23. Raport_Zone cu specific geografic_ (descarcă studiul)

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 23. ZONE CU SPECIFIC GEOGRAFIC Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Formă finală. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 23

2

Zone cu specific geografic Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 23. Zone cu specific geografic

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 8. Zone cu specific geografic Studiul 23. Zone cu specific geografic

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: conf. dr. geol. Cornelia MARIN, arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, conf. dr. geogr. Liliana GURAN Colaboratori: arh. urb. Ana Maria PETRESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU Cartografie, GIS: dr. geogr. Sorin BĂNICĂ, dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU

I.4. Lista consultanţilor de specialitate

I.5. Cuprinsul studiului

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor şi consultanţilor I.4. Cuprinsul studiului I.5. Lista consultanţilor de specialitate I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor I.7. Lista tabelelor şi graficelor I.8. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii

II.5.1.a. Generalităţi II.5.1.b. Urban‐rural II.5.1.c. Zone metropolitane II.5.1.d. Zone costiere II.5.1.e. Zone montane II.5.1.f. Zone în declin

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni

4


4

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic (ZSG) III.1.1.a. Stabilirea tipologiilor utilizate în studiu III.1.1.b. Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic

III.1.2. Analiza particularităţilor şi a gradului de vulnerabilitate al ZSG III.1.2.a. Urban‐rural III.1.2.b. Zone metropolitane III.1.2.c. Zone frontaliere III.1.2.d. Zone slab populate III.1.2.e. Zone montane III.1.2.f. Zone costiere III.1.2.g. Zone în transformare sau zone în declin

III.1.3. Evidențierea potențialului ZSG (capitalul natural și social) III.1.3.a. Urban‐rural III.1.3.b. Zone metropolitane III.1.3.c. Zone frontaliere III.1.3.d. Zone slab populate III.1.3.e. Zone montane III.1.3.f. Zone costiere III.1.3.g. Zone în transformare sau zone în declin

III.1.4. Stabilirea şi delimitarea delimitărilor geografice funcţionale (DGF) III.1.5. Caracteristici şi potenţial teritorial, după delimitările geografice funcţionale (DGF) III.1.6. Corelarea zonelor cu specific geografic, a delimitărilor geografice funcţionale şi a zonelor defavorizate

III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic teritorial IV.1.2. Viziune de dezvoltare teritorială

IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.2.1. Politică şi obiectiv general IV.2.2. Măsuri prioritare IV.2.3. Obiective teritoriale integrate

IV.3. Modalități de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare

IV.4. Sinteză strategică şi operaţională

I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 23.1. Clasificarea OECD a zonelor rurale și zonelor urbane – NUTS III Harta 23.2. Delimitarea urban‐rural conform legislaţiei actuale (2013) Harta 23.3. Ierarhizarea UAT după Legea nr. 351/2001 (2013) Harta 23.4. Propuneri ZM Bucureşti. Harta 23.5. Arii metropolitane funcționale și propuneri de arii metropolitane Harta 23.6. Apele teritoriale ale României şi zona de exclusivitate economică Harta 23.7. Zona de frontieră cf. legislaţiei actuale (UATB înscrise în distanţele de 30, respectiv 50 km) Harta 23.8. Zone slab populate – UAT rurale după densitatea populaţiei (2012) Harta 23.9. Zone slab populate – UAT rurale după numărul populaţiei (2012) Harta 23.10. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității Harta 23.11. Spațiul montan definit prin Legea muntelui nr. 347/2004 Harta 23.12. Aria de aplicare a Convenţie‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor pe teritoriul României Harta 23.13. Delimitarea zonei montane conform Eurostat (Quattro Design) Harta 23.14. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, cu includerea Munţiilor Măcinului şi alte adaptări Harta 23.15. Harta zonei costiere a României, conform PATZ Zona costieră a României


5

Harta 23.16. Zone defavorizate active şi stinse (2013) şi zone libere Harta 23.17. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001 Harta 23.18. UAT rurale după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate comunele cu o populaţie de peste 8000, respectiv 10000 locuitori. Harta 23.19. UAT urbane după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate oraşele cu o populaţie de sub 5000/10000 locuitori Harta 23.20. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief în România Harta 23.21. Utilizarea terenului pe subunităţi operaţionale de relief – Corine Land Cover (2008) Harta 23.22. Densitatea aşezărilor (Cf. Atlas istorico‐geografic, Academia Română, 1992) Harta 23.23. Numărul populaţiei şi ponderea populaţiei din mediile urban/rural după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.24. Numărul populaţiei din mediul urban după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.25. Numărul populaţiei din mediul rural după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.26. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – categorii de localităţi Harta 23.27. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – ierarhizarea UAT după punctaj Harta 23.28. Ierarhizarea utilizării terenurilor pe UAT – potenţial teritorial (Quattro Design, 2013) Harta 23.29. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012) Harta 23.30. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT raportată la populaţie (Quattro Design, 2013) Harta 23.31. Numărul total de firme active aferent UAT (2012) Harta 23.32. Profilul economic al UAT monofuncţionale după cifra de afaceri (2012) Harta 23.33. Profilul economic al UAT după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (Quattro Design, 2013) Harta 23.34. Cifra de afaceri a firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012) Harta 23.35. Numărul firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012) Harta 23.36. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media monumentelor istorice pe UAT (2013) Harta 23.37. Procentul terenurilor ocupate de păduri din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2011) Harta 23.38. Procentul ariilor naturale protejate din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2013)

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 23.1. Diferențe, pentru România, în aplicarea celor două metodologii Tabelul 23.2. Localităţi din mediile urban şi rural în România (1968‐2012) Tabelul 23.3. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane (Legea nr. 351/2001) Tabelul 23.4. Metode și criterii de delimitare a spațiilor metropolitane Tabelul 23.5. Împărţirea operaţională a teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ I Tabelul 23.6. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ II Tabelul 23.7. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ III (propunere)

Graficul 23.1. Înfiinţările de noi oraşe şi municipii după 2001 Graficul 23.2. Suprafața ocupată de zonele rurale din România Graficul 23.3. Populația din spațiul rural românesc (2011) Graficul 23.4. Îmbătrânirea populației în spațiul rural tulcean. Sursa: Graficul 23.5. Procent din populația angajată, pe sectoare de activitate Graficul 23.6. Evoluția populației în UAT rurale peste 10000 locuitori Graficul 23.7. Populatia orașului Zimnicea Graficul 23.8. Variația numărului de locuitori, din 1992 până în 2012, pentru cele mai slab populate UAT Graficul 23.9. Evoluția suprafeței agricole în județul Ilfov Graficul 23.10. Numărul autorizațiilor de construcții emise în intervalul 2003‐2012 Graficul 23.11. Densitatea localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.12. Populaţia totală (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori) Graficul 23.13. Numărul localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.14. Numărul UAT pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.15. UAT după indicii de vitalitate Graficul 20.16. Numărul de UAT din zonele metropolitane actuale și propuse Graficul 23.17. Numărul de UAT, în funcție de gradul de accesibilitate Graficul 23.18. Numărul de UAT urbane frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.19. Numărul de UAT rurale frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.20. Populaţia totală (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori) Graficul 23.21. Cifra de afaceri totală pe medii (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.22. Cifra de afaceri pe medii (2012), pe subunităţi operaţionale de relief (milioane locuitori) Graficul 23.23. Cifra de afaceri totală pe sectoare economice (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.24. Cifra de afaceri pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.25. Numărul de entităţi pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.26. Suprafaţa ariilor naturale protejate (2013), pe delimitări geografice funcţionale (kmp) Graficul 23.27. Numărul valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional (L 5/2000), pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.28. Numărul real al monumentelor istorice (2013), pe delimitări geografice funcţionale

I.8. Anexe

Anexa 23.1. Tipologii regionale conform ESPON (2011) Anexa 23.2. Categorii utilizate în documentele europene de programare pentru perioada 2013‐2020 Anexa 23.3. Date statistice după delimitări geografice funcţionale (tabelele 23.3.1‐23.3.10)

Addendum. Corelarea obiectivelor rezultate din procesul de fundamentare a SDTR cu documentele strategice la nivel european şi cu provocările stabilite în prima redactare a Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României (MDRAP, 2013)

6


6

II. Metodologie

II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Scopul studiului este reprezentat de luarea în considerare – în cadrul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României – a problemelor specifice ale diferitelor areale ale României precum şi a discrepanţelor dintre acestea, în vederea stabilirii problemelor zonale specifice şi, implicit, a priorităţilor de dezvoltare la nivel teritorial. În acest sens, studiul reprezintă o sinteză teritorială a studiilor de fundamentare ale SDTR, care se materializează prin formularea de obiective teritoriale integrate, creând astfel posibilitatea legăturilor cu sistemele de finanţare la nivel european pregătite pentru intervalul de programare 2014‐2020.

În prima redactare a SDTR este menţionat obiectivul de valorificare teritorială eficientă a teritoriilor cu dezvoltare economică slabă generată de condiţii geografice specifice; se menţionează o rezervă în ceea ce priveşte posibilitatea reducerii disparităţilor faţă de zonele cu condiţii geografice favorabile1. Considerăm că o abordare realistă, care trebuie să fie susţinută la nivelul SDTR , este cea formulată în Conceptul Naţional de Dezvoltare Spaţială a Poloniei: realizarea unei dezvoltări teritoriale inteligente, sustenabile şi incluzive trebuie să fie bazată pe prezumţia conform căreia chiar cele mai defavorizate regiuni trebuie să obţină maximum de beneficii din creşterea economică2.

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă

În legătură directă cu obiectivul coeziunii teritoriale, parte a strategiei Europa 2020, problematica studiată trimite, în principal, la problematicile legate de sărăcie şi disparităţi teritoriale. În Platforma europeană împotriva sărăciei şi excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziune socială şi teritorială3 se precizează că „dimensiunea teritorială prezintă o importanță specială, deoarece „persoanele cele mai sărace se concentrează adesea în anumite regiuni sau chiar în zone mai mici”.

Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 ‐ Spre o Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse (2011)4 susţine necesitatea unui proces îmbunătăţit de monitorizare şi evaluare a dezvoltării teritoriale la nivelul UE. Cele şase „priorităţi teritoriale pentru dezvoltarea UE” sunt bazate pe o înţelegere aprofundată a specificităţii şi diversităţii teritoriale:

Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate

Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice

Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale

Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice

Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi

Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor

De notat că, pentru acest studiu, sunt relevante din punct de vedere metodologic, cercetările realizate în cadrul ESPON ‐ European Observation Network for Territorial Development and Cohesion şi în special programul ESPON‐GEOSPECS (Geographic Specificities and Development Potentials in Europe)5.

Dispoziţiile comune privind fondurile care fac obiectul cadrului strategic comun6 precum şi dispoziţiile generale şi specifice privind FEDER, FSE şi FC sunt formulate în baza TFUE, care menţionează explicit obiectivele de promovare a dezvoltării armonioase generale, prin reducerea diferențelor existente între nivelurile de dezvoltare ale regiunilor și prin promovarea dezvoltării în regiunile defavorizate şi prevede că vor fi adoptate măsuri specifice pentru a ține cont de situația socială și economică structurală a regiunilor ultraperiferice, agravată de anumite trăsături specifice care dăunează grav dezvoltării lor.

Astfel, FEDER „contribuie la reducerea diferenței între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și la recuperarea decalajului de către regiunile cele mai puțin favorizate, inclusiv zonele rurale și urbane, zonele industriale în declin, precum și regiunile afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, precum regiunile insulare și zonele muntoase, zonele cu densitate mică a populației și regiunile de frontieră”7.

1 SDTR 2014‐2035 – Document de consultare, 20 iunie 2013, Cap. I. – Context general, p. 5. 2 NSDC ‐ National Spatial Development Concept 2030, Ministry of Regional Development, Warsaw, 2011, p. 14. 3 COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR. Platforma

europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială, SEC(2010) 1564 final 4 http://www.mdrt.ro/userfiles/espon/dimensiune_teritoriala/gl1/04.pdf 5 Vezi, de pildă, European Perspective on Specific Types of Territories, Applied Research 2013/1/12 pentru o prezentare a documentelor relevante. 6 COM(2013) 246 final. Propunere modificată de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de stabilire a unor dispoziții comune privind

Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

7 COM(2011) 614 final. Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de

dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006.


7

II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

Zonele cu specific geografic sunt menţionate în cadrul Acordului de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020 (octombrie 2013), document elaborat sub coordonarea Ministerul Fondurilor Europene.

În Acord se specifică faptul că „diversitatea teritoriului românesc, subliniată în analiza privind disparitățile și confirmată de câteva studii naționale și europene, impune adaptarea măsurilor la specificul teritorial. Prin urmare, există câteva categorii de teritorii pentru care este necesară elaborarea de politici specifice: de exemplu, în teritoriile slab populate, care se confruntă [...] cu un nivel considerabil de izolare (Delta Dunării, câteva zone montane înalte), obiectivul principal al politicilor trebuie să vizeze păstrarea populației în respectivele zone. De asemenea, teritoriile precum zonele de coastă, montane, transfrontaliere și rurale periferice se confruntă cu probleme specifice care trebuie să fie tratate [într‐o manieră integrată]”8. Documentul este prezentat în Cap. III.3.2., studiul 23 propunând obiective şi măsuri din perspectiva acestui document şi a celor, europene, care îl condiţionează.

Altor documente relevante pe plan naţional (SNDD 2013‐2020‐2030, PNDR 2007‐2013 etc.), li se adaugă cele regionale. Strategia Regiunii Dunării (EUDSR) – strategie europeană macro‐regională care include teritoriul României, adoptată de Comisia Europeană în 2010 (Consiliul European – 2011) precum şi alte documente strategice regionale. Din 2008 a început un proces de cooperare transfrontalieră în cadrul grupului de la Visegrád, Bulgaria şi România (din 2008) în ceea ce priveşte planificarea teritorială.

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

Problematica formulată în oferta tehnică menţionează delimitarea teritoriilor cu specific geografic pe baza cercetărilor anterioare, cu stabilirea acestora pe teritoriul României (regiuni montane, deltaice, costiere, regiuni rurale periferice, areale cu accesibilitate redusă, zone depopulate – centrul Transilvaniei, centrul Dobrogei ş.a.); studiul urmărește stabilirea criteriilor pentru delimitarea tipurilor de zone cu specific geografic; legătura cu zonele defavorizate; analiza complexă socio‐economică a acestora şi stabilirea modurilor de sprijinire a acestora, în special prin sprijinirea activităţilor specifice.

Analiza este organizată pe mai multe paliere, întrebările fiind subordonate întrebării generale referitoare la rolul şi poziţia zonelor funcţionale determinate în context naţional şi european:

Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic (ZSG): Cum pot fi estimate aspectele speciale ale zonelor rurale în contextul globalizării? Care sunt zonele urbane sau rurale care pot cădea sub incidența unor aspecte geografice speciale?

Analiza particularităţilor şi a gradului de vulnerabilitate al ZSG: Cum poate fi definită starea de vulnerabilitate? Spaţiul rural românesc tradiţional reprezintă o resursă sustenabilă sau un handicap în procesul de integrare într‐o Europă cu predilecţie urbană? Care sunt şansele zonelor în declin – fie acestea rurale sau urbane dezindustrializate? Care este viitorul ariilor suburbane, fără specific funcţional clar şi cu probleme sociale în creştere?

Evidențierea potențialului ZSG: Care este capitalul natural şi social al zonelor geografice specifice ale României? Cum poate fi acesta pus în valoare, fără a interveni brutal asupra modului de viaţă tradiţional şi fără a consuma resurse neregenerabile?

II.3.2. Obiective specifice

Obiectivele specifice, formulate în Oferta tehnică şi dezvoltate în lucrare, susţin obiectivul strategic de dezvoltare sustenabilă şi incluzivă a teritoriului naţional. Studiul a realizat, astfel, o sinteză teritorială a obiectivelor de dezvoltare cuprinse în celelalte studii de fundamentare ale SDTR la nivelul obiectivelor teritoriale:

Determinarea complementarităţii între zonele funcţionale urbane şi cele rurale, cu accent asupra reducerii disparităţilor constatate în teritoriu (în legătură cu obiectivele Studiului 19);

Determinarea elementelor de potenţial natural şi antropic ale teritoriilor cu dezvoltare economică slabă generată de condiţii geografice specifice sau de condiţii politice specifice (zone depopulate prin migraţie, zone dezindustrializate ş.a.);

Facilităţi şi sprijin pentru locuitorii din arealele şi localităţile izolate (servicii, accesibilitate, protecţie socială) în contextul general al sprijinirii dezvoltării economice a acestora, inclusiv prin reconsiderarea rolului centrelor urbane mici;

Îmbunătăţirea accesului către areale izolate, racordarea zonelor periferice la culoarele de dezvoltare existente; favorizarea cooperării intra‐ sau intercomunale sau între zone rurale şi centre urbane locale;

Stabilirea diferenţierilor teritoriale în ceea ce priveşte resursele naturale, potenţialul uman şi patrimonial, evoluţia economică şi socială şi starea factorilor de mediu, în vederea formulării de politici de dezvoltare adaptate specificităţii teritoriale. Acest obiectiv priveşte, în primul rând, problemele legate de protecţia şi reablitarea mediului, de diminuare a riscurilor (protecţie împotriva factorilor naturali, a calamităţilor naturale, a acţiunii altor factori antropici), de punere în valoare a potenţialului natural, cultural, peisager şi turistic al teritoriului.

Obiectivele teritoriale identificate conduc la formularea de priorităţi pe plan naţional în ceea ce priveşte zonele cu specific geografic, pentru ca acestea să poată beneficia de finanţări adaptate nevoilor fiecăreia în contextul programării 2014‐2020.

8 MFE, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020, Primul proiect, Oct. 2013, p. 157, http://www.fonduri‐ue.ro

8


8

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare

Cadrul de planificare teritorială strategică presupune coordonare la nivel naţional (prin MDRAP şi pe baza SDTR) şi, la nivel teritorial, crearea unor niveluri relevante pentru planificare care să permită o mai mare flexibilitate a zonării teritoriale, pe de‐o parte, şi posibilitatea efectivă de corelare a dezvoltării teritoriale cu oportunităţile de finanţare la nivel european, naţional şi local, pe de altă parte, acestea constituindu‐se în precondiţii ale planificării teritoriale integrate la nivel european.

Politica centrală de amenajare a teritoriului trebuie să susţină factorii determinanţi ai competitivităţii prin acţiuni pe termen lung. Rolul statului este determinant în ceea ce priveşte crearea posibilităţii tuturor teritoriilor de a se dezvolta, în creşterea atractivităţii teritoriilor şi în reducerea disparităţilor prin politici de reechilibrare (infrastructură, acces la informaţie, dezvoltare/susţinere a serviciilor, redistribuire a veniturilor şi susţinere a proiectelor locale) precum şi în protecţia mediului în accepţiunea cea mai largă9.

Ipoteza de cercetare a fost aceea prin care definirea obiectivelor teritoriale integrate stă la baza politicii de reechilibrare a teritoriilor, prin crearea posibilităţii tuturor teritoriilor de a se dezvolta. Astfel, obiectivele teritoriale sunt în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor şi vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor şi de oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective operaţionale într‐un termen scurt (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor.

Cercetarea a pornit de la constatarea existenţei unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale trebuie studiate în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

Din punct de vedere metodic, studiul a urmărit:

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice europene şi naţionale pentru reducerea disparităţilor şi coeziunea teritorială, cu luarea în considerare a potenţialului natural şi antropic care caracterizează fiecare zonă în parte;

Consolidarea, prin studiu, a unei perspective sintetice, de corelare a problemelor sectoriale în cadrul teritorial, zonificat după criterii funcţionale, în perspectiva atragerii investiţiilor şi a creşterii economice echilibrate a teritoriului naţional;

Adaptarea, în vederea stabilirii zonelor cu specific geografic şi a caracterizării lor din perspectivă multicriterială, la tipologiile consacrate pe plan european;

Structurarea obiectivelor fiecărui tip de zonă cu specific geografic în parte, în vederea realizării unor proiecte comune de dezvoltare, pe baza obiectivelor stabilite prin strategii şi planuri naţionale;

II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor

Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la diferitele decupări teritoriale aferente zonelor cu specific geografic, pentru a propune o imagine a acestora în situaţia specifică a României:

Stabilirea limitelor între arealele urbane şi cele‐rurale

Stabilirea modului de definire a zonelor metropolitane

Stabilirea zonelor frontaliere

Stabilirea zonelor slab populate

Stabilirea şi delimitarea zonelor montane

Stabilirea şi delimitarea zonei costiere

Stabilirea zonelor în transformare sau în declin

Analiza realizată s‐a bazat pe o abordare pluridisciplinară, în care – pentru stabilirea potențialului şi vulnerabilităţilor arealelor – elementele spaţiale au fost corelate cu factorii economici și cu particularitățile mediului (riscuri climatice, geomorfologice și antropice). Din punct de vedere calitativ, au fost raportate rezultatele teritoriale la obiectivele afirmate în legislaţia naţională şi internaţională, reieşind măsurile prioritare pentru fiecare areal în parte.

Analiza a utilizat date statistice la nivel naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III) şi local – UAT (LAU 2), agregate după tipul zonei cu specific geografic. Pentru acoperirea întregului teritoriu naţional şi eliminarea suprapunerii dintre aceste zone, a fost considerată necesară introducerea unui alt palier de analiză şi de agregare a datelor. În acest sens, a fost considerată necesară crearea unei baze de date agregată teritorial, după unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief, care determină principalele caracteristici ale României (corelarea priveşte arealele geografice, altitudinea, clima, resursele şi, implicit, modul de utilizare specifică a acestora, tipurile specifice de locuire, potenţialul economic şi social).

9 François Bourse, Marc Mousli, GERPA, Synthèse et évaluation du programme de prospective « Territoires 2020 » de la DATAR, 2004.


9

Din confruntarea datelor referitoare la resurse şi potenţial economic şi social cu indicatorii referitori la performanţa economică au reieşit elemente caracteristice pentru fiecare tip de areal în parte, creând astfel posibilitatea formulării (diferenţiate pe teritorii de referinţă) a tendinţelor de evoluţie, a priorităţilor şi – implicit – a viziunii strategice.

II.4.3. Indicatori şi indici

Indicatorii şi indicii utilizaţi s‐au concentrat pe elementele definitorii ale fiecărei zone cu specific geografic în parte: densitatea şi dimensiunea aşezărilor, densitatea populaţiei, rata scăderii populaţiei, veniturile, serviciile, accesibilitatea (distanţe, timpi), precum şi alţi indicatori specifici: numărul localităţilor cu acces exclusiv pe apă, numărul localităţilor montane ş.a. A fost urmărită utilizarea sau prezentarea indicilor şi indicatorilor compatibili la nivel european10.

În ceea ce priveşte stabilirea caracteristicilor unităţilor şi a subunităţilor operaţionale de relief ale acestora, indicii şi indicatorii utilizaţi au derivat dintr‐o suită de date disponibile la nivelul UAT (numărul, densitatea, rata de creştere, vitalitatea populaţiei; utilizarea terenurilor – suprafeţe, ponderi medii pe UAT şi subunităţi operaționale de relief ale terenurilor agricole, după tip; număr de societăţi comerciale înregistrate după sectorul de activitate; suprafeţe şi ponderi aferente ariilor protejate şi valorilor de patrimoniu cultural ş.a.).

II.4.4. Reprezentări cartografice

Temele reprezentate cartografic au pornit de la bazele de date puse la dispoziţie de MDRAP, la care s‐au adăugat alte date publice sau calculate prin studiu, vizând o cât mai bună reprezentare la nivel teritorial a problemelor: hărţi tematice pentru stabilirea zonelor funcţionale (zone cu specific geografic), hărţi de zonare funcţională a teritoriului – zone cu specific geografic şi hărţi de sinteză în legătură cu zonele cu specific geografic, unităţi şi subunităţi operaţionale de relief.

A fost privilegiată prezentarea problemelor la nivelul UAT, urmată de agregări după criterii administrative, statistice, geografice şi operaţionale, determinându‐se astfel potenţialul şi disparităţile la nivel teritorial. Pentru nevoile analizei, au fost integrate hărţi din diferite surse, selecţionate în funcţie de relevanţa acestora pentru tematica studiată.

II.5. Bibliografie şi surse

II.5.1. Studii şi publicaţii

II.5.1.a. Generalităţi

*** Anuarul statistic al României

*** Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008

*** ESPON Final Scientific Report | Version 20/12/2012, Proiectul GEOSPECS ‐ Geographic Specificities and Development Potentials in Europe

*** European Commission (2008), Green Paper on Territorial Cohesion ‐ Turning territorial diversity into strength

*** Eurostat regional yearbook 2010, Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2010

*** Official Journal of the European Union C 306, 17.12.2007 http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_en.htm

***Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999

Bourse, François, Mousli, Marc (GERPA), Synthèse et évaluation du programme de prospective « Territoires 2020 » de la DATAR, 2004.

Katsarova, Ivana, Politica de coeziune: provocări şi aspecte, Direcţia generală pentru politici interne, Departamentul tematic B: Politici structurale şi de coeziune dezvoltare regională, 2009

Comitetul Înalților Funcționari (2000) Conferinţa europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) Principii directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului european Hanovra, 7‐ 8 septembrie 2000

Dumitrescu, Bianca, Orașele monoindustriale din România, între industrializare forțată și declin economic Editura Universitară. 2008 Frunză, Ramona, Instituţii formale şi dezvoltare regională.Consideraţii cu privire la România Economie teoretică și aplicată Volumul XVIII No. 4(557), 2011, pp. 125‐141

Guellec , Ambroise, Rapport du Parlement Européen sur le quatrième rapport sur la cohésion économique et sociale du 29 janvier 2008

Hedberg, Charlotta, Emidio do Carmo, Renato Miguel (ed.), Translocal Ruralism: Mobility and Connectivity in European Rural Spaces, Editura Springer, 2011

Ionașcu Gh., Dezvoltare spațială durabilă și urbanism, Fundația România de Mâine, București, 2004 Mionel, Viorel, Tipologia segregării geografice în mediul urban Geographia Napocensis Anul VII, Nr. 1, 2013, pg 87‐99

Trkulja, Siniša, Analyse comparative des politiques du developpement Territorial ‐ thèse de doctorat en co‐tutelle version abrégée, 2009

Sandu, Dumitru, Disparități sociale în dezvoltarea și în politica regională din România, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, 2010

II.5.1.b. Urban‐rural

COMISIA PREZIDENŢIALĂ PENTRU POLITICI PUBLICE DE DEZVOLTARE A AGRICULTURII, CADRUL NAȚIONAL STRATEGIC PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A SECTORULUI AGROALIMENTAR ȘI A SPAȚIULUI RURAL ÎN PERIOADA 2014 ‐2020‐2030 http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf 3 sept 2013

Duncan, M.G., „Depopulation and rural social structure”, în Socialogical reviwe (25 series), section 4, 1950

Guran, Liliana, Geografie rurală – sinteze, Editura Fundației României de Mâine, București, 2004

10 O sinteză a tipologiilor spaţiale se găseşte în ESPON Typology Compilation. Scientific Platform and Tools 2013/, 3/022. Interim Report, ESPON & Spatial Foresight

GmbH, 2009.

10


10

Guran, Liliana, Nancu, Daniela, Săgeată, Radu, Dobre, Silvia, „Potenţialul socio‐economic al spaţiului frontalier românesc în sectorul dunărean de graniţă româno‐bulgar. Consideraţii geografice actuale/Socio‐economic potential of the Romanian‐Bulgarian border space. Topical geographical consideration”, in Forum geografic, I, 1, 2002, Craiova, p. 122‐132.

Guran‐Nica, Liliana, Sofer, M., Todică‐Ştefan, Narcizia, “New Rural‐Urban Relationships in Romania. Issues at the Rural‐Urban Fringe of Bucharest”, in Studia Universitatis Babeş‐Bolyai, no. 1, 2011

Guran‐Nica, Liliana, Sofer, M., “Migration dynamics in Romania and the Counter‐Urbanisation Process: A Case Study of Bucharest’s Rural‐Urban Fringe”, în Charlotta Hedberg and Renato Miguel Emidio do Carmo (ed.), Translocal Ruralism: Mobility and Connectivity in European Rural Spaces, Springer, 2011

Kayser, Bernard, Les sciences sociales face au monde rural : Méthodes et moyens,Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1990

Houillon, Vincent, Thomsin, Laurence, “Définitions du rural et de l'urbain dans quelques pays européens”, in Espace, populations, sociétés, 2001, 1‐2. Repopulation et mobilités rurales. pp. 195‐200

Ianoș I., Humeau J‐B., Teoria sistemelor de așezări umane, Ed Tehnică, București, 2000

Pascariu, Gabriel, Tranzitie si reforma administrativa (1), 11 iulie 2011 http://www.contributors.ro/fara‐categorie/tranzitie‐si‐reforma‐administrativa‐1/5sept 2013

Popescu, Claudia Rodica et al., Disparități regionale în dezvoltarea economico‐socială a României, Ed METEOR PRESS, București, 2003

Squires, G., Causes, Consequences, & Policy Responses, Ed. Urban Sprawl, The Urban Institute Press, 2002

Van Leeuwen Maillet, Anne‐Marie, Les territoires du périurbain de la Méditerranée septentrionale, Méditerranée, Tome 77, 1‐2, 1993, pp. 115‐118

Vîrdol, Amalia, Diferențieri geografice în nivelul de dezvoltare a orașelor României, Rezumat teză doctorat, coord prof univ dr. Ianoș I., 2008 http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2008Noiembrie/Virtol%20Amalia%20‐%20Diferentieri%20geografice%20in%20nivelul%20de%20dezvoltare%20a%20oraselor%20Romaniei/Rezumat_AVirdol.pdf 8 sept 2013

II.5.1.c. Zone metropolitane

Andreescu, Crişan, Vasile Gherasim: Zona metropolitană Bucureşti‐Ilfov se va întinde până la Dunăre, De ce News (13 iunie 2011)

Brahim Benlakhlef, « L’aire métropolitaine, un nouveau champ d’analyse de la ville algérienne. L’exemple d’Annaba », in Penser la ville – approches comparatives, Khenchela, Algérie, 2008

Bélanger, Yves, Comeau, Robert, Desrochers, François, Métivier, Céline, La Cum et la Région Métropolitaine: L'Avenir D'une Communauté, Ed. Univ Quebec ,, 1998

Belorgey, Céline, Gouvern. et admin. Fr., 1967

Boix, Rafael, Veneri, Paolo, Almenar, Vincent, Hernandez, Francesc , “Polycentric metropolitan areas in Europe: towards a unified proposal of delimitation”, în New Challenges for European Regions and Urban Areas in a Globalised World, 51

st European Congress of the Regional Science Association, Barcelona, 2011

Chiriac, Dumitru, Stănculescu, Manuela Sofia, Humă, Cristina, „Dezvoltarea comunitară rurală a zonei metropolitane Bucureşti”, in Calitatea Vieţii, XII, nr. 1‐4, 2000, pp. 111‐133.

Dimeo, Guy, « Une métropole incertaine », in Laborde Pierre (dir), Bordeaux, Métropole régionale, Ville internationale?, Paris, La Documentation Française, 1998, pp.169‐194.

Erdeli, G., Dicţionar de geografie umană, Ed. Corint, Bucureşti, 1999

Ianoş, I. (coord) Analiza principiilor, obiectivelor strategice şi a politicilor specifice serviciilor publice în scopul realizării planului de amenajare a teritoriului zonal– Zona metropolitană Bucureşti, Institutul de Geografie, Bucureşti, 1998‐1999

Ianoş, I., Cepoiu, L., Pintilii, R., « La fragmentation fonctionnelle du périphérique de Bucarest et le modèle d’un espace de soutien pour le développement de perspective de la capitale », in Lucrările Seminarului Geografic «D. Cantemir», 27, pp. 35‐48(2008)

Jourdan, Gabriel, « Le processus de métropolisation et ses spécificités en Provence‐Alpes‐Côte d'Azur », Conférence du Cycle « Les défis du développement durable. Développement local, urbanisation et aménagement du territoire », CERAM Sophia‐Antipolis, 14 mars 2005

Marin, C., Guran, L. The effectiveness of normative acts on the emergence and operation metropolitaneones zones, 5th International Symposium of Geography

University Spiru Haret, Landscapes: Perception, knowledge, awareness and action Bucharest – Giurgiu, Romania, 18‐19 May 2013

Mark, M., Katz, B., Rahman, S., and Warren, D. Metro, „Policy: Shaping A New Federal Partnership for a Metropolitan Nation” in Brookings Institution: Metropolitan Policy Program Report (2008), 4‐103.

Roger, Isabelle, Thesis: Les processus de métropolisation dans les capitales régionales européennes (agglomération de 500 000 à 1 million d’habitants) et cas de Bordeaux, Bristol, Montpellier, Saragosse et Toulouse, Université de Toulouse II – Le Mirail, 2007

Săgeată Radu, Zona metropolitană Bucureşti. Propunere pentru o posibilă delimitare, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 25, 2004, pp. 317‐326.

Săgeată, Radu, „Bucharest. Geographical and geopolitical considerations”, in Revista Română de Geografie Politică, Anul X, nr. 1, 2008, pag. 37‐56 (2008)

*** Eurostat (1992) pg 89

***Legea 215/2001 administrației publice locale actualizată

Census.gov vizualizat 14 mai 2013

Whitehouse.gov vizualizat 14 mai 2013

1217.0.55.001 ‐ Glossary of Statistical Geography Terminology, 2003, Australian Bureau of Statistics, 2003 vizualizat 14 mai 2013

https://en.wikipedia.org/wiki/Metropolitan_area#cite_ref‐1 vizualizat 14 mai 2013

Census metropolitan area (CMA) and census agglomeration (CA)". Statistics Canada. 2007‐12‐11. Retrieved 2011‐03‐06. vizualizat 14 mai 2013

India Stats : Million plus cities in India as per Census 2011". Press Information Bureau. 2011‐10‐31. Retrieved 2012‐10‐28. vizualizat 14 mai 2013

OMB Bulletin No. 13‐01: Revised Delineations of Metropolitan Statistical Areas, Micropolitan Statistical Areas, and Combined Statistical Areas, and Guidance on Uses of the Delineations of These Areas". United States Office of Management and Budget. February 28, 2013. Retrieved April 2, 2013. vizualizat 14 mai 2013

http://www.metropolisation‐mediterranee.equipement.gouv.fr/cahier‐no‐1‐enjeux‐et‐definition‐a22.html 15 aprilie 2013

http://tice.univ‐nc.nc/~pestana/G22plancha2.htm 15 aprilie 2013

http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/spgeo_0046‐2497_2000_num_29_1_1969 15 aprilie 2013

http://www.omd.uqam.ca/membres/pages‐perso/Jean‐Marc/cours/soc3760/Ville/Bassand‐suisse.PDF 15 aprilie 2013

http://www.habitantsmetropolitains.fr/index.php?p=p_74&PHPSESSID=3f2b0e48d2a858db3014e19bc213422a 15 aprilie 2013


11

II.5.1.d. Zone costiere

*** Metodologia din 07.04.2004 pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră, Monitorul Oficial, Partea I nr. 393 din 04.05.2004.

*** LEGEA NR. 280/2003 Pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, Monitorul oficial, Partea I nr. 454 /26.06.2003.

*** PATN ‐ Rețeaua de localități

Gløersen, E., La Finlande, la Norvège, la Suède face au projet d’une Europe polycentrique ‐ La centralité à la marge de l’Europe, Presses Universitaires de Rennes, Rennes, 2012

Lévy, J., „Teritoriu”, în Agnew J. și Duncan JS Wiley‐Blackwell companie de Geografie Umană. Blackwell Publishing, 2011

II.5.1.e. Zone montane

Posea, Grigore, Geomorfologia României: reliefuri, tipuri, geneză, evoluţie, regionare , Ediţia a II‐a, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

Sandu, I. et al (2008) Clima României, Ed Academiei Române, București

Rey, Radu, Carpații României la o răscruce a istoriei ‐ Nevoia unei strategii de dezvoltare montană durabilă și a unei politici montane aplicată constant‐ în contextul provocărilor climatice și demografice ale secolului XXI Centrul de Informare Documentare, Bucuresti2007

Rey, Radu Contextul european şi starea de criză din agricultura şi ruralul montan românesc. Din volumul Lumea rurală ‐ astăzi şi mâine – coord.acad.

Cristian Hera, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006

Rey, Violette, Groza, Octavian, Ianos, Ioan, Pătroescu, Maria, Atlasul României, Editura Rao, București, 2006

Convenție‐cadru privind protecția și dezvoltarea cadru a Carpaților, MO PI 879/2006‐10‐27;

Legea nr. 389/2006, MO PI 879/2006‐10‐27; Ordinul Administrației Publice nr 355/2007

Quattro Design SRL, Plan urbanistic zonal şi regulament local de urbanism ‐ Zona protejată Cetatea Dacică Sarmizegetusa Regia (comunele Orăştioara de Sus, Beriu şi Boşorod, judeţul Hunedoara), Etapa a II‐a (finală), beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2011

II.5.1.f. Zone în declin

***Raport pentru proiectul “VICTORIA 20.20”, mai 2011, Realizat în colaborare cu Siemens Romania, Apusul industriei Socialiste şi Oraşele mici ale României. Studiu de caz pe patru aşezări în declin, EXPERT FORUM (EFOR)

Constantin Daniela Luminita ECONOMIE SI POLITICI REGIONALE http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Economie_politici_regionale.pdf 8 sept 2013

http://www.evz.ro/detalii/stiri/decizie‐istorica‐fabrica‐clujeana‐infiintata‐in‐1911‐va‐fi‐privatizata‐sau‐inchisa‐103780.html 9 sept 2013

http://www.aoar.ro/articole‐din‐presa/517‐politica‐industriala‐a‐romaniei 9 sept 2013

***Cartea verde privind coeziunea teritorial și transformarea diversității teritoriale într‐un avantaj {SEC(2008) 2550} Bruxelles, 6.10.2008 COM(2008) 616 final

Legea nr. 399/2001

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări

Au fost considerate relevante pentru studiu următoarele acte normative: Legea nr. 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul; Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV‐a Reţeaua de localităţi; Legea nr. 363/2006 privind amenajarea teritoriului național – secțiunea I – rețele de transport; Legea nr. 621/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată. Alte surse legislative, ca şi directivele, convenţiile şi recomandările sunt semnalate în Cap. II.5.1 şi în text.

II.5.3. Strategii

Surse semnalate în Cap. II.5.1 sau semnalate în text.

II.5.3. Date statistice

Principale surse: date statistice disponibile; date anuale în intervalul 1990‐2012; niveluri de analiză – european, naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local (LAU 2). Au fost utilizate bazele de date ESPON, EUROSTAT, INSEE – TEMPO, MDRAP. Alte surse sunt semnalate în text.

II.5.4. Date cartografice

MDRAP; Atlasul teritorial al României; alte surse sunt semnalate în hărţi.

I.6. Glosar de termeni

Zone metropolitane

CF LEGII 351/2001. ART 7 (1): În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României si a municipiilor de rangul I sau a municipiilor resedință de județ, unitățile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități si factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului.

12


12

Teritoriu metropolitan

CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.

Zonă de influenţă

CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: Teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.

Zonă de dezvoltare

CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: Perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone

metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton.

Reţea de localităţi

CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.

Sistem urban

CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă.

Poli de creștere

CF. HG 1149/2008, ART 1 (1): [Polii de creștere sunt unităţi administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Poli de dezvoltare

CF. HG 1149/2008, ART 1 (2): [Polii de dezvoltare urbană sunt unităţi administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din axa prioritară 1 «Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ‐ poli urbani de creştere» a Programului operaţional regional 2007‐2013, astfel cum este definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Arii (zone) funcționale urbane

CF. ESPON 2006 1.1.1. ‐ POTENŢIAL PENTRU DEZVOLTAREA POLICENTRICĂ ÎN EUROPA: [Ariile funcționale urbane (FUA) sunt ] cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare integrată din punct de vedere al dezvoltării economice.

Poli rurali CF. INSEE, polul rural este compus din comune (sau unităţi urbane) care nu aparţin spaţiului cu dominantă urbană şi care numără 1500 de locuri de muncă sau mai mult.

Poli rurali de dezvoltare CF. G. PELTRE11, Spaţii rurale locuite, cu expresii culturală şi socială puternice, locuite, unde evoluţiile sociale, economice şi rezidenţiale sunt conduse în cadrul unui proiect integrat şi prospectiv de dezvoltare.

Zonă frontalieră – spațiu geografic situat în vecinătatea graniței (naturale sau convenționale) a unui stat.

Zonă slab populată – spațiu locuit unde densitatea populației scade sub o valoare stabilită.

Zonă periferică – spațiu caracterizat printr‐o slabă conectivitate.

Zonă montană – spațiul fizic caracterizat prin mediu social și economic dirijat de constrângerile legate de pante mari și de altitudine (corelat cu specificități de climă, vegetație).

Zonă costieră – spaţiul geografic care include apele de coastă, de suprafață și subterane, litoralul, terenurile adiacente, inclusiv apele de suprafață si subterane ale acestora.

Zonă în declin industrial – spațiu geografic care a depins economic de o activitate industrială, în prezent inactivă.

11 Definiţie bazată pe documentul : Gérard Peltre, président Ruralité‐Environnement‐Développement, « De la zone rurale au pôle rural. Un enjeu européen pour

réussir la cohésion en s’inscrivant dans les objectifs de Lisbonne et Göteborg », intervention lors du Séminaire « Investing in integrated rural development poles », organisé dans le cadre des « Open days – European week of Regions and Cities », Bruxelles – 11 octobre 2005


13

III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic (ZSG)

III.1.1.a. Stabilirea tipologiilor utilizate în studiu

Politicile de dezvoltare regională au reprezentat, pentru țările din vestul Europei, o preocupare generată de necesitatea de a reduce decalajele sociale înregistrate. Dacă în anii 1970, țările vest‐europene angajau sume importante pentru subvenționarea regiunilor rămase în urmă, pornind de la responsabilitatea pe care trebuia să o aibă guvernul unei țări în păstrarea unui echilibru în dezvoltarea întregului teritoriu al țării respective, în anii 1980 s‐a modificat viziunea privind modul în care pot fi ajutate regiunile care înregistrau un deficit în dezvoltare, deoarece s‐a reevaluat criteriul eficienței financiare.

În acest context, politicile regionale au căpătat un alt contur, respectiv orientarea statelor Europei de Vest spre folosirea eficientă a resurselor fiecărei regiuni, creșterea economică având două pârghii care să imprime un dinamism procesului de dezvoltare: creșterea competitivității la nivel internațional, a productivității muncii și promovarea inovării precum şi reducerea șomajului. Noile politici regionale au fost adoptate de întreaga Europă de Vest. Țările mici au înregistrat un oarecare echilibru în ceea ce privește starea economică pe structuri componente. Țări mai mari, cu forță economică (de exemplu Franța), s‐au confruntat cu un șomaj ridicat în ultimii 10‐15 ani, pe fondul declinului industrial important în areale întinse. Alte țări (de exemplu Portugalia), deși conțin zone prospere, nu se ridică la nivelul de dezvoltare al altor țări europene.

S‐a înregistrat o abordare regională diferențiată: țările din nordul Europei încearcă noi formule pentru uniformizarea spațială a zonelor care compun teritoriul statelor respective, în timp ce țările din sudul Europei conservă formele tradiționale ale politicilor regionale, în care acordarea de ajutoare joacă un rol central.

Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională prevede că se instituie acest fond care “este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate [Comunitatea Europeană]. Astfel, FEDER contribuie la reducerea diferenței între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și la recuperarea decalajului de către regiunile cele mai puțin favorizate, inclusiv zonele rurale și urbane, zonele industriale în declin, precum și regiunile afectate de un handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare și zonele muntoase, zonele cu densitate mică a populației și regiunile de frontieră”.

Ca principal obiectiv al acestui fond se poate reține contribuția ”la finanțarea intervenției care urmărește consolidarea coeziunii economice și sociale, redresând principalele dezechilibre regionale prin intermediul unei susțineri pentru dezvoltarea și ajustarea structurală a economiilor regionale, inclusiv reconversia regiunilor industriale în declin și a regiunilor mai puțin dezvoltate și susținând cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională”. Îndeplinirea acestui obiectiv este propusă a se realiza prin promovarea dezvoltării durabile (ceea ce presupune cercetare și inovare), care să beneficieze de o infrastructură în care componenta informațională să nu lipsească, cu includerea componentei de mediu.

Obiectivul privind realizarea coeziunii teritoriale are în vedere buna gestionare a riscurilor naturale și tehnologice, protejarea patrimoniului cultural, promovarea turismului, investiții în infrastructură rutieră, dar și în infrastructură sanitară și socială și pentru susținerea educației.

Pentru o bună gestionare a mecanismelor financiare care vin în sprijinul zonelor slab dezvoltate, a apărut necesitatea stabilirii unor tipuri de regiuni care corespund unor criterii clare. Aceste regiuni, odată stabilite, pot beneficia de un suport financiar pentru a depăși dificultățile naturale și/sau sociale, cu precizarea că atât criteriile, cât și arealele care beneficiază de suport financiar trebuie revizuite periodic.

Deși sintagma coeziune teritorială nu are încă o definiție acceptată la nivel european, este expresia dezvoltării echilibrate, coerente și armonioase a unui teritoriu, prin îmbunătățirea accesibilității, a calității mediului, a condițiilor de muncă și viață pentru toți oamenii. Elementele care devin obiective pentru orice strategie sunt: dezvoltarea echilibrată a teritoriului, reducerea disparităților și valorificarea potențialului natural și cultural.

Analizele care se realizează pentru a contura coeziunea teritorială trebuie să ia în considerare anumite tipologii regionale cu specific bine conturat. Carta Verde a Coeziunii Teritoriale, document lansat de către Comisia Europeană în 2008, propune cooperarea, conectarea şi concentrarea acţiunilor orientate în vederea depăşirii barierelor date de diviziunea administrativă, de distanţă şi de diferenţele de densitate.

Pe plan naţional, Legea nr. 151/1998 referitoare la dezvoltarea regională (modificată ulterior prin legea nr. 315/2004) aduce în discuție necesitatea realizării unui echilibru în dezvoltarea regională.

14


14

La nivel european, după un proces de monitorizare și testare, ESPON a decis delimitarea a nouă tipologii regionale (vezi Anexa 23.1) care încearcă să acopere toate arealele care prezintă specificități geografice, sociale şi economice.

Urban‐rural

Zone metropolitane

Zone frontaliere

Zone insulare

Zone slab populate; rural depărtat

Zone periferice

Zone montane

Zone costiere

Zone în declin industrial

III.1.1.b Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic

1. Stabilirea limitelor între arealele urbane şi cele rurale

1.1. Definiţii şi criterii de delimitare

Conform Recomandării nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spaţiului rural12,expresia spaţiu rural se întinde de la o zonă interioară sau costieră, inclusiv satele şi micile oraşe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

Agricultură, silvicultură, acvacultură şi pescuit;

Activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);

Amenajarea zonelor neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezervaţii naturale);

Alte folosinţe, cum ar fi locuirea.

Părţile agricole (inclusiv silvicultura, acvacultura şi pescuitul) şi neagricole ale spaţiului rural formează o entitate distinctă faţă de cea a spaţiului urban, care se caracterizează prin puternica concentrare a locuitorilor şi a structurilor verticale sau orizontale.

Gruparea așezărilor umane în urban și rural s‐a realizat, în general, în funcție de câteva criterii cum ar fi: numărul de locuitori, nivelul de dezvoltare, structuri profesionale etc. Structurile urbane, complexe și variate, sunt definite și considerate ca atare în funcție de legislația fiecărei țări. O tendință europeană este de a culisa o serie de așezări rurale spre spațiul urban.

Definirea zonelor rurale:

Austria: zonele rurale sunt acele zone care nu sunt urbane, sau din care lipseşte un centru urban;

Grecia: zonele rurale sunt definite ca teritorii ale comunităţilor care au sub 2000 locuitori;

Irlanda: zone rurale sunt definite localităţile care au mai puţin de 1500 locuitori;

Portugalia: zonele rurale sunt acele zone care nu sunt urbane sau din care lipseşte un centru urban;

Suedia: definiţia tradiţională are la bază dihotomia urban‐rural, unde categoria urban se referă la orice aşezare umană cu mai mult de 200 persoane. Un sistem mult mai elaborat a fost propus de Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Rurale, care distinge diferite grade ale ruralităţii în funcţie de distanţa faţă de centrele urbane.

Marea Britanie: zonele rurale sunt definite pe baza a zece indicatori, care urmăresc cerinţele Obiectivelor 1 şi 5b ale UE13.

La începutul anilor ’90, OCDE14 a abordat spațiile rurale și urbane dezvoltând o clasificare cu trei elemente: predominant urban, intermediar și predominant rural. Clasificarea avea la bază densitatea populației calculată pe unități teritoriale de bază:

NUTS V sunt identificate ca spații rurale dacă densitatea populaţiei este mai mică de 150 locuitori pe km2 (OCDE, 1994);

Dacă NUTS III are o cotă de sub 15% a populației care trăiește în mediul rural, atunci zona este predominant urbană;

Dacă populația care trăiește în mediul rural se află, procentual, între 15 și 50%, regiunea este intermediară;

Dacă populația rurală depășește 50% din totalul populației regiunii, se poate vorbi despre o regiune predominant rurală;

O regiune predominant rurală poate deveni intermediară dacă, în cuprinsul ei, se află un centru urban cu mai mult de 200 000 de locuitori (ceea ce reprezintă cel puţin 25% din populația regiunii);

O regiune clasificată inițial intermediară, poate deveni urbană dacă are în cuprinsul său un centru urban cu peste 500 000 de locuitori (ceea ce reprezintă cel puţin 25% din populația regiunii).

Prin aplicarea acestei clasificări s‐a constatat că unii cercetători au atribuit spațiilor intermediare greutatea spațiului rural alții au transformat spațiile intermediare în spații urbane ceea ce a dus, în final, la o concluzie inexactă: populația care trăiește în spațiul urban, la nivel european, ocupă 80% din teritoriu; populația din spațiul rural european este de 55%.

12 http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=7441&Language=FR

13 Agricultural Policy Reform and the Rural Economy in OCDE Countries, OCDE, 1998, p. 22 14 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică


15

Harta 23.1. Clasificarea OECD a zonelor rurale și zonelor urbane – NUTS III După Comisia Europeană, Al cincilea Raport de coeziune economică, socială și teritorială, 2010, fig. 1.63, p. 96 [pe baza unor celule raster de 1 km²]

În 2010, OCDE a modificat clasificarea prin adăugarea unui criteriu suplimentar, distanța faţă de orașe, referindu‐se la regiuni apropiate de un oraș și regiuni îndepărtate15. Noua tipologie urban‐rural (revizuită), incluzând depărtarea permite reevaluarea NUTS III care au o suprafață sub 500 km2.

Regiuni predominant urbane – regiuni cu populație rurală mai mică de 20% din numărul total al populației; regiuni intermediare (clasificate în funcție de numărul populației), în care există un oraș cu o populație de cel puțin 500 000 locuitori , reprezentând cel puțin 25% din populația regiunii (Municipiul București și Județul Ilfov);

Regiuni intermediare – regiuni cu populație rurală cuprinsă între 20% și 50% din numărul total al populației; regiuni predominant rurale (clasificate în funcție de numărul populației), în care care există un oraș cu o populație de minim 200 000 locuitori, reprezentând cel puțin 25% din populația regiunii

Regiuni intermediare, apropiate de un oraș – 15 județe (Constanța, Dolj, Argeș, Prahova, Brăila, Galați, Iași, Neamț, Bacău, Brașov, Sibiu, Hunedoara, Timiș, Bihor, Sălaj);

Regiuni intermediare, îndepărtate – nu există în România.

Regiuni predominant rurale – regiuni cu populație rurală mai mare de 50% din numărul total al populației;

Regiuni predominant rurale, apropiate de un oraş – 16 județe (Ialomița, Călărași, Giurgiu, Dâmbovița, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinți, Alba, Arad, Mureș, Suceava, Vaslui, Vrancea, Buzău, Covasna);

Regiuni predominant rurale, regiuni îndepărtate – 8 județe (Bistrița‐Năsăud, Botoșani, Caraș‐Severin, Harghita, Maramureș, Sălaj, Teleorman, Tulcea).

