,rebeli, observatori f\r\ iluzii ai societ\]iicontemporane. Nu s`nt cinici, ci doar plic-tisi]i ca detectivii din romanele lui

Raymond Chandler. Beau, fumeaz\, iaudroguri, fac sex, c\l\toresc peste tot prinlume, dar nu s`nt niciodat\ satisf\cu]i sauferici]i. S`nt lucizi [i frustra]i. Sufer\ deinsomnie [i de mizantropie. Uneoriomoar\ f\r\ motiv, ca cele dou\ adoles-cente din Baise moi. Alteori folosescsexualitatea ca o form\ indirect\ de protest`mpotriva unui regim totalitar, asemeneascriitorului cubanez Juan Pedro Gutierrez,sau pleac\ `n c\utarea oii fantastice, capersonajul lui Murakami. S`nt prea obosi]ica s\ mai cread\ `n ceva. Radical cool-uleste stilul neo-noir actual.

Manifestele [i radical cool-ul nu s`ntstrategia cea mai eficient\ de pe pia]a decarte. C\r]ile Sandrei sau ale lui DanBrown nu au fost precedate de nici unmanifest [i `n mod cert nu s`nt radicalcool. Succesul mondial al tizilor Brown sebazeaz\ pe re]ete verificate de milenii. Cea[teapt\ cea mai mare parte a cititorilor dela un roman? Dragoste [i suspans. D\-le cevor. Spune-le povestea. Nu te jena dac\Alexandre Dumas sau Emily Brontë auf\cut-o cu mult `naintea ta, de sute de orimai bine. Arunc\ `n ceaun o teorie aconspira]iei sau o istorioar\ picant\.Men]ine-le aten]ia cu orice pre]!

Istoria literaturii poate fi `mp\r]it\ `npatru perioade delimitate de inova]ii teh-nologice: perioada oral\, perioada manus-criselor, perioda textelor tip\rite [i, respec-tiv, perioada digital\. Se poate argumentac\ apari]ia romanului a fost influen]at\ `nmod direct de inven]ia tiparului de c\treGutenberg. Dac\ acum treizeci de ani,`ntreb\rile se `nv`rteau `n jurul crizeiromanului, acum, dup\ toate experimente-le postmoderniste cu non-linearitatea [idup\ dezvoltarea romanului la un nivel

f\r\ precedent de complexitate, modelulnarativ al sensului `nsu[i [i, respectiv, rele-van]a acestui model pentru noi devinechestionabil\. ~n fond, orice poveste este ominciun\ mai mult sau mai pu]in fru-moas\. O construc]ie artificial\. Poate c\natura real\ a lumii [i a sufletului nostrunu au nimic dintr-o poveste [i, dac\ vrems\ pornim `n c\utarea adev\rului, trebuies\ abandon\m complet modelul narativ.Este oare acest lucru posibil? Exist\ [isensuri non-narative?

Desigur. ~ntreb\rile cele mai pertinente`ns\ s`nt: dac\ modelul narativ al lumii nuduce nic\ieri, care va fi modelul dominant`n era digital\? ~n loc s\ citeasc\, copiiidin ziua de azi prefer\ s\ vad\ un film saus\ se joace pe calculator. Vor mai aveaoare ceva `n comun cu literatura produse-le culturale ale viitorului? Ajuns aici, evit`n mod deliberat labirintul dezbaterilordespre romanul hipertextual, intrigi varia-bile [i literatur\ interactiv\ care agit\ ade-sea cercurile teoreticienilor multimedia.De data asta, voi folosi o scurt\tur\. Ceamai elegant\ demonstra]ie a existen]eisensurilor non-narative este `ns\[i poezia.Iat\ o mostr\ veche de un mileniu:

„Dac\ intelectul este instabil Este cople[it de lume Un om slab `mbr\]i[at de o curv\.

Dac\ mintea se disciplineaz\ Lumea devine o femeie distins\ Care respinge avansurile iubitului ei.“

(Abu Al al Ma`arri, poet sirian, 973-1057)

S`nt convins c\ [i `n viitorul nostrudigital, mai mult sau mai pu]in narativ,poezia va fi acolo, sub o form\ sau alta.

Radical Cool, Suprema]ia Brown[i Cultura Post-narativ\

ANDA MOCULESCU

Voi prefa]a [irul acestor reflec]ii pemarginea volumului de tablete criticeVacan]\ `n infern (Editura „Carte desuflet“, Bucure[ti, 2003) semnat de HoriaGârbea cu ceea ce ar fi trebuit s\ fie `nmod normal o concluzie-confesiune apar-]in`nd exclusiv autorului: „Iubesc poezia,dar observ cu regret c\ nu mai pot s\ m\apropii cu bucurie de cea care apare totmai tumultuos `n presa literar\ [i volumede toate dimensiunile. Nu e neap\ratproast\ cu totul. Ar fi [i imposibil, de[iexist\ tone de poezie proast\. Dar e at`t deprevizibil\!“.

~nc\ de la intrarea `n „cercul de foc“ alpoe]ilor, Horia Gârbea se `ntreab\ mefis-tofelic: „unde c\ut\m poezia?“. GabrielSt\nescu `i r\spunde nu numai unde, ci [ic`nd – „c`nd acas\ nu mai este acas\”(Editura Crater). Titlul lipsit de emfaz\este caracteristic unei dezam\giri n\scutedin dezr\d\cinare, un efect secundar, darinevitabil, pentru un filosof p\r\sit de ilu-zia stabilit\]ii [i a `ntregirii spirituale,„atins de poezie ca de un glon] r\t\cit”,cum frumos scrie Horia Gârbea, el `nsu[ipoet trecut prin antologii.

~l reg\sim, de altfel, `n Mica antologiea poeziei române[ti (Editura Regal\), lafel de lucid ca `n citatul-confesiune cucare ne-am `nceput periplul reflexiv princercurile celor os`ndi]i la literatur\. {i pen-tru c\ antologia realizat\ de Dan-Silviu

Boerescu `l plaseaz\ `ntre Andrei Damian[i Rodica Draghincescu, nu am rezistattenta]iei (doar suntem `n infern, nu?) de asemnala cronicheta sa dedicat\ poetei carem\rturise[te franc: „dragostea e o chestiede antrenament“. {i cum ar putea fi altfelde vreme ce „singur\tatea [i-a aruncat chi-lo]ii `n strad\“, iar poezia „nu poart\ chi-lo]i“ – scene de o violen]\ simbolic\ amin-tind de revolta feministelor din anii ’60?De[i Horia Gârbea declar\ cu aceea[i fran-che]e c\ o prefer\ `n proz\, trateaz\ totu[icu meritat\ aten]ie un comentariu poetic(„Ah, doamn\, am auzit c\ a]i `nfipt unobiect de lux ascu]it pe ambele p\r]i `n

g`tul unui individ care v-a f\cut bandit\?“)conchiz`nd c\ „Rodica Draghincescu esteo poet\ matur\ care refuz\ `n]elepciuneamaturiz\rii [i `[i adun\ toat\ frumoasanebunie `ntr-un singur «Ah!» de o eloc-ven]\ cu g`tul sucit“. ~n fapt, elegantainteroga]ie introspectiv\ extras\ din poe-mele lui Adrian Alui Gheorghe i s-ar po-trivi chiar criticului: „S`nt lucid, dar `mifolose[te la ceva/ luciditatea?”.

{i tot din Adrian Alui Gheorghe neciteaz\, mai concesiv cu lirismul, HoriaGârbea: „cu degetul s\ desenez galeriile/obscure ce duc spre inim\/ c`te nop]i/ c`tenop]i/ c`nt`nd cu saxofoni[tii mor]i/ prin

ierburi/ lipind jum\t\]i de lun\/ pe piep-tu-]i“. ~nclin s\ cred c\ fragmentele alese„din infern“ spun la fel de mult – dac\ numai mult! – despre personalitatea criticu-lui cititor, nu numai despre universul inte-rior al artistului, pentru c\ selec]ia are `n-totdeauna [i un substrat subiectiv. Incon[-tient, alegem ceea ce ne exprim\ cumva.Aceea[i Complicitate (Editura Libra,Bucure[ti) cu poetul se face sim]it\ maijos: „Am cunoscut femeile care ar fi putut/s\ m\ nasc\/ le-am iertat c\ nu au f\cut-o/carnea lor am gustat-o era amar\/ ca pra-ful de lun\ risipit noaptea pe ferestre“.

Incontestabil, secven]ele critice osci-leaz\ `ntre duio[ie ascuns\ [i cerebralitate.Horia Gârbea d\ semne c\ apreciaz\ `nspecial „poe]ii de sintez\“, poezia intelec-tului, subtilitatea lingvistic\ – pe scurt,Nichita Danilov, George Vulturescu [i„poc\itul“ Daniel B\nulescu devenitDaniel al rug\ciunii (nu a[ putea spune lace editur\). Daniel B\nulescu este pozi-]ionat mai ambiguu, de fapt, fiind verigade leg\tur\ c\tre Mihail G\l\]anu, MariusIanu[ [i, `ntr-un fel, Daniel Corbu.

Dar, ca s\ r\m`nem la tonul „epocalip-tic“ (cum ar spune Horia Gârbea), prefers\ `nchei cu viziunea „lunetistului“ de la„Lima, pe malul Potomacului, la mamadracului“ unde „lunetistul“ ochi coco[ulde tabl\ [i trase `n el, crez`nd c-o vede peFecioara Maria `n\l]at\ pe acoperi[. A[as-au n\scut frumoasele versuri: „Nu voimuri la Paris `ntr-o zi cu ploaie/ nu voivedea Parisul am renun]at/ la femeia carede bun\ seam\ m-ar fi convins/ cu un s\rutdin mila public\ s\ mor la Paris `ntr-o zi cuploaie“ (Marian Dr\ghici, Lunetistul &coco[ul de tabl\).

Un sezon `n infern

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

iulie-august 2005

ION BOGDAN LEFTER

Dup\ aproape dou\ decenii de postumi-tate, proza lui Mircea Eliade (stins dinvia]\ pe 22 aprilie 1986) continu\ s\ fiesubapreciat\. Numele autorului e unuldintre cele mai intens vehiculate `n dezba-terile intelectuale – nu rareori furtunoase –din Rom=nia postcomunist\, `ns\ mereudin alte motive, pe alte teme.

~n primul r`nd, ca figur\ de prim plan aexilului postbelic, „recuperat\“ `ntr-o puz-derie de edi]ii, at`t de numeroase, valuri-valuri, `nc`t au produs o „mod\ Eliade“,dar [i un efect de satura]ie.

~n al doilea r`nd, ca personalitate dev`rf `n domeniul istoriei religiilor, savantrecunoscut `n lumea larg\, „exemplu desucces“ pentru o cultur\ care nu `nceteaz\s\-[i cultive un de-acum „tradi]ional“complex al marginalit\]ii, al ignor\rii, alizol\rii, `n fa]a c\ruia reu[ita lui Eliade, ca[i a unor Br=ncu[i, Tristan Tzara, EugenIonescu sau Emil Cioran, e echivalent\ cuo „r\zbunare“ [i – `n fond – cu speran]a.

~n sf`r[it, motivul pentru care Eliade semen]ine practic continuu `n aten]ia public\este actualitatea dezbaterii asupra ideolo-giilor totalitare, acum, c`nd dispari]ia co-munismului a f\cut posibil\ analiza seri-oas\ a ambelor extremisme: cel de st`nga,care nu permisese p`n\ `n 1989 dec`t pre-zentarea sa triumfalist\, [i cel de dreapta,demonizat de comuni[ti, dar f\r\ o ade-v\rat\ „denazificare“, f\r\ deconstruirea [iexaminarea critic\ a surselor sale ideolo-gice, `n special a celor autohtone. Or, ase-meni altor colegi din t`n\ra genera]ii a ani-lor ’30 ai secolului trecut, Eliade a fost unapropiat [i un apologet al Mi[c\rii legio-nare. Episodul, ascuns de el `nsu[i `n dece-niile postbelice, a f\cut obiectul multordiscu]ii, dezv\luiri, justific\ri, degeneratefrecvent `n partizanate fanatice, `n acuza]iivituperante la adresa „denigratorilor“ luiEliade, adic\ a cercet\torilor [i a comenta-torilor care-[i propun analiza calm\, f\r\prejudec\]i [i f\r\ menajamente, a respec-tivei dimensiuni a biografiei autorului.

Dup\ cum se vede, `n aceste dezbateriaprinse nu e nici o clip\ vorba despre pro-zatorul Mircea Eliade. Opera acestuia dinurm\ e recuperat\ mai discret, `n c`te unstudiu istorico-literar sau `n c`te un manual[colar, unde se discut\ – de pild\ – despreMaitreyi ca „roman de dragoste“. Cu altecuvinte, f\r\ s\ fie ignorat, prozatorulr\m`ne – cum spuneam – subapreciat.

Pierderea nu e mic\, de vreme ceMircea Eliade este – de fapt – unul dintrecei mai valoro[i prozatori rom=ni. Asupracriticii postbelice, prestigiul savantului derenume interna]ional a avut o influen]\ in-hibitiv\. La fel, evalu\rile mai vechi, dinanii ’30-’40: nici E. Lovinescu, nici mai-tine-rii s\i colaboratori Pompiliu Constantinescu,{erban Cioculescu, Vladimir Streinu sauTudor Vianu n-au apreciat la superlativ[irul abundent de romane pe care Eliadele-a publicat `n anii ’30: Isabel [i apelediavolului (1930), amintitul Maitreyi(1933), ~ntoarcerea din rai (1934), Lumi-na ce se stinge (1934), {antier (jurnalulpublicat ca „roman indirect“, 1935),

Huliganii (1935), Domni[oara Christina(1936), {arpele (1937), Nunt\ `n cer(1938), Secretul doctorului Honigberger(1940). Mai mult (sau mai pu]in!) dec`tat`t, G. C\linescu `l proclama `n Istorialiteraturii rom=ne de la origini p`n\ `nprezent (1941) lipsit de „talent literar“. ~nmare m\sur\ „c\linescian\“, critica anilor’60-’70 a preluat [i a men]inut atare ima-gine sau, dac\ i-a apreciat – bun\oar\ –nuvelele, tot nu l-a „promovat“ `n primulr`nd al prozatorilor autohtoni. Iar capodo-pera lui Eliade, Noaptea de S=nziene, nu erecunoscut\ ca atare `n c`mpul istorieinoastre literare. Un statut aparte au „scrie-rile personale“ ale autorului, jurnalul [imemoriile, recuperate [i ele `n circuitullecturii dup\ 1990 [i considerate printrecele mai importante `n genul lor la noi.(Vezi [i comentariul meu asupra dificult\-]ilor recept\rii lui Mircea Eliade ca scriitor`n Contrapunct, 1991, [i `n Scurt\ istorie aromanului rom=nesc (cu 25 de aplica]ii),Editura Paralela 45, 2001.)

***

Nuvelistica a avut – vas\zic\ – o soart\ceva mai bun\. A [i beneficiat de edi]ii„miraculoase“ ap\rute `n plin comunism,`n momente `n care responsabilii ideolo-gici ai regimului au permis publicarea c`-torva c\r]i ale unor autori exila]i `nainte de1947, deci nu ca „fugari“ din „lumeanou\“ instaurat\ `n ]ar\ pe model sovietic.Fie pentru a trasa linii de continuitate, `nton cu na]ionalismul `n paradoxal\ cre[te-re al unui sistem esen]ialmente interna]io-nalist, care sus]inea c\ extrema dreapt\ edu[manul cel mai periculos, fie pentru c\ aexistat inten]ia „seducerii“ lui Eliade [i aaducerii lui `n vizit\ acas\, ceea ce ar fiputut fi o important\ victorie propagandis-tic\ (detaliile acestui proiect se cunosc), `n1969 [i `n 1981 au ap\rut la Bucure[tidou\ edi]ii de nuvele: La ]ig\nci [i alte po-vestiri (1969) [i ~n curte la Dionis (1981).De asemenea, din opera savantului s-aupublicat Aspecte ale mitului (1978), De laZalmoxis la Gengis Khan (1980) [i Istoriacredin]elor [i ideilor religioase (1981).Dup\ moartea lui Eliade, lucrurile au mersmai u[or, recuper\rile continu`nd cu c`tevaromane: Maitreyi [i Nunt\ `n cer, reedita-te laolalt\ (1986), sau Romanul adoles-centului miop (inedit, 1989), alte texteap\r`nd `n revistele vremii (vorbesc mereudespre publica]ii din ]ar\). Abia dup\ 1990– valul de reedit\ri [i traduceri despre caream vorbit.

Culegerea din 1969 l-a readus pe pro-zator `n con[tiin]a publicului [i a criticiirom=ne[ti, reunind nuvelele („microroma-nele“) de dinainte de r\zboi (Domni[oaraChristina, {arpele, Secretul doctoruluiHonigberger, Nop]i la Serampore) cu celepostbelice (La ]ig\nci etc., minus romanulNoaptea de S=nziene, care ap\ruse `n tra-ducere francez\, `n 1955; a fost tip\ritpentru prima oar\ `n rom=ne[te `n 1971, laParis). Pentru ca ~n curte la Dionis, `n1981, s\ ofere `n plus aproape `ntregul setde texte scrise la sf`r[itul anilor ’60 [i `nanii ’70 (cele interbelice fiind acum l\satedeoparte). Retip\rirea la [ir, dup\ 1990, aromanelor de tinere]e [i a Nop]ii… n-a maiavut efect. Eliade a r\mas acceptat canuvelist de v`rf, f\r\ acces `ntre „mai-marii“ prozei rom=ne[ti, romancierii. ~nanii care vin, imaginea se va echilibra cusiguran]\. (Dintre comentatorii prozei luiEliade, se cuvin men]iona]i, din exilul ro-m=nesc, Monica Lovinescu, Virgil Ieruncasau Ioan Petru Culianu, iar din ]ar\ – SorinAlexandrescu, `ngrijitorul edi]iei din1969, Sergiu Pavel Dan, Eugen Simion,

Marian Papahagi, G. Dimisianu [i mul]ial]ii, p`n\ la monografi[ti recen]i, autori aiunor studii publicate `n ultimii ani, pre-cum Gheorghe Glodeanu, Matei C\lines-cu sau {tefan Borbly.)

***

Nuvelistica postbelic\ este – da! – deexcep]ional nivel.

„Proz\ fantastic\“, s-a spus `n repetater`nduri. Dar o „proz\ fantastic\“ foartepersonal\, original\ prin „teza“ ei, aceea[ica [i `n opera savantului: sacrul se ascun-de – sau se str\vede – `n profan, existen]amodern\ o reia pe cea str\veche, via]acotidian\ e compus\ din gesturi care s-aumai f\cut, din situa]ii care s-au mai petre-cut. Miturile [i credin]ele religioase presu-pun acest\ dualitate: raportarea perma-nent\ a prezentului la un trecut al „`ncepu-turilor“, al „`ntemeierii“, al „r\d\cinilor“.Eliade a sus]inut `n nota]ii din jurnal [i `ninterviuri c\ a scris literatur\ „uit`nd“ isto-ria religiilor, c\ – adic\ – n-a urm\rit s\-[iilustreze prin proz\ opera [tiin]ific\; darnici nu se poate imagina o delimitare net\,o ruptur\ `ntre cei „doi“ autori. Dimpo-triv\, textele de fic]iune reiau scenarii mi-tice [i le deghizeaz\ `n nara]iuni contem-porane, `n subiecte rom=ne[ti (toat\ prozasa, inclusiv jurnalul, fiind scrise – se [tie –`n limba matern\, `n timp ce studiile sa-vante ale deceniilor de exil au fost redac-tate, `n principal, `n francez\ [i englez\,uneori [i `n alte limbi de circula]ie, pre-cum italiana sau germana).

Originalitatea despre care am vorbit erezultatul deliberatei ambiguiz\ri a prozei,p`n\ aproape de limita incomprehensibilu-lui: nu putem `n]elege efectiv, integraldespre ce e vorba, de[i sim]im c\ se petreclucruri importante, profunde, extraordina-re, aflate `n imediata, ame]itoarea proxi-mitate a unor mari, esen]iale mistere aleexisten]ei, ale lumii. Acest efect e ob]inutprin fragment\ri [i incertitudini introdusepe ambele planuri aflate `n rela]ie. ~n ceprive[te miturile, simbolurile oculte, sce-nariile ini]iatice, sensurile tainice, ele s`nt„sparte“ [i nu se mai pot reconstitui. Lar`ndul ei, nara]iunea, povestea propriu-zis\, avanseaz\ dup\ o logic\ neliniar\:fragmentat, cu schimb\ri de planuri, cusalturi `nainte [i `napoi `n timp, cu stranii,inexplicabile relu\ri de situa]ii sau dereplici. Procedeele curente ale literaturiifantastice s`nt asumate [i apoi diluate, sf\-r`mate, p`n\ c`nd secven]ele nu se mai `m-bin\ perfect, l\s`nd fire necontinuate, co-nexiuni nef\cute, sugestii vagi, f\r\ certi-tudinea c\ lucrurile despre care s-ar p\reac\ e vorba s-au [i `mplinit. Finalmente, a[descrie nuvelistica lui Eliade drept – pe deo parte, din punct de vedere tehnic – „pro-z\ fantastic\ lacunar\“ [i – de pe alt\ parte,la nivelul semnifica]iilor – drept foarte„filozofic\“, mai „filozofic\“ dec`t mediagenului. Literar vorbind, efectul acesteisuprema]ii a ambiguit\]ii e de multe ori(repet calificativul) excep]ional: pove[tilecare se pierd `n confuzie [i misterele ne-dezlegate p`n\ la cap\t s`nt extrem de efi-ciente estetic, d`nd senza]ia de bog\]ie fas-cinant\, entuziasmant\ a sensurilor `ntre-z\rite printre r`nduri. Fire[te, tenta]ia „her-meneutic\“ e mare, iar identificarea mitu-rilor, a referin]elor livre[ti e obligatorie;dar excesul de interpretare se poate dovediinadecvat, iar decriptarea integral\, f\r\rest, a prozelor risc\ s\ le rateze tocmaimisterul, partea cea mai subtil\ [i maiimpresionant\.

***

Iat\ – de pild\ – c`teva dintre pieselede virtuozitate ale maturit\]ii t`rzii: Lestrois Gr=ces, {an]urile, Ivan, Uniforme degeneral [i Tinere]e f\r\ tinere]e, scrise`ntre 1971 [i 1976. ~n toate cazurile, auto-rul alege c`te o situa]ie epic\ neobi[nuit\,ie[it\ cu totul din banalitatea cotidianului:straniul experiment de conversie a cance-rului `n `ntinerire, [i anume prin „autore-generare“, `nc`t s\ ajungem la propriu la o„tinere]e f\r\ b\tr`ne]e“ – `n Les troisGr=ces; comoara b\nuit\ de un b\tr`n, darniciodat\ revelat\, de[i, `n pragul mor]iiaceluia, tot satul o caut\ – `n {an]urile;taina soldatului sovietic muribund, care nule mai poate `mp\rt\[i nimic celor din jur,dar se crede c\ ar proiecta asupra lor noro-cul – `n Ivan; teatrul ca „punere `n scen\“a misterului existen]ei [i ca poart\ c\trereaducerea `n preajm\ a spiritelor celordisp\ru]i, atunci c`nd le `mbraci vechilecostuma]ii – `n Uniforme de general;„muta]ia“ sau „procesul de muta]ie“ sufe-rit(\) de personajul ars de tr\snet [i `nzes-trat astfel cu facult\]i paranormale, glisant`n timpuri diferite – `n Tinere]e f\r\ tine-re]e. Personajele s`nt invariabil plasate `nsitua]ii-limit\: boal\, accident, agonie,moarte. ~n loc s\ se resimt\ [i tonusul s\ lescad\, cei `n cauz\ – dimpotriv\ – cap\t\sau li se b\nuie puteri sporite, p`n\ la vi-zionarismul protagonistului din Tinere-]e…, „mutant care anticipeaz\ existen]aomului postistoric“ (Eliade anticip`nd ast-fel, cu mai bine de un deceniu, „postisto-ria“ din 1989 a lui Francis Fukuyama!).Peste tot, efectul e de mare stranietate,nelini[titor, impresionant.

~ntre ele, Les trois Gr=ces e o capodo-per\. Textul dezv\luie utopia doctoruluiAurelian T\taru, care g`nde[te medical,dar [i filozofic [i religios la o solu]ie destopare a `mb\tr`nirii, v\z`nd `n cancerpartea a[a-zic`nd bun\, [i anume capacita-tea corpului de proliferare. El va `ncercaatunci, dup\ ce partea negativ\, de boal\, aprocesului, e rezolvat\, s\ reactiveze capa-citatea de multiplicare a celulelor, ajun-g`nd la „autoregenerare“. Cele trei femeioperate de cancer, deci vindecate, `i devinpaciente, iar el le face s\ r\m`n\ tinere.Din p\cate, doar pe jum\tate, fiindc\ ex-perimentul e `ntrerupt de autorit\]ile co-muniste (dimensiunea politic\ a prozeieliade[ti postbelice – discutat\ doar de cri-tica din exil, `n anii ’70-’80, ignorat\ as-t\zi – fiind vizibil\ [i `n alte nuvele, ca [i`n Noaptea de S=nziene). Ca urmare, su-pravie]uitoarea pe care o vedem la final,Euphrosyna Mincu (Frusinel), `mb\tr`nit\,b\tr`n\ de [aptezeci de ani, cum apare lau[a lui Filip Zalomit, fost amic al doctoru-lui T\taru, e totu[i t`n\r\ jum\tate de an.A[a i se `nf\]i[ase celui din urm\, `n p\du-rea `n care acesta, doctorul T\taru, `[i g\-sise sf`r[itul, c\z`nd accidental sau – poate– vr`nd s\ `ncheie conturile, din momentce `[i v\zuse utopia cu ochii. Alternan]adintre tinere]e [i b\tr`ne]e reia mitulPersephonei, care-[i `mparte via]a `ntreP\m`nt [i Infern (referin]a apare `n text).Ideea r\sturn\rii `n benign a prolifer\riiorganice maligne e extraordinar de intere-sant\, infuzat\ – `n plus – cu sugestii filo-zofice privitoare la via]\, moarte, destin.Totul dezv\luit treptat, `ntr-un scenariupoli]ist („mili]ist“) „lacunar“, creator detensiune narativ\ [i, la final, o dat\ cuapari]ia b\tr`nei/ tinerei Frusinel/Persephone – tulbur\tor.

Pe scurt: un prozator de (re)citit [i de(re)valorizat. Foarte sus…

Scurt\ introducere la nuvelistica lui Mircea Eliade

EseuTIMPUL8

iulie-august 2005

RADU ANDRIESCU

Exemplele pe care le-am folosit `n seriade eseuri publicate `n ultimii doi ani `naceast\ revist\ s`nt din zona `n care avan-garda se metamorfozeaz\ `n curent domi-nant, prin urmare punctul `n care alterna-tiva se contope[te cu `nsu[i centrul `mpo-triva c\ruia s`nt `ndeob[te canalizate ener-giile creative [i resursele teoretice alemarginii. Am ales astfel de exemple deoa-rece `n dou\ dintre zonele literaturii discu-tate (cea rus\ [i cea român\) schimbareade paradigm\ literar\, pus\ sub semnulpostmodernismului, a coincis cu schimba-rea de paradigm\ social\ [i politic\, iaracest lucru a dus la modificarea brusc\ araporturilor de for]\ dintre centru [i margi-ne, p`n\ la inversarea total\ a polarit\]iiacestui binom. ~n plus, cea de-a treia lite-ratur\ luat\ ca exemplu, cea american\,care este un punct de referin]\ pentru pri-mele dou\ (vezi influen]a experimentali[-tilor de tipul lui Cage asupra conceptua-li[tilor ru[i sau influen]a Genera]iei Beatasupra lunedi[tilor români), s-a bucurat decadrul istoric propice pentru ca valuri suc-cesive de „marginali“ s\-[i g\seasc\ un loccentral `n istoria literaturii ultimilor cinci-zeci de ani. Poezia limbajului, discutat\ pelarg `n c`teva din aceste eseuri, ilustreaz\doar ultima dintr-un lung [ir de glis\ri aleperiferiei spre centru.

Elementele care unesc toate aceste ten-din]e ale unor literaturi pe care le-am con-siderat exemplare pentru o ax\ est-vest pecare ne plas\m [i noi, `ntr-o pozi]ie me-dian\, nu s`nt foarte numeroase. ~ntreacestea, singurul care pare a fi un factor deuniversalizare a unor fenomene literare cuo specificitate extrem de marcat\ este `n-cercarea unor poe]i, critici sau antologato-ri de a subsuma aceste fenomene paradig-mei postmoderne.

Modul cum este folosit acest termendifer\ `ns\ foarte mult de la o literatur\ laalta, ajung`ndu-se la o total\ incompatibi-litate `ntre accep]iile care i se dau. Nici `ninteriorul aceleia[i literaturi nu exist\ unacord absolut asupra felului cum ar trebui`n]eles acest termen [i fenomenul pe care`l denot\. Uneori, termeni care circul\ defoarte mult\ vreme, cum ar fi avangard\,s`nt folosi]i alternativ. Alteori (destul dedes, `ntr-o pia]\ literar\ extrem de compe-titiv\, `n care scriitorului i se cere s\-[iprecizeze poetica, pentru a fi trecut `ncategoria privilegiat\ a deschiz\torilor dedrum), s`nt lansa]i termeni noi, termenicare se suprapun, `ntr-un fel sau altul,peste cel cu o valoare generic\ mai pro-nun]at\, „postmodernism“1. S`nt `ns\ [i si-tua]ii `n care `ntreaga teorie a postmoder-nismului este fie refuzat\, fie evitat\ `ntr-odiscu]ie pe marginea poeziei. Postmoder-nismul francez, spre exemplu, este unul aleseului filozofic, sociologic, antropologicetc. Atunci c`nd g`ndim „postmodernismfrancez“, g`ndim Jean-François Lyotard,Jacques Lacan, Jacques Derrida, JuliaKristeva, Jean Baudrillard, MichelFoucault. Excep]ia este, `ntr-o oarecarem\sur\, Raymond Federman. Dar [i im-pactul s\u asupra poeziei franceze a fost,din nefericire, nesemnificativ. Plec`nd `nStatele Unite dup\ cel de-al doilea r\zboi

mondial, el a c\zut `n falia cultural\ dintrepoezia american\ [i cea francez\, nereu-[ind nici s\ dea cu adev\rat via]\ unei poe-zii franceze postmoderne, nici s\ fie inclus`n antologiile de poezie american\ post-modern\.

Poezia francez\ func]ioneaz\, `n ceamai mare m\sur\, f\r\ a ]ine cont de teoriicare au pornit, `n mod paradoxal, din spa-]iul cultural francez. Chiar dac\ anii ’70 –anii din preajma manifest\rilor studen]e[ticare au culminat cu izbucnirile violentedin ’68 – au fost anii unei „genera]ii `nblugi“, nu a existat o recuperare a acesteiade c\tre teoria postmodern\, a[a cum s-a`nt`mplat `n Statele Unite cu Genera]iaBeat, [i nici m\car nu am putea vorbi des-pre un proiect `nchegat cum este, `n mareparte, cel al optzecismului românesc.

Postmodernismul literar britanic oco-le[te, [i el, `n mare parte, poezia. Dac\ pen-tru proza britanic\ exist\ exemple notorii,cum ar fi cel al lui John Fowles, `n poezies`nt discutate mai mult influen]ele „«post-modernismului» american“ (cu ghilimele-le de rigoare) asupra poeziei britanice2.

Antologiile britanice prefer\ s\ operezecu no]iuni mai vagi, cum ar fi cea de „poe-zie contemporan\ britanic\“, ceea ce lepermite s\ evite clasific\ri riscante. O ast-fel de antologie este The Penguin Book ofContemporary British Poetry3. De pecoperta a patra a acestei c\r]i afl\m c\ `npoezia contemporan\ britanic\ se combin\„interesul pentru narativitate, pl\cereametaforei [i vioiciunea spiritual\ post-mo-dernist\“. Aceast\ caracterizare sumar\,pe trei puncte (narativitate, metafor\,vioiciune spiritual\) se suprapune doarpar]ial peste ceea ce se `n]elege prin post-modernism `n cele trei literaturi discutatemai sus. Narativitatea este postmodern\ lanoi, dar e „dep\[it\“ [i „reac]ionar\“ pen-tru optzeci[tii postmoderni americani. Pl\-cerea metaforei este modern\, deci discre-ditat\, la noi, (cu toate c\, dup\ cum amar\tat `ntr-unul dintre eseuri4, e folosit\intens de postmodernii canonici) [i carac-teristic\ „metafori[tilor“ [aizeci[ti, la ru[i.„Vioiciunea spiritual\“, deci jocurile tex-tuale erudite [i inteligente, definesc foarteclar „post-modernismul“ nostru, dar f\r\cratima inserat\ de antologatorii britanici.De altfel, tinerii poe]i români ai anilor ’00,alergici la literatura care-[i g\se[te inspi-ra]ia `n c\r]i, nu `n realitatea imediat\, vorrefuza acest tip de „vioiciune spiritual\“[i, `n cele din urm\, `ntreaga teorie post-modern\.

Faptul c\ postmodernismului `i s`ntatribuite tr\s\turi at`t de diferite, uneori in-compatibile, ne readuce la problema defi-nirii sale. Dup\ cum am ar\tat deja5, tinds\ `nclin spre o defini]ie care s\ poat\ fiaplicat\ cu succes poeziei actuale, nu lite-raturii sau artei `n general, [i care s\ pun\accentul mai pu]in pe stil [i mai mult perela]ia dinamic\ dintre curentul dominantal unei anumite perioade [i alternativelecare `l asalteaz\. A[a cum am ar\tat deja, oasemenea defini]ie este cea oferit\ de PaulHoover `n Poezia postmodern\ ameri-can\6, singura `ncercare semnificativ\ de areuni, `n acela[i volum, toate alternativelesuccesive din poezia american\ a ultime-lor decenii. Aceast\ defini]ie, `ns\, chiardac\ prinde un element esen]ial pentru `n-]elegerea postmodernismului, [i anumefaptul c\ este vorba de un fenomen dina-mic, care propune `n permanen]\ o viziuneprospectiv\ asupra literaturii, are [i nea-junsul c\ nu clarific\ rela]iile dintre post-modernism [i avangard\. Drept conse-cin]\, nu poate fi trecut\ cu vederea nicip\rerea unui critic cum ar fi Mutlu KonukBlasing7, care afirm\ c\ poezia multoradintre „postmodernii“ americani – filiera

olsonian\ sau poe]ii limbajului, spreexemplu – ar fi mai cur`nd manifestarea u-nui modernism t`rziu, care confer\ formeivalen]e semantice [i ideologice majore.

O defini]ie a postmodernismului pre-cum cea a lui Hoover este util\, dar rolulcare-i este atribuit postmodernismului estecel al avangardelor, `n general. O aseme-nea l\rgire a defini]iei este absolut nece-sar\ pentru experien]a literar\ american\,`n care mi[c\ri de avangard\ par a se na[teperiodic, sub diferite forme, av`nd `ns\,toate, r\d\cini `n „alternativele“ primeijum\t\]i a secolului trecut. De fapt, se poa-te spune c\ „alternativa“ a virusat `n per-manen]\ curentele „oficiale“, virusul fiindadus, pe vapor, din Europa. Cubofuturi[tiiru[i sau letri[tii au debarcat `n State doarsimbolic, l\s`nd o mo[tenire foarte impor-tant\, pe care poe]ii limbajului o vor recu-noa[te deschis. Suprareali[tii, dadai[tii, audebarcat nu doar simbolic, ci [i fizic,l\s`ndu-[i amprenta asupra poeziei experi-mentale din Statele Unite [i Canada.