Populația din spațiile predominant rurale, în cazul României, este cu aproximativ 12% mai mică prin aplicarea noii metodologii, crescând populaţia din zonele intermediare (Tabel 23.1). 16:

Metodologie OCDE la nivel NUTS3 Noua tipologie urban‐rural Diferențe Noua tipologie ‐ OCDE Populație % Predominant

urban intermediar Predominant

rural Predominant urban

intermediar Predominant rural

Predominant urban

intermediar Predominant rural

România 8.5 39.2 52.3 9.9 43.9 46.2 1.4 4.7 ‐6.1

Tabel 23.1. Diferențe, pentru România, în aplicarea celor două metodologii Surse: Annuaire régional d’Eurostat 2010, t. 15.3, p. 247 (după JRC, EFGS, REGIO‐GIS)

15 Comisia Europeană, Al cincilea Raport de coeziune economică, socială și teritorială, 2010, p. 96. Vezi Annuaire régional d’Eurostat 2010, Eurostat, UE, 2010, pp. 240

sq. şi Regional Focus, 1/2011 – Regional typologies, pp. 1‐3. 16 Annuaire régional d’Eurostat 2010, Eurostat, UE, 2010, pp. 240 sq.

16


16

Pornind de la analiza trăsăturilor specifice mediului rural, dar şi de la faptul că acesta îndeplineşte o funcţie economică, ecologică şi socială, Carta europeană a spaţiului rural17 face o serie de precizări referitoare la acestea:

funcţia economică urmăreşte promovarea unor sisteme de producţie care să asigure în mediul rural nevoile alimentare ale populaţiei, obţinerea unor venituri comparabile cu cele urbane, valorificarea durabilă a resurselor naturale etc;

funcţia ecologică urmăreşte protejarea şi conservarea spaţiilor rurale care pot reprezenta un cadru valoros pentru activităţile de recreere şi odihnă;

funcţia socio‐culturală se realizează pornind de la premisa că spaţiul rural este cel ce favorizează dezvoltarea unor relaţii sociale speciale, începând cu cele de vecinătate şi încheind cu cele ce se stabilesc în cadrul diferitelor instituţii din rural, care pot viza aspectul formativ (şcoală, biserică etc), dar şi activităţi asociative de ordin economic, ecologic şi cultural.

M.G. Duncan18 propune o tipologie care are la bază două tipuri de comunităţi rurale: comunitatea deschisă/închisă şi comunitatea integrată/neintegrată. Prin „deschisă“ el înţelege comunitatea rurală ce este receptivă la schimbarea care apare, în general, în afara sistemului social, iar prin „integrată“ comunitatea care are un grad ridicat de armonie internă, superior gradului de conflict. Prin combinarea acestora autorul identifică următoarele tipuri de comunităţi rurale:

comunități deschis‐integrate – comunități relativ mici, de regulă, centru economic și social pentru mai multe sate; locuitorii sunt antrenați în activități locale, au inițiativă;

comunități închise‐integrate – comunităţi capabile să rămână izolate un timp; au o populație stabilă, tradiționalistă, cu o atitudine conservatoare; rolurile sociale sunt bine stabilite;

comunități închise, în curs de destrămare – comunități rurale mici, aflate în declin, incapabile să se adapteze schimbărilor; populația e redusă numeric și vulnerabilă economic.

Bernard Kayser19 prezintă o altă tipologie în literatura de specialitate:

ruralul profund cuprinde comunităţi care au peste 70% populaţie rurală şi cunosc un accentuat declin demografic. Acest tip de rural este „păstrător al unei agriculturi active“;

ruralul semiagricol se caracterizează şi el printr‐un declin demografic. În cadrul comunităţilor rurale există atât exploataţii agricole de dimensiuni mari, care practică o agricultură comercială, cât şi expoataţii agricole de dimensiuni mici, în care agricultura cu timp parţial este dominantă;

ruralul în schimbare are o populaţie non‐agricolă numeroasă. Ele pot fi situate la periferia centrelor industriale tradiţionale sau la periferia celor nou înfiinţate;

ruralul în stagnare se caracterizează prin trecerea de la „industrie“ la „agricultură“, prin „poli rurali de atracţie şi prin agricultură bazată pe munca salariată“. Unele comunităţi ale ruralului în stagnaţie sunt situate în bazinele industriale aflate în proces de restructurare;

ruralul intermediar cuprinde comunităţi rurale care au fie o „pondere ridicată de persoane inactive, în special, pensionari“, fie sunt „centre de artizani şi comercianţi“.

1.2. Delimitarea arealelor urbane şi rurale

În intervalul 1945‐1955, pe fondul schimbării sistemului de producție și al reorganizării administrative, s‐au înființat 33 de orașe noi în timp ce alte 14 orașe au dispărut ca așezări urbane. În intervalul 1955‐1968 se înființează orașe (care nici nu fuseseră așezări umane până atunci) ca răspuns al investițiilor statului orientate pentru dirijarea economică a unor areale. Între orașele nou înființate s‐au numărat Victoria, Motru, Onești. O altă etapă importantă este cea dintre 1968‐1990, caracterizată de modificări importante ale unităților administrativ‐teritoriale. Revenirea la organizarea pe județe determină reevaluarea reședințelor de județe și apar condițiile înființării unor noi orașe20. Aproximativ 50 de noi orașe au primit finanțare pentru a face saltul calitativ de la o așezare rurală la una urbană. Alte orașe, cu un rol administrativ redus, au intrat în declin socio‐economic (de exemplu Bârlad, Câmpulung Muscel, Rădăuți).

În Legea nr. 2 din 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului la art. 4 orașul se definește astfel: „Oraşul este centrul de populaţie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social‐cultural şi edilitar‐gospodăresc”. Din această definiție se observă lipsa unor criterii clare pe care ar trebui să le îndeplinească o așezare pentru a fi desemnată oraș. Comuna este definită în articolul următor astfel: „Comuna este unitatea administrativ‐teritorială care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, fiind alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social‐culturale, geografice și demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social‐culturală și gospodărească a localităților rurale”. Centrele urbane au început să fie concordante cu rolul lor prin înființarea unităților industriale care au avut și un rol de polarizare pentru locuitorii din așezările învecinate care practicau navetismul (circa 1,8 milioane de persoane erau în această pendulare între reședință și locul de muncă21).

17 Recomandarea 1296 /1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta Europeană a spaţiului rural. 18 M.G. Duncan, 1950, p. 42. 19 Bernard Kayser, 1990, p. 171. 20 I. Ianoș, J.‐B. Humeau, Teoria sistemelor de așezări umane, Ed Tehnică, București, 2000 21 Ibid.


17

Harta 23.2. Delimitarea urban‐rural conform legislaţiei actuale (2013) Surse: Legea nr 351/2001; acte normative referitoare la declararea de oraşe şi municipii 2001‐2013

Legea nr 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a Reţeaua de localităţi oferă instrumentul de delimitare a celor două spații geografice. Potrivit acestei legi, unitățile administrativ teritoriale de bază (denumite ulterior unităţi administrativ teritoriale) sunt municipiile, oraşele şi comunele.

Baza de date realizată de Quattro Design (Daniela Puia, 2013) pentru nevoile acestui studiu, care cuprinde declarările de noi municipii, oraşe și comune precum şi statistica localităţilor din România, refăcută după sursele existente, arată următoarele date la nivel naţional:

România – Evoluţia împărţirii administrativ‐teritoriale (1968‐2012)

1968 2012 Creştere loc .1968

‐2012

Creştere UAT 1968

‐2012

Procent total loc.

2012

Procent total UAT

2012

MUNICIPII 1 47 103 ‐ +119% ‐ 3.2%

ORAȘE 2 189 217 ‐ +15% ‐ 6.9%

TOTAL Municipii+Orașe 3 (1+2) 236 320 ‐ +36% ‐ 10.1%

Localități urbane componente 4 368 473 +29% ‐ 3.5% ‐

Sate aparținătoare 5 232 470 +103% ‐ 3.4% ‐

Comune suburbane 6 145 0 ‐100% ‐ 0 ‐

Sate în comune suburbane 7 551 0 ‐100% ‐ 0 ‐

Localități componente

TOTAL localități componente 8 (4+5+7) 1151 943 ‐18% ‐ 6.9% ‐

MED

IUL

URBAN

TOTAL localități urbane 9 (3+8) 1387 1263 ‐9% ‐ 9.2% ‐

COMUNE 10 2561 2861 ‐ ‐12% ‐ 89.9%

Reşedinţe de comună 2561 2861 ‐11% ‐ 22.9% ‐

Localităţi componente 9775 9652 ‐1% ‐ 77.3% ‐

MED

IUL

RURAL

Total localităţi rurale 11 12366 12487 +1% ‐ 90.8% ‐

TOTAL UNITĂŢI ADMINISTRATIV TERITORIALE 2797 3181 ‐ +14% ‐ ‐

TOTAL LOCALITATI 12 (9+11) 13753 13750 ‐0.02% ‐ 100 ‐

Din care localităţi rurale în mediile urban şi rural 13149 12957 ‐1.48% 100

Tabel 23.2. Localităţi din mediile urban şi rural în România (1968‐2012) Surse: INS ‐ SIRUTA 2011; INS ‐ Romania in cifre 2013; TEMPO Online 2013; extras GIS MDRAP 2013; Buletin Oficial al RSR nr. 163‐165 ‐ 20 dec. 1968.

18


18

Harta 23.3. Ierarhizarea UAT după Legea nr. 351/2001 (2013) Definiţii legale referitoare la categoriile urban‐rural

Localitate urbană, cf. Legii nr. 351/2001: localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socio‐economică constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare;

Localitate rurală (sat), cf. Legii nr. 351/2001: localitate în care: majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural; majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.

Reţea de localităţi, cf. Legii nr. 351/2001: totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existentă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.

Sistem urban, cf. Legii nr. 351/2001: sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă.

Poli de creștere, cf. HG 1149/2008, art 1 (1): [polii de creștere sunt unităţi administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Poli de dezvoltare, cf. HG 1149/2008, art 1 (2): [polii de dezvoltare urbană sunt unităţi administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din axa prioritară 1 «Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ‐ poli urbani de creştere» a Programului operaţional regional 2007‐2013, astfel cum este definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.


19

Indicatorii minimali care trebuie să caracterizeze o localitate pentru a putea deveni oraș sunt următorii:

Nr. Indicatori minimali Municipiu Oraş

1.* Număr de locuitori 40.000 10.000

2.* Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din totalul populaţiei ocupate)

85% 75%

3.* Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă 80% 70%

4.* Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în locuinţă (% din totalul locuinţelor)

75% 55%

5.* Dotarea locuinţelor cu instalaţie de încălzire centrală (% din totalul locuinţelor)

45% 35%

6. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori 10 7

7. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8

8. Unităţi de învăţământ Postliceal Liceal sau altă formă de învăţământ secundar

9. Dotări culturale şi sportive Săli de spectacol, eventual teatre, instituţii muzicale, biblioteci publice, stadion, săli de sport

Săli de spectacol, biblioteci publice, spaţii pentru activităţi sportive

10. Locuri în hoteluri 100 50

11. Străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

12. Străzi cu reţele de distribuţie a apei (% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

13. Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

14. Epurarea apelor uzate Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanică şi biologică

Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecano‐chimică

15. Străzi cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor (% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

16. Spaţii verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) m2/locuitor15 10

17. Depozit controlat de deşeuri cu acces asigurat

Tabelul 23.3. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane (Legea nr. 351/2001) * Vor fi înscrise atât valorile corespunzătoare ultimului recensământ al populaţiei şi locuinţelor, a căror confirmare se face prin aviz emis de Institutul Naţional de Statistică, cât şi valorile actualizate la data întocmirii fişei. În cazul acestora din urmă, avizul Institutului Naţional de Statistică se referă doar la populaţia înregistrată la data de 1 iulie a anului precedent celui în care este întocmită fişa. Sursa: Legea nr. 100/2007 ‐ Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a ‐ Reţeaua de localităţi

Menţionăm că, după 2001, oraşele nou create au urmărit alte criterii şi, în plus, nu sunt amplasate în zonele lipsite de oraşe așa cum s‐a stabilit prin această lege (vezi studiile din Domeniul 5. Reţeaua de localităţi). Se observă tendinţa de creare de oraşe în jurul municipiilor de mari dimensiuni, dar și în anumite perioade electorale. În paralel, s‐a înregistrat un alt fenomen și anume tendința unor comune de a se divide și sate din componența lor să se constitue în unitate administrativ teritorială de sine stătătoare (Graficul 23.1).

Graficul 23.1. Înfiinţările de noi comune, oraşe şi municipii după 1990 Sursa: Legislaţie privind declararea comunelor, oraşelor şi municipii (Quattro Design, 2013, urb. Ramona Ungureanu)

20


20

Suprafața cumulată a spațiului rural românesc este de 208 068 km2, ceea ce reprezintă circa 87% din suprafața țării (Graficul 23.2). Populația din spațiul rural reprezintă 47.8% din populația României (Graficul 23.3). Dacă se ia în calcul densitatea medie a populației din spațiul rural se constată că este de 61.6 locuitori/km2.

Grafic 23.2. – Suprafața ocupată de zonele rurale Surse: GIS 2013 MDRAP

Grafic 23.3. Populația din spațiul rural românesc (2011) Surse: INS, MDRAP

În acest moment, un număr de UAT declarate orașe şi‐au pierdut atributele de oraș prin depopulare (sub limita de a 10000, chiar de 5000 de locuitori) și prin pierderea activităților care permiteau încadrarea în această categorie. Pe de altă parte, o serie de localități rurale înregistrează o prosperitate și o creștere semnificativă a numărului de locuitori (peste 10000 locuitori). Este necesară revederea Legii nr. 351/2001, din aceste raţiuni.

2. Stabilirea modului de definire a zonelor metropolitane

2.1. Situaţia în teritoriu

Literatura de specialitate face trimitere la mai multe noțiuni:

Zona metropolitană conține atât centrul urban puternic dezvoltat cât și aria urbanizată. Se poate întinde la mai multi zeci de km de centrul orașului. Denumirea s‐a impus ca necesitate a amenajării teritoriului și a fost, de cele mai multe ori preluată ca traducere a expresiei americane „metropolitan area” – termen care desemnează o aşezare urbană, de dimensiuni mari, formată prin expansiunea arealului urban. Conceptului i‐a fost oferită o definiţie operaţională, pentru prima dată, de către biroul de recensăminte al SUA în 1910, sub denumirea de district metropolitan. În 1950, denumirea uzuală devine arie metropolitană standard, care semnifică arie urbană funcţională. În 1960 conceptul capătă numele de arie statistică metropolitană standard22.

Regiunea metropolitană este un concept de data relativ recentă și este un areal vast cu posibilitate de dezvoltare ca urmare a existenței mijloacelor de transport rapide. Această zonă se poate intinde pe zeci de mii de kmp23 ().

Aglomerația urbană reprezintă o concentrare urbană formată din oraşul propriu‐zis şi o parte din localităţile apropiate lui, cu care acesta întreţine relaţii intense de natură economică şi de asigurare cu forţă de muncă (...) Aglomeraţia presupune o dependenţă mai accentuată a unor oraşe de unul principal24.

O definiție acceptabilă poate fi următoarea: o zonă metropolitană combină o aglomerare urbană (zona contiguă, zona construită) cu zonele care nu au neapărat caracteristici urbane , dar care sunt strâns legate de centru prin locurile de muncă oferite și prin comerț . Aceste zone periferice sunt , uneori, cunoscute ca o centură de navetiști și se poate extinde până la o distanță care face permisă accesibilitatea la centrul urban, într‐un timp rezonabil.

22 G. Erdeli, Dicţionar de geografie umană, Bucureşti, Ed. Corint, 1999 23 Guglielmo, 1996.

24 G. Erdeli, ibid.


21

În Uniunea Europeană, Eurostat a creat un concept denumit mari zone urbane (LUZ). LUZ reprezintă o încercare de definiție armonizată cu zona metropolitană, iar scopul a fost de a descrie o zonă care este semnificativă pentru navetismul către oraș, un concept cunoscut sub numele de "regiuni urbane funcționale”.

În Franța se folosește termenul de zonă urbană (aire urbaine) pentru regiunea din jurul unui nucleu urban și care dispune de rute pentru navetism. Se utilează, de asemenea, termeni ca: aglomerări urbane, comunități multipolarizate;

În Spania, definiția din 1982 face referire la municipii cu mai mult de 100.000 de locuitori, în timp ce zonele adiacente trebuie să respecte următoarele condiții: o creștere a populatiei mai mare decât în cazul municipiului central, numărul celor care nu lucrează în agricultură să fie de minim 40%, locuințele să fie imobile pentru minim 5 familii;

În Italia se folosește termenul de aglomerări urbane: acestea se definesc ca fiind un ansamblu format dintre un oraș central, atractiv și așezări învecinate de unde migrează zilnic minim 50% dintre locuitorii angajați;

Germania, Belgia, Danemarca, Țările de Jos adoptă aceeași sintagmă: aglomerări urbane;

În România s‐a realizat un cadru legislativ care definește și pemite formarea și, ulterior, delimitarea zonelor metropolitane.

Se poate considera că sunt mai multe abordări ale spațiului metropolitan: 1. abordarea administrativă – ZM este delimitată pe baza unităților administrative deja existente; sunt instrumente de

guvernare și control; se suprapun peste unități administrative locale sau regionale deja existente și se definesc ca AM pe baza unor criterii (număr de populație, decizii guvernamentale, motivații istorice, etc.);

2. abordarea morfologică – ZM este conceptualizată ca un obiect fizic, fără a se face referire la relațiile dintre localități; este suprafața continuă urbanizată, formată din așezări cu densitate de populației ridicată, cu dimensiuni și grad de urbanizare mai mari;

3. abordarea funcțională – ZM este definită ca o entitate deosebită economică și socială, accentul punându‐se pe relațiile dintre așezările componente; este definită ca o arie de interacțiune între așezarea centrală și hinterlandul său, sau municipalitățile învecinate care dezvoltă relații cu centrul dovedite de navetism intens;

4. abordarea relațională (tip rețea) – ZM este definită ca o rețea complexă, multidimensională de relații între actori plasați la diverse niveluri interconectate – rețea densă de orașe modelul de bază este policentric și poate avea mai multe centre de prim rang metodologiile de identificare a acestor arii evoluează spre metode grafice utilizate de teoria sistemelor.

În tabelul următor sunt reprezentate sintetic metodele folosite pentru delimitarea spațiilor metropolitane (sau asociate acestora):

Țara Criteriu Caracteristici criteriu morfologic centrul urban >50.000 loc.

toată aria >100.000 densitate > 100 loc./km2 rate de creștere ridicate continuitate spațială

criterii de identificare statistic, dezvoltare economică și planificare criteriu morfologic – populație, locuințe, structură teritorială și dinamică urbană și rețea de

transport – oraș central > 75.000 loc. + centură de așezări un total de cel puțin 100.000 loc. suprafață circulară cu diametrul între 15 km și 40 km

criteriu funcțional – centrul >100.000 loc. ‐ hinterland format din localități cu >15% pop. ocupată navetistă spre centru sau >15% pop. ocupată provenită din centru ‐ > 100 navetiști/localitate

SPANIA

determinare în 2 pași – identificarea centrului >50.000 loc. + așezările cu > 15% pop. ocupată în centrul ariei (navetiști) ‐hinterlandul se delimitează prin aceeași metodă (15% pop. ocupată în aria centrală), și demersul se repetă de 4 ori

Delimitare juridică – legea 142/1990 (criterii generale de identificare) ‐ fixează 9 arii metropolitane ‐ altele 5 sunt introduse de legi regionale

Abordare morfologică – densitatea populației și continuitate spațială

ITALIA

Abordare morfologică (în 2 etape)

– areal continuu format din așezări cu o anumită limită a densității populației ocupate ‐delimitarea acestui areal în 4 grupe pe baza dimensiunilor

Tabel 23.4. Metode și criterii de delimitare a spațiilor metropolitane

22


22

Aglomerările urbane și spațiile din imediata lor vecinătate au o serie de atribute stabilite în literatura de specialitate:

regiunile urbane funcționale se definesc cu următoarele caracteristici: sunt arii metropolitane, limitele sunt determinate pe baza relațiilor economice și sunt formate din: un spațiu central compus dintr‐un oraș (sau mai multe orașe învecinate) cu o densitate de 7 locuri de muncă

(salariați)/ha și nu mai puțin de 20.000 de salariați un hinterland format din așezări învecinate cu cel puțin 10% dintre salariați navetiști spre centrul ariei;

ariile metropolitane dinamice sunt compuse dintr‐un centru și un hinterland și au 2 etape de determinare: aria centrală – orașe de prim rang și zona lor periurbană (>50.000 loc. și așezările care trimit >15% salariați spre centru)

= hinterland 1; hinterlandul – 4 iterații (hinterland 1+ localități care trimit >15% salariați spre hinterland 1 formează hinterlandul 2,

etc.); continuitatea spațială este cea care stă la baza formării ariei metropolitane după ultima iterație în cazul în care mai există așezări izolate ce trimit 15% dintre salariați spre hinterlandul anterior.

În art. 1 al Legii nr. 215/2001 se definește zona metropolitană ca fiind „asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rang 1 și unitățile administrativ teritoriale aflate în zona imediată”.

În legea 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național (PATN) Secțiunea a IV – a Rețeaua de localități se definește zona metropolitană astfel: „ zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s‐au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri”.

La art. 7 se precizează:„(1) În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României şi a municipiilor de rangul I, unităţile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înfiinţării de zone metropolitane aferente spaţiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităţilor între aceste unităţi şi factorii de decizie interesaţi în dezvoltarea teritoriului; (2) Zonele metropolitane prevăzute la alin. (1) funcţionează ca entităţi independente fără personalitate juridică; (3) Zonele metropolitane pot funcţiona pe un perimetru independent de limitele unităţilor administrativ‐teritoriale, stabilit de comun acord de autorităţile administraţiei publice locale.”

La art. 8 se precizează necesitatea consultării și a populației care ar urma să facă parte din viitoarea zonă metropolitană: „Asociaţia zonei metropolitane, cu acordul consiliilor locale şi cu consultarea populaţiei în condiţiile legii, în a cărei rază teritorială s‐a constituit, adoptă programul de dezvoltare a zonei.”

Ca urmare a acestui cadru legislativ, s‐au realizat deja parteneriate care au dus la formarea unor zone metropolitane (Harta 23.5). Pornind de la cadrul legislativ creat, s‐a constituit, în 2010, Federația Zonelor Metropolitane și Aglomerărilor Urbane fără participarea zonei metropolitane București (care nu este constituită); federația a avut o activitate slabă.

OUG nr 21/2011 precizează, la art. 2 „..zona metropolitană București reprezintă denumirea generică a ariei geografice ce cuprinde municipiul Bucureşti și județul Ilfov”. Considerăm că această definiție este restrictivă și are la bază doar un proces organizatoric privind transportul într‐un areal definit. Propunerile alternative pentru zona metropolitană Bucureşti sunt numeroase. În Harta 23.4 sunt prezentate trei astfel de propuneri (I. Ianoş, V. Gherasim, R. Săgeată).

Harta 23.4. Propuneri ZM Bucureşti Sursa: C. Marin, L. Guran (2013), după R. Săgeată (2004).


23

Harta 23.5. Zone metropolitane, poli de creștere, poli de dezvoltare Surse: HG nr. 1149/2008; Statistică ADI; HCL de constituire a zonelor metropolitane, alte surse indicate mai jos.

2.2. Propuneri de delimitare a zonelor metropolitane

Existenţa legală a zonelor metropolitane, după Legea 351/2001, nu creează premisele funcţionării integrate a teritoriului, după cum zone metropolitane funcţionale (cum ar fi cea a Municipiului Bucureşti) nu au un cadru legal de funcţionare.

Delimitarea teritoriului metropolitan se face, conform legii, prin studii de specialitate; zonele metropolitane se formează, însă, prin acord al unităților administrativ‐teritoriale; posibilitatea dată prin lege de includere parţială a unor UAT este de studiat după caz.

Se consideră utilă, în momentul revizuirii PATN – Reţeaua de localităţi, stabilirea oraşelor în legătură cu care crearea legală a zonelor metropolitane trebuie să devină obligatorie (capitalele primare şi cele secundare, inclusiv Municipiul Bucureşti, adică 14 ZM) şi condiţionată de aprobarea unor documentaţii de amenajarea teritoriului şi de planuri strategice care definesc cadrul de dezvoltare integrată a teritoriului metropolitan.

Conţinutul‐cadru al acestor documentaţii trebuie stabilit în mod detaliat (problema stabilirii conţinutului‐cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi a celor de dezvoltare fiind prioritară), experienţa documentelor strategice realizate în perioada anterioară dovedind faptul că aceste planuri se ocupă, în mod exclusiv, de oraşul principal25.

2.3. Definiţii legale referitoare la ariile metropolitane În Legea nr. 350/2001 sunt definiţi următorii termeni, care sunt utilizaţi în palierul operaţional al studiului:

Zone metropolitane: în vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României si a municipiilor de rangul I sau a municipiilor reşedință de județ, unitățile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități si factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului;

Teritoriu metropolitan: suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depăşeşte limită administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte;

25 Vezi analiza PIDU pentru polii de creştere în Studiul 15 : se constată orientarea Strategiilor de dezvoltare şi a PIDU exclusiv către oraşul generator (polul de

creştere), fără legătură cu ceilalţi membri ai zonei metropolitane, constituiţi în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară.

24


24

Zonă de influenţă: teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator;

Zonă de dezvoltare: perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton;

Arii (zone) funcționale urbane, cf. ESPON26: Ariile funcționale urbane (FUA) sunt cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare integrată) din punct de vedere al dezvoltării economice.

2.4. Etape ale procesului de metropolizare 1. Dezvoltarea unui centru urban astfel încât să devină atractiv pentru locuitorii din vecinătatea lui; 2. Migrație a forței de muncă dinspre localitățile din arealul învecinat și o migrație inversă, dinspre zonele cu densitatea

mare, spre localitățile din vecinatate (rocadă a membrilor comunității); 3. Noile transformări prefigurează necesitatea unei reorganizări spațiale care necesită un cadru legal de cooperare a

comunităților locale din centrul urban şi din arealul învecinat acestuia; relaţiile funcţionale dintre acestea trebuie să se subordoneze unei politici reală de amenajare a teritoriului;

4. Conturarea viitoarei zone metropolitane trebuie să se facă ținând cont de câțiva factori: accesibilitatea și existența unei rețele de transport în comun; gradul de dezvoltare al localităților care vor fi incluse în zona metropolitană; crearea unui sistem funcțional de comunicare și conlucrare;

5. Elaborarea unei strategii privind dezvoltarea durabilă a întregii zone metropolitane și urmărirea modului în care sunt realizare punctele cuprinse în strategie. O atenție deosebită trebuie pusă pe conservarea identității comunităților locale, pe planuri urbanistice și pe conservarea patrimoniului natural şi cultural;

6. Punerea accentului pe dezvoltarea industriei, a agriculturii (serviciile având tendința să se dezvolte disproporționat); 7. Analizarea permanentă a gradului de succes în procesul de metropolizare; 8. Aplicare de măsuri de corectare în domeniile în care nu funcționează procesul de metropolizare.

3. Stabilirea zonelor frontaliere

3.1. Frontiera de stat a României

Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC) defineşte principiile şi obiectivele amenajării teritoriului şi cooperării, inclusiv ale zonelor frontaliere. În cadrul Uniunii Europene se afirmă diferite spaţii transnaţionale de cooperare cum ar fi Munţii Alpi, Marea Nordului etc. În cadrul acestor mari spaţii s‐au pus în aplicare, de câţiva ani încoace, numeroase proiecte de cooperare care urmăresc sa întărească dezvoltarea echilibrată a regiunilor. Abordarea problemelor legate de amenajarea teritoriului în zonele de frontieră dar și de cooperarea transfrontalieră permite elaborarea unor planuri comune bazate pe studii ale întregii rețele de relații funcționale. Din această perspectivă, acțiunile trebuie concentrate pe următoarele direcții:

Dezvoltarea infrastructurilor şi serviciilor de transport şi de telecomunicaţii transfrontaliere;

Conservarea acelui spațiu și utilizarea durabilă a resurselor naturale (exemplu zonele montane, costiere, umede);

Furnizarea de servicii publice și private specifice;

Amenajărea coerentă a zonelor de habitat transfrontaliere ale comunităților etnice;

Acțiunea contra poluării cu impact transfrontalier (ESPON, GEOSPECS 2012).

În conformitate cu art. 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se recomandă o acordare a unui interes deosebit zonelor cu handicap natural și demografic permanent cum este cazul zonelor slab populate, a celor insulare, transfrontaliere sau muntoase.

Criteriile care stau la baza delimitării zonelor de frontieră sunt, de cele mai multe ori, legate de gradul de accesibilitate la graniță. O propunere a Comisiei Europene este de a considera accesibilitatea către graniță transpusă în distanța parcursă pentru a atinge punctul de frontieră în 45 sau în 90 de minute.

Frontiera de stat a României se definește prin OUG 105/2001 (ultima actualizare decembrie 2011) astfel: a) frontieră de stat – linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde

frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mjlocul pânzei de apă; în cazul Mării Negre, frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României;

b) culoar de frontieră – fâşia de teren situată de o parte şi de alta a frontierei de stat, stabilită în baza acordurilor şi convenţiilor de frontieră încheiate de România cu statele vecine în scopul evidenţierii şi protejării semnelor de frontieră;

26 ESPON 2006 1.1.1. ‐ Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa


25

c) fâşie de protecţie a frontierei de stat – fâşia de teren constituită de‐a lungul frontierei de stat în scopul protejării semnelor de frontieră şi asigurării controlului accesului în apropierea liniei de frontieră. Prin lege se menționează și tipul de activități care pot fi desfășurate în imediata vecinătate a graniței și în ce condiții: în zona de frontieră, pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră către interior, cu avizul organelor Poliţiei de Frontieră Române, se pot executa activităţi cum sunt: mineritul, exploatările de ţiţei, de gaze, de ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau de cariere, lucrările de îmbunătăţiri funciare şi irigaţii, îndiguirile, lucrările ori construcţiile pe cursurile de apă, lucrările de asigurare a condiţiilor de navigaţie, construcţiile şi amenajările turistice, de agrement sau de altă natură, cercetările ori prospectările geologice (OUG 105/2001).

Un alt act normativ important privind zona frontalieră a României este Hotarârea nr. 324 din 28 martie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007‐2010.

Frontierele pe zona maritimă urmează reglementări internaționale și sunt rezultatul acordurilor între statele care se învecinează și împart un spațiu maritim la care statele au ieșire. Potrivit Legii nr. 17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României, apele teritoriale se definesc ca fiind fâșia de mare adiacentă țărmului având lățimea de 12 mile marine (22.224 m) măsurată de la liniile de bază.

Prin definirea liniilor de bază ca fiind liniile drepte care unesc cel mai avansat punct al țărmului (aici intrând și țărmul insulelor), se poate observa că aceste frontiere pot să sufere modificări în timp. Pe de o parte, pot apărea modificări legate de morfologia țărmului (procese de eroziune, modificarea nivelului oceanului planetar) și pe de altă parte, pot apărea litigii între state, prin soluționarea cărora trebuie reconfigurată linia de țărm.

România mai are în gestiune și zona contiguă care se definește ca fiind fâșia de mare adiacentă mării teritoriale și care se întinde spre largul mării până la distanța de 24 mile marine. În zona contiguă România controlează respectarea legilor și a regulamentelor vamale, sanitare, de mediu, preîntâmpină încălcări ale frontierei maritime.

Frontiera României are particularitatea de a fi pe de o parte o limită cu alte țări aparținând Uniunii Europene și, pe de altă parte, frontieră externă a Uniunii Europene prin vecinătatea cu Republica Moldova, Ucraina, Serbia (aproximativ 2000 km). La această situație politică se adaugă și cadrul natural care face ca o serie de sectoare ale frontierei să fie reprezentate:

de cursul Dunării (acccesibilitate cu o ambarcațiune prin aproape orice punct de pe fluviu);

o parte a graniței este tot naturală și este reprezentată de Carpații Orientali (frontiera cu Ucraina) și Carpații Meridionali (frontiera cu Serbia);

granița cu Republica Moldova este pe râul Prut;

Marea Neagră este un alt sector de graniță naturală.

Granița terestră însumează 1085.6 km, mai puțin decât granița fluviatilă (1816,9 km) şi mai mult decât cea marină (247,4 km). Granița maritimă a României este alcătuită din granița cu Marea Neagră (193.5 km), granița maritimă cu Bulgaria (22,2 km) și granița maritimă cu Ucraina (31,7 km).

Harta 23.6. Apele teritoriale ale României şi zona de exclusivitate economică Sursa: www.marineregions.org

Zona de exclusivitate economică a României (EEZ) ‐200 MN Total EEZ şi Aria totală internă (TIA) ‐ 262,018 km2.

Ucraina

Moldova

26


26

Harta 23.7. Zona de frontieră cf. legislaţiei actuale (UAT înscrise în distanţele de 30, respectiv 50 km)

3.2. Criterii de delimitare a zonelor frontaliere

Singurul act normativ care definește zona frontalieră este Legea nr 10/2010 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră, în cuprinsul căruia se menționează, la art. 1, alin 2.b: „zona de frontieră cuprinde teritoriul statelor părților contractante, care nu depășește 30 de km de la frontiera de stat și se află de o parte și de alta a frontierei de stat dintre România și Republica Moldova. Unitățile administrativ‐teritoriale care sunt situate parțial în zona de 30 de km și parțial în zona cuprinsă între 30 și 50 de km de la frontiera comună vor fi considerate ca aparţinând zonei de frontieră. Zona de frontieră cuprinde unitățile administrativ‐teritoriale menţionate în anexa nr. 1”.

Programele de cooperare transfrontalieră din intervalul de programare 2007‐2013 au inclus, în ariile eligibile, judeţele de graniţă ale României.

Delimitarea zonelor frontaliere poate fi realizată după mai multe criterii. Un studiu referitor la sectorul dunărean de graniţă dintre Românie şi Bulgaria porneşte de la afirmaţia că „particularităţile topografice, direcţionarea preferenţială şi intensitatea fluxurilor transfrontaliere sunt factorii care determină individualizarea şi caracteristicile unei zone transfrontaliere”, considerând „spaţiul românesc adiacent frontierei româno‐bulgare din sectorul dunărean ca fiind constituit din totalitatea unităţilor teritorial‐administrative limitrofe Dunării, cu extinderi în interiorul ţării în dreptul principalelor aliniamente de concentrare a fluxurilor transfrontaliere, Calafat – Vidin şi Giurgiu – Ruse: ‐ jud. Mehedinţi: Pristol, Gârla Mare, Salcia ‐ jud. Dolj: Cetate, Maglavit, Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Poiana Mare, Piscu Vechi, Rast, Negoi, Bistreţ, Măceşu de Jos, Gighera, Ostroveni, Bechet, Călăraşi, Dăbuleni;

‐ jud. Teleorman: Islaz, Turnu Măgurele, Ciuperceni, Traian, Seaca, Suhaia, Zimnicea, Năsturelu, Pietroşani; ‐ jud. Giurgiu: Găujani, Vedea, Slobozia, Stăneşti, Giurgiu, Frăteşti, Daia, Oinacu, Gostinu, Prundu;

‐ jud. Călăraşi: Chirnogi, Olteniţa, Spantov, Chiselet, Dorobanţu, Ciocăneşti, Grădiştea, Cuza Vodă, Călăraşi”27.

27 Liliana Guran, Daniela Nancu, Radu Săgeată, Silvia Dobre, „Potenţialul socio‐economic al spaţiului frontalier românesc în sectorul dunărean de graniţă

româno‐bulgar. Consideraţii geografice actuale”, in Geographycal Phorum, 1/2002, pp. 122‐132.


27

3.3. Propunere pentru delimitarea zonelor frontaliere

Zonele de frontieră ar putea fi definite ca fiind alcătuite din totalitatea UAT din care accesul la frontieră se face într‐un interval de timp de până la 45 min (UAT străbătute de căi de acces la punctele vamale, în limita a 50 km distanță care poate fi asociată unui interval de 45 min., interval necesar parcurgerii celor 50 km).

Până la stabilirea zonelor frontaliere fie după criterii geografice şi funcţionale, fie după criterii de accesibilitate, se reţine ca fiind operaţională definiţia din Legea nr 10/2010 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră: „zona de frontieră cuprinde teritoriul statelor părților contractante, care nu depășește 30 de km de la frontiera de stat și se află de o parte și de alta a frontierei de stat dintre România și Republica Moldova. Unitățile administrativ‐teritoriale care sunt situate parțial în zona de 30 de km și parțial în zona cuprinsă între 30 și 50 de km de la frontiera comună vor fi considerate ca aparţinând zonei de frontieră”.

Această definiţie a fost extrapolată şi pentru celelalte graniţe ale ţării. Pornind de la cele stipulate în Legea nr.10/2010, s‐au reprezentat în Harta 23.7, UAT din zona de frontieră extinzând și păstrând același criteriu pentru toate granițele României. S‐a făcut o primă încadrare a UAT în limita a 30 km și apoi s‐au inclus în zona frontalieră UAT până la limita a 50 km. Lățimea de 50 km poate fi asimilitată unui spațiu care conferă o accesibilitate bună la frontiere.

Din analiza imaginii obținute, se poate observa că sunt, în spațiul montan, UAT care nu vor putea îndeplini condiția de accesibilitate deși sunt în banda de 50 km. În lungul graniței sunt porțiuni caracterizate de o intensificare a fluxurilor transfrontaliere ca urmare a micului trafic de frontieră, a traficului internațional, etc. Aceste zone creează axe transversale care sunt conturate pe căile de transport (drumuri, căi ferate). Astfel, se apreciază că o delimitare a zonelor frontaliere poate fi realizată pornindu‐se de la criteriul accesibilităţii spre punctele de tranzit, aşa cum a fost menţionat mai sus.

4. Stabilirea zonelor slab populate

4.1. Situaţia

Regiunile slab populate sunt acele regiuni care înregistrează o densitate a populației sub un anumit prag. În general, aceste areale se află în spații îndepărtate de mediul urban și chiar de căi de transport ce permit o accesibilitate bună. În studiile de specialitate este importantă analiza poziționării acestui prag.

Inițial, problema zonelor slab populate a fost ridicată de Finlanda, Norvegia și Suedia, la mijlocul anilor ’90, când au negociat tratatul de aderare. Din momentul aderării Finlandei și Suediei (1995) la Uniunea Europeană, s‐a adoptat ca instrument pentu politicile teritoriale, existența „zonelor slab populate”. Autoritățile naționale ale zonelor nordice slab populate au încercat să își impună rolul lor în dezbaterile privind provocările și oportunitățile spațiilor slab populate deoarece principalul accent al politicilor regionale al acestor state cade pe teritoriile nordice, caracterizate atât prin climat aspru cât și printr‐o accesibilitate dificilă la centrele populate. În metodologia din 1988 se făcea o analiză a zonelor slab populate pornind de la PIB/loc, și doar puțin cu privire la negocierile pentru fondurile structurale pe intervalul 2007‐2013. S‐au luat în calcul zonele slab populate cu o corectare de la accentul pus pe sectorul nord‐european pe unul larg, pan‐european.

Țările nordice au reușit să impună o nouă abordare de către Comisia Europeană privind individualizarea zonelor slab populate. Condițiile de eligibilitate existente în Carta Verde a Coeziunii Teritoriale (Comisia Euroepană, 2008) au permis o lărgire a arealelor care sunt sub incidența unei slabe populări și, de fapt, o abordare mai apropiată de realitatea mai multor țări din Uniunea Europeană. Nordul Scoției, partea centrală a Spaniei sau sudul Greciei au fost descrise, de asemenea, ca fiind zone slab populate.

Conceptul este folosit pentru anchete sociale, analize economice etc. EUROSTAT (2006) a considerat, în cazul Belgiei, următoarea clasificare:

zone dens populate –areale constituite din mai multe municipii, fiecare cu densitate mai mare de 500 loc./km2, populația totală, pe arealul respectiv, fiind de cel puțin 50.000 locuitori;

zone intermediare – areale care conțin mai multe orașe (fără a face parte dintr‐o zonă dens populată) cu o densitate a populației de peste 100 loc/km2, și o populație totală de cel puțin 50.000 locuitori;

zone slab populate – atunci când un areal nu întrunește condițiile de mai sus; dacă setul de localități se află între o zonă dens populată și una intermediară, atunci poate fi considerată zonă intermediară.

Tot studiul EUROSTAT privind zonele slab populate a luat în calcul arealele care aparțin structurii NUTS 2 cu o densitate a populației sub 8 loc/km2 sau regiunile geografice NUTS 3 cu o densitate de 12.5 loc/km2. Proiectul GEOSPECS pornește de la ideea că așezările slab populate sunt așezări mici, împrăștiate în teritoriul unei țări.

28


28

Harta 23.8. Zone slab populate – UAT rurale după densitatea populaţiei (2012)

4.2. Stabilirea zonelor slab populate din România

La nivel european, problema tratării diferențiate a zonelor slab populate a rezultat din decalajele pe care unele dintre aceste zone le înregistrau. Corelarea unor indicatori de tipul densitatea populației, nivelul PIB/loc și șomajul au permis selectarea unor areale care puteau fi tratate ca fiind zone slab populate. Criteriul legat de densitatea populației a suferit modificări în timp. Inițial, Uniunea Europeană a considerat un prag de 8 locuitori/km2 ceea ce restrângea mult arealele mai puțin locuite (spații întinse, caracterizate, de multe ori și de condiții specifice – relief accidentat, climă extremă etc). Țările nordice au solicitat modificarea acestui prag la 12,5 loc/km2. În acest fel s‐a redactat un amendament (Notificare a Comisiei Europene28). În Carta Verde a Dezvoltării Regionale se precizează: „Testul de densitate a populaţiei se referă la regiunile NUTS 3, în care aceasta este sub 12,5 locuitori/km2”.

Pentru studiu, s‐a considerat că pragul de 12,5 loc/km2 este un prag acceptabil pentru a marca unitățile administrativ teritoriale slab populate. În Harta 23.8 sunt reprezentate UAT care înregistrează o densitate a populației sub 12,5 loc/km2. Definirea zonelor slab populate păstrează tiparul european și anume zonele care au o densitate a populației sub 12,5 loc/km2 se încadrează în zone slab populate.

Se poate observa o grupare a zonelor slab populate în Delta Dunării (excepție face Sulina), în Dobrogea centrală, pe cuprinsul arcului carpatic în câteva areale grupate, în Munții Măcin și în județul Brăila. Din analiza integrată a datelor se poate observa că, de multe ori aceste areale slab populate se asociază și cu alte caracteristici: de exemplu, sunt areale afectate de o accesibilitate slabă sau se confruntă cu un evident proces de îmbătrânire a populației cum se poate observa din graficul prezentat (Graficul 23.4).

S‐a ales pentru studiu detaliat județul Tulcea, deoarece conține un număr semnificativ de comune cu o densitate a populației sub pragul ales de 12,5 loc/km2. Evoluția populației vârsnice din mediul rural al județului Tulcea se suprapune tendinței de scădere a numărului de tineri sub 15 ani. Scăderea aceasta, pe fondul scăderii natalității în mediul rural acolo unde tradiția și credința au favorizat sporuri naturale ale populației înainte de 1990, dar și în primii ani după revoluție, pe fondul sărăcirii populației rurale, se cuplează cu o îmbătrânire a populației și toate acestea în contextul în care se analizează zone cu densitate mică dar și cu o populație redusă (vezi Delta Dunării, Dobrogea centrală).

28 Notificarea Comisiei, adresată ţărilor membre şi altor părţi interesate, referitoare la un amendament al celei de‐a II‐a părţi a informării asupra metodei de aplicare

a Articolului 92(3)(a) şi (c) privind ajutorul regional, publicată în Official Journal of the European Communities No. C 364, 20 December 1994.


29

Harta 23.9. Zone slab populate – UAT după numărul populaţiei (2012)

Harta 23.10. Zone depărtate (izolate), stabilite pe criteriul accesibilității rutiere (Quattro Design, dr. geogr. Gh. Herişanu, 2013)

30


30

Graficul 23.4. – Îmbătrânirea populației în spațiul rural tulcean. Sursa:INS

Contextul socio‐economic al acestor zone le clasează, într‐o primă instanță, în zone defavorizate.

Delta Dunării, ca rezervație naturală, are un regim aparte de administrare. Din acest considerent, problema realizării unor construcții trebuie bine gestionată. Ca zonă defavorizată, Delta Dunării a beneficiat de subvenții care au ajuns în procent foarte mic la locuitorii Deltei. Potențialul natural al Deltei Dunării trebuie valorificat pentru a crește și nivelul de trai al locuitorilor din Deltă și acest lucru se poate realiza practicând forme de turism durabil (ecoturism, agroturism etc.);

Pentru Dobrogea centrală, unde cadrul natural nu este atât de generos ca cel din Delta Dunării, se întrevede o altă modalitate de revigorare a zonei. Condițiile climatice specifice acestei zone sunt legate de prezența oarecum constantă a vântului și mai ales intensitatea acestuia. Pe fondul unei tendințe de descreștere a vitezei vântului pe întreg teritoriul țării (Sandu I. et al, 2008), în acest areal se înregistrează viteze mari ale vântului care au depășit și 40m/s (date pe baza interpretării măsurătorilor din intervalul 1961‐2000). Aceste viteze ale vântului, din acestă zonă, au creat premisele dezvoltării parcurilor eoliene care valorifică energia vântului și o convertesc în energie electrică (nepoluantă și relativ ieftină‐costurile echipamentelor și a întreținerii lor poate reprezenta o problemă). Din nefericire, această valorificare a vântului nu se răsfrânge asupra bunăstării localnicilor, ei nebeneficiind de niciun avantaj (de a utiliza curent electric ieftin care să le permită chiar punerea la punct a unei industrii locale).

Din considerente operaţionale, pragului minim de densitate i se preferă, în cazul UAT urbane, luarea în considerare a pragului minim stabilit prin Lega nr. 351/2001 (10.000 locuitori); în cazul UAT rurale, au fost luate în considerare pragurile de 1.000, respectiv 500 locuitori; este de menţionat că depopularea priveşte şi sate componente ale UAT în raport cu satele reşedinţă de comună.

Abordarea problemelor acestor zone slab populate este sensibilă: din cauta faptului că sunt slab populate și cu o populație în general îmbătrânită, nu se poate stimula dezvoltarea economică a zonei. Aceste zone se află în teritorii care, din punct de vedere geografic, presupun un teren impropriu dezvoltării agriculturii (fie versanți destul de abrupți, fie zone inundabile, fie soluri degradate peste care se pot suprapune condiții climatice improprii). Moștenirea istorică a acestor așezări se reduce la o economie de subzistență, la adaptarea necesităților la un schimb economic bazat pe troc. Principalul mijloc de trai se bazează strict pe resursele naturale locale: creșterea animalelor, pescuit, vânătoare. Pe lângă acestea se mai dezvoltau o serie de meșteșuguri adaptate necesităților locale: dulgheri, constructori, fierari, croitori. Pentru unele zone, cum sunt Munții Apuseni, printre meșteșuguri se număra și mineritul. Perioada de industrializare a țării a favorizat migrația unei părți din populația acestor așezări spre localități apropiate, care beneficiau de un aflux economic susținut industrial.

Accesul la utilități este dificil pentru locuitorii acestor zone. De exemplu, în județul Alba mai sunt de electrificat 495 de gospodării situate în 28 de așezări, parte dintre ele slab populate (sursa SC Electrica S.A. SDEE Alba). Alimentarea cu apă potabilă (o gravă problemă a satelor din Deltă), canalizarea sunt tot atâtea obiective prioritare ca și realizarea unei infrastructuri care să permită localnicilor să se deplaseze într‐un timp rezonabil la o localitate unde ar putea beneficia de asistență socială, de exemplu.

Zonele depărtate (izolate) – se pot considera în completarea zonelor slab populate. În unele studii se amintește despre zonele rurale periferice29. Caracteristicile care stau la baza delimitării acestor spații geografice sunt:

slaba populare – analizată prin densitatea de locuitori pe km2 sau direct, prin numărul de locuitori.

situarea la distanţe mari faţă de centrele urbane, de utilități, de autoritățile locale, de școli, unități spitalicești;

îmbătrânirea demografică – pe fondul scăderii natalității;

grad redus de dezvoltare a serviciilor, infrastructură slab dezvoltată; venituri mici şi slabă integrare cu restul economiei.

29 Liliana Guran, 2004


31

În studiu, s‐a considerat că cele mai afectate de izolare sunt UAT rurale ale căror centre de comună se găsesc la distanţe mari faţă de drumurile judeţene clasate (peste 10, respectiv 15 km). Cazuri particulare în România sunt cele reprezentate de localităţile din Delta Dunării (prin concentrare) precum şi locuirea izolată, de altitudine, din arealele montane.

În Harta 23.10 este prezentat gradul de accesibilitate la căile rutiere de rang minim județean faţă de satul‐reşedinţă de comună (sau localitatea urbană principală). Din imagine se poate observa că Delta Dunării se confruntă cu cea mai mare problemă privind accesibilitatea, fapt cunoscut. Transportul fiind naval, analiza pentru acest spaţiu trebuie realizată după alte criterii. Pe de altă parte, analiza trebuie completată în ceea ce priveşte localităţile componente ale comunelor şi trupurile izolate, în special în arealele montane.

În ceea ce priveşte gradul de depărtate al satelor‐reşedinţă de comună, din analiză reiese că numărul total al UAT situate la peste 10 km faţă de cel mai apropiat DJ, este de 353 (vezi Anexa 23.3. Date statistice după delimitări geografice funcţionale, Tabelul 23.3.5).

Dintre acestea: 51 sunt situate în areale montane, 39 în areale submontane şi de dealuri, 66 în areale de podiş, 82 în areale de câmpie şi

15 în Delta, lunca şi bălţile Dunării) 45 sunt situate la distanţe de peste 15 km faţă de cel mai apropiat DJ (12 în areale montane, 4 în areale submontane şi de

dealuri, 6 în areale de podiş, 12 în areale de câmpie şi 11 în Delta, lunca şi bălţile Dunării); 208 sunt situate la distanţe între 10‐15 km faţă de cel mai apropiat DJ (39 în areale montane, 35 în areale submontane şi

de dealuri, 60 în areale de podiş, 70 în areale de câmpie şi 4 în Delta, lunca şi bălţile Dunării).

Din punctul de vedere al numărului UAT – cele mai multe cazuri de izolare în raport cu principalele căi de acces rutiere se găsesc în arealele de câmpie şi de podiş, teritoriile afectate fiind numeroase. Cele mai afectate areale sunt: Podişul Bârladului (20 UAT), Câmpia Teleormanului (19 UAT), Piemontul Getic (16 UAT), Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi Câmpia Moldovei (câte 15 UAT) şi Delta Dunării şi complexul lagunar Razim (13 UAT).

5. Stabilirea şi delimitarea zonelor montane

5.1. Situaţia

Motivul pentru care zonele montane sunt considerate zone cu un specific aparte care trebuie analizate și delimitate cu atenție este legat de altitudinile de amplasare și uneori de condițiile climatice specifice.

Zonele montane au fost dezvoltate inițial ca tipologie aparte de către Nordregio (Nordic Centre for Spatial Development). Scopul delimitării zonelor montane a fost unul analitic și s‐au avut în vedere acele unități LAU2 a căror suprafață, în proporție de mai mult de 50%, se află în sectorul montan. În octombrie 2008, Comisia Europeană a prezentat Carta Verde a Coeziunii Teritoriale. Această Cartă, deși nu conține definiția coeziunii teritoriale, este utilă pentru pregătirea unei analize a acestei probleme, analiză care se recomandă a se face cu o consultare reală a publicului. S‐au utilizat seturi de date socio‐economice la nivel de NUTS3.

Potrivit Cartei, zona montană se definește ca fiind celula de grid corespunzătoare arealului montan în care există populație. Această tipologie a fost modificată odată cu cel de‐al cincelea raport privind coeziunea, astfel încât se consideră zonă montană și acel areal care are spațiul locuit în zonă nemontană asociat unui spațiu montan nelocuit. Criteriul prezenței populației pe celula de munte este demn de reținut dacă analiza se axează pe viața oamenilor care trăiesc în zone montane. Dacă obiectul analizei este dat de modul de utilizare a terenurilor din arealul montan sau alte probleme de mediu, se va opta pentru ochiul de grid suprapus strict spațiului montan.