~n acela[i timp, o poezie a experimen-tului continua s\ fie practicat\ [i `n Euro-pa. Dac\ `n unele cercuri artistice de pesteocean, considerate azi postmoderne, eraupromovate tehnici experimentale, de lacolajul lui William Burroughs la „metode-le non-inten]ionale“ ale lui Jackson MacLow sau de la „textul g\sit“ al lui JohnCage la „poemul-discu]ie“ al lui DavidAntin, f\r\ a mai aminti `ntregul flux deexperimente al mi[c\rii FLUXUS („Con-cept Art“, „anti-art\“, „improviza]ii“,„dezastre naturale“ etc.8), `n Europa expe-rimentul de tip avangardist era `nc\ viuprin mi[c\ri cum ar fi OULIPO `n Fran]a9,CoBrA `n nordul Europei10 sau post-futu-rismul `n Italia11, pentru a nu men]ionadec`t c`teva dintre cele mai cunoscute.Ceea ce frapeaz\ este faptul c\ avangarde-le – sau post-avangardele – europene s`nt`ngem\nate cu mi[c\ri catalogate ca post-moderne peste ocean. Mai mult, dup\ cumam v\zut, `n `ncercarea de a extinde aria sade cuprinderere, postmodernismul estedefinit `n termeni care i s-ar potrivi perfect[i avangardei. Acesteia `i revine rolul de aopune rezisten]\ ideologiilor dominante [ide a propune solu]ii alternative.

Cum se explic\ atunci c\ avangardelepoetice ale celei de-a doua jum\t\]i a seco-lului trecut au fost recuperate de postmo-dernism `n Statele Unite, `n timp ce cultu-rile europene au p\strat o oarecare rezerv\at`t fa]\ de poezia cu caracter experimen-tal c`t [i fa]\ de posibilitatea reconsider\riiacesteia prin prisma teoriei postmoderne?

Cel mai important motiv pare a fi con-tiguitatea: apropierea prea mare, `n timp [ispa]iu cultural, a artei europene din ceade-a doua jum\tate a secolului XX fa]\ deavangardele tradi]ionale. Imaginea v`rte-jului de contest\ri spectaculoase de la`nceputul secolului trecut nu a avut timppentru a se [terge din memoria colectiv\ aomului de cultur\ european. Prin urmare,avangardele care se n\[teau `n timpul [idup\ cel de-al doilea r\zboi mondial (le-trismul, la `nceputul acestuia, `n 1942,CoBrA, c`]iva ani dup\ `ncheierea sa, `n1948, OULIPO ceva mai t`rziu, `n 1960etc.), nu au fost percepute ca un fenomenabsolut nou, plasat `ntr-o alt\ paradigm\dec`t cea a modernismului, ci ca o conti-nuare logic\ a unor c\ut\ri [i fr\m`nt\ricare s`nt, `n fond, sinonime cu ideea deart\ `n general.

1 Vezi propunerile criticilor sau poe]ilor români,transmodernism, antimodernism, antropocentrismetc., sau cele trei curente principale ale poeziei ruserecente, metarealism, prezentism [i conceptualism,care pot fi considerate ca fenomene specifice litera-turii ruse sau, a[a cum `ncearc\ Mihail Epstein s\fac\, prin prisma teoriei postmoderne. Nici poe]ii

limbajului nu fac, de altfel, prea des apel la acestposibil numitor comun al poeziei recente, prefer`nds\-[i contureze propria teorie [i s\-[i promoveze idei-le [i mi[carea pe care acestea au generat-o ca feno-men de sine st\t\tor.

2 Spre exemplu, Joe Francis Doerr scrie `ntr-ocronic\ despre influen]ele „postmodernismului“american asupra britanicului Tom Pickard (mai pre-cis, inflexiuni din Creeley), a[a cum se manifest\ ele`ntr-o carte ap\rut\, de altfel, `n Statele Unite – Holein the Wall, Flood Editions, Chicago, 2002.

3 Blake Morrison, Andrew Motion, coordonatori,The Penguin Book of Contemporary British Poetry,Penguin Books, Harmonsworth, Middlesex, 1982.

4 „‘Piatra p\trat\ a nop]ii’ [i ‘optzecismulesen]ial’ “, Timpul, 11/2003, p. 8.

5 „Spiritul prospectiv al poeziei postmoderneamericane“, Timpul, 2/2004, p. 9.

6 „Aceast\ antologie nu reflect\ postmodernismulca pe un stil unic care porne[te de la Cantos-urile luiPound pentru a ajunge la poezia limbajului; postmo-dernismul este, mai cur`nd, un proces continuu derezisten]\ fa]\ de ideologiile dominante.“ (PaulHoover, Postmodern American Poetry. A NortonAnthology, W.W. Norton & Company, New York /London, 1994.)

7 Mutlu Konuk Blasing, Politics and Form inPostmodern Poetry. O’Hara, Bishop, Ashbery, andMerrill. Cambridge University Press, 1995.

8 ~n 1960, artistul grafic de origine lituanian\George Maciunas a fost rugat s\ coordoneze unnum\r al revistei literare Beatitude East, num\r careavea s\ includ\ „concept art“ [i tot ceea ce consideraMaciunas c\ era semnificativ pentru arta aceluimoment. ~n cele din urm\ antologia, definitorie pen-tru FLUXUS, a cuprins „chance operations conceptart anti-art indeterminacy improvisation meanin-gless work natural disasters plans of action storiesdiagrams Music poetry essays dance constructionsmathematics compositions“. Arti[tii antologa]i erauGeorge Brecht, Claus Bremer, Earle Brown, JosephByrd, John Cage, David Degener, Walter De Maria,Henry Flynt, Yoko Ono, Dick Higgins, ToshiIchiyanagi, Terry Jennings, Dennis, Ding Dong, RayJohnson, Jackson Mac Low, Richard Maxfield,Robert Morris, Simone Morris, Nam June Paik,Terry Riley, Diter Rot, James Waring, EmmettWilliams, Christian Wolff [i La Monte Young. ~n1961, `nainte ca antologia s\ fie tip\rit\, Maciunas,`nglodat `n datorii, a trebuit s\ plece `n Germania.Aici, el a organizat o serie de concerte, invit`nd arti[tide peste ocean [i fiind `n permanen]\ o punte deleg\tur\ `ntre avangardele celor dou\ continente.

9 Cuv`ntul „Oulipo“ este un acronim [i vine de la„Ouvroir de littérature potentielle“ (Atelier de litera-tur\ poten]ial\). Grupul a fost fondat `n 1960 de c\trescriitorul Raymond Queneau [i matematicianulFrançois Le Lionnais. OULIPO `[i propunea s\ ex-ploreze posibilit\]ile care se deschid literaturii atuncic`nd s`nt stabilite anumite proceduri restrictive arbi-trare, de preferin]\ proceduri care s\ poate fi traduc-tibile `n termeni matematici. Al]i membri ai grupuluiau fost Claude Bérgé [i Georges Perec. Scriitorul ita-lian Italo Calvino, unul dintre cei mai importan]i pro-zatori postmoderni europeni, a fost [i el atras de ex-perimentele arti[tilor francezi. Singurul scriitor ger-man al grupului a fost Oskar Pastior, care s-a n\scutla Sibiu, `n 1927. „Metodele non-inten]ionale“ ale luiJackson Mac Low, unul dintre arti[tii inclu[i printrepostmodernii americani, amintesc de tehnicilearti[tilor de la OULIPO.

10 CoBrA, o mi[care `nfiin]at\ `n noiembrie 1948[i care nu a supravie]uit dec`t trei ani, p`n\ `n 1951, afost o plac\ turnant\ `ntre avangardele primeijum\t\]i a secolului [i arta experimental\ a celei de-adoua. Grupul a luat na[tere pe 8 noiembrie ’48 `ntr-ocafenea din Paris, iar membrii fondatori erau arti[tiiplastici Asger Jorn (Danemarca) [i Constant(Olanda), precum [i scriitorul belgian ChristianDotremont. Numele grupului este un acronim formatdin primele litere ale ora[elor din care proveneau ceitrei arti[ti: Copenhaga, Bruxelles [i Amsterdam.Chiar dac\ activitatea grupului a fost mai important\`n domeniul artelor plastice (pictur\, sculptur\, cera-mic\), ideologia pe care a promovat-o s-a f\cutsim]it\ [i `n poezie. Mul]i dintre arti[tii ai c\ror numeau fost asociate cu CoBrA au avut o carier\ inter-na]ional\ str\lucit\ [i dup\ `ncetarea activit\]ii grupu-lui, ceea ce-l plaseaz\ pe acesta din urm\ la grani]adintre avangardele tradi]ionale [i mi[c\rile alternati-ve ale ultimilor cincizeci de ani.

11 Mimmo Rotella, Arrigo Lora Totino [iMauricio Nannucci s`nt trei dintre poe]ii italieni careau f\cut experimente cu „poezia sonor\“. Experi-mente similare aveau `ns\ loc [i `n alte ]\ri europene,put`nd fi aminti]i francezul Henri Chopin, unul dintreprimii care au abordat aceast\ direc]ie, Bob Cobbing[i Paula Claire (Marea Britanie), Herman Damen,Paul de Wee, Gerrit Pleiter, Gust Gils, Tera de MarezOyens, Greta Monach, Michael Gibbs (care s-a n\s-cut `n Marea Britanie, dar tr\ie[te `n Olanda; Gibbs adezvoltat o poetic\ a combina]iilor aleatorii care `lplaseaz\ pe linia dintre dadai[ti [i postmodernulJackson Mac Low), precum [i mul]i al]i arti[ti dinrestul Europei, cum ar fi membrii GrupuluiFylkingen pentru Arte Lingvistice, din Suedia.

Avangard\ [i postmodernism

O istorie fundamental\ acomunismului rom=nesc

La volumul Stalinism pentru eterni-tate. O istorie politic\ a comunismuluirom=nesc (Polirom 2005, trad. deCristina Petrescu [i Drago[ Petrescu),Vladimir Tism\neanu a lucrat mai binede un sfert de veac. Dup\ cum m\rturi-se[te `n „Introducere“, `nc\ din anii[aptezeci ai secolului trecut, c`nd seafla `n Rom=nia, a `nceput (mai `nt`i caun hobby, mai apoi tot mai con[tient deimportan]a unei astfel de `ntreprinderi)s\ adune date despre „episoadele mis-terioase ale comunismului rom=nesc“,despre afacerile l\sate `n penumbr\ [iconflictele din s`nul partidului comu-nist, despre evolu]iile uneori suprinz\-toare ale figurilor sale marcante (pre-cum Gheorghe Gheorghiu-Dej,Lucre]iu P\tr\[canu, Ana Pauker, IosifChi[inevski, p`n\ la so]ii Ceau[escu).Dup\ plecarea `n Occident, autorul s-aconvins de necesitatea de a oferi o ase-menea sintez\ documentat\, care reu-[e[te o performan]\ deloc la `ndem`n\:s\ transforme un material abominabil`ntr-o lectur\ captivant\, totul cu o ri-goare ce lipse[te multora dintre lucr\-rile noastre [tiin]ifice. Elaborarea aces-

tei c\r]i impresionante prin informa]ie[i putere de analiz\ a fost, spuneVladimir Tism\neanu, dificil\ nu nu-mai datorit\ variatului material ce tre-buia st\p`nit [i efortului de obiectivarece se impunea, ci [i din pricina nenu-m\ratelor piedici `nt`mpinate `n docu-mentare. Arhivele din Rom=nia s`nt`nc\ dificil de consultat (`n condi]iileexisten]ei unei legisla]ii care nu permi-te accesul „oficial“ la documente mairecente de treizeci de ani), iar mul]i„actori politici de dup\ 1989“ au dep\zit secrete de familie [i, atunci, `n-t`mpin\ cu ostilitate cercet\rile de acestfel. Cum ne-am obi[nuit deja, birocra-]ia este `nvins\ prin „`nc\p\]`narea“cercet\torului [i punerea `n mi[care a„rela]iilor personale“.

~mbin`nd „analiza comparat\ de tipistoric“ cu studiul biografiilor culturale[i politice, f\c`nd apel la interviuri [idocumente personale („Am adunat sutede pagini de scrisori de la oameni aso-cia]i cu drama prezentat\ `n aceast\carte“), autorul a mai avut de surmon-tat o dificultate: trebuia s\-[i p\streze `npermanen]\ un ochi critic, s\ verificefiecare informa]ie din mai multe surse,pentru a reduce c`t mai mult „efectuldistorsionant al memoriilor autojustifi-catoare“. ~n final, `n cele [apte capitoleale volumului (`nso]ite de o introduce-re [i un epilog), Vladimir Tism\neanureu[e[te s\ recompun\ un tablou veri-dic, s\ `nsufle]easc\ figurile acelorvremi (ferindu-se de caricaturiz\rile fa-cile), s\ disece minu]ios acest meca-nim aproape kafkian. Cred c\Stalinism pentru eternitate. O istoriepolitic\ a comunismului rom=nesceste o lectur\ obligatorie pentru foartemul]i dintre noi.

(A.C.)

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

iulie-august 2005

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

DORIS MIRONESCU

O lucrare care vine s\ umple un „golistoric“ `n domeniul imagologiei esteaceea a universitarului ie[ean LeonteIvanov, Imaginea rusului [i a Rusiei `nliteratura rom=n\. 1840-1948, ap\rut\anul trecut la editura Cartier din Chi[in\u.Ca [i imaginea evreului, str\lucit analizat\de Andrei Oi[teanu, prezen]a rusului `ncultura rom=n\ nu a fost, p`n\ acum,niciodat\ discutat\ cu deta[area necesar\,din motive evidente. Studiul de fa]\ estecu at`t mai necesar cu c`t o sumedenie dedecizii politice, de manifest\ri culturale[i de tr\s\turi de mentalitate au depins depercep]ia imagologic\ a poporului vecin,prieten sau neprieten, dup\ vremi. ~n cer-cetarea sa, Leonte Ivanov se opre[te lascrierile literare rom=ne[ti despre ru[ipentru c\ „vreme de mai multe decenii,at`t `n Rusia, c`t [i la noi, literatura a ]inutlocul istoriei“. Atunci c`nd documenteleoficiale [i lucr\rile cu caracter sintetictind s\ mint\ organizat, doar un docu-ment subiectiv, cum este literatura, poatespune adev\rul.

Ei bine, adev\rul nu este unul foartepl\cut pentru amatorii de nuan]e [i pentruadmiratorii lui Tolstoi: „`n genere, rom=-nii nu i-au iubit pe ru[i“. Imaginea „mus-calilor de-a c\lare“, a for]ei brute cotropi-toare, a putut s\ domine imaginarul litera-turii rom=ne chiar [i la `nceputul secoluluial XX-lea, `n interven]iile antisemite [iantiruse ale b\tr`nului Hasdeu, cu toate c\societatea rom=neasc\ f\cuse cuno[tin]\`nc\ din perioada Regulamentului Organiccu altfel de ru[i. Ofi]erii maniera]i descin[ila Ia[i prin 1812 au impulsionat rapidafran]uzire a boierilor tineri, deschiz`nd ca-lea c\tre occidentalizarea ]\rii, [i au „in-ventat“ o via]\ monden\, cu baluri [i sa-loane, sco]`nd femeia moldovean\ din gi-neceul `n care o `nchisese obiceiul turcescal vremii. E adev\rat c\ ]elurile politiceale imperiului ]arist s-au ciocnit adesea deaspira]iile na]ionale ale rom=nilor, `ns\propaganda antirus\ nu ar fi trebuit s\ vi-cieze [i g`ndirea intelectualilor, arti[tilor,prin defini]ie „spirite fine“.

Caracterul rus [iprejudec\]ile rom=ne[ti

Specificul rus este greu definibil dinafar\; de altfel, cli[eul cel mai durabil cuprivire la rus a fost tocmai acela al psiho-logiei sale nebuloase, inexplicabile. He-tero-imaginile care vin din Occident vor-besc despre Estul barbar, brutal [i despresufletul fatalmente incomprehensibil alrusului care, sub o pojghi]\ sub]ire de ci-viliza]ie, r\m`ne totu[i t\tar. Nici din\un-tru lucrurile nu par a fi foarte limpezi: `nRusia secolului al XIX-lea („secolul na-]iunilor“!) are loc una din cele mai aprin-se dispute identitare ale vremii, de[i statulrus era puternic consolidat, iar de o cultur\na]ional\ solid\ [i de existen]a unei inteli-ghentsii autentice se putea vorbi cu m\caro sut\ de ani mai devreme. Acum `ncep s\circule diferite imagini de sine, de tipul„Moscova – A Treia Rom\“ sau „Rusiaeste altceva dec`t Europa“, mituri care fiem`ng`ie orgoliul na]ional, fie creeaz\drum ambi]iilor imperiale.

~n cultura popular\ rom=neasc\, imagi-nea rusului va fi aceea oferit\ de `mpre-jur\rile istorice; astfel, `n popor va r\m`neimaginea lui Ivan, soldatul rus „`mpodobitcu darul suptului“ (A bea ca un Moscal),predispus furatului (Rusul se `nchin\, darcu ochii pe sub pat) [i exclus de comuni-tate `n ciuda oric\rei dorin]e de integrare(Tata rus,/ mama rus[\],/ numai Ivan/Moldovan). Ru[ii cei mai apropia]i de nois`nt lipovenii care, apud Sadoveanu, searat\ a fi neam de oameni s\lbatici [i r\i,schismatici b\jeni]i din pustiet\]ile mus-c\le[ti. Str\inul este lesne reductibil la untip fiziologic, individualizat inclusiv ves-timentar, av`nd „nasul [i ruba[ca invaria-bil ro[ii“, iar drept principal\ `ndeletnici-re, b\utura. Sadoveanu se simte probabilconstr`ns, `n aceea[i logic\ a exotismului,s\ vorbeasc\ [i despre icoanele grosolane,ie[ite din teascurile musc\le[ti. Tot `n bi-seric\ `[i aleg fl\c\ii lipoveni nevast\, le-ga]i la ochi ca la baba oarba, deoarece nicifete, nici femei frumoase nu s`nt. Un alt o-bicei exotic este acela al „lipovenilor no-rari“, de a `[i face nevast\ nelegitim\ dinso]ia fiului, `nsurat nev`rstnic. Cel pu]in `nreprezentarea literar\ a lui Sadoveanu,lipovenii s`nt str\inul prin excelen]\.

Prin literatur\, spre „Rusia esen]elor“

Cele mai vizibile toposuri ale alterit\]iide la est care `[i fac apari]ia `n literaturarom=n\ s`nt stepa, apoi taigaua siberian\,ghe]urile nordice [i ora[ul lui Petru celMare, Basarabia sub ocupa]ie ruseasc\ [i,`n fine, sporadic `n perioada interbelic\ [icople[itor `n cea postbelic\, imaginea ]\riisovietelor, oglindit\ de c\l\tori mai multsau mai pu]in fideli adev\rului.

O descriere a Siberiei meridionale (deciatipic siberiene) face sp\tarul NicolaeMilescu, trimis `n celebra sa c\l\torie `n`mp\r\]ia chitailor de c\tre Petru cel Mare.Interesat doar de cartografierea regiunii [ide poten]ialul ei economic, sp\tarul trecepe l`ng\ un topos literar ce va avea o lung\carier\. Siberia ca t\r`m al frigului [i `ntu-nericului, ca vast\ `nchisoare, r\zbate `nliteratur\ o dat\ cu Pohod na Sybir a luiAlecsandri, care atr\gea astfel aten]ia asu-pra unui eveniment politic, o nou\ `nfr`n-gere a mi[c\rii na]ionale poloneze, urmat\de deportarea insurgen]ilor. Ca de multeori, [i aici Alecsandri f\cea poezie ocazio-nal\, compromis\ estetic de „retoricaafectat\, marea de lacrimi [i suspine,dilu]ia textului“. Mai rodnic\ se dovede[teexcursia imaginar\ `ntreprins\ de Al.Macedonski prin Step\ sau ~n Archanghel,unde sufletul romantic, `mb\tat de extazeal poetului g\se[te un teren vast pentru e-lanurile sale dionisiace. Cavalcada, fort\-rea]a care trebuie cucerit\, „Varinka cuochi alba[tri“ compun un tablou specific,pe care talentul poetului [tie s\-l fac\ cutotul al s\u. Pentru Macedonski, spa]iullarg al stepei promite `mplinirea celor mainebune[ti dorin]e ale sale, de la supunereafecioarei r\zvr\tite sub triumful animalp`n\ la ridicarea ca prin farmec a unuipalat din basme. Cu adev\rat, abia laMacedonski `nt`lnim prima veritabil\ rea-lizare a unei scrieri rom=ne[ti cu „su-biect“ rusesc.

Ora[ul rusesc apare mai `nt`i `n jurnale-le de c\l\torie ale lui Gh. Asachi [i IonCodru Dr\gu[anu, „peregrinul transil-van“. Asachi este receptiv la mitul luiPetru cel Mare, ]arul truditor, [i se declar\interesat de multiplele aspecte ale capita-lei de pe Neva: centru comercial, militar,religios, al culturii [i al petrecerii, dove-dindu-se, prin aceasta, mai deschis fa]\ deimperiul r\s\ritean dec`t mul]i dintreurma[ii s\i. ~n schimb, Codru Dr\gu[anueste mai pu]in oficial, m`ndru de propria

[tiin]\ [i de calit\]ile sale de om descur-c\re]; observa]iile sale s`nt, de aceea, maipitore[ti. Astfel, explica]ia pentru l\rgi-mea bulevardelor din Petersburg e c\ ru[ii`ntorc`ndu-se de la cr`[m\ acas\… nu leajunge strada m\car c\ e fabulos delarg\. ~n fine, amator al Nordului citadinse arat\ [i Eminescu, `n finalul romanuluipostum Geniu pustiu, intitulat Toma Nour`n ghe]urile siberiene. Reprezentarea `n-chisorii petersburgheze, oric`t de realist\se dore[te, nu scap\ schemei romantice aspa]iului carceral. Iar Eminescu este la felde neatent la subtilit\]ile imagologice ca [icontemporanii s\i.

Tot `n secolul al XIX-lea `nt`lnim feno-menul acelor memoriali[ti care `[i mani-fest\ antirusismul `n mod vehement, fiedin convingere (Ion Heliade R\dulescu,de pild\, ur\[te visceral Rusia cu tot ce eal ei), fie din oportunism (B.P. Hasdeu [iD.C. Moruzi, ca basarabeni veni]i `n ]ar\,trebuia s\-[i dovedeasc\ periodic ata[a-mentul pentru patria-mum\ spumeg`nd`mpotriva ru[ilor). ~n sf`r[it, pe acela[iteren destul de lipsit de satisfac]ii esteticeal prozei de c\l\torie rom=ne[ti, LeonteIvanov comenteaz\ dou\ c\l\torii `n „]arasovietelor“: cea a lui Panait Istrati, din1927, [i cea a lui G. C\linescu, din 1948.Furtunosul periplu `n urma c\ruia Istratidevine v`nat de toat\ presa de st`nga epreceput nuan]at: de[i vehemen]a [i cura-jul rom=nului s`nt apreciate, autorulImaginii rusului… nu trece cu vedereafaptul c\, prea adesea, Istrati se las\p\c\lit de cenzur\ [i de KGB (chiar [idup\ momentul „revela]iei“), isteriz`ndu-se din cauza unor neajunsuri minore [ipun`ndu-[i, `n mod iresponsabil, prietenii`n pericol. ~n schimb, C\linescu este acu-zat de cecitate politic\. Omisiunile salepar toate vinovate [i tonul lejer, relaxat alrelat\rii semnaleaz\ o con[tiin]\ irespon-sabil\, care „acord\ fiin]ei umane aceea[iaten]ie pe care i-a acordat-o timp de dece-nii comunismul“.

Tonul lucr\rii lui Leonte Ivanov esteadesea unul descurajat de lipsa de recepti-vitate fa]\ de lumea rus\ a literaturii noas-tre, dar nu numai a literaturii. Orice inves-tiga]ie printre oamenii obi[nui]i va releva,`n continuare, o antipatie extraordinar\fa]\ de ru[i, tradus\ adesea `ntr-o stupid\furie fa]\ de cultura rus\. Literatura rom=-n\ `ns\[i nu manifest\ o prea mare curio-zitate de a-[i cunoa[te vecinii, c`t\ vreme`n perioada interbelic\ toate traduceriledin ru[i veneau `nc\ pe filier\ francez\.„Romanele ruse[ti“ ale noastre, nu foartemulte, sucomb\ repede `n cli[eu (GibMih\escu) sau se arat\ a fi altceva dec`tfic]iune (`n spe]\, memorii deghizate, laC. Stere). Dar fascina]ia lucreaz\ `nc\ `nnoi, a[a `nc`t, chiar f\r\ a-l copia peDostoievski, literatura postbelic\ va fruc-tifica lec]ia lui (N. Breban), urm`nd s\-idescopere, abia azi, pe remarcabilii proza-tori ai absurdului totalitar, de la Bulgakov[i Daniil Harms, la Platonov [i VenediktErofeev. S\ fie acesta un `nceput de intra-re `n „Rusia esen]elor“?

Rusia de sub frunte

TeatruTIMPUL10

iulie-august 2005

(Muzic\: Francis Poulenc – Improviza]ie la„Omagiu lui Edith Piaf“ pentru pian solo)(Se aprind luminile. Victor `nainteaz\ pe oscen\ goal\ t`r`nd un geamantan mare dup\ el.Prive[te curios `n jur. Se uit\ cu aten]ie lapublic [i apoi pune gemantanul jos. Muzicadispare.)

Victor:Crede]i c\ [ti]i cine s`nt, dar de fapt nu [ti]inimic despre mine –Nu s`nt sigur c\ [tiu eu `nsumi cine s`nt – Pute]i s\-mi spune]i „un muncitor imigrant“Sau pute]i s\-mi spune]i Victor –Numele meu este Constantin, dar Victor e maisimplu –Are doar dou\ silabe –Acesta e genul de compromis pe care l-amf\cut c`nd am `nceput s\ trec de la o ]ar\ la alta,de la o limb\ la alta –Dar voi vorbi]i limba mea... sau mai degrab\ euo vorbesc pe-a voastr\ –Asta e mai important –Vorbesc – patru, cinci, [ase – nu mai [tiu nicieu, uit mereu –

Bon Soir Mesdames et monsieursWilkomen – Good evening ladies and gentlemen –(Muzic\: Erik Satie – „Gnossiene” no. 4 pen-tru pian solo)(Muzica `ncepe [i peste muzic\ se aud patruvoci `nregistrate care recit\ urm\toarele [aseversuri – una dup\ alta, fiecare voce `ncepe cuprimul vers [i continu\ cu celelalte.)

Patru b\ie]i din nord~ntr-o cas\ londonez\ din vestLa lucru mergem zi de ziPlec\m `nainte de r\s\rit{i ne `ntoarcem `n putereaNop]ii.(Muzica se stinge.)

Victor: Duminica ne ducem `n parc unde g\sim iarb\ [ipomi{i un lac plin de r\]u[te

{tiu ce crede]i –Crede]i c\ un om ca mine –Vorbe[te f\r\ a avea idee de reguli gramaticale,F\r\ elegan]\, f\r\ fluen]\ liric\ –

Ce expresie – fluen]\ liric\ –Nu se aplic\ deloc limbii pe care o aud eu –I love you baby – kommen ze hir fraulein –Ce vulgaritate –Asta nu e fluen]\ liric\ –Fluen]a liric\ e `n limba lui Shakespeare [iGoethe [i VoltaireDar ei s`nt mor]i cu to]ii –

Eu n-am nevoie de fluen]\ liric\ –Asta a fost mereu problema `n educa]ia mea –Tot ce-am `nv\]at trebuia s\ fie corect –Ca la matematic\ – unu, doi, trei – doi [i cu doifac patru- Asta e corectEste la fel [i cu limbile – subiect, predicat,complement- Corect?- Nu – nu e OK –- OK – Ce e asta?- Cine poate `n]elege aceast\ construc]ie a sin-taxei?- Un cli[eu insuficient formulat, f\r\ sens, stu-pid, intraductibil. Dar toat\ lumea [tie ce `nseamn\ – OK?(Arat\ c\tre geamantan)Privi]i la acest obiect – Cum `i spune]i?Geamantan – Aici zace un adev\rat mister –C`nd am l\sat-o `n urm\ pe mama –Zic c`nd am l\sat-o pe mama –A]i observat?Am l\sat `n urm\ Ia[iul, pe tata, doi fra]i [i treisuroriMi-am l\sat bicicleta, dou\ fete frumoase, cincic`ini [i dou\ capreDoar mama a pl`ns- ~n geamantan a pus un pachet- Frumos legat, aranjat, at`t de frumos,- Erau ni[te c`rna]i de porc pe care i-am m`ncat`ntr-o gar\ din Berlin.- Mi-am adus aminte de ceva atunci …- ~nainte s\ plec m-am dus s\-mi iau bun r\masde la bunicul- La ]ar\- {i c`nd ne luam bun r\mas am v\zut c\ scose-se deja un porc din turm\- Asta m`ncam din pachet, c`rna]ii de porc, [iam `nceput s\ m\ g`ndesc la porcul \la pe care-l [tiam de mai bine de un an.- C`nd i-am spus r\mas bun nu b\nuiam c\ o s\-l rev\d at`t de cur`nd –- Dar m-am bucurat s\-l iau cu mine (Se bateu[or pe burt\.)- Imagina]i-v\... patru b\ie]i din nord- S`ntem prima genera]ie `nc\l]at\- N-am fost crescu]i la ]`]a vacii... sau a oii.- Nici m\car a unei oi mai dr\gu]e.- O-ho-ho – trebuie s\ v\ spun adev\rul- Aveam un prieten care ]inea sub pat o poz\ cuo oaie foarte dr\gu]\- Dar era complet nevinovat – v\ jur- {i dup\ trei luni a `nlocuit poza cu un afi[ c`ttoate zilele- Un afi[ cu ni[te fete cu popone]e obraznice- Nu [tiu sincer – cum era mai bine(Beh\ie ca o oaie pe muzica din „We Are theCheeky Girls“.)- Be he he he he he! (Se plezne[te tandru pestefund.)- Ei, o oaie nu poate face a[a ceva – oric`t dedr\gu]\ ar fi ea.

(Muzic\: Erik Satie – „Ogive“ pentru piansolo)(4 voci `nregistrate rostesc pe r`nd urm\toare-le 3 versuri, unul c`te unul.)

Patru b\ie]i din nordLocuiam `mpreun\ `ntr-o c\su]\ din vestulLondrei~n fiecare zi ne duceam la lucru [i reveneam.

Victor: - Sta]i s\ v\ ar\t ceva:(~ngenuncheaz\ [i descuie geamantanul. Apoiprive[te `n sus.)

- Dar mai `nt`i trebuie s\ `n]elege]i condi]iaunui muncitor imigrant.(Se ridic\ [i se `ndreapt\ c\tre public.)

- ~ntr-o zi, `n Anglia, este descoperit un b\rbatpe o plaj\ `ndep\rtat\- Poart\ un costum negru f\r\ cusur, c\ma[\alb\ [i cravat\- E `mbr\cat perfect, doar c\ e ud, ud, p`n\ lapiele- Cu apa [iroindu-i din p\r, din pantofi- {i dac\ ar purta lenjerie de corp, un detaliucare nu e dezv\luit publicului,- Deci, dac\ ar purta chilo]i, [i ace[tia ar fi uzi- Ei bine, omul acesta [i-a pierdut memoria- Nu mai [tie absolut nimic, nici s\ vorbeasc\,nimic- Autorit\]ile `l interogheaz\, dar nu pot scoatenimic de la el- ~ncearc\ `n toate limbile pe care le cunosc ei- Francez\, german\, polonez\, rom=n\ – nimic- Italian\, portughez\, spaniol\ – nada- S`rbo-croat\, georgian\, rus\ – niet.- Este un b\rbat cu pielea alb\, `n mod clar unEuropean, - Deci se renun]\ la limbile africane [i asiati-ce... dar le `ncearc\ pe toate celelalte... - {i autorit\]ile, `n cele din urm\,- Ajung la concluzia c\ NU se preface,- {i `l trimit la un spital unde st\ `ntr-o camer\- Ghemuit [i speriat.- ~l vede un doctor,- `i d\ h`rtie [i creion,- iar b\rbatul `ncepe s\ deseneze, [i ce dese-neaz\?(Muzic\: Debussy – „Clar de lun\“ din„Suita bergamasc\“ pentru pian)(Muzica se stinge u[or pentru ca apoi s\ seaud\ din ce `n ce mai tare, `n timp ce elvorbe[te.)- piane – dar ce mai piane- nu numai conturul lor ci, tot, tot- mecanismul, corzile- placa interioar\, absolut totul,- A[a c\ `l iau [i `l duc la un pian, se a[az\ [i`ncepe s\ c`nte.- {i c`nt\ f\r\ s\ se opreasc\, timp de patru ore,cea mai frumoas\ muzic\ din lume- Ceaikovski, Rahmaninov, Debussy- B\rbatul e transformat total- ~n camera lui se ghemuie[te speriat, ca un ani-mal, acoperindu-[i capul cu bra]ele, scheun`ndde parc\ s-ar teme s\ fie atins.- La pian este sigur de sine, puternic, st\p`nulfrumuse]ii enorme pe care m`inile sale or\sp`ndesc asemenea unei ploi nesf`r[ite demuguri `n floare umpl`nd aerul cu m`ng`ieribl`nde [i fine parfumuri.- Dup\ dou\ ore doctorii [i surorile `l `ncon-joar\ uit`nd de treburile lor- O femeie, radioloaga, se apropie din ce `n cemai mult- transportat\ de frumuse]ea scenei [i de fasci-na]ia degetelor lui sigure- {i ea este la fel de frumoas\, cu s`niifrem\t`nd, respir\ ad`nc, din ce `n ce mai pro-fund- p\[ind pu]in c`te pu]in, parc\ pierz`nd contro-lul propriilor picioare- [i c`nd ajunge at`t de aproape de el `nc`t numai poate `nainta nici un milimetru- se `ntinde [i `ncepe s\-i m`ng`ie u[or umerii- orice alt b\rbat – [i crede]i-m\ c\ [tiu ce vor-besc –- Orice alt b\rbat s-ar fi `ntors sau ar fi z`mbitsau [i-ar fi plimbat ambele m`ini, sau m\caruna singur\ peste aceast\ comoar\- Dar pianistul nu-i d\ nici cea mai mic\ aten]ie- Ci continu\ s\ c`nte – pierdut `n visele sale –- c`teva ore mai t`rziu se opre[te brusc- [i se uit\ deodat\ `n jur ca s\ vad\ pentruprima dat\

- Mul]imea care-l `nconjoar\, fe]ele tuturorpline de admira]ie [i pl\cere- {i se ghemuie[te din ce `n ce mai tare- Apoi se `ntoarce cu spatele [i `[i acoper\ fa]acu frumoasele-i m`ini ...(Se opre[te. Se `ndep\rteaz\ de public, `nge-nuncheaz\ l`ng\ geamantan [i prive[te din nou`n sus.)

- Episodul cu t`n\ra radioloag\ l-am inventat- ~n realitate era doar un gardian de [aptezecide ani- Care vroia s\-l `ntrerup\ pe pianist pentru aputea evacua pe toat\ lumea din `nc\pere `nain-te de a pleca acas\.(Deschide geamantanul pu]in [i `l `nchide laloc: se ridic\ `n picioare [I se uit\ la public.)

- Uitasem- Autorit\]ile au f\cut public\ povestea pianis-tului, `n ziare, la radiouri [i televiziuni ...- Dar nimeni nu l-a recunoscut de fapt- De[i sute de oameni din toat\ lumea au trimismesaje `ncerc`nd s\-l revendice- Adev\rul e c\ nimeni nu-l cuno[tea- Iar el...- El uitase cine e – (Se `ntoarce [i `ngenuncheaz\ brusc, deschidegeamantanul [i prive[te peste capac, c\trepublic.)

- A[a! – (Muzic\: Erik Satie – „Gnossiene“ no.4 pentru pian solo)(~ncepe muzica [i pe deasupra se aud patruvoci `nregistrate recit`nd urm\toarele trei ver-suri – pe r`nd, `ncep`nd fiecare cu primul vers,la scurt interval unul dup\ altul.)

Patru b\ie]i din nord `ntr-o cas\ din vestulLondreiduc`ndu-se la munc\ [i venind `napoi acas\ zide zi`ntr-un ora[ dincolo de tot ce ]i-ai putea imagi-na.(Se ridic\ [i `nainteaz\ – muzica se stinge.)

Victor:La `nceput nu eram chiar – inocentdac\ vreun str\in m-ar fi `ntrebat cine s`nta[ fi [tiut r\spunsul- Victor – rom=nDar of course dac\ un str\in mi-ar fi pusaceast\ `ntrebarenu r\spundeamdec`t dac\ era absolut necesar.Am purtat conversa]ia asta de prea multe ori.Rom=nia, Rom=nia... spune str\inulAm auzit undeva de aceast\ ]ar\.Da, `i spun eu acestei persoaneS`ntem mo[tenitoriicelei mai vechi civiliza]ii din Europa.Rom=nia... a]i auzit de Imperiul roman.Limba noastr\ este un rafinamental `n]elepciunii latine, iar liderii neamului nos-tru[i-au `ncrustat numele `n aur str\lucitor.Biserica noastr\ a inspirat aerul dulce al spiri-tului,`n timp ce sculptorii [i poe]ii [i pictorii no[tricrescu]i [i hr\ni]i de c\tre mun]ii nemuritori[i de satele sacreau ]inut vie flac\ra pur\ a arteitrimi]`nd fructele intelectului nostrula Paris [i la Roma [i peste totA[a `nc`t fiin]ele umane au vibratcu simpatie pentru iubire [i frumuse]e.Asculta]i aceste numeTzara, [i Br`ncu[i, [i Eminescu{i Gheorghiu...A, da, spune str\inul,~mi aduc acum aminteRom=niaS`nte]i foarte nemilo[i cu copiii vo[tri acolo.

Dar [tiam r\spunsulDac\ m\ `ntreba un str\in cine s`nt- Victor – rom=n.Asta a fost cu mult timp `n urm\.C`nd eram studentVisul meu era s\ revinAici – cu acest geamantan

DR. MIKE PHILLIPS, FRSL, FRSA

Scriitorul britanic Mike Phillips s-a n\scut `n Georgetown,Guyana. Copil fiind, vine `n Marea Britanie [i cre[te la Londra.Studiaz\ la Universitatea din Londra (studii de limba [i litera-tura englez\), Universitatea din Essex (studii politice) [i laColegiul Goldsmiths din Londra (studii educa]ionale).Lucreaz\ ca jurnalist pentru BBC `ntre 1972 [i 1983, pentrudiferite programe de radio [i televiziune, printre care The LateShow [i Omnibus, `nainte de a deveni lector `n studii mass-media la Universitatea Westminster. Se dedic\ integral scrisu-

lui `ncep`nd cu 1992. Este bine cunoscut pentru cele patru romane poli]iste ale saleav`ndu-l ca erou pe jurnalistul de culoare Sam Dean: Blood Rights (1989), adaptat pen-tru televiziune de c\tre BBC, The Late Candidate (1990), c`[tig\tor al Premiului„Pumnalul de Argint“ al Asocia]iei Scriitorilor de Romane Poli]iste, Point of Darkness(1994) [i An Image to Die For (1995). The Dancing Face (1998) este un thriller a c\ruiac]iune graviteaz\ `n jurul unei nepre]uite m\[ti din Benin. Cel mai recent roman al s\u,A Shadow of Myself (2000), este un thriller despre un documentarist de culoare lucr`nd`n Praga [i un b\rbat care pretinde c\ ar fi fratele acestuia. Mike Phillips este co-autoral volumului Windrush: The Irresistible Rise of Multi-Racial Britain (1998), careacompaniaz\ un serial BBC despre povestea muncitorilor emigran]i din Caraibe, stabi-li]i `n Marea Britanie dup\ al doilea r\zboi mondial. Cea mai recent\ carte semnat\Mike Phillips, London Crossings: A Biography of Black Britain (2001), este format\dintr-o serie de eseuri [i povestiri interconectate – un portret al Londrei `n care ora[uleste v\zut din perspective diferite, din New York [i Nairobi, Londra [i Lodz,Washington [i Var[ovia.

~n prezent, Mike Phillips este cercet\tor asociat la Universitatea South Bank dinLondra, scrie pentru cotidianul „The Guardian” [i face parte din consiliul de adminis-tra]ie al National Heritage Memorial Fund [i Heritage Lottery Fund.

Crede]i c\ [ti]i cine s`nt, dar de fapt...Pies\ `ntr-un act de MIKE PHILLIPS

11Teatru TIMPUL

iulie-august 2005

Plin de toat\ magiaPe care un om ar putea-o aduna din aer,Din lumea de-afar\.Dar n-a fost chiar simpluSau lipsit de pericole.(Muzic\: Saint-Saens – „Leb\da“ din„Carnavalul animalelor“)(Muzica se stinge treptat – Victor vorbe[tepeste „Leb\da“.)

Victor:Duminic\ ne-am dus `n parcUnde am g\sit iarb\ [i pomi{i un lac plin de r\]u[te{i p\s\rele care se opriser\la jum\tatea zborului lordinspre ]\rmurile `ndep\rtate ale Africii[i g`[te.G`[tele `[i iau o vacan]\Departe de casele lor din Canada.Ace[ti ]igani ai ceruluiScruteaz\ globul care se `nv`rte[te nebun dede-subtul lor{i fixeaz\ mica f`[ie de ap\~n mijlocul celui mai poluat punct posibilPe care-l po]i g\si pe suprafa]a p\m`ntului.Pentru c\, v\ rog s\ m\ crede]i, nu e nici pedeparte o Delt\ a Dun\rii ...Dar asta e ceea ce g\sesc eu aici,Pe marginea acestor lacuriDin centrul LondreiS`nt flori acolo, nuferi [i narcise{i pl\p`nzi ghioceiLeg\n`ndu-se lin, aproape dans`nd,`n briza fin\ care `ncre]e[te suprafa]a apei.Iar printre floris`nt copii, bebelu[i,care cu greu se pot ]ine pe picioru[e [i b\tr`ne doamne[i fete mari [i... moi, tocmai de la Zürich [iPerpignan{i Cracovia, `mping`nd copii `n c\rucioare{i func]ionari `mbr\ca]i `n costume elegante{i mai [tiu eu ce altceva?{i to]i ace[ti oameni ]in `n m`n\Pungu]e de h`rtie pline de p`ineCu care s\ hr\neasc\ ra]eleCare `nainteaz\ afar\ din ap\Prin iarb\, unele u[or sfioaseSt`ngaceAltele `nfipte ca ni[te cazaciCu cizme `n picioare~ntinz`ndu-se s\ `n[face m`ncarea din m`inilecopiilorCu m\c\ituri sup\rateA[a – deci acesta este t\r`mul tuturor posibi-lit\]ilor – cu condi]ia s\ fii ra]\.(Muzica se stinge `ncet-`ncet [i apoi dispare detot.)

Victor:Dar adev\rul este c\ animalele nu `n]elegGrani]ele impuse de noi oameniiS`nt total [i iremediabil ignorante(Pauz\) – `n cele din urm\P\s\rile zboar\ prin cerul albastruPlutind ca noriiF\r\ absolut nici un g`ndDe a deveni proprietari ai aeruluiAsemenea acelor pe[ti insolen]iCare ne invadeaz\ apele dup\ pofta lorCa s\ nu mai men]ionez insecteleP\ianjenii, mu[tele, g`ndacii de toate felurileSe t`r\sc dincolo de grani]e[i vame[i – n-au nici un respect – Broa[tele – s\ lu\m exemplul acestor insolen]ibatracieni – Domnul Le Crapaud – (Salut\)Dac\ ai vreodat\ nevoie s\ salu]i o broasc\francez\ `n termeni politico[iIat\ cum trebuie s\ procedezi – (Face o reveren]\ ad`nc\ plin\ de polite]e.) –Domnul Le Crapaud – Aceste broa[te s`nt extrem de teritorialeFiecare specie de broa[te a ]op\itPeste acela[i petec de terenTimp de c`teva milenii bune(Muzic\: Satie – „Descrieri automatice“ pen-tru pian no. 1)(Victor vorbe[te cu muzica `n fundal.)

Victor:~n ochiul de ap\ de coloSe nasc, (Arat\ c\tre partea din dreapta a sce-nei.)Sar afar\ din ap\ [i `nainteaz\ de-a lungul uneibuc\]i de p\m`ntC\tre ochiul de ap\ de dincolo(Merge de la un ochi de ap\ la altul tras`nd o

potec\, imit`nd sunetele f\cute de broa[te.)Oac-Oac, Oac-OacApoi cresc, se `mperecheaz\ [i revin~n ochiul de ap\ `n care s-au n\scut(Muzic\: Satie – „Descrieri automatice“ pen-tru pian no. 2)(No.1 se termin\ [i `ncepe precipitat No.2 – iarVictor a[teapt\ p`n\ se termin\ – apoi `ncepes\ vorbeasc\, privind `n p\m`nt de parc\ arurm\ri cum `nainteaz\ broa[tele. Se `ndreapt\c\tre public.)

Victor:{i dac\ cumva, printr-o gre[eal\ prosteasc\, `]iconstruie[ti casaChiar acolo `n mijlocul migra]iei lorSe strecoar\ direct prin interiorul ]evilor~]i ies din vasul de la WCDin robineteSar cu grij\ pe podeaua casei tale{i se strecoar\ afar\ pe u[\F\r\ m\car s\-]i arunce vreo privire.Cine ar putea fi mai teritorial dec`t at`t?Dar ele nu cer niciodat\, niciodat\, absolutniciodat\S\-]i vad\ pa[aportul.

A fost odat\ un b\rbat, un italianCare a sosit `ntr-o zi la LondraAcum vreo cinci aniNu [tia pe nimeniNu vorbea pic de englez\Nu avea nici un ad\postDormea pe str\zi{i la c\minelePentru oamenii f\r\ cas\Ia g`ndi]i-v\ pu]in –~n multe locuri de pe lumeUn str\in asemenea acestuiaAr st`rni curiozitate –Femei [i b\rba]i `n v`rst\, care au fost odat\ `narmat\,sau `n servicii de securitate,Ar pune `ntreb\ri cu privire la identitatea luiC`inii l-ar adulmeca pe la picioare `n timpulnop]iiL-ar mu[ca de fundSpitalele l-ar refuzaIar poli]ia – ei, poli]ia:Actele, v\ rog – actele dumneavoastr\{i dac\ nu ar fi avut nici un banNici s\ nu mai vorbim despre asta –Dar `n acest ora[Nu l-a observat nimeniPentru c\ ora[ul este plin de str\iniCare s`nt [i mai ciuda]i dec`t at`t~ns\ acest str\in a tr\it `n felul lui{i dup\ mai mult\ vremeA devenit entrepreneur{i-a pornit propria afacereStr`ng`nd ziare abandonateSau reviste pe care le furaDin magazine.~mpacheta cu grij\ aceste ziareM`ng`indu-le cu m`inile lui tremur`ndePentru a le netezi [i a le face s\ arate ca noi,Pentru c\, `n]elege]i dumneavoastr\, lucrametodic{i nu vroia s\-[i `n[ele clien]ii – Cu banii pe care-i f\ceaCump\ra heroin\{i apoi parcurgea drumul c\treRai – `n versiune proprie{i nimeni nu observaPentru c\ ora[ul e plin de str\iniCare s`nt [i mai ciuda]i dec`t at`t.Dar cui s\-i pese?Unei singure persoane `i p\sa totu[i –Mamei lui,Iar poli]iei italiene `i p\sa [i acesteiaPentru c\ acest b\rbat era un gangster, unmafiot care le sc\paseChiar `n clipa `n care fuseser\ pe punctul de a-i pune c\tu[ele.A[a c\ poli]ia a ]inut-o sub urm\rire pe mamalui{i, a[a cum au b\nuit,Gangsterul [i-a contactat la un moment datmamaiar ea – nefiind mul]umit\ doar [tiind c\ b\iatulei mafiot era `n via]\A `nceput s\ `i trimit\ pachete cu m`ncarePaste, salam, cozonac– f\r\ pui – Carabinierii au urm\rit traseul pachetelor{i `ntr-o zi c`nd gangsterul s-a pus [i el la mas\Pentru a degusta salamul sicilianPoli]ia britanic\ a dat buzna `n c\m\ru]a luiL-a arestat [i l-a trimis pachet `napoi `n Italia.

~n cazul lui, dragii mei, a fost tr\dat din dra-goste...{i din stupiditatea mamei lui(Muzic\: Francis Poulenc – Improviza]ie la„Omagiu lui Edith Piaf“ pentru pian solo.)(Muzica se stinge u[or iar Victor vorbe[tepeste ea.)

Victor:Mama a pl`nsC`nd mi-am luat bun r\mas acum mul]i ani `nurm\ –Nu m\ duc pe lun\,i-am spus – dar ea a zis:Ba da, te duci.Apoi m-am g`ndit c\ nu [tia C`t de u[or poate fi S\ str\ba]i mii [i mii de kilometri~n doar c`teva ore,Pentru c\ dac\ un str\in m-ar fi `ntrebat Cine s`ntA[ fi [tiut r\spunsul.Dar asta a fost cu mult timp `n urm\.Mama [tia dejaC\ po]i pleca [i te po]i `ntoarce, c\ te po]i`ntoarce [i po]i pleca iar,Dar nu po]i s\ te scalzi `n apa aceluia[i r`uDe dou\ ori.Via]a este improviza]ie,Orice azi va fi ieri,M`ine.(Muzica se stinge `ncet-`ncet – `ngenuncheaz\[i deschide larg geamantanul – scoate un ceasde[tept\tor pe care `l pune l`ng\ el – tic\itulceasului se stinge [i el – apoi, u[or, cre[te, seaude foarte tare – se ridic\ `n picioareascult`nd tic\itul.)

Patru b\ie]i din nord~ntr-o cas\ londonez\ din vestLa lucru mergem zi de ziPlec\m `nainte de r\s\rit{i ne `ntoarcem `n putereaNop]ii.

Victor:A[a trece vremea –tic tac tic tac –[tii c\ trece vremeadar nu `nseamn\ nimicp`n\ c`nd `ntr-o zi...M\ aflam `ntr-un raion de parfumuri~n cel mai scump magazin din ora[Purt`nd un costum negruO cravat\ cu un frumos imprimeu cu dungi{i o c\ma[\ alb\ de o perfec]iune – Uimitoare –tic tac –Timpul trece, dar nu v\ l\sa]i `n[ela]i,Nu s`nt un client `n acest magazin foartescump – cel mai scump –Ci muncesc aici.Uneltele mele s`nt Dior,Armani, Schiaparelli,Chanel,Dolce e Gabbana,Hermès, Jimmy ChooIar stilul meu este fabulos,~ns\ `n timpul dintretic [i tacAm fost om de serviciu –portar – impecabil – ~n uniforma mea de servil‘May I take your bag, madame?’recep]ioner‘Your keys madame’Asta ca s\ nu men]ionezcelelalte lucruri pe care le-am f\cut.Am devenit o p\rticic\A armatei for]ei de munc\Cea care face ca aceast\ parte de Europa s\ fieBogat\ [i fericit\.Dintr-un motiv oarecare cei asemenea miea[teptauRecuno[tin]\.Dar voi a]i fi recunosc\tori la r`ndul vostru?I-am `ntrebat.Aceste `ntreb\ri s`nt obstacole ale min]ii.Am ob]inut ce mi-am dorit:Dimine]ile [i dup\ amiezile dedicateStudiului,C\r]i [i lucr\ri,C\r]i [i conferin]e{i discu]ii interminabilePe care n-am reu[it s\ le `n]eleg.{i c`nd tic s-a transformat `n tacDestinulM-a adus la acest magazin, cel mai scumpdintre toate

(Ceasul se opre[te.)unde am `nceput s\ distribuiparfum, cu mult stil,{i cu un dram de Seduc]ieAutentic moldoveneasc\.{i asta m\ duce cu g`ndul la femei.V\ imagina]i c\ poate s`nt membruAl echipei adverse?Doar pentru c\ `mi iubesc mama?Nu – nu – nu – nu – nuO, nu(~ngenuncheaz\ [i scoate o pern\ din geaman-tan pe care o pune jos pe scen\ [i apoi puneceasul peste ea.)

Eram s\rac [i eram t`n\r{i, `n secret,}ine]i cont de faptul c\ zic `n secret,Nu eram lipsit de experien]\ –{ti]i ce vreau s\ spun –Dar `n secretMi-era team\De aceste creaturiCare nu erau mama meaDar totu[i at`t de asem\n\toare ei din multepuncte de vedere.Fiind prima dat\ cu o femeieNu m-ar fi surprinsDac\ s-ar fi ridicat brusc [i ar fi strigat(Roste[te urm\toarea replic\ ]ip`nd [i `n falset-to.)Ce faci cu chestia aia?Ei bine, n-a strigat.Trebuie s\ v\ spun c\ nu a strigat nici pe depar-te.Dar nu eram `ndr\gostit.(Muzic\: Satie – „Gymnopedie“ no.1)(Muzica se stinge [i vorbe[te Victor.)

Victor:Am v\zut o fat\ `ntr-o ziMicu]\ la trupCu p\rul lung [i castaniu, cu un z`mbet frumos,Lucr`nd la raionul de pe col] unde v`nd lenjeriede corpLucru care –Natural –Mi-a atras aten]ia.~n aceea[i noapteM-am uitat `n oglind\{i m-am recunoscut:Un t`n\r ar\tos,Chiar impresionant.A doua zi purtao fusti]\ at`t de scurt\`nc`t puteams\ apreciez cu destul\ exactitate toate avantaje-le pe care le avea.{i, ce-i drept, erau considerabile.~mi abandonasem copil\riaDar a trebuit s\ vin\ o femeie ca s\ m\ poatefaceS\ `n]eleg asta.(Muzica se stinge.)

Acum b\ie]ii din nordAu disp\rut:Nu de pe fa]a p\m`ntului,ci din via]a mea.Acum e de parc\ n-a[ fi [tiut niciodat\Cine erau,Iar acel Victor pe care-l v\d acumC`nd m\ privesc `n oglind\Este una dintre multiplele reflexii,Doi, trei, patru, cinci,prea mul]i Victori la num\r\toare.(Muzica: Satie – „Gymnopedie“ no. 2)(Muzica se stinge pe m\sur\ ce Victor vorbe[te– ridic\ geamantanul [i `l `ntoarce `n a[a fel`nc`t publicul s\ poat\ vedea c\ e gol.)

Victor:~n geamantanul meuNu am nimic magic pentru voi.Nu e nimic aici.Doar amintiri,Doar amintiri.(Pune ceasul [i perna `napoi `n geamantan, `l`nchide [i se retrage – muzica se stinge.)

SF~R{IT

(traducere de Ramona Mitric\)

Analize spectraleTIMPUL12

iulie-august 2005

WILLIAM TOTOK

Crearea unei comisii interna]ionalepentru studierea Holocaustului `n Rom=nia`n toamna anului 2003 a fost facilitat\ dec`teva momente politice, precedate de nu-meroase campanii de pres\ `n favoareareabilit\rii dictatorului Antonescu, de con-trareac]iile na]ionale [i interna]ionale larecrudescen]a cultului lui Antonescu [i, nu`n ultimul r`nd, de controversatul interviuacordat de fostul pre[edinte Iliescu ziaru-lui israelian „Ha’aretz“. ~n opinia preseidemocratice rom=ne [i interna]ionale,controversatul interviu al lui Iliescu a st`r-nit numeroase comentarii extrem de nefa-vorabile autorit\]ilor rom=ne. S-a sus]inutc\ unele pasaje din acest interviu ar fi `ncontradic]ie flagrant\ cu principiile state-lor euro-atlantice [i ar pune sub semnul `n-doielii maturitatea politic\ a Rom=nieicare dore[te s\ adere la marea familie a]\rilor de tip occidental. Iat\ numai c`tevatitluri semnificative din ziarele rom=ne[ti:„Dl Ion Iliescu [i Holocaustul“ („Rom=nialiber\“, 29.7.03), „Iliescu pe urmele luiGaraudy“ („Evenimentul zilei“, 30.7.03),„~ntre Bucure[ti [i Tel Aviv rela]iile s-au`ncordat brusc“ („Independent“, 30.7.03).~ntr-un acces de solidarizare cu pre[edin-tele, ziarul „Independent“ scrie: „DespreIon Iliescu se poate spune orice, fie c\ arfi comunist sau neocomunist, fie c\ nug\se[te `ntr-un moment sau altul cele maifericite formule de exprimare, dar a-l faceantisemit [i a-l compara cu Haider estedeja nu numai o uria[\ nedreptate, ci pur [isimplu o jignire care ne r\ne[te pe noi to]i,pentru c\ Ion Iliescu este, p`n\ una-alta,pre[edintele `n exerci]iu al Rom=niei!“.

Dac\ presa rom=neasc\ a `nso]it [tireadespre instituirea Comisiei interna]ionalecu numeroase atacuri politice `mpotrivalui Iliescu, presa de limb\ german\ a re-marcat imediat dimensiunea istoric\excep]ional\ a momentului. ~n dou\ arti-cole ap\rute `n s\pt\m`nalul elve]ian„Wochenzeitung“ (din 13.11.03) [i `n co-tidianul berlinez „Die Tageszeitung“ (din11.11.03) se atrage aten]ia asupra faptuluic\ Rom=nia pare hot\r`t\ s\-[i asume tre-cutul s\u fascist. Citez `n continuare din a-cest articol (ap\rut ulterior [i `ntr-o tradu-cere rom=neasc\ `n revista „22“): „Meta-morfoza preziden]ial\ uime[te. ~nc\ `niunie trecut regimul de la Bucure[ti a pro-vocat masive proteste interna]ionale dato-rate afirma]iei c\ `n Rom=nia n-ar fi e-xistat Holocaust. Exact o lun\ mai t`rziu,Iliescu a c`ntat pe acea[i coard\ definind,`ntr-un interviu cu ziarul israelit «Ha’aretz»,Holocaustul ca o problem\ general euro-pean\“ (cf. „Die Tageszeitung“, 19.6.03 [i.31.7.03).

~n ciuda afirma]iilor sale, exper]i de re-nume s`nt de p\rere c\ exist\ cu siguran]\o component\ rom=neasc\ a Holocaustu-lui. Cercet\torul israelian Jean Ancel por-ne[te de la ideea c\ `ntre anii 1940 [i 1945,sub dictatura militar\ a lui Ion Antonescu,aliatul lui Hitler, au fost uci[i p`n\ la410.000 de evrei [i `ntre 25 000 [i 30 000de rromi. Antonescu a fost executat `n 1946sub `nvinuirea de criminal de r\zboi. ~ncontinuare articolul atrage aten]ia asupra

componen]ei comisiei, semnal`nd prezen]aunui istoric rom=n care ̀ n prima faz\ a tran-zi]iei postcomuniste „a pledat pentru oapreciere pozitiv\ a regimului Antonescu“.

Cele dou\ ziare amintite din Germania[i Elve]ia se opresc apoi [i asupra terme-nului de predare a raportului final, apreci-ind c\ el pare a fi fost ales timpuriu, darnicidecum `nt`mpl\tor. Cititorilor germani[i elve]ieni se explic\ apoi c\ `n anul 2004vor avea loc alegeri `n Rom=nia, iarIliescu nu mai are dreptul de a candida.~nainte de a p\r\si scena politic\, scrie„Die Tageszeitung“, „el dore[te s\ se pro-fileze ca reconciliator [i ini]iator al clari-fic\rii trecutului istoric“. Un analist citatde ziarul „Die Tageszeitung“, „consider\`nfiin]area comisiei, `n primul r`nd, ca omi[care de [ah oportunist\ a lui Iliescu. ~norice caz, Pre[edintele a instrumentalizatantisemitismul ani `n [ir pentru scopurilesale politice. Totu[i nu trebuie subapre-ciat\ influen]a unei asemenea ini]iativeasupra unor grupuri importante din socie-tate precum elevii sau cadrele de conduce-re din armat\. «Trenul care p`n\ acum amers `ntr-o direc]ie fals\», spune analistul,«este pus acum pe linia corect\»“. „R\-m`ne `nc\ de v\zut“, conchide `n final zia-rul „Die Tageszeitung“, dac\ mul]i se vorurca `n acest tren sau dac\ c\l\toria se vaopri pe o linie moart\. Conform unui son-daj din octombrie privind intoleran]a, anti-semitismul [i autoritarismul, 84 de pro-cente din cei `ntreba]i s`nt de p\rere c\Rom=nia are nevoie de un conduc\tor pu-ternic, care s\ aduc\ ordine `n ]ar\. Dac\ aravea acum loc alegeri preziden]iale,Vadim Tudor, [eful partidului fascistRom=nia Mare, ar fi pe locul doi [i prinasta din nou dup\ anul 2000 `n balotaj“.

~n presa radical\ de dreapta [i extre-mist-na]ionalist\ din Rom=nia, `nfiin]areacomisiei fusese calificat\ drept o `ncerca-re de culpabilizare a poporului rom=n. Dela bun `nceput s-a formulat `ntrebarea po-lemic\ dac\ membrii comisiei vor fi debun\ credin]\. „Nu avem nici o garan]ieasupra obiectivit\]ii comisiei de anchet\,alc\tuit\ `n cea mai mare parte din oamenicu prejudec\]i asupra istoriei recente a ro-m=nilor“, scria, de pild\, revista neolegio-

nar\ „Rost“ (Nr. 9/2003) `ntr-un articol in-titulat: „A fost Holocaust `n Rom=nia?“.Membrii comisiei, scrie `n continuare re-vista „Rost“, „au scris deja c\r]i [i articole`n care sus]in c\ a fost Holocaust `nRom=nia sau reprezint\ organiza]ii asupraobiectivit\]ii c\rora avem `ndoieli. ElieWiesel `nsu[i a acuzat, nu demult:«Rom=nia a ucis, a ucis, a ucis!». P\i dac\asta crede `nainte s\ fi `nceput cercetarea,ce deznod\m`nt poate avea aceasta?“. Re-ac]ia cea mai radical\ fa]\ de [tirea `nfiin-]\rii comisiei a venit din partea profesoru-lui Ion Coja, cunoscut pentru opiniile salerevizionist-nega]ioniste articulate publicdup\ 1990. ~mpreun\ cu mai mul]i simpati-zan]i, pre[edintele a[a numitei „Ligi pentrucombaterea antirom=nismului“ (LICAR),a anun]at `n revista „Rom=nia Mare“ (Nr.707/30.1.04) `nfiin]area unei contra-comi-sii care urma s\ se ocupe de contenciosulisraelo-rom=n. La alegerile locale din iu-nie 2004, Coja a candidat la func]ia de pri-mar general al capitalei, fiind `nscris pelistele Partidului Na]ional-Democrat Cre[-tin (PNDC) – apropiat de organiza]ia ex-tremist-na]ionalist\ „Noua Dreapt\“. Pro-misiunea electoral\ principal\ a lui Coja s-a referit la ridicarea unui monument `nmemoria lui Antonescu. Sfid`nd existen]acomisiei interna]ionale care [i-a `nceputactivitatea, suplimentul s\pt\m`nal al zia-rului „Rom=nia liber\“, „Aldine“ (din 23iulie 2004) a publicat un lung articol apo-logetic despre a[a-zisul „r\zboi sf`nt“ al„mare[alului nostru“, intitulat „Amintiride la eliberarea unui sat rom=nesc“. Auto-rul articolului descrie participarea luiAntonescu la r\zboi ca un act de demnita-te, relu`nd toate cli[eele vehiculate `n lite-ratura nega]ionist\. Iat\ c`teva pasaje dinacest articol delirant [i, `n acela[i timp,provocator: „La 23 august 1944, mare[alulIon Antonescu a fost arestat, judecat cacriminal de r\zboi, `ntemni]at, purtat prinURSS, condamnat la moarte, iar in final e-xecutat prin `mpu[care la `nchisoareaJilava de l`ng\ Bucure[ti, iar corpul s\u afost aruncat `ntr-o groap\ comun\, `m-preun\ cu al]i demnitari de frunte rom=ni,condamna]i [i ei la moarte, de c\tre a[anumitele Tribunale ale Poporului, inventa-

te de puterea comunist\ instaurat\ `n ]aranoastr\ de c\tre Moscova dup\ 6 martie1945. ~n aceste Tribunale ale Poporuluierau inclu[i [i a[a numi]ii asesori populari,care erau str\ini de cuno[tinte juridice, darcare hot\rau soarta celor judeca]i. A[a i-a`nv\]at Moscova pe comuni[tii rom=ni s\-lr\spl\teasc\ pe mare[alul nostru IonAntonescu, precum [i pe al]i b\rba]i deseam\ ai neamului nostru, condamna]i lamoarte sau care au murit `n `nchisorilecomuniste [i la canalul Dun\rea-MareaNeagr\. Domnul pre[edinte al Rom=nieiIon Iliescu, a ar\tat `ntr-o emisiune televi-zat\ c\ mare[alul Ion Antonescu nu poatefi reabilitat, deoarece este considerat dec\tre unele etnii [subl. W.T.] din ]ar\ [i decercuri din str\in\tate drept criminal der\zboi. Dup\ c`te [tiu, `ns\, reprezentan]iicomunit\]ii evreie[ti din Rom=nia au afir-mat faptul c\ Rom=nia `n fruntea c\reia seafla mare[alul Ion Antonescu a fost singu-ra ]ar\ aliat\ a Germaniei care nu a trimispe evrei `n lag\rele de exterminare nazis-te. Arestarea, judecarea, condamnarea lamoarte [i execu]ia mi[eleasc\ a mare[alu-lui s-a f\cut de c\tre instan]ele rom=ne[tiaservite Moscovei, deci de c\tre compa-trio]ii s\i. Pentru ace[tia c`t [i pentru multial]ii ca ei, mare[alul este considerat `ncontinuare criminal de r\zboi, nu `ns\ [i demarea majoritate a rom=nilor“. Pe l`ng\resentimente antisemite strecurate `n acesttext cu ajutorul eufemismului, „uneleetnii“, autorul articolul pledeaz\ ca [i IonCoja pentru cinstirea lui Antonescu, pecare-l descrie ca pe un erou. Condamn`ndobedien]a guvernului care a ordonat `n-l\turarea busturilor lui Antonescu [ischimbarea numelor unor str\zi care-i pur-tau numele, autorul `[i exprim\ speran]a c\„`n viitor busturile [i chiar statuile mare[a-lului nostru vor fi amplasate la loc de cins-te `n ora[ele [i chiar satele ]\rii noastre,pentru c\ mare[alul merit\ aceast\ cinste“.

Prezentarea raportului a mai fost prece-dat\ de un eveniment important care amarcat dorin]a oficial\ a Rom=niei de a-[iasuma trecutul. Este vorba despre primacomemorare a Zilei Holocaustului. Ofe-rindu-i o tribun\, postul de radio BBC(12.10.2004) a difuzat declara]iile pre[e-dintelui Ligii pentru combaterea antiro-m=nismului, Ion Coja, care a acuzat cuacest prilej autorit\]ile c\ au cedat „`n fa]aunor indivizi care `n numele comunit\]iievreie[ti emit preten]ii nejustificate, `n pri-mul r`nd de ordin material, legate de a[azisul Holocaust din Rom=nia“. „Dac\ gu-vernan]ii se prezint\ acolo pentru a come-mora Holocaustul `n general este un lucrucorect, dar `n m\sura `n care `n ultimii ani,oficialit\]ile rom=ne[ti au acceptat produ-cerea `n Rom=nia a unui Holocaust, gestuleste reprobabil, nu ne reprezint\ pe noi carom=ni,“ a declarat Ion Coja la BBC. Deremarcat este ideea „preten]iilor nejustifi-cate“ „de ordin material“, ideea ce o s\apar\ ca un leitmotiv dup\ prezentarearaportului `n alte numeroase materialepublicate `n presa rom=n\ [i german\.

***

Prezentarea raportului final al Comisieipe data de 11 noiembrie 2004 la Bucure[tia st`rnit reac]ii diferite. Aceste reac]ii s-arputea grupa `n 4 categorii de receptare.

1) receptarea pozitivist-obiectiv\; 2) primirea distan]at-ironic\;3) dezbaterea critic-istoric\; 4) contestarea ideologic\; (Ultima form\ de receptare are [i c`teva

efecte colaterale, care marcheaz\ o nou\etap\ a na]ionalismului de solidarizare –prin sincronizarea nega]ionismului)

Receptarea Raportului final al ComisieiWiesel `n presa rom=n\ [i german\

13Analize spectrale TIMPUL

iulie-august 2005

Receptareapozitivist-obiectiv\

~nm`narea Raportului final pre[edin-telui Iliescu, pe data de 11 noiembrie2004, a fost `nso]it\ de relat\ri neutre.Concluziile acceptate de c\tre [eful sta-tului nu au fost contestate. Un exemplusemnificativ pentru acest mod de prezen-tare strict jurnalistic\ a ap\rut, de pild\,sub titlul „A fost Holocaust“, `n ziarul„Ziua“ (din 12.11.04). ~n acela[i ziar (din4.12.04) se revine asupra subiectului [i sereproduce unul dintre pasajele centrale aleraportului, `n care se precizeaz\ c\ „auto-rit\]ile civile [i militare rom=ne s`nt res-ponsabile de moartea unui num\r cuprinsintre 280.000 [i 380.000 de evrei rom=ni [iucraineni din Rom=nia [i teritoriile aflatesub administra]ie rom=neasc\“. De remar-cat este faptul c\, `n cele dou\ materiale depres\ citate (ca de-altfel [i `n alte relat\riap\rute `n mass media rom=neasc\) nu seaminte[te o alt\ concluzie a raportului. O-misiunea la prima vedere pare nesemni-ficativ\, dar `n contextul general privindHolocaustul din Europa, ea dob`nde[te odimensiune special\, prin plasarea poli-ticii de exterminare a Rom=niei pe loculdoi al grupului de ]\ri aliate cu Germaniahitlerist\. Pasajul din Raport la care m\refer cuprinde constatarea potivit c\reia„dintre to]i alia]ii Germaniei naziste,Rom=nia poart\ responsabilitatea pentrucea mai mare contribu]ie la exterminareaevreilor, `n afara Germaniei `nse[i“. Re-lat\ri similare au fost transmise deposturile de radio Europa liber\, BBC,Radio France International [i DeutscheWelle, iar articole strict informative auap\rut atunci [i `n revistele „22“ sau„Observator Cultural“.