5.2. Metodologie privind delimitarea zonelor montane

Modul în care se definește o zonă montană depinde în primul rând de percepția celui care analizează. O primă definire se poate face prin prisma peisajului pe care îl presupune spațiul montan: altitudinile și pantele mari. Din punct de vedere geografic, încadrarea în spațiul montan a unui areal se face inițial pe baza altitudinii și aici apare problema limitei inferioare a acestui spațiu. Dacă în unele abordări se consideră că altitudinile peste 1000m reprezintă un spațiu montan, se poate observa că, inclusiv în România, sunt munți care pornesc de la altitudini reduse.

De exemplu, Munţii Măcinului încep de la circa 40 m, Almăjul şi Locva încep de la 70‐100 m (lacul şi depresiunile defileului Dunării), Munţii Zarand, de la 160 m (Câmpia de glacis a Şiriei), la fel Munţii Oaş şi Igniş. În schimb, restul Carpaţilor, care au sub ei dealuri sau podişuri, prezintă limita inferioară în medie la 500‐700 m (spre Dealurile de Vest la 300‐500 m, iar în rest la 500‐700 m, cu excepţia unor văi transversale, unde limita este mai coborâtă).

În fine, se ridică şi problema munţilor joşi în raport cu dealurile înalte, care adesea îi depăşesc. De exemplu, unele culmi sau vârfuri subcarpatice ating peste 900‐1000 m, iar anumiţi munţi joşi au sub 600 m (467 m în Măcin, 500‐735 m în Locva, 549 m în Dognecea, sau 400‐800 m în Oaş). Diferenţa constă în dominarea, în munte, a unor abrupturi şi o fragmentare mai deasă, dar şi în continuarea lor ca poziţie, cu muntele sau cu dealurile.”(G.Posea, 2005).

Delimitarea spațiului montan trebuie făcută astfel încât să corespundă și criteriilor științifice.

32


32

În Uniunea Europeană, criteriile de delimitare a spațiului montan sunt conținute în Directiva CEE 75/268 care utilizează altitudinea combinată, în multe cazuri, cu pantele și uneori și alte criterii legate de climă, topografie, calitatea solului etc.

Exemple de delimitări ale spațiului montan:

Austria delimitează zonele montane prin îndeplinirea criteriului de altitudine de minim 700m, dar consideră în zona montană și acele areale care au altitudinea peste 500m dacă panta depășește 20%.

Pentru Polonia, criteriul de delimitare a spațiului montan a fost altitudinea. S‐a convenit ca unităţile administrative care au mai mult de 50% din suprafaţa agricolă situată la mai mult de 500 m altitudine, să fie clasificate ca zone montane.

Conform Eurostat/GISCO‐JRC, unitățile administrative de bază care se regăsesc în spațiul montan sunt definite ca regiuni care au o suprafață de peste 50% suprapusă ariei montane sau înregistrează o populație de peste 50% pe arealul montan.

Criteriile de definile ale zonelor montane sunt:

Peste 2500m altitudine toate zonele sunt incluse în spațiul montan;

Între 1500m și 2500m altitudine sunt considerate munte doar zonele cu o pantă de peste 2° pe o rază de 3 km;

Între 1000m și 1500m , zonele trebuie să justifice una din cele două seturi de criterii pentru a fi considerată de munte; Primul dintre acestea este că panta, pe o rază de 3 km, trebuie să depășească 5°. În cazul în care panta este mai puțin abruptă decât aceasta, zona poate fi considerată încă munte dacă valorile întâlnite pe o rază de 7 km variază cel puțin cu 300 de metri;

Între 300m și 1000m, este aplicat numai criteriul potrivit căruia zonele în care se înregistrează creșteri de cel puțin 300 de metri pe o raza de 7 km sunt considerate munte;

Sub 300m, obiectivul a fost de a identifica zonele cu contraste puternice locale de topografie, cum ar fi fiordurile din Scoția și zonele mediteraneene muntoase de coastă. S‐au selectat zonele în funcție de deviația standard pozitivă. Dacă deviația standard este mai mare de 50 de metri, peisajul este suficient frământat pentru a fi considerat munte, în ciuda altitudinii sale reduse.

În proiectul GEOSPECS ‐ Geographic Specificities and Development Potentials in Europe criteriile care stau la baza delimitării spațiului montan sunt următoarele: pe de o parte condiția ca populația de la nivelul NUTS3 analizate să locuiască în spațiu montan în procent care să depășească 50%; apoi suprafața analizată să aparțină acestui spațiu în proporție care să depășească 50%. Acestor criterii li s‐au mai adăugat și următoarele condiționări. Se poate observa reiterarea acelorași criterii ca în cazul Eurostat.

Regiuni caracterizate prin:

altitudini de peste 2500 m;

altitudini cuprinse între 1500‐2500 m dar și teritorii cu o pantă minimă de 2° pe o rază de 3 km;

altitudini între 1000‐1500 m dar și teritorii cu o pantă minimă de 5° pe o rază de 3 km sau diferenţă de relief de 300 m pe o rază de 7 km;

altitudini între 300‐1000 m, dar și teritorii cu diferenţă de relief de 300 m pe o rază de 7 km;

altitudini sub 300 m cumulativ cu 50 m deviaţie faţă de teritoriile imediat învecinate din modelul altimetric.

Este de menţionat faptul că în țara nostră nu sunt situații în care acest criteriu să funcționeze.

Pentru România, delimitarea zonei montane s‐a realizat conform criteriilor geografice și este normată prin Legea muntelui, nr. 347/2004. Conform acestei legi, zonele montane sunt considerate ca fiind ,,acele zone care se caracterizează prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului şi prin creşterea apreciabilă a costurilor lucrărilor acesteia, datorate: a) existenţei unor condiţii climatice deosebit de dificile, determinate de altitudini de peste 600 m, al căror efect este scurtarea

substanţială a sezonului de vegetaţie; b) prezenţei la o altitudine mai joasă, pe cea mai mare parte a terenului agricol, a unor pante de peste 20°, prea abrupte

pentru utilizarea de maşini agricole, sau care necesită utilizarea unor echipamente costisitoare; c) combinaţiei factorilor prevăzuţi la lit. a) şi b), acolo unde dezavantajul rezultat din fiecare factor luat separat este mai puţin

acut, dar efectul cumulat al acestora are ca rezultat un dezavantaj echivalent”.

Lista localităţilor urbane şi rurale din zona montană s‐a stabilit prin Ordinul comun al ministrului MAPDR şi MAI, iar lucrarea de delimitare a fost coordonată de către ICPA (Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie) împreună cu specialişti din cadrul ANZM (Agenţia Naţională a Zonei Montane) – vezi Harta 23.11.


33

Harta 23.11. Spațiul montan definit prin Legea muntelui nr. 347/2004 Sursa: Prelucrare Marioara Rusu,Gabriel Simion, Cătălin Dărăşteanu

Prin Legea nr. 389 din 19/10/2006 pentru ratificarea Convenţiei‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003 s‐a procedat la delimitarea arealului carpatic pe criterii strict geografice legate de pante, altitudine, dar și de gradul de fragmentare a terenului (Harta 23.12).

Harta 23.12. Aria de aplicare a Convenţie‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor pe teritoriul României Sursa: Anexa Convenţiei‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor

În Harta 23.13 este reprezentată zona montană considerând UAT situate la altitudini mai mari de 600 m, dar și areale situate la altitudini cuprinse între 400 și 600m care au o pantă medie egală sau mai mare de 15% (conform criteriilor Eurostat). Autorii au intervenit asupra imaginii obținute prin aplicarea criteriilor enunțate mai sus în scopul realizării unei coerențe a spațiului montan și au exclus comunele Zalha, Gârbou, Cristolţ – jud. Sălaj, Valea Chioarului – jud. Maramureş şi Unguraş, Sânmartin – jud. Cluj), adăugând însă alte 26 UAT care figurau în spațiul montan potrivit Legii muntelui.

34


34

Harta 23.13. Delimitarea zonei montane conform Eurostat Sursa: prelucrare Marioara Rusu, Gabriel Simion, Cătălin Dărăşteanu pe baza Eurostat/GISCO‐JRC şi Ordinul nr.1019/2005

Zona montană astfel delimitată se suprapune destul de bine peste spațiul montan românesc acoperind arealul carpatic. Cadrul natural al acestui spațiu se poate caracteriza prin îmbinarea unor particularități fizice cu elemente peisagistice. Ca suprafață, zona montană ocupă aproximativ o treime din suprafața totală a României. Gradul de împădurire depășește cu puţin 70%, iar terenul agricol reprezintă circa 45% din teritoriul județelor care constituie spațiul montan. Suprafața agricolă a zonei montane reprezintă circa 22.5% din suprafața totală agricolă a țării. Din această suprafață fânețele și pășunile însumează 71,7%, arabilul 25.6%, iar pomii și viile 2.7%30.

5.3. Propunere privind delimitarea zonelor montane

Delimitarea zonei montane din prezentul studiu propune preluarea spaţiului montan conform Convenției Carpatice (Harta 23.14), cu reconsiderarea spațiului ocupat de Munții Măcin care, cel puțin din punct de vedere geologic, își conservă atributele de orogen.

Problemele spațiului montan: a) legate de condițiile fizice specifice: altitudine, climă, relief, particularitățile solului; b) izolare, accesibilitate scăzută la unități sanitare, școli, utilități publice; c) dezechilibrare a habitatelor naturale prin defrișări necontrolate; d) îmbătrânirea populației active, scăderea populației prin migrații generate, în parte, de închiderea unor unități miniere prin

pierderea ocupațiilor tradiționale.

Altitudinea are un rol important în configurarea vieții oamenilor din aceste spații. Astfel, la peste 1000 m se întâlnesc sate și cătune „risipite” cu împrejmuiri largi pentru creșterea animalelor în siguranță față de viețuitoarele sălbatice. Sub 1000 m se află însă condiții favorabile vieții și activității oamenilor ceea ce face ca o mare concentrare de așezări să se înregistreze în spațiul montan din depresiuni, de pe văi etc.31. Temperaturile medii anuale ale zonei montane au valori de la 6°C la altitudini medii şi mai puţin de ‐2°C, pe vârfurile carpatice cu peste 2000 m din masivele Bucegi, Făgăraş şi Rodnei. Temperaturi medii anuale ceva mai ridicate se întâlnesc în depresiunile intramontane, unde pot ajunge la 7,5°C, cum se înregistrează în Depresiunea Braşovului32.

30 Radu Ray și colab. 31 Radu Ray, 2007. 32 Marioara Rusu et al, 2006.


35

Harta 23.14. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, cu includerea Munţiilor Măcinului şi alte adaptări Sursa: Anexa Convenţiei‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor; adaptări dr. geogr. Liliana Guran, dr. geogr. Gheorghe Herişanu

O corelare între tipul de aşezări şi altitudine trebuie să ţină cont de diferenţele specifice ale masivelor montane în ceea ce priveşte condiţiile favorabile populării acestora. De exemplu, partea nord‐vestică a Munţilor Şureanu are temperaturi cu 1‐3oC mai ridicate (în funcţie de altitudine) şi precipitaţii mai scăzute faţă de unităţile montane vecine, datorită proceselor de foehn prezente atât la circulaţia vestică, cât şi sudică. Aceste condiţii permit locuire permanentă şi culturi agricole la altitudini de peste 1000 m. Alte condiţii favorabile ţin de: (a) legăturile lesnicioase prin intermediul reţelei hidrografice cu aşezările şi terenurile agricole din culoarele depresionare şi,

prin intermediul culmilor şi platformelor de eroziune, cu păşunile din zona montană înaltă, (b) de poziţia strategică a aşezărilor din culmile Platformei Luncanilor, relativ izolate de văile adânci şi întortochiate, dar aflate

la distanţe mici de satele din marginea depresiunii şi (c) de dispunerea în spic a văilor faţă de marginea platformelor, care permite accesul simultan spre culoarele şi căile de

comunicaţii din nord şi vest33.

Tipul şi aşezarea localităţilor din partea nord‐vestică a Munţilor Şureanu34: a) Sub 550 m: a1) Locuire densă de vale – gospodării răsfirate, în legătură cu confluenţa văilor, intersecţia căilor de comunicaţie sau

exploatările miniere sau forestiere; prezenţa terenurilor agricole este generată de terenul fertil al luncii; a2) Locuire adunată de vale

b) 550‐850 m: b1) Locuire răsfirată de vale, în legătură cu exploatări miniere sau forestiere, aşezată indiferent faţă de versanţi; b2) Locuire risipită pe versanţii însoriţi ai dealurilor, în legătură cu exploatarea agricolă a terenurilor învecinate (zone de livezi,

păşuni secundare, fâneţe) c) 850‐1150 m: Locuire risipită pe culmi şi platouri înalte (zonă de păşuni secundare şi fâneţe)

d) 1150‐1700 m: Locuire sezonieră – stâne, sălaşe (zonă de păşuni secundare)

e) 1700‐2120 m: Locuire sezonieră rară – stâne, sălaşe (zonă de păşuni şi păşuni secundare)

33 Cristian Goran, în: Quattro Design, Plan Urbanistic Zonal și Regulament Local de Urbanism Zona protejată Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia (comunele Orăştioara

de Sus, Beriu şi Boşorod, judeţul Hunedoara), beneficiar: MDRT, 2011, cap. I.2.3.2. 34 Irina Popescu‐Criveanu, în ibid., Cap. I.2.3.1.

36


36

6. Stabilirea şi delimitarea zonei costiere

6.1. Definiție ca tipologie de zonă cu specific geografic

Zona costieră este o limită între uscat și mare/ocean; stabilirea acestei limite are o componentă strict geografică și una politică.

Strict din punct de vedere geografic, zona costieră se definește ca fiind spațiul geografic care însumează apele de coastă (de suprafață și subterane), spațiul litoral (plaje, faleze) cu areale din stricta vecinătate, zone umede aflate în contact cu marea sau în imediata sa vecinătate (lacuri, gârle, grinduri).

Din punct de vedere fizico‐geografic, zona costieră românescă se împarte în sectorul nordic și cel sudic. Sectorul nordic se întinde de la Gura Musura, punct situat pe brațul Chilia, până la Capul Midia și se caracterizează printr‐o zonă joasă de țărm în care au loc acumulări de sedimente (cordoane de nisip care alcătuiesc grinduri). Pe acest sector, procesele actuale de modelare se fac resimțite destul de intens prin înaintări (procesele de eroziune sunt predominante) și retrageri (fenomenele de acumulare sunt evidente) ale liniei țărmului cu efecte asupra Rezervației Delta Dunării. Retragerile din dreptul lacurilor Roșu și Roșuleț (17,5m/an) și cele din dreptul lacului Sinoie (10‐12 m/an) determină o pierdere de circa 500 ha.

Sectorul sudic este caracterizat prin prezența unor faleze calcaroase (constituite din calcare lumașelice acoperite de loess și solul cu o componentă pregnant carbonatică) cu înălțimi de la 3m la 35m. Acest sector se regăsește de la Capul Midia până la Vama Veche. Procesele erozive sunt destul de intense pe acest sector, ceea ce a determinat punerea în pericol a plajelor de pe sectorul românesc prin diminuarea suprafețelor ocupate cu nisip, în câțiva ani de la 25m până la 40m.

Cauzele care determină evoluția liniei țărmului sunt de natură climatică, tectonică și antropică. Cauzele climatice și tectonice se înscriu în tendința globală de evoluție a climei și în manifestările Oceanului Planetar. Cauzele antropice sunt cele care au avut un rol ingrat și important în schimbarea configurației liniei țărmului românesc. O primă cauză a reprezentat‐o construirea, cu ani în urmă, a unor diguri perpendiculare pe linia țărmului, rolul acestora fiind de a diminua acțiunea mecanică a valurilor. S‐a constatat, în timp, schimbarea cursului curenților marini, ceea ce a avut un efect direct asupra proceselor de acumulare și abraziune. Tot ca o cauză antropică se poate înscrie și diminuarea cantității de sedimente transportate de Dunăre prin realizarea unor lucrări de ameliorare a cursurilor de apă, cu efect asupra reducerii sedimentelor transportate.

6.1. Criterii de delimitare a zonei costiere

În recomandarea HELCOM15/1 a Convenției de la Helsinki (din 1992) adoptată în 1994 și reluată de HELCOM 34/2013, se recomandă țărilor participante ca o bandă de teren de lățime de la 100 la 300m de la linia țărmului să fie supusă unei protecții speciale; pentru o distanță de de cel puțin 3km de la linia țărmului se apreciază necesitatea analizării tuturor proiectelor privind construcții și orice lucrări ce pot duce la modificarea permanentă a peisajului, cu impact negativ asupra mediului.

Proiectul ESPON‐GEOSPECS privind zonele cu specific geografic a încercat să stabilească criterii de delimitare a zonelor costiere punând în acord criteriile utilizate, în general, de diferite state care au deschidere la mare/ocean. S‐a constatat că percepțiile cu privire la lățimea zonei costiere (stabilită în km), de la țărm spre spațiul terestru, au variat ca urmare a elementelor care caracterizau fiecare zonă sau a scopului pentru care erau destinate: transport, pescuit, areale destinate conservării naturii, turism etc. S‐au încercat și delimitări în funcție de numărul de locuitori ai unității teritoriale considerate, caz în care s‐au considerat regiunile de coastă, cele cu o pondere scăzută a populației; regiunile de coastă cu o pondere medie a populației de pe coastă; regiunile de coastă cu o pondere ridicată a populației de pe coastă și regiunile de coastă cu o pondere foarte mare a populației de pe coastă. Definirea zonelor costiere a trebuit să penduleze între aspectele fizice, elementele politice, dar și din perspectiva socio‐economică. Deși criteriile de delimitare au fost foarte variate, a existat un consens în aprecierea faptului că impactul activităților din zonele costiere asupra mediului este semnifictativ (tipurile de activități, aglomerările fie și sezoniere sunt tot atâția factori perturbatori). Indiferent de modul în care se delimitează zona costieră a unui stat, este importantă politica privind buna gestionare a spațiului respectiv. Eurostat, în 2010, a utilizat NUTS3 pentru caracterizarea zonei costiere și a definit‐o ca fiind o regiune de frontieră maritimă unde mai mult de jumătate din populație se află în arealul de 50 km de mare. Această abordare a generat problema zonelor costiere slab populate. S‐a mai propus extinderea spre mare dar și spre uscat de la limita țărmului cu același număr de metri, abordare criticabilă prin importanța care trebuie acordată comunităților locale și dezvoltării socio‐economice a zonei.

S‐a considerat că distanța comunităților individuale până la coastă este un criteriu relevant.

GEOSPECS nu a încercat să stabilească un criteriu rigid ci, dimpotrivă, să identifice intervale de mobilitate în acord cu particularitățile costiere. S‐a stabilit media distanță‐timp pe un grid cu ochiul de 1x1km, calculată la nivel de LAU2. S‐a realizat o hartă în care este considerată distanța în funcție de timpul necesar pentru a atinge țărmul (cu două praguri de timp: de până la 45 min și până la 90 min).


37

Harta 23.15. Harta zonei costiere a României, conform PATZ Zona costieră a României Sursa: PATZ Zona Costieră a României

6.2. Delimitarea zonei costiere

Legislația națională privind zonele costiere se rezumă la Legea 280/2003 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere. Potrivit actelor normative, delimitarea zonei costiere trebuie să se realizeze prin planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism, prin grija autorităţilor publice locale. În scopul delimitării zonei costiere şi stabilirii măsurilor pentru protecţia mediului zonei costiere, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor şi autoritatea publică centrală pentru agricultură, alimentaţie şi păduri, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale şi a Statului Major al Forţelor Navale, vor clasifica zona costieră în zone funcţionale pe baza unor criterii omogene de utilizare şi de gestiune a spaţiului, în proiectul Metodologie privind elaborarea şi conţinutul cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru zonele costiere.

Prin Planul de amenajare a teritoriului zonal – Zona Costieră a Mării Negre35 s‐au fixat câteva criterii majore de delimitare a zonei costiere:

Factori fizico‐geografici: prezența plajelor, a grindurilor şi a cordoanelor litorale, a lagunelor marine, limanelor fluvio‐marine; influenţa factorilor climatici, hidrografia subterană şi de suprafaţă, răspândirea vegetaţiei şi faunei caracteristice;

Factori socio‐economici: dependența economică a unor localități rurale sau urbane de litoral: activităţi portuare, circulaţia mărfurilor, depozitare, pescuit şi prelucrarea peştelui, turism, cure terapeutice etc.;

Izocrona de 30’ pentru mijloacele de transport în comun pe căi rutiere şi feroviare, izocrona de 30’ pentru autoturisme pe căile rutiere principale;

sistemele zonale de alimentare cu apă, utilizarea în comun a unor resurse energetice majore şi a rampelor de depozitare a deşeurilor.

Limita zonei costiere pentru sectorul nordic al litoralului românesc a fost determinată pe criterii naturale, funcționale și socio‐economice, iar pentru zona de sud s‐au luat în calcul criterii funcționale și socio‐economice. S‐a fixat limita maximă în lungul axului est‐vest Cernavodă‐Medgidia‐Constanţa acolo unde accesul se face atât pe autostradă cât și pe drumuri naționale și județene, cale ferată, dar și canalul Dunărea‐Marea Neagră (limita a fost menținută la nivelul orașului). În urma analizei realizate au rezultat 42 de UATB care alcătuiesc zona costieră a României.

Se consideră această abordare convenabilă (Harta 23.15).

35 INCDCUDTD „URBAN‐INCERC”, Contract nr 394/2009, beneficiar: MDTR. Vezi http://www.mdrt.ro.

38


38

7. Zone în transformare sau zone în declin

Procesul de industrializare care a caracterizat și încă mai definește Europa s‐a bazat pe procesarea materiilor prime, fie că era vorba de minereuri, de lemn, de petrol sau de cărbune. Din acest motiv, industria extractivă are un rol aparte în economia câtorva țări din Uniunea Europeană. Exploatarea resurselor naturale a imprimat un model de protecție socială generos, fapt ce s‐a resimțit pe areale mult mai largi. În toată Europa s‐a înregistrat, în decursul timpului, un exod dinspre zonele puțin industrializate spre zonele industrializate sau zone unde oferta locurilor de muncă era generoasă.

Regiunile care dețin materii prime și permit o dezvoltare a industriei, în principal extractive se pot grupa astfel:

Silezia superioară ‐ extinsă predominant în sudul Poloniei, dar şi în Nord‐Estul Cehiei, având ca element motor bogatele resurse de cărbune superior şi tradiţia industriei textile. Dominantă este în prezent industria siderurgică şi construcţiile mecanice;

Regiunea industrială Ruhr‐Rin ‐ una dintre concentrările industriale vechi din lume. Bazându‐se pe o tradiţie meşteşugărească şi având toate atuurile posibile pentru dezvoltare industrială (potenţial uman, căi de comunicaţii, resurse naturale, capital), regiunea s‐a dezvoltat în jurul industriei siderurgice;

Regiunea pariziană ‐ principala concentrare de tip urban‐industrial din Franţa, are avantajul centralizării îndelungate a acestui stat în jurul capitalei. Profilul industrial este complex, putându‐se totuşi remarca construcţia de automobile, industria farmaceutică şi cosmetică, industria modei, la care se adaugă industriile de vârf;

Regiunea londoneză ‐ în prezent este cea mai dinamică regiune industrială a Marii Britanii;

Midlands ‐ cea mai veche regiune industrială, dezvoltată pe baza resurselor de cărbuni şi de minereu de fier, la care se adaugă creşterea tradiţională a oilor, care asigurau materia primă unei industrii textile dezvoltate.

În timp, extragerea mineralelor intră într‐o fază de declin, economia globală detemină perimarea unor ramuri industriale, ceea ce determină intrarea în declin a unor regiuni întregi în cazul în care nu se poate realiza o reconversie economică.

Studiile europene clasifică zonele industriale astfel:

Zone cu ramuri industriale a căror importanță scade;

Zone cu ramuri industriale în dezvoltare;

Zone care înregistrează o reconversie economică

Industrializarea României s‐a realizat în etape:

Industrializarea a început din momentul dezvoltării României moderne: mineritul și industria petrolieră (stimulată și de capital străin) au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în anii 1920. Creșteri s‐au înregistrat și la producția bunurilor manufacturiere;

A urmat o scădere dramatică datorată crizei din anii 1930 (șomajul, pe fondul închiderii sau restrângerii activităților)36;

Avântul economic al anilor 1934‐1938 a determinat dublarea producției industriale. Industria metalurgică, extracția cărbunelui, industria petrolieră marcau producții foarte bune pentru susținerea cărora guvernul din acea vreme a acceptat realizarea monopolului care permitea industriei românești să își definească rolul în economia națională. În industria grea erau competitive pe plan european doar Uzinele Malaxa și Oțelăriile de la Reșița. Se dezvoltă acum și industria alimentară, cea textilă și cea chimică. Problema acelor ani era legată de capacitatea de absorbție a producției pe piața internă: sărăcia afecta un număr mare al populației și produsele cumpărate pe piața internă nu stimulau producția;

Perioada de după război a demarat cu o reorganizare de esență a economiei românești, prin naționalizarea unităților industriale, de exemplu: Uzinele Malaxa au devenit „23 August”, Fabrica de Piele Frații Renner & Co din Cluj a devenit "Fabrica de Pielărie și încălțăminte Cluj”. Uzina Republica (producătoare de țevi pentru industria petrolieră) era construită și aparținea industriașului Malaxa;

După 1975 s‐a trecut la o răspândire cvasiuniformă a unităților economice pe teritoriul țării, s‐a încercat o egalizare a dezvoltării în teritoriu. Industria trebuia legată cât de cât de tradiția locală și de potențialul de materii prime. Anterior anului 1990, industrializarea țării a determinat dezvoltarea unor localități sau zone care erau dependente de locurile de muncă din unitățile economice existente.

În România, procesele de restructurare economică de după 1990 au avut un impact direct social și economic. Argumentul unei industrii nerentabile a făcut ca o parte din activele economice să falimenteze și să se transforme în clădiri în paragină. Un prim pas în declinul industrial l‐a reprezentat industria de prelucrare, industrie energofagă, supradimensionată, cu productivitea scăzută, cu prețuri necompetitive, care a pierdut piețe tradiționale de desfacere și care ar fi presupus costuri mult prea mari pentru retehnologizare. Practic toate regiunile țării au suferit procesul de dezindustrializare. În primii 10 ani după Revoluție numărul persoanelor care lucrau în industrie a scăzut cu circa 44% și, așa cum industrializarea a încercat să uniformizeze economic țara, tot așa și procesul de dezindustrializare s‐a realizat destul de uniform afectând toate regiunile țării.

Pe fondul acestui declin industrial au fost create regimuri speciale pentru zonele defavorizate – încercări de susținere economică a zonelor respective.

36 Sorin Radu, Introducere in istoria contemporana a Romaniei http://blogosfera.piatza.net/industria‐romaneasca‐in‐perioada‐interbelica/


39

Prin OUG nr. 24 din 30 sept. 1998 s‐a definit zona defavorizată ca un spațiu geografic, delimitat teritorial, care trebuie să îndeplinească unele criterii clare:

Să dețină spații productive monoindustriale care să mobilizeze cel puțin 50% din populația activă;

Să reprezinte zone miniere care au fost restructurate, personalul minier disponibilizat depășind 25%;

S‐au efectuat concedieri colective ca urmare a restructurării sau privatizării unor agenți economici ceea ce a determinat intrarea în șomaj a peste 25% dintre angajații cu domiciliu în zona respectivă;

Rrata șomajului depășește cu 30% media existentă la nivel național;

Sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicații și infrastructura este slab dezvoltată.

Constituirea zonelor defavorizate se face prin demersurile autorităților administrative locale sau prin colaborarea acestora în cazul în care o zonă defavorizată aparține teritoriului mai multor unități administrativ‐teritoriale. La art. 3 se precizează faptul că declararea și delimitarea se face în baza unei hotărâri a Guvernului, la propunerea Consiliului Național pentru Dezvoltare Regională. Aplicarea acestui act normativ se face prin precizările apărute în Hotărârea de Guvern nr. 525/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.

Analiza situației reale a impus redimensionarea criteriilor de delimitare a zonelor defavorizate și astfel s‐a impus Ordonanța de Urgență nr 75/2000 privind modificarea OUG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate. La art. 1 se definește zona defavorizată astfel: „(1) Zonele defavorizate, în ințelesul prezentei ordonanțe de urgență, reprezintă arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele conditii: a) ponderea șomerilor în totalul resurselor de muncă ale zonei să fie de cel puțin trei ori mai mare decât ponderea șomerilor în totalul resurselor de muncă la nivel național, în ultimele 3 luni care preced luna întocmirii documentației de declarare a zonei defavorizate; b) sunt zone izolate lipsite de mijloace de comunicație, iar infrastructura este slab dezvoltată.”

În Carta Verde a coeziunii teritoriale (1998) se menționează implicarea în trecut a organizării comuniste în dezvoltarea industrială și în menținerea artificială a unor unități industriale, precum și dificultatea pe care o întâmpină acum aceste zone în adaptarea la economia de piață. Un exemplu mult discutat ar putea fi cel al construcției termocentralei electrice de la Anina cu scopul de a utiliza șisturile argiloase din vecinătate care, deși aveau un randament caloric mic, erau destul de ușor de exploatat și mai ales de transportat. Construcția a început în 1976, a inceput să funcționeze ca termocentrală în 1984 și a încetat activitatea în 1988. Investitorul care a achiziționat construcția, după 1990, a câștigat din vinderea construcției la fier vechi. Ar fi de discutat reorientarea politicii energetice spre exploatarea gazelor de șist și de aici necesitatea unei analize complexe în luarea deciziilor strategice.

În Planul Național de Dezvoltare 2000‐2002, sunt definite trei tipuri de zone prioritare care necesită o analiză mai atentă și planuri de dezvoltare bine elaborate:

Zonele tradițional sub‐dezvoltate: ele se caracterizează prin șomaj ridicat pe fondul unei ocupări principale a populației active în agricultură; în aceste zone se înregistrează și o rată de creștere a populației negative (fie pe fondul unor valori ridicate ale mortalității infantile fie ca urmare a migrației – sau cumulate cauzele). Localizarea acestor tipuri de zone se face în regiunea de nord‐est, în regiunea de sud, în cea de sud‐vest și în cea de nord‐vest.

Zone în declin industrial, caracterizate de o scădere a locurilor de muncă în industrie (cu afectarea industriei miniere și a celei de prelucrare a metalelor și nemetalelor). De regulă sunt zone care mai beneficiază de o infrastructură rutieră bună. Problemele sociale și economice sunt destul de mari și sunt destule areale în țară care pot fi incluse în această categorie (Valea Jiului, Maramureș etc.).

Zone cu structuri economice fragile: localitățile monoindustriale care au atras, în timp, forță de muncă din zone mai îndepărtate. Desființarea, restructurarea sau privatizarea acestor unități industriale generează probleme sociale grave. Riscul reacției sociale (a se vedea OLTCHIM) poate să paralizeze orice măsură eficientă. Starea de nemulțumire este amplificată și de gradul de sărăcire a locuitorilor din aceste zone.

S‐au identificat 11 zone care reprezintă concentrări de localități care au un nivel al șomajului ridicat, au intreprinderi falimentare, au probleme cu mediul,dar nu sunt lipsite de potențial economic (Legea nr. 399/2001):

Zona industrială a Moldovei de Nord‐Est;

Zona de industrie complexă a Moldovei Central‐Vestice;

Zona industrială a Subcarpaților de curbură;

Zona industrială și de servicii a Dunării de Jos;

Zona industrială a Subcarpaților Munteniei;

Zona industrială a Olteniei Centrale;

Zona industrială a Podișului Mehedinți;

Zona industrială a Banatului de Sud și a Bazinului Petroșani;

Zona industrial‐extractivă a Munților Apuseni;

Zona de industrie extractivă a Maramureșului și de industrie predominant ușoară a Transilvaniei de Nord;

Zona de industrie complexă a Transilvaniei Centrale.

40


40

Analiza modificărilor înregistrate în industria românească, în raport cu alte sectoare ale economiei, relevă că s‐a realizat o scădere importantă a lucrătorilor din industrie, ca urmare a restructurărilor și închiderii multor unități industriale, fenomen care s‐a manifestat pregnant până în 2000. În Graficul 23.5 este prezentată evoluția numărului de angajați în patru domenii economice – agricultură, industrie, construcții și servicii. Reprezentarea s‐a făcut pe procente din populația angajată și la nivelul anilor 2002, 2005 cu extindere spre 2013. Tendința generală este de creștere a lucrătorilor în servicii. Serviciile ocupă un segment important al economiei, dar ele nu pot să relanseze o zonă în declin. Se poate observa că tendința este ca jumătate din populația ocupată să se regăsească în servicii.

Grafic 23.5. –Procent din populația angajată, pe sectoare de activitate Sursa: Raportul Național al Dezvoltării Umane, 2007.

În Studiul 15. Reţeaua de localităţi a fost realizată o analiză a structurii cifrei de afaceri a unităţilor economice la nivelul UAT şi a numărului acestora după sectoarele economice, care evidenţiază ponderea şi distribuţia teritorială a UAT caracterizate de diferite combinaţii de activităţi. Concluzia acestei analize este foarte slaba reprezentare a UAT caracterizate de activităţi din sectoarele primar şi secundar, reflectate în cifre de afaceri, ceea ce confirmă declinul activităţilor productive şi economia agricolă de subzistenţă, aceste tendinţe caracterizând teritoriul naţional, cu foarte slabe nuanţe teritoriale37.

Astfel, în ceea ce priveşte mediul urban, se remarcă prezenţa a 235 orașe polifuncționale (73.4% din numărul total de orașe) și 85 orașe monofuncționale (26.6% din numărul total de orașe), din care 18 orașe cu profil secundar (5.6% din numărul total de orașe) și 67 orașe cu profil terţiar (20.9% din numărul total de orașe). Pe de altă parte, UAT rurale cu profil monofuncţional în sectorul primar şi secundar sunt puţin numeroase faţă de cele cu profil monofuncţional în sectorul terţiar dat de cifra de afaceri.

Pe de altă parte, analiza a permis nuanţarea problemelor referitoare la oraşele monofuncţionale şi prezentarea unor studii complementare; coroborarea acestora cu studii referitoare la veniturile populaţiei şi cu alte elemente de ordin social vor putea conduce la stabilirea zonelor în transformare sau în declin.

Activitatea din industrie a fost susținută prin emiterea unui număr destul de mare de acte normative care trebuia să creioneze soluții pentru diferite sectoare. În acest sens se pot menționa:

Hotărârea nr 55/2005 privind aprobarea Staregiei de restructurare a industriei siderurgice din România;

HG 1297/2001: Strategia de dezvoltare a industriei mașinilor și aparatelor de uz casnic pe termen mediu și lung 2001‐2010;

Strategia de dezvoltare a industriei de aparatură și instrumente medicale din România pe perioada 2001‐2010;

Strategia de export privind produsele petroliere, anvelopele și masele plastice și îngrășămintele;

Strategia de dezvoltare a industriei textile, confecțiilor, pielăriei și încălțămintei;

Strategia de dezvoltare a industriei mobilei, produselor de lemn, celulozei și hârtiei, având în vedere utilizarea mai eficientă a resurselor de lemn pentru creșterea competitivității sectorului 2005‐2008;

Strategia industriei sticlăriei;

HG nr. 1470/2004 ‐ Strategia națională de gestionare a deșeurilor și Planul Național de gestionare a deșeurilor;

Strategia industriei electrotehnice, electronice și mecanicii fine pentru dezvoltarea producției cu valoare adăugată mare.

Acestor categorii li se alătură alte zonări destinate sprijinirii situaţiilor speciale în teritoriu, astfel încât zonele cu măsuri speciale stabilite prin legislaţia naţională sunt prezentate sintetic în paginile următoare.

37 O analiză a modificării structurii activităţilor la nivel judeţean între 1992 şi 2012 este prezentată în Studiul 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale


41

Harta 23.16. Zone defavorizate active şi stinse (2013) şi zone libere. Sursa: PNDR, legislație declarare zone libere

Harta 23.17. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001

42


42

Zone defavorizate (agricol), foste zone defavorizate şi zone economice speciale declarate prin acte normative 1. Zone defavorizate (agricol) ZMD ‐ Zona Montană Defavorizată Cf. OMADR 355/2007, care preia Regulamentul (CE) 1257/1999, zonele montane defavorizate sunt acele zone, delimitate la nivel de

UAT, care se caracterizează prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului şi prin creşterea apreciabilă a costurilor lucrărilor acestuia, datorate: a) existenţei unor altitudini medii de peste 600 m, care determină condiţii climatice deosebit de dificile, al căror efect este scurtarea substanţială a sezonului de vegetaţie; sau b) prezenţei la o altitudine medie între 400 şi 600 m, care determină condiţii climatice dificile, a unor pante medii de peste 15%, care fac imposibilă mecanizarea sau necesită utilizarea unor echipamente specifice costisitoare. Delimitarea la nivel de UAT, potrivit criteriilor stabilite, s‐a realizat pe baza suprapunerii hărţii conţinând limitele unităţilor administrativ‐teritoriale cu harta conţinând modelul digital al terenului (DTM). Au fost încadrate în această categorie UAT (cca 30% din teritoriul României, cca 11% din populaţia României)

ZDS ‐ Zona Defavorizată de condiţii naturale specifice Cf. Anexa IV a PNDR, care preia Regulamentul (CE) 1257/1999: Zonele Defavorizate de Condiţii Naturale Specifice ‐ ZDS (Art. 20 al Regulamentului

(CE) 1257/1999) sunt alcătuite din acele unităţi administrativ‐teritoriale care formează suprafeţe continue compuse din cel puţin 3 UAT şi care în mod cumulativ şi ponderat cu suprafeţele deţinute de aceste UAT au o nota de bonitare a terenurilor agricole de până la valoarea de 28 (80% din valoarea medie naţională). De asemenea, UAT din aceste zone nu trebuie să aibă în mod individual note de bonitare mai mari de valoarea 30. Limitele zonelor defavorizate de condiţii naturale specifice sunt acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) ce aparţin de UAT incluse în aceste zone. Au fost încadrate în această categorie 293 UAT (cca 10% din teritoriul României, cca 8% din populaţia României).

ZSD ‐ Zona Semnificativ defavorizată Cf. Anexa IV a PNDR, care preia Regulamentul (CE) 1257/1999: Pentru desemnarea zonei semnificativ defavorizate s‐au luat în studiu unităţile

administrativ teritoriale care se suprapun în totalitate sau parţial cu Rezervaţia Biosferei “Delta Dunarii”. În această zonă nota de bonitare medie nu este mai mare de 16 ‐ reprezentând 46 % din valoarea medie ponderată (35) a notelor de bonitare a terenurilor agricole din România. Limitele acestor unităţi administrativ ‐ teritoriale sunt acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) ce aparţin de aceste UAT. De asemenea, pentru a răspunde cerinţelor Art. 19 din Regulamentul (CE) 1257/1999 au fost calculate densitatea populaţiei şi nivelul de dependenţă a populaţiei faţă de activităţile agricole din zona semnificativ defavorizată. Rezultatele indică faptul că densitatea populaţiei are o valoare de 28,7 locuitori/km

2 – ceea ce înseamnă 31,5% din media densităţii populaţiei României, şi că cca. 40 % din populaţie este dependentă de

activităţile agricole. Au fost încadrate în această categorie 24 UAT (cca 2.5% din teritoriul României, cca 0.75% din populaţia României)

2. Foste zone defavorizate (regim juridic stins) Zona Minieră Valea Jiului Cf. HG 992/1998, care a acţionat 10 ani. Astăzi, regimul juridic apecial al acestor zone nu mai este activ

Alte zone Cf. mai multor acte normative. Astăzi, regimul juridic apecial al acestor zone (în număr de 38)nu mai este activ

3. Zone economice speciale Zone prioritare de restructurare industrială Cf. Legii nr. 366/2001, 11 concentrări de localități care au un nivel al șomajului ridicat, au intreprinderi falimentare, au probleme cu mediul dar nu

sunt lipsite de potențial economic (vezi Harta 23.17)

Zona Valea Jiului OUG 36/2004; HG 646/2002. Municipiile Petroşani, Vulcan, Lupeni; oraşele Petrila, Uricani, Aninoasa

Zona Munţilor Apuseni Cf. Legii 33/ 1996; OG 27/1996; HG 323/1996

Zona costieră Cf. OUG 202/2002, aprobată prin Legea 280/2003. Zona costieră reprezintă spaţiul geografic care include apele de coastă de suprafaţă şi subterane,

litoralul, terenurile adiacente, inclusiv apele de suprafaţă şi subterane ale acestora, insulele şi lacurile sărate, zonele umede în contact cu marea, plaja şi faleza. Trebuie delimitată de autorităţile locale prin documentaţii de U+AT; vezi şi PUZ Zona Costieră (MDRT)

RBDD Delimitare RBDD cf. L 82/1993; OG 27/1996; OG 127/2010; HG 1066/2012.

Staţiuni turistice ‐ de interes naţional şi de interes local Conform HG. 852/2008, anexa 5 actualizată 2012: Stațiunea turistică de interes național sau local este, după caz, localitatea ori partea unei localități

care dispune de resurse naturale şi antropice și care îndeplinește criterii specifice (stabilite prin HG. 852/2008). Atestarea ca stațiune turistică nu schimbă rangul localității stabilit în condițiile legii. Stațiunile turistice atestate sunt 89 (41 stațiuni turistice de interes național și 48 stațiuni turistice de interes local).

Staţiuni climatice şi balneoclimatice, staţiuni climatice şi staţiuni balneoclimatice Cf. OG 109/2000; HOTĂRÂRE Nr. 1.016 din 12 octombrie 2011: a) prin staţiune balneară se înţelege localitatea sau/şi arealul care dispune de resurse

de substanţe minerale, ştiinţific dovedite şi tradiţional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalaţii specifice pentru cură şi care are o organizare ce permite acordarea asistenţei medicale balneare în condiţii corespunzătoare; b) prin staţiune climatică se înţelege localitatea sau/şi arealul situat în zone cu factori climatici benefici şi care are condiţii pentru asigurarea menţinerii şi ameliorării sănătăţii şi/sau a capacităţii de muncă, precum şi a odihnei şi reconfortării; c) prin staţiune balneoclimatică se înţelege localitatea sau/şi arealul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la lit. a) şi b). Au fost stabilite 41 staţiuni de interes naţional şi 48 staţiuni de interes local.

Zone libere – Sulina, Constanţa Sud ‐ Basarabi, Galaţi, Brăila, Giurgiu, Curtici‐Arad Cf. Legii nr. 84/1992: Sulina (100,89 ha), cf. HG 156/1993; Constanţa Sud (134,6 ha) şi Basarabi (11,4 ha), cu administraţie unică, cf. HG 410/1993, HG

191/1997, HG 788/1997; Galaţi (136,98 ha), cf. HG 190/1994; Brăila (110,6 ha), cf. HG 330/1994, HG 478/1999, HG 535/2000; Giurgiu (262,81 ha), cf. HG 336/1998, HG 778/1996, HG 336/1998, HG 1295/2000; Curtici (75 ha) şi Arad (15 ha), cf. HG 449/1999, HG 824/1999 – Vezi Harta 23.16.

Definiţiile reţinute în vederea utilizării în palierul operaţional al studiului, pentru zonele în transformare sau declin – fără definiţii legale – trimit la zone cu deficienţă de structură, fie din pricina declinului activităţilor extractive sau industriale, fie din supraaglomerarea specifică procesului de tranziţie rural‐urban; criteriile de stabilire a acestor zone sunt fluctuante, problema necesitând studii specifice.


43

III.1.2. Analiza particularităţilor şi a gradului de vulnerabilitate al ZSG

III.1.2.a. Urban‐rural

O analiză la nivelul anului 2012 duce la concluzia că sunt numeroase comune cu o populaţie care depăşeşte 10.000 locuitori. Multe comune din cele figurate în Graficul 23.6, deși au două sau trei sate, concentrează numărul mare de locuitori în satul reşedinţă de comună (care, de cele mai multe ori, se află în sfera de influență a unui municipiu).

O creștere importantă a numărului de locuitori se înregistrează în cazul comunei Miroslava (jud. Iaşi) care, după 1992 a cunoscut o creștere spectaculoasă, similară comunelor Cumpăna și Valul lui Traian (situate în vecinătatea orașului Constanța – în zona metropolitană). O situație asemănătoare se înregistrează în cazul comunei Florești care și‐a triplat populația (se află în zona metropolitană Cluj). Se poate constata evoluția așezărilor rurale din vecinătatea marilor orașe care, deși nu vor avea o industrie proprie, vor suplini cu navetismul accesul la locuri de muncă, altele decât cele din agricultură. O altă constatare este legată de faptul că sunt o serie de orașe care și‐au pierdut atributele de orașe (numărul de locuitori, activităţile, calitatea şi cantitatea dotărilor urbane etc.), figurând în continuare cu acest statut.

Grafic 23.6. Evoluția populației în UAT rurale peste 10.000 locuitori Sursa: INS

O particularitate o prezintă orașul Rovinari, oraș unde activitatea principală este una minieră și, deși este un oraș de mici dimensiuni (cu o populație redusă) are un potențial demografic bun (Vîrdol Amalia, 2008).

Societatea Academică din România, în colaborare cu Siemens, a realizat un studiu privind situația orașelor care, din diferite considerente, nu mai au funcție de oraș. Un exemplu, în acest caz, este orașul Zimnicea. Deși este un oraș vechi, cu încărcătură istorică, puternic industrializat în perioada comunistă (fabrică de ţevi sudate, de mobilă, prefabricate de beton, de textile, fabrică de zahă, agricultură și zootehnie), „supraviețuitor” al cutremurului din 1977 în urma căruia mai mult de 80% din construcții au fost dărâmate și reclădite, a fost marcat de intrarea în faliment a industriei locale. Populația a optat pentru migrație în țări precum Spania, Italia, fapt ce a dus la o reducere importantă a numărului de locuitori (Graficul 23.7.). Scăderea populației de la peste 17 000 de locuitori la sub 15 000 locuitori, pe fondul unei sărăciri a populației din localitate, face ca localitatea să piardă competiția cu statutul de oraș.

Grafic 23.7 – Populatia orașului Zimnicea

44


44

Harta 23.18. UAT rurale după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate comunele cu o populaţie de peste 8000, respectiv 10000 locuitori.

O mare problemă a localităților urbane este faptul că nu pot oferi locuitorilor lor utilitățile firești spațiului respectiv. Dacă aprovizionarea cu apă nu mai este o problemă decât în cazuri izolate, canalizarea tinde să devină o problemă perpetuată, pe de o parte din cauza costurilor relativ ridicate, pe de altă parte pentru că nu a existat o prioritate reală în activitatea autorităților locale. O altă problemă este cea privitoare la deşeuri, strategia privind dezvoltarea durabilă a României dă termene scurte pentru rezolvarea, la nivelul orașelor, a problemelor legate de colectarea deșeurilor și mai ales depozitarea și tratarea acestora.

Preocuparea pentru dezvoltarea durabilă a aşezărilor rurale, în ţara noastră, este una de dată recentă. Pentru perioada 2007‐2013 s‐a elaborat o strategie care include şi politica de dezvoltare rurală. Printre obiectivele stabilite se află şi ameliorarea mediului, a calităţii vieţii şi încurajarea diversificării economiei rurale; astfel, dezvoltarea durabilă devine o preocupare majoră la nivelul localităţilor, în îmbunătăţirea calităţii vieţii şi eradicarea sărăciei.

Pentru a se atinge acest scop trebuie investit în: capitalul uman (locuitorii trebuie să dobândească abilităţi, să dea dovadă de creativitate, să exploateze capacitatea de adaptare); infrastructură – facilitarea legăturilor cu centrele economice şi culturale permit dezvoltarea acestor zone; capital social (în care ar trebui să se regăsească structurile de guvernare şi instituţii decizionale care să fie mai aproape de problemele existente în mediile rurale); capitalul natural (aer, apă, păduri, peisaje) care trebuie pus în valoare şi protejat; conservarea şi protejarea mediului ca element urgent necesar a fi luat în calcul în politicile locale. Problema este tratată în detaliu în Studiul 19. Noile legături urban‐rural şi dezvoltarea locală.


45

Harta 23.19. UAT urbane după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate oraşele cu o populaţie de sub 5000, respectiv 10000 locuitori

III.1.2.b. Zone metropolitane

O preocupare, în analiza zonelor metropolitane, ar fi cea legată de gradul de impact (și tipul de impact) pe care îl are această nouă structură organizatorică asupra mediului. Dezvoltarea durabilă nu se poate concepe decât prin prisma unei conservări a mediului, nu a mediului actual poluat, ci o revenire la un mediu cât mai puțin agresat și apoi conservarea acelei stări.

Există mai multe riscuri care derivă din acțiunile antropice. Problema care s‐ar putea agrava, în procesul de metropolizare, este cea legată de deșeuri. Legislația în domeniu este bogată şi bine realizată, dar realitățile din teren sunt departe de imaginea conturată de aplicarea literei legii. Un aspect pozitiv poate fi considerat gradul mare de colectare a deșeurilor. Procentul declarat este de 100% ceea ce este încurajator din perspectiva controlului acestor deșeuri. Aspectul negativ constă în gradul redus de selectare în cadrul deşeurilor colectate, procentul optimist nedepăşind 25%.

Urbanizarea și societatea de consum au favorizat creșterea aproape exponențială a cantității de deșeuri. Depozitarea se realizează în gropi de gunoi (pentru deşeuri menajere), parcuri auto (pentru mașinile scoase din uz), maluri de râuri, de lacuri, liziere de pădure (pentru deșeuri rezultate din demolari‐construcții). Conform normelor, toate gropile de gunoi ar trebui sa fie ecologice, dar numai trei (pentru Bucureşti și vecinătatea sa) îndeplinesc acest criteriu. Peste 30 de gropi de gunoi sunt neaprobate și neadministrate, amplasarea lor făcându‐se pe arealul care ar corespunde zonei metropolitane Bucureşti (sursa: Raport privind starea mediului‐2002. Plan de amenajare a teritoriului județului Ilfov).

Un impact negativ asupra mediului îl are și scoaterea din terenul agricol și introducerea în intravilan a unor suprafețe întinse de teren. Dezvoltarea din vecinatatea unui centru urban puternic determină pe locuitorii din mediul rural să se îndepărteze de principala lor activitate (grea pentru că este realizată rudimentar și costisitoare fără a presupune un profit). Mirajul schimbării structurii populației se transferă și asupra mediului ocupațional. Dezvoltarea exagerată a serviciilor este un aspect care începe să se contureze, în detrimentul activităților cu adevărat productive. Scad suprafețele destinate culturilor agricole, dar se reduc și suprafetele înverzite (păduri, izlazuri) pentru a face loc noilor construcții și noilor locuitori care aduc un flux de urbanizare prin obiceiul de a consuma și a produce deșeuri în detrimentul influenței pozitive (de exemplu, aspecte culturale) așteptate.

Tot impact negativ, asociat cumva celui descris mai sus, este cel legat de utilizarea pe scară largă a pesticidelor. Dorința unui profit facil şi rapid, îi determină pe mulți locuitori din mediul rural să utilizeze pesticide, ierbicide şi îngrășăminte chimice, uneori în exces. Efectul este poluarea cursurilor de apă (de suprafață dar și subterane, la nivelul primului acvifer, cel puțin).

46


46

Se consideră că introducerea în definiție a conexiunii cu dezvoltarea durabilă ar avea drept scop reliefarea importanței care trebuie acordată modului în care un astfel de areal aglomerat se va dezvolta. Pe de o parte, există teama unei inechități în dezvoltare. Așezarea urbană care polarizează zona metropolitană va fi prima care va beneficia de un plus de dezvoltare dacă centrul de conducere, organizatoric va fi doar la acest nivel. Prin contrast, așezări urbane de mai mici dimensiuni, care vor aspira să fie incluse în zona metropolitană, vor plăti un preț mult prea mare și vor intra într‐un con de umbra a marelui urban. Așezările rurale din vecinatatea centrului urban vor dobândi un plus de valoare dacă vor deveni interesante pentru locuitorii din mediul urban, prin deplasarea reşedinţei, într‐un proces de gentrificare conștientizat sau nu.