Profit`nd de prezen]a unor membrii aicomisiei `n ]ar\, c`teva ziare au publicat cuace[tia interviuri, `n care, de exemplu,Leon Volovici (`n „Cotidianul“, din16.11.04) sau pre[edintele comisiei, ElieWiesel (`n „Evenimentul zilei“ din 15 no-iembrie), `[i expun p\rerile [i explic\semnifica]ia singularit\]ii holocaustului.~ntr-un comentariu ap\rut 7 zile dup\ pre-zentarea Raportului (`n „Ziua“ din18.11.04) se re]ine faptul c\ „prezentareamediatic\ pare mai cur`nd modest\“. F\r\a da un r\spuns la cauzele acestei t\ceri,totu[i, surprinz\toare – dac\ avem `n ve-dere dezbaterile polemice legate `n aniitrecu]i de Eliade, Cioran, Noica sau deJurnalul lui Mihail Sebastian – comen-tatorul ajunge la concluzia c\ `n Raport,„exist\ multe afirma]ii drastice cu caresocietatea rom=neasc\ are obliga]ia s\ seconfrunte“.

Primirea distan]at-ironic\

Exist\ cel pu]in dou\ explica]ii pentru„primirea modest\“ a Raportului, care sereflect\ [i `n ceea ce s-ar putea numi 1)primire ironic\ [i 2) primire distan]at\.Ironic\: fiindc\ autorii acestor articolepun, indirect, sub semnul `ntreb\rii since-ritatea pre[edintelui Iliescu `n ceea ce pri-ve[te dorin]a acestuia de a elucida trecu-tul. Acest mod de abordare ironic\ implic\[i o distan]are nem\rturisit\ de un subiectincomod. Adic\ responsabilitatea Rom=nieipentru Holocaust. Abordarea distan]at\ –care ignor\ rezultatele cercet\rilor istorice[i politologice cuprinse `n textul final –sugereaz\ cititorilor c\ Raportul esterezultatul unor `mprejur\ri conjuncturale,de care profit\, `n primul r`nd, Iliescu.Acest mod de abordare a fost reluat dup\izbucnirea scandalului legat de returnareadecora]iilor de c\tre Elie Wiesel [i Ran-dolph R. Braham, la mijlocul lunii de-cembrie 2004, adic\ la mai mult de o lun\dup\ prezentarea Raportului. Tematizarealarg\ a return\rii decora]iilor a reactualizat[i chestiunea Raportului, cre`nd, `ns\, unspa]iu publicistic favorabil ocolirii abor-d\rii problemelor esen]iale cuprinse `ntextul final. (A se vedea articolele din„Evenimentul zilei“, 15.12.04; „Ziua“,

16.12.04; „Adev\rul“, 16.12.04 [i20.12.04.) Deseori receptarea distan]at\,nem\rturisit\ direct, se transmite prin sub-text [i prin folosirea unei terminologiiemo]ionalizate sau prin apelul la no]iuni`mprumutate din analizele istoriograficededicate holocaustului. (De exemplu, fo-losirea ostentativ\ a no]iunii de „holocaustro[u“ sau „holocaust comunist“. A se ve-dea `n acest sens Scrisoarea lui TicuDumitrescu adresat\ pre[edintelui B\sescu`n care se cere „denun]area holocaustuluicomunist“ publicat\ `n „Ziua“ din21.12.04. Formula defel ambigu\ este re-luat\ [i `n textul lui Ticu Dumitrescuintitulat „Un apel de con[tiin]\“ publicat`n suplimentul „Aldine“, din „Rom=nialiber\“, 4.2.05).

Pentru a contracara aceast\ termino-logie am `ncercat s\ aflu p\rerea lui GertWeisskirchen, care r\spunde din parteaOSCE de problema antisemitismului. ~ntr-un interviu pentru „Deutsche Welle“, pu-blicat apoi [i `n revista „22“ (Nr. 781/25.2.-4.3.2005) i-am pus lui Weisskirchen urm\-toarea `ntrebare: „~n parlamentul landuluifederal Saxonia din Dresda a avut loc unincident scandalos provocat de deputa]iiPartidului Na]ional-Democrat (NPD) –partid radical de dreapta. Reprezentan]iiNPD-ului au refuzat s\ p\streze un minutde reculegere pentru victimele regimuluinazist, iar apoi, `ntr-o cuv`ntare, unul din-tre deputa]i a trivializat Holocaustul princompara]ii inadecvate, folosind no]iuneade „holocaustul bombardamentelor“ pen-tru a descrie bombardarea ora[ului Dresdadin 13 februarie 1945 de c\tre puterile a-lian]ei antihitleriste. Ce p\rere ave]i des-pre bagateliz\ri similare care se folosesc [i`n Rom=nia, unde deseori se vehiculeaz\no]iunea «holocaustul ro[u» atunci c`ndeste vorba despre perioada dictaturii co-muniste“.

Iat\ [i r\spunsul lui Weisskirchen:„Trebuie re]inut faptul c\ Holocaustul esteceva singular. Asta se poate demonstradac\ se face o compara]ie cu oricare alt\`nt`mplare istoric\ sau actual\. Holo-caustul nu poate fi comparat cu nimicaltceva. Singularitatea holocaustului esteincontestabil\, deoarece distrugerea evrei-lor a avut tr\s\turile organiz\rii industria-lizate a politicii de nimicire. Aceast\ poli-tic\ s-a concentrat asupra extermin\rii e-vreilor, urm\rind eliminarea lor din aceas-t\ lume. Adic\, lichidarea lor. Toate cele-lalte `nt`mpl\ri groaznice, ca acelea dincentrul Africii, din Ruanda, sau alte ac-]iuni genocidare asem\n\toare, nu pot ficomparate cu `ncercarea de a-i distrugere`n `ntregime pe evrei. Acest fapt ar trebuis\ fie con[tientizat, indiferent de locul un-de tr\im `n Europa, `n apus sau `n r\s\rit.

P`n\-n prezent, Holocaustul a r\mas ungenocid incomparabil“.

Amestecarea planurilor istorice (fas-cism-comunism) [i recurgerea la proce-deul compara]iilor pentru a ilustra ceea ceunii numesc „martiraj competitiv“ arunc\asupra Raportului o lumin\ difuz\. Iat\ unsingur exemplu pentru acest model deabordare, preluat din articolul intitulat,„Statul rom=n trebuie s\-[i asume `ntregultrecut. Comunismul, trimis dup\ gratiileistoriei“, ap\rut `n „Rom=nia liber\“ din26 martie 2005: „Mai la presiune inter-na]ional\, mai din proprie ini]iativ\, auto-rit\]ile rom=ne au admis formal, `n numele]\rii noastre, participarea la Holocaust“. Afost `nfiin]at\ o Comisie Interna]ional\care s\ cerceteze [i s\ stabileasc\ adev\rulprivind tragedia evreilor `n Rom=nia, s-adeclarat apoi ziua de 9 octombrie dreptZiua Holocaustului, iar `n prezent sevorbe[te despre `nfiin]area unui muzeu [idespre `nceperea unei campanii media deinformare pe aceast\ tem\ delicat\. Toates`nt inten]ii onorabile [i necesare pentru ona]iune european\ puternic\, `n vedereaasum\rii trecutului. Dar la fel de impor-tante pentru poporul rom=n s`nt [i asu-marea [i condamnarea ororilor comunis-mului, fapt pe care autorit\]ile abia acum`ncep s\-l ia in considerare. Peste dou\ mi-lioane de oameni au c\zut victime iaduluicomunist, tortura]i `n camerele de anchet\ale Securit\]ii, extermina]i `n `nchisori [ilag\re de munc\ for]at\, deporta]i dinB\r\gan p`n\ `n Siberia. Ace[tia nu s`ntcomemora]i de vreo oficialitate [i nicim\car nu s`nt pomeni]i ca martiri `n toatebisericile noastre“ (subl. W.T.).

Dezbaterea critic-istoric\

~ntr-o prim\ faz\ de receptare, presa ro-m=n\ nu a respins concluziile Raportului[i nici nu l-a contestat. Faptul c\ cei inte-resa]i l-au citit pe internet se poate vedea`n anumite articole `n care au fost citateanumite pasaje, `n care s-a f\cut o trimi-tere direct\ la concluzii [i recomand\ri sau`n care au fost preluate concepte pentru aanaliza anumite declara]ii politice actuale.Astfel `n articolul intitulat „Asumareacon[tient\ a Holocaustului r\m`ne o pro-blem\ de actualitate“, ap\rut `n buletinulelectronic „Divers“ (nr. 4 [196]/2005), seafirm\ c\ pre[edintele Traian B\sescu ar fic\lcat `ntr-o „capcan\, mai exact o form\subtil\ de negare a Holocaustului“, deoa-rece acesta a declarat `n urma unei `nt`lniripe care a avut-o la Auschwitz `n ianuariea.c. cu pre[edintele israelian, c\ Holocaus-tul rom=nesc „s-a produs `n afara frontie-relor actuale ale Rom=niei“. „Conformliteraturii de specialitate“, conchide „Di-

vers“, discursul preziden]ial poate fi `n-cadrat foarte u[or `n categoria „nega]io-nismului selectiv“.

Faptul c\ Raportul a fost citit `n ver-siune electronic\ rezult\ [i din primele cri-tici ap\rute la `nceputul anului 2005, c`ndnoile autorit\]i au declarat c\ vor sus]ineconcluziile [i recomand\rile cuprinse `nRaport. ~n favoarea unui asemenea sprijins-a exprimat pre[edintele B\sescu `ntr-undiscurs ]inut la `nt`lnirea cu membriicorpului diplomatic pe data de 18 ianuarie2005, iar apoi [i dup\ ce a participat la co-memorarea eliber\rii lag\rului de laAuschwitz, `n ianuarie, c`t [i `n timpul vi-zitei la Washington, `n martie. O analiz\serioas\ a Raportului, care s\ con]in\eventual [i elemente de contestare critic\p`n\, `n prezent, nu a ap\rut. Asta probabil[i din cauza faptului c\ Raportul `nc\ nu afost publicat `n volum, precum remarc\ [iziarul elve]ian „Neue Zürcher Zeitung“(din 31.5.04) `ntr-un articol dedicatsubiectului.

Contestarea ideologic\

Cea mai radical\ form\ de contestare aRaportului este cea ideologic\. Acest modde respingere apare `n numeroase textepublicate at`t `n presa democratic\ [i na-]ionalist-extremist\, c`t [i pe internet. Nu-mitorul comun al acestor texte este nega-rea holocaustului de care s-a f\cut vinovatregimul lui Ion Antonescu. Cel mai con-cludent exemplu este fostul disident an-ticomunist Paul Goma, care, [i dintr-unexces de zel polemic, s-a al\turat revizio-ni[tilor, devenind astfel – probabil f\r\ s\fi vrut – obiectul de adora]ie al extremi[ti-lor na]ionali[ti. „Neg unicitatea genocidu-lui ale c\rui victime au fost evrei“, scrieGoma `ntr-un text intitulat „S\ `nv\]\m dela evrei“, ap\rut prima dat\ `n cotidianul„Ziua“ (din 24.2.05). Nu `nt`mpl\tortextul pomenit a fost transformat apoi derevista „Rom=nia Mare“ (Nr. 766/18.3.05,Nr. 767/25.3.05; Nr. 768/1.4.05; Nr. 769/8.4.05) `ntr-un serial, publicat sub titlul„Scandal antisemit colosal declan[at decelebrul dizident anticomunist Paul Goma“.Una din ideile principale exprimate deGoma `n acest text este c\ unii membrii aicomisiei – descri[i ca urma[i ai fo[tilor no-menclaturi[ti – `ncearc\ s\ estompeze cri-mele comunismului. Vorbind despre „«bi-lan]uri» fanteziste [i unilaterale“ puse `ncircula]ie de „echipa de zgomote a holo-caustologilor“, care au „nu doar [i alt\cet\]enie, dar [i o alt\ patrie-de inim\:Israelul“, „care insult\, calomniaz\Rom=nia ca unitate na]ional\, pe rom=ni,ca b\[tina[i“, Goma propune ca ace[tia „safie invita]i a nu mai pune piciorul pe p\-m`ntul nostru [i s\ fie urm\ri]i penal prininstan]ele na]ionale“. (Textul lui Goma afost urmat de replici pro [i contra: GabrielAndreescu `ncinge „R\zboiul Goma“,„Ziua“, 25.2.05; Dan Pavel, „Ce vrea PaulGoma?“, „Ziua“, 28.2.05; Radu Portocal\,„~n[el\toarea umbr\ a vinei colective“,„Ziua“, 1.3.05; Dan Culcer intr\ `n „R\z-boiul Goma“, polemiz`nd cu Dan Pavel,„Ziua“, 5.3.05; Paul Goma, „Necititorii-acuzatorii nemilo[i ai mei: Holocausto-logii“ [datat: 11.4.05], r\sp`ndit mai `nt`iprin e-mail, iar apoi publicat `n revista„Obiectiv legionar“, nr. 20-21/2005, pp.30-40. Revista a publicat integral [icelelalte articole ale lui Goma citate maisus, f\r\ a indica dac\ autorul este deacord sau ba cu publicarea lor.)

La Goma, motorul ideologic al contes-t\rii Raportului este anti-comunismul vis-ceral combinat cu resentimente antievre-ie[ti [i frustr\ri personale. Cam acela[i lu-cru se poate spune despre contestarea Ra-portului articulat\ de reprezentan]i ai unororganiza]ii sau grupuri care se declar\ dedreapta, ele fiind, `n realitate, de extrem\dreapta. Cel mai zgomotos contestatar alcercet\rii holocaustului a fost [i este IonCoja, pre[edinte al LICAR, lider al filialeibucure[tene „Vatra Rom=neasc\“, dup\1990 prezent ca politician sau simpatizantal diverselor partide [i grupuri, de la

Analize spectraleTIMPUL14

iulie-august 2005

Mi[carea pentru Rom=nia, la PRM, de laPUNR la organiza]ia „Noua Dreapt\“. Ne-g`nd holocaustul s\v`r[it de regimul anto-nescian, Coja a publicat mai `nt`i `n revistapro-legionar\ din Sibiu „Puncte cardinale“(Nr. 2/2000) [i apoi `n „Rom=nia Mare“(„~n Rom=nia nu a func]ionat o politic\ degenocid anti-evreiesc“, „Rom=nia Mare“,Anul XVI, Nr. 769/ 8.4.05) un articol de-ghizat sub forma unei scrisori deschiseadresate pre[edintelui american, GeorgeBush. Coja `i acuz\ `n acest text pe evreic\ ar fi vinova]i de recrudescen]a antise-mitismului. Explica]ia pentru aceast\ abe-ra]ie o sintetizeaz\ `n cinci puncte, afir-m`nd c\ regenerarea antisemitismului s-ardatora faptului c\ „asupra rom=nilor“ s-auexercitat presiuni „pentru a-l trata pe IonAntonescu ca pe un criminal de r\zboi“.Din aceast\ argumenta]ie rezult\ [i respin-gerea indirect\ a concluziilor Raportului.Cea de-a doua cauz\ pentru antisemitismeste – dup\ Coja – faptul c\ partidul co-munist [i securitatea ar fi fost dominate dec\tre evrei. ~n al treilea r`nd, profesoruluniversitar invoc\ rolul „nefast al evrei-lor“ `n timpul revolu]iei din 1989, iar `n alpatrulea r`nd rolul acestora `n privatizareaeconomiei. ~n perfect\ concordan]\ cuideologia neonazist\, Coja vorbe[te `n fi-nal despre „atacul demografic“ asupra su-veranit\]ii Rom=niei. Prin aceast\ ultim\tez\, inspirat\ [i din aser]iunile unor cons-pirologi antisemi]i, el vrea s\ acreditezeideea c\ Rom=nia este invadat\ de evreic\rora autorit\]ile le-au acordat cet\]eniarom=n\, cu scopul de a transforma ]ara`ntr-un „stat `nrobit capitalului mafiotinterna]ional, majoritar evreiesc“ (Cf. art.meu „O nou\ schimbare la fa]\ aRom=niei Mari?“ din revista „22“, nr.789/ 22 -29 aprilie 2005).

Na]ionalismul de solidarizare impul-sionat de Raport a declan[at o adev\rat\explozie – electronic\ sau ciberspa]ial\ – asincroniz\rii nega]ionismului. ~ngrijor\toreste faptul c\ autorii unor comentariielectronice g\zduite de ziare, postate peinternet sau r\sp`ndite prin intermediulunor forumuri de discu]ii s`nt tineri, stu-den]i sau elevi de liceu, care `ntr-un viitorapropiat vor face parte din elita cultural\,economic\ [i politic\ a ]\rii. Textele lor nus`nt doar simple elucubra]ii juvenile ale

unor r\zvr\ti]i, ci s`nt [i un simptom pen-tru sincronizarea interna]ional\ a nega]io-nismului, a xenofobiei [i a antisemitismu-lui. ~n general aceste texte reproduc `n-tr-un stil belicos, [i deseori suburban, ste-reotipuri auzite [i citite. Ca exemplu tipicpentru acest gen de comentarii electroniceam ales p\rerile unui anonim de peplatforma electronic\ a ziarului „Jurnalulna]ional“, din 11.5.2005, conceput ca o re-plic\ la capitolul „Fasci[tii rom=ni“ dincadrul serialului „Istoria comunismuluirom=nesc“. Am extras doar c`teva ideisemnificative din acest text, idei `mp\rt\-[ite [i de al]i autori, poten]ate `ns\ aici deun limbaj agresiv:

- rebeliunea legionar\ din 1941 a fostorganizat\ de Moscova (idee vehiculat\ [ide Ion Coja [i de Vladimir Alexe);

- „ale[ii lui Dumnezeu“ s`nt adversariina]ionalismului (rom=nesc), de[i ei „aufost primul popor fascist“ (idee r\sp`ndit\[i de Radu Theodoru [i C-tin Burlacu);

- `n arhivele Stasi nu s-au g\sit „do-cumente doveditoare“ pentru fascismul luiCodreanu [i Antonescu;

- Antonescu nu a fost judecat laNürnberg, fiindc\ nu a fost vinovat de ge-nocid, el salv`nd, de fapt, „evreimea“;

- reabilitarea sa este `mpiedecat\ de ra-binul din Geneva, care nu are curajul s\ pu-blice dovezile nevinov\]iei lui Antonescu(ceva similar sus]ine [i Coja);

- Cioran, Eliade, Mircea Vulc\nescu,Radu Gyr, Gafencu, Radu Militaru, VasileVoiculescu, Dr. Paulescu, Nae Ionescu,Noica, Steinhardt, St\niloae, Galeriu,Calciu etc. au fost su]in\tori sau au sim-patizat cu legiunea, care „nu cerea dec`tdrepturile rom=nilor `n ]ara lor“;

- guvernele din perioada interbelic\erau „`mp`nzite de evrei“;

- „Tot ce este na]ionalist este antisemitsau antisovietic“ (tez\ inspirat\ dinNichifor Crainic);

- „Israel este blestemat de Pilat care aspus ca s`ngele lui Cristos s\ cad\ asupralor“ (idee actualizat\ din repertoriul anti-iudaismului cre[tin fundamentalist);

- „V\ scriu de pe pozi]ia unui bun ro-m=n care nu am apucat legionarii [i nusimpatizez cu aceast\ mi[care. ~ns\ min-ciuna este minciun\ [i iat\ c\ am ajuns caMare[alul Antonescu s\ fie scuipat [i ]inut

`n biserica ce a cl\dit-o `n Bucure[ti cu unsac `n cap. (...) Am fost c`ndva o na]ie, daram murit odat\ cu Antonescu. (...) Deplo-rabil\ ]ar\ [i deplorabil popor care `[i t\-v\le[te `n fecale istoria pentru ni[te argin]i.(...) Iat\ c\ se stopeaz\ [i procesul comu-nismului [adus de] Stalin [i [de] putereaevreit\“ (referire direct\ la Raport).

N-a[ vrea s\ `nchei aceast\ sumar\ tre-cere `n revist\ a contest\rii ideologice f\r\a mai semnala dou\ lungi articole. Primulsemnat de Filon Verca, „Holocaustul ro-m=nesc“, `n: „Permanen]e“ (Anul VII, Nr.4/Aprilie 2005, p. 7) [i celel\lt intitulat „Orevenire necesar\ sau de ce nu cred c\ aexistat un holocaust rom=nesc“, semnat deGic\ Manole [i publicat `n „AlterMedia“(2.2.2005). Cele dou\ publica]ii s`nt edi-tate de neolegionarii din Rom=nia, respec-tiv de organiza]ia „Noua Dreapt\“. Gic\Manole, despre care editorii buletinuluiextremist de dreapta „AlterMedia“ afirm\c\ ini]ial [i-a publicat materialul `nperiodicul „Via]a“, nr. 220/ianuarie 2005,din Boto[ani, sus]ine de la bun `nceput c\„`ndeosebi istoricii str\ini“ vorbesc despreun holocaust rom=nesc. Iar, cu pu]ine ex-cep]ii, istoricii rom=ni au o „reac]ie pali-d\“ fa]\ de ace[tia. Totodat\, el mai amin-te[te c\ exist\ [i al]i istorici rom=ni – adic\tr\d\tori! – care „au trecut f\r\ ezitare [idiscern\m`nt, de partea acelora care nea[eaz\ stigmatul holocaustului pe frunte“.„Dac\ Rom=nia lui Antonescu ar fipracticat cu adev\rat Holocaustul, evreiinici n-ar mai fi fost deporta]i peste Nistru,put`nd `nf\ptui crima `n ]ar\“, afirm\ `ncontinuare autorul. Neg`nd existen]a lag\-relor de exterminare, c`t [i cifrele „haluci-nante“ ale victimelor enun]ate de „comisiaWiesel“, autorul continu\: „A[adar“, – [icitez acum textual, „`n Rom=nia celui de-al doilea r\zboi mondial, nu cred c\ aexistat holocaust pentru c\:

– statul rom=n a f\cut din emigrareaevreilor din Rom=nia [i Europa Central\politic\ de stat, reu[ind s\ ajute s\emigreze, cu acceptul lui Antonescu, cca.200.000 de evrei;– [colile, sinagogile, liceele evreie[ti aufunc]ionat, manifest\rile culturale s-audesf\[urat normal;– Antonescu a rezistat tuturor presiunilorgermane de a-i preda pe evreii rom=nispre a fi du[i [i extermina]i `n lag\relegermane;– la Bucure[ti activa teatrul Bara[eum,singurul teatru evreiesc din Europadominat\ de Germania, pe toat\ perioadaguvern\rii Antonescu;– Antonescu a avut rela]ii amicale cu capiicomunit\]ii evreie[ti, Al. {afran [i dr. W.Filderman, salv`ndu-le vie]ile de furialegionarilor;– pentru c\ `n Transnistria – [i nu numai– nu s-au descoperit gropi comune cuevrei executa]i;

– Comisia Wiesel, care acuz\ Rom=niade Holocaust, trebuie s\ ne prezintedovezile acestuia, argumentele pe care sebazeaz\, statisticile celor uci[i“.

„Ceea ce este greu de acceptat dinpunct de vedere [tiin]ific, este faptul c\aceast\ Comisie coordonat\ de ElieWiesel, `nt`i a stabilit f\r\ nici o re]inere,faptul c\ Rom=nia, poporul rom=n, s`ntvinova]i de holocaust, f\r\ s\ aduc\ do-vezi, adic\ `nt`i au stabilit, `n pur\ tradi]iebol[evic\, sentin]a, pentru ca dup\ aceeacel acuzat s\ fie obligat s\-[i probezenevinov\]ia!!!“

„Iar\[i nu cred `n existen]a unui ho-locaust rom=nesc deoarece Rom=nia luiAntonescu nu a adoptat [i practicat ostrategie statal\ premeditat\ care ar fiavut ca fundament rasismul.“

„A[adar, consider construc]ia istoric\de tipul aceleia ce dore[te s\ demonstreze[i s\ impun\ ideea existen]ei unui holo-caust rom=nesc se dovede[te cu totul in-consistent\, [...] iar „campania insistent\f\cut\ `n str\in\tate cu scopul de aprezenta poporul rom=n drept antisemit,autor al holocaustului, prin demonizareafigurii lui Ion Antonescu“ urm\re[te „pre-ten]ii financiare [i patrimoniale“ [...].

„...scopurile urm\rite de cei din spateleacestei teorii urm\resc nu adev\rul istoricdespre acei ani tragici, ci spolierea statuluirom=n de imense sume de bani“ [subl.W.T.].

Filon Verca, `n articolul s\u din „Per-manen]e“, repro[eaz\ unor membrii nero-m=ni ai comisiei c\ au devenit „complici“ai evreilor. Este atacat [i fostul rege Mihaipentru ceea ce autorul nume[te o „decla-ra]ie impotent\“, deoarece fostul suverana sus]inut `n anul 2004, cu prilejul ani-vers\rii zilei de 23 august, c\ „rom=nii auucis 340 000 de evrei“. ~ntr-un alt pasaj alarticolului din aceast\ publica]ie legionar\se refer\ la vinov\]ia evreilor fa]\ de arma-ta rom=n\. Cititorii afl\ c\ represaliileordonate de c\tre autorit\]ile rom=ne `m-potriva evreilor ar fi fost cauzate tocmaide evrei. Iat\, deci, c\ evreii sint vinova]ide holocaust!

~n `ncheiere, „Permanen]e“ explic\scopul adev\rat al „comisiei“. „Impunereapoporului rom=n“ a unor desp\gubiri ce secifreaz\ la „9 miliarde de dolari“.

~n acela[i stil insinuant este redactat [iarticolul din s\pt\m`nalul radical dedreapta din Germania, „National-Zeitung“(„Wird jetzt Rumänien zur Kassegebeten? Holocaust-Kommission erhebtschwere Anschuldigungen“, `n: „National-Zeitung“, Nr. 49/26.11.2004, p. 5.) Cit`ndscrierile unor revizioni[ti, care sus]in a[a-numita tez\ „a industriei holocaustului“(Norman Finkelstein), organul „UniuniiPopulare Germane“ (DVU) scrie c\ acumi-a venit r`ndul Rom=niei s\ fie stoars\ demilioane de dolari.

(Comunicare prezentat\ de la semi-narul interna]ional: „Holocaustul dinRom=nia: premize, fapte, consecin]e“,organizat de Centrul de Studii Ebraice„GOLDSTEIN GOREN“ al Universit\]iidin Bucure[ti, 2-3 iunie 2005)

15Cronici din tranzi]ie TIMPUL

iulie-august 2005

LAUREN}IU URSU

O colectivitate asupra c\reia apas\ unputernic mecanism represiv `[i va c\utaforme periferice sau camuflate de opozi]ie.Devenit\ incapabil\ de o reac]ie organizat\,se va retrage `ntr-o opozi]ie difuz\, mani-festat\ la nivel individual [i `n domenii dince `n ce mai diverse, greu de controlat [isanc]ionat de c\tre opresor. Va r\m`ne, bi-ne`n]eles, cu speran]a c\ aceste atitudini pri-vate, devenite paradigmatice, vor reu[i s\insufle la momentul potrivit energia nece-sar\ unei de[tept\ri la scar\ public\. Dinp\cate, acest lucru nu s-a `nt`mplat `nRom=nia secolului al XX-lea.

Imediat dup\ ce au venit la putere, co-muni[tii au decapitat societatea civil\, ma-nipul`nd [i ̀ ndoctrin`nd restul popula]iei, re-dus\ la starea de mass\. Lipsa unui spiritcivic exersat a privat Rom=nia de singuraform\ posibil\ de opozi]ie organizat\ fa]\ decomunism, din moment ce elitele politice [iculturale au fost eliminate. Acela[i scenarius-a aplicat [i `n celelalte ]\ri ocupate de co-muni[ti, cu rezultate foarte diferite. ~nUngaria [i Cehia, de exemplu, societatea areu[it s\ se opun\ cu succes mecanismelorrepresive, at`t `n mod pasiv – prin neduce-rea la `ndeplinire a directivelor comuniste,c`t [i `n mod activ, prin revolt\. Polonia areprezentat un caz special, deoarece a sufe-rit o dubl\ eliminare a elitelor: `n timpul na-zi[tilor, apoi `n timpul comuni[tilor. Totu[isocietatea polonez\ a reu[it s\ dep\[easc\stadiul martirajului personal [i s\ se organi-zeze `n cele din urm\ `n mod colectiv, maiales `n jurul bisericii catolice. Rom=nia `ns\reprezint\ o trist\ excep]ie.

1. Patru alternative, dintre care una fictiv\

Dac\ `ntr-o prima faz\ represiunea co-munist\ a desfiin]at organiza]iile societ\]iicivile, oblig`nd-o s\ se manifeste camuflat[i periferic (lucru comun tuturor ]\rilor co-muniste), o a doua faz\ – cristalizarea uneinoi vie]i civice – nu a mai urmat `nRom=nia. Fie organismul social nu a reu[its\ preia capitalul simbolic pe care o seriede individualit\]i `l ofereau, fie nu a reu[its\ `l decodeze, fie acesta chiar nu a existat,fie a suferit o transformare care l-a f\cutinapt `n plan social.

Vom `ncepe cu ultima supozi]ie: capita-lul simbolic, dac\ a existat, a suferit o trans-formare care l-a f\cut incapabil s\ stimule-ze un elan colectiv apt s\ r\stoarne tirania.Deseori `n perioada comunist\ am constatatcobor`rea la nivelul banal [i impersonal aunor situa]ii care trebuiau s\ devin\ resortulunor atitudini civice active. ~n schimb, elese transformau, printr-un proces de folclori-zare, `n „bancuri“. M\ `ndoiesc de for]asubversiv\ a bancurilor. Am `ns\ certitudi-nea c\ aceste energii transformate `n capitalsimbolic de alt tip ar fi fost mai eficiente.

A doua supozi]ie, parcurg`nd `n ordineinvers\ enumerarea ini]ial\, este cea a lipseiunor individualit\]i marcante `n comunism,care s\ se opun\ regimului. Num\rul marede diziden]i, precum [i notorietatea unoradintre ei `n ]ar\ [i `n str\in\tate infirm\ a-ceast\ supozi]ie. Trebuie a[adar s\ ne `n-drept\m spre a treia ipotez\. Evident, mesa-jul lansat de elit\ a existat, dar ea nu a reu[its\ se fac\ `n]eleas\ de c\tre mass\, nu a vor-bit limbajul acesteia. Cum se explic\ atunciaceast\ bre[\ care apare `n s`nul societ\]iirom=ne[ti? Cauzele s`nt mult mai vechi [i]in de ceea ce s-ar putea numi „`nt`rziereaistoric\“ a }\rilor Rom=ne comparativ cu]\rile vestice [i central europene. Acesteadin urm\ au intrat `n modernitate `n chiporganic, urm`nd de cele mai multe ori unproces de maturizare dinspre interior spreexterior. Modernizarea acestui spa]iu a avutloc fie prin dezvoltare intern\ direct\, fie

prin altoire. Spa]iul est-european a fost pri-vat `ns\ de aceast\ posibilitate. Prizoniereale unui feudalism ̀ nt`rziat p`n\ ̀ n secolul alXIX-lea, }\rile Rom=ne au trebuit s\ asimi-leze rapid modernitatea european\ `n spe-cial ca form\, deoarece o cre[tere organic\ apropriilor con]inuturi ar fi `nsemnat proba-bil o perioad\ la fel de lung\ ca aceea a dez-volt\rii modernit\]ii europene.

Aceast\ tensiune a moderniz\rii a fostresim]it\ acut `nc\ de la sf`r[itul secolului alXIX-lea. Rezolvarea dilemei din jurul „for-melor f\r\ fond“ – legat\ de asimilarea su-perficial\, prin imita]ie, a unor forme cares-au dezvoltat dintr-un con]inut completdiferit de cel autohton – [i-a g\sit expresiateoretic\ abia `n anii interbelici la EugenLovinescu: formele `[i vor dezvolta singurecon]inutul, `n timp. Astfel a luat sf`r[it, celpu]in teoretic, r\zboiul dintre tradi]ionali[ti[i moderni[ti. Istoria a infirmat ambeleorient\ri [i probabil nici nu s-ar fi putut alt-fel. Viciile tradi]ionalismului constau `nizola]ionism, ortodoxism [i protocronism;cele ale modernismului `n superficialitate [iformalism.

Modernizarea for]at\ a Rom=niei a dus`n cele din urm\ la o fractur\ `n s`nul socie-t\]ii, `ntre elite [i mase. Dac\ `n r`ndul elite-lor s-a impus modernizarea prin altoi, restulsociet\]ii s-a modernizat „de form\“, prinpreluarea anumitor comportamente „evro-pene[ti“, `n timp ce fondul tradi]ional s-ap\strat aproape intact. Ruralitatea majori-t\]ii popula]iei, lipsa dezvolt\rii urbane [i amentalit\]ii burgheze a reprezentat un impe-diment serios `n dezvoltarea unei societ\]iformate din cet\]eni responsabili, capabilis\ recunoasc\ [i s\ comunice cu elitele. ~nfelul acesta comunismul, distrug`nd rudi-mentele societ\]ii civile, adic\ elita intelec-tual\ [i burghezia `n formare, [i-a asiguratobedien]a complet\ [i pe termen lung arestului popula]iei. Minorit\]ile burgheze,evreii [i germanii, au fost mai `nt`i margina-lizate [i apoi v`ndute peste hotare, iar ]\-r\nimea [i burghezia autohton\ au fost `nlo-cuite cu proletariatul rural, respectiv, urban– o clas\ social\ anacronic\, rezultat\ `nurma unui experiment ideologic [i sensibil\exact la limbajul acestei ideologii. Astfel seexplic\ absen]a comunic\rii `ntre eliteleautentice [i restul corpului social `n comu-nism, precum [i succesul fulminant al popu-lismului de sorginte ro[ie `n democra]iarom=neasc\ postdecembrist\.

Ultima dintre supozi]iile de la care ampornit este aceea c\ organismul social nu areu[it s\ preia capitalul simbolic pe care eli-tele `l ofereau. Acest scenariu ne ofer\ ima-ginea unei societ\]i nevrozate, cople[it\ deaparatul represiv al comunismului. Suspi-ciunea, frica [i dedublarea blocheaz\ toatecanalele de organizare ale societ\]ii, aceastaaccept`ndu-[i con[tient martiriul colectiv.Imaginea este una de co[mar, asem\n\toarecelei oferite de G. Orwel `n romanul 1984.

2. Reformularea problemei:explica]ia confesional\

Oricine se aventureaz\ s\ caute o expli-ca]ie a comportamentului popoarelor est-europene `n comunism va fi tentat s\ in-clud\ [i factorul religios `n mecanismul luiexplicativ. }\rile comuniste au evoluat dife-rit, iar treptele evolu]iei lor se suprapun des-tul de bine cu aria de acoperire a celor treiconfesiuni cre[tine importante. Avem unprim grup al ]\rilor protestante (Ungaria [iCehia), dup\ care urmeaz\ grupul ]\rilor ca-tolice (Polonia [i Slovacia) [i, `n cele din ur-m\, ]\rile ortodoxe (Rom=nia [i Bulgaria).~n cadrul fostei URSS, se deta[eaz\ grupul]\rilor baltice. Lituania este majoritar cato-lic\, Letonia [i Estonia s`nt protestante.Restul ]\rilor ex-sovietice din spa]iul euro-pean s`nt ortodoxe. Ce anume a determinataceast\ raportare confesional\ a popoarelordin estul Europei la comunism? Este posibilca sensibilitatea la utopie s\ fie condi]ionat\

religios, sau s`nt [i alte motive care merit\s\ fie luate `n considerare?

Primul autor care ofer\ o explica]ie reli-gioas\ a dezvolt\rii istorice diferite a po-poarelor europene este Max Weber. ~n Eticaprotestant\ [i spiritul capitalist, el constat\c\, de[i au avut condi]ii istorice asem\n\-toare, ]\rile din apusul Europei s-au dezvol-tat inegal (sub aspect social [i economic). Oexplica]ie plauzibil\ ar fi cea etnicist\: capi-talismul este o expresie a lumii germanice,a[a cum feudalismul este o expresie a lumiilatine. Dar aceast\ explica]ie este mult preavag\ [i greu de documentat. Weber consi-der\ c\ r\d\cinile capitalismului trebuiescc\utate `n perioada Reformei lui Luther [iCalvin. Dup\ acesta, tendin]a de a acumulacapital [i de a-l reinvesti apoi (nu de a-lcheltui!) a ap\rut ca urmare a schimb\riimodului de raportare la lume a individuluiprotestant. Aceast\ atitudine are o origineaproape dogmatic\. Calvin – atunci c`ndvorbea despre doctrina m`ntuirii, respectivcondamn\rii (stabilit\ de Dumnezeu dinve[nicie) – le spunea discipolilor s\i c\ sem-nul alegerii sau al binecuv`nt\rii divine va fiprosperitatea material\, pe c`nd semnuldamn\rii va fi lipsa acesteia, ghinionul [is\r\cia. Astfel, primii protestan]i au `nceputs\ acumuleze capital, pe care nu l-au consu-mat pe luxuri, deoarece era vorba de m`n-tuire, iar ascetismul era obligatoriu. Dup\ce str`ngeau o sum\, trebuiau s-o reinves-teasc\ [.a.m.d. Acesta este, pe scurt, meca-nismul religios al capitalismului. Urma[iiprimilor protestan]i au pierdut cu timpulsemnifica]ia religioas\ ini]ial\ (destul deap\s\toare) r\m`n`nd doar cu reflexul acu-mul\rii capitalului [i cu etica aferent\.Individul de religie catolic\ nu valoriza ast-fel existenta. Acesta nu avea motive pentrucare s\ str`ng\ [i s\ reinvesteasc\, maidegrab\ dec`t s\ cheltuiasc\.

Pornind de la c`teva am\nunte legate demodul de raportare a individului laDumnezeu [i la lume, Weber a explicat de-calajul care a avut loc la `nceputurile mo-dernit\]ii `ntre ]\rile protestante [i cele cato-lice. Analiza sa este interesant\, deoarece e`n perfect acord cu principiul de la care ampornit. Este vorba de suprema]ia individuluiasupra societ\]ii. Acest lucru se confirm\ cuat`t mai mult `n societ\]ile totalitare, `n caresocietatea civil\ (`n forma sa organizat\)este fie desfiin]at\, fie confiscat\ de c\tre re-gim. Individul va trebui s\ se orienteze [i s\reac]ioneze dup\ propriile sale valori, lega-te de o etic\ religioas\ `n prim\ instan]\. ~n-tr-o societate atomizat\, unde etica vie]ii ci-vile este cvasi-desfiin]at\, individul va c\u-ta refugiu `ntr-o etic\ personal\ religioas\,urm`nd ca pe baza acesteia – lipsindu-i deo-camdat\ `ncrederea sau posibilitatea de a seinsera `n spa]iul social distrus sau viciat detotalitarism – s\ `ncerce o tentativ\ de re-construc]ie a `ncrederii mai `nt`i inter-indi-viduale [i apoi sociale.

Societatea, o dat\ decapitat\, trebuie re-construit\ pornind de la indivizi. Protes-tantismul favorizeaz\ contactul nemijlocital acestora cu divinitatea. Rela]ia cuDumnezeu nu este subordonat\ unei organi-za]ii sociale, ci, dimpotriv\, individul esteresponsabil `n mod direct [i total fa]\ detranscenden]\. Asemenea oameni s`nt obi[-nui]i s\ `[i rezolve singuri problemele, iartoate organismele constituite s`nt rezultatulini]iativei libere a celor care le formeaz\. Vafi dificil s\ `ncadrezi astfel de indivizi `ntr-un sistem contrar voin]ei lor. Totodat\, ei sevor putea reorganiza rapid [i vor putea reac-]iona oric`nd `mpotriva opresiunii, deoarecereac]ia lor individual\ este `ntr-o foartemic\ m\sur\ dependent\ de un organismsocial, cum ar fi de pild\ biserica la orto-doc[i sau catolici (care, o dat\ decapitat\,i-ar l\s\ pe enoria[i lipsi]i de conduc\tori).Pentru cehi [i maghiari, comunismul a fostperceput ca un organism str\in, f\r\ ca ei s\simt\ nevoia integr\rii `n acesta, structuralor religioas\ f\c`ndu-i oarecum imuni. De

asemenea, la prima ocazie care li s-a oferitau putut s\ str`ng\ r`ndurile [i s\ organizezeo opozi]ie eficient\, `nfr`nt\ `n ambele ca-zuri de tancurile Moscovei.

}\rilor ortodoxe [i catolice le-a lipsitacest atu al individualismului protestant.~n cazul catolicismului rezisten]a la comu-nism era, m\car simbolic, favorizat\ defaptul c\ biserica na]ional\ nu era subordo-nat\ fa]\ de autoritatea statului, ci fa]\ deVatican. Beneficiind [i de avantajul unuipap\ provenit din s`nul ei, biserica polo-nez\ a putut face fa]\ mai u[or tiraniei [i aputut oferi societ\]ii organizarea de careavea nevoie pentru a rezista totalitarismu-lui, c`nd toate celelalte forme de organiza-re ale societ\]ii civile au fost d\r`mate det\v\lugul istoriei `ntruchipat succesiv denazi[ti [i de comuni[ti.

Despre ortodoxie nu au mai r\mas multede spus. Putem afirma, `n principiu, contra-riul celor anterior prezentate. Individul or-todox este dependent de biseric\ `ntr-ungrad at`t de mare, `nc`t s-ar putea crede c\p`n\ [i m`ntuirea este o chestiune adminis-trat\ prin cult. Astfel, unii vor avea tendin]as\ fac\ o interpretare cantitativ\ a vie]ii reli-gioase, nu una calitativ\ – bazat\ pe o mo-ral\ a responsabilit\]ii [i a ireversibilit\]ii.Prin interpretare cantitativ\ `n]eleg credin]aunora c\ s`nt mai aproape de Dumnezeudac\ vin de mai multe ori la biseric\, dac\s\rut\ mai multe icoane, dac\ frecventeaz\mai multe biserici `n aceea[i zi etc. Prin ur-mare, pentru ace[tia, ritualul administrat debiseric\ este o garan]ie a m`ntuirii. Astfel,m`ntuirea pare s\ fie administrat\ ritual, nu[i moral. Spun`nd c\ nu exist\ m`ntuire `nafara bisericii, reprezentan]ii acestei insti-tu]ii creeaz\ unora impresia c\ nu exist\m`ntuire dec`t `n proximitatea edificiului decult. Asemenea oameni `[i fac o datorie reli-gioas\ mai mult din a frecventa cl\diri, dec`tdintr-o via]\ virtuoas\, moral\.

Ceea ce am vrut s\ subliniez prin aceast\digresiune este dependen]a `n ortodoxie aindividului de biseric\, de ritualurile ei.Faptul nu este at`t de r\u `n sine (except`ndbigotismul caricatural al unora), dar poatedeveni foarte pernicios `ntr-un regim totali-tar care `ncearc\ s\-[i subordoneze completsocietatea, pentru c\ `i este suficient s\ `n-l\ture v`rfurile bisericii, ca aceasta s\ devin\la fel de neajutorat\ ca restul societ\]ii. Maimult, dac\ ierarhia superioar\ a acesteiaeste controlat\, prin `ns\[i organizarea sa,biserica poate deveni un instrument docil `nm`inile manipulatorilor. S-a `nt`mplat `nRusia, s-a `nt`mplat [i `n Rom=nia.

Biserica ortodox\ nu a putut opune co-munismului dec`t cazuri izolate, care nu aureu[it s\ creeze forme organizate de opozi-]ie `n r`ndul societ\]ii. Din p\cate, acest lu-cru nu s-a `nt`mplat nici m\car `n propriiler`nduri. La acestea se adaug\ un alt factor.~n mod tradi]ional, biserica bizantin\ estesubordonat\ `n stat puterii politice (lume[tisau seculare). Astfel este anulat\ din start`ns\[i posibilitatea rezisten]ei acestei „orga-niza]ii a societ\]ii civile”, prin faptul c\ pen-tru ea orice conducere, oric`t de absurd\ –este legitim\, fiind rezultatul voin]ei divine.~n felul acesta avem o reprezentare clar\ afalimentului societ\]ii civile `n Rom=niacomunist\, `n care pilonii pe care ar fi tre-buit s\ se sprijine rezisten]a s-au n\ruit per`nd: fie nu au fost suficient de consolida]i(este vorba de modernitatea e[uat\ prinabsen]a unei burghezii, a unei mentalit\]iurbane [i a unei intelectualit\]i legate orga-nic de societate); fie au existat [i au fostdeturna]i (cazul bisericii). Individul ortodox– prin datele sale naturale [i prin absen]aacestor dou\ mari repere: o societate civil\matur\ [i o biseric\ puternic\ [i combativ\ –nu a putut rezista agresiunii organizate re-prezentate de comunism, c\z`nd fie `nconformism, fie `n nevroz\.

Disolu]ia societ\]ii civile `n comunism

EseuTIMPUL16

iulie-august 2005

{TEFAN AFLOROAEI

1. Vocea eterat\ a eros-ului

Plotin vorbea pu]in despre sine: `n acestsens, imaginea de sine este inten]ionat s\-rac\. Una din confiden]ele ce privesc via]asa privat\, dac\ nu cumva singura, pare de-a dreptul bizar\, mai ales c\ a fost f\cut\ cuo inten]ie care ast\zi poate s\ ne scape u[or.Astfel, „p`n\ la opt ani se tot ducea la doicasa [i, cu toate c\ acum umbla la [coal\, `idezvelea s`nii cer`nd s\ sug\; dar c`nd,`ntr-o bun\ zi, a auzit pe cineva spun`nd c\este o pacoste de copil, ru[inat, s-a l\sat deobiceiul acesta“ (3)1. Probabil c\ psihanali-za [i-ar g\si o adev\rat\ comoar\ aici pen-tru genul de interpret\ri care-i este propriu.Pentru Plotin, `ns\, constatarea cu privirela sine, c\ abia la v`rsta de opt ani renun]\la un vechi obicei, a fost o dovad\ c\ sufle-tul s\u a ajuns abia atunci la adev\ratav`rst\ a judec\]ii2. Gestul mai vechi, p`n\ laaceast\ v`rst\, nu c\uta nicidecum s\ des-copere o form\ de inocen]\ apropiat\ decea a fiarei sau altceva de acest fel.

Neobi[nuit\ apare [i lumea n\zuin]elorsale de fond. Cel dint`i semn distinct alunei pasiuni reale s-ar fi descoperit t`rziu,abia la dou\zeci [i opt de ani, `n felul unuieros eterat. Dac\ s-a `nt`mplat [i altcevap`n\ atunci `n aceast\ privin]\, lucru per-fect posibil, faptul a r\mas complet nesem-nificativ. S\ ascult\m din nou ce spunebiograful s\u. „La dou\zeci [i opt de ani s-a sim]it atras de filosofie [i, fiindu-le reco-mandat filosofilor care se bucurau pe atun-ci de cea mai mare faim\ `n Alexandria,dup\ ce [s-a dus [i] i-a ascultat, s-a `ntorsde la lec]iile lor at`t de ab\tut [i plin de`ntristare, `nc`t [i-a v\rsat necazul c\tre unprieten. Prietenul, ghicind parc\ ce-i pofteainima, l-a dus la Ammonios. Pe acesta nu-l`ncercase p`n\ atunci. Dup\ ce a mers [i l-aascultat, Plotin i-a zis prietenului s\u: «Peacesta `l c\utam!»“ 3. S\ observ\m c\ `ncazul lui Plotin a[teptarea adev\ratuluifilosof con]ine `n ea ceva realmente mira-bil, de unde [i revela]ia t`rzie a `nt`lniriidecisive, cea cu vestitul Ammonios.

Nici o alt\ voce a eros-ului nu o vaegala pe cea filosofic\. {i este, `ntr-un fel,de `n]eles: filosofia `i apare ea `ns\[i ca unmod de via]\, unul cu adev\rat necomun.~nc`t, despre dorin]a unor `nt`lniri trupe[tisau carnale nu afl\m mai nimic `n paginilediscipolului s\u. Iar c`nd eros-ul e orientatc\tre cele nesensibile, el devine o imaginea unei alte vie]i.

Este [tiut faptul c\ Plotin a avut `npreajma sa [i femei, destul de multe, cumspune biograful, una din ele fiind Gemina,`n casa c\reia a locuit [i unde aveau loc`nt`lnirile cu discipolii s\i, apoi fiicaGeminei, cu acela[i nume, deopotriv\Amphicleia [i altele. ~ns\ toate ar fi fostinteresate doar de filosofie, ne asigur\ f\r\nici o insinuare Porfir. {i tocmai `n aceast\privin]\ i-ar fi fost devotate p`n\ la sf`r[it.Le privea probabil nu mult diferit de felulcum `i privea pe discipolii s\i apropia]i.Sau, eventual, ca pe acei copii adu[i la elspre paz\ [i `ngrijire de c\tre unii oameni

nobili atunci c`nd ei sim]eau apropiereamor]ii. To]i `i erau lui `ncredin]a]i, o dat\cu averile p\rin]ilor, „ca unui sf`nt [i dum-nezeiesc p\zitor“ (9). O dovad\ `n acestsens, anume c\ privirea sa nu era umed\sau languroas\, este adus\ peste numai c`-teva pagini. „Iar c`nd retorul Diofanes acitit un discurs `n ap\rarea lui Alcibiade,personajul din Banchetul platonician,sus]in`nd c\, pentru a deprinde virtutea un`nv\]\cel trebuie s\ se d\ruiasc\ maestruluis\u ̀ ndr\gostit, dac\ acesta dore[te ̀ mpreu-narea trupeasc\, Plotin s-a ridicat de maimulte ori, nervos, cu g`nd s\ p\r\seasc\adunarea, dar p`n\ la urm\ s-a st\p`nit...“(15). Dup\ plecarea celorlal]i, `i va cere luiPorfir s\ redacteze o respingere complet\ acelor spuse de Diofanes, r\spuns care i-arfi dat mari satisfac]ii.

2. Eros-ul care sufer\

„Cei care nu cunosc aceast\ stare [deextaz] s\-[i `nchipuie, lu`nd aminte la iubi-rile de pe aceast\ lume, ce va fi `nsemn`nd`nt`lnirea cu cea mai iubit\ fiin]\…“(Enneade, VI. 9, 9)3. ~ntr-adev\r, ce `n-seamn\ oare `nt`lnirea sensibil\ cu cea maiiubit\ fiin]\?

Dac\ vom citi pe contrafa]\ spusele luiPlotin, vom afla c\ de fapt iubirea carnal\sau trupeasc\ st\ sub categoria numit\ decei vechi páschein, a suferi, a fi afectat sau– `n unele cazuri – a se preda cu totul unorpatimi. C`nd Aristotel ilustreaz\ `n]elesulacestui termen, `n Categorii 1b-2a, vorbe[-te despre „a fi t\iat“ [i „a fi ars“. La limitacea mai de jos a reprezent\rii metafizice,ceea ce sufer\, adic\ paschon, este identi-ficat de c\tre stoici cu materia, hyle, iar ce-ea ce ac]ioneaz\, poioun, cu logos-ul4. Ur-meaz\ c\ iubirea sensibil\ coboar\ ad`nc `nmateria trupului, fiind resim]it\ astfel capathos al c\rnii. Ea este atunci `n depen-den]\ de ceea ce iubim, `n sensul c\ durea-z\ at`t c`t dureaz\ [i fascina]ia sau frumu-se]ea f\pturii iubite. ~ndr\gostitul, dorindmereu s\ `nainteze, nu va merge „spre ceeace este tot mai «f\r\ form\»“, ca `n iubireafa]\ de o „nem\surat\ lumin\“ (VI. 7, 33).Ci va fi atras tocmai de liniile [i formelemateriei vii. ~n acest caz, sufletul nu se eli-bereaz\ de formele sale, nici m\car de celesensibile, [i nu trece dincolo de ceea ceiube[te (VI. 7, 34). Iubirea sa nu-[i afl\ jus-tificare `n afara f\pturii iubite, `ntruc`t fa]\de aceasta nu exist\ nimic mai mult sau `nplus. Ea r\m`ne o iubire posesiv\, care tin-de s\ confi[te `n `ntregime ceea ce iube[te.{i, totu[i, va fi mereu nesatisf\cut\, c\cif\ptura iubit\ nu se ofer\ niciodat\ com-plet, de necuprins fiind `n chiar lumea eivie. Sufletul se simte acum mi[cat doar de

ceea ce vine din lumea sensibil\; „el esteatunci cuprins ca de o be]ie [i simte bolduldorin]elor“. Emo]ia pe care o `ncearc\ `l a-propie de trupul celuilalt [i „dore[te cu pa-tim\ ceea ce este acum l`ng\ el“ (VI. 7,22). Nu alearg\ dincolo de acesta [i nu-[imai aminte[te de nimic altceva, cu at`t maipu]in de ceva care scap\ timpului. Prezen-tul dat, cel `n care tr\ie[te f\ptura iubit\,alung\ din suflet orice amintire a unei altelumi. Acest prezent este transformat `n sin-gurul s\u prezent – [i el ocup\ `ntregultimp tr\it. Nu este prezentul ce urmeaz\umbrei unui trecut [i care la r`ndul s\u vatrece, nici imaginea a ceva etern. Ci unprezent care st\ruie [i se dilat\ singur, ca [icum nu ar face parte din r`ndul celor caretrec [i se duc (VI. 7, 31). Cel care iube[teastfel nu mai caut\ nimic altceva: teama sacea mare nu este fa]\ de ceea ce se afl\departe, ci este de-a nu pierde ceea ce dejaa atins. Toat\ aten]ia sa e `ndreptat\ c\treceea ce, `n oase [i carne, nu trebuie `n niciun fel pierdut. Dac\ mai exist\ ceva dinco-lo, acest ceva se ascunde complet `n f\p-tura iubit\, nimic altceva mai mult [i nimicmai `nalt. Altfel spus, f\ptura iubit\, mai e-xact reprezentarea sau fantasma ei din su-fletul iubitor, se substituie oric\rui alt lucruce ar putea fi v\zut ca ultim. Ceea ce iu-be[ti [i „cu care te po]i uni, devenind partea lui [i posed`ndu-l cu adev\rat“, se afl\acum aici [i nu `n alt\ parte. C\ci `l po]istr`nge „din afar\ cu bra]e de carne“ (VI. 9,9). El se afl\ aici, `n acest moment [i `nacest loc, `nc`t nu-]i va cere s\-]i schimbivia]a din care face [i el parte.

Doar c\ o astfel de iubire poate fi furat\;este suficient s\ pierzi f\ptura iubit\ [i`ntreaga iubire este pierdut\. ~n lumea tru-pului, cum ne las\ Plotin a `n]elege, iubireapoate fi furat\ de altcineva (VI. 7, 31)5. Iarcel care o fur\ nu [tie c\ de fapt ceea cefur\ „trece [i se duce“, exact a[a cum a [iap\rut `n fa]a sa. Con[tiin]a propriului trup[i con[tiin]a trupului celuilalt stau neclinti-te `n ceea ce cred c\ de]in la nesf`r[it (VI.7, 34). Sau coboar\ cu totul `n lumeac\rnii, ca s\ se cufunde `n obscuritatea eicald\ [i seduc\toare.

3. Despre adev\ratul eros

Chiar dac\ vorbim adesea [i u[ordespre iubire, Plotin ne asigur\ c\ nu`ntotdeauna este `n joc iubirea ca atare. Fiec\ [tim sau nu, iubirea survine anevoios.„O dovede[te impresia pe care o `ncearc\`ndr\gosti]ii. C`t\ vreme aceast\ impresieeste resim]it\ de un om care se opre[te laforma sensibil\, omul acela nu simte `nc\iubirea“ (VI. 7, 33).

Dac\ d\m crezare lui Plotin, noi nu iu-bim cu adev\rat ceea ce vedem doar cuochii trupului. Forma sensibil\ redus\ laea `ns\[i, oric`t de frumoas\ ar fi, nu poatetrezi niciodat\ iubirea `ns\[i. ~n aceast\privin]\ aduce un argument la care estegreu s\ fii ast\zi cu totul insensibil. Nespune c\, de fapt, frumuse]ea nu const\ `nform\, simetrie, propor]ie sau altceva deacest fel. „Chiar [i pe p\m`nt, frumuse]east\ mai degrab\ `n lumina care se revars\peste simetrie, dec`t `n simetria `ns\[i.Tocmai asta d\ farmecul. De ce oaresplendoarea frumuse]ii str\luce[te cel maitare pe un chip viu, iar pe un chip ne`n-sufle]it nu mai r\m`ne dec`t urma frumu-se]ii, chiar [i atunci c`nd nici carnea, nicisimetria chipului aceluia n-au fost atinse`nc\ de stricare ? [...] {i nu este oare maifrumos un om ur`t, dar viu, dec`t un om,ne`ndoielnic frumos, dar reprezentat `ntr-ostatuie?“. C\ci privirea este atras\ [i `nc`n-tat\ de acel chip viu peste care „se revars\gra]ia ce scald\ frumuse]ea `n lumin\“(VI. 7, 22). Tocmai aceasta din urm\, gra-]ia `ns\[i, se adaug\ frumuse]ii de aici [i `iasigur\ adev\rata sa via]\.

Gra]ia divin\ se revars\ peste chipul o-mului asemeni unei lumini imateriale. A-cest lucru face ca iubirea s\ fie `ntotdeaunamai presus de ceea ce iubim. Nu ceea ceiubim `n timp justific\ iubirea noastr\, ciexact invers. Dar trebuie s\ `n]elegem p`n\la urm\ c\ iubirea nu suport\ nici o justifi-care6. Ea prive[te, `n definitiv, acea lumin\inefabil\ a binelui ce coboar\ peste oame-ni [i lucruri. {i este `ntr-adev\r f\r\ cauz\ [if\r\ finalitate, c\ci totul se datoreaz\ lumi-nii simple a gra]iei.

Ce decurge `ns\ din cele spuse mai sus?~ndr\gostit cu adev\rat este acela care trecedincolo de forma sensibil\ a frumuse]ii,f\r\ ca prin aceasta s\ o abandoneze pur [isimplu. „C\ci lucrul pe care l-a sim]it el dela bun `nceput, pornind de la o palid\ lic\-rire, era iubirea fa]\ de aceast\ nem\surat\lumin\“ (VI. 7, 33). Plotin descrie `n acestsens trei tipuri de `ndr\gosti]i care se afl\pe calea c\tre frumuse]ea `n sine (I. 3, 1-3).Unul din ei este `ndr\gostitul inspirat, ace-la care, asistat de Muze, se simte atras defrumuse]ea prezent\ `n sunete, ritmuri [iforme sensibile. El va descoperi `ntr-unt`rziu c\ aceast\ frumuse]e `[i are izvorul`ntr-o alta mai presus dec`t ea. Al doileaeste omul atras `n chip natural de frumu-se]ea vizibil\ a trupului viu. El resimteatrac]ia trupului frumos dintr-un motiv pecare ini]ial nu-l [tie, anume `ntruc`t „p\s-treaz\ amintirea incon[tient\ a frumuse]iiideale“ (Pierre Hadot). C`nd `ns\ va `n]e-lege acest lucru, ajunge s\ vad\ `n frumu-se]ea unui trup tocmai imaginea frumuse]iidintr-o alt\ lume. Cum ne d\m seama, psi-hanaliza lui Jung nu este complet str\in\ deceea ce spune Plotin cu privire la amantulcare nu [tie ce anume de]ine `n profunzimi-le sufletului s\u. Al treilea tip de `ndr\gos-tit este filosoful `nsu[i, dar nu filosoful oa-recare, format anevoie prin [coli, manuale[i c\r]i de tot felul, ci filosoful n\scut ast-fel7. Acesta, ne asigur\ Plotin, nu va sim]inevoia s\ cunoasc\ nemijlocit iubirea tru-peasc\. E adev\rat c\ cele omene[ti nu-isunt str\ine nici lui: el `nc\ este nesigur pedrumul s\u, cum spune Plotin, av`nd ne-voie de o bun\ c\l\uz\. Nu poate urma sin-gur calea necesar\ [i nu se situeaz\ `n afaradorin]ei. Credin]a `n cele necorporale nu ode]ine `n chip deplin de la bun `nceput. Iarefortul de-a accede dincolo este dificil. Cutoate acestea, el va fi preg\tit din fire s\ e-xerseze deta[area, distan]a fa]\ de cele sen-sibile. Exerci]iul distan]ei este `n cazul s\uun lucru aproape firesc. Tocmai `n acest

Via]a `n trup a filosofului (II)(`nsemn\ri despre Plotin)

17Eseu TIMPUL

iulie-august 2005

ANDREEA GRINEA

Omul [i scriitorul Mihail Sebastian repre-zint\ un caz dac\ nu neobi[nuit, cel pu]ininteresant, `n istoria literaturii rom=ne. De[icontemporan cu scriitorii interbelici, deveni]iautori de manual, Sebastian nu s-a bucurat deaceea[i popularitate precum colegii s\i degenera]ie. Articolele de critic\ pe care le-asemnat au suscitat un mai viu interes, dar [iacesta s-a manifestat `n r`ndurile publiculuide specialitate. Dup\ 1990, c`nd se ridic\ pro-blema recuper\rii unor opere literare,Sebastian devine un scriitor „curtat“ mai cuseam\ de Editura Humanitas, care `[i propunes\ repare handicapul recept\rii nesatisf\c\-toare a autorului. Nu cred c\ gre[esc afirm`ndc\ publicarea Jurnalului din perioada 1935-1944 i-a adus lui Mihail Sebastian un al doi-lea moment de celebritate. (Primul fusese `nepoc\, prilejuit de – `i citez pe contemporaniiscriitorului – „romanul evreiesc“ De dou\ miide ani, cu prefa]a lui Nae Ionescu, [i care l-aadus pe autor, prin scandalul declan[at, `nprim-planul arenei literare).

Dup\ apari]ia, `n cursul anului trecut, aromanului Femei, Humanitasul reediteaz\,pentru prima dat\ de la apari]ie, Fragmentedintr-un carnet g\sit. Publicarea prozei detinere]e a lui Sebastian pleac\ de la premisac\ autorul este (`nc\) actual [i, prin urmare,cele dou\ micro-romane g\zduite `n colec]iaCartea de pe noptier\ „ar fi putut fi operaunui t`n\r prozator de ast\zi“. Mai cu seam\ultima apari]ie editorial\ atrage aten]ia, dinm\car dou\ motive: mai `nt`i, pentru c\ este

vorba de primul volum al lui Sebastian, preapu]in cunoscut publicului – un text pigmentatde c`teva fotografii ale scriitorului – [i, `n aldoilea r`nd, fiindc\ acest jurnal (fic]ional?)tinde s\ fie citit ca un jurnal „cu masc\“.

Mihail Sebastian s-a confruntat [i `n tim-pul vie]ii cu problema recept\rii textelor sale,care pornea de la specularea am\nuntului bio-grafic [i `nainta, pe firul detectivisticii litera-re, spre o „dezv\luire“ a numelor [i faptelorcamuflate `ntr-o nara]iune fic]ional\ (notedespre cunoscu]i care se `ntrec s\ ghiceasc\persoanele c`te unui roman sau piese de tea-tru apar `n Jurnal). Pe de alt\ parte, `nsu[iscriitorul `[i manifest\ preferin]a pentrunara]iunea la persoana I, cu alur\ de jurnal, cepare s\ c`[tige prin impresia de autenticitate.E adev\rat c\ aceste texte, ce `ndeamn\ la ocitire (exclusiv?) `n cheie „biografic\“, s`ntpoate printre cele mai reu[ite ale autorului.Din aceste motive, contemporanii scriitoruluiau c\zut `n capcana de a-i considera pe eroiinara]iunii autodiegetice heteronimi ai luiMihail Sebastian. E celebr\ identificarea pecare o propune Nae Ionescu, pe marginearomanului De dou\ mii de ani, `ntre scriitorulcu nume, la origine, evreiesc (Iosef Hechter)[i eroul s\u r\mas anonim.

Fragmente dintr-un carnet g\sit con]ine osum\ de glose care au ca pretext fapte devia]\ inten]ionat l\sate `n umbr\, ambiguizateprin formula dizerta]ei. Considera]iile perso-najului se construiesc `n jurul unei problema-tici tipice pentru genera]ia ([i literatura) inter-belic\, preocupat\ de autenticitate, eros,experien]\ [i exers`nd, `ntr-o manier\ aproapemaniacal\, autoscopia. Nu de pu]ine ori, lec-tura atent\ a unui pasaj las\ cititorului impre-

sia c\ se afl\ `n fa]a unui loc comun sau aunui cli[eu „filosofic“ [i literar. „Tragedia dea nu fi `n]eles? Nu cunosc. Vre]i s\ spune]ipl\cerea, patima, extazul de a nu fi `n]eles. S\te sim]i unic, baricadat `n tine, impenetrabil,singur cu supersti]iile tale, cu simbolurile, cuidolii t\i (...) Doamne! M\ `ntreb cu ce ammeritat at`ta fericire“. Iat\ o fraz\ care searmonizeaz\ cu toate ecourile genera]ieiscriitorului.

Mihail Sebastian adopt\ o formul\ de in-troducere a nara]iunii `n acord cu moda lite-rar\ interbelic\. Cartea speculeaz\ artificiuljurnalului g\sit: „~ntr-o sear\ de noiembrieam g\sit la Paris, pe podul Mirabeau, un car-net cu coper]i negre, lucioase, de mu[ama, caacelea `n care obi[nuiesc b\canii s\-[i ]in\socotelile. (...) Public aici c`teva fragmente”.De aici mai departe, naratorul acesta indiscretdevine un simplu colportor [i traduc\tor alnotelor, redactate `n limba francez\. Retrage-rea vocii narative din text are ca miz\ impre-sia de sinceritate ([i deci de autenticitate), lacare Mihail Sebastian, o dat\ cu `ntreaga sagenera]ie, pare s\ ]in\ `n mod deosebit. E cu-noscut\, de altfel, preferin]a prozatorilor in-terbelici pentru a[a numitele documente per-sonale (jurnale, scrisori, note insolite), ajunse`nt`mpl\tor sub ochii unei instan]e care leface „publice“. Nici romanul Femei nu va re-nun]a cu totul la aceste artificii la mod\, `ns\deloc facile ca formul\ estetic\. Aici, celepatru nuvele, care poart\ ca titlu un nume defemeie, devin p\r]i ale unui macrotext pentruc\ medicul {tefan Valeriu joac\, pe r`nd, rolulde cuceritor, de narator-martor al unei aven-turi `ntre o fran]uzoic\ diform\ [i plugarulIrimia C. Irimia, de destinatar al unei scrisori

[i, `n sf`r[it, pe acela de narator-personaj alunei pove[ti de dragoste [i succces. O lectur\paralel\ a celor dou\ romane recent editatepune `n lumin\ [i un alt fel de continuitate.Filosofia de via]\ a personajului construit `nFragmente dintr-un carnet g\sit va deveninucleul de idei al romanului Femei (acela[iValeriu abandoneaz\ o carier\ diplomatic\ [ijoac\, pentru a se putea `ntre]ine, `n spectaco-le de strad\ – atitudinea se potrive[te perfectfilosofiei de „acceptare calm\“ de la care serevendic\ primul personaj.

Distan]a `ntre primul roman-jurnal al luiSebastian [i deja celebrul Jurnal (pe alocuriroman]at) este, cred, sesizabil\. Difer\ tonulexpunerii, atmosfera, strategiile folosite. Dar`n acest prim text poate fi deja recunoscut\amprenta personal\ a scriitorului. O dovad\de coeren]\, dar [i de maturizare a stilului.

Pseudojurnalul lui Sebastian

sens calea pe care o urmeaz\ nu trece obli-gatoriu prin experien]a carnal\ a iubirii.

Dac\ noi, acum, vom avea `n minte or-dinea contingent\ a vie]ii, este greu s\ ac-cept\m aceast\ din urm\ idee a lui Plotin.Numai c\ ea pare a fi de `n]eles `n cazulcelui ce tinde c\tre o transformare de sineradical\. Or, tocmai acest lucru a dorit `n-truna Plotin, o schimbare radical\ de sine.{i ea nu prive[te doar felul cuiva de a g`ndi[i de a vorbi, raportul reflectat cu sine [i culumea sa, ci `nsu[i modul nemijlocit `ncare o percepe. Or, dac\ se `nt`mpl\ o ast-fel de schimbare, totul se modific\ `nlumea concret\ a vie]ii. Exact `n acest sensar fi nevoie de ascez\ [i ini]iere, spunePlotin, adic\ de exersarea `ndelung\ a unortehnici spirituale (VI. 7, 36).

Nu m\ `ndoiesc de faptul c\ modifica-rea percep]iei este un fenomen real. Maimult chiar, tind s\ cred c\, `n forme nea[-teptate, el este frecvent `nt`lnit [i consti-tuie, la limit\, o caracteristic\ a moduluinostru de a fi. Categoriile de care ne folo-sim, cum sunt spa]iul, timpul [i cauzalita-tea, sau unele diferen]e elementare, anumereal/ aparent, fiin]\/ nefiin]\, sunt `n chipserios resemnificate prin aceast\ modifica-re a percep]iei. Nu decurge de aici c\ omulpoate atinge acea stare a vie]ii `n care iubi-rea carnal\ ar fi pur [i simplu absent\. Pro-babil c\ ea doar `[i modific\ `n chip real`n]elesul. Iar aceast\ modificare poate aveaconsecin]e at`t de profunde `nc`t ajungi s\crezi c\ iubirea trupeasc\ este complet ab-sent\. Interpretul lui Plotin pare sigur deacest lucru. „Este limpede c\, pentruPlotin, iubirea trupeasc\ nu este dec`t unadin c\ile de ascensiune posibile“ (PierreHadot). S-ar afla aici o diferen]\ impor-tant\ fa]\ de Platon, pentru care „iubireafa]\ de frumuse]ea trupului constituie mij-locul principal [i indispensabil al expe-rien]ei filosofice: numai viziunea plin\ deiubire a unui trup frumos `ng\duie sufletu-lui s\-[i reaminteasc\ de frumuse]ea trans-cendent\“8. Pare `ntr-adev\r ciudat\ pozi]iaoarecum radical\ a lui Plotin, dac\ d\mcrezare comentatorului invocat mai sus.