Așezările rurale excentrice față de centrul urban vor deveni împovărătoare pentru locuitorii lor prin modificarea sistemului de taxare, în sensul majorării impozitelor ca urmare a integrării într‐o structură organizatorică superioară.

III.1.2.c. Zone frontaliere

Specificul zonei de frontieră se imprimă asupra locuitorilor din zona delimitată. Pe termen lung, aceste zone frontaliere au reprezentat și zone de insecuritate, fiind cele mai vulnerabile în cazul agresiunilor externe.

Legiferat sau nu, prin acorduri între țara noastră și statele vecine, micul trafic de frontieră este o realitate. Oportunitatea pe care o oferă România pentru vecinii de la est se compensează cu avantajele pe care le au românii din zona frontalieră vestică. Prețurile mici ale imobilelor din estul Ungariei au determinat pe unii români din zona frontalieră să achiziționeze locuințe urmând să migreze pentru activitatea curentă în țară. Nu sunt date privind navetismul, pentru muncă, pe zona de frontieră.

Prețurile bunurilor de consum sunt hotărâtoare pentru dezvoltarea zonelor, de o parte sau de alta a graniței. O problemă specifică este infracționalitatea, sub diferite aspecte, care marchează zona frontalieră. Problemele citate sunt tratate în detaliu în Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere.

III.1.2.d. Zone slab populate

Zonele slab populate sunt vulnerabile sub aspect demografic. Sunt, în general, zone cu un grad important de îmbătrânie şi cu natalitate scăzută. În graficul 23.8 s‐a reprezentat variația numărului de locuitori între 1992 și 2012, în cazul a 16 UAT cu cel mai mic număr de locuitori. Pe ansamblu, se observă scăderea numărului de locuitori corelată cu scăderea nou‐născuților (în 2012 numărul mediu de născuți, pe aceste UAT este de 2). Unele din aceste zone slab populate fac parte și din ruralul depărtat, comunele din Alba fiind un exemplu în acest sens. Ele se suprapun și cu arealele aflate în declin industrial și, atractivitatea economică redusă, agravează starea acestor așezări.

Pentru caracterizarea zonelor slab populate și/sau a celor depărtate, în vederea declarării lor ca zone defavorizate, trebuie să se ia în considerare mai multe criterii, printre care și cele economice.

Grafic 23.8. Variația numărului de locuitori, din 1992 până în 2012, pentru cele mai slab populate UAT. Sursa: date INS

III.1.2.e. Zone montane

O delimitare corectă a zonelor montane se poate face prin considerarea criteriilor geografice și geologice. Criteriile avute în vedere par convenabile pentru ca delimitarea să nu presupună includerea unor spații din zonele nemontane. Pentru a analiza gradul în care așezările din zona montană sunt sau nu defavorizate, ar trebui un studiu complex, pentru fiecare unitate administrativ‐teritorială de bază.


47

III.1.2.f. Zone costiere

În delimitarea zonei costiere, criteriile de accesibilitate par mulțumitoare. Zona costieră, la noi în țară, nu este mult extinsă și ea trebuie analizată pe cele două sectoare (criteriul geografic spunându‐și cuvântul și de această dată): sectorul nordic și cel sudic. Analiza diferențiată va permite stabilirea unor decizii corecte în privința sectorului nordic care are un handicap legat de izolare.

III.1.2.g. Zone în transformare sau zone în declin

Aceste zone, așa cum au fost ele delimitate prin acte normative, pot suferi corecturi și se poate ca unele dintre ele să fi părăsit statutul de zone defavorizate. La fel de posibil este ca pe această listă să se adauge, între timp, și alte localități care se confruntă cu falimentul industriei locale. Analiza trebuie realizată punctual pentru a ști dacă o zonă din această categorie este vulnerabilă sau nu.

III.1.3. Evidențierea potențialului ZSG (capitalul natural și social)

III.1.3.a. Urban‐rural

Aproape întreg spațiul rural și o bună parte din cel urban beneficiază de un capital natural deosebit. Natura este destul de generoasă și, pe lângă peisajele din zona montană, sunt atractive zonele colinare (spații de drumeție, livezi, viţă de vie, lacuri cu apă sărată etc). Valorificarea acestui capital poate fi uneori o problemă și mai ales presupune o activitate susținută.

III.1.3.b. Zone metropolitane

Zonele metropolitane beneficiază, mai ales, de capital social. Acesta este generator de oportunități economice. Acesta este și motivul pentru care polii de atracție, pentru actualele și în devenire zone metropolitane, sunt cunoscuți ca având un PIB atractiv. A se vedea PIB‐ul municipiului București care ajunge la un cca un sfert din PIB‐ul României. Presiunea urbană (prin îndesirea numărului de construcții, prin creșterea, în general, a spațiului construit) încearcă să se compenseze prin deplasarea spre spațiile din vecinătate (aflate în aria metropolitană). Cadrul natural, conservat relativ bine în vecinătatea unor astfel de poli de concentrare, începe să sufere modificări. Cea mai importantă, o reprezintă reducerea suprafeței agricole (grafic 23.9)

Pentru zonele metropolitane există riscul de a nu se atinge scopul pentru care sunt gândite aceste tipologii aparte. În planurile de dezvoltare locale nu se regăsesc proiecte care să pună în valoare capitalul natural al zonei metropolitane, care să rezolve problema canalizării, în întreaga zonă metropolitană.

Grafic 23. 9.Evoluția suprafeței agricole în județul Ilfov Sursa – Monografia Judetului Ilfov 2001‐2005

III.1.3.c. Zone frontaliere

O parte a acestor zone se suprapune peste spații unde peisajul este un punct de atracție indiscutabil. Frontiera României, prin urmare și zona frontalieră, este pe Prut, Dunăre, Tisa, Mureș. Fiecare râu, din cele menționate, are sectoare unde peisajele sunt cu totul deosebite. În general, zonele umede sunt o resursă de valoare economică şi naturală ce trebuie conservată (convenția de la Ramsar). Protejarea acestor spații ar limita activitățile de pescuit, vânătoare dar ar permite păsărilor migratoare să poată poposi nestingherite. Autoritățile centrale din domeniul mediului, de o parte și cealaltă a frontierei, dezvoltă parteneriate și încheie convenții pentru protejarea unor astfel de zone.

48


48

III.1.3.d. Zone slab populate

Sunt așezări care intră în statistici cu cifre care îngrijorează, dar aceste așezări au un potențial natural (uneori și cultural) deosebit. Un exemplu în acest sens îl poate constitui localitatea Brebu Nou (județul Caraș Severin) care deţine, din punct de vedere statistic, cel mai mic număr de locuitori (foarte puțin peste 100 locuitori). Realitatea este cu totul alta, comuna compusă din satele Brebu Nou și Gârna se află la poalele Semenicului, într‐un cadru natural deosebit, creat și prin prezența unei păduri seculare, virgine; accesul nu este foarte bun, dar farmecul peisajelor locale au transformat aceste așezări în sate de vacanță.

Un alt caz poate fi Delta Dunării: recunoscută pentru numărul redus de locuitori și pentru peisajele mirifice, nu oferă locuitorilor binefacerile turismului. Economic, locuitorii din Deltă ar trebui să își permită să promoveze un turism ecologic de calitate. Din nefericire sunt puțini localnici care s‐au implicat în activități turistice, fie din lipsa fondurilor, fie din nepricepere. Fondurile strânse pentru accesul în Deltă și pentru pescuit ar trebui reconvertite astfel încât să beneficieze de ele și cei ce trăiesc în acest spațiu, destul de puțin prietenos în lunile de iarnă sau primăvara, când sunt inundații.

III.1.3.e. Zone montane

Punerea în valoare a patrimoniului natural generos se poate face în mai multe forme. Recomandabilă ar fi promovarea formelor de turism ecologic (drumeție, agroturism, turism durabil) care ar permite dezvoltarea zonelor montane și conservarea lor. Tradițiile populare, meșteșugurile sunt tot atâtea forme de atragere a turiștilor din spațiul Uniunii Europene. O singură problemă ar fi legată de scăderea alarmantă a suprafeței împădurite care afectează atât peisajele montane cât și stabilitatea unor versanți ceea ce poate crește riscul la alunecări, risc transmis asupra localnicilor și a turiștilor, în egală măsură. Campaniile de educare ar trebui intensificate pentru a evita transformarea zonelor montane în depozite de deșeuri.

III.1.3.f. Zone costiere

Spațiul litoral este, prin excelență, agreat de foarte mulți turiști. Acesta este și motivul pentru care s‐au dezvoltat, pe baza turismului, o serie de localități din sectorul sudic al zonei costiere. Gura Portiței, aflată la limita dintre sectorul nordic și sudic al zonei analizate, a cunoscut o metamorfoză de proporții în ultimii ani. În Graficul 23. 10 se exemplifică dezvoltarea zonei prin numărul de autorizații de construcție aprobate în intervalul 2003 – 2012. Vârfurile atinse în intervalul 2007‐2009 corespund perioadei de prosperitate care a precedat criza economică.

Grafic 23.10. Numărul autorizațiilor de construcții emise în intervalul 2003‐2012

III.1.3.g. Zone în transformare sau zone în declin

Zonele în transformare sau zonele în declin sunt caracterizate printr‐un potențial social, declarat în unele studii, chiar periculos. Realitatea economică este dureroasă pentu localități în care numărul șomerilor este mare. O serie de așezări monoindustriale, falimentate, au încercat să valorifice în alt mod potențialul natural și antropic local. Turismul a devenit, și în acest caz, o alternativă acceptabilă, fără a reprezenta, pentru localnici, un semn vizibil de bunăstare. Exploatarea resurselor naturale greu regenerabile (a se vedea lemnul) a reprezentat, într‐o fază inițială, o sursă de câștig importantă pentru câțiva indivizi, câștig pe care l‐au acceptat tacit comunități întregi. Acest lucru a adâncit declinul zonelor respective. Poluarea, din perioada de funcționare a industriei locale, a reprezentat un alt fenomen negativ care a marcat aceste așezări.


49

Harta 23.20. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief în România Sursă: Delimitarea unităţilor geografice: prof.dr.geogr. Silviu Neguţ; delimitarea subunităţilor operaţionale: Quattro Design (2013).

III.1.4. Stabilirea delimitărilor geografice funcţionale (DGF)

Studiul a pus în evidenţă existenţa unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale trebuie studiate în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

Pentru acoperirea întregului teritoriu naţional, s‐a pornit de la delimitarea unităţilor geografice care au fost, apoi, împărţite în subunităţi operaţionale de relief. Unităţile geografice au fost stabilite şi delimitate în Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea de prof.dr.geogr. Silviu Neguţ, iar subunităţile operaţionale au fost stabilite de Quattro Design (dr.geogr. Gheorghe Herişanu, dr. geogr. Sorin Bănică), aceştia din urmă construind şi baza de date referitoare la aceste delimitări, urmărită apoi cartografic.

Delimitările geografice funcţionale sunt menţionate în documentele de programare a fondurilor europene pentru intervalul următor de programare. Acestea se bazează pe palierul subunităţilor operaţionale de relief (prezentate în Harta 23.20 şi în Harta 23.21), agregate după criterii de utilizare a terenurilor, şi anume:

Delimitări geografice funcţionale

Areale montane: Carpații Meridionali, Carpații de Curbură, Carpații Maramureșului și ai Bucovinei, Carpații Moldo‐Transilvani, Munții Apuseni, Munții Banatului și Poiana Ruscă

Areale submontane şi de dealuri: Subcarpații Getici, Subcarpații de Curbură, Subcarpații Moldovei, Subcarpații Transilvaniei, Dealurile de Vest I, Dealurile de Vest II

Areale de podiş: Piemontul Getic, Podișul Bârladului, Podișul Sucevei, Podișul Târnavelor, Podișul Dobrogei Centrale, Podișul Dobrogei de Nord, Podișul Dobrogei de Sud, Podișul Mehedinți, Podișul Someșan

Areale de câmpie: Câmpia Moldovei, Câmpia Buzău‐Siret, Câmpia Bărăganului, Câmpia Ialomiței, Câmpia Teleormanului, Câmpia Olteniei, Câmpia Someșului, Câmpia Crișurilor, Câmpia Banatului, Câmpia Transilvaniei

Delta, lunca și bălţile Dunării: Delta Dunării și Complexul lagunar Razim, Lunca Dunării, Bălțile Dunării

De menţionat că, din punct de vedere geografic, se evidenţiază depresiunea colinară a Transilvaniei, care cuprinde Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşelor, Podişul Târnavelor şi Subcarpaţii Transilvaniei.

50


50

Harta 23.21. Utilizarea terenului pe subunităţi operaţionale de relief – Corine Land Cover (2008) Sursă: Delimitarea unităţilor geografice: prof.dr.geogr. Silviu Neguţ; delimitarea subunităţilor operaţionale: Quattro Design (2013).

III.1.5. Caracteristici şi potenţial teritorial, după delimitările geografice funcţionale (DGF)

Pentru stabilirea caracteristicilor teritoriale, a fost utilizată baza de date agregată teritorial subunităţi operaţionale de relief care face posibilă o privire asupra arealelor omogene din mai multe puncte de vedere: altitudinea, clima şi resursele creează similarităţi în ceea ce priveşte modul de utilizare specifică a acestora, tipurile specifice de locuire, potenţialul economic şi social).

Din confruntarea datelor referitoare la resurse şi potenţial economic şi social cu indicatorii referitori la performanţa economică au reieşit elemente caracteristice pentru fiecare tip de areal în parte, creând astfel posibilitatea formulării (diferenţiate pe teritorii de referinţă) a tendinţelor de evoluţie, a priorităţilor şi – implicit – a viziunii strategice.

În capitolul de faţă sunt menţionate principalele caracteristici ale locuirii şi activităţilor, prezentate sintetic. Datele analitice – care diferenţiază situaţia subunităţilor operaţionale – sunt prezentate în Anexa 23.3.

Elementele de caracterizare după criterii geografice (pe unităţi geografice) sunt cuprinse în anexa Studiului 9. Cadrul natural şi biodiversitatea.

Densitatea aşezărilor şi locuirea Densitate mare şi medie a aşezărilor în zonele de locuire veche/stabilă pe perioade lungi (zone cu calităţi defensive).

Coincid cu zonele de grupare naturală a populaţiei – vezi Graficul 11; Densitate aparent mică de aşezări în zonele montane ‐ densitate mare de crânguri, cătune, regrupate în localităţi de

mai mari dimensiuni; Densitate mare în zonele de contact dintre munţi şi dealuri şi în zonele de deal şi podiş cu locuire intensă pe perioade

lungi şi densitate sensibil mai mică la câmpie; Număr relativ constant al populaţiei;

Densitate mică şi foarte mică a aşezărilor în zonele de câmpie, în areale vulnerabile (zone fără calităţi defensive) Număr mare de populaţie în arealele de câmpie din sudul şi estul ţării, a cărei creştere se situează în ultimii 200 ani; Număr redus de populaţie în zonele din vestul şi centrul ţării şi în Dobrogea.


51

Evoluţii recente Două tendințe de evoluție a populației în ultima sută de ani: perioadă de evoluție predominant crescătoare sec. XX şi

perioadă cu evoluție constant descrescătoare, post 1990; evoluția ratei de creștere a populației după 1990 a fost determinată de anularea politicilor pronataliste introduse la sfârşitul anilor 1960 şi de migraţia internaţională;

Mediul urban a pierdut peste 1,5 milioane locuitori (‐12,4%) între 1990 şi 2012, iar mediul rural a pierdut 1,15 milioane locuitori (‐11,1%); populaţia urbană scade constant, dar lent (6,1%; 6,7%), iar populaţia rurală scade puternic; rata de creştere a numărului sosiţilor în mediul urban s‐a înjumătăţit, în timp ce în mediul rural s‐a dublat;

Rata de creştere a populaţiei are valori pozitive în unele oraşe mici şi în vecinătatea marilor oraşe şi valori negative mari în zone cu accesibilitate redusă sau nivel economic scăzut (Delta Dunării, Munţii Apuseni, sudul Carpaţilor Orientali, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi);

Raportul Băncii Mondiale, MAE şi MDRAP (2013) ‐ Competitive Cities reţine observaţia conform căreia cele mai dens populate zone sunt unele dintre cel mai puţin urbanizate – este cazul zonei de NE a României, a unei părţi a teritoriului de graniţă către V şi NV şi a unor areale din centrul şi sudul ţării şi menţionează necesitatea identificării modalităţilor de conectare a acestor zone cu zonele cu masă economică mare;

Menţinerea unei densităţi mari a populaţiei în jurul oraşelor mari şi medii din toată ţara şi a zonelor de locuire submontane; menţinerea reţelei stabile de oraşe mici şi medii, în special în zona extracarpatică; menţinerea parţială a populaţiei montane graţie turismului emergent;

Arealele montane sunt caracterizate prin indici mari de vitalitate (45% de localități din acest spațiu înregistrează un indice de vitalitate de peste 100); în arealele de câmpie numărul localităților cu indice de vitalitate peste 100 reprezintă doar 15%. În arealul de câmpie, localitatea care are cel mai mare indice de vitalitate (267.98) este comuna Cojasca (județul Dâmbovița), comuna fiind însă declarată ca fiind cea mai săracă, cu un indice al migrației nete de ‐10;

Consolidarea (în ultimul secol) a populaţiei în zonele frontaliere de NV, N şi NE, semn al stabilităţii politice şi economice; din raţiuni similare, consolidarea reţelei de oraşe recente din sudul Munteniei şi Olteniei şi ‐ mai puţin evident ‐ creşterea oraşelor dunărene;

Depopularea accentuată a Dobrogei, cu excepţia axului Feteşti‐Constanţa şi a zonei sudice de litoral, în creştere; Începutul procesului de revitalizare a locuirii în depresiunea Transilvaniei, după plecarea masivă a populaţiei săseşti, graţie

avantajelor multiple. Sistemele de localităţi Sistemele tradiţionale ale aşezărilor (ierarhie primară pe bazine hidrografice modificată prin ierarhia dată de drumurile

comerciale) sunt în modificare (funcţiuni moderne şi contemporane, evoluţia populaţiei, orientare economică, sisteme de transport, deschidere frontalieră);

Sistemele localităţilor urbane de mari dimensiuni (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Constanţa) ‐ capitale regionale şi capitalele turistice emergente (Sibiu, Braşov, Constanţa, Suceava, Râmnicu Vâlcea, Baia Mare) au un rol administrativ şi funcţional, clar în ierarhia aşezărilor; există alte sisteme de localităţi al căror rol funcţional nu este precizat (Craiova, Galaţi, Târgovişte, Alba Iulia, Oradea, Ploieşti ş.a.);

În interiorul localităţilor urbane şi rurale şi cu precădere în arealele periurbane, ultimii 20 ani au condus la modificări majore, prioritare fiind controlarea modului de evoluţie şi reorganizarea generată de reducerea populaţiei;

Cea mai mare parte a oraşelor de mari dimensiuni se găseşte în areale de câmpie şi podiş, uşor accesibile însă lipsite deseori de calităţi peisagistice remarcabile; caracterul rural al arealelor periurbane ale acestor oraşe se pierde în favoarea celui urban, în condiţiile creşterii numărului activităţilor urbane şi a locuirii individuale, dezvoltate extensiv necoordonat; în arealele montane şi submontane, se observă un mai mare echilibru între dimensiunile localităţilor urbane şi rurale;

Numărul mare de UAT de graniță se află în arealul de câmpie sau de podiş, atât de‐a lungul graniței cu state din Uniunea Europeană, cât şi cu alte state, ceea ce contribuie la un mai mare grad de sărăcie a acestora, în contextul în care proporţia UAT urbane în zone frontaliere este foarte mică;

În mediul rural, după accesibilitatea către satele reşedinţe de comună, se constată un număr destul de ridicat de UAT din spațiul de podiș, din cel de câmpie dar și din cel montan aflate la distanțe care depășesc 8 km de un drum județean. Energia de relief mai mare în spațiul montan poate explica existența unor UAT izolate. Cu excepţia Deltei Dunării, în care majoritatea UAT sunt accesibile numai pe apă, iar distanţele euclidiene până la drumurile judeţene depăşesc 15 km, cea mai depărtată comună faţă de un drum judeţean este comuna Slatina din județul Suceava (cca 21 km);

Obiectivele de creştere a accesibilităţii vizează întregul teritoriu la nivelul legăturilor interregionale, interurbane, periurbane şi intercomunale, precum şi al legăturilor între reşedinţele de comună şi localităţile rurale aparţinătoare

Obiectivele de calitate a locuirii trebuie urmărite în paralel cu o politică de natură culturală, în măsură să creeze coeziune între teritorii şi, mai cu seamă, să urmărească obiectivele de dezvoltare ale României în context european. Printre aceste obiective se numără existenţa unor comunităţi competitive, rurale şi urbane, adaptate sistemelor actuale;

Problema identitară şi cea patrimonială reprezintă componente de bază ale acestui proiect cultural de anvergură; sistemul de localităţi trebuie să combine numărul de locuitori al ariei de influenţă cu funcţiunile de importanţă naţională‐internaţională, ţinînd cont de caracteristicile istorice ale poziţiei în ierahia urbană.

52


52

Graficul 23.11. Densitatea localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp)

Graficul 23.12. Densitatea populaţiei (2012) pe delimitări geografice funcţionale


53

Graficul 23.13. Numărul localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp)

Graficul 23.14. Numărul UAT pe delimitări geografice funcţionale

54


54

Harta 23.22. Densitatea aşezărilor (Cf. Atlas istorico‐geografic, Academia Română, 1992)

Harta 23.23. Numărul populaţiei şi ponderea populaţiei din mediile urban/rural după subunităţile operaţionale de relief


55

Harta 23.24. Numărul populaţiei din mediul urban după subunităţile operaţionale de relief

Harta 23.25. Numărul populaţiei din mediul rural după subunităţile operaţionale de relief

56


56

Graficul 23.15. UAT după indicii de vitalitate38 Graficul 23.16. UAT din zonele metropolitane actuale și propuse (Vezi Studiul 1) (vezi Harta 23.5)

Graficul 23.17. UAT urbane frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.18. UAT rurale frontaliere, după tipul graniţei (vezi Harta 23.7) (vezi Harta 23.7)

0

50

100

150

200

areale montane

areale submontane

areale de câmpie

5‐8 km

8‐10 km

10‐15 km

> 15 km

Graficul 23.19. UAT după gradul de accesibilitate (vezi Harta 23.10)

38 Denumiri prescurtate ale arealelor


57

Capital natural Circa 2/3 din suprafaţa ţării este alcătuită din unităţi colinare (dealuri şi podişuri) şi câmpii. 61,2% din suprafaţa ţării este

reprezentată de terenuri destinate activităţilor cu specific agricol (14,6 milioane hectare): Terenurile arabile reprezintă 64,1% din suprafaţa agricolă şi 39,2% din suprafaţa ţării; Viile şi livezile reprezintă 2,8% din suprafaţa agricolă şi 1,7% din suprafaţa ţării; Păşunile şi fâneţele reprezintă 33,2% din suprafaţa agricolă şi 20,3% din suprafaţa ţării; Din totalul suprafeţei agricole, un procent de numai 1,98 % este cultivat în sistem ecologic;

28,6% din suprafaţa ţării este ocupată de fondul forestier (6,8 milioane hectare), din care 3 % păduri primare şi 97 % păduri secundare şi terenuri cu vegetaţie forestieră; pădurile ecologic funcţionale ocupă numai 23 % ‐ circa jumătate din proporţia optimă (40‐45%). După Greenpeace Romania, suprafaţa împădurită este de 33,1%, în scădere cu 3,4% în 10 ani;

3,45% din suprafaţa ţării este acoperită de ape şi 6,81% de alte suprafeţe ‐ neproductive şi construite, inclusiv drumuri şi alte infrastructuri. În Regiunea VIII Bucureşti‐Ilfov, suprafeţele construite ocupă 24,8% din total;

Prezenţa pădurilor virgine sau cvasi‐virgine reprezintă o valoare a României pe plan european – 218.493 ha cf. datelor oficiale şi peste 250.000 ha cf. datelor WWF – peste 3% din totalul pădurilor din România şi 65% din pădurile virgine din Europa (cu excepţia Rusiei).

Probleme economice Indicele dezvoltării sociale a localităţii (Dumitru Sandu), calculat pe UAT în 2008 arată că dezvoltarea a privit, în principal,

oraşele mari şi sistemele de localităţi, acestea difuzând slab în teritoriu; acest fapt se observă şi din cifra de afaceri a societăţilor (2013); se remarcă o bună dezvoltare a arealelor montane (cu excepţia Apusenilor, Munţilor Banatului şi Poiana Ruscă), bazată pe sectorul terţiar, o foarte slabă dezvoltare în zonele predominant rurale din Câmpia Română, Podişul Mehedinţi, sudul Podişului Getic şi în Moldova de Est;

Această repartiţie a „bunăstării” arată, în primul rând, fragilitatea zonelor de câmpie, ale căror resurse sunt legate în principal de terenurile arabile; în restul ţării, gradul de dezvoltare apare în raport invers cu potenţialul teritorial – arealele care dispun de resurse naturale echilibrate (arealele submontane, de deal şi, parţial, cele de podiş) nu utilizează în mod satisfăcător, prin activităţi economice, acest potenţial; o explicaţie a acestui fapt vine din concentrarea mare a populaţiei în aceste areale, iar altă explicaţie trimite la economia de subzistenţă, care nu apare în statistică;

Pe de altă parte, se remarcă faptul că, după IDSL, în zonele sărace, oraşele mari apar în situaţie mai bună (câmpie, podiş), iar în zonele bogate (montane, de deal şi submontane), oraşele apar în situatie mai slabă faţă de vecinătăţi;

Profilul funcţional al UAT, după sectoarele economiei, arată o slabă specializare a arealelor şi o lipsă de legătură între potenţialul teritorial şi activităţile economice; cele mai multe UAT având cifra de afaceri generată de sectorul terţiar.

Graficele următoare (23.20‐23.25) pun în evidenţă situaţia economică după delimitările geografice funcţionale şi subunităţile operaţionale de relief (Quattro Design, arh. urb. Ana Petrescu. 2013). Au fost utilizate singurele baze de date economice disponibile la nivel de UAT, referitoare la cifra de afaceri a unităţilor economice şi la numărul de firme active în 2013.

Baza de date a fost agregată pe sectoare ale economiei naţionale (Quattro Design, dr. geogr. Gh. Herişanu, 2013), pentru punerea în evidenţă a profilului funcţional al UAT şi al performanţelor economice ale acestora. O analiză a evoluţiei acestor date nu a fost posibilă, din lipsa datelor din ani anteriori.

Principalele constatări sunt următoarele: Performanţa economică mai mare a arealelor de câmpie, bazine privilegiate de muncă, graţie prezenţei marilor oraşe şi

statutul special al Municipiului Bucureşti; Disparităţi în cadrul tuturor arealelor, proximitatea oraşelor mari determinând creşterea performanţei economice; Aportul majoritar al activităţilor din sectorul terţiar şi performanţa mică a celorlalte sectoare de activitate; Performanţa economică mai mare a mediului urban faţă de mediul rural; Emergenţa comunelor din proximitatea marilor oraşe, ca cifră de afaceri şî ca număr de entităţi economice; Aportul slab al activităţilor agricole în întreg teritoriul naţional.

Hărţile 26‐35 conduc la crearea unei imagini teritoriale de sinteză asupra problemelor expuse mai sus.

58


58

Graficul 23.20. Populaţia totală (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori)

Graficul 23.21. Cifra de afaceri totală pe medii (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON)


59

Graficul 23.22. Cifra de afaceri pe medii (2012), pe subunităţi operaţionale de relief (milioane locuitori)

Graficul 23.23. Cifra de afaceri totală pe sectoare economice (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON)

60


60

Graficul 23.24. Cifra de afaceri pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON)

Graficul 23.25. Numărul de entităţi pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale


61

Harta 23.26. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – categorii de localităţi

Harta 23.27. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – ierarhizarea UAT după punctaj

62


62

Harta 23.28. Ierarhizarea utilizării terenurilor pe UAT – potenţial teritorial (Quattro Design, 2013)

Harta 23.29. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012)


63

Harta 23.30. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT raportată la populaţie (Quattro Design, 2013)

Harta 23.31. Numărul total de firme active aferent UAT (2012)

64


64

Harta 23.32. Profilul economic al UAT monofuncţionale după cifra de afaceri (2012)

Harta 23.33. Profilul economic al UAT după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (Quattro Design, 2013)


65

Harta 23.34. Cifra de afaceri a firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012)

Harta 23.35. Numărul firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012)

66


66

Patrimoniu natural Ariile protejate ocupă circa 30% din teritoriul naţional. Din total, ariile de interes comunitar acoperă cea mai mare parte ‐

suprafaţa lor e de trei ori mai mare decât cea a ariilor protejate de interes naţional (9,2%); Ariile protejate de interes internaţional ocupă 55% din ariile protejate la nivel naţional; 6% din teritoriul ariilor protejate

internaţional nu este protejat efectiv; Diferenţa mare dintre suprafeţele protejate la nivel naţional şi cele la nivel comunitar şi internaţional denotă o înţelegere

restrânsă a valorii capitalului natural al României pe plan naţional; Sistemul de evidenţă al ariilor protejate la nivel naţional nu există (cadastrul ariilor protejate), au fost aprobate prin HG

numai 3 planuri de management etc.; Managementul ariilor protejate nu are ca rezultat o corelare a obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ariilor

studiate cu cele de conservare, în condiţiile în care comunităţile din ariile protejate sunt fragile (areale montane, frontaliere, izolate);

Sistemul de protecţie este complicat, existând suprapuneri teritoriale a mai multor tipuri de protecţie; Ineficienţa sistemelor de protecţie se manifestă, în cel mai ridicat grad, în zonele antropizate (inclusiv axele rutiere) care

fac parte din ariile naturale protejate; Sistemul de protecţie a pădurilor virgine şi cvasi‐virgine precum şi cel de gestionare responsabilă a pădurilor sunt necesare; Ariile protejate acoperă aproape exclusiv zonele montane, cele deltaice şi de litoral şi o parte a sistemelor principalelor

râuri (areale slab populate); nu sunt protejate arealele antropizate de deal şi câmpie.

Patrimoniu cultural imobil Sistemul de protecţie este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi a patrimoniului arheologic. Ambele

prezintă probleme de eficienţă, în condiţiile unui aparat public subestimat grav, ale unei LMI nerevizuite în fond de peste 20 ani şi, mai ales, ale unui context economic, social şi politic care desconsideră problemele patrimoniale, uneori cu preţul nerespectării angajamentelor internaţionale;

Sistemul de control este ineficient, monitorizarea lipseşte iar finanţările sunt în scădere; domeniul este propus a fi vizat de descentralizarea serviciilor publice, cu pierderea oricărui control la nivel central;

Sistemul zonelor protejate nu există decât prin definiţii, în legi, fără legislaţie specială şi este susţinut în mod exclusiv şi în puţine cazuri prin practica urbanistică;

Teritoriul protejat este de cca 0,5% din teritoriul naţional, insuficient (densitatea MI este deosebit de mică); Operaţiunile de reabilitare a patrimoniului sunt puţin numeroase: câteva iniţiative publice de anvergură şi succes ‐ Sibiu

2007, Alba Iulia, mai multe iniţiative non‐etatice, de mai mică anvergură, şi acestea de succes (Râmetea, Viscri ş.a.) şi ‐ în rest ‐ iniţiative punctuale de restaurare, finanţate fie din bugetul MC, fie din fonduri locale sau europene;

Rolul unei strategii ar fi aducerea sistemului de protecţie în adecvare cu sistemele europene de după anul 2000, cu adecvarea faţă de principiile Convenţiei‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (2005), singura nesemnată de România.

Patrimoniu cultural Dominat de problema ‐ moştenită din perioada socialistă ‐ a inexistenţei de spaţii proprii pentru expunere şi conservarea

colecţiilor, documentelor ‐ care impune, cu cea mai mare urgenţă, construirea de spaţii adecvate şi de soluţii temporare de adăpostire a colecţiilor (procesul de retrocedare a clădirilor reprezentative fiind în curs);

Sistemul muzeelor, încadrarea administrativă a acestora, corelarea cu activitatea de cercetare necesită reevaluare; Multe muzee au trecut prin etape de recreare sau modernizare susţinute şi de gestiune competitivă rezultatele sunt

vizibile în cazul MNŢR, MNAC, MNAR ş.a.; Necesitatea sprijinirii sistemului privat/local de expunere a patrimoniului (şi în special a colecţiilor din mediul rural); Patrimoniu imaterial slab cunoscut, slab cercetat, slab pus în valoare, domeniul fiind dominat de perspectiva perioadei

socialiste şi de noua abordare comercială a folclorului.

Protecţia peisajului Inexistentă, în ciuda angajamentelor luate de România în 2002, la semnarea Convenţiei Europene a peisajelor; Extinderea sistemului de protecţie către ariile de deal şi câmpie, puternic antropizate, lipsite de protecţie este necesară,

deoarece ariile naturale protejate se găsesc aproape exclusiv în areale montane, de luncă şi deltaice; Această extindere se poate face prin introducerea criteriilor peisagistice. Introducerea unui sistem de protecţie a peisajelor

conduce la posibilitatea efectivă de corelare între sistemele de protecţie ale patrimoniului natural, ale patrimoniului cultural, în contextul dezvoltării locale şi teritoriale (asigurând, deci, legătura cu legislaţia aferentă urbanismului, amenajării teritoriului, dezvoltării).

Amplasarea în teritoriu a valorilor de patrimoniu natural şi cultural este arătată în graficele 26‐28 şi în hărţile 23.36‐23.38, confirmând diagnosticul din Studiile 12. Protecţia patrimoniului natural, cultural şi a peisajului şi 20. Protecţia monumentelor istorice şi a patrimoniului construit.


67

Graficul 23.26. Suprafaţa ariilor naturale protejate (2013), pe delimitări geografice funcţionale (kmp)

Graficul 23.27. Numărul valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional (L 5/2000), pe delimitări geografice funcţionale

68


68

Harta 23.36. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media monumentelor istorice pe UAT (2013)

Graficul 23.28. Numărul real al monumentelor istorice (2013), pe delimitări geografice funcţionale


69

Harta 23.37. Procentul terenurilor ocupate de păduri din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2011)

Harta 23.38. Procentul ariilor naturale protejate din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2013)

70


70

III.1.6. Corelarea zonelor cu specific geografic, a delimitărilor geografice funcţionale şi a zonelor defavorizate

III.1.6.a. Zone cu specific geografic

În documentele europene, categoriile speciale sunt diferenţiate după mai multe criterii intercorelate (vezi Anexa 23.2).

A. Mediul urban şi cel rural, evidenţiindu‐se – în cadrul tipologiei urban‐rural – nivelul intermediar al tranziţiei dinspre rural către urban (utilă în special în cazul zonelor metropolitane);

B. Sunt evidenţiate UAT cu deficienţă de structură: 1. În cazul UAT urbane, deficienţele de structură privesc:

1.a. Arii urbane în declin (în special prin dispariţia industriei) 1.b. Arii intermediare urban‐rural (localităţi rurale componente ale UAT urbane sau ariile urbane în declin accentuat); 1.c. Arii supuse unui handicap natural, demografic sau a oraşelor rămase în urmă (categorie neclară) 1.d. Arii urbane slab populate

2. În cazul UAT rurale, deficienţele de structură privesc: 2.a. Arii periurbane sau rurale în transformare către activităţi şi utilizări ale terenului de tip urban 2.b. Arii intermediare rural‐urban (coincid de obicei cu prima categorie, sau foste târguri) 2.c. Arii rurale cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă 2.d. Arii urbane slab populate

C. În ceea ce priveşte accesibilitatea, sunt evidenţiate zonele slab accesibile şi cele periferice, care permit legătura cu zonele frontaliere;

D. În ceea ce priveşte regionarea geografică, sunt evidenţiate zonele montane şi costiere

Având în vedere suprapunerile dintre categorii, este necesară împărţirea teritoriului după un criteriu care să poată fi aplicat în mod omogen, făcând relaţionarea – prin particularizări în legătură cu zonele cu specific geografic – către sistemul de finanţare.

III.1.6.b. Delimitări geografice funcţionale

Măsurile teritoriale trebuie să privească întreg teritoriul naţional.

Unitatea de referinţă este subunitatea operaţională de relief.

Aceste subunităţi sunt grupate în două moduri: a. După delimitările geografice funcţionale, pe baza cărora au putut fi stabilite obiectivele teritoriale în cadrul studiilor:

areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie, Delta, lunca și bălţile Dunării, care grupează cele 34 subunităţi geografice operaţionale;

b. După unităţi geografice, pe baza cărora au putut fi stabilite caracteristicile teritoriale: 16 unităţi geografice, împărţite în 34 subunităţi geografice operaţionale (vezi Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea pentru caracterizarea acestora).

Etapa următoare de studiu detaliat, pe baza unui program special iniţiat de MDRAP, trebuie să fie caracterizarea detaliată a sistemelor de localităţi din fiecare subunitate geografică operaţională.

Corelarea dintre zonele cu specific geografic şi delimitările geografice funcţionale a condus la următoarea primă schemă logică şi operaţională, expusă tabelar, necesară pentru orientarea studiilor viitoare:

UAT DIN MEDIUL URBAN UAT DIN MEDIUL RURAL

UAT CU DEFICIENTA DE STRUCTURA

Urbane în creştere

Urbane în echilibru

Urbane cu deficienţe de structură

Rurale cu deficienţe de structură

Rurale în echilibru

Rurale în creştere

Urbane cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

Rurale cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

România ‐ UAT (LAU 2)

Urbane în declin (în special prin dispariţia industriei) Intermediar urban‐rural

UAT slab populate

Periurbane sau rurale în transformare către activităţi şi utilizări ale terenului de tip urban Intermediar Rural‐urban

Areale montane

Areale submontane şi de dealuri

Areale de podiş

Areale de câmpie

Delta, luncile şi bălţile Dunării

Total România

Tabelul 23.5. Împărţirea operaţională a teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ I

Această primă clasificare permite corelarea dintre diferitele categorii ale mediilor urban şi rural cu cele referitoare la zonele cu deficienţă de structură şi cu cele slab populate, conducând la rezultate operaţionale.


71

Stabilirea listelor de UAT în situaţii speciale necesită o mare responsabilitate; metoda de încadrare a UAT într‐una sau alta dintre categorii trebuie să fie stabilită pe baza unui studiu aprofundat. Corelarea dintre zonele cu specific geografic şi delimitările geografice funcţionale a condus la o a doua schemă logică şi operaţională, expusă tabelar, necesară pentru orientarea studiilor viitoare:

România – UAT (LAU 2) UATB cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

UATB slab accesibil

UATB periferice

Areale montane

Areale submontane şî de dealuri

Areale de podiş

Areale de câmpie


Corelare posibilă cu UAT costiere şi cu UAT frontaliere

Tabelul 23.6. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ II

Această a doua clasificare permite corelarea dintre diferitele categorii ale mediilor urban şi rural cu cele referitoare la izolare, depopulare, declin şi cu teritoriile costiere şi frontaliere, conducând la rezultate operaţionale imediate.

Corelarea delimitărilor geografice funcţionale cu zonele defavorizate Legea nr. 350/2001 privind Amenajarea teritoriului şi urbanismul defineşte zonele defavorizate ca arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) au structuri productive monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată; b) sunt zone miniere în care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării programelor de

restructurare; c) în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai

mult de 25% din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă; d) rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional; e) sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este slab dezvoltată.

Zonele defavorizate stabilite cf. Legii 350/2001 reprezintă echivalentul categoriei “Teritorii cu deficienţă de structură”: arii în declin (a, b, c) arii slab accesibile (e) arii cu handicap natural sau rămase în urmă (d, e)

ROMÂNIA – TERITORII (NUTS IV) TERITORII ÎN CREŞTERE ECONOMICĂ SAU ÎN ECHILIBRU

TERITORII CU DEFICIENŢE DE STRUCTURĂ [“ZONE DEFAVORIZATE” CF. LEGII 350/2001]

teritorii costiere

TERITORII FRONTALIERE

Arii în creştere economică

Arii în echilibru economic

Arii în declin economic

Arii slab accesibile Arii cu handicap natural sau rămase în urmă

Areale montane

Areale submontane şî de dealuri

Areale de podiş

Areale de câmpie


Tabelul 23.7. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ III

Această a treia clasificare permite corelarea dintre regiunile geografice, diferitele categorii ale mediilor urban şi rural şi teritoriile cu deficienţă de structură care, după Legea 350/2001, sunt denumite „zone defavorizate”.

Încadrarea UAT ca zone defavorizate, în legătură cu zonele cu specific geografic trebuie să facă obiectul unui studiu separat.

Notă: În raport sunt prezentate alte categorii speciale: zonele defavorizate agricol stabilite prin PNDR în baza Regulamentului (CE) 1257/1999 (zone montane defavorizate, zone defavorizate de condiţii naturale specifice, zone semnificativ defavorizate), zonele defavorizate al căror regim juridic este stins precum şi zonele economice speciale (zone prioritare de restructurare industrială stabilite în baza Legii nr. 366/2001, RBDD, staţiunie turistice de interes naţional şi de interes local, staţiunile climatice şi balneoclimatice, staţiuni climatice şi staţiuni balneoclimatice precum şi zonele libere .

72


72

III.2. Tendinţe de evoluţie

În plus faţă de tendinţele precizate în capitolele anterioare, se menţionează:

Deteriorarea componentei sociale în părţi semnificative ale teritoriului naţional (migrație, îmbătrânirea populației, scăderea calității vieții ca urmare a șomajului, creşterea populaţiei dependente);

Accentuarea disparităților dintre zonele rurale și cele urbane, fapt consemnat de toate documentele care au făcut analize la nivel național (de exemplu, Planul Național de Dezvoltare a României 2007‐2013);

Îmbunătăţirea ratei de implicare a publicului în iniţiative colective şi în probleme specifice ale comunității şi, în paralel, scăderea implicării administraţiei publice centrale în gestionarea problemelor locale;

Creşterea rolului patrimoniului natural şi cultural în conştiinţa colectivităţii, a conştiinţei ecologice şi, în general, a perceperii beneficiilor dezvoltării sustenabile;

Multiplicarea iniţiativelor regionale locale de dezvoltare şi, implicit, creşterea gradului de utilizare a resurselor locale naturale şi culturale, în mod predilect în zonele în care nivelul cultural mediu este ridicat.

III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale

Documentele strategice de referinţă, menţionate în Cap. II.2.2, stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul 8. Zonele cu specific geografic. Dintre acestea, documentul de cel mai relevant este Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României (SDD) ‐ Orizonturi 2013‐2020‐2030 (2008). Obiectivul general al SDD este „prevenirea schimbărilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a efectelor negative ale acestora asupra societăţii şi mediului”.

În SDD se menţionează reapariţia dezechilibrului istoric de dezvoltare între jumătatea de est şi cea de vest a ţării, decuplarea economică a unor zone tradiţional subdezvoltate din nordul şi estul ţării şi de‐a lungul Dunării, accesibilitatea redusă a unor zone cu efecte negative asupra dezvoltării locale, existenţa unor zone extinse cu deficit de forţă de muncă din vauza scăderii populaţiei, migraţiei temporare masive şi îmbătrânirii, ceea ce duce la o presiune sporită asupra serviciilor sociale şi de sănătate, posibila apariţie a unui fenomen de stagnare economică în zonele montane.

În ceea ce priveşte obiectivele, menţionăm, printre obiectivele naţionale (orizont 2030), „structurarea şi dezvoltarea reţelei extinse de localităţi urbane şi rurale ca premisă pentru afirmarea regiunilor României ca entităţi dinamice, atrăgătoare şi competitive şi pentru racordarea lor deplină la spaţiul european”. „Ţintele orientative” prevăd, în acest caz:

Creşterea nivelului de urbanizare până la 70% prin atingerea indicatorilor care să permită includerea a circa 650 de localităţi rurale în categoria de oraşe şi prin aplicarea generalizată a instrumentelor de dezvoltare urbană integrată;

Realizarea principalelor elemente ale tramei naţionale de interconectare funcţională a regiunilor României, inclusiv prin coridoarele transcarpatice, ca armătură a dezvoltării lor durabile şi a racordării lor la sistemul european;

Folosirea politicilor şi instrumentelor de amenajare a teritoriului pentru refacerea fondului forestier;

Renaturarea luncii Dunării, re‐crearea bazinelor naturale de retenţie a apelor şi reabilitarea zonei de litoral;

Realizarea centurilor verzi‐galbene în jurul oraşelor de rangul II;

Atingerea unui indicator de spaţiu verde de 35 metri pătraţi pe locuitor pentru oraşele de rangul I şi II;

Încheierea programului de strămutare a locuinţelor aflate în zone de risc la hazardurile naturale sau antropice;

Atingerea unei valori medii pe ţară a indicelui suprafeţei locuibile de 17 metri pătraţi pe locuitor.

Aceste ţinte sunt integrate în studiile de fundamentare în ceea ce priveşte spiritul acestora, fără însă a preciza praguri de atins, din pricina lipsei unui cadru metodic de calcul al indicatorilor şi indicilor menţionaţi şi, în anumite cazuri, a unei anumite lipse de realism. De exemplu, creşterea numărului oraşelor la cca 1000 prin atingerea indicatorilor din lege nu este realistă, iar aplicarea ei pe cale administrativă nu va contribui la creşterea bunăstării, ci mai degrabă va avea consecinţe negative prin creşterea cheltuielilor publice; crearea centurilor verzi‐galbene presupune mai degrabă conservarea suprafeţelor plantate şi a celor agricole, obiectiv al întregului teritoriu (crearea de centuri plantate fiind, astăzi, o operaţiune dificilă din unghiul de vedere al proprietăţii asupra terenurilor). În ceea ce priveşte cei 35 mp/locuitor de suprafeţe plantate, este necesară o metodologie de calcul şi o tratare diferenţiată urban/rural; aceeaşi observaţie se impune referitor la cei 17mp/locuitor suprafaţă locuibilă. Această ultimă cifră pare supradimensionată chiar în condiţiile scăderii populaţiei urbane şi a unei posibile creşteri a suprafeţelor construite pentru locuinţe în intervalul următor.

Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020 (primul proiect, octombrie 2013, document elaborat sub coordonarea Ministerul Fondurilor Europene) stabileşte următoarele priorități de dezvoltare teritorială pentru perioada 2014‐2020, în funcție de potențialul identificat și luând în considerare disparitățile teritoriale constatate de analiză:

Îmbunătățirea calității vieții pentru comunitățile locale și regionale, pentru ca regiunile României să devină mai atractive pentru locuit, pentru petrecerea timpului liber, pentru investiții și muncă;

Consolidarea rețelei urbane prin dezvoltare policentrică și specializare teritorială (fiind important să se acorde atenție modului în care alte centre și aglomerări urbane mari (în afara celor 7 poli de creştere] pot contribui la stimularea creșterii


73

și dezvoltării propriilor regiuni, urmărindu‐se o dezvoltare echilibrată pe termen lung, destinată răspândirii efectelor pozitive de creștere din centrul orașelor către zonele înconjurătoare);

Promovarea parteneriatelor rural‐urbane (intervențiile finanțate de viitorul program de dezvoltare rurală trebuie să asigure accelerarea proceselor de restructurare și modernizare a spațiului rural, pentru o dezvoltare integrată din punct de vedere economic și durabilă a zonelor rurale, în funcție de tipul zonelor, acordându‐se prioritate asigurării complementarității între diferitele intervenții sectoriale și intervențiile de dezvoltare rurală);

Creșterea accesibilității și conectivității la marile aglomerații urbane și îmbunătățirea accesibilității între aglomerațiile urbane majore reprezintă obiective prioritare (alături de acestea, fiind necesare investiții majore subregionale, pentru surmontarea obstacolelor geografice [Munții Carpați, Dunărea], pentru a rezolva relativa izolare a tuturor zonelor afectate, acordându‐se o atenție specială investițiilor în transportul intermodal pe calea ferată);

Acces echitabil la servicii de interes general, urmărindu‐se echilibrul teritorial în ceea ce priveşte accesul la servicii de interes general, având în vedere discrepanțele clare între teritoriile dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, precum și între zonele dens și slab populate; conectarea zonelor rurale la rețeaua majoră de transport și la utilitățile publice de nivel mai înalt);

În ceea ce priveşte obiectivele teritoriale integrate, se menţionează că printre obiectivele strategice pe termen lung ale României se numără sprijinul pentru dezvoltarea policentrică și stimularea zonelor urbane funcționale precum şi sprijinul pentru Delta Dunării.

În Studiul 23 sunt integrate obiectivele prioritare menţionate în Acord, propunându‐se ca obiectivele teritoriale integrate să nu fie limitate la zona Deltei Dunării, ci la ansamblul zonelor cu specific geografic, aşa cum este stabilit prin Capitolul IV, zonele urbane funcţionale rămânând prioritare. Astfel, obiectivele teritoriale integrate au fost stabilite pentru zonele cu specific geografic, în directă corelare cu cele 11 obiective tematice ale CSC (Cadrului Strategic Comun), deschizând posibilitatea unui cadru mai larg de finanţare, în corelare şi acord cu oportunităţile create de Uniunea Europeană.

III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

Derivând din opţiunile majore de dezvoltare teritorială a României, se consideră că definirea obiectivelor teritoriale integrate fundamentează politica de reechilibrare a teritoriilor, într‐un scenariu de dezvoltare care urmăreşte echilibrul competitiv al teritoriilor. Din această perspectivă, care a contribuit la stabilirea viziunii, priorităţile sunt următoarele:

Sprijinirea dezvoltării bazată pe zonele funcţionale urbane şi, complementar acestora, pe polii rurali de dezvoltare

Creşterea conectivităţii între polii de creştere, zonele funcţionale urbane şi polii rurali de dezvoltare precum şi în interiorul acestora, contribuind astfel la consolidarea dimensiunii policentrice a sistemului de localităţi şi, în paralel, reechilibrarea serviciilor în vederea accesului egal al populaţiei către acestea;

Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor cu specific geografic, pornind de la particularitățile fiecărei zone, cu reconsiderarea rolului patrimoniului natural, cultural şi peisajer pentru dezvoltarea economică;

Nuanţarea măsurilor prioritare după specificul local, prin stabilirea la nivelul microteritoriilor a caracteristicilor şi nevoilor comunităţilor şi, în paralel, creşterea rolului APCS (Administraţia Publică Centrală de Specialitate) de coordonare a problemelor din teritoriu şi de sprijinire a rezolvării acestor probleme, inclusiv prin sprijinirea acţiunilor locale în favoarea dezvoltării;

Crearea premiselor implicării active a comunităților şi actorilor locali la decizie, inclusiv prin punerea în aplicare a DLRC (Dezvoltare Locală plasată sub Responsabilitatea Comunităţilor); asocierea APCS în procesul de planificare strategică.

III.4. Legături cu alte domenii

Problematica dezbătută este tributară mai multor domenii. Analiza socială, economică, demografică, politică şi de mediu concură pentru a crea o imagine cât mai apropiată de realitatea din teren. Înţelegerea acestei realităţi presupune, în acest studiu, constituirea unui palier de sinteză. Operaţional, se va pune problema corelării între politicile teritoriale bazate pe zonele funcţionale, cele bazate pe problematica regională şi politicile sectoriale, în vederea articulării coerente a acestora.

Obiectivele, politicile şi programele aferente Studiului 23. Zone cu specific geografic, în cadrul domeniului 8. Zonele cu specific geografic, conduc la formularea obiectivului strategic OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia (vezi Capitolul IV).

Acest obiectiv corespunde priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale și este corelat cu OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional (aferent Studiului 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere), care corespunde priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT2.Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice.

Celor două priorități ale Agendei Teritoriale 2020 le corespunde una dintre cele cinci provocări identificare la nivelul dezvoltării teritoriale a României, şi anume SDTR 2: Sprijinirea comunităţilor vulnerabile pentru diminuarea disparităților teritoriale.

74


74

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Diminuarea discrepanțelor dintre zone cu o rată de creștere economică pozitivă dar și cu un statut social apropiat de nivelul european și zone cu un specific geografic apriori defavorabil reprezintă nucleul problemelor referitoare la coeziunea teritorială, cu implicaţii majore economice, sociale şi de mediu.