Iubirea despre care vorbe[te Plotin a-pare `n cele din urm\ ca o iubire de felulcelei mistice, chiar dac\ este descris\ ade-

sea `n termenii iubirii carnale (VI. 9, 9).Un fragment din Enneade, VI, r\m`ne e-locvent `n aceast\ privin]\. „Sufletul iube[-te Binele pentru c\, `nc\ de la `nceput, Bi-nele l-a f\cut s\-l iubeasc\. Iar sufletul caredispune de aceast\ iubire nu a[teapt\ cafrumuse]ile de pe p\m`nt s\-l fac\ s\-[i re-aduc\ aminte, ci, purt`nd `n el, chiar f\r\ s\[tie, iubirea, caut\ mereu, [i, deoarece vreas\ se `nal]e spre Bine, dispre]uie[te lucruri-le p\m`nte[ti; sufletul nu are `ncredere `nlucrurile frumoase din universul sensibil,c\ci vede c\ ele sunt `n trupuri [i c\ sunt`nainte de locul `n care s\l\[luiesc [...]. Iarc`nd vede c\ lucrurile frumoase de pe p\-m`nt trec [i se duc, el `n]elege pentru tot-deauna c\ aceste frumuse]i primesc din al-t\ parte str\lucirea `n care se scald\. Atuncisufletul urc\ spre `nalt, c\ci, dac\ este vor-ba s\ descopere obiectul pe care-l iube[te,sufletul este neobosit [i nu se las\ p`n\ nu-lg\se[te, dac\ nu cumva se `nt`mpl\ ca alt-cineva s\-i fure iubirea“ (VI. 7, 31). A[ re-]ine din acest fragment exact ideea carenou\, ast\zi, pare s\ ne devin\ tot mai str\i-

n\. Anume, sufletul iube[te ceea ce dintru`nceput i-a l\sat lui aceast\ putere de aiubi. Adic\ ceea ce dintotdeauna l-a f\cutiubitor. El iube[te `n chip direct [i naturalbinele mai presus de fiin]\, c\ci „nu a[-teapt\ ca frumuse]ile de pe p\m`nt s\-l fac\s\-[i readuc\ aminte [de ceea ce merit\ a fiiubit]“. {i iube[te acest bine originar p`n\ [iatunci c`nd nu [tie c\ iube[te, fiind activ\`n el un gen de dispozi]ie natural\ de aiubi. ~n acest sens, iubirea, purtat\ de om`n sine chiar f\r\ s\ o [tie, este o continu\c\utare. Sufletul resimte `n chip firescinegalitatea dintre cele care „trec [i se duc“[i cele care dureaz\. Cele care trec [i se ducexprim\ termenul slab al temporalit\]ii,anume chrónos, timpul ca imagine precar\a aión-ului. Doar aión-ul, ca prezen]\deplin\ de sine, nume[te via]a celor simple[i pure. Trecerea de la aión la chrónos ]inede faptul originar al procesiei, pe de oparte, [i de o anume neputin]\ a sufletului,pe de alt\ parte. Drumul invers, de la celevremelnice la cele care dureaz\, presupuneo modificare esen]ial\ `n via]a sufletului9.

Experien]a din urm\ este cu adev\ratinefabil\, ceea ce `l determin\ pe Plotin s\vorbeasc\ despre viziune ca singurul modpropriu al `n]elegerii: „cel care a v\zut`n]elege ce spun“ (VI. 9, 9), cu o formul\frecvent rostit\ `n misterele de la Eleusis.

1 Referin]ele la spusele lui Porfir se fac dup\scrierea sa Via]a lui Pitagora. Via]a lui Plotin, tradu-cere de Adelina Piatkowski, Cristian B\dili]\ [iCristian Ga[par, Ia[i, 1998. Voi indica `n text, `ntreparanteze, fragmentul din care am preluat spuselebiografului.

2 Cf. Luc Brisson, Plotin: o biografie, traducerede Cristian B\dili]\, 1998, p. 113. În Enneade I, 1. 11,Plotin spune de altfel c\ „`n copil\rie activeaz\ `n noi[mai cu seam\ facult\]ile] compusului [`n care sufle-tul inferior [i trupul intersecteaz\] [i pu]ine dintreprincipiile superioare ilumineaz\ `n acesta“.

3 Traducerea unor fragmente din Enneade a fostpreluat\, cu c`teva excep]ii ce vor fi semnalate, dup\Pierre Hadot, Plotin sau simplitatea privirii, versiuneromâneasc\ de Lauren]iu Zoica[, Ia[i, 1998.

4 Cf. Diogenes Laertios, VII, 134.5 La Boethius, adev\ratul fur `l reprezint\ de fapt

moartea `ns\[i, cea care, atunci c`nd fur\, o face `nchip definitiv, cu ea sf`r[ind tot ce e `nt`mpl\tor `nvia]a omului (cf. M`ng`ierile filosofiei, traducere [inote de David Popescu, 1943, p. 55).

6 „Exist\ `n iubire un «mai mult»; exist\ `n eaceva de nejustificat. Iar `n lucruri, acestui «mai mult»`i corespunde gra]ia, via]a `n misterul ei cel mai pro-fund“; doar gra]ia este de nejustificat, acel ceva `nplus, „[i tocmai acest surplus gratuit este totul“, c\cidoar `n el se recunoa[te urma binelui mai presus deorice (Pierre Hadot, op. cit., p. 95).

7 „În schimb, filosoful este preg\tit natural at`t s\se `nal]e, c`t [i s\ nu mai aib\ nevoie de separarea [decele sensibile], precum ceilal]i, `ndrept`ndu-se sprelumea de sus. Fiind `ns\ nesigur, el are nevoie doar deo c\l\uz\. A[adar, trebuie s\-i fie ar\tat\ [calea] [i s\fie eliberat de dorin]\, el care, odinioar\, prin naturasa, era liber. Trebuie s\-i fie date studiile matematice,pentru a se obi[nui cu contemplarea [i credin]a `n celeincorporale. Fiind un iubitor de `nv\]\tur\, le vaaccepta u[or [i, [fiind] virtuos prin natur\, trebuie s\ac]ioneze pentru des\v`r[irea acestor virtu]i, iar dup\studiile matematice, s\ fie instruit `n dialectic\ [i s\fie transformat cu totul `n dialectician“ (Enneade, I.3, 3, traducere de Liliana Peculea, 2003).

8 Pierre Hadot, op. cit., pp. 99-100.9 „Sufletul s\ nu mai aib\ nimic altceva `n minte,

nimic r\u, nimic bun, pentru ca, singur r\m`n`nd, s\-L poat\ primi numai [i numai pe El“; „sufletul nu maiare con[tiin]a trupului s\u [i nici a faptului c\ se afl\`n acest trup, [i nu mai spune c\ este altceva dec`t El– om, animal, f\ptur\ sau orice altceva – [i, de altfel,nu mai are nici timp, nici poft\ s\ se `ntoarc\ spre ele“(VI. 7, 3, PH).

GABRIEL CATALAN

Documentul (izvorul istoric scris) esteindispensabil unui istoric `n meseria sa –reconstituirea trecutului. De aceea, maiales acum, la 15 ani de la a[a-zisa abando-nare a comunismului, situa]ia arhivelor re-prezint\ un element de maxim\ impor-tan]\ pentru cercet\torul rom=n contempo-ran. ~n articolul de fa]\, voi `ncerca s\ re-latez experien]a mea `n principalele arhivedin capital\, cu convingerea c\ ea nu estesingular\ [i c\ multe dintre observa]iile [iconcluziile formulate au fost sau vor ficonfirmate [i de al]ii.

Chiar din anii de studen]ie (`nceputulanilor ’90), c`nd am intrat `n contact cu bi-bliotecile [i arhivele, am observat c\ exis-ta o discriminare `ntre cercet\tori `n func-]ie de v`rst\, profesie, func]ie [i nume. Deasemenea, erau clare restric]iile existente`n privin]a unor teme „sensibile“, de ac-tualitate, adic\ din secolul XX [i `ndeosebidin perioada comunist\. Practic, existau`nc\ tabuuri [i subiecte interzise, chiardac\ oficial se proclamase libertatea total\a cercet\rii, public\rii [i interpret\rii infor-ma]iei istorice. Vestitele fonduri secretedin epoca comunist\ fuseser\ `nlocuite depractici [i mai greu de dep\[it dec`t vechi-le opreli[ti, care nu erau totu[i absolut e-tan[e. C\r]ile, fondurile [i dosarele eraudosite sub cele mai ciudate [i neverosimi-le pretexte: nu se mai reg\seau `n depozi-te, se modificaser\ cotele, numerele de `n-registrare, fuseser\ trimise spre restaurare,legare sau prelucrare/ reevaluare, erau `m-prumutate sau solicitate spre cercetareluni [i ani `n [ir de al]ii (inclusiv din con-ducerea institu]iilor respective), ori pur [isimplu nu mai existau. Unele arhive audisp\rut `n `ntregime f\r\ urm\, ca de pild\cea a Uniunii Scriitorilor, la `nceputul ani-lor ’90, `n vremea conducerii institu]iei dec\tre Mircea Dinescu.

Aceast\ stare de fapt complet anormal\s-a perpetuat [i chiar agravat la finele ani-lor ’90, permanentiz`ndu-se p`n\ `n pre-zent. Atmosfera din arhive era una deza-greabil\ de la `nceput, supraveghereaagresiv\ [i lipsa de colaborare [i ajutorfiind principalele cauze, iar atunci c`nd,nemul]umit de nesf`r[itele am`n\ri [i refu-zuri sub pretexte str\vezii, protestam [i f\-ceam o serie de critici custozilor, tensiu-nea se accentua, dar prin aceast\ expe-rien]\ cred c\ au trecut to]i tinerii istoricirom=ni la `nceputul carierei lor [i, uneori,o puneam `n parte pe seama caracteruluimeu dificil. Deseori, observam pe fe]eleresponsabililor de sal\ o mare `ngrijorare,nemul]umire sau chiar enervare numaipentru simplul fapt c\ veneam la studiu,deci fie eram adesea „inoportun“, fieace[tia nu `[i iubeau munca [i nu-[i f\ceaudatoria profesional\. Situa]ia a devenitmult mai acut\ [i mai `ncordat\ dup\ ceam publicat primele articole [i studii [i,mai ales, dup\ publicarea unor documentecare au st`rnit senza]ie `n opinia public\.Am devenit foarte cunoscut [i foarte atentmonitorizat at`t de personalul, c`t [i deconducerea acestor arhive. Sunt convinsc\ cei care solicitau anumite fonduri [idosare considerate „delicate“ erau trata]icu o aten]ie special\, deseori fiind jena]i [ichiar bloca]i `n cercet\rile lor, dup\ cumam fost [i eu. Deseori dezgustul provocatde blocajele amintite [i revolta indign\riim\ ispiteau a[a de mult `nc`t am fostaproape de a renun]a la cercetare [i chiarla profesie `n mai multe cazuri, dar, dinfericire, sper, am rezistat.

Am studiat `n mai multe arhive din]ar\, cele mai importante fiind Arhivele

Na]ionale Istorice Centrale, Direc]iaBucure[ti a Arhivelor Na]ionale, ArhiveleSecurit\]ii (numite atunci Arhiva SRI),Arhiva Ministerului Justi]iei/ Direc]iaInstan]e Militare (p\rticica din ArhiveleSecurit\]ii de]inut\ de Ministerul Justi-]iei). Din informa]iile primite `n discu]iilecu al]i tineri colegi de breasl\, situa]ia dinaceste arhive este similar\ cu cea de laArhivele Militare Rom=ne [i de la multprea mediatizata Arhiv\ a CNSAS (careeste, de fapt, o f\r`m\ din Arhivele Securi-t\]ii, aruncat\ ca praf `n ochi ne[tiutorilorcet\]eni rom=ni de c\tre institu]iile mo[-tenitoare ale Securit\]ii, o arhiv\ ale c\reipractici s`nt mo[tenite de la Arhivele Se-curit\]ii [i pe care CNSAS le-a perpetuat,ba chiar le-a perfec]ionat, a[ putea spune,profit`nd [i de legile privind protec]ia da-telor cu caracter personal [i informa]iilesecrete de stat din 2002).

Voi face acum unele exemplific\ri [ipreciz\ri argumentate pentru fiecare dinarhivele men]ionate.

Arhivele SRI

~n privin]a Arhivelor Securit\]ii, simplaprimire a acordului pentru cercetare era oaventur\. Sediul Arhivei SRI nu era public(`n zona Romancierilor din Bucure[ti, lagrani]a dintre cartierele Militari [i DrumulTaberei), fiind necesare eforturi [i rela]iipentru a c\p\ta permisul de acces. VirgilM\gureanu a fost primul director al SRIcare a permis accesul selectiv al unor cer-cet\tori la aceste arhive. ~n ce m\ prive[te,am cerut la sf`r[itul anului 1998 [i am ob-]inut la `nceputul anului 1999 avizul di-rectorului SRI, Costin Georgescu.

Un an mai t`rziu, pe c\i [i mai ocolite(l-am abordat personal, `n particular, pesecretarul de stat Flavius Baias din Minis-terul Justi]iei, pe care `nt`mpl\tor `l cunos-cusem la [coala fiului s\u, unde eram [i euprofesor), am reu[it s\ aflu de existen]aBiroului Arhive Instan]e Militare dinMinisterul Justi]iei [i, `n urma unei cereriadresate ministrului Valeriu Stoica, amob]inut accesul `n unitatea militar\ de laCernica, unde erau [i cred c\ mai s`ntp\strate sute de dosare penale.

Bine`n]eles c\ la nici una din acestearhive nu existau condi]ii prea bune (laCernica ele erau chiar improprii, nu existao sal\ de studiu [i nu se puneau la dispozi-]ie cercet\torilor nici un fel de inventare [inici copii xerox, trebuind s\ [tii foarte clarce anume cau]i [i s\ selectezi foarte exactceea ce notai), iar `n sala de studiu destul

de mic\ amenajat\ al\turi de hala `n careerau p\strate dosarele Securit\]ii, cercet\-torul nu beneficia dec`t de unele din liste-le de inventare a fondurilor [i dosarelor;de obicei, el era `ntrebat ce caut\ de cus-tode, care `l `ndruma dup\ priceperea [iamabilitatea sa personal\ s\ studieze anu-mite liste sau dosare.

Discrimin\rile f\cute `ntre cercet\toriicare au avut permis la ASRI s`nt arhicu-noscute `n cercurile istoricilor de profesie,un exemplu concludent fiind chiar volu-mele din Cartea Alb\ a Securit\]ii, lucra-re ce poate fi considerat\ un exemplu dediversiune [i manipulare `n istoriografiarom=n\, fiind realizat\ chiar de unii dincercet\torii agrea]i de SRI `n epoca direc-toratului lui Virgil M\gureanu (ace[tia ul-terior au declarat chiar c\ unele din dosa-rele pe care le-au studiat `n anii ’90 pentrua publica aceste tomuri au ajuns incom-plete la CNSAS `n anii 2001-2004). Dis-crimin\ri se f\ceau [i `n privin]a copiilorxerox eliberate la cerere, ele fiind atentmonitorizate, controlate [i selectate deconducerea ASRI, deseori cererile melefiind respinse sub pretextul intangibil,atotcuprinz\tor [i omnipotent al siguran]eina]ionale.

Arhivele Na]ionale Istorice Centrale

~n Arhivele Na]ionale Istorice Centrale[i `n Direc]ia Arhivelor Na]ionale ale Mu-nicipiului Bucure[ti exist\ o organizaremult mai bun\, dar practicile [i proceduri-le adesea anuleaz\ impresia bun\ ini]ial\.Astfel, nu se respect\ termenele de punere`n cercetare a documentelor contempora-ne, conform Legii Arhivelor, se invoc\greut\]ile de preluare [i de prelucrare afondurilor [i dosarelor referitoare la peri-oada comunist\. Am `n vedere `ndeosebifosta Arhiv\ a CC al PCR, luat\ `n decem-brie 1989 de Armat\ [i mutat\ la Pite[ti,`ntr-o unitate militar\, unde a fost bine detot triat\, apoi transferat\ la Arhivele Na-]ionale Istorice Centrale, unde este dinnou periat\ ne`ncetat p`n\ azi. Din toat\Arhiva CC al PCR s`nt accesibile publicu-lui, cu ]`r`ita, doar fondurile Cancelarie (2vol. de inventar, 1921-1965) [i Sec]iileEconomic\ (1921-1965), Rela]ii Externe(1921-1949), Agrar\ (1921-1965), Gospo-d\ria de Partid (1921-1965). Abia de cu-r`nd, `n noiembrie-decembrie 2004, aumai fost ad\ugate un alt volum de inven-tar pentru Cancelaria CC al PCR (1966-

1973) [i unele dosare noi, care acoper\perioadele 1946-1947 [i 1949-1953, laSec]ia Rela]ii Externe din CC al PCR.

Se observ\ tentativa de a `nt`rzia pune-rea la dispozi]ia cercet\torilor a documen-telor de dup\ 1965 (`n condi]iile `n care [iacestea au fost introduse `n cercetare cudep\[irea termenului legal de 30 de ani dela data emiterii lor) [i absen]a sec]iiloresen]iale ale CC al PCR: Organizatoric\,Propagand\, Militar\ etc. Totu[i, au fostpublicate de unii istorici cu vechi state deserviciu, consacra]i deja `n epoca ceau-[ist\ sau angaja]i ai Arhivelor Na]ionaleori de istorici militari (Ioan Scurtu, Gh.Buzatu, Mircea Chiri]oiu, Marin RaduMocanu) sau de istorici din str\in\tate(Robert Levy, Vladimir Tism\neanu), maimulte volume (inclusiv de documente) [istudii `n care apar citate sau s`nt reprodu-se documente `ntregi din aceste fonduri,care continu\ s\ r\m`n\ inaccesibile cer-cet\torilor obi[nui]i, deoarece lipsesc dininventarele Arhivelor Na]ionale. Acestepractici ale conducerii Arhivelor Na]iona-le Centrale (cu sediul `n Bd. Elisabeta nr.5) din timpul directorilor Ionel Gal, IoanScurtu, Costin Fene[an [i Corneliu MihailLungu s`nt imorale, nedemocratice [i ile-gale, friz`nd chiar corup]ia, favoriz`nd peunii istorici [i bloc`nd accesul altora ladocumente. Ca dovad\, unele dosare autrecute pe fi[a de consultare numele [i datala care au fost studiate [i, adesea, primiisemnatari au notat date anterioare celorcare s`nt trecute obligatoriu de arhivi[ti `ninventarul fiec\rui fond pentru a marcafinalizarea prelucr\rii acestuia, ceea cedemonstreaz\ c\ unii au cercetat dosarelechiar cu c`]iva ani `naintea form\rii fondu-lui arhivistic.

Fondurile Ministerul de Interne, darmai ales Pre[edin]ia Consiliului de Mini[-tri/ Serviciul Special de Informa]ii (1920-1949), au fost puse spre cercetare cu mare`nt`rziere [i au fost bine scuturate (vezi e-xisten]a unor foarte pu]ine dosare pentruanii comunismului, adic\ post-1944) [ir\sfoite `nainte de cercet\torii privilegia]i(`ntre care cei din sistemul militarizat [i departid). De exemplu, de[i inventarul nr. 2379al fondului SSI este datat 14.12.1999, a-cest fond nu era la studiu p`n\ la `nceputulanului 2004, iar atunci c`nd am `ntrebat deel, `n 2000-2001, [tiind din surse ce lucrau`n interiorul institu]iei c\ exist\, mi s-ar\spuns cu hot\r`re c\ nu este adev\rat.Fondul Direc]ia General\ a Securit\]iiStatului, din care domnul Marin RaduMocanu, pe atunci angajat al ArhivelorNa]ionale, a citat copios `ntr-un studiu pu-blicat `n 1999 `n volumul Analele Sighet7, pur [i simplu a disp\rut, personalul dela sediul centrul al Arhivelor Na]ionalesus]in`nd c\ nu a existat niciodat\ `n a-ceast\ arhiv\ un asemenea fond arhivistic.

Foarte greu se pot consulta dosareledin fondurile CC al PCR care s`nt depozi-tate `n cartierul Militari (zona Gorjului),fiind necesar\ trecerea a dou\ s\pt\m`nide la cerere pentru a fi aduse cu o ma[in\,care face doar o curs\ pe s\pt\m`n\; [i astadac\ nu cumva ]i se r\spunde sec c\ s`nt `ncercetare la altcineva (uneori chiar la an-gaja]i sau directori ai arhivelor) sau c\ do-sarele cerute nu s`nt legate `nc\ (acest fe-nomen este foarte des `nt`lnit, uneori estedoar un pretext pentru a te am`na sau chiarrefuza, dar deseori este o realitate ce ]inede eficien]a tipic rom=neasc\, mari p\r]idin fonduri `ntregi fiind pe h`rtie prelucra-te [i accesibile, dar de fapt inutilizabiledin cauz\ c\ dosarele nu au coperte sau nus`nt cusute ori lipite filele din interiorullor). De asemenea, programul de acces `ns\lile de studiu a nemul]umit o serie de

ArhiveTIMPUL18

iulie-august 2005

Starea arhivelor `n Rom=niapost-decembrist\

cercet\tori, care au solicitat prelungireaacestuia `n zilele de luni, miercuri [i vinerip`n\ la ora 19.00, a[a cum este `n zilele demar]i [i joi; `n cazul celorlalte arhive potspune c\ programul pentru public este ex-trem de restr`ns, de 4-6 ore [i doar `n c`te-va zile din s\pt\m`n\.

Direc]ia Bucure[ti a Arhivelor Na]ionale

O situa]ie [i mai grav\ exist\ laDirec]ia Bucure[ti a Arhivelor Na]ionale(cu sediul `n Calea V\c\re[ti, nr. 470),unde am studiat din 2001 p`n\ `n 2004.Multe fonduri nu au inventare, iar pentrualtele ele nu corespund realit\]ii.

Exista o suspiciune permanent\ `n cem\ prive[te, `n 2004 fiind interogat asupramotiva]iilor pentru care doresc s\ studiezanumite dosare din fondurile Sf`ntulSinod, Procuratura Bucure[ti, Mili]iaBucure[ti, Prefectura Poli]iei Capitalei,Comisia pentru cercetarea sinistrelor debombardament din 1944 [.a. Mi s-a refu-zat eliberarea de copii xerox de pe file dindosarele fondului Sf`ntul Sinod, dup\ ceini]ial am fost asigurat c\ le voi primi, daram`nat sub pretextul c\ s-a stricat copiato-rul sau c\ filele din dosar s`nt prea veline[i nu pot fi lizibile dup\ copiere. Nu mi s-au dat nici dosarele `napoi pentru a copiade m`n\ documentele, spun`ndu-mi-se c\nu mai poate fi cercetat deloc acest fond.~n final, la protestele mele repetate amfost trimis `n audien]\ la directoareaFilofteia R`nzi[, care oricum decisese s\retrag\ din cercetare `ntregul fond de 14dosare [i ulterior s\-l desfiin]eze f\r\ vreoexplica]ie credibil\ (c\ nu e posibil s\ fieformat un fond din a[a pu]ine dosare, c\nu are h`rtia calitatea necesar\, c\ nici nutrebuia s\ fie creat acest fond `n anii ’70etc.), iar apoi, la insisten]ele mele, am fosttrimis direct la Arhiva Sf`ntului Sinod, deunde proveneau documentele (datate1916-1944). Or, se [tie c\ aceast\ arhiv\este una din cele mai secrete din Rom=nia,p`n\ `n prezent nici un istoric civil/ laic nua avut acces aici, de[i au existat solicit\ri[i din partea institutelor de istorie patrona-te de Academie (tinerii istorici DorinDobrincu, Florin Müller [i Cristian Vasileau criticat `n scris opacitatea Patriarhiei).

~n ce prive[te fondul ProcuraturaBucure[ti, al c\rui inventar l-am solicitat,[efa s\lii de studiu, domni[oara Negreanu,mi l-a refuzat categoric, afirm`nd c\ nu e-xist\, iar dup\ ce i-am f\cut contra-de-

monstra]ia cu lista inventarelor din sala pecare o conducea, a luat registrul respectiv[i t\ind cu pixul acest fond mi-a r`s `n nas,strig`ndu-mi: „Acum, nu mai exist\!“.

La fel a procedat [i cu fondul Mili]iaBucure[ti, iar din fondul Prefectura Poli-]iei Capitalei au fost [terse numerele unordosare referitoare la anii 1945-1953 [imi-au fost date doar cele „inofensive“,care con]ineau listele cu numere de auto-vehicule [i num\rul de angaja]i de la di-verse sec]ii de poli]ie [i alte informa]iineutre. Apoi custodele a pretextat cu dife-rite dispozi]ii verbale interne [i cu preve-deri generale ale Legii Arhivelor refuzulde a-mi pune la dispozi]ie alte dosare saudocumente privind [colile catolice dinBucure[ti (erau printre documente [i certi-ficate de absolvire sau foi matricole, carear fi fost chipurile exceptate de la consul-tare prin lege, fiind retrase `n `ntregimefondurile de la cercetare, de[i anterior chiard`nsa `mi d\duse c`teva dosare de acela[ifel, iar fondurile respective fuseser\ for-mate din era comunist\).

~n cele din urm\, au fost invocate gre-[eli ale vechii conduceri a filialei Bucure[tia Arhivelor Na]ionale din anii ’70-’80 c`nds-au constituit aceste unit\]i [i fonduriarhivistice [i mi s-a comunicat c\ „la sesi-zarea mea“ doamna directoare a hot\r`t s\retrag\ toate aceste dosare [i fonduri de lacercetare [i a dispus s\ fie prelucrate dinnou, cu respectarea tuturor normelor arhi-vistice `n vigoare. „Eficien]\“ manage-rial\, cenzur\ [i ipocrizie maxim\.

Totodat\, nu pot s\ nu amintesc faptulc\, pentru a acoperi refuzul de a-mi aduceunele dosare din fondul Comisia pentrucercetarea sinistrelor de bombardamentdin 1944 (de exemplu, cele privindu-i peCorneliu Coposu, Margareta Mociorni]\,Ion Mamulea, Ion Erba[u, Mihail Pacepa,Muzeul Na]ional, Muzeul de IstorieNatural\ „Grigore Antipa“, PenitenciarulV\c\re[ti, Biserica ortodox\ „Sf. Nicolae-Buze[ti“, Parohia ortodox\ „Izvorul T\-m\duirii“ [i Catedrala romano-catolic\„Sf`ntul Iosif“), mereu `mi erau spuse scu-ze ridicole, de genul: dosarul nu este binenumerotat, are copertele ori filele distruse[i trebuie reparat, este `n stare de degrada-re prea mare din pricina unor ciuperci [i epericulos s\ fie studiat, pentru ca p`n\ laurm\ s\ nu mi se mai aduc\ nimic sub pre-textul c\ `ntregul fond a fost scos din cer-cetare, fiind blocat pentru restaurare [i c\el se afl\ `n depozitul din Vitan-B`rze[ti deunde este dificil de adus, mai ales c\ `ntre-gul depozit se afl\ `n reorganizare.

Arhiva Universit\]iiBucure[ti [i ArhivaAcademiei Rom=ne

Amintesc `n final situa]ia deplorabil\existent\ la Arhiva Universit\]ii Bucure[ti[i cea dezam\gitoare de la Arhiva Acade-miei Rom=ne, unde nu exist\ s\li de stu-diu, nici inventare, nici personal calificatcare s\ te poat\ `ndruma, nici copiatoarexerox, ba chiar cu greu se pot improvizacondi]iile minimale pentru a putea citi [iscrie (scaun, mas\, lumin\). ~n ianuarie2000, c`t am intrat `n Arhiva Universit\]ii,am sesizat c\ dosarele s`nt evident incom-plete, nearanjate [i ne`ngrijite, fiind `nghe-suite, ca s\ nu zic aruncate `n 2 sau 3 ca-mere de la subsolul Facult\]ii de Drept,marea majoritate fiind materiale adminis-trative [i teze de licen]\ sau doctorat oriprocese verbale din [edin]ele conduceriiUniversit\]ii, ceea ce denot\ clar cur\]ireaatent\ a arhivei, lipsind total perioadeleapropiate din anii ’70-’80 (pentru perioa-da anilor 1864-1949, la Direc]ia Bucure[tia Arhivelor Na]ionale se g\se[te fonduldocumentar Universitatea Bucure[ti/Rectorat), iar la Academie, de[i exist\ maimult\ ordine [i cur\]enie, este vizibil\ a-ceea[i considerabil\ selectare a dosarelorde la finele regimului comunist [i o epura-re a arhivei de cele mai importante docu-mente, exist`nd `n acela[i timp [i o maimare vigilen]\ din partea responsabililor

pentru a preveni descoperirea vreunorbombe, fiind limitat temporal [i restric-]ionat zonal accesul la dosare. De altfel, `ncele vreo 2-3 luni c`t am studiat `n ArhivaAcademiei, `n 1998, am fost unicul cerce-t\tor [i, din c`te mi s-a spus de cei deacolo, extrem de rar vine cineva s\ cear\acces la aceast\ arhiv\.

Din r`ndurile de mai sus, nu se poatedesprinde dec`t o concluzie amar\, nega-tiv\ despre starea arhivelor din Rom=nia,av`nd `n vedere mentalitatea retrograd\ amajorit\]ii personalului, comportamentulde cast\ al istoricilor vechi [i al factorilorde decizie, dispre]uirea adev\rului istoric,`nc\lcarea flagrant\ [i repetat\ a legisla]iei`n vigoare, dar [i a principiilor constitu]io-nale, democratice [i deontologice privindlibertatea de exprimare, libertatea con[ti-in]ei, libera circula]ie a ideilor, libertateade a c\uta, cerceta, dezbate [i difuza infor-ma]ia istoric\. Soarta [tiin]ei istorice dinRom=nia din acest punct de vedere este`ndoielnic\, iar viitorul nu pare s\ promit\schimb\ri fundamentale.

Arhivele trebuie s\ func]ioneze corect,s\ pun\ la dispozi]ia cercet\torilor toatedocumentelor pe care le de]in, iar autori-t\]ile statului s\ respecte drepturile omului[i s\ impun\ `n [i prin lege dreptatea [iadev\rul, adic\ s\ decomunizeze, s\ mo-dernizeze [i s\ liberalizeze arhivele, asi-gur`nd accesul liber, direct [i egal la infor-ma]iile arhivistice.

19Arhive TIMPUL

iulie-august 2005

DORIS MIRONESCU

O a[teptat\ monografie Radu Stanca1

public\ t`n\rul universitar Drago[ Varga-Santai la editura Casa C\r]ii de {tiin]\ dinCluj. Urm`nd tiparul obi[nuit al lucr\rilorde acest fel, prin tratarea pe r`nd a vie]ii [ioperei marelui scriitor sibian, lucrarea re-alizeaz\ de fapt o lectur\ a operei prin bio-grafie, dup\ cum via]a se las\, la r`ndul ei,„citit\“ prin scrierile artistice. Marca spe-cific\ a personalit\]ii stanciene, sus]ineautorul, este tr\irea estetic\ complet\, fiec\ e vorba de arta teatral\, de poezie saude retorica studiat\ a gesturilor din via]ade zi cu zi. Iar tr\irea estetic\ `nseamn\ atransmuta totul, via]a, suferin]a, iubirea [iîns\[i moartea – în frumuse]e. F\r\ supra-licit\ri inoportune, cu justific\ri exacte, u-neori inovatoare (v. `n special cap. „Bi-blioteca lui Corydon“), ale valorii capodo-perelor stanciene, lucrarea lui Drago[Varga-Santai reu[e[te s\ spun\ lucruri noidespre opera unui poet [i dramaturg delocignorat de critica literar\ din ultimelepatru decenii.

Radu Stanca, unul dintre doctrinarii defrunte ai Cercului Literar, punea un mareaccent asupra valorii etice care trebuia, `n

opinia lui, s\ consolideze neîncetat esteti-cul `n opera de art\. De aceea, dintre cate-goriile estetice, el le va frecventa cu maimare st\ruin]\ pe acelea în m\sur\ s\ sus-]in\ [i o component\ etic\: tragicul, de pil-d\, sau sublimul. Merg`nd pe aceast\ linie`n lectura operei autorului sibian, exegetultrebuie s\ armonizeze cu acest dublu„canon“ etico-estetic numeroasele moda-lit\]i de exprimare artistic\ ale scriitorului.Dar, cum avem de a face cu un autor dotatcu o mare mobilitate intelectual\, s`nt ne-cesare [i alte analize privind, bun\oar\,posibilitatea unei arte tragice în societateamodern\ sau capacitatea teatrului de a„suporta“ o dimensiune poetic\. Exegetulargumenteaz\ conving\tor `n favoareaunei `n]elegeri f\r\ prejudec\]i a artei:poezia din teatru supline[te lipsa solem-nit\]ii din drama modern\, f\r\ s\-i submi-neze acesteia dramaticitatea.

Un punct important al lucr\rii estenecesara delimitare a formulei artisticepracticate de Stanca de încerc\rile de ane-xare din partea criticilor entuzia[ti. Defi-nind euphorionismul sibian drept un „jocdilematic între clasic [i baroc“ [i delibe-r`nd util asupra „sensului clasicismuluieuphorionist“, autorul lucr\rii respingerevendicarea operei stanciene de c\tre

vulgata postmodern\, notînd permanentagrij\ a cerchi[tilor pentru „îmbog\]irea“esteticului prin valori de alt\ natur\ decîtcele artistice. Or, revizitarea romantismu-lui, a clasicismului, ca [i programul deresuscitare a baladescului nu pot fi consi-derate scopuri în sine, deci sensul acestorac]iuni nu este jocul; în orice caz, nu joculestetic postmodern.

Paradoxul pe care se construie[te operalui Radu Stanca este dat de ciudatul aliajde romantism [i manierism din scrierile,dar [i din personalitatea scriitorului sibian.A-]i tr\i via]a ca [i cum ar fi o oper\ deart\ este o idee pur romantic\, `ns\ obsesiam\[tilor [i a gestului fastuos, profunzimeaangaj\rii `n teatru, ca [i personalitatea tea-tral\ a autorului `nsu[i marcheaz\ moder-nitatea acestei con[tiin]e artistice compli-cate. ~n plus, ca `n opera fiec\rui autor im-portant, [i la Radu Stanca diferitele zoneale crea]iei comunic\ `ntre ele, interfe-reaz\, astfel `nc`t baladescul func]ioneaz\`n piesele de teatru, iar tragicul `n balade.Criticul a [tiut s\ fac\ limpede acest lucru,unind „harfele r\sfirate“ sub semnul „sen-timentului estetic al fiin]ei“, formul\poate pu]in preten]ioas\, dar cu siguran]\just\. O dat\ ce categoria esteticului devi-ne sentiment, ea intr\ `ntr-o alt\ ordine a

firii. Esteticul este folosit de c\tre RaduStanca pentru o mai bun\ c`nt\rire a valo-rii vie]ii, realiz`nd astfel o necesar\ trans-gresiune, „m`ntuind“ arta de mult-hulita [ip\guboasa ei gratuitate.

1 Drago[ Varga-Santai, Radu Stanca: sentimentul estetic al fiin]ei, Cluj-Napoca,

Casa C\r]ii de {tiin]\, 2005, 248 p.

O nou\ monografie Radu Stanca

AccenteTIMPUL20

iulie-august 2005

RADU PAVEL GHEO

„Ai f\cut [apte[pe ani de [coal\ ca s-ajungi un c\cat de profesor!“

(Mama mea)

Ultimul cerc (cel vicios) –Profesorul [i profesorii

N-avem nici o problem\ s\ recunoa[-tem un adev\r limpede pentru toat\ lu-mea – c\ `nv\]\m`ntul rom=nesc e unorganism grav bolnav. Mai greu e s\g\sim toate cauzele bolii, [i asta dinpricin\ c\ vinov\]ia a fost `mp\r]it\ cuo generozitate de Mo[ Cr\ciun prin `n-treaga societate. Am vorbit destul depolitizarea `nv\]\m`ntului, de haosul [ijocurile de interese din inspectorate, deindiferen]a guvernelor postdecembris-te, de starea jalnic\ a [colilor, de atitu-dinea elevilor. Dar imaginea n-ar ficomplet\ dac\ a[ uita de vinov\]ia pro-fesorilor `n[i[i, fiindc\ [i ei contribuie –[i nu pu]in – la dec\derea `nv\]\m`n-tului rom=nesc.

E adev\rat c\ exist\ foarte mul]i pro-fesori slab preg\ti]i, dar nu chiar `ntr-at`t `nc`t s\ afecteze doar prin asta cali-tatea `nv\]\m`ntului mediu. E adev\ratc\ exist\ nenum\ra]i profesori ([i `nv\-]\tori sau `nv\]\toare) care pretind ca-douri de la elevi, dar asta se poate re-zolva prin metode clasice, legate maidegrab\ de dreptul penal dec`t de siste-mul educa]ional. La fel stau lucrurile [icu profesorii care `[i oblig\ elevii s\fac\ medita]ii cu ei. Mai s`nt, desigur,mul]i, surprinz\tor de mul]i profesoricu probleme psihice, dar acum exist\ [iun control psihologic obligatoriu pen-tru cadrele didactice – [i z\u c\ era ne-cesar! Am v\zut destule crize de isteriesau izbucniri de cruzime la cadre di-dactice din `nv\]\m`ntul preuniversitar.(Nici m\car nu e ceva ie[it din comun:uzura psihic\ la care te supune lucrulcu copiii este imens\.) Exist\ `nc\ pos-turi de profesor care se ob]in prin rela-]ii. Exist\ `nc\ o re]ea de interese caretraverseaz\ fiecare [coal\ [i include `np\ienjeni[ [i inspectoratul, iar de ea nuse trece u[or...

Numai c\ toate situa]iile delicate demai sus nu s`nt altceva dec`t efecte aledegrad\rii sistemului [i manifest\riimorale ori anormale, declan[ate la ni-vel individual. Sistemul doar le permite[i le `ncurajeaz\. Necazul e c\ proble-mele `nv\]\m`ntului pot fi rezolvatepornind `n primul r`nd de la profesori [i`nv\]\tori, care le cunosc cel mai bine.De aceea vina profesorilor, at`ta c`t\ es-te, e mai mare dec`t a restului lumii, fi-indc\ ei ar trebui s\ fie cei mai intere-sa]i de s\n\tatea sistemului.

Problemele s`nt, probabil, mai multe[i mai complexe dec`t schema simplifi-cat\ pe care `ncerc s-o expun aici. Darc`teva elemente definitorii tot a[ putea`n[ira. Ele explic\ multe. Mai trebuiespus [i c\ ele ac]ioneaz\ concomitent,ba chiar interac]ioneaz\ [i se stimulea-z\ reciproc.

1) Prima ar fi lipsa de solidaritate aprofesorilor, suplinit\ cu insucces de

m\runtele solidarit\]i de ga[c\ din fie-care [coal\. Comparativ cu alte catego-rii profesionale, profesorii au fost me-reu extrem de dezbina]i, egoi[ti [i indi-feren]i `n privin]a situa]iei lor pe an-samblu. E unul dintre cele mai eteroge-ne grupuri profesionale. Parc\ nici n-aravea interese comune. Adesea `i apro-pie doar faptul c\ au f\cut o facultate. Edrept c\ intelectualii – de la un nivelsau altul – s`nt cel mai greu de unit [ide urnit `ntr-o ac]iune comun\: indivi-dualitatea cople[e[te instinctul de aso-ciere. Dac\ minerii ar fi fost profesori,ar fi z\cut [i acum `n Valea Jiului, dez-b\t`nd cine, cum, dac\ [i de ce s\ plecespre Bucure[ti (ceea ce `n acel caz n-arfi fost deloc r\u). Solidaritatea – fie [iminim\ – existent\ `ntr-o fabric\, `ntreangaja]ii unui magazin sau chiar `ntreelevii unei clase le e str\in\ profeso-rilor, care ar putea-o `nv\]a u[or chiarde la ou, adic\ de la elevii lor. Am avutocazia s\ v\d din interior c`teva greveale profesorilor, porni]i – pe bun\ drep-tate – s\ cear\ drepturi m\car apropiatede obliga]iile [i demnitatea pozi]iei lor.Vreo dou\ nici n-au fost greve, ci sf`r`-iace: unele [coli au intrat `n grev\, al-tele nu au intrat, au existat [coli la careo parte din profesori f\ceau ore, iar alt\parte se declarau `n grev\, unii direc-tori (tot profesori, desigur) amenin]aucu sanc]iuni salariale, al]ii `ncurajaugreva... ce mai, o bulib\[eal\ demn\ destarea `nv\]\m`ntului de azi. C`t am fostprofesor n-am sim]it nici m\car c\ arexista un sindicat, de[i teoretic [tiam c\exist\. „~n unire st\ puterea“, `i `nva]\profesorii pe elevi. Mai bine s-ar `nv\]a`ntre ei...

2) Mentalitatea func]ion\reasc\ eun alt factor demn de luat `n seam\.Cred c\ [coala rom=neasc\ este la oraactual\ una din pu]inele birocra]ii detip comunist r\mase `n]epenite `n pro-iect. Iner]ia manifest\ la nivel de ins-pectorat, liceu, [coal\ general\ `mpie-dic\ nu doar schimbarea de mentalitate(m\car asta se va face oricum `n timp),ci [i `mbun\t\]irea calit\]ii educa]iei.Orice schimbare e riscant\ [i e prostv\zut\. ~n ciuda reformelor haotice princare a trecut `nv\]\m`ntul rom=nesc `nultimii ani, de schimbat s-au schimbatprea pu]ine.

Pe vremuri circula un banc despre e-xamenul de admitere la Mili]ie, undecandida]ilor li s-au dat ni[te cuburi, co-nuri, sfere [i alte corpuri geometrice,pe care s\ le introduc\ `n ni[te orificii –fiecare la locul potrivit. Dup\ examens-a constatat c\ to]i viitorii mili]ienitrecuser\ testul, numai c\ unii s-au do-vedit foarte de[tep]i, iar al]ii foarte pu-ternici. ~n fa]a `ncerc\rilor de reform\,spiritul care domin\ [colile rom=ne[tiaminte[te mai degrab\ de mili]ienii pu-ternici, care for]eaz\ conul s\ intre `n-tr-un orificiu p\trat. Sistemul iner]ialexistent `n [coli are incredibila ca-pacitate de a remodela orice `ncercarede inova]ie, aduc`nd-o la forma didac-tic\ tern\, pr\fuit\ [i birocratic\ bine[tiut\. Reformele – bune sau rele (asta ealt\ problem\) – au fost anulate de re-flexele birocratice din [coli [i inspec-torate, care au produs modific\ri mini-me cu tam-tam maxim. La urma urmei,de cele mai multe ori [i autorii proiec-telor de reform\, [i cei pu[i s\ le apliceveneau cu aceea[i iner]ie didactic\, a[ac\ rezultatul nici nu era greu de b\nuit.

Probabil c\ lucrul cel mai greu def\cut este s\ distrugi rutina `nv\]\m`n-tului „pe band\ rulant\“, care produceabsolven]i [i nu oameni care [tiu s\ g`n-deasc\ sau s\ `nve]e. Iner]ia ierarhic\,

determinant\ `n [coli, nu ajut\ nici easchimbarea. Gradele pe care le ob]inprofesorii `n timp ([i care s`nt o recu-noa[tere a calit\]ilor didactice) s`nt fo-losite ca argumente ale autorit\]ii [iputerii `n fa]a colegilor. Cancelaria e unbirou cu func]ionari de diverse grade [icu mai mult\ sau mai pu]in\ putere `ncadrul grupului de profesori. Iar `n ori-ce [coal\ din Rom=nia profesorul maivechi de]ine mai mult\ putere dec`t celt`n\r. El impune regulile [i sanc]ionea-z\ abaterile. El „[tie cum merge trea-ba“, fiindc\ e acolo – `n [coal\, `n `nv\-]\m`nt, `n catedr\ – de mai mult\ vre-me. El cunoa[te pe toat\ lumea. El sta-bile[te comportamentul adecvat, judec\abaterile, diminueaz\ sau sus]ine auto-ritatea profesorilor „boboci“. Ca s\produci o schimbare, trebuie s\ cape]iautoritate, iar autoritatea o ob]ii `ntimp, `ncadr`ndu-te [i supun`ndu-te mo-delului iner]ial. Doar c\ de obicei a-tunci e prea t`rziu ca s\ provoci schim-b\ri. Doar [tii cum merge treaba; n-o s\ri[ti s\ schimbi lucrurile tocmai acum.

3) Ierarhiile nasc coteriile de cance-larie, latura cea mai nepl\cut\ a con-vie]uirii cadrelor didactice. Dac\ lip-se[te interesul pentru lupta comun\, detip sindical, `n favoarea propriului grupprofesional, el este `nlocuit cu succesde lupta dus\ de g\[tile existente `n fie-care cancelarie `n favoarea propriilorscopuri, a[a cum se `nt`mpl\ `n oricesistem accentuat birocratic [i lipsit de oresponsabilitate evident\. S\ te fereasc\Dumnezeu s\ intri `ntr-un conflict cuvreuna din ele! G\[tile de cancelarie `[iurm\resc interesele (adesea stupide) [i,ca s\-[i cucereasc\ pozi]ia dominant\ `ntribul cancelariei, ajung de multe ori s\induc\ la elevi ne`ncrederea `n anumi]iprofesori, s\ `ncurajeze `n clase atitudi-nea de frond\ fa]\ de rivali [i, `n gene-ral, s\ nimiceasc\ solidaritatea ce sepoate crea `ntre elevi [i profesori. Co-teriile se organizeaz\ pe catedre, pegrupuri de v`rst\, pe orice form\ deinteres comun, dar `n nici un caz de tipprofesional. {i nici nu au un roleduca]ional.

~mi amintesc acum de o prieten\ cuvoca]ie de dasc\l. Atunci c`nd revenea`n vizit\ `n ora[ul unde `[i `ncepuse ca-riera didactic\, fo[tii ei elevi se anun]auunii pe al]ii [i se adunau ca s-o `nt`l-neasc\, fie [i pentru un sfert de or\. Eraun caz rar – un profesor cu charism\.{tiu c\ la un moment dat a izbutit, prinpropriile for]e [i rela]ii la un CentruCultural Francez, s\ ob]in\ fonduri [ifacilit\]i de cazare [i transport pentru oexcursie `n Fran]a cu un grup de elevi.Numai c\ `n Fran]a urma s\ plece chiarea [i nu vreuna din profesoarele mai `nv`rst\ din catedr\ (care erau mai demult `n [coal\, aveau grade didacticemai mari [i contau mai puternic `n ie-rarhia [colii). Prin urmare, colegele eimai experimentate [i-au consumat omul]ime de energie ca s\ `mpiedice ple-carea elevilor [i p`n\ la urm\ au reu[it.~ntre timp, prietena despre care v\ vor-beam a emigrat `n Canada. C`nd maivine `n vizit\ [i trece prin ora[ul unde[i-a `nceput cariera de profesor, e des-tul s\ afle vreunul dintre fo[tii ei elevi[i imediat se adun\ s\ o re`nt`lneasc\.De profesoarele din ga[ca pomenit\ numai [tiu nimic.

4) Toate problemele de mai sus s`ntprovocate `n primul r`nd de derespon-sabilizarea cadrelor didactice [i, `nacela[i timp, tot ele o [i stimuleaz\. Eun cerc vicios care se rote[te f\r\ alt

rost dec`t cufundarea `ntr-o mizerie totmai ad`nc\ a `nv\]\m`ntului. Stilul bi-rocratic de lucru [i indiferen]a fa]\ depropriile drepturi [i responsabilit\]iaduce dup\ sine degradarea imaginii[colii rom=ne[ti. Ca tot rom=nul [me-cher, [i profesorii par s\ cread\ c\ gu-noiul poate fi ascuns ve[nic sub pre[.{i, ca tot rom=nul [mecher, se `n[al\:degradarea imaginii profesorilor [i a `n-v\]\m`ntului `n general e rezultatul per-forman]elor slabe [i al viciilor ce maci-n\ domeniul. E drept, conducerea uneiuzine falimentare poate ascunde maigreu lipsa de performan]\, fiindc\ aicisuccesul se m\soar\ `n elemente con-crete: de produc]ie, de competitivitate,de eficien]\ [i rentabilitate. Produsele[colii s`nt imateriale, dar asta nu `n-seamn\ c\ nu exist\ nici o metod\ deevaluare [i nici un rezultat limpede. ~ntimp, e[ecurile se acumuleaz\, se v\dtot mai tare [i ele afecteaz\ `ntreag do-meniul educa]iei.

Sute de profesori se laud\ cu eleviirom=ni campioni la olimpiadele [colareinterna]ionale. To]i anun]\ cu m`ndrie:„E meritul `nv\]\m`ntului de calitate dela noi!“. N-am auzit `ns\ nici un profe-sor care s\ vorbeasc\ de zecile de miide elevi care trec degeaba prin [coal\ [icap\t\ o diplom\ ca s\ justifice activi-tatea profesorilor. Nu l-am auzit pevreunul referindu-se la ei [i spun`nd „Evina `nv\]\m`ntului de proast\ calitatede la noi!“. Nimeni nu vorbe[te despreindiferen]a cu care se trece de la o ge-nera]ie de elevi la alta, ca [i cum amsc\pa de `nc\ o povar\. ~mpreun\ lavictorie, nevinova]i `n e[ec. Cele c`tevareu[ite s`nt asumate integral de toat\lumea, iar mult mai numeroasele rate-uri s`nt trecute sub t\cere. O astfel dementalitate p\guboas\ a contribuitserios la degradarea imaginii [colii [i aprofesorilor, fiindc\ de fapt toat\ lumea[tie c\ de educa]ia pe band\ rulant\ [ide m`ntuial\ despre care vorbeam s`ntresponsabili profesorii. {i sistemul,desigur.

Statutul inferior pe care `l au acumprofesorii `i `mpiedic\, desigur, s\ poa-t\ influen]a serios starea `nv\]\m`ntu-lui. Numai c\ pe undeva tot profesorii`[i asum\ de bun\ voie acest statut. Cred[i ei, dincolo de retorica misionarist\,c\ nu pot face mare lucru, c\ trebuie s\plece capul, c\ fatalismul `nseamn\realism. Deresponsabilizarea profesori-lor condamn\ la e[ec [i tentativele degrev\, f\cute de m`ntuial\, [i `ncerc\rilede reform\, [i truda de a sp\la blazonulbran[ei.

* * *

Nu vreau s\ fiu excesiv de pesimist.Lucrurile se schimb\ pe ici, pe colo.Doar c\ se schimb\ s`c`itor de `ncet. {inu neap\rat gra]ie profesorilor, inspec-toratelor sau ministerului (c\ruia acum`i zice Ministerul Educa]iei [i Cercet\-rii), ci trecerii timpului [i schimb\rii degenera]ii [i de mentalitate.

Rezolvarea porne[te de la acceptarearealit\]ii. E ca la psihanalist: `ncepi s\-]i rezolvi problemele din momentul `ncare recuno[ti c\ le ai. Dar cine e nebu-nul care s\ accepte public c\ gre[e[te?A[a c\ lucrurile or s\ continue destuiani ca [i p`n\ acum: cu un `nv\]\m`ntmediocru, pl\tit mediocru [i organizatmediocru [i cu lamenta]iile miilor denevinova]i care l-au pus pe butuci. {i,din c`nd `n c`nd, cu c`te o medalie lavreo olimpiad\ de fizic\ sau matematic\din Orientul ~ndep\rtat, cu care vommai justifica unul-doi ani de iner]ie.

{coala umilin]ei (V)

21Accente TIMPUL

iulie-august 2005

NICOLAE COANDE

„... `l `ntreb\m pe acest mizerabil pecine pizda m\tii reprezin]i tu m\i crimina-lule?“

(„mesajul“ poporului Rom=n pentruAndrei Ple[u, Commandeur des Arts etdes Lettres, Paris, Wissenschaftskolleg zuBerlin, scriitor din Bucure[ti...)

Duminica trecut\, pe-nmurgite, c`ndsoarele devenise un gras (horizontallychallenged) tol\nit `n dosul st`nii na]iona-le, am apucat s\ aud finalul unei emisiuni`n a(d)verse, rev\rsat\ humoristic [i hor-monal pe frecven]ele radioului public.{euleanu, b\iatul „gigea“, din categoriaNae Girimea, nu mai e, a[a c\ intelighen-]ia na]iei se poate exprima, `n sf`r[it, liber.

Arta de a brichisi

Trei scriitori, dintre care unul era cucertitudine Mihai Pelin, se str\duiau s\-idemitizeze [i s\-i „lezeze“ la gioale peGabriel Liiceanu [i Andrei Ple[u, sub chi-cotelile amuzate ale moderatoarei carenici nu-[i mai ascundea partizanatul, `ntr-at`t sim]ea c\ ratingul este baban. Se spu-neau glumi]e, se f\ceau bancuri pe seamacelor doi, se inventau noi ba[i `n arta fleg-mei [i a sarcasmului, se demolau statui cupickamerul limbii cu at`ta vehemen]\ `nc`tam sim]it de la distan]\ c\ p`n\ [i [ireturi-le de la pantofii celor trei fraternizau [i selegaser\ pe sub mas\. Cataramele de las\nd\lu]ele moderatoarei benchetuiau [iele cuprinse de veselia de a participa laistorie. Ce mai, era consens [i era var\,vorba lui Andrei Ple[u, un „b\iat“ care dealtfel nu merit\ prea mult\ aten]ie, dar tre-buie ot`njit pentru aerele sale intelectuale[i chiar pentru faptul c\ are dileme cr`n-cene `ntr-o vreme c`nd se poart\ certitudi-nile. Unde mai pui c\ r`de de [pri]ul nos-tru cel de toate zilele (inventat, totu[i, deaustrieci!) [i se ded\ la osp\]uri panta-gruelice cu gigot fraged de berbec...

Fiindc\ pentru Mihai Pelin, un publi-cist trecut prin sita [i d`rmonul Epocii deAur, om de cas\ al tracomanului I.C.Dr\gan, grefier `n arhiva M\gureanu,Liiceanu [i Ple[u nu s`nt dec`t „b\ie]ii\[tia“, ni[te tipi pe care Noica i-a convinss\ `nve]e german\ [i greac\ doar pentru a-iputea supraveghea mai bine. Ideea apar-]inea, bine`n]eles, Securit\]ii, a[a cum esteea explicat\ candriu de agramatul generalNicolae Ple[i]\ `n cartea Ochii [i urechile

poporului, „vorbit\“ `n colaborare cu zia-ristul Viorel Patrichi. Ceea ce m-a frapatla auzul celor debitate acolo (de[i am `n-v\]at de mult c\ intelectualii au apuc\turicomune cu elita cancanier\ a oric\rui c\-tun rom=nesc) nu era `ns\ acel amestec devulgaritate [i fine]uri elitiste care fac posi-bil\ baclavaua na]ional\, bavardajul cetrece drept spirit de fine]e, c`t mai alesfaptul c\ teoria „brichisirii“, at`t de drag\sfertodoctului Ple[i]\, prindea la oamenicare ar fi trebuit s\ fie (sau m\car s\ par\)imuni la conspirativita de care era animat\garda intelectual\ din Securitate. De[iPle[i]\ face obiectul unei anchete penalecu privire la represiunile comandate `n pe-rioada c`t a fost [ef al CIE din cadrul DSS(1980-1984), ideile lui criminale erau cumnu se poate mai gustate de cei trei, adeve-rind obiceiuri cazaniere: a te hr\ni directcu polonicul din marmita „organului“ estesemn de furor intelectual al ma]ului gros.

Negrul este alb [i invers

N-a[ fi f\cut acest lung exordiu dac\ `nziua cu pricina n-a[ fi citit paginile at`t desalubre ale celei mai recente c\r]i semnateAndrei Ple[u: Comédii la por]ile orientu-lui (Ed. Humanitas, 2005, colec]ia „R`sullumii“). Tocmai recitisem „Adrian P\unescu

[i comedia nuan]elor“, text antologic pecare Ple[u `l publicase `n „Plai cu boi“ `n2001, adic\telea `ntr-o revist\ „neserioa-s\“, unde pl\vanii gravi ai na]iei se-nveci-nau b\leg\ros cu gol\t\]ile acesteia, `ntr-un fudul efort na]ional de a demonstrasubtil faptul c\ buhaiul cu coarne severeare sl\biciuni pentru nuan]e [i chiar le facepublice din diferitele posturi pe caredemocra]ia le permite cu at`ta u[urin]\.Sau u[ur\tate.

Cum P\unescu este un sofist de prim\m`n\ c`nd vine vorba de „lucruri sfinte“,cum ar fi afinitatea cu Securitatea, AndreiPle[u era silit s\ opereze cu categorii aco-lo unde, dac\ n-am fi at`t de postmoderni,orice edificat `n [tiin]a vie]ii ar vedeamaniheic: alb [i negru. ~ns\ albul luiP\unescu – [i al celor ce jur\ pe misiasf`nt\ a Securit\]ii – este un negru voca-]ional dat la `ntors, `n genul costumelorpurtate de escrocii care umbl\ la dineuriale high-lifului: la ora nou\ puteau fi v\-zu]i purt`nd un Pierre Cardin cote d’ivoi-re, pentru ca dup\ miezul nop]ii ochi edu-ca]i s\ remarce acela[i macho purt`nd unGiani Versace de un negru amintind decoada cu zulufi a lui Aghiu]\.

Pentru ideali[ti pragmatici precum A.P\unescu, nuan]a nu este introdus\ `necua]ia apologetic\ dec`t pentru a justifica

regimul (vechi [i nou) [i sacrosanctul s\ubra] de fier, pe care azi unii (precumMihai Pelin, de pild\) `ncerc\ s\ ni-l pre-zinte ca fiind onestul nostru Argus. De-geaba se c\zne[te Andrei Ple[u s\-i expli-ce lui P\unescu [i cetei de zelatori care `i`nso]esc aura scuipat\ de oameni `n de-cembrie 1989: titanul de la B`rca are osl\biciune pentru nuan]e, pe care dl. Ple[ueste incapabil s-o `n]eleag\. Dl. P\unescueste de fapt numele legiunii de credincio[iai institu]iei pe care Ple[i]\ a `ncarnat-o cutot cu stelele din umeri [i care se sprijinea`n vasta-i opera]iune de imaculare a cri-melor ideologiei comuniste pe oameni caAurelian Bondrea, Corneliu Vadim Tudor,Octavian Cozm`nc\, Vartan Aracheliansau chiar m\icu]a de la Agapia, versat\lobbyst\ `n a le prezenta americanilor dor-nici de a [ti ceva despre trecutul Rom`nieio versiune de eschaton `n care rom=nii dinceata `ngerilor au `nfruntat cu credin]\d`rz\ pe abilii trimi[i ai lui Behemot pep\m`nt: turcii, jidanii, negrii, ba chiar [iarmenii lui Varujan Vosganian [i se arat\gata s\ `nfrunte p`n\ [i „percu]ia plebee anumelui B\sescu“!

Cartelul patrio]ilor

Cartelul patrio]ilor e vast [i nemuritor,de vreme ce oameni pentru careCeau[escu era mana vie]ii au reu[it s\treac\ peste ceasul r\u [i, dup\ ce l-au`nvelit `n bale, [i-au retras scrisorile deacreditare [i dedica]iile porcine pentru a a-[i pune energia [i chiar geniul `n slujbanoilor st\p`ni. A[a cum „guvernele trec,dar poli]ia r\m`ne“ (Balzac, citat la loc decinste pe frontispiciul unei reviste a poli-]i[tilor olteni), pup\torii de dosuri, dup\ omic\ degringolad\, se reorganizeaz\ [itrec la asaltul posterioarelor noilor st\p`ni,chiar dac\ se `nt`mpl\ ca ace[tia s\ fievale]ii celor elimina]i acum trei lu[tri. Nuconteaz\, continuitatea primeaz\.

Pentru „inocen]i“ ca Andrei Ple[u `n-trebarea „Ce ]ar\-i asta?“ va r\m`ne multtimp de aici `nainte f\r\ r\spuns, chiardac\ „tanibalul monstru“ care r\spunde laacela[i nume mai g\se[te puterea s\ seuimeasc\ `ntr-o vreme c`nd rrrom=nulverde le [tie „dinainte“: „Ni-l putem`nchipui pe Ceau[escu perplex `n fa]a plu-tonului de execu]ie: cum s\ `n]eleag\ opopula]ie care, prin exponen]i notorii aiei, te laud\ hiperbolic timp de 25 de ani [i,la sf`r[it, te `mpu[c\?“.

Te `mpu[c\, te a[eaz\ pe orizontal\, darapoi te sanctific\ – [i aproape c\ (se)merit\. Care-i problema?

Cine mai e [i Ple[u \sta?CCOOMMEEDDIIII

SORIN STOICA

La anul se vor împlini 20 de ani de c`ndSteaua a c`[tigat Cupa Campionilor [i unmeci cu Barcelona de atunci e absolut o-bligatoriu. În 2007, vom s\rb\tori din nouun e[ec, [i anume vom rejuca meciul cuAustria lui Polster de pe Prater, c`nd nune-am calificat la Euro ‘88 cu tot cu [utulacela al lui Boloni din ultima secund\. În2008, se vor aduna al]i vreo 20 de ani dec`nd Steaua a fost învins\ de BenficaLisabona într-o semifinal\ de CupaCampionilor. Rejuc\m s\ ne împ\c\m cunoi în[ine. Sau ca s\ ne am\gim. În 2009 eclar c\ ne vom reînt`lni cu Baresi [i cu ceitrei olandezi care au învins Steaua în ‘89cu 4-0. Ca s\ ne sp\l\m onoarea de atunci[i s\ le tragem o mam\ de b\taie de-or s\

ne ]in\ minte. Rescriem istoria, aia facem.Fic]iunea tinde s\ devin\ o form\ accepta-bil\ de realitate.

{i astfel, în acest mod simplu, Genera-]ia de Aur, chiar [i r\posat\, va continua s\fie prezent\ printre noi. Fotbalul rom=-nesc e la ora de fa]\ condus de ni[te fanto-me. Avem un prezent tabloid [i manelistic,a[a c\ îi resuscit\m pe b\tr`ni, care [i acumcred c\ ar bate na]ionala de piticanii a luiPi]urc\. Sau de oameni mici, s\ nu fim r\i.Mici [i tehnici. Oricum, meciurile cu celmai mult public, meciurile cele mai a[tep-tate din ultimii ani au fost „Gala Hagi“,retragerea lui Gic\ Popescu [i recentul„Vis al unei nop]i de var\“ cu brazilieniiînt`rzia]i vreo un[pe ani.

De cur`nd, mi-am reparat chitara meaveche cump\rat\ prin 1994, sau a[a ceva,cred, c`nd f\cea Hagi furori, [i am reînce-put s\ zdr\ng\n. S`nt un idiot în materie de

ureche muzical\, în materie de c`ntat îngeneral, în sensul c\ de vreo 10 ani de zilen-am fost în stare s\ înv\] un acord noufa]\ de ce [tiam atunci. Am mai înv\]atceva melodii noi, dar le c`nt mizerabil, cao cizm\. Cu toate astea simt nevoia s\ amprin preajm\ o chitar\ pe care s\ o iau lazdr\ng\nit din c`nd în c`nd.

Cred c\ pentru mine chitara e un fel demadlen\ a unui plafonat muzical. Cums`nt [i meciurile astea într-un fotbal plafo-nat. Zg\m`ind a[a chitara, îmi aduc amin-te ce frumos era în liceu. Aveam un terende baschet în curte [i de jur împrejur eraimposibil s\ nu dai rezem`nd gardul deunul sau doi „chitari[ti“. {i, încep`nd cuora 11 p`n\ seara pe la 6, se perindau princurte [i fo[ti absolven]i [i celebrit\]i loca-le. {i mai jucam un pic de baschet, unde-va mai în st`nga se juca volei, mai treceampe la unul cu chitara, mai frecam pisoiul,

mai intram [i pe la ore. Curtea aia era unloc unde mergeai la sigur, dac\ aveai chefs\ stai la taclale, sau s\ joci baschet, ve-neai aici [i sigur d\deai de cineva. „C`nt“la chitar\ [i îmi amintesc de toate astea.M\ uit la Seara Campionilor [i îmi amin-tesc c\ am avut odat\ fotbal.

Am auzit un prezentator de [tiri vor-bind în deplin\tatea facult\]ilor mintaledespre semifinala cu Brazilia de peste ozi, parc\. {i am fost derutat. Uneori mi separe ca fotbalul rom`nesc are ceva dinStan [i Bran, în filmul acela în care Stanr\m`ne de bezmetic în tran[ee, lui nes-pun`ndu-i nimeni c\ s-a terminat r\zboiul.

Din fericire, avem înc\ meciuri de reju-cat. Sper c\ peste 30 de ani s\ nu retr\imsuperba izb`nd\ a Rapidului din Andorra.5-0 cu Saint Julia! I-am f\cut ar[ice!Le-am scos fotbalul din cap!

Fotbal condus de fantome

iulie-august 2005

22 ArteTIMPUL

ALEX ACIOB|NI}EI

Ep. 24: Filmul de aventuri

~n anii ‘20, filmul de cap\ [i spad\ `nce-puse s\ `nfloreasc\ `n Europa, cu toatevariantele sale regionale. Exista la noi unastfel de gen? R\spunsul era negativ p`n\ lafinele lui 1928, c`nd casa „Clipa-Film“ (ceacare `[i propunea mereu proiecte non-conformiste, incluz`nd `n distribu]ii [i ama-tori, [coli]i la atelierul de mimodram\ alcasei) a ie[it la ramp\ cu o produc]ie foartebun\: Iancu Jianu, `n regia lui HoriaIgiro[anu, dup\ un scenariu de IsaiiaR\c\ciuni. Serialul nostru nu `[i propune s\descrie tot noianul de produc]ii rom=ne[ticare `nso]e[te fiecare an al cinematografieicapitaliste, ci doar s\ intre `n lumea filme-lor care au avut un r\sunet important, pozi-tiv sau negativ. Anul 1928 nu a `nsemnatdoar Maiorul Mura, Povara, N\pasta saualte filme importante. Lor li se al\turau pro-duc]ii mai pu]in ochioase ca Nea Cocolo[ laMo[i, B\rbatul de la Adam p`n\ azi sauPiatra lui Osman. „Clipa-Film“ era cunos-cut\ publicului [i prin curajul de a realiza `n1926 prima comedie sexy a cinematografieinoastre, Lache `n harem. ~n 1928, publicul[i critica a[teptau de la „Clipa-Film“ o nou-tate, un mic [oc, a[a cum regizorul HoriaIgiro[anu `i obi[nuise pe to]i p`n\ atunci.Varianta rom=neasc\, haiduceasc\ a filme-lor vestice de cap\ [i spad\ `[i g\sea unideal `mbr\c\m`nt narativ [i comercial `nfilmul istoric Iancu Jianu.

{i dac\ proiectul trebuie s\ devin\ fapt,s\ urm\rim echipa „Clipa-Film“ la lucru,acolo unde se presupunea c\ a tr\it IancuJianu. Codrii Olteniei, Tismana, Baia deAram\ [i satul Glogova (fost\ latifundie aneamului boieresc Glogoveanu) erau locu-rile unde staff-ul casei de film a speriatlumea. Nu e nici o glum\. Mul]i ]\rani dinzon\, nemaiv\z`nd niciodat\ o echip\ de fil-mare, `i priveau cu reticen]\ pe cinea[ti [iactori, nereu[ind s\ `n]eleag\ de ce ace[tioameni se las\ machia]i `n aer liber, `[ilipesc b\rbi [i petrec ziua repet`nd acelea[imi[c\ri `n fa]a unei lentile. Poate [i de aceearegizorul Horia Igiro[anu a ales s\ foloseas-c\ figura]ie din atelierul de mimodram\,neapel`nd la figura]ia conjunctural\, recru-tat\ din satele locului.

Credea]i c\ Adrian Pintea a fost primulIancu Jianu al cinematografiei noastre? Eibine, nu. Cu aproape 50 de ani `naintea

celebrei produc]ii din comunism, actorulDorin Sireteanu fusese ales pentru rolul luiIancu Jianu. Plin de vigoare, cu un fizicexcelent pentru ecran, Dorin Sireteanudevenise, parc\ f\r\ s\-[i dea seama, [i cas-cador, c\ci scenele sale nu erau deloc u[oa-re. Totu[i filmul suferea de lips\ de propor-]ii (unele scene fiind prea lungi [i folosindunele cadre inutile). Imaginea purta osemn\tur\ important\: operatorul LeoSchwedler, [i cadrele foarte luminoase opuneau bine `n valoare pe t`n\ra Iva Dugan,vedeta casei „Clipa-Film“. Aceast\ fat\ de20 de ani avea s\ devin\ ulterior o actri]\destul de cunoscut\, fiind `nzestrat\ cu ouluitoare expresivitate. Spr`ncenele, ochii [icol]urile gurii sale exprimau `ntr-o manier\bine coordonat\ st\ri felurite, dep\[ind ma-nierismele specifice filmelor mute. Ea jucarolul Sultanei G\l\[escu, prietena domni]eiRalu (fiica lui Vod\ Caragea).