Alegerea unei atitudini presupune un compromis între diferitele aspecte ale interesului public legat de conservarea resurselor şi a biodiversităţii, a patrimoniului şi de dezvoltare. Din aceste raţiuni, se apreciază că acest studiu este definitoriu în corelarea obiectivelor sectoriale la nivel teritorial.

Reluăm, în acest context, obiectivul inclus în Conceptul Naţional de Dezvoltare Spaţială a Poloniei, care precizează că ”realizarea unei dezvoltări teritoriale inteligente, sustenabile şi incluzive trebuie să fie bazată pe prezumţia conform căreia chiar cele mai defavorizate regiuni trebuie să obţină maximum de beneficii din creşterea economică”39.

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic teritorial

Din cele 13570 de localităţi ale României, 1263 (10% din total) se găsesc în mediul urban, care utilizează 13% din teritoriul naţional. Cele 320 de oraşe şi municipii au, în componenţă, 943 de localităţi, din care jumătate au statut rural. În mediul urban se concentrează 55% din populaţia ţării (11.737.460 locuitori în 2012). În mediul rural, care utilizează 87% din teritoriul naţional, sunt 12487 localităţi (90% din total).

Sistemul de aşezări este structurat în funcţie de principalele bazine hidrografice şi este influenţată de poziţionarea în raport cu drumurile comerciale cu stabilitate mare în timp: oraşele de dimensiuni medii sunt amplasate în zone de munte sau de deal, în funcţie de vechime, acest fapt remarcându‐se şi în legătură cu capitalele istorice ale Moldovei, ţării Româneşti şi Transilvaniei; oraşele de mari dimensiuni sunt în regiuni de podiş sau de câmpie, poziţionarea acestore fiind determinată de aspecte administrative şi economice.

Evoluția ratei de creştere a populației de după 1990 a fost determinată de anularea politicilor de creştere a natalităţii şi de migratia internatională. În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei între mediile urban şi rural, între 1990 şi 2012, se constată că mediul urban a pierdut peste 1,5 milioane locuitori (‐12,4%), iar mediul rural a pierdut 1,15 milioane locuitori (‐11,1%). Populaţia urbană scade constant dar lent (6,1%; 6,7%), în timp ce populaţia rurala scade puternic. Rata de creştere a numărului sosiţilor în mediul urban s‐a înjumătăţit, în timp ce în mediul rural s‐a dublat, ceea ce reprezintă o tendinţă de luat în considerare în plan teritorial.

Politica de industrializare a celei de‐a doua jumătăţi a secolului XX a condus la o reorganizare majoră a populaţiei în teritoriu, populaţia urbană ajungând majoritară în ultima sută de ani. Perioada de declin industrial survenită după 1990 a avut drept consecinţă, în cea mai mare parte a cazurilor, o revenire a oraşelor mici şi medii la statutul dinaintea industrializării perioadei socialiste (cu păstrarea, însă, a unei concentrări de populaţie cu statut economic şi social vulnerabil).

Tranziţia la economia de piaţă s‐a asociat cu o reducere constantă a ratei de ocupare. Astfel, ponderea persoanelor ocupate în totalul populaţie de vârstă activă scade continuu după anii ’90, ajungând ca în anul 2002 puţin peste jumătate (58%) din această populaţie să fie implicată în activităţi generatoare de venituri. După anul 2005, valorile indicatorului sunt în creştere uşoară, dar constantă, ajungând la aproape 60% în anul 201240.

Mediul rural este, şi el, în situaţie fragilă, problemele reţinute fiind de discrepanţe între zonele de podiş şi de câmpie, slab dezvoltate, şi cele submontane, de deal şi de munte, mai bine dezvoltate, fapte puse în legătură cu structura exploataţilor agricole dar şi cu nivelul de dezvoltare socială a comunitătilor. În bibliografie apare menţionată corelarea dintre amplasarea „fermelor comerciale”, cu o suprafaţă care se situează între 100 şi 55.000 ha (care reprezintă 0,3% din total şi ocupă 34,1% din suprafaţa agricolă a ţării) cu zonele de „sărăcie rurală severă”: în Moldova, la Vaslui, în sudul judeţului Iaşi şi în nordul judeţului Galaţi, în Muntenia şi Oltenia în judeţele Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, în Teleorman, Olt şi Giurgiu şi în Dolj41.

Din punctul de vedere al dezvoltării localităţilor, o imagine de sinteză este cea rezultată din analizele profesorului dr. Dumitru Sandu, la nivelul anului 200842. Autorul constată „axele majore de manifestare a disparităţilor socioteritoriale”, prima fiind legată de diferenţele dintre mediile rural şi urban, cea de‐a doua legată de accesibilitate, a treia legată de ocuparea agricolă

39 NSDC ‐ National Spatial Development Concept 2030, Ministry of Regional Development, Warsaw, 2011, p. 14.

40 Studiul 2.

41 Păun Ion Otiman, „Structura agrară actuală a României – o mare (şi nerezolvată) problemă socială şi economică a ţării”, in Revista Română de Sociologie,

Serie nouă, anul XXIII, 2012, nr. 5–6, pp. 339‐360. Cifre după Recensământul agricol şi date APIA (2011). 42 IDSL, calculat de autor in 2010, bazat pe valori calculate pentru toate comunele si orasele tarii la nivelul anului 2008. Pornind de la datele IDSL, autorul a intreprins

o analiza a dispartitatilor sociale regionale, cu referire la judete, regiuni istorice si regiuni de dezvoltare – vezi Dumitru Sandu, „Social Disparities in the Regional Development and Policies of Romania”, in International Review of Social Research, Volume 1, Issue 1, February 2011, 1‐30.


75

dominantă (cea legată de ariile de câmpie fiind legată de sărăcie), a patra legată de mărimea localităţii şi a cincea, legată de capitalul relaţional al populaţiei asociat cu diversitatea culturală, religioasă şi etnică, în special.

În mod constant, rata de ocupare în mediul rural a fost semnificativ mai crescută decât în mediul urban. Cu toate acestea, începând cu anul 2002, valorile indicatorului scad în mediul rural, o creştere uşoară – de aproximativ 1 punct procentual, înregistrându‐se abia în anul 2012. În paralel, rata de ocupare din mediul urban creşte, în 2012, situându‐se cu 5 puncte procentuale peste valoarea din 2002. Dacă în anul 2002 diferenţa în ce priveşte rata de ocupare era de 10 % în favoarea ruralului, ea se reduce la 2% în anul 2012, pe fondul scăderii ratei de ocupare în rural şi a uşoarei creşteri în urban.

Discuţia legată de nivelul ocupării şi de diferenţele rural‐urban necesită precizări suplimentare legate de tipul ocupaţiilor predominante la nivelul celor două medii de rezidenţă. Nivelul crescut al ocupării în mediul rural se datorează implicării masive a persoanelor de vârstă activă în activităţi din agricultură.

Sistemul de aşezări este compus din: 4 oraşe principale: Bucureşti (1.924.000 locuitori), Iaşi, Timişoara şi Cluj (puţin peste 300.000 locuitori), reprezentative

fiecare pentru marile regiuni ale ţării: Bucureşti pentru sudul ţării, Iaşi pentru estul ţării, Timişoara pentru vest; Cluj centru şi nord, oraşul Bucureşti având – din pricina centralizării excesive a ultimului secol – o dimensiune disproporţionată faţă de eşalonul următor43;

4 oraşe (Constanţa, Craiova, Galaţi, Braşov) având o populaţie între 275.000 şi 300.000 locuitori şi alte trei oraşe (Ploieşti, Brăila, Oradea) având o populaţie între 200.000 şi 275.000 locuitori, completând – împreună cu primele – sistemul regiunilor istorice (cu excepţia oraşului Ploieşti, a cărui dezvoltare ţine de factori economici şi de proximitate faţă de Bucureşti);

13 oraşe având o populaţie între 100.000 şi 200.000 locuitori (Bacău, Piteşti, Arad, Sibiu, Târgu Mureş, Baia Mare, Buzău, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Suceava, Piatra Neamţ, Drobeta‐Turnu Severin);

19 oraşe între 50.000 şi 100.000 locuitori (Focşani, Târgu Jiu, Tulcea, Târgovişte, Bistriţa, Reşiţa, Slatina, Călăraşi, Vaslui, Alba Iulia, Hunedoara, Bârlad, Giurgiu, Deva, Roman, Zalău, Sfântul Gheorghe, Turda, Mediaş, Slobozia.

Din totalul de 320 oraşe şi municipii, 120 au populaţia sub 10.000 locuitori (37,5%) şi, din totalul de 2861 comune, 30 au o populaţie de peste 10.000 locuitori; 22 de oraşe au o populaţie sub 5000 locuitori; dintre comune, 434 au populaţia între 5.000 şi 10.000 locuitori, ceea ce conduce la nevoia de acţiune în reorganizarea rangului localităţilor.

În ciuda declinului general al populaţiei în teritoriul României, rata de creştere a populaţiei are valori pozitive în unele oraşe mici şi în vecinătatea marilor oraşe, situaţia fiind relativ mai bună în NE, NV, centru, SE şi V; valorile negative mari sunt în zone cu accesibilitate redusă şi nivel economic scăzut (Delta Dunării, Munţii Apuseni, sudul Carpaţilor Orientali, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi), în zone rurale în depopulare (vestul Câmpiei Române, Podişul Moldovei), în zone în declin industrial (Depresiunea Petroşani, Culoarul Mureşului) şi în oraşele mari (unde se constată o creştere a populaţiei în vecinătate).

Astfel, conform Raportului Băncii Mondiale (2013), localităţile rurale cu o densitate a populaţiei mai mare de 150 de locuitori/kmp din anul 2011 grupează suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existente (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu‐Mureş), cele dintre Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte precum şi „centrele emergente de urbanizare din zona de nord‐est”.

Dacă – parţial – aceste tendinţe sunt recente, ţinând de dezvoltarea extensivă a locuirii şi activitătilor în ariile metropolitane, în ceea ce priveşte restul teritoriului tendinţele actuale coincid cu cele istorice: Menţinerea populaţiei în zonele de locuire submontane şi menţinerea reţelei stabile de oraşe mici şi medii, în special în

zona extracarpatică; menţinerea parţială a populaţiei montane graţie turismului emergent; Consolidarea (în ultimul secol) a populaţiei în zonele frontaliere de NV, N şi NE, semn al stabilităţii politice şi economice;

din raţiuni similare, consolidarea reţelei de oraşe recente din sudul Munteniei şi Olteniei şi ‐ mai puţin evident ‐ creşterea oraşelor dunărene;

Începutul procesului de revitalizare a locuirii în centrul Transilvaniei, după plecarea masivă a populaţiei săseşti, graţie avantajelor multiple pe care le oferă teritoriul;

Depopularea accentuată a Dobrogei, cu excepţia axului Feteşti‐Constanţa şi al zonei sudice de litoral, în creştere.

Procesul de reorganizare a populaţiei în teritoriu este determinat, în primul rând, de extinderea masei economice a oraşelor mari în zone metropolitane sau zone funcţionale urbane care necesită sisteme urban‐rural integrate; aceste sisteme sunt, în cazurile Timişoara‐Arad, Iaşi, transfrontaliere44. Timişoara are o populaţie de circa 300.000 de locuitori şi generează aproximativ 3% din venitul total al firmelor din ţară;

populaţia se triplează şi masa economică se dublează în zona din jur; Craiova are o populaţie de aproximativ 250.000 de locuitori, dar potenţialul economic din zona metropolitană este de

patru ori mai mare;

43 Populaţia (2012) la Bucureşti era de 1.924.000 locuitori, faţă de 317.000 locuitori la Iaşi, 306.000 la Timişoara şi 305.000 la Cluj. Vezi Raportul Băncii Mondiale pt

explicarea curbei ideale 44 Extras din Oraşe competitive (raport al Băncii Mondiale), 2013.

76


76

Zona economică funcţională a oraşului Bucureşti se întinde până la Ploieşti, Piteşti, Giurgiu şi Călăraşi, formând o aglomerare urbană care, în ultimii ani, s‐a dovedit din ce în ce mai dinamică.

În al doilea rând, dezvoltarea teritoriilor rurale şi a centrelor urbane de mici dimensiuni arată tendinţe de grupare naturală a APL, după criterii de coeziune socială, culturală şi teritorială. Necesitatea unei coordonări a APL în teritoriu rezultă din analiza ADI/GAL create, care arată o preferinţă către structuri

istorice care – deşi perimate – reprezintă un factor de coeziune culturală şi socială Ţara Haţegului – Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zarandului, Mărginimea Sibiului, Ţara Vrancei” ş.a.;

Numărul mare, amploarea teritorială şi gradul de coeziune ridicat al teritoriilor cuprinse în aceste asocieri reprezintă un semn important al necesităţii, pentru dezvoltarea locală şi teritorială, a unui nivel intermediar între cel judeţean şi cel local şi o necesară redefinire a limitei teritoriale a judeţelor;

Acest nivel intermediar ar putea, în viitor, să aibă un rol administrativ, contribuind la scăderea aparatului administrativ al UAT prin preluarea unor atribuţii ale primăriilor (primăriile comunelor putând să se limiteze la activităţi minimale, în special în ceea ce priveşte autorizarea construirii);

În orice scenariu de organizare administrativă, este de reţinut necesitatea asigurării unui cadru de planificare strategică la acest nivel.

Sistemele de localităţi sunt în modificare (funcţiuni moderne şi contemporane, evoluţia populaţiei, orientare economică, sisteme de transport, deschidere frontalieră); în interiorul localităţilor urbane şi rurale, ultimii 20 ani au condus la modificări majore, prioritare fiind controlarea modului de evoluţie şi reorganizarea generată de reducerea populaţiei. După constatarea disparităţilor trebuie luate în considerare – din punct de vedere operaţional – necesităţi diferite: (a) oraşele în creştere ca importanţă economică, în care scăderea populaţiei s‐a petrecut în paralel cu creşterea activităţilor

economice (în special a celor din sectorul terţiar) şi lângă care s‐au dezvoltat extensiv periferiile, în aglomeraţii urbane sau rurale

(b) oraşele mari care, deşi sunt în creştere economică, nu au un specific funcţional clar şi sunt vulnerabile din acest punct de vedere;

(c) oraşele în relativ echilibru, în care scăderea populaţiei nu a fost accentuată, iar creşterea economică a fost de mai mici dimensiuni;

(d) oraşele în declin ecomomic (oraşele monoindustriale sau cu industrii create în perioada de după cel de‐al Doilea Război Mondial), a căror creştere a populaţiei a fost artificială şi care, prin dispariţia industriilor, sunt în situaţii de vulnerabilitate gravă la nivel social;

(e) localităţile rurale în creştere, situate fie în proximitatea marilor oraşe, fie pe căi de transport importante, fie în legătură cu resurse economice, unde tranziţia către un mod de viaţă urban este rapidă şi slab controlată prin planificare;

(f) localităţile turistice – în special din zonele montane sau de litoral – cu probleme de degradare a infrastructurii specifice şi, în paralel, de construire neplanificată, poluare determinată de activităţi turistice; aceste ultime aspecte vizează şi localităţile al căror rol turistic este emergent, amplasate în areale montane, submontane sau de deal;

(g) localităţile rurale în echilibru, atât din punctul de vedere al resurselor cât şi al resurselor economice şi al populaţiei; (h) localităţile rurale în situaţii de vulnerabilitate, fie din cauze legate de subaprecierea produselor locale sau a activităţilor

tradiţionale, fie din lipsa organizării producţiei şi valorificării acestora, fie din gradul redus de educaţie şi cultură; (i) localităţile rurale în situaţii de vulnerabilitate din amplasarea în arii cu restricţii economice determinate, de pildă, din

amplasarea în arii naturale protejate, fără un regim de compensare adecvat al dezechilibrelor create din limitarea activiţătilor;

(j) localităţile urbane sau rurale în diminuare, în general din cauze legate de izolare sau de amplasare periferică. Necesităţile diferite trebuie să conducă la măsuri diferenţiate în ceea ce priveşte serviciile publice, conectivitatea, echiparea edilitară, calitatea locuirii, protejarea patrimoniului şi activităţilor tradiţionale, sprijinul în ceea ce priveşte organizarea locală şi accesul la fonduri de nivel naţional sau european. Notă Diagnosticul la nivelul zonelor cu specific geografic este prezentat în Capitolul III.1.4. iar cel aferent delimitărilor geografice funcţionale, în Capitolul III.1.5. Autorii au considerat necesar ca la studiul 23, de sinteză, diagnosticul să fie prezentat la nivel naţional, cu menţionarea principalelor disparităţi teritoriale, în vederea creării unui cadru unitar, corelat, de referinţă al zonelor specifice.


77

IV.1.2. Viziune de dezvoltare teritorială La nivelul dezvoltării teritoriale la nivel naţional, viziunea de dezvoltare ia în considerare următoarele elemente determinante pentru înţelegerea rolului României în contextul european: Existenţa unor regiuni cu caracteristici istorice, sociale şi geografice diferite, ale căror trăsături culturale comune creează

unitate (dezvoltare durabilă); Existenţa unei diversităţi naturale, culturale şi peisajere în mediile urban şi rural care generează condiţii atractive pentru

locuire şi activităţi economice, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale bazate pe structuri tradiţionale şi pe potenţialul major de inovaţie al populaţiei (competitivitate teritorială);

Existenţa unui spaţiu rural cu mare tradiţie şi vitalitate, ale cărui resurse sunt catalizate de sistemul urban în expansiune (coeziune teritorială).

Scenariul de dezvoltare recomandat pentru teritoriul naţional este acela al echilibrului competitiv, înţelegând prin aceasta importanţa susţinerii dezvoltării în legătură cu trei niveluri de pertinenţă ale intervenţiei coordonatoare a statului: Primul nivel este cel al macro‐teritoriilor, competitive la nivel regional, interregional şi european: zonele metropolitane ale

oraşelor competitive şi teritoriile acestora de influenţă, al căror rol este cel de motor al dezvoltării şi al inovării; intervenţia statului trebuie să privilegieze

Al doilea nivel este cel al teritoriilor recreate în legătură cu provocările economice şi sociale, mizând pe punerea în echilibru a resurselor şi potenţialului teritorial al regiunilor şi, în cadrul acestora, al micro‐regiunilor, cu rol major în agregarea comunităţilor în jurul priorităţilor de dezvoltare; echilibrul teritorial;

Al treilea nivel este cel al echilibrului teritorial între polii de dezvoltare urbani şi rurali. Recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare durabilă reprezintă cheia pentru reducerea disparităţilor.

Policentrismul reprezintă, astfel, un concept care nu mai este limitat la reţeaua de localităţi urbane, ci la teritorii populate, cu individualitate şi cu rol specific în dezvoltarea teritorială; statul trebuie să îşi asume redefinirea conceptelor de zone funcţionale la nivel naţional: zonelor funcţionale generate de oraşele de mari dimensiuni li se alătură recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare şi nu numai ca spaţii naturale şi agricole, integrând astfel calitatea acestora de vector de dezvoltare şi creând posibilitatea intercorelării dintre polii urbani şi cei rurali.

Acestei viziuni îi corespund priorităţi ale dezvoltării teritoriale a României, intercorelate şi compatibile cadrului structurant definit prin priorităţile de dezvoltare stabilite pentru Uniunea Europeană.

1. Creşterea coeziunii diferitelor regiuni în context european prin modul de acţiune sistematic al statului şi administraţiei în teritoriu.

Caracteristicile regionale diferite reprezintă baza dezvoltării în coeziune a acestora; individualitatea acestora în spaţiul românesc şi european reprezintă o bază a competitivităţii. Regiunile istorice (Ţara Românească, Ardealul, Moldova, Dobrogea) şi sub‐regiunile istorice ale acestora (Muntenia, Oltenia, Banatul, Ţara Loviştei, Ţara Vrancei, Moldova de Jos, Moldova de Sus – Bucovina, Ţara Haţegului, Ţara Bârsei, Ţinutul Secuiesc, Maramureşul, Apusenii etc.) se vor constitui în nuclee de dezvoltare teritorială omogenă, bazată pe exploatarea resurselor şi tradiţiilor economice proprii, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale sporite.

Distribuţia populaţiei între mediile urban‐rural, caracteristicile sistemelor urbane, activităţile economice, modurile specifice de practicare a activităţilor tradiţionale (şi în special a agriculturii), dar şi provocările sunt diferite între regiuni şi micro‐regiuni; din acest motiv, administrarea resurselor poate şi trebuie să fie diferită în aceste teritorii.

Această realitate este pusă în evidenţă de procesul natural de creare a Grupărilor de Acţiune Locală, care identifică micro‐teritorii cu obiective specifice de dezvoltare. Este de menţionat că iniţiativele de creare a GAL pun în evidenţă o mai slabă iniţiativă în Oltenia şi Muntenia, regiuni în care centralizarea statului a acţionat mai puternic şi o initiativă nula în Dobrogea, regiune în declin accentuat al populaţiei şi activităţilor. Pe de altă parte, din distribuţia GAL se observă o mare coeziune a populaţiei din ariile montane şi submontane şi o mai slabă coeziune a populaţiei din ariile de podiş şi de câmpie, în care procesele de colonizare succesive au avut ca rezultat diminuarea identităţii locale.

Crearea de noi Grupări de Acţiune Locală în arealele deficitare reprezintă o recomandare bazată pe dualitatea dintre ariile metropolitane sau zonele funcţionale urbane şi polii rurali de dezvoltare, grupaţi în microregiuni cu coerenţă geografică, socială şi istorică. În procesul de constituire a acestor grupări, este necesar un sprijin activ.

Notă. Utilizarea noului instrument privind dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD), bazat pe fosta abordare LEADER și se va putea număra printre toate instrumentele structural disponibile, cu toate că nu va fi obligatoriu decât pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională reprezintă o oportunitate pentru România. Amintim aici condiţiile obligatorii: să se concentreze pe teritorii specifice de la nivel sub‐regional; să fie plasate sub responsabilitatea comunității, a grupurilor locale de acțiune alcătuite din reprezentanți ai intereselor socio‐economice publice și private locale; să fie implementată prin intermediul unor strategii de dezvoltare locale integrate și multi‐sectoriale, gândite să acopere nevoile și potențialele locale; și să aibă trăsături inovatoare pentru contextual local, să presupună înființarea de rețele și, după caz, cooperarea.

78


78

2. Creşterea competitivităţii regiunilor prin utilizarea potenţialului de dezvoltare al fiecărei regiuni în parte, cu înţelegerea caracteristicilor, nevoilor locale şi cu afirmarea valorilor locale.

Creşterea atractivităţii României necesită o politică asumată de consolidare a identităţii locale şi de creştere a calităţii vieţii, bazate pe avantajele create de marea diversitate naturală, culturală şi peisajeră din mediile urban şi rural. Avantajele generate de locuirea în mediul urban şi suburban (slaba densitate a locuirii din oraşele de mici dimensiuni şi din suburbii, proximitatea zonelor naturale şi culturale de interes turistic şi a zonelor rurale cu activităţi tradiţionale), ca şi cele ale locuirii în mediul rural (calitate mare a factorilor de mediu, acces la produse ecologice etc.) generează condiţii atractive pentru locuire şi activităţi economice în întreg teritoriul naţional.

Consolidarea zonelor rurale presupune o politică activă de sprijinire a modernizării agriculturii şi de sprijinire a creării de structuri cooperative, a creşterii nivelului de viaţă în mediul rural, cu afirmarea unei opţiuni clare de dezvoltare a agriculturii ecologice, a activităţilor tradiţionale şi a turismului rural, care pot deveni ţinte pentru perioada următoare.

3. Reducerea disparităţilor teritoriale prin dezvoltarea echilibrată a sistemului de localităţi urbane şi a teritoriilor rurale omogene

Dezvoltarea urbană care caracterizează ultimele decenii a pus în evidenţă dezvoltarea rapidă a zonelor suburbane ale oraşelor mari – creând, implicit, o nevoie de redefinire a zonelor funcţionale la nivel naţional. În paralel, constatarea faptului că zonele cele mai dens populate sunt şi cele mai slab urbanizate a condus la stabilirea zonelor cu potenţial mare de urbanizare. (Raport BM, 201345): suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existente (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu‐Mureş), conurbaţia Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte şi centrele emergente de urbanizare din zona de nord‐est.

În paralel cu politica de dezvoltare a oraşelor cu rol major în teritoriul naţional şi cu cea de reducere a disparităţilor teritoriale, este necesară consolidarea palierului oraşelor de mici dimensiuni. Acestea, ca urmare a procesului de dezindustrializare îşi recapătă rolul istoric de coagulare a zonei rurale învecinate, vocaţie modestă dar indispensabilă dezvoltării zonelor rurale, principal atu al ţării în context european.

Această opţiune este în măsură să susţină dezvoltarea, asigurând în acelaşi timp păstrarea echilibrului urban/rural în cadrul obiectivului major de coeziune şi este compatibilă, după cum am menţionat, cu particularităţile României în plan european, dar şi cu noile tendinţe de migrare dinspre mediul urban spre cel rural şi de omogenizare a condiţiilor de viaţă.

Acţiunile vizând echilibrul urban‐rural şi de afirmarea – ca motor economic – a zonelor funcţionale urbane trebuie să fie însoţite de o serie de acţiuni vizând teritorii cu specific geografic: areale montane, costiere, zone industriale în declin, zone transfrontaliere, zone izolate. Aceste teritorii au fost studiate în detaliu, astfel încât pot fi formulate priorităţi pentru fiecare dintre acestea.

Această ultimă prioritate a făcut obiectul Studiului 23, impunând acţiuni publice de compensare a vulnerabilităţilor teritoriale. Rolul statului este acela de a asigura condiţii similare de viaţă (calitate a locuirii, servicii publice, nivel de trai) în teritoriul naţional, mobilizând pentru acest obiectiv resurse locale, naţionale şi europene. Responsabilitatea pentru atingerea obiectivului strategic şi al celor derivate din acestea rămâne statului şi unităţilor administrativ‐teritoriale.

Obiectivele strategice ale dezvoltării teritoriale au rezultat din perspectiva celor 9 domenii principale reţinute de MDRAP pentru fundamentarea SDRT. Obiectivele generale ale celor 25 de studii sunt subordonate obiectivelor strategice ale domeniilor şi corespund priorităţilor teritoriale ale Agendei teritoriale 2020 (PT) şi provocărilor stabilite de MDRAP la nivel naţional.

Obiectivele specifice ale fiecărui studiu în parte au fost grupate, după relevanţă, responsabilităţi şi efecte, astfel:

Obiective naţionale46:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: 1. Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; 2. Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; 3. Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

45 BM, MDRAP, MAE, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României, 2013

46 Împărţirea în două categorii (naţionale/teritoriale) a fost solicitată de beneficiar.


79

Obiective teritoriale:

Obiective locale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor; vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: 1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; 2. Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; 3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele teritoriale ale fiecărui domeniu au fost corelate într‐un set de obiective teritoriale integrate, urmărind coeziunea teritorială, prin reducerea disparităţilor în zonele cu specific geografic, în unităţile şi subunităţile geografice.

IV.2. Politici, programe şi proiecte

IV.2.1. Politică şi obiectiv general

Obiectivele strategice sunt corelate cu documentele de referinţă, analizate în Cap. II.2.2. prin preluarea elementelor strategice, a principiilor şi liniilor directoare ale acestora, în legătură cu potenţialul teritorial, tendinţele şi priorităţile stabilite în Cap. III.

Politica publică a domeniului, cu titlul Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmărind valorificarea potențialului local și reducerea disparităților în teritoriu, corespunde obiectivului strategic enunţat mai sus.

Politica publică se operaţionalizează prin pachete de proiecte cuprinse în următoarele programe, care corespund obiectivelor specifice la nivel naţional. Componenta de pilotare a procesului de descentralizare – afirmată în art. 5(2) al Legii‐cadru a descentralizării nr. 195/2006 – va fi menţionată în cadrul fiecărui obiectiv. În articol se precizează că „Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, organizează faze‐pilot în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse pentru descentralizarea competenţelor pe care le exercită în prezent”.

Obiectivul general, asociat obiectivului strategic, este acela de dezvoltare a teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

Derivând din opţiunile majore de dezvoltare teritorială a României, a fost conturată viziunea conform căreia definirea obiectivelor teritoriale integrate fundamentează politica de reechilibrare a teritoriilor, în vederea promovării dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate, a dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice şi a integrării teritoriale în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale, într‐un scenariu de dezvoltare care urmăreşte echilibrul competitiv al teritoriilor.

Cercetarea a pornit de la constatarea existenţei unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale au fost înţelese în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

Obiectivul strategic al domeniului 8 este crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia.

Politica publică a domeniului, cu titlul Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmăreşte valorificarea potențialului local și reducerea disparităților în teritoriu, în corespondenţă cu obiectivul strategic enunţat mai sus.

Obiectivul general, asociat obiectivului strategic, este acela de dezvoltare a teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

80


80

În cazul preciz al alestui studiu, obiectivele nu sunt diferenţiate după natură, reprezentând obiective teritoriale integrate. Astfel, reprezintă scheletul pe care se grefează obiectivele teritoriale stabilite în ansamblul studiilor de fundamentare şi sunt formulate după teritorii de referinţă (teritorii operaţionale).

Conform Propunerii modificate de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene47, coeziunea teritorială a fost adăugată alături de obiectivele privind coeziunea economică și socială din tratat, și este necesar să se abordeze:

Rolul orașelor;

Delimitările geografice funcționale;

Zonele subregionale care se confruntă cu probleme geografice sau demografice specifice.

Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală ar trebui să revină grupurilor de acțiune locală care reprezintă interesele comunității, acesta reprezentând un principiu esențial. Obiective tematice Fiecare fond CSC sprijină următoarele obiective tematice, conform misiunii sale, pentru a contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii: (1) Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării; (2) Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității tehnologiilor informației și comunicațiilor; (3) Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol (în cazul feadr) și a sectorului

pescuitului și acvaculturii (pentru emff); (4) Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele; (5) Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor; (6) Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor; (7) Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore; (8) Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă; (9) Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei; (10) Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții; (11) Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă.

În corelare cu Propunerea de regulament, au fost stabilite liniile directoare ale modului de combinare a fondurilor, a abordărilor şi a responsabilităţilor în procesul de dezvoltare locală, bazate pe posibilitatea de a sprijini acţiunile desfășurate sub forma investițiilor teritoriale integrate într‐un program operațional.

A. Dezvoltarea de pachete integrate la nivel local, regional sau național

Subordonate obiectivelor stabilite pe plan european;

Iniţiate de APCS pentru regiuni, cu asocierea APL judeţene; iniţiate de APL judeţene sau locale, cu asocierea autorităţilor APCS;

Tipurile de teritorii care urmează să fie acoperite: (regiune, judeţ, UAT);

Mecanismele de coordonare corespunzătoare (înscriere în obiectivele SDTR; avizare APCS cf. sistemului DUAT; aprobare prin HCL comune ale APL respective);

Stabilesc investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune;

Sistem de planificare propus:

a1. Regiuni de dezvoltare Plan strategic teritorial regional pentru regiune care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan de amenajare a teritoriului regional + plan teritorial peisajer de coordonare (PTPC) +strategie regională de dezvoltare)

a2. Judeţe Plan strategic teritorial judeţean pentru UAT care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan de amenajare a teritoriului judeţean + strategie judeţeană de dezvoltare)

a3. UAT Plan strategic teritorial local pentru UAT care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan urbanistic general+strategie locală de dezvoltare).

47 Propunere modificată de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene, Fondul european

de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2013/COM_2013_246_RO_ACTE_f.pdf


81

B. Dezvoltarea de abordări locale și subregionale, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, prin delegarea adoptării deciziilor și punerea în aplicare a unui parteneriat local între actori publici, privați și ai societății civile.

Rolul specific care va fi atribuit grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește punerea în practică a unor strategii: parteneriate locale prin (GAL) (ADI); dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității;

Tipurile de teritorii care urmează să fie acoperite: (microregiune, arie metropolitană, cartier);

Mecanismele de coordonare corespunzătoare (înscriere în obiectivele SDTR; avizare APCS cf. sistemului DUAT; aprobare prin HCL comune ale APL respective);

Sistem de planificare propus:

b1. Zone cu coeziune socio‐culturală; palier subjudeţean sau interjudeţean. Plan strategic teritorial microregional pentru microregiune care defineşte abordări locale și subregionale, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității; punerea în aplicare a unui parteneriat local între actori publici, privați și ai societății civile (GAL) (ADI) (plan de amenajare a teritoriului zonal+plan teritorial peisajer (PTPM)+strategie de dezvoltare a zonei metropolitane)

b2. Arii metropolitane, zone funcţionale urbane: palier subjudeţean sau interjudeţean. Plan strategic teritorial metropolitan pentru zone metropolitane care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (GAL) (ADI) (plan de amenajare a teritoriului zonal+plan teritorial peisajer (PTPZM)+strategie de dezvoltare a zonei metropolitane)

b3. Cartiere sau zone specifice ale marilor oraşe: palier sub UAT Plan strategic teritorial zonal pentru cartiere sau zone specifice ale marilor care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (GAL) (plan urbanistic zonal+componentă peisajeră+plan de dezvoltare local – proiect urban).

IV.2.2. Măsuri prioritare

Pentru asigurarea compatibilităţii dintre obiectivele specifice ale SDTR, obiectivele strategice definite pentru teritoriul naţional şi obiectivele tematice comune fundurilor europene, s‐a procedat după cum urmează:

Măsurile prioritare au fost stabilite după obiectivele strategice rezultate din studiile de fundamentare a SDTR OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale OS6. Promovarea culturii şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural în beneficiul comunităților OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi

potenţialul fiecăruia. OS9. Crearea unui cadru instituțional și de reglementare adecvat pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare

Măsurile prioritare sunt prezentate tabelar în Capitolul IV.4. Sinteză strategică şi operaţională, pentru observarea intercorelărilor între obiectivele strategice, zonele specifice şi palierul operaţional

Obiectivele teritoriale integrate au fost stabilite după obiectivele tematice ale fondurilor europene, pentru a facilita accesul către acestea în intervalul următor de programare: (1) Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării; (2) Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității tehnologiilor informației și comunicațiilor; (3) Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului

pescuitului și acvaculturii (pentru EMFF); (4) Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele; (5) Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor; (6) Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor; (7) Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore; (8) Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă; (9) Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei (10) Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții (11) Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă.

Obiectivele teritoriale interate sunt prezentate în cele ce urmează şi reluate în Capitolul IV.4. Sinteză strategică şi operaţională. Acestea privesc zonele cu specific geografic precum şi delimitările geografice funcţionale.

82


82

IV.2.3. Obiective teritoriale integrate

A. Obiectivele stabilite pentru zonele cu specific geografic urmăresc abordarea integrată a nevoilor specifice ale zonelor celor mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau excluziune, în special comunitățile marginalizate

OT23.1. Abordarea integrată a nevoilor specifice ale zonelor cu specific geografic cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau excluziune, în special comunitățile marginalizate

1. Urban‐rural şi zone metropolitane

OT23.1.1. Urban‐rural şi zone metropolitane – Creşterea rolului zonelor urbane în creşterea economică, urmărind dezvoltarea urbană durabilă şi structura urbană echilibrată, luând în considerare legăturile între zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de calitate şi crearea de poli rurali de dezvoltare durabilă

1.a. Zone funcţionale URBANE şi zone metropolitane

Abordarea generală reflectă rolul zonelor urbane în creşterea economică, urmărind dezvoltarea urbană durabilă şi structura urbană echilibrată, luând în considerare legăturile între zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de calitate. Obiectivele din zonele metropolitane sunt similare celor din zonele funcţionale urbane, cu o atenţie mai mare adresată problemelor de coordonare teritorială a ariei de influenţă, care este sensibil mai mare şi de sprijin necesar din partea centrului către UAT periurbane.

Obiective principale urmărite pe plan european: (1) implementarea sistematică a planurilor de folosinţă a terenurilor şi aplicarea liniilor directoare pentru dezvoltarea activităţilor economice în beneficiul condiţiilor de viaţă ale orăşenilor; (2) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, promovarea transportului public şi a tuturor măsurilor care să împiedice o deplasare prea pronunţată a locuitorilor dinspre centrele oraşelor spre periferii [servicii] şi (3) reabilitarea patrimoniului arhitectural, a monumentelor şi siturilor trebuie să fie parte integrantă a unei politici globale de amenajare a oraşelor şi satelor.

Obiective teritoriale integrate:

1. Sprijinirea cercetării şi inovării la nivel naţional în general şi, în particular, în domenii legate de specificul oraşului, cu obiectivul competitivităţii pe plan internaţional

2. Accesibilitate sporită şi conectivitate către spaţiul naţional, european şi internaţional; creşterea importanţei traficului aerian şi îmbunătăţirea infrastructurii specifie; crearea de sisteme de transport în aglomerările urbane cu disuadarea traficului în interior şi cu conectarea facilă a localităţilor suburbane din sistemul de centuri ocolitoare; promovarea legăturilor rapide în cadrul reţelei de localităţi la nivel regional şi naţional

3. Sprijinirea dezvoltării economice la toate nivelurile, cu priorităţi generate de rolul funcţional major al oraşului

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, reabilitarea termică a locuinţelor, diminuarea consumului industrial şi a consumului sistemelor centralizate de încălzire a locuinţelor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale şi antropice pe baza planurilor de risc ale UAT urbane şi ale celor din aria de influenţă; rezolvarea problemelor locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului de toate categoriile şi în special a limitării extinderii teritoriilor intravilane, a limitării schimbării destinaţiei terenurilor fertile sau împădurite, a limitării consumului de spaţiu aferent infrastructurilor de transport şi a marilor infrastructuri comerciale (în special pe marile axe de acces înspre oraşe), a limitării densităţii construirii, a sprijinirii creării de suprafeţe plantate publice şi de infrastructuri sportive; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat; regenerarea urbană şi a zonelor istorice ale localităţilor; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (canalizare, alimentare cu apă, colectarea selectivă a deşeurilor, epurare ş.a.) a localităţilor urbane şi a celor rurale din aria de influenţă

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, cu favorizarea utilizării sistemelor de transport în comun urbane şi suburbane şi a creării de legături rapide către localităţile din aria de influenţă

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul funcţional al zonei urbane şi crearea de facilităţi pentru navetişti

9. Sprijinirea grupurilor de populaţie marginală sau în situaţie defavorabilă, în special în cartierele de locuit şi în suburbii, luarea în considerare a problemelor persoanelor fără adăpost, crearea unui stoc de locuinţe sociale şi de tranzit; asigurarea serviciilor publice pentru populaţia urbană şi cea rurală din aria de influenţă; crearea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue a populaţiei în domenii legate de specificul sau potenţialul local precum şi în domenii conexe


83

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea modului de acţiune în aria de influenţă, cu asocierea APL interesate la proiectele de dezvoltare; contribuţia APL urbane la dezvoltarea infrastructurii necesare bunei conexiuni şi funcţionări a localităţilor din zona de influenţă; crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă la nivelul UAT urbane şi a ariei de influenţă a acestora; coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere la nivelul teritoriului administrativ al UAT urbane şi al UAT din aria de influenţă

1.b. Zone rurale:

Abordarea generală reflectă rolul zonelor rurale în ceea ce priveşte sprijinirea dezvoltării economice la nivel naţional prin dezvoltarea activităţilor agricole.

Sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale se bazează pe diferenţierea dintre: (a) zonele rurale cu agricultura ca funcţiune de bază (în creştere sau echilibru); (b) regiunile rurale sub‐dezvoltate şi periferice şi (c) zonele rurale aflate în vecinătatea marilor conurbaţii.

Obiective principale urmărite pe plan european: (1) crearea unor condiţii de viaţă acceptabile la ţară, în privinţa tuturor aspectelor economice, sociale, culturale şi ecologice precum şi a infrastructurilor şi dotărilor; (2) dezvoltarea cadrului de viaţă, a structurilor sociale şi economice şi a transportului, ţinând cont de funcţiunile specifice ale aşezărilor şi în special de conservarea şi gestionarea peisajului natural


1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de activităţi proprii mediului rural

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor, cu atenţie sporită pentru legăturile dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate chiar şi în condiţii de iarnă (trasee care pot servi şi la dezvoltarea activităţilor turistice); investiţii în gradul de acoperire al teritoriului rural în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură specifică zonei geografice, colectarea sau prelucrarea produselor locale ş.a.); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în teritoriul rural (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor dimensiuni mici şi medii; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a micilor exploatări miniere sau carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate agricol sau din alte considerente şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre sistemele eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a alunecărilor de teren, a fenomene periculoase, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultura, activităţile turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone); limitarea dezvoltării extensive a arealelor locuite şi coordonarea dezvoltării spaţiale după specificul local, mai ales în zone turisticel conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului; măsuri pentru degajarea rapidă a călor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.)

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone izolate sau fragile a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane şi a celor din zonele submontane şi de deal şi promovarea activă, în zonele de podiş şi de câmpie, a asocierii dintre producători; luarea în considerare a efectelor nocive asupra populaţiei a marilor proprietăţi agricole (latifundiare); reglementarea achiziţiilor de la producătorii rurali prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării

84


84

proprietăţii UAT – păduri, păşuni comunale, islaz şi a asigurării accesului populaţiei locale către acestea); menţinerea infrastructurilor culturale şi a serviciilor publice rurale (cămine culturale, şcoli, dispensare, biblioteci) şi punerea în valoare a spaţiilor publice din centrele localităţilor

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism precum şi în cele legate de antreprenoriat

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

2. Zone periferice (frontaliere)

Abordarea generală ține cont de provocările specifice ale regiunilor transfrontaliere , necesitând atât o politică de coordonare între state, cât şi o politică naţională în vederea creşterii accesibilităţii interstatale şi, pe plan naţional, a legăturilor cu centrele funcţionale din teritoriu.

OT23.1.2. Zone periferice (frontaliere) ‐ Consolidarea cooperării transfrontaliere și creșterea coeziunii teritoriale în zonele frontaliere


1. Dezvoltarea de poli de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare transfrontalieri, prin acţiuni coordonate interstatale

2. Accesibilitate sporită interstatală şi faţă de centrele funcţionale din teritoriu; accesibilitate către localităţilor izolate; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării traversării Dunării şi Prutului, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezările frontaliere); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere), între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a tuturor sectoarelor economiei pentru dezvoltarea locală; sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, după specificul geografic al zonei frontaliere); sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari, în funcţie de specificul geografic; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele montane defavorizate, în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice pentru sporirea atractivităţii zonelor frontaliere, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi de peisaj; studierea oportunităţii creării altor zone libere, pentru sprijinirea creşterii economice a zonelor şi încurajarea dezvoltării zonelor libere existente

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre parcurile eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; realizarea de plantaţii destinate punerii în valoare turistică a zonelor

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor ş.a.)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului,în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; sporirea controlului trecerii mărfurilor şi favorizarea sistemelor de transport mai puţin poluante (în special a celor feroviare şi pe apă); favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului zonele cele mai aglomerate; asigurarea de legături rapide, rutiere, feroviare şi pe apă, către destinaţiile principale din statele vecine şi, în ţară, către zonele care vor fi promovate turistic din vecinătatea frontierelor


85

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale şi cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice); facilitarea funcţionării serviciilor şi întreprinderilor pentru locuitorii din ambele ţări

9. Sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale, după specificul geografic), pentru stabilizarea populaţiei; încurajarea‐ prin acordarea de facilităţi, a stabilirii în localităţile frontaliere a populaţiei din alte regiuni ale ţării sau din statele vecine, în limita stabilită de lege şi în mod diferenţiat, după amplasare în legătură cu graniţele; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a punerii în valoare şi utilizării spaţiilor publice în localităţile cu deschidere transfrontalieră

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de specificul local, în special a populaţiei rurale

11. Sprijinirea autorităţilor administraţieipublice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

3. Zone slab populate sau izolate

Abordarea generală ține cont de provocările specifice ale zonelor izolate şi urmăreşte stabilizarea populaţiei şi creşterea gradului de dezvoltare al zonelor slab populate sau izolate, în condiţiile integrării mai bune în reţeaua de localităţi

OT23.1.3. Zone slab populate sau izolate ‐ Stabilizarea populaţiei şi creşterea gradului de dezvoltare al zonelor slab populate sau izolate, în condiţiile integrării mai bune în reţeaua de localităţi


1. Cercetare şi inovare susţinută la nivel naţional, după caz, cu menţionarea relevanţei pentru zona în cauză;

2. Accesibilitate sporită a localităţilor izolate şi priorităţi de acţiune în funcţie de gradul de izolare: (a) legături nesatisfăcătoare ale centrelor urbane faţă de reţeaua majoră de comunicaţii din ţară, care au determinat declinul acestora; (b) izolarea satelor reşedinţă de comună faţă de drumurile judeţene şi/sau infrastructura feroviară; (c) legături dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate, cu diferenţe între regiunile montane, de deal, de podiş şi câmpie , de luncă şi din Delta Dunării (d) problema izolării determinate de condiţiile de iarnă sau de calamităţi

3. Sprijinirea activităţilor economice, în funcţie de specificul localităţii

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, în funcţie de specificul localităţii, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte sistemele individuale

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul localităţii

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul localităţii

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul local; sprijinirea stabilirii în localităţile izolate şi în cele în proces de depopulare a locuitorilor din alte regiuni, cu sprijinirea – de către stat – a APL în situaţie de vulnerabilitate

9. Sprijinirea populaţiei în dificultate; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale sau adecvate locului (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale

11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); în cazurile de depopulare severă a localităţilor, desfiinţarea acestora,cu sprijinirea/despăgubirea locuitorilor/proprietarilor afectaţi

86


86

4. Zone în transformare sau declin (cu deficienţă de structură)

Abordarea generală ține cont de nevoile specifice ale comunităţilor din zonele în transformare sau declin.

OT23.1.4. Zone în transformare sau declin – Reorganizarea adecvată a zonelor în care s‐au modificat în ritm accelerat sau au rămas în urmă în urma schimbării bazei lor economice, deseori monofuncţionale


1. Implantarea şi susţinerea, de către stat, a unor centre de cercetare şi inovare în domenii legate de competenţele câştigate în perioadele anterioare declinului economic

2. Accesibilitate sporită către centrele active din vecinătate; investiţii în calitatea spaţiilor publice şi a arterelor rutiere de legătură cu obiective deinteres turistic, natural şi cultural, din localităţi; crearea de trasee turistice în ariile învecinate pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a activităţilor locale specifice, cu o atenţie sporită adresată menţinerii activităţilor agricole în zonele în transformare rural‐urban şi a dezvoltării acestora în cazul zonelor urbane în declin; stabilirea unui sistem eficient de acces către compensaţii pentru populaţie şi întreprinderi în zonele defavorizate din punct de vedere economic, după specificul fiecărui caz; sprijinirea activităţilor turistice ca alternativă faţă de dezvoltarea dependentă de centrele învecinate, în cazul zonele în transformare rural‐urban şi ca alternativă faţă de dispariţia activităţilor anterioare, în cazul zonelor în declin

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile în cazul zonelor în transformare; în cazul zonelor în declin, sprijinirea reabilitării termice a locuinţelor colective şi individuale, asigurarea încălzirii în toate locuinţele, pe bază de subvenţii din bugetul de stat (de notat că bugetele locale, în acest caz, nu pot suporta costurile respective)

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic, şi a riscurilor antropice (în special a celor legate de dezafectarea industriilor principale)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, după specificul geografic; în plus, în cazul zonelor în transformare, control al dezvoltării extensive şi al consumului de resurse, iar în cazul zonelor în declin, acţiuni prioritare de reabilitare a peisajului degradat şi de dezafectare a construcţiilor părăsite; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare în zonele în declin şi controlul realizării coordonate a investiţiilor în zonele în transformare

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, în funcţie de specificul geografic (în cazul zonelor în transformare, obiectivul major trebuie să fie limitarea terenurilor utilizate pentru infrastructurile de transport şi sprijinirea măsurilor de recalificare a peisajului în localităţi şi în afara acestora)

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu resursele locale, în cazul zonelor în declin; în cazul zonelor în transformare, sprijinirea menţinerii activităţilor existente (şi în special a celor agricole, necesare în proximitatea oraşelor mari), a activităţilor tradiţionale sau a celor turistice; menţinerea populaţiei active în învăţământ, sănătate, alte servicii publice în zonele în declin

9. Sprijinirea populaţiei aflată în situaţie de dificultate (zone în declin) şi, în mod alternativ, sprijinirea migraţiei către zone rurale sau urbane mai atractive sau stabilite ca fiind destinaţii prioritare pentru atragerea populaţiei (zone în depopulare); asigurarea necesităţilor comunităţilor în termeni de servicii în cazul zonelor în transformare şi menţinerea serviciilor publice indispensabile în zonele în declin; menţinerea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici


11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

5. Zone montane

Abordarea generală ține cont de provocările specifice ale regiunilor muntoase (importanţa acestor zone, datorată funcţiunilor ecologice, economice, sociale, culturale şi agricole pe care le îndeplinesc şi a valorii lor ca depozite de resurse naturale şi de numeroasele constrângeri la care sunt supuse ‐ importanţă deosebită şi adecvată conservării şi dezvoltării regiunilor montane).

OT23.1.5. Zone montane – Dezvoltarea durabilă a zonelor montane, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii


87


1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul montan (silvicultură, agricultură, biodiversitate etc.)

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor; o atentie sporită legăturilor dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate chiar şi în condiţii de iarnă (trasee care pot servi şi la dezvoltarea activităţilor turistice); investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură montană, colectarea sau prelucrarea produselor locale; păstrăvării); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în zone montane (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor montane de mici dimensiuni; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a exploatărilor miniere sau a carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate montane şi în zonele cu restricţii ecologic prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei UAT montane în parte


5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a avalanşelor, măsuri pentru stabilizarea versanţilor, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente – o atenţie sporită se va acorda gaterelor; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultură montană, activităţi turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone ); limitarea dezvoltării extensive a locuinţelor de vacanţă şi a altor structuri turistice în defavoarea activităţilor tradiţionale şi de prevenire a închiderii abuzive a traseelor obişnuite ale locuitorilor, a traseelor utilizate pentru păşunat şi a cărărilor utilizate pentru turism montan; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale;; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, inclusiv în ceea ce priveşte instalaţiile de transport pe cablu; măsuri pentru degajarea rapidă a căilor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.); menţinerea sau refacerea sistemelor de transport tradiţionale (căi ferate cu ecartament îngust), în legătură fie cu activităţile existente, fie cu cele turistice

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone montane a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei montane; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane; reglementarea achiziţiilor de la producătorii montani prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii publice a UAT – păduri, păşuni comunale şi a asigurării accesului populaţiei locale în zonele de păşunat de altitudine); sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici


11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean care să preia parţial atribuţiile UAT (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţi de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

88


88

6. Zone costiere (de litoral) şi de pescuit

Abordarea generală a zonelor costiere şi de pescuit ține cont de provocările specifice ale regiunilor maritime şi fluviale (importanţa ecologică, economică şi culturală acestor zone, concentrația ridicată de comunități izolate, sub pragul sărăciei, riscuri provenite din turismul la scară largă), de protecția necesară a mediului marin și fluviatil pentru menţinerea biodiversității și adaptarea la efectele adverse ale schimbărilor climatice.