Ac]iunea presupunea scene foarte cine-matografice, con]in`nd o cantitate moderat\de teatralisme (efecte secundare [i, din p\-cate, indispensabile ale filmelor mute). IancuJianu f\cea parte din familia boiereasc\ alui Amza Jianu [i era zapciu de plas\. Darv\z`nd toate f\r\delegile s\v`r[ite de ciocoitocmai `n vremea ciumei, c`nd „prostimea“merita o aten]ie mai mare, Jianu se revolt\[i ia drumul codrului `mpreun\ cu haiduculMereanu. Cur`nd li se al\tur\ al]i tineriv`njo[i [i pu[i pe har]\ cu boierimea vremii.De-a lungul filmului se desf\[oar\ tot acestritual de codru `n care haiducii jefuiesc bo-ieri [i `mpart ]\ranilor toat\ prada. Scenelefilmate din goana calului au o picturalitatedeosebit\ [i oric`t ai `ncerca s\ g\se[ti nece-sitatea unui retu[, nu po]i. Dup\ dese pro-test\ri ridicate de boieri `n divanul ]\rii,Vod\ Caragea `i `ns\rcineaz\ pe arn\u]ii s\is\ porneasc\ `n c\utarea r\zvr\ti]ilor. Darurm\rirea nu d\dea nici un rezultat. }\ranii`i ascundeau [i protejau pe haiduci, complo-t`nd `mpreun\ `mpotriva boierimii. Hangi]aAnca, cea care ]inea spelunca Ho]ilor (in-terpretat\ de Stanca Alexandrescu), `i tr\d\pe haiduci. De[i ini]ial `i fusese ibovnic\ [igazd\ lui Iancu Jianu, hangi]a Anca fu ade-menit\ de banii grecilor [i le d\du astfel ar-n\u]ilor toate informa]iile despre ascunz\-torile cetei de haiduci. Ace[tia fur\ prin[i [icondamna]i la moarte prin sp`nzur\toare.Sultana G\l\[escu, prietena [i domni[oarade companie a domni]ei Ralu, `i dezv\luidomni]ei o tain\ pe care nu o mai putea ]i-ne. Era `ndr\gostit\ de haiducul Iancu Jianu.Domni]a, av`nd o fire bl`nd\ [i romantic\,se hot\r` s-o ajute. Cercet`nd vechi pravilevalahe, aceasta `[i d\du seama c\ un con-

damnat care urmeaz\ s\ fie sp`nzurat va fiiertat dac\ o fat\ vrea s\-l ia de b\rbat, a-v`nd drept na[ pe g`de. {i `n timpul sceneimonumentale c`nd Iancu [i ai s\i urc\ pespre sp`nzur\torile ridicate `n jurul mul]i-mii, Sultana G\l\[escu (alias Iva Dugan)sose[te `n goana calului aduc`nd cu ea [ipravila care prevede eliberarea condamna-tului. Un lucru nea[teptat este [i ce se `nt`m-pl\ imediat dup\ aceasta. Alte fete, din mul-]imea adunat\ s\ urm\reasc\ execu]ia, rupr`ndurile [i alearg\ spre ceilal]i condamna]i,cer`ndu-i de so]i [i salv`ndu-i astfel de lamoarte. ~n loc de 12 `nmorm`nt\ri au loc 12nun]i. Distribu]ia este completat\ de AurelBarbelian, G. Conabie, Cezar Teodoru [iCristache Antoniu. Restul actorilor nu aparpe genericul distribu]iei, nemaiexist`nd `nnici o arhiv\ vreo fi[\ tehnic\ a acesteivechi produc]ii.

Dubla premier\ a filmului, la cinemato-grafele bucure[tene „Femina“ [i „Eforie“s-a bucurat de o apari]ie mai pu]in obi[nuit\a actorilor. Ace[tia, `n frunte cu regizorulHoria Igiro[anu, intrau pe u[ile s\lilor `m-br\ca]i `n costuma]ia din film, `n haine tra-di]ionale rom=ne[ti, cu cing\tori [i pieptare.Dorin Sireteanu [i grupul lui de haiducierau `ncin[i cu palo[e grele. Acesta s-a dus`n dreptul ziaristului N.N. {erb\nescu, [i-ascos palo[ul de la br`u [i a tunat emfatic

spre el: „Dac\ scrii ceva r\u despre HoriaIgiro[anu, te pup\ m\-ta rece!“. ~n modfiresc, aceast\ glum\ a actorului DorinSireteanu a f\cut senza]ie [i, `n urm\torulnum\r al revistei „Rampa“, jurnalistul chiara[a [i-a intitulat articolul, pun`ndu-l subsemnul comediei. Era vremea boemei libe-re [i ne`ngr\dite, era vremea causeriilor be-nigne [i petrecerilor de tot felul. C’était labelle époque! Era vremea c`nd compozito-rul Ion Vasilescu `i dest\inuia NoneiOttescu, la o superb\ teras\, pierdut\ l`ng\[osea, ce melodii `i scria frumoasei ElenaZamora, era epoca c`nd Mihai Zirra debuta`n regia de teatru radiofonic descoperindputerea extraordinar\ a microfonului. Eratimpul tangourilor [i charlestonului dansate`n aer liber. Rom=nii [i mai ales boemiioameni de film p\reau c\ nu pot percepev`nturile reci ale viitorului. Numai peste 20de ani aceast\ lume colorat\ va `ncepe s\ sepr\bu[easc\ dramatic, f\c`nd loc unui kitchimens pe care `l numim azi „cinematografiesocialist\“. To]i oamenii de film p\reau laacea vreme c\ ignor\ denumirea teatruluilui Victor Ion Popa („Munc\ [i Lumin\“)sau elucubra]iile politice ale profesoruluiConstantin Parhon, afi[ate `n publica]iile dest`nga. Toate p\reau doar varia]iuni pe temaunui atribut care ne lipse[te din plin azi:normalitatea.

Filmul rom=nesc `ntre 1905-1948

MIHAI DASC|LU

Dac\ v-a]i gîndit vreodat\ la minciun\ca la o cale spre adev\r, înseamn\ c\ sînte]imai aproape de adev\r decît mul]i al]ii.M\rturisesc, considera]iile acestea, poatenu at`t de profunde pe c`t mi-a[ dori, mi s-au ivit `n minte `n urma `nt`lnirii cu filmullui Akira Kurosawa, Rashõmon (1950), `ncare adev\rul [i minciuna, diferitele pers-pective s`nt separate (dac\ s`nt...) printr-olinie extrem de fin\, deseori insesizabil\.Urm\rind transpunerea cinematografic\ adistorsion\rii realit\]ii, `ncepeam s\ v\d, s\realizez, cum ar spune unii americanofili,c\ imaginea oricui despre banala realitatenu e [i nu va fi [i a celuilalt – [i de aiciimpostura [i egoismul fiec\rui punct devedere, al meu sau al altuia. Cînd am v\zutfilmul lui Kurosawa, nici nu mai [tiumomentul, numele scriitorului dup\ nuve-lele c\ruia filmul a fost inspirat ([i cu ade-v\rat inspirat pentru c\ filmul a cî[tigat atîtLeul de Aur, cît [i un Oscar pentru cel maibun film str\in) nu-mi spunea nimic.Facultatea pe care am urmat-o încerca pe

atunci s\ devin\ european\, a[a c\ no]iuneade universalitate era, `n\untrul ei, una ste-ril\. Nu aflam decît despre inegalabilii scri-itori români, de care Europa auzise fiindc\au mai emigrat cî]iva [i au refuzat a vorbiromâne[te, sau de francezi, germani, uneo-ri englezi [i, pe la masterat, de un polonezsau ni[te sud-americani. Cine era acest ter-chea-berchea, coate-goale, RyunosukeAkutagawa care, dup\ ce c\ nu a tr\it mult,s-a mai [i sinucis?!

De la Hrabal nu am mai citit nimic atîtde plin de substan]\. Unele dintre povestiri-le sale, ap\rute la editura Cartier1, atingprobleme ce te determin\ s\ crezi c\ desti-nul ales de tîn\rul scriitor japonez nu puteafi altul; m\ mir\ chiar faptul c\ a reu[it s\supravie]uiasc\ treizeci [i cinci de ani. Celemai multe dintre povestirile adunate înaceast\ carte au în centru rela]ia/ rela]iiledintre minciun\ [i adev\r sau posibilitatearealit\]ilor multiple. Tema poate nu estetocmai original\, dar complexitatea vinedin modul în care ea este tratat\, în poves-tiri precum Într-un bunget de p\dure, ceade la care a pornit filmul lui Kurosawa, sauKappa, un fel de satir\ fantastico-alegoric\asemeni capodoperei lui Swift, la dimen-

siuni mult mai reduse îns\, dar la fel deacid\, ba uneori chiar cinic\.

Dac\ în primul text perspectivele diferi-te ale personajelor ar trebui s\ ne conduc\la descifrarea misterului unei crime (fieca-re dintre eroi î[i asum\ uciderea luiKanazawa no Takehiko), în cel de-al doi-lea, Kappa, adev\rul este cel din lumeapacientului nr. 23, de la un spital „de bolimintale“. De la bun început se induce ideeac\ protagonistul nu poate spune decît ade-v\rul, chiar dac\ minte de la un cap\t pîn\la cel\lalt al relat\rii sale, pe parcursul a[aptesprezece capitole. Este modul luiAkutagawa de a atrage aten]ia asupra rea-lit\]ii istoriilor, a fabulelor literare.

Lumea Kappa este una subteran\, ce sefolose[te de canalele de scurgere ale Tokyo-ului [i vine rareori în contact cu cea obi[-nuit\, de suprafa]\. Pacientul nr. 23 ajungeprin accident `n acest univers straniu, „pedos“, ce sf`r[e[te `ns\ prin a-l fascina. O„umanitate“ (sau kappa-nitate?) `n r\sp\rvie]uie[te aici: masculii fug de rup p\mîntuldin calea femelelor Kappa, sinuciderea pro-vocat\ moral este, de fapt, omucidere sau,mai bine zis, kapp-ucidere. Printre alte for-me de manifestare a religiei, cea mai im-

portant\ pare a fi Quemoocha, ReligiaVie]ii: „Cha red\ ideea sufixului -ism.Quemoo – a c\rui r\d\cin\ e quemal – s-arputea traduce mai curînd prin «a mînca [i abea plin de veselie [i a avea rela]ii sexuale»,decît pur [i simplu prin «a tr\i»“. A[adar, `nacest „dincolo“ foarte apropiat, religia esteuna dionisiac\, ce-i are drept sfin]i peStrindberg (cel ce, ajutat de Swedenborg, s-a unit cu Dumnezeu prin dragoste [i în]e-lepciune), pe Nietzsche, c\ut\torul m`ntui-rii prin supraom („dac\ nu [i-ar fi pierdutmin]ile, poate c\ nici n-ar fi fost num\ratprintre sfin]i“), pe Tolstoi care, de[i nu s-asinucis, este sfînt în ]ara Kappa pentru c\„din cînd în cînd, la b\trîne]e, nu-[i maiputea îndura propriile-i minciuni, tragice“[i pe Wagner, un „fanatic al Religiei Vie]ii“.To]i ace[tia au venerat Omul, iar nuDumnezeul unui „cer pustiu“. Dar TemplulReligiei Vie]ii se dovede[te [i el o „capi[te-aspoielii“, un edificiu impresionant [i atît:nimic dincolo de el, nici un Dumnezeu, cinumai insul [i singur\tatea pl\smuirilor sale(religia, literatura) ce-i alc\tuiesc... realitatea.

1 Akutagawa, Rashõmon, ed. Cartier, traducere de Ion Caraion

De la Akutagawa la Kurosawa [i `napoiSecven]\ din filmul „Iancu Jianu“

iulie-august 2005

23AccenteTIMPUL

(Domnul Alexandru Gafton falsific\«realitatea» pentru a ascunde adev\rul)

~n Revista rom=n\, nr. 2 (40) din iunie2005, pe o pagin\ `ntreag\ (26), domnulAlexandru Gafton public\ «materialul»Codicele Bratul [i Codicele popii Bratul,care «material» este o diatrib\ `mpotrivamea, motivat\ de faptul c\ recent am dat lalumin\ (cu studiu lingvistic, facsimile [iindice) manuscrisul de la 1559-1560, pecare manuscris l-am intitulat Codicelepopii Bratul. Lipsa obiectivit\]ii – indis-pensabile `ntr-un «material» de felul celuipublicat de domnul Alexandru Gafton –transpare (tonalitatea „materialului“ osci-leaz\ `ntre ironie, b\taie de joc, doctism,„fapte“ `n interpretarea personal\ a dom-nului Alexandru Gafton) de la primeler`nduri, `n care «se vorbe[te» – [i persi-flant, [i condescendent – despre mine (do-rind s\ m\ discrediteze), [i nu despreCodicele popii Bratul: eu s`nt un „fostprofesor“ (de fapt, eu s`nt profesor, pen-sionar de la 1-X-2004), s`nt un „autor alc`torva lucr\ri de gramatic\“ (una dintrelucr\rile mele de gramatic\, Tratatul, `nsu-meaz\ mai mult de 1600 de pagini!), s`nt„`ndrum\tor al mai multor doctoranzi“[din 1990 [i p`n\ `n momentul de fa]\ amconfirma]i 22 de doctori (din care 17 lu-creaz\ `n `nv\]\m`ntul superior [i `n cerce-tarea [tiin]ific\: 1 profesor universitar, 9conferen]iari, 5 lectori, 1 asistent, 1 cer-cet\tor)] [i s`nt „ad`nc implicat `n forma-rea profesorilor din `nv\]\m`ntul secun-dar“ (indiferent de inten]ia celui care ascris, eu consider c\ implicarea `n forma-rea profesorilor din «`nv\]\m`ntul secun-dar» reprezint\ justificarea profesoruluiuniversitar [i `i doresc [i detractoruluimeu, domnul Alexandru Gafton, s\ poat\spune despre sine ce a spus – cu inten]iedepreciativ\! – despre mine).

Dup\ «gestul» „`nc\rcat de nervozita-te“ (cum spune domnul Alexandru Gaftondespre mine, `n realitate autocalific`ndu-se), domnul Alexandru Gafton afirm\ c\`mi `ncep volumul cu o pseudonot\. Nu-mai nervozitatea – la care se adaug\dorin]a de a m\ jigni (care este altcevadec`t a critica) [i pe mine, cum a f\cut-o [icu al]ii – poate explica «nepotrivirile» dinafirma]ia domnului Alexandru Gafton: eu`mi `ncep volumul cu Cuv`nt `nainte (nucu o pseudonot\), iar nota mea de subsolcare l-a «enervat» pe domnul AlexandruGafton nu este fals\ (pseudonot\ = fals\not\), ci autentic\.

La jignirile recente (repet\m ideea, nucriticile) aduse speciali[tilor care nu-i placdomnului Alexandru Gafton, men]ion\m,`n treac\t, pe acelea din Splendoarea[tiin]ei [i mizeria ne[tiin]ei (Limb\ [i lite-ratur\, XLIX, vol. III-IV, 2004, 37-51),«material» semnat de Alexandru Gafton(nr. 1), Vasile Arvinte (nr. 2), Ioan Capro[u(nr. 3) [i Laura Manea (nr. 4). Aici, `nafara durit\]ii gratuite a limbajului (nejus-tificat\ prin concep]ie!) `n leg\tur\ cu anu-mite aspecte ale activit\]ii Stelei Toma,Ion Chi]imia [.a., apare [i apreciereaf\cut\ de domnul Alexandru Gafton la unstudiu apar]in`nd unui profesor al domnieisale, studiu (acum de referin]\) desprecare domnul Gafton spune c\ „posteritateanu-l va re]ine“ (oare de unde [tie domnulAlexandru Gafton – ca de altfel [i ceilal]isemnatari ai «materialului» citat dinLimb\ [i literatur\ – ce se va `nt`mpla `nposteritate cu studiul `n aten]ie?).

~n continuare (adic\ dup\ ce – `ninten]ie – m-a calificat negativ pe mine caspecialist), domnul Alexandru Gafton fal-sific\ «realitatea» `n ceea ce prive[te cola-

borarea noastr\, C. Dimitriu [i AlexandruGafton. Cu ani `n urm\, subsemnatul [iAlexandru Gafton am f\cut o `n]elegere,f\r\ a `ncheia vreun proces-verbal „care s\intre `n sfera demonstrabilului“ (cumspune domnul Alexandru Gafton) privi-toare la o edi]ie a Codicelui popii Bratul,`n care edi]ie studiul lingvistic s\ apar]in\:morfologia [i lexicul lui C. Dimitriu, fone-tica [i sintaxa lui Alexandru Gafton, iartranscrierea textului rom=nesc la ambii.Ca urmare a acestei `n]elegeri, ne-am apu-cat am`ndoi de transcrierea p\r]ii rom=-ne[ti a Codicelui popii Bratul, eu (C.Dimitriu) citind – [i coment`nd – de pefacsimilele mele (care [i ele au stat multtimp la domnul Alexandru Gafton) [i el(Alexandru Gafton) scriind (pe coli alemele, afl\toare acum la domnul AlexandruGafton) ceea ce `i dictam eu. Mai mult,studiul meu privitor la transcrierea `n alfa-bet latin a p\r]ii rom=ne[ti a Codicelui po-pii Bratul, a morfologiei [i a lexicului ma-nuscrisului de la 1559-1560 a stat la dom-nul Alexandru Gafton p`n\ dup\ publica-rea de c\tre acesta, `n 2003, a textuluiCodicelui popii Bratul; dup\ 2003, lacererea mea expres\, domnul AlexandruGafton mi-a restituit mapa (galben\) con-]in`nd studiul meu lingvistic la Codicelepopii Bratul. Dac\ domnul AlexandruGafton nu recunoa[te aceste lucruri – cumrezult\ din «materialul» `n aten]ie al dom-niei sale –, atunci `nseamn\ nu numai c\„intr\ `n sfera ridicolului“ (cuvintele, laadresa mea, `l caracterizeaz\ foarte binechiar pe domnul Alexandru Gafton), ci [ic\ este trist c\ domnul Alexandru Gaftonminte cu dezinvoltur\ (se zice c\ lumeaapar]ine celor ce mint, dar eu nu cred c\aceast\ apreciere este chiar adev\rat\).

O alt\ mostr\ de falsificare a «reali-t\]ii» de c\tre domnul Alexandru Gaftoneste `n leg\tur\ cu lucr\rile mele privitoa-re la Codicele popii Bratul (pe care le-ampublicat `n reviste de specialitate centrale[i locale) [i `n leg\tur\ cu denumirea decodice dat\ de mine `n 1975, pe c`nddomnul Alexandru Gafton nici nu-[i `nce-puse studiile superioare filologice (`n lo-cul aceleia de apostol, pe atunci singura `ncircula]ie). Ignor`nd total contribu]ia meala cunoa[terea limbii din Codicele popiiBratul, domnul Alexandru Gafton apre-ciaz\ – `nv\luind cuvintele – c\ denumireade codice i-ar fi apar]in`nd. {i aici este

vorba de minciun\ elementar\, pentru c\:– dac\ nu ar fi cunoscut contribu]ia

mea la studiul limbii din Codicele popiiBratul (dar a cunoscut-o, chiar din lucra-rea mea, aflat\ atunci la d`nsul!), nu ar fiavut – logic – dreptul s\ scrie despre Codi-cele popii Bratul; `n plus, `n unul din refe-ratele de la doctoratul domnului AlexandruGafton se spune c\ la scurt timp dup\ sem-nalare, «manuscrisul popii Bratul a trezitun interes deosebit cercet\torilor, el fiindobiectul unor ample studii filologice [ilingvistice, dintre care le pomenim doarpe cele efectuate de {t. Pa[ca, Gh. Mih\il\,Mariana Costinescu, Corneliu Dimitriu»;

– dac\ (ceea ce nu reprezint\adev\rul!) ar fi ajuns singur la ideea c\Apostolul popii Bratul este un codice,domnul Alexandru Gafton ar fi avut obli-ga]ia nescris\ (care, `ns\, ac]ioneaz\numai asupra lingvi[tilor [i filologilorone[ti) s\ arate c\ denumirea de codicecircula `n literatura de specialitate `nc\ din1975, adic\ cu aproape 30 de ani `naintede a publica domnul Alexandru Gaftontextul acestui codice.

Pe l`ng\ falsificarea «realit\]ii», dom-nul Alexandru Gafton falsific\ [i limba dinCodicele popii Bratul. Pomenim aici[detalii d\m `ntr-o alt\ lucrare, PRODOMO II (Cum ar fi dorit domnulAlexandru Gafton s\ falsific rom=na popiiBratul), unde ne referim pe larg la «inter-pret\rile personale» ale domnuluiAlexandru Gafton din «materialul» citatmai sus] – ca mostre – doar faptul c\ popaBratul scrie miii (adjectiv pronominalposesiv), dar domnul Alexandru Gaftonintervine (adic\ `l corecteaz\!) [i scrie miei(vezi: originalul, `n fotocopie, p. 388/8; `nedi]ia de text a domnului AlexandruGafton, p. 388/2); popa Bratul scrie – ca `nslav\! – Stefan, dar domnul AlexandruGafton scrie – ca `n rom=na actual\ –{tefan (vezi `n fotocopie originalul din1559-1560, p. 3/13-14, 60/13, 81/5 etc;vezi [i edi]ia de text a domnului AlexandruGafton, p. 3/4, 60/4, 81/2) [.a.m.d.

* * *

}in`nd cont de profilul cultural ([i nucu specializare filologic\ sau lingvistic\)al revistei, `n r\spunsul meu la jignirile(nu criticile!) aduse de domnul AlexandruGafton `n «materialul» publicat de domniasa `n Revista rom=n\ (vezi mai sus) m-amlimitat doar la ceea ce am considerat c\poate reprezenta interes pentru orice inte-lectual, anume, la falsificarea «realit\]ii»([i a limbii utilizate de popa Bratul `nsecolul al XVI-lea) de c\tre domnulAlexandru Gafton. Faptul c\ domnulAlexandru Gafton jigne[te (nu critic\!) sepoate explica prin psihologia de [ef adomniei sale, cunoscut\ [i dezaprobat\ decei care, `ntr-un fel sau altul, au ajuns s\-l[tie. Admi]`nd c\ `n [tiin]\ nu conteaz\ nici[efia, nici jignirile, eu nu spun – cum facepreopinentul meu, domnul AlexandruGafton – c\ edi]ia mea intitulat\ Codicelepopii Bratul este mai bun\ (dec`t ceapublicat\ de domnul Alexandru Gafton),ci precizez doar pentru cititori c\ `n stu-diul meu lingvistic de la Codicele popiiBratul discut problema lui dac\ (dec\,deac\ etc.), a lui miu (din taic\-miu etc.),a cuvintelor rom=ne[ti atestate numai `nCodicele popii Bratul [i altele, iar `nIndice trec – alfabetic – toate cuvintelerom=ne[ti, cu formele lor, utilizate `nCodicele popii Bratul.

C. Dimitriu

PRO DOMO IPPRRIIMMIIMM LLAA RREEDDAACC}}IIEE

Marius OPREA, Mo[tenitoriiSecurit\]ii, Cu prefe]e de VladimirBukovski, Andrei Ple[u [i DenisDeletant, Editura Humanitas, SeriaIstorie, Bucure[ti, Bucure[ti, 2004,272 pagini, pre] neprecizat

Marius Oprea este deja la a patracarte dedicat\ analizei sistemuluicomunist, deconspir\rii modului defunc]ionare a instrumetelor represi-ve ale acestuia, dezv\luirii structuriinomenklaturii sale politice [i „secu-ristice“. De altfel, [i teza sa de doc-torat este dedicat\ aceluia[i subiectfierbinte. Dac\ primele trei volume,publicate la editura Polirom, s-au

bucurat de un binemeritat succes nudoar la nivelul speciali[tilor, ci [i alpublicului larg, acesta a atras [iaten]ia vizibil\ a unora dintre „per-sonajele“ sale, fo[ti activi[ti [i secu-ri[ti `n trecut, respectabili oameni deafaceri, politicieni, „jurnali[ti“ saulucr\tori `n serviciile secrete, ast\zi.Autorul a primit, de la apri]ia aces-tui volum, repetate „avertismente“[i amenin]\ri, la adresa sa [i a fami-liei sale, astfel `nc`t reputa]i istoricioccidentali cu preocup\ri similare,precum Denis Deletant ori TomGallagher, au trebuit s\-i cear\ pre-[edintelui B\sescu s\ vegheze la…securitatea lui Marius Oprea. De ceau stat lini[ti]i „b\ie]ii“ la apari]iacelorlalte volume [i s-au enervatbrusc acum? Pentru simplul motivc\ celelalte erau doar despre trecut,un trecut recent, dar un trecut, pec`nd aceasta vine cu analiza la zi,devoal`nd pozi]iile actuale – uneleextrem de importante, care le permits\ fac\ [i azi jocurile, s\ influen]ezedecizii politice sau destine econo-mice – ale fo[tilor activi[ti [i secu-ri[ti. Unii s`nt `n conducerea „servi-ciilor“, al]ii `n v`rful piramidei eco-nomice (vorba autorului, „privatiza-rea Securit\]ii“!), iar cei mai lipsi]ide calit\]i au infiltrat partidelenoastre democratice!

Cartea lui Marius Oprea ne ajut\s\ `n]elegem mai bine nu doarmodul `n care a func]ionat regimulcomunist de la noi ci [i, iar asta esteesen]ial, de ce lucrurile au evoluatat`t de lent [i de dificil `n Rom=niapost-decembrist\. O carte nu nece-sar\, ci obligatorie!

(Liviu Antonesei)

BU

RS

A T

EAT

RE

LOR

iulie-august 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuLauren]iu UrsuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.roE-mail: timpul@yahoo.com ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Planuri ([i renun]\ri) de vacan]\

Pe la mijlocul lui iulie, c`nd s-a `ntorsd-na redactor [ef de la Cracovia, ne-amf\cut [i noi, ca tot rom=nul [i rom=nca lui,planuri de vacan]\. Inunda]iile, mai alesde la televizor, apoi canicula ne-au ajutats\ rezist\m tenta]iei. Dar inunda]iile audisp\rut odat\ cu pericolul anticipatelor,iar canicula parc\ s-a mai calmat [i era c`tpe ce s\ ced\m. Ne g`ndeam la un mic se-jur la Vama Veche cu prilejul Stufstock-u-lui, mai ales c\ se producea [i prietenulnostru Val „Sir Blues“ R\cil\. C`teva ima-gini cu „ctitorii“ ap\rute de c`nd n-am maifost noi pe acolo, dar [i ni[te mutre pati-bulare, de nu chiar penale, cu cefe groase`nconjurate de lan]uri de aur [i mai groase,cu boxuri aurii pe inelar, ca s\ nu maivorbesc de b\rcile de prost gust ce bat pla-ja, ne-au mai calmat. Dar nu de tot. {i,atunci, a intervenit salvator – mii de mul-]umiri, maestre iubit, ne-ai salvat banii,timpul [i nervii! – Cornel Ivanciuc, cu su-perbul „Et in Cacania Ego“ din AcademiaCa]avencu din 10-16 august a.c. ~mi placeIvanciuc. Ne place Ivanciuc, mie [i doam-nei redactor [ef. Dup\ `n[iruirea incredi-bilelor aventuri marine, cu g`ndaci, c\ca]i,mu[te [.c.l., el se dovede[te `n final, ca [inoi, un optimist: „Este ultima dat\ c`ndmai vin `n Cacania. Stratul de ap\ oxige-nat\ al M\rii Negre nu are dec`t 200 demetri, sub care se `ntind apele moarte, su-prasaturate de hidrogen sulfurat. Teoriacatastrofic\ a unui geolog sus]ine c\, la uncutremur submarin de 9 grade, hidrogenulsulfurat poate exploda [i distruge ]\rmu-rile m\rii pe o l\]ime de sute de kilometri.La noapte visez s\ visez panoramic, peecran lat, apocalipsa M\rii Negre“. Fru-mos vis, maestre, ia-ne [i pe noi `n filmult\u! Dar, pentru zona de munte, cu mo-biler de plastic, ur[i prin gunoaie [i pre]u-rile la pensiuni rivaliz`nd cu re]eauaSofitel, nu se poate face nimic?

Anchetele verii

P\i, dac\ nu te mai duci `n vacan]\, ces\ faci? O s\rb\tore[ti prin munc\, normal,chiar dac\ mai dai o fug\ `n vreo p\duredin apropiere ori mai ie[i la o teras\. Cumuna din muncile mele este cititul, am con-sumat [i toat\ presa de peste var\. S`ntemla jum\tatea verii, dar cred c\ anchetelesezonului au ap\rut deja. ~n num\r de trei:„Bursa de valori literare“, `nc\ `n desf\[u-rare, de altfel, promi]`nd concluziiinteresante, cu r\sturn\ri de ierarhii, `nBucure[tiul cultural, „{i editoriali[tii s`ntoameni“ `n num\rul de mai-iunie alrevistei Vatra [i „Mizele culturale aleRom=niei de azi“ `n Observatorul cultu-ral, numerele din iulie [i o parte a celordin august. ~n cea din urm\ publica]ie,continu\ [i seria interviurilor luate deOvidiu {imonca, unul din c`[tigurilesigure ale actualei serii a Observatorului.

{imonca sau interviurile? R\spunddialectic – „[i unul, [i cel\lalte“, c\ doars`nt interdependente!

Da, [i editoriali[tiis`nt oameni!

Am participat la toate cele trei anchete/dezbateri, a[a c\ nu din motive subiectivem\ opresc la ancheta din Vatra, ci din altemotive, ce ]in de tehnica publicisticii cul-turale. E foarte greu pentru o revist\ lu-nar\, care apare cu numere duble o dat\ ladou\ luni, s\ ]in\ pasul cu actualitatea cul-tural\ [i cu actualitatea `n general. Or, d-naNicoleta S\lcudeanu a fost foarte inspirat\`n alegerea temei – ce ]ine mai mult de ac-tualitate dec`t genul editorialului? D-Sa afost la fel de inspirat\ [i c`nd i-a pus peinvita]i s\ [i ilustreze genul cu produc]iiproprii pe o tem\ dat\: „Starea culturii ro-m=ne“. Pentru cititor trebuie s\ fie savuross\ compare cum se potrivesc – ori nu sepotrivesc! – cele declarate `n r\spunsurilela `ntreb\ri cu cele ilustrate `n acele pro-duc]ii. Tot ̀ n Vatra, scrisoarea lui AlexandruMu[ina c\tre Al. Cistelecan, trimis\ `niulie anul trecut de la Ol\ne[ti, care armerita reprodus\ `n `ntregime, dar n-am eulocul necesar. O poate `ns\ citi, pe contpropriu, nobilul cititor `n acel excelentnum\r al revistei de la T`rgu Mure[.

Scandalul cultural al verii

Dac\ las de o parte plecarea D-neiMona Musc\ de la conducerea Ministe-rului Culturii (n-o s\ spun niciodat\ „[iCultelor“, pentru c\ nu `n]eleg de ce aunevoie bisericile noastre libere de un mi-nister!), care e mai mult un scandal politic[i doar subsidiar unul cultural, pentru titlul

de „scandalul cultural al verii“ se bat, capla cap, neghiobia jurnali[tilor de la GazetaV\ii Jiului, care l-au vrut neap\rat b\gat lacremenal pe cel mai important artist alzonei, graficianul [i caricaturistul IonBarbu, [i „articolele polemice“ ale juneluic\rturar rom=no-parizian Cristian B\dili]\.De ce `l voiau pe Barbu la cremenal juniimineri ai min]ii? Pentru c\ a acoperit zi-durile co[covite ale Petrilei cu versuri deNichita St\nescu, Marin Sorescu, MirceaC\rt\rescu, Matei Vi[niec etc., `n loc s\ lelase `mpodobite cu graffiti clasice de ge-nul „Costel [i Lenu]a se f…“. Dar s\-il\s\m pe junii ortaci ai g`ndirii `n plata luiMiron Cozma, care a anun]at c\-[i facepartid [i, pe cale de consecin]\, a cerut s\ ise ridice interdic]ia de a veni `n Bucure[ti.Obligat la abstinen]\ de perioada pu[c\riei[i stimulat de gazetarii din acea Vale aPl`ngerii, i s-o fi f\cut dor de c`teva pic\-turi de s`nge intelectual! Altceva mi separe `ns\ grav – ripostele, de altfel doar `npresa curent\!, la gogom\nia „jurnali[tilor“petrileni au fost incredibil de anemice!

De-a scroafa `n copac!

Dl. Cristian B\dili]\ s-a [colit la Paris [ibine a f\cut, [i tot bine face c\ s-a instalatacolo, c\ e un ora[ foarte pl\cut! Din p\ca-te, asta nu i-a folosit la nimic. ~n loc s\-[ivad\ de treaba pentru care s-a calificat, D-Sa a devenit un fel de avocat al ortodoxiei,cu accente vag legionaroide, avoca]i dincare BOR-ul are destui, care nu [i-aupierdut at`ta vreme cu [coala precum D-Sa. Dac\ s-ar ocupa mai mult de cele po-trivite, probabil c\ edi]ia Septuagintei lacare colaboreaz\ ar ie[i cu mai pu]ine eroridec`t semnaleaz\ dl. Alexandru Muraru.C\ruia, mai `nt`i, i se mul]ume[te pentru

observa]iile din competenta sa recenzie,pentru a fi apoi b\l\c\rit ca la u[a cortului.Problema nu este c\ dl. B\dili]\ simtenevoia „s\ ia atitudine“, cum se spunea pevremuri, ori s\-[i apere munca, ci modul`n care o face. Pentru c\, dac\ `n conten-ciosul cu dl. Muraru mai p\streaz\ undram de civilitate – nu excesiv\, fi]i pepace! –, `n controversa cu dl. NicolaeManolescu, avem de-a face cu o `n[iruirede insulte, r\st\lmiciri [i grobianisme greude `n]eles pentru o persoan\ [colit\ [iad\postit\ `n Ora[ul Luminii. Nici m\car`n Boto[anii natali, pe vremea c`nd erau unora[ cosmopolit, nu era de g\sit a[a ceva.Dl. Manolescu face impruden]a s\ `ncercecu dl. B\dili]\ un „schimb de idei“, nesesi-z`nd c\, ca [i `n cazul „scroafei urcate `ncopac“, `n cazul preopinentului s\u, ar-gumentele n-au trecere, iar buna cre[tere eun moft. Dar povestea are [i o ironie, chiardou\! Acum vreo opt ani, c`nd o cronic\,din Timpul, la primul volum din jurnaluljunelui domn B\dili]\, `i aducea acestuiamulte obiec]ii, unele stilistice, altele ]in`ndde un incipient fundamentalism ortodo-xist, Rom=nia Literar\, nu cred c\ dl.Manolescu totu[i!, i-a s\rit `n ap\rare. ~nnumele, nu-i a[a?, dreptului tinerilor laexpresie c`t mai personal\! Acum, faptulc\ principala publica]ie din care-[i vars\dl. B\dili]\ ofurile supraponderale esteIdei `n Dialog, nu-l `mpiedic\ s\-i apliced-lui Patapievici c`teva „corec]ii“ `nAdev\rul Literar [i Artistic! Curate idei,curat dialog, curat adev\r, Coane F\nic\!{i pentru c\ s`ntem la acest subiect, nu pot`ncheia f\r\ a consta c\, p`n\ acum, ceamai corect\ situare a ipochimenului apar-]ine lui Dan Petrescu, `n edi]ia din 10 au-gust a salubrei sale rubrici din Ziua. Reiaufinalul: „~n privin]a riscurilor lecturii, decare vorbeam la `nceput, aproape c\ nicinu se mai pune problema: la noi se cite[tedin ce `n ce mai pu]in. Cu toate astea,chiar [i B\dili]\ pare a prefera uneoriBoto[anii [colarit\]ii sale Parisului savant:«Fire[te, la Boto[ani nu po]i face patristic\sau istoria filozofiei antice, nici biblistic\,a[a cum po]i face la Paris dar, spre deo-sebire de Paris, g\se[ti acolo mai multebiserici ortodoxe [i telemea [i mititei».Poft\ bun\ [i c`t mai multe m\t\nii!“. Eua[ fi mai generos dec`t Dan Petrescu [i i-a[ura pl\cut\ [i definitiv\ `ntoarcere acas\.Dec`t s\ stai f\r\ folos la Paris, tot maibine cu bisericu]ele, mititeii [i telemeauade aici!

Liviu ANTONESEI

P.S. Mai s`nt `ns\ [i ve[ti bune! Dup\cum aflu de pe prima pagin\ a Adev\ruluidin 16 august, unul din mae[trii d-luiB\dili]\ a fost recompensat pentru pleca-rea de la pre[edin]ie: „Ple[u prime[te osinecur\ l`ng\ Patapievici“. Dou\ ve[ti bu-ne deodat\! Mai `nt`i, aceea c\ starea des\n\tate a d-lui Ple[u pare s\ se fi amelio-rat! A doua, c\ pluralismul cultural a cu-noscut o nou\ [i zdrobitoare victorie!

Sarcofagul de h`rtie