OT23.1.6. Zone costiere (de litoral) şi de pescuit – Dezvoltarea durabilă a zonelor costiere şi a celor de pescuit, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii


1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul marin şi fluviatil

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor din zonele izolate şi măsuri de reducere a traficului în zonele aglomerate de litoral; organizarea accesului în perioadele de inundaţii, de ape scăzute, de îngheţ; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării legăturilor pe apă în Delta Dunării şi a traversării Dunării, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezări); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere) şi între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile (prioritate pentru crearea celui de‐al doilea acces către Delta Dunării prin Mahmudia‐Murighiol)

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (forme de agricultură nedăunătoare pentru mediu, în special în aria bălţilor Dunării; colectarea sau prelucrarea produselor locale provenite din agricultură şi din pescuit); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, prin pescuit), prin cooperare; sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a carierelor din Dobrogea, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice de‐a lungul Dunării, în zona bălţilor, ca şi în zona de litoral, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi peisaj


5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (revizuirea principiilor sistemului de prevenire a inundaţiilor în corelare cu obiectivele de protecţie a mediului şi, în special, permiterea inundării anumitor zone îndiguite în momente critice; consolidarea malurilor Dunări in dreptul localităţilor; consolidarea falezelor în zonele sudice ale litoralului; studierea cauzelor diminuării plajelor şi măsuri în consecinţă; întreţinerea şenalelor navigabile ale braţelor Dunării; limitarea despăduririlor în zonele de luncă; înlocuirea treptată a speciilor alohtone cu specii indigene în pădurile plantate, mai ales în zona Bălţilor Dunării; realizarea de plantaţii de protecţie în zonele cu vânturi puternice; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone inundabile)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente (o atenţie sporită se va acorda desfiinţării construcţiilor în zonele de plajă şi limitării construirii în imediata vecinătate a plajelor); măsuri de sprijinire şi de gestionare a efectelor activităţilor specifice asupra mediului (pescuit raţional, exploatare raţională a pădurilor, agricultură responsabilă, turism respectuos faţă de mediu şi peisaj, limitarea activităţilor turistice în zonele sensibile); conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor pentru a afecta cât mai puţin calitatea apelor din proximitatea staţiunilor turistice)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, reabilitarea porturilor fluviale şi maritime pentru transportul de mărfuri şi de călători; limitarea utilizării – în zonele turistice şi mai ales în imediata vecinătate a plajelor – a ambarcaţiunilor cu motor; favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone geografice precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului în aceste zone; asigurarea de legături rapide, rutiere şi fer oviare, către destinaţiile care vor fi promovate turistic (în special către oraşele de pe cursul Dunării) şi a traseelor turistice de legătură între oraşele‐port; studierea amplasării porturilor de agrement

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)


89

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei, în special în zona deltei Dunării; reglementarea achiziţiilor de la producătorii mici prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a pescuitului neautorizat; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici


11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

B. Obiectivele prioritare după delimitări geografice funcţionale urmăresc asigurarea unei abordări integrate privind utilizarea fondurilor pentru dezvoltarea teritorială a zonelor cu caracteristici teritoriale specifice. În Anexa 9.3 a Studiului 9. Cadrul natural şi biodiversitatea sunt prezentate măsuri prioritare aferente unităţilor geografice (obiectivele şi măsurile aferente subunităţilor operaţionale de relief trebuie stabilite după studii specifice).

Obiectivele aferente acestor zone privesc specificul arealelor, definit prin caracteristici ale teritoriului (caracteristici geografice, resurse), mod de acţiune specific al comunităţilor în teritoriu (activităţi istorice şi tradiţionale, mod de utilizare a terenului, tipul aşezărilor şi al construcţiilor ş.a.), în legătură cu tendinţele demografice pe termen lung.

Acestea trebuie stabilite în urma unui program special în sarcina MDRAP, susţinut prin cercetare activă de teren, pentru surprinderea problemelor specifice din teritoriu. Crearea unui sistem de raportare a datelor statistice este, de asemenea, necesar, pe subunităţi operaţionale.

OT23.2. Asigurarea unei abordări integrate privind utilizarea fondurilor pentru dezvoltarea teritorială a zonelor cu caracteristici teritoriale specifice, după delimitările geografice funcţionale

1. Areale montane

OT23.2.1. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale montane

Obiective prioritare:

1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire în arealele rurale (locuire temporară sau permanentă pe culmi, pe versanţii însoriţi şi pe văi), reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale

2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc)

3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă

4. Corelarea planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor protejate cu documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului; lărgirea suprafeţelor protejate prin includerea pădurilor virgine și cvasi‐virgine şi crearea unor zone de protecție a naturii și a vieții sălbatice

5. Crearea unui sistem funcţional de protejare a ariilor naturale precum şi de măsuri privind administrarea acestora (clădiri administrative, centre ştiinţifice şi de centre de vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, panouri de avertizare, de informare şi pentru observare, amenajări de infrastructură turistică în cazul peşterilor etc.)

2. Areale submontane şi de dealuri

Obiectivele sunt similare celor din arealele montane; fiind regiuni mai bine populate şi cu o economie mai diversificată, intervin şi alţi factori care degradează mediul şi trebuie contracaraţi, între care construcţiile mai numeroase (în principal pensiuni şi case de vacanţă, cartiere rezidenţiale) în extravilanul localităţilor etc., microhidrocentrale (hidrocentrale cu o capacitate de producţie de până la 10 MW). Protejarea valorilor peisajere ale acestor areale este urgentă: sistemul ariilor naturale protejate nu este adecvat, din pricina antropizării puternice, iar cel al zonelor protejate cinstruite este ineficient şi insuficient; în aceste condiţii, se recomandă implementarea unui sistem de protejare a peisajului.

90


90

Obiective prioritare:

1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire şi de utilizare a terenului în arealele rurale, reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale

2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc)

3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă,

4. Protejarea mediului, a biodiversităţii şi a peisajului rural prin crearea unui sistem de planificare adecvat şi a unor obiective de calitate peisejeră corelate cu obiectivele de protejare a valorilor de patrimoniu natural, construit şi peisajer şi de dezvoltare locală, mai ales prin turism

3. Areale de podiş

OT23.2.3. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de podiş

1. Studierea problemelor specifice agriculturii în zonele de podiş, pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare), rezolvarea problemelor de irigaţii; creşterea importanţei turismului în economiile locale

2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc)

3. În cazul Dobrogei, este necesară crearea de parteneriate intre localitățile situate în zona costieră și localitățile rurale adiacente, din interiorul zonei de podiș a Dobrogei, prin dezvoltarea infrastructurii de circulații și iradierea serviciilor in teritoriu, în scopul extinderii activității turistice aferente litoralului Mării Negre și diversificării cu activități turistice culturale prin valorificarea patrimoniului cultural, natural și peisagistic – cu precădere a patrimoniului arheologic

4. Abordarea specifică a fiecărui sector al litoralului Mării Negre: (a) plaja submersă, Eforie Nord – Eforie Sud (însumând doar 140 ha), singura plajă care nu a fost modificată, până în prezent, prin construcţia de structuri masive de protecţie costieră, trebuie conservată ca atare, întrucât doar aici se păstrează hidrodinamica naturală şi habitatele caracteristice unei plaje nisipoase expuse; (b) arealul marin Vama Veche – 2 Mai, care, deşi este destul de restrâns (7 200 ha), cuprinde o mare varietate de habitate elementare, trebuie apărat de agresiunea turistică tot mai accentuată şi, totodată, ferit de intervenţiile imobiliare de anvergură; (c) zona marină de la Capul Tuzla, mult mai puţin întinsă decât cea precedentă (1 738 ha), este necesar a fi conservată ca atare, fiind la rândul ei declarată SCI (Sit de Importanţă Comunitară), la fel ca celelalte două

4. Areale de câmpie

1. Studierea problemelor specifice zonelor de câmpie pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare); creşterea importanţei turismului în economie;

2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc)

3. Controlarea elementele negative induse de fenomenele naturale (secetă sau, din contra, inundaţii), prin darea în funcţiune de sisteme de irigaţii, respectiv de drenare (care, în bună măsură, au existat dar au fost distruse în primii ani de după evenimentele din 1989); în cazul irigaţiilor se impune reluarea lucrărilor la Canalul Siret – Bărăgan, părăsite după 1989; este necesar controlul utilizării insecticidelor, ierbicidelor etc. care, în mod firesc, ajung în cursurile de apă (râuri, fluviul Dunărea) sau oglinzile de apă (lacuri, Marea Neagră)

4. Abordarea luncilor ca modalitate de dezvoltare teritorială unitară: reducerea/eliminarea elementelor cu impact negativ: carierele de pietriş şi nisip, deversarea de ape uzate, depozitarea de deşeuri (menajere, industriale, zootehnice etc.) în luncă, fluctuaţii ale debitului râului, braconajul etc. (cu precizarea faptului că zonele de luncă străbat mai multe unităţi de relief)

5. Delta, lunca şi bălţile Dunării

OT23.2.5. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de luncă, deltaice şi în bălţile Dunării 1. Dezvoltarea după principii diferite în zonele umede care reprezintă arii naturale protejate, inclusiv în zona Deltei Dunării (în care obiectivele de conservare sunt stabilite prin planurile de management şi regulamentele ariilor protejate); în ariile protejate, este necesară corelarea cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism

2. Diminuarea arealelor afectate de transformări radicale în urma îndiguirilor, drenărilor, irigaţiilor şi desecărilor şi recrearea, acolo unde este posibil, a regimului natural de bălţi sau lacuri în lunca şi în zonele bălţilor Dunării


91

IV.3. Modalități de implementare

IV.3.1. Cadru legislativ necesar

Măsurile legislative aferente zonelor cu specific geografic privesc, pe de o parte, ansamblul măsurilor legislative ale studiilor de fundamentare. Pe de altă parte, este necesară precizarea – prin acte normative – a măsurilor speciale pentru zone cu specific geografic, pornind de la stabilirea precisă a acestora. În particular, trebuie acordată atenţie inconsecvenţelor terminologice în ceea ce priveşte zonele defavorizate.

IV.3.2. Cadru instituţional necesar

Cadrul instituţional necesar implementării măsurilor nu poate fi precizat în acest moment, din pricina modificărilor susţinute politic în ceea ce priveşte descentralizarea şi crearea regiunilor administrative.

Pâna la reorganizarea inerentă acestor procese, se recomandă studierea creării de agenţii de dezvoltare microregionale (subjudeţene), al căror rol este acela de a promova iniţiativele locale şi a asigura sprijin administraţiilor publice locale în formularea proiectelor şi în stabilirea strategiilor de dezvoltare locale. Numărul de agenţii subjudeţene necesare este de cca 6, corespunzând unui nivel adecvat de competenţă în teritoriu.

De asemenea, se recomandă crearea unui program îndreptat către studierea consecinţelor administrative ale creării unui nivel administrativ intermediar între judeţ şi UAT (ocol, plasă, canton), care să contribuie la descongestionarea responsabilităţilor APL din mediul rural în ceea ce priveşte aparatul administrativ, competenţele de planificare, reglementare, autorizare a construirii. Considerăm această soluţie superioară ideii de comasare a UAT, întrucât respectă principiile autonomiei locale, sprijinind într‐un mod eficient administraţiile în dificultate. În plus, este o soluţie care are tradiţie în România, a cărei eficienţă este probată atât în perioadele de creştere economică ale ţării noastre, cât şi în alte state în care funcţionează astăzi (de pildă Franţa sau Polonia).

Această măsură contribuie în mod direct la consolidarea sistemului policentric de localităţi: oraşele mici şi, în anumite zone lipsite de oraşe, comunele cele mai dezvoltate vor deveni centre de ocol (plasa, canton) şi se vor dezvolta semnificativ graţie noului rol de coordonare, asigurând – în acelaşi timp – coeziunea socială în zonele rurale învecinate.

Măsura este compatibilă şi cu principiul, afirmat pe plan european, de stabilire a unor poli rurali de dezvoltare, în condiţiile în care dezvoltarea urbană trebuie să fie susţinută de o dezvoltare accentuată a zonelor rurale, în beneficiul colectivităţilor locale, regionale şi naţionale.

IV.3.3. Responsabilităţi

Statele membre promovează – pe lângă acţiuni integrate la nivel naţional şi regional concepute astfel încât să răspundă unor nevoi specifice de sprijinire a realizării obiectivelor naționale Europa 2020 – dezvoltarea de abordări locale și subregionale, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, prin delegarea adoptării deciziilor și punerea în aplicare a unui parteneriat local între actori publici, privați și ai societății civile. Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității este pusă în aplicare în contextul unei abordări strategice pentru a se asigura că definirea necesităților locale „de la bază spre vârf” ține cont de prioritățile stabilite la un nivel mai ridicat. În acelaşi timp, statele membre au în răspundere în procesul de stabilire a obiectivelor, a teritoriilor în care sunt promovate acestea şi de coordonare a mecanismelor de implementare.

IV.3.4. Mecanisme de implementare

Mecanismele de implementare trebuie dezvoltate pentru fiecare tip de măsură în parte, în cadrul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României. În ceea ce priveşte utilizarea fondurilor europene, sistemul de implementare şi de monitorizare a implementării este descris în Propunerii modificate de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene48, menţionând în mod detaliat obligaţiile statelor membre.

În Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐202049 se menţionează ca fiind prioritară „analiza sistemelor actuale de schimb de date electronice și rezumatul acțiunilor planificate pentru a permite în mod gradual toate schimburile de informații între beneficiari și autoritățile responsabile pentru gestionarea și controlul programelor desfășurate prin schimb de date electronice”.

48 Vezi nota 36.

49 Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020. Primul proiect. http://www.fonduri‐ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd‐62/2014‐2020/acord‐parteneriat/Acord_de_parteneriat_01.10.2013.pdf

92


92

IV.4. Sinteză strategică şi operaţională

VIZIUNE

Definirea obiectivelor teritoriale integrate fundamentează politica de reechilibrare a teritoriilor, în vederea promovării dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate, a dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice şi a integrării teritoriale în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale, într‐un scenariu de dezvoltare care urmăreşte echilibrul competitiv al teritoriilor.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia

Obiectiv general (linie directoare)

OG23. Dezvoltarea teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

Obiective specifice naţionale

‐

Obiective specifice teritoriale (operaţionale) – Obiective teritoriale integrate ale SDTR

OT23.1. Abordarea integrată a nevoilor specifice ale zonelor cu specific geografic cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau excluziune, în special comunitățile marginalizate

OT23.1.1. Urban‐rural şi zone metropolitane – Creşterea rolului zonelor urbane în creşterea economică, urmărind dezvoltarea urbană durabilă şi structura urbană echilibrată, luând în considerare legăturile între zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de calitate şi crearea de poli rurali de dezvoltare durabilă.

a. Zone funcţionale urbane şi zone metropolitane







7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, cu favorizarea utilizării sistemelor de transport în comun urbane şi suburbane şi a creării de legături rapide către localităţile din aria de influenţă


9. Sprijinirea grupurilor de populaţie marginală sau în situaţie defavorabilă, în special în cartierele de locuit şi în suburbii, luarea în considerare a problemelor persoanelor fără adăpost, crearea unui stoc de locuinţe sociale şi de tranzit; asigurarea serviciilor publice pentru populaţia urbană şi cea rurală din aria de influenţă; crearea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue a populaţiei în domenii legate de specificul sau potenţialul local precum şi în domenii conexe;

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea modului de acţiune în aria de influenţă, cu asocierea APL interesate la proiectele de dezvoltare; contribuţia APL urbane la dezvoltarea infrastructurii necesare bunei conexiuni şi funcţionări a localităţilor din zona de influenţă; crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă la nivelul UAT urbane şi a ariei de influenţă a acestora; coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere la nivelul teritoriului administrativ al UAT urbane şi al UAT din aria de influenţă.

b. Zone rurale:



3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură specifică zonei geografice, colectarea sau prelucrarea produselor locale ş.a.); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în teritoriul rural (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor dimensiuni mici şi medii; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a micilor exploatări miniere sau carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate agricol sau din alte considerente şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu



93

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a alunecărilor de teren, a fenomene periculoase, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultura, activităţile turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone); limitarea dezvoltării extensive a arealelor locuite şi coordonarea dezvoltării spaţiale după specificul local, mai ales în zone turisticel conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului; măsuri pentru degajarea rapidă a călor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.)

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone izolate sau fragile a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane şi a celor din zonele submontane şi de deal şi promovarea activă, în zonele de podiş şi de câmpie, a asocierii dintre producători; luarea în considerare a efectelor nocive asupra populaţiei a marilor proprietăţi agricole (latifundiare); reglementarea achiziţiilor de la producătorii rurali prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii UAT – păduri, păşuni comunale, islaz şi a asigurării accesului populaţiei locale către acestea); menţinerea infrastructurilor culturale şi a serviciilor publice rurale (cămine culturale, şcoli, dispensare, biblioteci) şi punerea în valoare a spaţiilor publice din centrele localităţilor

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism precum şi în cele legate de antreprenoriat

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

OT23.1.2. Zone periferice (frontaliere) – Consolidarea cooperării transfrontaliere și creșterea coeziunii teritoriale în zonele frontaliere 1. Dezvoltarea de poli de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare transfrontalieri, prin acţiuni coordonate interstatale

2. Accesibilitate sporită interstatală şi faţă de centrele funcţionale din teritoriu; accesibilitate către localităţilor izolate; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării traversării Dunării şi Prutului, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezările frontaliere); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere), între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a tuturor sectoarelor economiei pentru dezvoltarea locală; sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, după specificul geografic al zonei frontaliere); sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari, în funcţie de specificul geografic; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele montane defavorizate, în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice pentru sporirea atractivităţii zonelor frontaliere, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi de peisaj; studierea oportunităţii creării altor zone libere, pentru sprijinirea creşterii economice a zonelor şi încurajarea dezvoltării zonelor libere existente

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre parcurile eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; realizarea de plantaţii destinate punerii în valoare turistică a zonelor

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor ş.a.)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului,în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; sporirea controlului trecerii mărfurilor şi favorizarea sistemelor de transport mai puţin poluante (în special a celor feroviare şi pe apă); favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului zonele cele mai aglomerate; asigurarea de legături rapide, rutiere, feroviare şi pe apă, către destinaţiile principale din statele vecine şi, în ţară, către zonele care vor fi promovate turistic din vecinătatea frontierelor;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale şi cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice); facilitarea funcţionării serviciilor şi întreprinderilor pentru locuitorii din ambele ţări;

9. Sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale, după specificul geografic), pentru stabilizarea populaţiei; încurajarea‐ prin acordarea de facilităţi, a stabilirii în localităţile frontaliere a populaţiei din alte regiuni ale ţării sau din statele vecine, în limita stabilită de lege şi în mod diferenţiat, după amplasare în legătură cu graniţele; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a punerii în valoare şi utilizării spaţiilor publice în localităţile cu deschidere transfrontalieră


11. Sprijinirea autorităţilor administraţieipublice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

94


94

OT23.1.3. Zone slab populate sau izolate ‐ Stabilizarea populaţiei şi creşterea gradului de dezvoltare al zonelor slab populate sau izolate, în condiţiile integrării mai bune în reţeaua de localităţi 1. Cercetare şi inovare susţinută la nivel naţional, după caz, cu menţionarea relevanţei pentru zona în cauză

2. Accesibilitate sporită a localităţilor izolate şi priorităţi de acţiune în funcţie de gradul de izolare: (a) legături nesatisfăcătoare ale centrelor urbane faţă de reţeaua majoră de comunicaţii din ţară, care au determinat declinul acestora; (b) izolarea satelor reşedinţă de comună faţă de drumurile judeţene şi/sau infrastructura feroviară; (c) legături dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate, cu diferenţe între regiunile montane, de deal, de podiş şi câmpie , de luncă şi din Delta Dunării (d) problema izolării determinate de condiţiile de iarnă sau de calamităţi

3. Sprijinirea activităţilor economice, în funcţie de specificul localităţii

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, în funcţie de specificul localităţii, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte sistemele individuale;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul localităţii

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul localităţii

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul local; sprijinirea stabilirii în localităţile izolate şi în cele în proces de depopulare a locuitorilor din alte regiuni, cu sprijinirea – de către stat – a APL în situaţie de vulnerabilitate

9. Sprijinirea populaţiei în dificultate; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale sau adecvate locului (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale;

11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); în cazurile de depopulare severă a localităţilor, desfiinţarea acestora,cu sprijinirea/despăgubirea locuitorilor/proprietarilor afectaţi

OT23.1.4. Zone în transformare sau declin – Reorganizarea adecvată a zonelor în care s‐au modificat în ritm accelerat sau au rămas în urmă în urma schimbării bazei lor economice, deseori monofuncţionale 1. Implantarea şi susţinerea, de către stat, a unor centre de cercetare şi inovare în domenii legate de competenţele câştigate în perioadele anterioare declinului economic 2. Accesibilitate sporită către centrele active din vecinătate; investiţii în calitatea spaţiilor publice şi a arterelor rutiere de legătură cu obiective deinteres turistic, natural şi cultural, din localităţi; crearea de trasee turistice în ariile învecinate pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile 3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a activităţilor locale specifice, cu o atenţie sporită adresată menţinerii activităţilor agricole în zonele în transformare rural‐urban şi a dezvoltării acestora în cazul zonelor urbane în declin; stabilirea unui sistem eficient de acces către compensaţii pentru populaţie şi întreprinderi în zonele defavorizate din punct de vedere economic, după specificul fiecărui caz; sprijinirea activităţilor turistice ca alternativă faţă de dezvoltarea dependentă de centrele învecinate, în cazul zonele în transformare rural‐urban şi ca alternativă faţă de dispariţia activităţilor anterioare, în cazul zonelor în declin 4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile în cazul zonelor în transformare; în cazul zonelor în declin, sprijinirea reabilitării termice a locuinţelor colective şi individuale, asigurarea încălzirii în toate locuinţele, pe bază de subvenţii din bugetul de stat (de notat că bugetele locale, în acest caz, nu pot suporta costurile respective) 5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic, şi a riscurilor antropice (în special a celor legate de dezafectarea industriilor principale); 6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, după specificul geografic; în plus, în cazul zonelor în transformare, control al dezvoltării extensive şi al consumului de resurse, iar în cazul zonelor în declin, acţiuni prioritare de reabilitare a peisajului degradat şi de dezafectare a construcţiilor părăsite; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare în zonele în declin şi controlul realizării coordonate a investiţiilor în zonele în transformare 7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, în funcţie de specificul geografic (în cazul zonelor în transformare, obiectivul major trebuie să fie limitarea terenurilor utilizate pentru infrastructurile de transport şi sprijinirea măsurilor de recalificare a peisajului în localităţi şi în afara acestora) 8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu resursele locale, în cazul zonelor în declin; în cazul zonelor în transformare, sprijinirea menţinerii activităţilor existente (şi în special a celor agricole, necesare în proximitatea oraşelor mari), a activităţilor tradiţionale sau a celor turistice; menţinerea populaţiei active în învăţământ, sănătate, alte servicii publice în zonele în declin 9. Sprijinirea populaţiei aflată în situaţie de dificultate (zone în declin) şi, în mod alternativ, sprijinirea migraţiei către zone rurale sau urbane mai atractive sau stabilite ca fiind destinaţii prioritare pentru atragerea populaţiei (zone în depopulare); asigurarea necesităţilor comunităţilor în termeni de servicii în cazul zonelor în transformare şi menţinerea serviciilor publice indispensabile în zonele în declin; menţinerea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici 10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale; 11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

OT23.1.5. Zone montane – Dezvoltarea durabilă a zonelor montane, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii 1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul montan (silvicultură, agricultură, biodiversitate etc.)



95




6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente – o atenţie sporită se va acorda gaterelor; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultură montană, activităţi turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone ); limitarea dezvoltării extensive a locuinţelor de vacanţă şi a altor structuri turistice în defavoarea activităţilor tradiţionale şi de prevenire a închiderii abuzive a traseelor obişnuite ale locuitorilor, a traseelor utilizate pentru păşunat şi a cărărilor utilizate pentru turism montan; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale;; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, inclusiv în ceea ce priveşte instalaţiile de transport pe cablu; măsuri pentru degajarea rapidă a căilor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.); menţinerea sau refacerea sistemelor de transport tradiţionale (căi ferate cu ecartament îngust), în legătură fie cu activităţile existente, fie cu cele turistice

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone montane a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei montane; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane; reglementarea achiziţiilor de la producătorii montani prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii publice a UAT – păduri, păşuni comunale şi a asigurării accesului populaţiei locale în zonele de păşunat de altitudine); sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici;


11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean care să preia parţial atribuţiile UAT (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţi de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

OT23.1.6. Zone costiere (de litoral) şi de pescuit – Dezvoltarea durabilă a zonelor costiere şi a celor de pescuit, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii 1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul marin şi fluviatil

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor din zonele izolate şi măsuri de reducere a traficului în zonele aglomerate de litoral; organizarea accesului în perioadele de inundaţii, de ape scăzute, de îngheţ; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării legăturilor pe apă în Delta Dunării şi a traversării Dunării, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezări); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere) şi între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile (prioritate pentru crearea celui de‐al doilea acces către Delta Dunării prin Mahmudia‐Murighiol)

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (forme de agricultură nedăunătoare pentru mediu, în special în aria bălţilor Dunării; colectarea sau prelucrarea produselor locale provenite din agricultură şi din pescuit); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, prin pescuit), prin cooperare; sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a carierelor din Dobrogea, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice de‐a lungul Dunării, în zona bălţilor, ca şi în zona de litoral, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi peisaj


5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (revizuirea principiilor sistemului de prevenire a inundaţiilor în corelare cu obiectivele de protecţie a mediului şi, în special, permiterea inundării anumitor zone îndiguite în momente critice; consolidarea malurilor Dunări in dreptul localităţilor; consolidarea falezelor în zonele sudice ale litoralului; studierea cauzelor diminuării plajelor şi măsuri în consecinţă; întreţinerea şenalelor navigabile ale braţelor Dunării; limitarea despăduririlor în zonele de luncă; înlocuirea treptată a speciilor alohtone cu specii indigene în pădurile plantate, mai ales în zona Bălţilor Dunării; realizarea de plantaţii de protecţie în zonele cu vânturi puternice; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone inundabile)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente(o atenţie sporită se va acorda desfiinţării construcţiilor în zonele de plajă şi limitării construirii în imediata vecinătate a plajelor); măsuri de sprijinire şi de gestionare a efectelor activităţilor specifice asupra mediului (pescuit raţional, exploatare raţională a pădurilor, agricultură responsabilă, turism respectuos faţă de mediu şi peisaj, limitarea activităţilor turistice în zonele sensibile); conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor pentru a afecta cât mai puţin calitatea apelor din proximitatea staţiunilor turistice)

96


96

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, reabilitarea porturilor fluviale şi maritime pentru transportul de mărfuri şi de călători; limitarea utilizării – în zonele turistice şi mai ales în imediata vecinătate a plajelor – a ambarcaţiunilor cu motor; favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone geografice precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului în aceste zone; asigurarea de legături rapide, rutiere şi fer oviare, către destinaţiile care vor fi promovate turistic (în special către oraşele de pe cursul Dunării) şi a traseelor turistice de legătură între oraşele‐port; studierea amplasării porturilor de agrement

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei, în special în zona deltei Dunării; reglementarea achiziţiilor de la producătorii mici prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a pescuitului neautorizat; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici


11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă OT23.2. Asigurarea unei abordări integrate privind utilizarea fondurilor pentru dezvoltarea teritorială a zonelor cu caracteristici teritoriale specifice, după delimitările geografice funcţionale

OT23.2.1. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale montane 1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire în arealele rurale (locuire temporară sau permanentă pe culmi, pe versanţii însoriţi şi pe văi), reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale; 2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă; 4. Corelarea planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor protejate cu documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului; lărgirea suprafeţelor protejate prin includerea pădurilor virgine și cvasi‐virgine şi crearea unor zone de protecție a naturii și a vieții sălbatice 5. Crearea unui sistem funcţional de protejare a ariilor naturale precum şi de măsuri privind administrarea acestora (clădiri administrative, centre ştiinţifice şi de centre de vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, panouri de avertizare, de informare şi pentru observare, amenajări de infrastructură turistică în cazul peşterilor etc.).

OT23.2.2. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale submontane şi de dealuri 1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire şi de utilizare a terenului în arealele rurale, reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale 2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă 4. Protejarea mediului, a biodiversităţii şi a peisajului rural prin crearea unui sistem de planificare adecvat şi a unor obiective de calitate peisejeră corelate cu obiectivele de protejare a valorilor de patrimoniu natural, construit şi peisajer şi de dezvoltare locală, mai ales prin turism

OT23.2.3. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de podiş 1. Studierea problemelor specifice agriculturii în zonele de podiş, pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare), rezolvarea problemelor de irigaţii; creşterea importanţei turismului în economiile locale 2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. În cazul Dobrogei, este necesară crearea de parteneriate intre localitățile situate în zona costieră și localitățile rurale adiacente, din interiorul zonei de podiș a Dobrogei, prin dezvoltarea infrastructurii de circulații și iradierea serviciilor in teritoriu, în scopul extinderii activității turistice aferente litoralului Mării Negre și diversificării cu activități turistice culturale prin valorificarea patrimoniului cultural, natural și peisagistic – cu precădere a patrimoniului arheologic; 4. Abordarea specifică a fiecărui sector al litoralului Mării Negre: (a) plaja submersă, Eforie Nord – Eforie Sud (însumând doar 140 ha), singura plajă care nu a fost modificată, până în prezent, prin construcţia de structuri masive de protecţie costieră, trebuie conservată ca atare, întrucât doar aici se păstrează hidrodinamica naturală şi habitatele caracteristice unei plaje nisipoase expuse; (b) arealul marin Vama Veche – 2 Mai, care, deşi este destul de restrâns (7 200 ha), cuprinde o mare varietate de habitate elementare, trebuie apărat de agresiunea turistică tot mai accentuată şi, totodată, ferit de intervenţiile imobiliare de anvergură; (c) zona marină de la Capul Tuzla, mult mai puţin întinsă decât cea precedentă (1 738 ha), este necesar a fi conservată ca atare, fiind la rândul ei declarată SCI (Sit de Importanţă Comunitară), la fel ca celelalte două.

OT23.2.4. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de câmpie 1. Studierea problemelor specifice zonelor de câmpie pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare); creşterea importanţei turismului în economie; 2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Controlarea elementele negative induse de fenomenele naturale (secetă sau, din contra, inundaţii), prin darea în funcţiune de sisteme de irigaţii, respectiv de drenare (care, în bună măsură, au existat dar au fost distruse în primii ani de după evenimentele din 1989); în cazul irigaţiilor se impune reluarea lucrărilor la Canalul Siret – Bărăgan, părăsite după 1989; este necesar controlul utilizării insecticidelor, ierbicidelor etc. care, în mod firesc, ajung în cursurile de apă (râuri, fluviul Dunărea) sau oglinzile de apă (lacuri, Marea Neagră); 4. Abordarea luncilor ca modalitate de dezvoltare teritorială unitară: reducerea/eliminarea elementelor cu impact negativ: carierele de pietriş şi nisip, deversarea de ape uzate, depozitarea de deşeuri (menajere, industriale, zootehnice etc.) în luncă, fluctuaţii ale debitului râului, braconajul etc. (cu precizarea faptului că zonele de luncă străbat mai multe unităţi de relief).

OT23.2.5. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de luncă, deltaice şi în bălţile Dunării 1. Dezvoltarea după principii diferite în zonele umede care reprezintă arii naturale protejate, inclusiv în zona Deltei Dunării (în care obiectivele de conservare sunt stabilite prin planurile de management şi regulamentele ariilor protejate); în ariile protejate, este necesară corelarea cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism 2. Diminuarea arealelor afectate de transformări radicale în urma îndiguirilor, drenărilor, irigaţiilor şi desecărilor şi recrearea, acolo unde este posibil, a regimului natural de bălţi sau lacuri în lunca şi în zonele bălţilor Dunării


97

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Politică cu titlul Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmărind valorificarea potențialului local și reducerea disparităților în teritoriu

Măsuri prioritare Urban‐rural şi zone metropolitane Obiective strategice

1.1. Zone metropolitane

1.2. Zone funcţionale urbane

1.3. Oraşe de mici dimensiuni

1.4. Mediul rural

Zone periferice (frontaliere)

Zone slab populate sau izolate

Zone în transformare sau declin

M1.1. Măsuri de susţinere a populaţiei şi activităţilor rurale şi de susţinere a populaţiei urbane în dificultate

M1.6.Susţinerea serviciilor publice indispensabile, inclusiv prin serviccii itinerante

M1.8. Susţine‐rea sau crearea de servicii adaptate local

OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional M1.2. Servicii

distribuite în centrele secundare

M1.3. Servicii publice concentrate şi accesibile din zonele adiacente

M1.4.Consolidarea rolului de centru local în privinţa serviciilor

M1.5. Măsuri locale specifice vizând populaţia, servicii publice în sistem ierarhizat M1.7.Obţinerea sporului migratoriu

pozitiv prin măsuri directe de sprijinire a stabilirii populaţiei şi prin măsuri adresate creşterii calităţii vieţii şi a atractivităţii

M1.9. Măsuri adresate popu‐laţiei în difi‐cultate sau noilor sosiţi

OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului

M2.1.Creşterea competitivităţii la nivel naţional, european

M2.2.Consolidarea profilului funcţional urban şi susţinerea sectorului primar din UAT vecine

M2.3. Menţi‐nerea profilului funcţional urban

M2.4.Măsuri locale de valorificare a potenţialului economic local

M2.5. Atrage‐rea de investiţii şi cooperare cu statele vecine

M2.6. Măsuri locale diferenţiate de valorificare a potenţialului economic local

M3.1. Protejarea terenurilor agricole, forestiere, economie de resurse, disuadarea dezvoltării extensive a localităţilor; măsuri de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice, alte măsuri de creşere a calităţii factorilor de mediu şi de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice

M3.2. Limitarea extinderii teritoriilor intravilane şi a densităţii construirii

M3.3. Conservarea suprafeţelor plantate din mediul urban şi creşterea acestora în UAT din vecinătate

M3.5. Construire densă în centrele localităţilor şi densitate redusă în restul teritoriului, în conformitate cu specificul local; punerea învaloare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului

OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice

M3.4. Punerea învaloare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, în mod diferenţiat după situaţie; măsuri de reabilitare a ariilor/peisajelor degradate (stabilirea de obiective de calitate peisajeră)

M3.6. Limitarea construirii în zonele în transformare şi stabilerea de măsuri speciale în zonele în declin

M3.7.Sisteme de transport integrate în zone metropolitane şi zone funcţionale urbane, susţinute de centre, cu cooperarea APL; îmbunătăţirea transportului aerian şi a infrastructurii specifice

M3.9. Dezvoltarea legăturilor interurbane, între centrele urbane şi localităţile rurale; conectarea bună a localităţilor izolate; legături rutiere către satele şi nucleele de locuire izolate, pe paliere de altitudine; realizarea de trasee turistice şi de legătură între localităţi în zone cu potenţial turistic

M3.10.Acţiuni de reabilitare în zone în declin; crearea de noi legături în zonele în transf.

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații

M3.8. Investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile şî în creşterea calitativă a serviciilor

M3.11.Favorizarea constituirii de centre locale secundare în zonele metropolitane şi în zonele funcţionale urbane; împiedicarea construirii omogene în întreg teritoriul; controlul suprafeţelor construite

M3.12.Creşterea rolului coordonator al oraşelor mici în sistemul policentric

M3.16. Asigurarea distribuţiei echilibrate a populaţiei şi localităţilor în zonele funcţionale urbane şi în polii rurali de creştere; limitarea creşterii arealelor locuite; creşterea calităţii locuirii în regiunile defavorizate;

M3.12. Echiparea edilitară a teritoriilor şi gestionarea responsabilă a consumului urban, cu favorizarea soluţiilor care respectă obiectivele de protecţie a mediului

M3.17. Echiparea edilitară în sistem colectiv sau individual cu respectarea obiectivelor de protecţie a mediului

M3.13. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în întreg teritoriul urban şi în centrele localităţilor rurale

M3.18. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în centrele localităţilor rurale

M3.18. Gestionarea urbanistică a situaţiilor de tranziţie urban‐rural sau rural‐urban pe baza studierii situaţiilor locale

M3.14. Măsuri în favoarea regenerării urbane şi a creşterii coerenţei şi consistenţei zonelor rurale precum şi a legăturilor dintre acestea

OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale

M3.15. Planificarea dezvoltării localităţilor cu includerea problemelor teritoriale generate de celelalte obiective, în vederea dezvoltării urbane şi rurale durabile şî creşterii atractivităţii localităţilor; reglementarea adecvată după specificul local

M3.20. Revitalizarea centrelor şi zonelor istorice ale localităţilor precum şi a cartierelor după caracteristicile istorice şi urbanistice

M3.21. Revita‐lizarea centrelor istorice ale localităţilor

M3.24. Revitalizarea centrelor rurale, păstrarea caracteristicilor istorice şi urbanistice ale localităţilor, a activităţilor tradiţionale

M3.22. Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic, a mon. istorice şi a patrimoniului urban şi rural neclasat (vernacular)

OS6. Promovarea culturii şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural în beneficiul comunităților

M3.23. Îmbunătăţirea infrastructurii culturale şi sportive, după importanţa localităţilor şi necesităţile locale

M3.25. Menţinerea infrastructurii culturale şi de educaţie (cămine culturale, biblioteci) şi soluţii locale de cedare a custodiei acestora către ONG sau persoane interesate în cazul dificultăţilor financiare ale APL, cu păstrarea funcţiunilor culturale; crearea de sisteme de informare a cetăţenilor şi de educaţie antreprenorială prin intermediul reţelei culturale

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor situării periferice în context naţional

M3.26. Utilizarea mecanismelor de cooperare transfrontalieră în beneficiul comunităţilor locale din ţările învecinate; măsuri de deschidere către servicii publice de interes transnaţional

M3.27. Măsuri corelate de compensare a izolării deteminate de poziţia periferică prin întărirea legăturilor urban‐rural şi investiţii prioritare în zonele rurale

OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia – obiectiv transversal

M3.28. Creşterea rolului coordonator al polilor urbani de creştere şi dezvoltare în susţinerea dezvoltării zonelor rurale adiacente, inclusiv privind redistribuirea veniturilor

M3.29. Implementarea de mecanisme de cooperare administrativă urban‐rural şi, în sistem ierarhic, în microregiuni coerente socio‐cultural (palier subjudeţean sau interjudeţean), constituite în poli rurali de creştere

OS9. Crearea unui cadru instituțional și de reglementare adecvat pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare

M3.30. Planificarea strategică a dezvoltării şi reglementarea adecvată a zonelor metropolitane, a zonelor funcţionale urbane şi a microregiunilor cu coerenţă socială şi culturală, pe baza cooperării dintre APL, cu luarea în considerare a rolului coordonator al APL urbane de mari dimensiuni

M3.31. Măsuri de creştere a capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea strategică şi reglementarea la un nivel administrativ superior

Notă. În stabilirea măsurilor prioritare, s‐a considerat benefică tratarea omogenă a teritoriului naţional, fără particularizarea problemelor zonelor montane şi costiere. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

98


98

Anexa 23.1. Tipologii regionale conform ESPON (2011)

ESPON Results related to Specific Types of Regions Guidance to ESPON Lead Partners for P1 Projects on the use of Regional Typologies within the ESPON 2013 Programme. Version 8 December 201150

Regional typologies to be used The 9 regional typologies cover the following types of regions: (1) URBAN‐RURAL: predominantly urban region intermediate region, close to a city intermediate region, remote predominantly rural region, close to a city predominantly rural region, remote (2) METROPOLITAN REGIONS: capital city region second tier metro region smaller metro region" other regions (3) BORDER REGIONS – TYPE A: programme area programme area (partly) no programme area (3) BORDER REGIONS – TYPE B: internal border programmes (EU + EFTA) external border programmes internal and external border programmes other regions (4) ISLANDS REGIONS: major island < 50 000 inhabitants major island between 50 000 – 100 000 inhabitants major island between 100 000 – 250 000 inhabitants island with 250 000 – 1 million inhabitants island with >= 1 million inhabitants not an island region (5) SPARSELY POPULATED REGIONS: sparsely populated region not a sparsely populated region (6) OUTERMOST REGIONS: outermost region not an outermost region (7) MOUNTAINOUS REGIONS: regions with more than 50% of their population living in mountain areas regions with more than 50% of their surface covered by mountain areas regions with more than 50% of their surface covered by mountain areas and with more than 50% of their population living in mountain areas other regions (8) COASTAL REGIONS: coastal regions with a low share of coastal population coastal regions with a medium share of coastal population coastal regions with a high share of coastal population coastal regions with a very high share of coastal population areas not covered by classification (9) REGIONS IN INDUSTRIAL TRANSITION: region with industrial branches losing importance region with industrial branches gaining importance region with internal industrial structural change area not covered by typology

50 http://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/ToolsandMaps/ESPONTypologies/Guidance_on_regional_typologies‐08‐12‐2011.pdf


99

Anexa 23.2. Categorii utilizate în documentele europene de programare pentru perioada 2013‐2020

100


100

Anexa 23.3. Date statistice după delimitări geografice funcţionale

Tabelul 23.3.1. Numărul, suprafaţa totală şi densitatea UAT urbane şi rurale

Număr UAT Suprafaţa totală UAT/Densitate UAT/100kmp

Total Urbane Rurale Total UAT urbane UAT rurale

Nr. Delimitări geografice funcţionale şi

subunităţi operaţionale de relief

Total Muni‐cipii

Oraşe Co‐mune

UAT urbane Muni‐cipii

Oraşe Comune

% ‐ Procent din total România

3181 320 103 217 2861 23838674.5 3055888.3 981693.6 2074194.7 20782786.1

100% 12.82% 4.12% 8.70% 87.18%

România Total 100% 10.00% 3.20% 6.80% 90.00% 1.33 1.05 1.05 1.05 1.38

596 90 24 66 506 6802366.6 1194158.5 305918.9 888239.6 5608207.7

28.54% 5.01% 1.28% 3.73% 23.53% I Areale montane 18.74% 2.83% 0.75% 2.07% 15.91%

0.88 0.75 0.78 0.74 0.90

114 28 6 22 86 1610397.6 406328.6 57036.0 349292.5 1204068.9

6.76% 1.70% 0.24% 1.47% 5.05% 2. Carpații Meridionali 3.58% 0.88% 0.19% 0.69% 2.70%

0.71 0.69 1.05 0.63 0.71

120 20 5 15 100 1206374.6 225749.5 71755.7 153993.8 980625.0

5.06% 0.95% 0.30% 0.65% 4.11% 1.3. Carpații de Curbură 3.77% 0.63% 0.16% 0.47% 3.14%

0.99 0.89 0.70 0.97 1.02

94 14 3 11 80 955614.4 214925.5 46586.6 168338.9 740688.9

4.01% 0.90% 0.20% 0.71% 3.11% 1.1.

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 2.96% 0.44% 0.09% 0.35% 2.51%

0.98 0.65 0.64 0.65 1.08

100 13 6 7 87 1310146.9 189184.0 91298.0 97886.0 1120962.8

5.50% 0.79% 0.38% 0.41% 4.70% 1.2. Carpații Moldo‐Transilvani 3.14% 0.41% 0.19% 0.22% 2.73%

0.76 0.69 0.66 0.72 0.78

103 8 1 7 95 1050193.6 81805.1 7877.2 73927.9 968388.4

4.41% 0.34% 0.03% 0.31% 4.06% 4. Munții Apuseni 3.24% 0.25% 0.03% 0.22% 2.99%

0.98 0.98 1.27 0.95 0.98

65 7 3 4 58 669639.5 76165.8 31365.4 44800.5 593473.7

2.81% 0.32% 0.13% 0.19% 2.49% 3 Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.04% 0.22% 0.09% 0.13% 1.82%

0.97 0.92 0.96 0.89 0.98

579 54 16 38 525 3375443.1 353904.7 105540.9 248363.8 3021538.1

14.16% 1.48% 0.44% 1.04% 12.67% II

Areale submontane şi de dealuri 18.20% 1.70% 0.50% 1.19% 16.50%

1.72 1.53 1.52 1.53 1.74

81 11 4 7 70 395023.1 65219.2 29373.4 35845.8 329803.9

1.66% 0.27% 0.12% 0.15% 1.38% 5.1. Subcarpații Getici 2.55% 0.35% 0.13% 0.22% 2.20%

2.05 1.69 1.36 1.95 2.12

150 12 2 10 138 659483.0 46342.6 6164.5 40178.2 613140.3

2.77% 0.19% 0.03% 0.17% 2.57% 5.2. Subcarpații de Curbură 4.72% 0.38% 0.06% 0.31% 4.34%

2.27 2.59 3.24 2.49 2.25

98 7 3 4 91 512274.4 32535.2 15478.8 17056.4 479739.2

2.15% 0.14% 0.06% 0.07% 2.01% 5.3. Subcarpații Moldovei 3.08% 0.22% 0.09% 0.13% 2.86%

1.91 2.15 1.94 2.35 1.90

69 8 3 5 61 532206.8 72511.8 24715.0 47796.8 459695.0

2.23% 0.30% 0.10% 0.20% 1.93% 11.4 Subcarpații Transilvaniei 2.17% 0.25% 0.09% 0.16% 1.92%

1.30 1.10 1.21 1.05 1.33

132 12 3 9 120 830344.5 83938.5 20074.1 63864.4 746406.0

3.48% 0.35% 0.08% 0.27% 3.13% 9. Dealurile de Vest I 4.15% 0.38% 0.09% 0.28% 3.77%

1.59 1.43 1.49 1.41 1.61

49 4 1 3 45 446111.3 53357.4 9735.2 43622.2 392753.8

1.87% 0.22% 0.04% 0.18% 1.65% 10. Dealurile de Vest II 1.54% 0.13% 0.03% 0.09% 1.41%

1.10 0.75 1.03 0.69 1.15

859 68 28 40 791 5500346.9 491503.1 208720.7 282782.4 5008843.4

23.07% 2.06% 0.88% 1.19% 21.01% III

Areale de podiş 27.00% 2.14% 0.88% 1.26% 24.87%

1.56 1.38 1.34 1.41 1.58

247 14 4 10 233 1338156.7 106008.5 22352.3 83656.2 1232148.1

5.61% 0.44% 0.09% 0.35% 5.17% 8. PiemontulGetic 7.76% 0.44% 0.13% 0.31% 7.32%

1.85 1.32 1.79 1.20 1.89

181 7 3 4 174 1101691.8 47102.9 14861.9 32241.0 1054588.9

4.62% 0.20% 0.06% 0.14% 4.42% 6.3. Podișul Bârladului 5.69% 0.22% 0.09% 0.13% 5.47%

1.64 1.49 2.02 1.24 1.65

118 13 5 8 105 526013.4 64281.5 21550.1 42731.5 461731.9

2.21% 0.27% 0.09% 0.18% 1.94% 6.1. Podișul Sucevei 3.71% 0.41% 0.16% 0.25% 3.30%

2.24 2.02 2.32 1.87 2.27

134 18 10 8 116 948636.3 138199.7 84952.7 53247.0 810436.5

3.98% 0.58% 0.36% 0.22% 3.40% 11.3 Podișul Târnavelor 4.21% 0.57% 0.31% 0.25% 3.65%

1.41 1.30 1.18 1.50 1.43

25 1 0 1 24 273556.3 6081.5 0.0 6081.5 267474.8

1.15% 0.03% 0.00% 0.03% 1.12% 7.2. Podișul Dobrogei Centrale 0.79% 0.03% 0.00% 0.03% 0.75%

0.91 1.64 0 1.64 0.90

7.1. Podișul Dobrogei de Nord 22 2 1 1 20 244029.4 31704.0 19950.1 11753.9 212325.3


101

1.02% 0.13% 0.08% 0.05% 0.89% 0.69% 0.06% 0.03% 0.03% 0.63%

0.90 0.63 0.50 0.85 0.94

47 10 3 7 37 448856.1 74827.1 27835.7 46991.4 374029.0

1.88% 0.31% 0.12% 0.20% 1.57% 7.3. Podișul Dobrogei de Sud 1.48% 0.31% 0.09% 0.22% 1.16%

1.05 1.34 1.08 1.49 0.99

12 1 1 0 11 87464.7 6393.5 6393.5 0.0 81071.2

0.37% 0.03% 0.03% 0.00% 0.34% 12. Podișul Mehedinți 0.38% 0.03% 0.03% 0.00% 0.35%

0.38% 0.03% 0.03% 0.00% 0.35%

73 2 1 1 71 531942.1 16904.4 10824.3 6080.0 515037.7

2.23% 0.07% 0.05% 0.03% 2.16% 11.2 Podișul Someșan 2.29% 0.06% 0.03% 0.03% 2.23%

2.29% 0.06% 0.03% 0.03% 2.23%

1052 95 30 65 957 6784084.4 859596.5 308071.4 551525.0 5924487.4

28.46% 3.61% 1.29% 2.31% 24.85% IV Areale de câmpie 33.07% 2.99% 0.94% 2.04% 30.08%

1.55 1.11 0.97 1.18 1.62

112 10 3 7 102 698766.3 64312.9 19411.9 44901.0 634453.4

2.93% 0.27% 0.08% 0.19% 2.66% 6.2. Câmpia Moldovei 3.52% 0.31% 0.09% 0.22% 3.21%

1.60 1.55 1.55 1.56 1.61

113 9 5 4 104 754075.1 73979.0 51503.5 22475.5 680096.0

3.16% 0.31% 0.22% 0.09% 2.85% 13.3 Câmpia Buzău‐Siret 3.55% 0.28% 0.16% 0.13% 3.27%

1.50 1.22 0.97 1.78 1.53

118 12 4 8 106 891989.7 124980.4 32430.0 92550.3 767009.3

3.74% 0.52% 0.14% 0.39% 3.22% 13.1 Câmpia Bărăganului 3.71% 0.38% 0.13% 0.25% 3.33%

1.32 0.96 1.23 0.86 1.38

150 18 3 15 132 674297.5 103819.4 34958.2 68861.2 570478.0

2.83% 0.44% 0.15% 0.29% 2.39% 13.2 CâmpiaIalomiței 4.72% 0.57% 0.09% 0.47% 4.15%

2.22 1.73 0.86 2.18 2.31

176 7 3 4 169 1078275.7 54094.7 21064.1 33030.6 1024180.9

4.52% 0.23% 0.09% 0.14% 4.30% 14.2 Câmpia Teleormanului 5.53% 0.22% 0.09% 0.13% 5.31%

1.63 1.29 1.42 1.21 1.65

107 5 2 3 102 601768.6 48723.7 23041.0 25682.7 553044.9

2.52% 0.20% 0.10% 0.11% 2.32% 14.1 CâmpiaOlteniei 3.36% 0.16% 0.06% 0.09% 3.21%

1.78 1.03 0.87 1.17 1.84

53 7 2 5 46 358898.5 77787.9 23846.5 53941.4 281110.7

1.51% 0.33% 0.10% 0.23% 1.18% 15.1 CâmpiaSomeșului 1.67% 0.22% 0.06% 0.16% 1.45%

1.48 0.90 0.84 0.93 1.64

41 5 2 3 36 349798.3 58671.5 28721.5 29950.0 291126.8

1.47% 0.25% 0.12% 0.13% 1.22% 15.2 CâmpiaCrișurilor 1.29% 0.16% 0.06% 0.09% 1.13%

1.17 0.85 0.70 1.00 1.24

103 13 2 11 90 893817.8 180476.8 37560.8 142915.9 713341.0

3.75% 0.76% 0.16% 0.60% 2.99% 15.3 Câmpia Banatului 3.24% 0.41% 0.06% 0.35% 2.83%

1.15 0.72 0.53 0.77 1.26

79 9 4 5 70 482396.8 72750.3 35533.9 37216.4 409646.4

2.02% 0.31% 0.15% 0.16% 1.72% 11.1 Câmpia Transilvaniei 2.48% 0.28% 0.13% 0.16% 2.20%

1.64 1.24 1.13 1.34 1.71

95 13 5 8 82 1376435.2 156725.6 53441.6 103283.9 1219709.5

5.77% 0.66% 0.22% 0.43% 5.12% V Delta, lunca și bălţile Dunării 2.99% 0.41% 0.16% 0.25% 2.58%

0.69 0.83 0.94 0.77 0.67

16 1 0 1 15 494251.3 33169.1 0.0 33169.1 461082.1

2.07% 0.14% 0.00% 0.14% 1.93% 16.1 Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 0.50% 0.03% 0.00% 0.03% 0.47%

0.32 0.30 0.00 0.30 0.33

53 9 5 4 44 491349.4 97135.2 53441.6 43693.6 394214.1

2.06% 0.41% 0.22% 0.18% 1.65% 16.3 LuncaDunării 1.67% 0.28% 0.16% 0.13% 1.38%

1.08 0.93 0.94 0.92 1.12

26 3 0 3 23 390834.5 26421.2 0.0 26421.2 364413.2

1.64% 0.11% 0.00% 0.11% 1.53% 16.2 Bălțile Dunării 0.82% 0.09% 0.00% 0.09% 0.72%

0.67 1.14 0.00 1.14 0.63

102


102

Tabelul 23.3.2. Numărul, suprafaţa totală a UAT şi densitatea localităţilor urbane şi rurale

Număr localități/Densitate localităţi/100kmp

Total Mediu urban Mediul rural Total loc.

urbane

Total loc. rurale

Nr. Delimitări geografice

funcţionale şi subunităţi

operaţionale de relief

Suprafaţa (ha)

A=B+G

Total

B=C+D+E+F

Muni‐cipii C

Oraşe D

Loc. Urbane comp.

E

Loc. comp.

F

Total

G=H+I

Sate reşe‐dinţă H

Sate componente

I

C+D+E

F+G

% ‐ Procent din total România

23838674.5* 13749 1262 103 217 473 469 12487 2861 9626 793 12956

100% 9.18% 0.75% 1.58% 3.44% 3.41% 90.82% 20.81% 70.01% 5.77% 94.23% România Total 100%

5.77 4.13 1.05 1.05 ‐ ‐ 6.01 ‐ ‐ ‐ ‐

6802366.2 2822 403 24 66 160 153 2419 504 1915 250 2572

20.53% 2.93% 0.17% 0.48% 1.16% 1.11% 17.59% 3.67% 13.93% 1.82% 18.71% I

Areale montane 28.5%

4.15 3.37 0.78 0.74 ‐ ‐ 4.31 ‐ ‐ ‐ ‐

1610397.5 580 149 6 22 48 73 431 86 345 76 504

4.22% 1.08% 0.04% 0.16% 0.35% 0.53% 3.13% 0.63% 2.51% 0.55% 3.67% 2. Carpații Meridionali 6.8%

3.60 3.67 1.05 0.63 ‐ ‐ 3.58 ‐ ‐ ‐ ‐

1206374.5 413 61 5 15 16 25 352 100 252 36 377

3.00% 0.44% 0.04% 0.11% 0.12% 0.18% 2.56% 0.73% 1.83% 0.26% 2.74% 1.3. Carpații de Curbură 5.1%

3.42 2.70 0.70 0.97 ‐ ‐ 3.59 ‐ ‐ ‐ ‐

955614.4 243 43 3 11 23 6 200 79 121 37 206

1.77% 0.31% 0.02% 0.08% 0.17% 0.04% 1.45% 0.57% 0.88% 0.27% 1.50% 1.1.

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 4.0%

2.54 2.00 0.64 0.65 ‐ ‐ 2.70 ‐ ‐ ‐ ‐

1310146.8 395 53 6 7 31 9 342 86 256 44 351

2.87% 0.39% 0.04% 0.05% 0.23% 0.07% 2.49% 0.63% 1.86% 0.32% 2.55% 1.2. Carpații Moldo‐Transilvani 5.5%

3.01 2.80 0.66 0.72 ‐ ‐ 3.05 ‐ ‐ ‐ ‐

1050193.5 933 77 1 7 31 38 856 95 761 39 894

6.79% 0.56% 0.01% 0.05% 0.23% 0.28% 6.23% 0.69% 5.53% 0.28% 6.50% 4. Munții Apuseni 4.4%

8.88 9.41 1.27 0.95 ‐ ‐ 8.84 ‐ ‐ ‐ ‐

669639.5 258 20 3 4 11 2 238 58 180 18 240

1.88% 0.15% 0.02% 0.03% 0.08% 0.01% 1.73% 0.42% 1.31% 0.13% 1.75% 3 Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.8%

3.85 2.63 0.96 0.89 ‐ ‐ 4.01 ‐ ‐ ‐ ‐

3375442.8 2855 266 16 38 127 85 2589 527 2062 181 2674

20.77% 1.93% 0.12% 0.28% 0.92% 0.62% 18.83% 3.83% 15.00% 1.32% 19.45% II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 14.2%

8.46 7.52 1.52 1.53 ‐ ‐ 8.57 ‐ ‐ ‐ ‐

395023.1 505 65 4 7 34 20 440 70 370 45 460

3.67% 0.47% 0.03% 0.05% 0.25% 0.15% 3.20% 0.51% 2.69% 0.33% 3.35% 5.1. Subcarpații Getici 1.7%

12.78 9.97 1.36 1.95 ‐ ‐ 13.34 ‐ ‐ ‐ ‐

659483.0 778 63 2 10 42 9 715 139 576 54 724

5.66% 0.46% 0.01% 0.07% 0.31% 0.07% 5.20% 1.01% 4.19% 0.39% 5.27% 5.2. Subcarpații de Curbură 2.8%

11.80 13.59 3.24 2.49 ‐ ‐ 11.66 ‐ ‐ ‐ ‐

512274.3 408 21 3 4 12 2 387 92 295 19 389

2.97% 0.15% 0.02% 0.03% 0.09% 0.01% 2.81% 0.67% 2.15% 0.14% 2.83% 5.3. Subcarpații Moldovei 2.1%

7.96 6.45 1.94 2.35 ‐ ‐ 8.07 ‐ ‐ ‐ ‐

532206.7 328 41 3 5 20 13 287 61 226 28 300

2.39% 0.30% 0.02% 0.04% 0.15% 0.09% 2.09% 0.44% 1.64% 0.20% 2.18% 11.4 Subcarpații Transilvaniei 2.2%

6.16 5.65 1.21 1.05 ‐ ‐ 6.24 ‐ ‐ ‐ ‐

830344.5 607 52 3 9 15 25 555 120 435 27 580

4.41% 0.38% 0.02% 0.07% 0.11% 0.18% 4.04% 0.87% 3.16% 0.20% 4.22% 9. Dealurile de Vest I 3.5%

7.31 6.20 1.49 1.41 ‐ ‐ 7.44 ‐ ‐ ‐ ‐

446111.3 229 24 1 3 4 16 205 45 160 8 221

1.67% 0.17% 0.01% 0.02% 0.03% 0.12% 1.49% 0.33% 1.16% 0.06% 1.61% 10. Dealurile de Vest II 1.9%

5.13 4.50 1.03 0.69 ‐ ‐ 5.22 ‐ ‐ ‐ ‐

5500346.5 4235 288 28 40 99 121 3947 791 3156 167 4068

30.80% 2.09% 0.20% 0.29% 0.72% 0.88% 28.71% 5.75% 22.95% 1.21% 29.59% III

Areale de podiş 23.1%

7.70 5.86 1.34 1.41 ‐ ‐ 7.88 ‐ ‐ ‐ ‐

1338156.6 1511 99 4 10 20 65 1412 233 1179 34 1477

10.99% 0.72% 0.03% 0.07% 0.15% 0.47% 10.27% 1.69% 8.58% 0.25% 10.74% 8. Piemontul Getic 5.6%

11.29 9.34 1.79 1.20 ‐ ‐ 11.46 ‐ ‐ ‐ ‐

1101691.8 974 26 3 4 11 8 948 173 775 18 956

7.08% 0.19% 0.02% 0.03% 0.08% 0.06% 6.90% 1.26% 5.64% 0.13% 6.95% 6.3. Podișul Bârladului 4.6%

8.84 5.52 2.02 1.24 ‐ ‐ 8.99 ‐ ‐ ‐ ‐

526013.4 414 45 5 8 15 17 369 106 263 28 386

3.01% 0.33% 0.04% 0.06% 0.11% 0.12% 2.68% 0.77% 1.91% 0.20% 2.81% 6.1. Podișul Sucevei 2.2%

7.87 7.00 2.32 1.87 ‐ ‐ 7.99 ‐ ‐ ‐ ‐

948636.2 552 73 10 8 32 23 479 116 363 50 502

4.01% 0.53% 0.07% 0.06% 0.23% 0.17% 3.48% 0.84% 2.64% 0.36% 3.65% 11.3 Podișul Târnavelor 4.0%

5.82 5.28 1.18 1.50 ‐ ‐ 5.91 ‐ ‐ ‐ ‐

273556.3 72 2 0 1 1 0 70 24 46 2 70

0.52% 0.01% 0.00% 0.01% 0.01% 0.00% 0.51% 0.17% 0.33% 0.01% 0.51% 7.2. Podișul Dobrogei Centrale 1.1%

2.63 3.29 0.00 1.64 ‐ ‐ 2.62 ‐ ‐ ‐ ‐


103

244029.3 60 3 1 1 1 0 57 20 37 3 57

0.44% 0.02% 0.01% 0.01% 0.01% 0.00% 0.41% 0.15% 0.27% 0.02% 0.41% 7.1. Podișul Dobrogei de Nord 1.0%

2.46 0.95 0.50 0.85 ‐ ‐ 2.68 ‐ ‐ ‐ ‐

448856.1 155 29 3 7 11 8 126 37 89 21 134

1.13% 0.21% 0.02% 0.05% 0.08% 0.06% 0.92% 0.27% 0.65% 0.15% 0.97% 7.3. Podișul Dobrogei de Sud 1.9%

3.45 3.88 1.08 1.49 ‐ ‐ 3.37 ‐ ‐ ‐ ‐

87464.7 77 4 1 0 3 0 73 11 62 4 73

0.56% 0.03% 0.01% 0.00% 0.02% 0.00% 0.53% 0.08% 0.45% 0.03% 0.53% 12. Podișul Mehedinți 0.4%

8.80 6.26 1.56 ‐ ‐ 9.00 ‐ ‐ ‐ ‐

531942.1 420 7 1 1 5 0 413 71 342 7 413

3.05% 0.05% 0.01% 0.01% 0.04% 0.00% 3.00% 0.52% 2.49% 0.05% 3.00% 11.2 Podișul Someșului 2.2%

7.90 4.14 0.92 1.64 ‐ ‐ 8.02 ‐ ‐ ‐ ‐

6784083.9 3623 283 30 65 83 105 3340 957 2383 178 3445

26.35% 2.06% 0.22% 0.47% 0.60% 0.76% 24.29% 6.96% 17.33% 1.29% 25.06% IV Areale de câmpie 28.5%

5.34 3.29 0.97 1.18 ‐ ‐ 5.64 ‐ ‐ ‐ ‐

698766.3 517 34 3 7 10 14 483 102 381 20 497

3.76% 0.25% 0.02% 0.05% 0.07% 0.10% 3.51% 0.74% 2.77% 0.15% 3.61% 6.2. Câmpia Moldovei 2.9%

7.40 5.29 1.55 1.56 ‐ ‐ 7.61 ‐ ‐ ‐ ‐

754075.1 371 23 5 4 9 5 348 104 244 18 353

2.70% 0.17% 0.04% 0.03% 0.07% 0.04% 2.53% 0.76% 1.77% 0.13% 2.57% 13.3 Câmpia Buzău‐Siret 3.2%

4.92 3.11 0.97 1.78 ‐ ‐ 5.12 ‐ ‐ ‐ ‐

891989.6 321 34 4 8 6 16 287 105 182 18 303

2.33% 0.25% 0.03% 0.06% 0.04% 0.12% 2.09% 0.76% 1.32% 0.13% 2.20% 13.1 Câmpia Bărăganului 3.7%

3.60 2.72 1.23 0.86 ‐ ‐ 3.74 ‐ ‐ ‐ ‐

674297.4 563 50 3 15 17 15 513 133 380 35 528

4.09% 0.36% 0.02% 0.11% 0.12% 0.11% 3.73% 0.97% 2.76% 0.25% 3.84% 13.2 Câmpia Ialomiței 2.8%

8.35 4.82 0.86 2.18 ‐ ‐ 8.99 ‐ ‐ ‐ ‐

1078275.6 548 18 3 4 0 11 530 169 361 7 541

3.99% 0.13% 0.02% 0.03% 0.00% 0.08% 3.85% 1.23% 2.63% 0.05% 3.93% 14.2 Câmpia Teleormanului 4.5%

5.08 3.33 1.42 1.21 ‐ ‐ 5.17 ‐ ‐ ‐ ‐

601768.6 277 13 2 3 3 5 264 102 162 8 269

2.01% 0.09% 0.01% 0.02% 0.02% 0.04% 1.92% 0.74% 1.18% 0.06% 1.96% 14.1 Câmpia Olteniei 2.5%

4.60 2.67 0.87 1.17 ‐ ‐ 4.77 ‐ ‐ ‐ ‐

358898.5 185 24 2 5 11 6 161 46 115 18 167

1.35% 0.17% 0.01% 0.04% 0.08% 0.04% 1.17% 0.33% 0.84% 0.13% 1.21% 15.1 Câmpia Someșului 1.5%

5.15 3.09 0.84 0.93 ‐ ‐ 5.73 ‐ ‐ ‐ ‐

349798.3 129 8 2 3 0 3 121 36 85 5 124

0.94% 0.06% 0.01% 0.02% 0.00% 0.02% 0.88% 0.26% 0.62% 0.04% 0.90% 15.2 Câmpia Crișurilor 1.5%

3.69 1.36 0.70 1.00 ‐ ‐ 4.16 ‐ ‐ ‐ ‐

893817.8 271 35 2 11 3 19 236 90 146 16 255

1.97% 0.25% 0.01% 0.08% 0.02% 0.14% 1.72% 0.65% 1.06% 0.12% 1.85% 15.3 Câmpia Banatului 3.7%

3.03 1.94 0.53 0.77 ‐ ‐ 3.31 ‐ ‐ ‐ ‐

482396.7 441 44 4 5 24 11 397 70 327 33 408

3.21% 0.32% 0.03% 0.04% 0.17% 0.08% 2.89% 0.51% 2.38% 0.24% 2.97% 11.1 Câmpia Transilvaniei 2.0%

9.14 6.05 1.13 1.34 ‐ ‐ 9.69 ‐ ‐ ‐ ‐

1376435.1 214 22 5 8 4 5 192 82 110 17 197

1.56% 0.16% 0.04% 0.06% 0.03% 0.04% 1.40% 0.60% 0.80% 0.12% 1.43% V Delta, lunca și bălţile Dunării 5.8%

1.55 1.40 0.94 0.77 ‐ ‐ 1.57 ‐ ‐ ‐ ‐

494251.3 49 1 0 1 0 0 48 15 33 1 48

0.36% 0.01% 0.00% 0.01% 0.00% 0.00% 0.35% 0.11% 0.24% 0.01% 0.35% 16.1

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2.1%

0.99 0.30 0.00 0.30 ‐ ‐ 1.04 ‐ ‐ ‐ ‐

491349.4 101 15 5 4 1 5 86 44 42 10 91

0.73% 0.11% 0.04% 0.03% 0.01% 0.04% 0.63% 0.32% 0.31% 0.07% 0.66% 16.3 Lunca Dunării 2.1%

2.06 1.54 0.94 0.92 ‐ ‐ 2.18 ‐ ‐ ‐ ‐

390834.5 64 6 0 3 3 0 58 23 35 6 58

0.47% 0.04% 0.00% 0.02% 0.02% 0.00% 0.42% 0.17% 0.25% 0.04% 0.42% 16.2 Bălțile Dunării 1.6%

1.64 2.27 0.00 1.14 ‐ ‐ 1.59 ‐ ‐ ‐ ‐

104


104

Tabelul 23.3.3. Populaţia totală şi densitatea populaţiei pe UAT urbane şi rurale (2012)

Populaţie totală UAT (2012) Densitatea populaţiei/UAT (2012)

Total Mediul urban Mediul rural

Mediul urban Mediul rural




Suprafaţa (ha)

Total Muni‐cipii

Oraşe Co‐mune

Total

Total Muni‐cipii

Oraşe Co‐mune

23838674.5* 21355849 11737460 9498351 2239109 9618389 0.9 3.8 9.7 1.1 0.5 România Total 100% 100.00% 54.96% 44.48% 10.48% 45.04%

6802366.2 3413063 1897485 1245921 651564 1515578 0.5 1.6 4.1 0.7 0.3 I

Areale montane 28.5% 15.98% 8.89% 5.83% 3.05% 7.10%

1610397.5 726360 494122 253348 240774 232238 0.5 1.2 4.4 0.7 0.2 2.

Carpații Meridionali 6.8% 3.40% 2.31% 1.19% 1.13% 1.09%

1206374.5 923560 566038 415381 150657 357522 0.8 2.5 5.8 1.0 0.4 1.3.

Carpații de Curbură 5.1% 4.32% 2.65% 1.95% 0.71% 1.67%

955614.4 606951 311845 194385 117460 295106 0.6 1.5 4.2 0.7 0.4 1.1.

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 4.0% 2.84% 1.46% 0.91% 0.55% 1.38%

1310146.8 626129 302097 245353 56744 324032 0.5 1.6 2.7 0.6 0.3 1.2.

Carpații Moldo‐Transilvani 5.5% 2.93% 1.41% 1.15% 0.27% 1.52%

1050193.5 257898 51513 15459 36054 206385 0.2 0.6 2.0 0.5 0.2 4.

Munții Apuseni 4.4% 1.21% 0.24% 0.07% 0.17% 0.97%

669639.5 272165 171870 121995 49875 100295 0.4 2.3 3.9 1.1 0.2 3.

Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.8% 1.27% 0.80% 0.57% 0.23% 0.47%

3375442.8 3013106 1237529 845552 391977 1775577 0.9 3.5 8.0 1.6 0.6 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 14.2% 14.11% 5.79% 3.96% 1.84% 8.31%

395023.1 565885 324619 275466 49153 241266 1.4 5.0 9.4 1.4 0.7 5.1.

Subcarpații Getici 1.7% 2.65% 1.52% 1.29% 0.23% 1.13%

659483.0 649538 175225 56203 119022 474313 1.0 3.8 9.1 3.0 0.8 5.2.

Subcarpații de Curbură 2.8% 3.04% 0.82% 0.26% 0.56% 2.22%

512274.3 742473 302936 240540 62396 439537 1.4 9.3 15.5 3.7 0.9 5.3.

Subcarpații Moldovei 2.1% 3.48% 1.42% 1.13% 0.29% 2.06%

532206.7 376554 183023 137127 45896 193531 0.7 2.5 5.5 1.0 0.4 11.4

Subcarpații Transilvaniei 2.2% 1.76% 0.86% 0.64% 0.21% 0.91%

830344.5 526224 176763 91847 84916 349461 0.6 2.1 4.6 1.3 0.5 9

Dealurile de Vest I 3.5% 2.46% 0.83% 0.43% 0.40% 1.64%

446111.3 152432 74963 44369 30594 77469 0.3 1.4 4.6 0.7 0.2 10

Dealurile de Vest II 1.9% 0.71% 0.35% 0.21% 0.14% 0.36%

5500346.5 4915249.0 2362022.0 1941322

.0 420700.0

2553227.0

0.9 4.8 9.3 1.5 0.5 III

Areale de podiş

23.1% 23.02% 11.06% 9.09% 1.97% 11.96%

1338156.6 1201682 542562 416311 126251 659120 0.9 5.1 18.6 1.5 0.5 8

Piemontul Getic 5.6% 5.63% 2.54% 1.95% 0.59% 3.09%

1101691.8 781548 195334 166835 28499 586214 0.7 4.1 11.2 0.9 0.6 6.3

Podișul Bârladului 4.6% 3.66% 0.91% 0.78% 0.13% 2.74%

526013.4 829656 347355 271839 75516 482301 1.6 5.4 12.6 1.8 1.0 6.1.

Podișul Sucevei 2.2% 3.88% 1.63% 1.27% 0.35% 2.26%

948636.2 863621 531960 471019 60941 331661 0.9 3.8 5.5 1.1 0.4 11.3

Podișul Târnavelor 4.0% 4.04% 2.49% 2.21% 0.29% 1.55%

273556.3 109068 36709 0 36709 72359 0.4 6.0 0.0 6.0 0.3 7.2.

Podișul Dobrogei Centrale 1.1% 0.51% 0.17% 0.00% 0.17% 0.34%

244029.3 156220 99927 89796 10131 56293 0.6 3.2 4.5 0.9 0.3 7.1.

Podișul Dobrogei de Nord 1.0% 0.73% 0.47% 0.42% 0.05% 0.26%

448856.1 607957 455181 382270 72911 152776 1.4 6.1 13.7 1.6 0.4 7.3.

Podișul Dobrogei de Sud 1.9% 2.85% 2.13% 1.79% 0.34% 0.72%

87464.7 126020 105253 105253 0 20767 1.4 16.5 16.5 0.0 0.3 12.

Podișul Mehedinți 0.4% 0.59% 0.49% 0.49% 0.00% 0.10%

531942.1 239477 47741 37999 9742 191736 0.5 2.8 3.5 1.6 0.4 11.2

Podișul Someșan 2.2% 1.12% 0.22% 0.18% 0.05% 0.90%

6784083.9 9440474 5948462 5254140 694322 3492012 1.4 6.9 17.1 1.3 0.6

Areale de câmpie 28.5% 44.21% 27.85% 24.60% 3.25% 16.35%

698766.3 955846 533100 460489 72611 422746 1.4 8.3 23.7 1.6 0.7 6.2

Câmpia Moldovei 2.9% 4.48% 2.50% 2.16% 0.34% 1.98%

754075.1 1068874 630435 596029 34406 438439 1.4 8.5 11.6 1.5 0.6 13.3

Câmpia Buzău‐Siret 3.2% 5.01% 2.95% 2.79% 0.16% 2.05%

891989.6 694735 374164 310522 63642 320571 0.8 3.0 9.6 0.7 0.4 13.1

Câmpia Bărăganului 3.7% 3.25% 1.75% 1.45% 0.30% 1.50%

674297.4 3143020 2456860 2237388 219472 686160 4.7 23.7 64.0 3.2 1.2 13.2

Câmpia Ialomiței 2.8% 14.72% 11.50% 10.48% 1.03% 3.21%

1078275.6 807122 286171 244619 41552 520951 0.7 5.3 11.6 1.3 0.5 14.2

Câmpia Teleormanului 4.5% 3.78% 1.34% 1.15% 0.19% 2.44%


105

601768.6 396136 88509 53623 34886 307627 0.7 1.8 2.3 1.4 0.6 14.1

Câmpia Olteniei 2.5% 1.85% 0.41% 0.25% 0.16% 1.44%

358898.5 326886 179136 132278 46858 147750 0.9 2.3 5.5 0.9 0.5 15.1

Câmpia Someșului 1.5% 1.53% 0.84% 0.62% 0.22% 0.69%

349798.3 364586 247782 222465 25317 116804 1.0 4.2 7.7 0.8 0.4 15.2

Câmpia Crișurilor 1.5% 1.71% 1.16% 1.04% 0.12% 0.55%

893817.8 897846 573011 470423 102588 324835 1.0 3.2 12.5 0.7 0.5 15.3

Câmpia Banatului 3.7% 4.20% 2.68% 2.20% 0.48% 1.52%

482396.7 785423 579294 526304 52990 206129 1.6 8.0 14.8 1.4 0.5 11.1

Câmpia Transilvaniei 2.0% 3.68% 2.71% 2.46% 0.25% 0.97%

1376435.1 573957 291962 211416 80546 281995 0.4 1.9 4.0 0.8 0.2 V

Delta, lunca și bălţile Dunării 5.8% 2.69% 1.37% 0.99% 0.38% 1.32%

494251.3 44283 4220 0 4220 40063 0.1 0.1 0.0 0.1 0.1 16.1

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2.1% 0.21% 0.02% 0.00% 0.02% 0.19%

491349.4 419990 261197 211416 49781 158793 0.9 2.7 4.0 1.1 0.4 16.2

Lunca Dunării 2.1% 1.97% 1.22% 0.99% 0.23% 0.74%

390834.5 109684 26545 0 26545 83139 0.3 1.0 0.0 1.0 0.2 16.3

Bălțile Dunării 1.6% 0.51% 0.12% 0.00% 0.12% 0.39%

Tabelul 23.3.4. Suprafaţe medie şi populaţia medie pe UAT urbane şi rurale (2012)

Suprafaţa medie UAT Populaţie medie UAT (2012)

Total UAT urbane UAT rurale

Total Mediul urban Mediul rural




Suprafaţa (ha)

UAT urbane

Muni‐cipii

Oraşe Co‐mune

Total Muni‐cipii

Oraşe Co‐mune

23838674.5* 7494.1 9549.7 9531.0 9558.5 7264.2 6713.6 36679.6 92217.0 10318.5 3361.9

România Total 100% 0.03% 0.04% 0.04% 0.04% 0.03% 0.03% 0.17% 0.43% 0.05% 0.02%

6802366.2 11413.4 13268.4 12746.6 13458.2 11083.4 5726.6 21083.2 51913.4 9872.2 2995.2 I

Areale montane 28.5% 0.05% 0.06% 0.05% 0.06% 0.05% 0.03% 0.10% 0.24% 0.05% 0.01%

1610397.5 14126.3 14511.7 9506.0 15876.9 14000.8 6371.6 17647.2 42224.7 10944.3 2700.4 2

Carpații Meridionali 6.8% 0.06% 0.06% 0.04% 0.07% 0.06% 0.03% 0.08% 0.20% 0.05% 0.01%

1206374.5 10053.1 11287.5 14351.1 10266.3 9806.3 7696.3 28301.9 83076.2 10043.8 3575.2 1.3

Carpații de Curbură 5.1% 0.04% 0.05% 0.06% 0.04% 0.04% 0.04% 0.13% 0.39% 0.05% 0.02%

955614.4 10166.1 15351.8 15528.9 15303.5 9258.6 6456.9 22274.6 64795.0 10678.2 3688.8 1.1

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 4.0% 0.04% 0.06% 0.07% 0.06% 0.04% 0.03% 0.10% 0.30% 0.05% 0.02%

1310146.8 13101.5 14552.6 15216.3 13983.7 12884.6 6261.3 23238.2 40892.2 8106.3 3724.5 1.2

Carpații Moldo‐Transilvani 5.5% 0.05% 0.06% 0.06% 0.06% 0.05% 0.03% 0.11% 0.19% 0.04% 0.02%

1050193.5 10196.1 10225.6 7877.2 10561.1 10193.6 2503.9 6439.1 15459.0 5150.6 2172.5 4

Munții Apuseni 4.4% 0.04% 0.04% 0.03% 0.04% 0.04% 0.01% 0.03% 0.07% 0.02% 0.01%

669639.5 10302.1 10880.8 10455.1 11200.1 10232.3 4187.2 24552.9 40665.0 12468.8 1729.2 3

Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.8% 0.04% 0.05% 0.04% 0.05% 0.04% 0.02% 0.11% 0.19% 0.06% 0.01%

3375442.8 5829.8 6553.8 6596.3 6535.9 5755.3 5204.0 22917.2 52847.0 10315.2 3382.114.1.14.2.

II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri

14.2% 0.02% 0.03% 0.03% 0.03% 0.02% 0.02% 0.11% 0.25% 0.05% 0.02%

395023.1 4876.8 5929.0 7343.3 5120.8 4711.5 6986.2 29510.8 68866.5 7021.9 3446.7 5.1.

Subcarpații Getici 1.7% 0.02% 0.02% 0.03% 0.02% 0.02% 0.03% 0.14% 0.32% 0.03% 0.02%

659483.0 4396.6 3861.9 3082.2 4017.8 4443.0 4330.3 14602.1 28101.5 11902.2 3437.1 5.2.

Subcarpații de Curbură 2.8% 0.02% 0.02% 0.01% 0.02% 0.02% 0.02% 0.07% 0.13% 0.06% 0.02%

512274.3 5227.3 4647.9 5159.6 4264.1 5271.9 7576.3 43276.6 80180.0 15599.0 4830.1 5.3.

Subcarpații Moldovei 2.1% 0.02% 0.02% 0.02% 0.02% 0.02% 0.04% 0.20% 0.38% 0.07% 0.02%

532206.7 7713.1 9064.0 8238.3 9559.4 7536.0 5457.3 22877.9 45709.0 9179.2 3172.6 11.4

Subcarpații Transilvaniei 2.2% 0.03% 0.04% 0.03% 0.04% 0.03% 0.03% 0.11% 0.21% 0.04% 0.01%

830344.5 6290.5 6994.9 6691.4 7096.0 6220.0 3986.5 14730.3 30615.7 9435.1 2912.2 9

Dealurile de Vest I 3.5% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.02% 0.07% 0.14% 0.04% 0.01%

446111.3 9104.3 13339.4 9735.2 14540.7 8727.9 3110.9 18740.8 44369.0 10198.0 1721.5 10

Dealurile de Vest II 1.9% 0.04% 0.06% 0.04% 0.06% 0.04% 0.01% 0.09% 0.21% 0.05% 0.01%

5500346.5 6403.2 7228.0 7454.3 7069.6 6332.3 5722.1 34735.6 69332.9 10517.5 3227.8 III

Areale de podiş 23.1% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.16% 0.32% 0.05% 0.02%

1338156.6 5417.6 7572.0 5588.1 8365.6 5288.2 4865.1 38754.4 104077.8 12625.1 2828.8 8

Piemontul Getic 5.6% 0.02% 0.03% 0.02% 0.04% 0.02% 0.02% 0.18% 0.49% 0.06% 0.01%

1101691.8 6086.7 6729.0 4954.0 8060.2 6060.9 4317.9 27904.9 55611.7 7124.8 3369.0 6.3

Podișul Bârladului 4.6% 0.03% 0.03% 0.02% 0.03% 0.03% 0.02% 0.13% 0.26% 0.03% 0.02%

526013.4 4457.7 4944.7 4310.0 5341.4 4397.4 7031.0 26719.6 54367.8 9439.5 4593.3 6.1.

Podișul Sucevei 2.2% 0.02% 0.02% 0.02% 0.02% 0.02% 0.03% 0.13% 0.25% 0.04% 0.02%

948636.2 7079.4 7677.8 8495.3 6655.9 6986.5 6444.9 29553.3 47101.9 7617.6 2859.1 11.3

Podișul Târnavelor 4.0% 0.03% 0.03% 0.04% 0.03% 0.03% 0.03% 0.14% 0.22% 0.04% 0.01%

7.2. Podișul Dobrogei 273556.3 10942.3 6081.5 0.0 6081.5 11144.8 4362.7 36709.0 0.0 36709.0 3015.0

106


106

Centrale 1.1% 0.05% 0.03% 0.00% 0.03% 0.05% 0.02% 0.17% 0.00% 0.17% 0.01%

244029.3 11092.2 15852.0 19950.1 11753.9 10616.3 7100.9 49963.5 89796.0 10131.0 2814.7 7.1.

Podișul Dobrogei de Nord 1.0% 0.05% 0.07% 0.08% 0.05% 0.04% 0.03% 0.23% 0.42% 0.05% 0.01%

448856.1 9550.1 7482.7 9278.6 6713.1 10108.9 12935.3 45518.1 127423.3 10415.9 4129.1 7.3.

Podișul Dobrogei de Sud 1.9% 0.04% 0.03% 0.04% 0.03% 0.04% 0.06% 0.21% 0.60% 0.05% 0.02%

87464.7 7288.7 6393.5 6393.5 0.0 7370.1 10501.7 105253.0 105253.0 0.0 1887.9 12.

Podișul Mehedinți 0.4% 0.03% 0.03% 0.03% 0.00% 0.03% 0.05% 0.49% 0.49% 0.00% 0.01%

531942.1 7286.9 8452.2 10824.3 6080.0 7254.1 3280.5 23870.5 37999.0 9742.0 2700.5 11.2

Podișul Someșan 2.2% 0.03% 0.04% 0.05% 0.03% 0.03% 0.02% 0.11% 0.18% 0.05% 0.01%

6784083.9 6448.7 9048.4 10269.0 8485.0 6190.7 8973.8 62615.4 175138.0 10681.9 3648.9 IV

Areale de câmpie 28.5% 0.03% 0.04% 0.04% 0.04% 0.03% 0.04% 0.29% 0.82% 0.05% 0.02%

698766.3 6239.0 6431.3 6470.6 6414.4 6220.1 8534.3 53310.0 153496.3 10373.0 4144.6 6.2

Câmpia Moldovei 2.9% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.04% 0.25% 0.72% 0.05% 0.02%

754075.1 6673.2 8219.9 10300.7 5618.9 6539.4 9459.1 70048.3 119205.8 8601.5 4215.8 13.3

Câmpia Buzău‐Siret 3.2% 0.03% 0.03% 0.04% 0.02% 0.03% 0.04% 0.33% 0.56% 0.04% 0.02%

891989.6 7559.2 10415.0 8107.5 11568.8 7235.9 5887.6 31180.3 77630.5 7955.3 3024.3 13.1

Câmpia Bărăganului 3.7% 0.03% 0.04% 0.03% 0.05% 0.03% 0.03% 0.15% 0.36% 0.04% 0.01%

674297.4 4495.3 5767.7 11652.7 4590.7 4321.8 20953.5 136492.2 745796.0 14631.5 5198.2 13.2

Câmpia Ialomiței 2.8% 0.02% 0.02% 0.05% 0.02% 0.02% 0.10% 0.64% 3.49% 0.07% 0.02%

1078275.6 6126.6 7727.8 7021.4 8257.7 6060.2 4585.9 40881.6 81539.7 10388.0 3082.6 14.2

Câmpia Teleormanului 4.5% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.03% 0.02% 0.19% 0.38% 0.05% 0.01%

601768.6 5624.0 9744.7 11520.5 8560.9 5422.0 3702.2 17701.8 26811.5 11628.7 3016.0 14.1

Câmpia Olteniei 2.5% 0.02% 0.04% 0.05% 0.04% 0.02% 0.02% 0.08% 0.13% 0.05% 0.01%

358898.5 6771.7 11112.6 11923.2 10788.3 6111.1 6167.7 25590.9 66139.0 9371.6 3212.0 15.1

Câmpia Someșului 1.5% 0.03% 0.05% 0.05% 0.05% 0.03% 0.03% 0.12% 0.31% 0.04% 0.02%

349798.3 8531.7 11734.3 14360.7 9983.3 8086.9 8892.3 49556.4 111232.5 8439.0 3244.6 15.2

Câmpia Crișurilor 1.5% 0.04% 0.05% 0.06% 0.04% 0.03% 0.04% 0.23% 0.52% 0.04% 0.02%

893817.8 8677.8 13882.8 18780.4 12992.4 7926.0 8717.0 44077.8 235211.5 9326.2 3609.3 15.3

Câmpia Banatului 3.7% 0.04% 0.06% 0.08% 0.05% 0.03% 0.04% 0.21% 1.10% 0.04% 0.02%

482396.7 6106.3 8083.4 8883.5 7443.3 5852.1 9942.1 64366.0 131576.0 10598.0 2944.7 11.1

Câmpia Transilvaniei 2.0% 0.03% 0.03% 0.04% 0.03% 0.02% 0.05% 0.30% 0.62% 0.05% 0.01%

1376435.1 14488.8 12055.8 10688.3 12910.5 14874.5 6041.7 22458.6 42283.2 10068.3 3439.0 V

Delta, lunca și bălţile Dunării 5.8% 0.06% 0.05% 0.04% 0.05% 0.06% 0.03% 0.11% 0.20% 0.05% 0.02%

494251.3 30890.7 33169.1 0.0 33169.1 30738.8 2767.7 4220.0 0.0 4220.0 2670.9 16.1

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2.1% 0.13% 0.14% 0.00% 0.14% 0.13% 0.01% 0.02% 0.00% 0.02% 0.01%

491349.4 9270.7 10792.8 10688.3 10923.4 8959.4 7924.3 29021.9 42283.2 12445.3 3608.9 16.2

Lunca Dunării 2.1% 0.04% 0.05% 0.04% 0.05% 0.04% 0.04% 0.14% 0.20% 0.06% 0.02%

390834.5 15032.1 8807.1 #DIV/0! 8807.1 15844.1 4218.6 8848.3 0.0 8848.3 3614.7 16.3

Bălțile Dunării 1.6% 0.06% 0.04% #DIV/0! 0.04% 0.07% 0.02% 0.04% 0.00% 0.04% 0.02%


107

Tabelul 23.3.5. Distanța de la satul reședință de comună la principalele căi de acces rutiere

Distanța de la satul reședință de comună la DJ, DN, DE, A

10‐15 km Peste 15 km

Nr

Delimitări geografice



Total UAT

Județ Nr. UAT

Denumire UAT Total UAT

Județ Nr. UAT

Denumire UAT

208 45 România Total 100%

100%

39 12 I

Areale montane 18.8%

26.7%

Argeș 1 Nucşoara

Brașov 1 Recea 1 Carpații Meridionali

3

Hunedoara 1 Orăştioara de Sus

– – – –

Buzău 2 Gura Teghii, Mânzăleşti

Covasna 1 Comandău 2 Carpații de Curbură

5

Prahova 2 Starchiojd, Bătrâni

2 Buzău 2 Brăeşti, Lopătari

Bistrița‐Năsăud 2 Lunca Ilvei, Parva Satu Mare 1 Tarna Mare

Maramureș 3 Băiuţ, Poienile de Sub Munte, Repedea

Satu Mare 3 Bătarci, Cămărzana, Turţ Suceava 3

Izvoarele Sucevei, Moldova‐Suliţa,

Ulma

3 Carpații Maramureșului și ai Bucovinei

10

Suceava 2 Breaza, Brodina

5

Maramureș 1 Groşii Ţibleşului

Harghita 1 Bilbor

Mureș 1 Chiheru de Jos

Neamț 1 Tazlău

Suceava 2 Ostra, Saru Dornei

4 Carpații Moldo‐Transilvani

6

Bistrița‐Năsăud 1 Dumitriţa

2 Maramureș 2 Hodac, Ibăneşti

Alba 4 Avram Iancu, Întregalde, Mogoş, Râmeţ,

Cluj 2 Măguri‐Răcătău, Valea Ierii 5 Munții Apuseni

7

Hunedoara 1 Bulzeştii de Sus

– – – –

Caraș‐Severin 4 Brebu Nou, Cărbunari, Dognecea, Sasca Montană Caraș‐Severin 1 Şopotu Nou 6

Munții Banatului și Poiana Ruscă

8 Hunedoara 4 Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos, Topliţa

3 Hunedoara 2 Bunila, Lelese

35 4 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 16.8%

8.9%

7 Subcarpații Getici

– – – – – – – –

Buzău 7 Beceni, Bozioru, Căneşti, Mărgăriteşti, Odăile,

Pardoşi, Vintilă Vodă

Prahova 2 Ariceştii Zeletin, Cărbuneşti 8

Subcarpații de Curbură

10

Vrancea 1 Poiana Cristei

1 Buzău 1 Chiliile

Bacău 1 Balcani 9

Subcarpații Moldovei

2 Neamț 1 Războieni

– – – –

Bistrița‐Năsăud 3 Monor, Şieu, Şieuţ

Harghita 1 Atid

Maramureș 3 Cupşeni, Lăpuş, Suciu de Sus 10

Subcarpații Transilvaniei

8

Mureș 1 Gurghiu

1 Bistrița‐Năsăud

1 Târlişua

Arad 2 Hăşmaş, Tauţ

Bihor 4 Boianu Mare, Căbeşti, Roşia, Vârciorog

Satu Mare 2 Bogdand, Homoroade 11

Dealurile de Vest I

11

Sălaj 3 Bănişor, Cizer, Sîg

– – – –

Caraș‐Severin 2 Vermeş, Vrani 12

Dealurile de Vest II

4 Timiș 2 Brestovăţ, Ohaba Lungă

2 Timiș 2 Bara, Secaş

60 6 III

Areale de podiş 28.8%

13.4%

Dâmbovița 1 Ludeşti

Dolj 7 Caraula, Orodel, Pleniţa, Sălcuţa, Secu, Vela,

Vârtop

Gorj 1 Bolboşi

Mehedinți 3 Bâcleş, Oprişor, Şovarna

Olt 3 Iancu Jianu, Morunglav, Calui

13 Piemontul Getic

16

Vâlcea 1 Şuşani

– – – –

Bacău 9 Dealu Morii, Filipeni, Găiceana, Horgeşti, Motoşeni, Onceşti, Parincea, Stănişeşti,

Ungureni Bacău 1 Vultureni

Galați 3 Cerţeşti, Corod, Valea Mărului

Neamț 1 Boghicea

14 Podișul Bârladului

17

Vaslui 4 Bogdana, Buneşti‐Avereşti, Găgeşti, Vutcani

3

Iași 2 Mădârjac, Ţibana

15 Podișul Sucevei

– – – – – – – –

Alba 3 Berghin, Ohaba, Roşia de Secaş

Brașov 2 Cincu, Ticuşu 16 Podișul Târnavelor

6

Sibiu 1 Păuca

– – – –

Constanța 3 Siliştea, Vulturu, Grădina 17

Podișul Dobrogei Centrale

6 Tulcea 3 Casimcea, Dăeni, Ostrov

– – – –

18 Podișul Dobrogei de Nord

2 Tulcea 2 Nufăru, Peceneaga – – – –

108


108

19 Podișul Dobrogei de Sud

2 Constanța 2 Albeşti, Independenţa 1 Constanța 1 Dumbrăveni

20 Podișul Mehedinți

5 Mehedinți 5 Bala, Balta, Bâlvăneşti, Cireşu, Godeanu – – – –

Cluj 3 Bobâlna, Corneşti, Vultureni

Maramureș 1 Vima Mică 21 Podișul Someșan

6

Sălaj 2 Buciumi, Zalha

2 Cluj 2 Panticeu, Recea‐

Cristur

70 12 IV

Areale de câmpie 33.7%

26.7%

Botoșani 5 Hlipiceni, Lunca, Mileanca, Nicşeni, Todireni 22

Câmpia Moldovei

14 Iași 9

Ungheni, Golăieşti, Gropniţa, Horleşti, Movileni, Plugari, Sineşti, Vlădeni, Fântânele

1 Iași 1 Şipote

Brăila 2 Galbenu, Jirlău

Buzău 3 Bălăceanu, Cochirleanca, Robeasca 23 Câmpia Buzău‐Siret

9

Glalați 4 Costache Negri, Cudalbi, Griviţa, Pechea

– – – –

Brăila 3 Cireşu, Ulmu, Zăvoaia

Ialomița 3 Grindu, Movila, Colelia 24 Câmpia Bărăganului

8

Călărași 2 Frăsinet, Sohatu

– – – –

25 Câmpia Ialomiței

1 Prahova 1 Boldeşti‐Gradiştea – – – –

Argeș 1 Popeşti

Olt 1 Nicolae Titulescu

26 Câmpia Teleormanului

15

Teleorman 13

Băbăiţa, Călmăţuiu de Sus, Ciolăneşti, Crângeni, Gălăteni, Orbeasca, Rădoieşti, Săceni, Sfinţeşti,

Talpa, Tătărăştii de Jos, Tătărăştii de Sus, Frăsinet

4 Teleorman 4 Necşeşti, Olteni,

Trivalea‐Moşteni, Vârtoape

Dolj 2 Unirea, Dobroteşti, 27

Câmpia Olteniei

4 Olt 2 Bucinişu, Urzica

2 Dolj 2 Amărăştii de Jos, Amărăştii de Sus

28 Câmpia Someșului

2 Satu Mare 2 Craidorolţ, Pir – – – –

Arad 2 Cermei, Şepreuş 29

Câmpia Crișurilor

4 Bihor 2 Olcea, Toboliu

2 Arad 2 Apateu, Craiva

30 Câmpia Banatului

4 Timiș 4 Beba Veche, Tormac, Variaş, Valcani – – – –

Bistrița‐Năsăud 3 Budeşti, Matei, Sânmihaiu de Câmpie Bistrița‐Năsăud

1 Chiochis

Cluj 3 Buza, Ceanu Mare, Sânmărtin Cluj 1 Ţaga 31

Câmpia Transilvaniei

9

Maramureș 3 Grebenişu de Câmpie, Tăureni, Zau de Câmpie

3

Maramureș 1 Valea Largă

4 11 V

Delta, lunca și bălţile Dunării 1.9%

24.4%

32 Delta Dunării și Complexul lagunar Razim

2 Tulcea 2 Ceatalchioi, Jurilovca 11 Tulcea 11

Oraș SULINA, C.A. Rosetti, Chilia Veche, Crişan, Mahmudia, Maliuc, Murighiol,

Pardina, Sfântu Gheorghe, Valea

Nucarilor, Bestepe

33 Lunca Dunării

– – – – – – – –

34 Bălțile Dunării

2 Brăila 2 Frecăţei, Măraşu – – – –

Tabelul 23.3.6. Cifra de afaceri totală și numărul entităților economice aferente UAT urbane şi rurale, pe delimitări geografice funcționale și subunități operaționale de relief (2012)

Cifra de afaceri totală (milioane RON) și număr entități (2012)

Urbane Rurale Total

Total Municipii Oraşe Comune

Nr.

Delimitări geografice



Suprafaţa (ha)

Cifra afaceri

Nr. entități

Cifra afaceri

Nr. entități

Cifra afaceri

Nr. entități

Cifra afaceri

Nr. entități

Cifra afaceri

Nr. entități

% Procent din total România

23838674.5* 128577.15 150224 105175.50 115326 91838.85 102211 13336.65 13115 23401.65 34898

România Total 100% 100% 100% 81.80% 76.77% 71.43% 68.04% 10.37% 8.73% 18.20% 23.23%

6802366.2 10335.74 17886 8088.35 12521 6236.57 9427 1851.79 3094 2247.39 5365 I

Areale montane 28.5% 8.04% 11.91% 6.29% 8.33% 4.85% 6.28% 1.44% 2.06% 1.75% 3.57%

1610397.5 1863.50 3756 1445.90 2857 1093.49 1714 352.41 1143 417.60 899 1 Carpații Meridionali

6.8% 1.45% 2.50% 1.12% 1.90% 0.85% 1.14% 0.27% 0.76% 0.32% 0.60%

1206374.5 4750.41 6054 4192.07 4665 3127.68 3848 1064.39 817 558.34 1389 2 Carpații de Curbură

5.1% 3.69% 4.03% 3.26% 3.11% 2.43% 2.56% 0.83% 0.54% 0.43% 0.92%

3 Carpații 955614.4 1497.65 3012 1141.35 2106 908.71 1568 232.64 538 356.29 906


109

Maramureșului și ai Bucovinei

4.0% 1.16% 2.01% 0.89% 1.40% 0.71% 1.04% 0.18% 0.36% 0.28% 0.60%

1310146.8 1074.98 2683 659.17 1646 609.32 1436 49.85 210 415.81 1037 4

Carpații Moldo‐Transilvani 5.5% 0.84% 1.79% 0.51% 1.10% 0.47% 0.96% 0.04% 0.14% 0.32% 0.69%

1050193.5 468.50 1093 116.86 256 31.28 80 85.58 176 351.64 837 5

Munții Apuseni 4.4% 0.36% 0.73% 0.09% 0.17% 0.02% 0.05% 0.07% 0.12% 0.27% 0.56%

669639.5 680.71 1288 533.00 991 466.09 781 66.91 210 147.70 297 6

Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.8% 0.53% 0.86% 0.41% 0.66% 0.36% 0.52% 0.05% 0.14% 0.11% 0.20%

3375442.8 10412.87 14628 7590.45 9063 5784.43 7158 1806.03 1905 2822.42 5565 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 14.2% 8.10% 9.74% 5.90% 6.03% 4.50% 4.76% 1.40% 1.27% 2.20% 3.70%

395023.1 3858.55 3166 3562.17 2405 3486.36 2238 75.80 167 296.38 761 7

Subcarpații Getici 1.7% 3.00% 2.11% 2.77% 1.60% 2.71% 1.49% 0.06% 0.11% 0.23% 0.51%

659483.0 1536.90 2361 675.89 993 279.24 370 396.64 623 861.01 1368 8

Subcarpații de Curbură 2.8% 1.20% 1.57% 0.53% 0.66% 0.22% 0.25% 0.31% 0.41% 0.67% 0.91%

512274.3 1659.72 3430 1032.63 2203 894.93 1941 137.71 262 627.08 1227 9

Subcarpații Moldovei 2.1% 1.29% 2.28% 0.80% 1.47% 0.70% 1.29% 0.11% 0.17% 0.49% 0.82%

532206.7 1017.89 2187 819.65 1616 717.94 1389 101.71 227 198.24 571 10

Subcarpații Transilvaniei 2.2% 0.79% 1.46% 0.64% 1.08% 0.56% 0.92% 0.08% 0.15% 0.15% 0.38%

830344.5 2075.30 2708 1310.76 1324 342.79 877 967.97 447 764.54 1384 11

Dealurile de Vest I 3.5% 1.61% 1.80% 1.02% 0.88% 0.27% 0.58% 0.75% 0.30% 0.59% 0.92%

446111.3 264.50 776 189.36 522 63.16 343 126.20 179 75.15 254 12

Dealurile de Vest II 1.9% 0.21% 0.52% 0.15% 0.35% 0.05% 0.23% 0.10% 0.12% 0.06% 0.17%

5500346.5 16263.08 27074 12001.85 19141 10512.02 17031 1489.83 2110 4261.23 7933 III

Areale de podiş 23.1% 12.65% 18.02% 9.33% 12.74% 8.18% 11.34% 1.16% 1.40% 3.31% 5.28%

1338156.6 3577.58 6936 2553.44 4859 1979.18 4116 574.25 743 1024.14 2077 13

Piemontul Getic 5.6% 2.78% 4.62% 1.99% 3.23% 1.54% 2.74% 0.45% 0.49% 0.80% 1.38%

1101691.8 954.67 1776 400.18 836 386.01 791 14.17 45 554.49 940 14

Podișul Bârladului 4.6% 0.74% 1.18% 0.31% 0.56% 0.30% 0.53% 0.01% 0.03% 0.43% 0.63%

526013.4 1406.58 2858 894.68 1835 788.44 1649 106.25 186 511.89 1023 15

Podișul Sucevei 2.2% 1.09% 1.90% 0.70% 1.22% 0.61% 1.10% 0.08% 0.12% 0.40% 0.68%

948636.2 3193.28 5494 2543.03 4287 2479.57 4085 63.46 202 650.25 1207 16

Podișul Târnavelor 4.0% 2.48% 3.66% 1.98% 2.85% 1.93% 2.72% 0.05% 0.13% 0.51% 0.80%

273556.3 475.93 602 155.17 298 0.00 0 155.17 298 320.75 304 17

Podișul Dobrogei Centrale 1.1% 0.37% 0.40% 0.12% 0.20% 0.00% 0.00% 0.12% 0.20% 0.25% 0.20%

244029.3 430.39 994 273.51 765 262.21 718 11.30 47 156.87 229 18

Podișul Dobrogei de Nord 1.0% 0.33% 0.66% 0.21% 0.51% 0.20% 0.48% 0.01% 0.03% 0.12% 0.15%

448856.1 5362.56 5998 4811.67 5218 4284.24 4699 527.43 519 550.89 780 19

Podișul Dobrogei de Sud 1.9% 4.17% 3.99% 3.74% 3.47% 3.33% 3.13% 0.41% 0.35% 0.43% 0.52%

87464.7 210.11 718 184.16 669 184.16 669 0.00 0 25.94 49 20

Podișul Mehedinți 0.4% 0.16% 0.48% 0.14% 0.45% 0.14% 0.45% 0.00% 0.00% 0.02% 0.03%

531942.1 651.99 1698 186.00 374 148.20 304 37.80 70 465.99 1324 21

Podișul Someșan 2.2% 0.51% 1.13% 0.14% 0.25% 0.12% 0.20% 0.03% 0.05% 0.36% 0.88%

6784083.9 89951.52 88019 76416.38 72812 68437.23 67132 7979.15 5680 13535.14 15207 IV

Areale de câmpie 28.5% 69.96% 58.59% 59.43% 48.47% 53.23% 44.69% 6.21% 3.78% 10.53% 10.12%

698766.3 2766.68 5140 2024.72 4146 1961.59 3979 63.13 167 741.96 994 22

Câmpia Moldovei 2.9% 2.15% 3.42% 1.57% 2.76% 1.53% 2.65% 0.05% 0.11% 0.58% 0.66%

754075.1 4881.95 6562 3640.12 4952 3604.84 4827 35.28 125 1241.83 1610 23

Câmpia Buzău‐Siret 3.2% 3.80% 4.37% 2.83% 3.30% 2.80% 3.21% 0.03% 0.08% 0.97% 1.07%

891989.6 2470.36 3358 1776.84 2530 1374.78 2295 402.06 235 693.51 828 24

Câmpia Bărăganului 3.7% 1.92% 2.24% 1.38% 1.68% 1.07% 1.53% 0.31% 0.16% 0.54% 0.55%

674297.4 59808.87 44958 53973.01 39908 47920.05 36202 6052.96 3706 5835.86 5050 25

Câmpia Ialomiței 2.8% 46.52% 29.93% 41.98% 26.57% 37.27% 24.10% 4.71% 2.47% 4.54% 3.36%

1078275.6 2791.12 4472 1662.13 2716 1565.54 2478 96.59 238 1128.99 1756 26

Câmpia Teleormanului 4.5% 2.17% 2.98% 1.29% 1.81% 1.22% 1.65% 0.08% 0.16% 0.88% 1.17%

601768.6 544.94 1160 217.46 439 156.78 287 60.68 152 327.48 721 27

Câmpia Olteniei 2.5% 0.42% 0.77% 0.17% 0.29% 0.12% 0.19% 0.05% 0.10% 0.25% 0.48%

358898.5 1011.94 1814 652.05 1350 601.41 1196 50.64 154 359.89 464 28

Câmpia Someșului 1.5% 0.79% 1.21% 0.51% 0.90% 0.47% 0.80% 0.04% 0.10% 0.28% 0.31%

349798.3 3890.72 3553 3055.55 2957 2338.55 2802 716.99 155 835.18 596 29

Câmpia Crișurilor 1.5% 3.03% 2.37% 2.38% 1.97% 1.82% 1.87% 0.56% 0.10% 0.65% 0.40%

893817.8 6592.01 8851 4894.93 6466 4492.60 5991 402.33 475 1697.08 2385 30

Câmpia Banatului 3.7% 5.13% 5.89% 3.81% 4.30% 3.49% 3.99% 0.31% 0.32% 1.32% 1.59%

482396.7 5192.93 8151 4519.57 7348 4421.09 7075 98.48 273 673.36 803 31

Câmpia Transilvaniei 2.0% 4.04% 5.43% 3.52% 4.89% 3.44% 4.71% 0.08% 0.18% 0.52% 0.53%

1376435.1 1613.94 2617 1078.46 1789 868.61 1463 209.85 326 535.48 828 V

Delta, lunca și bălţile Dunării 5.8% 1.26% 1.74% 0.84% 1.19% 0.68% 0.97% 0.16% 0.22% 0.42% 0.55%

494251.3 151.77 222 3.61 14 0.00 0 3.61 14 148.16 208 32

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2.1% 0.12% 0.15% 0.00% 0.01% 0.00% 0.00% 0.00% 0.01% 0.12% 0.14%

491349.4 1334.91 2099 1025.38 1677 868.61 1463 156.77 214 309.53 422 33

Lunca Dunării 2.1% 1.04% 1.40% 0.80% 1.12% 0.68% 0.97% 0.12% 0.14% 0.24% 0.28%

390834.5 127.26 296 49.47 98 0.00 0 49.47 98 77.79 198 34

Bălțile Dunării 1.6% 0.10% 0.20% 0.04% 0.07% 0.00% 0.00% 0.04% 0.07% 0.06% 0.13%

110


110

Tabelul 23.3.7. Cifra de afaceri și numărul entităților economice după sectoarele economice, pe delimitări geografice funcționale și subunități operaționale de relief (2012)

Cifra de afaceri (milioane RON) și număr entități (2012)

Total Sector primar Sector secundar Sector terțiar Sector cuaternar




Cifra de afaceri

Număr entități

Cifra de afaceri

Număr entități

Cifra de afaceri

Număr entități

Cifra de afaceri

Număr entități

Cifra de afaceri

Număr entități

% Procent din total România

128577.15 150224 4696.02 5503 43537.95 30820 80330.67 113894 12.51 7 România Total 100% 100% 3.65% 3.66% 33.86% 20.52% 62.48% 75.82% 0.01% 0.005%

10335.74 17886 642.26 1068 4571.35 4466 5121.58 12351 0.54 1 I

Areale montane 8.04% 11.91% 0.50% 0.71% 3.56% 2.97% 3.98% 8.22% 0.0004% 0.001%

1863.50 3756 116.28 239 893.20 853 854.03 2664 0.00 0 1 Carpații Meridionali

1.45% 2.50% 0.09% 0.16% 0.69% 0.57% 0.66% 1.77% 0% 0%

4750.41 6054 224.92 266 2309.26 1314 2216.23 4474 0.00 0 2 Carpații de Curbură

3.69% 4.03% 0.17% 0.18% 1.80% 0.87% 1.72% 2.98% 0% 0%

1497.65 3012 125.36 186 564.45 1012 807.29 1813 0.54 1 3

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 1.16% 2.01% 0.10% 0.12% 0.44% 0.67% 0.63% 1.21% 0.0004% 0.001%

1074.98 2683 81.51 189 400.31 721 593.15 1773 0.00 0 4

Carpații Moldo‐Transilvani 0.84% 1.79% 0.06% 0.13% 0.31% 0.48% 0.46% 1.18% 0% 0%

468.50 1093 51.34 130 168.93 260 248.23 703 0.00 0 5

Munții Apuseni 0.36% 0.73% 0.04% 0.09% 0.13% 0.17% 0.19% 0.47% 0% 0%

680.71 1288 42.85 58 235.21 306 402.65 924 0.00 0 6

Munții Banatului și Poiana Ruscă 0.53% 0.86% 0.03% 0.04% 0.18% 0.20% 0.31% 0.62% 0% 0%

10412.87 14628 569.79 698 5235.91 3531 4607.10 10399 0.07 0 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 8.10% 9.74% 0.44% 0.46% 4.07% 2.35% 3.58% 6.92% 0.0001% 0%

3858.55 3166 107.42 92 3019.71 680 731.35 2394 0.07 0 7

Subcarpații Getici 3.00% 2.11% 0.08% 0.06% 2.35% 0.45% 0.57% 1.59% 0.0001% 0%

1536.90 2361 126.47 129 605.85 602 804.58 1630 0.00 0 8

Subcarpații de Curbură 1.20% 1.57% 0.10% 0.09% 0.47% 0.40% 0.63% 1.09% 0% 0%

1659.72 3430 106.93 150 507.24 818 1045.55 2462 0.00 0 9

Subcarpații Moldovei 1.29% 2.28% 0.08% 0.10% 0.39% 0.54% 0.81% 1.64% 0% 0%

1017.89 2187 63.30 86 384.11 544 570.48 1557 0.00 0 10

Subcarpații Transilvaniei 0.79% 1.46% 0.05% 0.06% 0.30% 0.36% 0.44% 1.04% 0% 0%

2075.30 2708 124.11 172 586.62 724 1364.56 1812 0.00 0 11

Dealurile de Vest I 1.61% 1.80% 0.10% 0.11% 0.46% 0.48% 1.06% 1.21% 0% 0%

264.50 776 41.55 69 132.38 163 90.58 544 0.00 0 12

Dealurile de Vest II 0.21% 0.52% 0.03% 0.05% 0.10% 0.11% 0.07% 0.36% 0% 0%

16263.08 27074 743.25 1083 4275.30 5639 11242.40 20350 2.13 2 III

Areale de podiş 12.65% 18.02% 0.58% 0.72% 3.33% 3.75% 8.74% 13.55% 0.002% 0.001%

3577.58 6936 139.25 259 1041.68 1434 2396.65 5243 0.00 0 13

Piemontul Getic 2.78% 4.62% 0.11% 0.17% 0.81% 0.95% 1.86% 3.49% 0% 0%

954.67 1776 46.44 150 324.88 464 583.36 1162 0.00 0 14

Podișul Bârladului 0.74% 1.18% 0.04% 0.10% 0.25% 0.31% 0.45% 0.77% 0% 0%

1406.58 2858 87.30 141 262.14 640 1057.13 2077 0.01 0 15

Podișul Sucevei 1.09% 1.90% 0.07% 0.09% 0.20% 0.43% 0.82% 1.38% 0.00001% 0%

3193.28 5494 168.74 191 1277.95 1211 1744.58 4091 2.02 1 16

Podișul Târnavelor 2.48% 3.66% 0.13% 0.13% 0.99% 0.81% 1.36% 2.72% 0.002% 0.001%

475.93 602 27.91 42 72.00 124 376.02 436 0.00 0 17

Podișul Dobrogei Centrale 0.37% 0.40% 0.02% 0.03% 0.06% 0.08% 0.29% 0.29% 0% 0%

430.39 994 25.78 74 80.29 188 324.32 732 0.00 0 18

Podișul Dobrogei de Nord 0.33% 0.66% 0.02% 0.05% 0.06% 0.13% 0.25% 0.49% 0% 0%

5362.56 5998 197.05 156 1001.78 1027 4163.64 4814 0.10 1 19

Podișul Dobrogei de Sud 4.17% 3.99% 0.15% 0.10% 0.78% 0.68% 3.24% 3.20% 0.0001% 0.001%

210.11 718 5.98 18 53.26 123 150.86 577 0.00 0 20

Podișul Mehedinți 0.16% 0.48% 0.00% 0.01% 0.04% 0.08% 0.12% 0.38% 0% 0%

651.99 1698 44.80 52 161.33 428 445.86 1218 0.00 0 21

Podișul Someșan 0.51% 1.13% 0.03% 0.03% 0.13% 0.28% 0.35% 0.81% 0% 0%

89951.52 88019 2623.93 2440 28984.02 16660 58333.80 68915 9.77 4 IV

Areale de câmpie 69.96% 58.59% 2.04% 1.62% 22.54% 11.09% 45.37% 45.87% 0.01% 0.003%

2766.68 5140 183.43 164 671.97 1021 1911.29 3955 0.00 0 22

Câmpia Moldovei 2.15% 3.42% 0.14% 0.11% 0.52% 0.68% 1.49% 2.63% 0% 0%

4881.95 6562 211.83 266 1328.32 1437 3341.81 4859 0.00 0 23

Câmpia Buzău‐Siret 3.80% 4.37% 0.16% 0.18% 1.03% 0.96% 2.60% 3.23% 0% 0%

2470.36 3358 248.81 272 729.58 607 1491.97 2479 0.00 0 24

Câmpia Bărăganului 1.92% 2.24% 0.19% 0.18% 0.57% 0.40% 1.16% 1.65% 0% 0%

14452.01 11826 355.61 243 2673.36 2410 11422.52 9173 0.52 0 25

Câmpia Ialomiței (fără M. București) 11.24% 7.87% 0.28% 0.16% 2.08% 1.60% 8.88% 6.11% 0.0004% 0%


111

45356.86 33132 419.67 237 17806.13 5547 27128.23 27347 2.83 1 Municipiul București 35.28% 22.06% 0.33% 0.16% 13.85% 3.69% 21.10% 18.20% 0.002% 0.001%

2791.12 4472 230.23 363 708.16 761 1852.73 3348 0.00 0 26

Câmpia Teleormanului 2.17% 2.98% 0.18% 0.24% 0.55% 0.51% 1.44% 2.23% 0% 0%

544.94 1160 50.90 115 136.19 250 357.84 795 0.00 0 27

Câmpia Olteniei 0.42% 0.77% 0.04% 0.08% 0.11% 0.17% 0.28% 0.53% 0% 0%

1011.94 1814 86.50 114 323.73 452 601.71 1248 0.00 0 28

Câmpia Someșului 0.79% 1.21% 0.07% 0.08% 0.25% 0.30% 0.47% 0.83% 0% 0%

3890.72 3553 215.30 155 1184.72 698 2490.69 2700 0.00 0 29

Câmpia Crișurilor 3.03% 2.37% 0.17% 0.10% 0.92% 0.46% 1.94% 1.80% 0% 0%

6592.01 8851 570.55 386 2024.29 1875 3990.76 6589 6.42 1 30

Câmpia Banatului 5.13% 5.89% 0.44% 0.26% 1.57% 1.25% 3.10% 4.39% 0.005% 0.001%

5192.93 8151 51.11 125 1397.57 1602 3744.24 6422 0.01 2 31

Câmpia Transilvaniei 4.04% 5.43% 0.04% 0.08% 1.09% 1.07% 2.91% 4.27% 0.000004% 0.001%

1613.94 2617 116.78 214 471.37 524 1025.79 1879 0.00 0 V

Delta, lunca și bălţile Dunării 1.26% 1.74% 0.09% 0.14% 0.37% 0.35% 0.80% 1.25% 0% 0%

151.77 222 18.25 37 13.27 37 120.25 148 0.00 0 32

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 0.12% 0.15% 0.01% 0.02% 0.01% 0.02% 0.09% 0.10% 0% 0%

1334.91 2099 83.56 129 427.33 428 824.02 1542 0.00 0 33

Lunca Dunării 1.04% 1.40% 0.06% 0.09% 0.33% 0.28% 0.64% 1.03% 0% 0%

127.26 296 14.97 48 30.76 59 81.52 189 0.00 0 34

Bălțile Dunării 0.10% 0.20% 0.01% 0.03% 0.02% 0.04% 0.06% 0.13% 0% 0%

Tabelul 23.3.8. Numărul real al monumentelor istorice, VPCIN, ZIAP, MLPM și suprafața ariilor naturale protejate, pe delimitări geografice

funcționale și subunități operaționale de relief

Număr monumente istorice

Număr real monumente istorice, cf. LMI 2010, actualizat 2013

Nr

Delimitări geografice funcţionale şi

subunităţi operaţionale de relief

Suprafaţa (ha)

A+B A B

Valori ale patrimoniului c de interes național (VPCIN)

Zone de interes

arheologic prioritar (ZIAP)

Monumente în Lista

Patrimoniului Mondial (MLPM)

Arii naturale protejate

(suprafață ha)

23838674.5* 26688 5829 20859 661 13 31 5545872.24 România Total 100% 100% 21.84% 78.16% 100% 100% 100% 100%

6802366.2 4589 1444 3145 169 5 17 2692276.53 I

Areale montane 28.5% 17.19% 5.41% 11.78% 25.57% 38.46% 54.84% 48.55%

1610397.5 941 319 622 57 5 7 861738.17

1 Carpații Meridionali 6.8% 3.53% 1.20% 2.33% 8.62% 38.46% 22.58% 15.54%

1206374.5 1623 538 1085 27 0 1 286575.49

2 Carpații de Curbură 5.1% 6.08% 2.02% 4.07% 4.08% 0% 3.23% 5.17%

955614.4 453 156 297 24 0 8 376165.51 3

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 4.0% 1.70% 0.58% 1.11% 3.63% 0% 25.81% 6.78%

1310146.8 566 177 389 23 0 1 434559.25 4 Carpații Moldo‐Transilvani 5.5% 2.12% 0.66% 1.46% 3.48% 0% 3.23% 7.84%

1050193.5 448 155 293 25 0 0 465428.95 5

Munții Apuseni 4.4% 1.68% 0.58% 1.10% 3.78% 0% 0% 8.39%

669639.5 558 99 459 13 0 0 267809.16 6

Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.8% 2.09% 0.37% 1.72% 1.97% 0% 0% 4.83%

3375442.8 3947 987 2960 92 1 4 426336.91 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 14.2% 14.79% 3.70% 11.09% 13.92% 7.69% 12.90% 7.69%

395023.1 937 253 684 26 0 0 39043.49 7

Subcarpații Getici 1.7% 3.51% 0.95% 2.56% 3.93% 0% 0% 0.70%

659483.0 978 233 745 13 0 0 57857.10

8 Subcarpații de Curbură 2.8% 3.66% 0.87% 2.79% 1.97% 0.00% 0% 1.04%

512274.3 409 84 325 17 1 0 69917.63

9 Subcarpații Moldovei 2.1% 1.53% 0.31% 1.22% 2.57% 7.69% 0% 1.26%

532206.7 843 241 602 18 0 2 105387.71

10 Subcarpații Transilvaniei 2.2% 3.16% 0.90% 2.26% 2.72% 0% 6.45% 1.90%

830344.5 551 117 434 15 0 2 72151.85 11

Dealurile de Vest I 3.5% 2.06% 0.44% 1.63% 2.27% 0% 6.45% 1.30%

446111.3 229 59 170 3 0 0 81979.14

12 Dealurile de Vest II 1.9% 0.86% 0.22% 0.64% 0.45% 0% 0% 1.48%

5500346.5 6619 1719 4900 207 3 10 1068333.51 III

Areale de podiş 23.1% 24.80% 6.44% 18.36% 31.32% 23.08% 32.26% 19.26%

1338156.6 1614 275 1339 38 0 0 124950.96 13

Piemontul Getic 5.6% 6.05% 1.03% 5.02% 5.75% 0% 0% 2.25%

1101691.8 739 102 637 15 0 0 93540.44

14 Podișul Bârladului 4.6% 2.77% 0.38% 2.39% 2.27% 0% 0% 1.69%

112


112

526013.4 675 145 530 33 0 4 54927.72 15

Podișul Sucevei 2.2% 2.53% 0.54% 1.99% 4.99% 0% 12.90% 0.99%

948636.2 1802 711 1091 55 1 6 376512.98

16 Podișul Târnavelor 4.0% 6.75% 2.66% 4.09% 8.32% 7.69% 19.35% 6.79%

273556.3 122 34 88 4 0 0 73541.90

17 Podișul Dobrogei Centrale 1.1% 0.46% 0.13% 0.33% 0.61% 0% 0% 1.33%

244029.3 265 54 211 14 0 0 147220.06

18 Podișul Dobrogei de Nord 1.0% 0.99% 0.20% 0.79% 2.12% 0% 0% 2.65%

448856.1 454 181 273 19 2 0 68708.22

19 Podișul Dobrogei de Sud 1.9% 1.70% 0.68% 1.02% 2.87% 15.38% 0% 1.24%

87464.7 256 28 228 9 0 0 77533.71

20 Podișul Mehedinți 0.4% 0.96% 0.10% 0.85% 1.36% 0% 0% 1.40%

531942.1 692 189 503 20 0 0 51397.52

21 Podișul Someșan 2.2% 2.59% 0.71% 1.88% 3.03% 0% 0% 0.93%

6784083.9 10814 1567 9247 173 1 0 674658.12 IV

Areale de câmpie 28.5% 40.52% 5.87% 34.65% 26.17% 7.69% 0% 12.17%

698766.3 1447 109 1338 39 0 0 46378.05

22 Câmpia Moldovei 2.9% 5.42% 0.41% 5.01% 5.90% 0% 0% 0.84%

754075.1 707 93 614 9 0 0 89298.69

23 Câmpia Buzău‐Siret 3.2% 2.65% 0.35% 2.30% 1.36% 0% 0% 1.61%

891989.6 387 39 348 3 0 0 60760.44

24 Câmpia Bărăganului 3.7% 1.45% 0.15% 1.30% 0.45% 0% 0% 1.10%

674297.4 4473 640 3833 65 0 0 37498.29

25 Câmpia Ialomiței 2.8% 16.76% 2.40% 14.36% 9.83% 0% 0% 0.68%

1078275.6 1006 118 888 4 0 0 51212.55

26 Câmpia Teleormanului 4.5% 3.77% 0.44% 3.33% 0.61% 0% 0% 0.92%

601768.6 469 37 432 6 0 0 137936.74

27 Câmpia Olteniei 2.5% 1.76% 0.14% 1.62% 0.91% 0% 0% 2.49%

358898.5 324 38 286 4 0 0 67250.30 28

Câmpia Someșului 1.5% 1.21% 0.14% 1.07% 0.61% 0% 0% 1.21%

349798.3 244 38 206 8 0 0 75526.65

29 Câmpia Crișurilor 1.5% 0.91% 0.14% 0.77% 1.21% 0% 0% 1.36%

893817.8 489 121 368 10 0 0 87378.13

30 Câmpia Banatului 3.7% 1.83% 0.45% 1.38% 1.51% 0% 0% 1.58%

482396.7 1268 334 934 25 1 0 21418.28 31 Câmpia Transilvaniei 2.0% 4.75% 1.25% 3.50% 3.78% 7.69% 0% 0.39%

1376435.1 719 112 607 20 3 0 684267.17

V Delta, lunca și bălţile Dunării 5.8% 2.69% 0.42% 2.27% 3.03% 23.08% 0% 12.34%

494251.3 206 36 170 9 1 0 439935.00 32

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2.1% 0.77% 0.13% 0.64% 1.36% 7.69% 0% 7.93%

491349.4 408 37 371 5 0 0 118788.55 33

Lunca Dunării 2.1% 1.53% 0.14% 1.39% 0.76% 0% 0% 2.14%

390834.5 105 39 66 6 2 0 125543.62

34 Bălțile Dunării 1.6% 0.39% 0.15% 0.25% 0.91% 15.38% 0% 2.26%

Tabelul 23.3.9. Numărul real al monumentelor istorice, după grupe valorice şi medii, pe delimitări geografice funcționale și subunități operaționale de relief

Număr real monumente istorice, cf. LMI 2010, actualizat 2013

Urbane Rurale Total

Total Municipii Oraşe Comune

Nr

Delimitări geografice funcţionale şi

subunităţi operaţionale de relief A+B A B A+B A B A B A B A+B A B

26688 5829 20859 12235 2406 9829 1770 8007 636 1822 14453 3423 11030 România Total 100% 21.84% 78.16% 45.84% 9.02% 36.83% 6.63% 30.00% 2.38% 6.83% 54.16% 12.83% 41.33%

4589 1444 3145 1974 462 1512 249 897 213 615 2615 982 1633 I

Areale montane 17.19% 5.41% 11.78% 7.40% 1.73% 5.67% 0.93% 3.36% 0.80% 2.30% 9.80% 3.68% 6.12%

941 319 622 426 107 319 10 92 97 227 515 212 303

1 Carpații Meridionali 3.53% 1.20% 2.33% 1.60% 0.40% 1.20% 0.04% 0.34% 0.36% 0.85% 1.93% 0.79% 1.14%

1623 538 1085 815 217 598 144 418 73 180 808 321 487

2 Carpații de Curbură 6.08% 2.02% 4.07% 3.05% 0.81% 2.24% 0.54% 1.57% 0.27% 0.67% 3.03% 1.20% 1.82%

453 156 297 274 62 212 42 142 20 70 179 94 85 3

Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 1.70% 0.58% 1.11% 1.03% 0.23% 0.79% 0.16% 0.53% 0.07% 0.26% 0.67% 0.35% 0.32%

566 177 389 188 43 145 39 112 4 33 378 134 244 4

Carpații Moldo‐Transilvani 2.12% 0.66% 1.46% 0.70% 0.16% 0.54% 0.15% 0.42% 0.01% 0.12% 1.42% 0.50% 0.91%

448 155 293 49 9 40 0 16 9 24 399 146 253 5

Munții Apuseni 1.68% 0.58% 1.10% 0.18% 0.03% 0.15% 0.00% 0.06% 0.03% 0.09% 1.50% 0.55% 0.95%

558 99 459 222 24 198 14 117 10 81 336 75 261 6

Munții Banatului și Poiana Ruscă 2.09% 0.37% 1.72% 0.83% 0.09% 0.74% 0.05% 0.44% 0.04% 0.30% 1.26% 0.28% 0.98%

3947 987 2960 1341 325 1016 216 626 109 390 2606 662 1944 II

Areale submonta‐ ne şi de dealuri 14.79% 3.70% 11.09% 5.02% 1.22% 3.81% 0.81% 2.35% 0.41% 1.46% 9.76% 2.48% 7.28%


113

937 253 684 440 123 317 120 248 3 69 497 130 367 7

Subcarpații Getici 3.51% 0.95% 2.56% 1.65% 0.46% 1.19% 0.45% 0.93% 0.01% 0.26% 1.86% 0.49% 1.38%

978 233 745 155 35 120 9 18 26 102 823 198 625

8 Subcarpații de Curbură 3.66% 0.87% 2.79% 0.58% 0.13% 0.45% 0.03% 0.07% 0.10% 0.38% 3.08% 0.74% 2.34%

409 84 325 105 21 84 11 48 10 36 304 63 241

9 Subcarpații Moldovei 1.53% 0.31% 1.22% 0.39% 0.08% 0.31% 0.04% 0.18% 0.04% 0.13% 1.14% 0.24% 0.90%

843 241 602 365 91 274 67 218 24 56 478 150 328

10 Subcarpații Transilvaniei 3.16% 0.90% 2.26% 1.37% 0.34% 1.03% 0.25% 0.82% 0.09% 0.21% 1.79% 0.56% 1.23%

551 117 434 173 32 141 3 76 29 65 378 85 293 11

Dealurile de Vest I 2.06% 0.44% 1.63% 0.65% 0.12% 0.53% 0.01% 0.28% 0.11% 0.24% 1.42% 0.32% 1.10%

229 59 170 103 23 80 6 18 17 62 126 36 90

12 Dealurile de Vest II 0.86% 0.22% 0.64% 0.39% 0.09% 0.30% 0.02% 0.07% 0.06% 0.23% 0.47% 0.13% 0.34%

6619 1719 4900 2415 731 1684 575 1453 156 231 4204 988 3216 III

Areale de podiş 24.80% 6.44% 18.36% 9.05% 2.74% 6.31% 2.15% 5.44% 0.58% 0.87% 15.75% 3.70% 12.05%

1614 275 1339 558 85 473 21 414 64 59 1056 190 866 13

Piemontul Getic 6.05% 1.03% 5.02% 2.09% 0.32% 1.77% 0.08% 1.55% 0.24% 0.22% 3.96% 0.71% 3.24%

739 102 637 155 14 141 14 123 0 18 584 88 496

14 Podișul Bârladului 2.77% 0.38% 2.39% 0.58% 0.05% 0.53% 0.05% 0.46% 0.00% 0.07% 2.19% 0.33% 1.86%

675 145 530 254 87 167 71 141 16 26 421 58 363 15

Podișul Sucevei 2.53% 0.54% 1.99% 0.95% 0.33% 0.63% 0.27% 0.53% 0.06% 0.10% 1.58% 0.22% 1.36%

1802 711 1091 933 391 542 347 461 44 81 869 320 549

16 Podișul Târnavelor 6.75% 2.66% 4.09% 3.50% 1.47% 2.03% 1.30% 1.73% 0.16% 0.30% 3.26% 1.20% 2.06%

122 34 88 2 0 2 0 0 0 2 120 34 86

17 Podișul Dobrogei Centrale 0.46% 0.13% 0.33% 0.01% 0.00% 0.01% 0.00% 0.00% 0.00% 0.01% 0.45% 0.13% 0.32%

265 54 211 59 17 42 10 37 7 5 206 37 169

18 Podișul Dobrogei de Nord 0.99% 0.20% 0.79% 0.22% 0.06% 0.16% 0.04% 0.14% 0.03% 0.02% 0.77% 0.14% 0.63%

454 181 273 252 104 148 82 111 22 37 202 77 125

19 Podișul Dobrogei de Sud 1.70% 0.68% 1.02% 0.94% 0.39% 0.55% 0.31% 0.42% 0.08% 0.14% 0.76% 0.29% 0.47%

256 28 228 173 18 155 18 155 0 0 83 10 73

20 Podișul Mehedinți 0.96% 0.10% 0.85% 0.65% 0.07% 0.58% 0.07% 0.58% 0.00% 0.00% 0.31% 0.04% 0.27%

692 189 503 29 15 14 12 11 3 3 663 174 489

21 Podișul Someșan 2.59% 0.71% 1.88% 0.11% 0.06% 0.05% 0.04% 0.04% 0.01% 0.01% 2.48% 0.65% 1.83%

10814 1567 9247 6180 828 5352 712 4835 116 517 4634 739 3895 IV

Areale de câmpie 40.52% 5.87% 34.65% 23.16% 3.10% 20.05% 2.67% 18.12% 0.43% 1.94% 17.36% 2.77% 14.59%

1447 109 1338 759 74 685 71 622 3 63 688 35 653

22 Câmpia Moldovei 5.42% 0.41% 5.01% 2.84% 0.28% 2.57% 0.27% 2.33% 0.01% 0.24% 2.58% 0.13% 2.45%

707 93 614 412 61 351 51 316 10 35 295 32 263

23 Câmpia Buzău‐Siret 2.65% 0.35% 2.30% 1.54% 0.23% 1.32% 0.19% 1.18% 0.04% 0.13% 1.11% 0.12% 0.99%

387 39 348 167 7 160 7 138 0 22 220 32 188

24 Câmpia Bărăganului 1.45% 0.15% 1.30% 0.63% 0.03% 0.60% 0.03% 0.52% 0.00% 0.08% 0.82% 0.12% 0.70%

4473 640 3833 3155 384 2771 353 2574 31 197 1318 256 1062

25 Câmpia Ialomiței 16.76% 2.40% 14.36% 11.82% 1.44% 10.38% 1.32% 9.64% 0.12% 0.74% 4.94% 0.96% 3.98%

1006 118 888 240 22 218 16 165 6 53 766 96 670

26 Câmpia Teleormanului 3.77% 0.44% 3.33% 0.90% 0.08% 0.82% 0.06% 0.62% 0.02% 0.20% 2.87% 0.36% 2.51%

469 37 432 155 2 153 2 124 0 29 314 35 279

27 Câmpia Olteniei 1.76% 0.14% 1.62% 0.58% 0.01% 0.57% 0.01% 0.46% 0.00% 0.11% 1.18% 0.13% 1.05%

324 38 286 155 20 135 17 84 3 51 169 18 151 28

Câmpia Someșului 1.21% 0.14% 1.07% 0.58% 0.07% 0.51% 0.06% 0.31% 0.01% 0.19% 0.63% 0.07% 0.57%

244 38 206 140 30 110 25 103 5 7 104 8 96

29 Câmpia Crișurilor 0.91% 0.14% 0.77% 0.52% 0.11% 0.41% 0.09% 0.39% 0.02% 0.03% 0.39% 0.03% 0.36%

489 121 368 306 71 235 52 207 19 28 183 50 133 30

Câmpia Banatului 1.83% 0.45% 1.38% 1.15% 0.27% 0.88% 0.19% 0.78% 0.07% 0.10% 0.69% 0.19% 0.50%

1268 334 934 691 157 534 118 502 39 32 577 177 400 31 Câmpia Transilvaniei 4.75% 1.25% 3.50% 2.59% 0.59% 2.00% 0.44% 1.88% 0.15% 0.12% 2.16% 0.66% 1.50%

719 112 607 325 60 265 18 196 42 69 394 52 342

V Delta, lunca și bălţile Dunării 2.69% 0.42% 2.27% 1.22% 0.22% 0.99% 0.07% 0.73% 0.16% 0.26% 1.48% 0.19% 1.28%

206 36 170 34 10 24 0 0 10 24 172 26 146 32

Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 0.77% 0.13% 0.64% 0.13% 0.04% 0.09% 0.00% 0.00% 0.04% 0.09% 0.64% 0.10% 0.55%

408 37 371 255 28 227 18 196 10 31 153 9 144 33

Lunca Dunării 1.53% 0.14% 1.39% 0.96% 0.10% 0.85% 0.07% 0.73% 0.04% 0.12% 0.57% 0.03% 0.54%

105 39 66 36 22 14 0 0 22 14 69 17 52

34 Bălțile Dunării 0.39% 0.15% 0.25% 0.13% 0.08% 0.05% 0.00% 0.00% 0.08% 0.05% 0.26% 0.06% 0.19%

114


114

Tabelul 23.3.10. Ierarhia subunităţilor operaţionale de relief după suprafaţa ariilor naturale protejate, numărul valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional şi al monumentelor istorice

Nr. Delimitări geografice funcţionale şi subunităţi operaţionale de relief

Ierarhizarea în funcție de ponderea suprafeţelor ariilor naturale protejate din totalul suprafeţei

Ierarhizarea în funcție de numărul total de monumente istorice (grupa A şi grupa B)

Ierarhizarea în funcție de numărul valorilor de interes național (VPCIN, MI grupa A, MI grupa B)**

I Areale montane

1 Carpații Meridionali 1 9 2

2 Carpații de Curbură 7 3 7

3 Carpații Maramureșului și ai Bucovinei 6 22 11

4 Carpații Moldo‐Transilvani 4 16 12

5 Munții Apuseni 3 23 10

6 Munții Banatului și Poiana Ruscă 8 17 21

II Areale submontane şi de dealuri

7 Subcarpații Getici 32 10 8

8 Subcarpații de Curbură 27 8 20

9 Subcarpații Moldovei 23 24 16

10 Subcarpații Transilvaniei 14 11 15

11 Dealurile de Vest I 22 18 18

12 Dealurile de Vest II 18 31 34

III Areale de podiş

13 Piemontul Getic 12 4 5

14 Podișul Bârladului 15 12 17

15 Podișul Sucevei 28 15 6

16 Podișul Târnavelor 5 2 3

17 Podișul Dobrogei Centrale 21 33 32

18 Podișul Dobrogei de Nord 9 28 19

19 Podișul Dobrogei de Sud 24 21 14

20 Podișul Mehedinți 19 29 24

21 Podișul Someșan 29 14 13

IV Areale de câmpie

22 Câmpia Moldovei 31 5 4

23 Câmpia Buzău‐Siret 16 13 23

24 Câmpia Bărăganului 26 26 33

25 Câmpia Ialomiței 33 1 1

26 Câmpia Teleormanului 30 7 30

27 Câmpia Olteniei 10 20 27

28 Câmpia Someșului 25 27 31

29 Câmpia Crișurilor 20 30 26

30 Câmpia Banatului 17 19 22

31 Câmpia Transilvaniei 34 6 9

V Delta, lunca și bălţile Dunării

32 Delta Dunării și Complexul lagunar Razim 2 32 25

33 Lunca Dunării 13 25 29

34 Bălțile Dunării 11 34 28


2014

Addendum.

Corelarea obiectivelor rezultate din procesul de fundamentare a SDTR cu documentele strategice la nivel european şi cu provocările stabilite în prima redactare a Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României

Viziunea de dezvoltare a României pentru orizontul 2035: România (2035) – țară dinamică, competitivă și prosperă, cu un rol activ în regiunea Europei Centrale și de Sud‐Est.

Teritoriu caracterizat de coeziune socială şi economică Sistem regional puternic bazat pe utilizarea raţională a resurselor urban‐rural Cultură dinamică bazată pe cultura tradiţională şi cultura inovaţiei

Elementele determinante pentru înţelegerea rolului României în contextul european: Existenţa unor regiuni cu caracteristici istorice, sociale şi geografice diferite, ale căror trăsături culturale comune creează

unitate (dezvoltare durabilă); Existenţa unei diversităţi naturale, culturale şi peisajere în mediile urban şi rural care generează condiţii atractive pentru

locuire şi activităţi economice, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale bazate pe structuri tradiţionale şi pe potenţialul major de inovaţie al populaţiei (competitivitate teritorială);

Existenţa unui spaţiu rural cu mare tradiţie şi vitalitate, ale cărui resurse sunt catalizate de sistemul urban în expansiune (coeziune teritorială).

Priorităţile dezvoltării teritoriale a României sunt intercorelate şi compatibile cadrului structurant definit prin priorităţile de dezvoltare stabilite pentru Uniunea Europeană:

Creşterea coeziunii diferitelor regiuni în context european prin modul de acţiune sistematic al statului şi administraţiei în teritoriu;

Creşterea competitivităţii prin utilizarea potenţialului de dezvoltare al fiecărei regiuni în parte, cu înţelegerea caracteristicilor, nevoilor locale şi cu afirmarea valorilor locale;

Reducerea disparităţilor teritoriale prin dezvoltarea echilibrată a sistemului de localităţi urbane şi a teritoriilor rurale omogene

Liniile directoare ale Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României reprezintă modul de direcţionare a obiectivelor în funcţie de priorităţile stabilite în Uniunea Europeană şi sunt corelate cu priorităţile Agendei Teritoriale Europa 2020:

SDTR 1: Dezvoltare teritorială policentrică şi echilibrată a zonelor funcţionale urbane și a teritoriilor rurale SDTR 2: Sprijinirea comunităţilor vulnerabile pentru diminuarea disparităților teritoriale SDTR 3. Creşterea competitivităţii regionale şi locale prin coordonare eficientă şi planificare strategică SDTR 4. Creşterea accesibilității şi a conectivității prin echiparea integrată a teritoriului SDTR 5. Utilizarea sustenabilă a capitalului natural și cultural în scopul susținerii dezvoltării teritoriale

Priorităţile Agendei Teritoriale Europa 2020: PT1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate PT2. Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice PT3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale PT4. Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice PT5. Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi PT6. Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor

Sistemul de priorităţi şi obiective pe care se bazează Strategia de Dezvoltare Teritorială a României permite corelarea transversală a obiectivelor specifice cu priorităţile definite la nivel naţional, astfel:

Corelarea directă a priorităţilor de dezvoltare teritorială a României cu cele definite prin Strategia Europa 2020; Corelarea dintre priorităţile de dezvoltare teritorială a României şi obiectivele strategice ale domeniilor (respectiv obiectivele

generale ale studiilor) prin gruparea sub cele şase priorităţi teritoriale ale Agendei Teritoriale Europa 2020; astfel pot fi stabilite cu mai multă claritate provocările cărora România se angajează să le răspundă în orizontul de referinţă;

Stabilirea obiectivelor specifice ale studiilor la trei niveluri (naţional, teritorial, local), cu surprinderea problemelor prioritare la nivel naţional.

Obiectivele strategice ale dezvoltării teritoriale sunt rezultate din perspectiva celor 9 domenii principale reţinute de MDRAP pentru fundamentarea SDRT:

OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi prevenirea schimbărilor climatice OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale OS6. Creșterea rolului patrimoniului natural și cultural în societate și valorificarea durabilă a acestora în beneficiul

comunităților OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional

2


2



Obiectivele generale ale celor 25 de studii sunt subordonate obiectivelor strategice ale domeniilor, astfel: Domeniul 1. Structuri demografice şi evoluţie socială Cuvinte‐cheie: Incluziune socială, coeziune teritorială, integrarea arealelor periferice

OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional

OG1. Creșterea stabilității populației în consecvență cu resursele teritoriului și comunităților

OG2. Creșterea nivelului de viață al populației și accesul egal pe piața muncii a tuturor categoriilor de populație.

OG3. Îmbunătățirea calității și accesului la serviciile publice de interes general

Domeniul 2. Dezvoltare economică (sectoare economice) – 5 studii Cuvinte‐cheie: Cercetare şi inovare, agricultură ecologică, comerţ echitabil, turism competitiv


OG4. Creșterea ponderii sectorului primar în economia națională și creșterea securității agro‐alimentare a populației;

OG5. Creșterea competitivității sectorului secundar prin sprijinirea recreerii unei infrastructuri industriale pe plan național, cu respectarea obiectivelor de protejare a mediului

OG6. Dezvoltarea serviciilor terțiare și cuaternare și sprijinirea industriei, agriculturii și turismului în mod adecvat specificului funcțional și geografic al teritoriilor

OG7. Repoziţionarea ofertei turistice româneşti cu adaptarea la sistemelor moderne de promovare

OG8. Creșterea competitivității economiei românești în condițiile respectării obiectivelor de dezvoltare durabilă urbană și rurală

Domeniul 3. Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale Cuvinte‐cheie: Schimbări climatice, energii regenerabile, dezvoltare durabilă, biodiversitate

OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale şi prevenirea schimbărilor climatice

OG9. Valorificarea potențialului natural al teritoriului și conservarea biodiversității

OG10. Utilizarea sustenabilă a resurselor teritoriului național

OG11. Integrarea politicilor de mediu în elaborarea şi implementarea tuturor politicilor sectoriale şi la toate nivelurile teritoriale

OG12. Punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului

Domeniul 4. Comunicaţii şi infrastructură de transport Cuvinte‐cheie: Promovarea accesibilităţii, coeziune şi competitivitate

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități

OG13. Racordarea teritoriului României la spațiul european și internațional, în condiții de eficiență, asigurând dimensionarea adecvată a fluxurilor de circulație aferente persoanelor și mărfurilor

OG14. Dezvoltarea şi retehnologizarea reţelelor de comunicaţii (telefonie și internet, radio și televiziune, și poștă) în vederea atingerii nivelului mediu de acoperire al statelor europene.

Domeniul 5. Reţeaua de localităţi

Cuvinte‐cheie: Dezvoltare durabilă rural‐urbană, regiuni funcţionale, guvernanţă locală


OG5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale

OG15 Dezvoltarea policentrică a rețelei de localități și crearea premiselor integrării orașelor medii și mici în dinamica teritorială

OG16. Întărirea legăturilor interne ale sistemellor de localități și sprijinirea dezvoltarea durabilă zonelor funcționale urbane

OG17. Dezvoltare durabilă urbană și rurală prin respectarea și valorificarea structurii și activităților specifice fiecărei localități; limitarea dispersării locuirii în teritoriu

OG18. Adaptarea cantitativă și calitativă a fondului de locuințe și a cadrului fizic și funcțional al localităților României la nevoile unei societăți în schimbare, cu conservarea diversității tipologice și mixității sociale, în contextul unei utilizări responsabile și sustenabile a resurselor disponibile

OG19. Dezvoltarea echilibrată a zonelor urbane și rurale în scopul reducerii disparităților teritoriale și creșterii competitivității localităților în contextul economiei globale

Corelarea obiectivelor studiilor de fundamentare Agora Est Consulting, Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Domeniul 6. Cultură şi patrimoniu

Cuvinte‐cheie: conservare integrată, activităţi culturale, industriile creative

OS6. Creșterea rolului patrimoniului natural și cultural în societate și valorificarea durabilă a acestora în beneficiul comunităților

OG20. Conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului cultural, în condiţiile creşterii eficienţei sistemului de protecţie, prin crearea de mecanisme instituţionale adaptate secolului XXI.

OG21. Promovarea culturii ca premisă a dezvoltării comunităților, în acord cu specificul și rolul fiecărui tip de comunitate în societate

Domeniul 7. Zonele transfrontaliere Cuvinte‐cheie: Cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional

OG22. Consolidarea cooperării transfrontaliere și accesibilizarea României în rețeaua europeană prin creșterea coeziunii teritoriale a teritoriilor transfrontaliere.

Domeniul 8. Zonele cu specific geografic Cuvinte‐cheie: vulnerabilitate economică, potenţial uman, resurse teritoriale


OS23. Dezvoltarea teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

Domeniul 9. Administraţie publică şi planificare Cuvinte‐cheie: întărirea capacităţii instituţionale, eficacitate, reformă teritorială


OG24. Creşterea performanţei administraţiei publice şi recalibrarea atribuțiilor și influenței administrației centrale la nivel local în contextul descentralizării și regionalizării

OG25. Administrarea echilibrată a teritoriului prin dezvoltarea capacității de planificare strategică teritorială și definirea unui cadru de monitorizare a impactului teritorial al politicilor publice

Obiectivele specifice ale fiecărui studiu de fundamentare – subordonate celor generale ‐ au fost stabilite pe trei paliere de relevanţă, în congruenţă cu cele trei priorităţi de dezvoltare teritorială a României: obiective naţionale (vizând coeziunea şi, respectiv, competitivitatea) şi obiective teritoriale (vizând reducerea disparităţilor). Ierarhizarea obiectivelor asigură posibilitatea de a construi, prin Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, un sistem de coordonare a decidenţilor cu respectarea principiilor subsidiarităţii, transparenţei şi participării publicului la planificare.

Obiective naţionale:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

Obiective teritoriale:

Obiective locale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor; vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; integrarea teritorială în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele teritoriale ale fiecărui domeniu se structurează într‐un set de obiective teritoriale integrate, urmărind coeziunea teritorială, prin reducerea disparităţilor în zonele cu specific geografic, în unităţile şi subunităţile geografice.

4


4

Modalităţi de implementare

Sistemul de priorităţi şi obiective pe care se bazează Strategia de Dezvoltare Teritorială a României permite corelarea transversală a obiectivelor specifice cu priorităţile definite la nivel naţional, astfel:

Corelarea directă a priorităţilor de dezvoltare teritorială a României cu cele definite prin Strategia Europa 2020;

Corelarea dintre priorităţile de dezvoltare teritorială a României şi obiectivele strategice ale domeniilor (respectiv obiectivele generale ale studiilor) prin gruparea sub cele şase priorităţi teritoriale ale Agendei Teritoriale Europa 2020; astfel pot fi stabilite cu mai multă claritate provocările cărora România se angajează să le răspundă în orizontul de referinţă;

Stabilirea obiectivelor specifice ale studiilor la trei niveluri (naţional, teritorial, local), cu surprinderea problemelor prioritare la nivel naţional.

Priorităţile naţionale ale dezvoltării teritoriale reprezintă obiective pe termen lung. Acestora le corespund – pentru fiecare studiu în parte – obiectivele naţionale (administrative, vizând coeziunea şi funcţionale, vizând competitivitatea) şi cele teritoriale (vizând reducerea disparităţilor).

Provocările reţinute de Strategia de Dezvoltare Teritorială a României reprezintă modul de direcţionare a obiectivelor în funcţie de priorităţile stabilite în Uniunea Europeană; astfel, acestea sunt corelate cu priorităţile Agendei Teritoriale Europa 2020.

Ierarhizarea obiectivelor asigură posibilitatea de a construi, prin Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, a unui sistem de coordonare a decidenţilor cu respectarea principiilor subsidiarităţii, transparenţei şi participării publicului la planificare.

Cadrul de planificare teritorială strategică presupune coordonare la nivel naţional (prin MDRAP şi pe baza SDTR) şi, la nivel teritorial, crearea unor niveluri relevante pentru planificare are să permită o mai mare flexibilitate a zonării teritoriale, pe de‐o parte, şi posibilitatea efectivă de corelare a dezvoltării teritoriale cu oportunităţile de finanţare la nivel european, naţional şi local, pe de altă parte, acestea consituindu‐se în precondiţii ale planificării teritoriale integrate la nivel european.

Astfel, cadrul propus ţine cont de nivelul regional al planificării, pe de‐o parte, şi de noul instrument al dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (CLLD), pe de altă parte. Acest nou instrument, bazat pe fosta abordare LEADER, se va putea număra printre instrumentele structural disponibile, cu toate că nu va fi obligatoriu decât pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională. Condiţiile obligatorii ale acestui instrument sunt: concentrarea pe teritorii specifice de la nivel sub‐regional, plasarea sub responsabilitatea comunității, a grupurilor locale de acțiune alcătuite din reprezentanți ai intereselor socio‐economice publice și private locale; implementarea prin intermediul unor strategii de dezvoltare locale integrate și multi‐sectoriale, gândite să acopere nevoile și potențialele locale; și să aibă trăsături inovatoare pentru contextul local, să presupună înființarea de rețele și, după caz, cooperarea.


5

Schema corelării obiectivelor la nivelul SDTR:

Vezi, în anexă:

1. Glosar de termeni 2. Schema detaliată a corelării obiectivelor la nivelul SDTR 2. Corelarea obiectivelor studiilor de fundamentare cu priorităţile Agendei Teritoriale 2020 şi cu provocările SDTR 3. Măsuri prioritare la nivel naţional 4. Obiective teritoriale integrate (A. Zone cu specific geografic; B. Delimitări geografice funcţionale)

6


6

1. Glosar de termeni

Rapoartele finale utilizează o terminologie unitară în ceea ce priveşte conceptele operaţionale (strategii, politici, măsuri, programe şi proiecte), bazată pe definiţiile din legislaţie, documente europene şi surse academice. Cu litere aldine sunt marcate definiţiile de interes major în cadrul palierului operaţional al studiilor.

Strategie Cf. HG 870/2006: „Strategia este un document de politici publice pe termen mediu şi lung care defineşte, în principiu, politica Guvernului cu privire la un anumit domeniu de politici publice în care se impune luarea unor decizii privind o gamă largă de aspecte. Strategia este elaborată în vederea formulării unei noi politici publice în domeniul respectiv, precum şi în cazul în care politicile publice actuale necesită o îmbunătăţire semnificativă”.

Strategie de dezvoltare

CF. L. 350/2001, ANEXA 2: „Direcţionarea globală sau pe domenii de activitate, pe termen scurt, mediu şi lung, a acţiunilor menite să determine dezvoltarea urbană.”

Strategie de dezvoltare PROGRAMUL PHARE 9708 /ASTER S CONS ARL, NOTE INFORMATIVE PENTRU CONSILIILE DE DEZVOLTARE REGIONALĂ, 19971: „Rezultat al analizei economice şi sociale a unei regiuni şi al descrierii punctelor tari şi a punctelor slabe ale acesteia, bazat pe:

nevoia de asistenţă din partea Fondurilor Structurale;

modul în care acţiunile planificate corespund cu priorităţile de asistenţă ale fondurilor;

modul în care se completează politicile economice şi sociale ale statului membru sau candidat şi, dacă este relevantă, politica sa regională.

Strategie de dezvoltare teritorială a României CF. L. 350/2001, ART. 14, ALIN. (4): „Strategia de dezvoltare teritorială a României se bazează pe: a) sistemul de politici publice teritoriale, în conformitate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare teritorială a României şi cu

evoluţiile din domeniu la nivelul Uniunii Europene; b) metodologia de prioritizare a proiectelor, astfel încât investiţiile publice care decurg din Strategia de dezvoltare teritorială a

României să fie considerate investiţii publice de interes naţional; c) sistemul naţional de observare a dinamicii teritoriale, elaborare a scenariilor de dezvoltare teritorială, evaluare a impactului

teritorial al politicilor si pe sisteme de fundamentare tehnică a deciziilor în dezvoltarea teritorială; d) crearea de parteneriate interinstituţionale, intersectoriale şi teritoriale pentru promovarea şi implementarea proiectelor

strategice vizând coeziunea teritorială. ALIN. (5): Metodologia prevăzută la alin. (4) lit. b) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.”

modificat prin Art. I OUG nr. 27/2008 emis de Guvernul României modificat prin Pct. 4. ART I Lege 289/2006 emis de Parlamentul României

Principii strategice ale Strategiei de dezvoltare teritorială a României CF. L. 350/2001, ART. 14¹: „În elaborarea Strategiei de dezvoltare teritorială a României, trebuie urmărite principiile strategice privind: a) racordarea teritoriului naţional la reţeaua europeană şi intercontinentală a polilor de dezvoltare şi a coridoarelor de

transport; b) dezvoltarea reţelei de localităţi şi structurarea zonelor funcţionale urbane; c) promovarea solidarităţii urban‐rural şi dezvoltarea adecvată a diferitelor categorii de teritorii; d) consolidarea şi dezvoltarea reţelei de legături interregionale; e) protejarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural.” introdus prin Art 1. OUG 27/2008 emis de Guvernul României

Politică „Proces prin care un grup uman, cu opinii şi interese iniţial diferite, ajunge la decizii şi opţiuni colective care se impun întregului grup şi simbolizează o politică a acestuia în ansamblu2”.

„Seturi de măsuri şi activităţi, coerent structurate în raport cu realizarea unor obiective, prin care statul sau guvernele locale intervin într‐un anumit domeniu3”

Politici de dezvoltare CF. L. 350/2001, ANEXA 2: „Mijloacele politico‐administrative, organizatorice şi financiare, utilizate în scopul realizării unei strategii.”

1 Definiţia a fost extrasă din Ghid de termeni de specialitate, Programul AMTRANS – Model Conceptual şi Metodologic pentru stabilirea sistemului de relaţii specifice planificării strategice regionale în România, p. 90. 2 Cătălin Zamfir, Lazăr Viăsceanu, Dicţionar de sociologie, Bucureşti: Editura Bebei, 1998 3 Definiţia a fost extrasă din Ghid de termeni de specialitate, Programul AMTRANS – Model Conceptual şi Metodologic pentru stabilirea sistemului de relaţii

specifice planificării strategice regionale în România, p. 70.


7

Politica de dezvoltare regională CF. L. 315/2004, ART. 2, ALIN. (1): „Ansamblul politicilor elaborate de Guvern, prin organele administraţiei publice centrale, de autorităţile administraţiei publice locale şi organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socioeconomici implicaţi, în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătăţirii competitivităţii internaţionale a României şi al reducerii decalajelor economice şi sociale existente între România şi statele membre ale Uniunii Europene”

Măsură CF. DEX 19984: „Dispoziţie, procedeu, mijloc întrebuinţat pentru realizarea unui anumit scop, hotărâre, prevedere”

Măsuri de amenajarea teritoriului „Prevederi cu caracter practic, care se referă la ameliorarea unor procese cu efect teritorial în sensul formulat de obiectivele de amenajare a teritoriului. Acestea vizează procese din domeniul social şi economic.5”

Program „Un grup de proiecte corelate ce pot fi coordonate în vederea obţinerii de beneficii, ce nu s‐ar obţine dacă proiectele s‐ar desfăsura individual6”

CF. DEX 19987: „Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfăşurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfăşurare a activităţii principiilor, scopurilor etc. unei organizaţii politice, sociale, culturale etc.”

„O suită de proiecte8”

Programe de dezvoltare CF. L. 350/2001, ANEXA 2: „Ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.”

Proiect „Proiectul reprezintă o serie de activităţi organizate, desfăşurate în vederea atingerii unor obiective predefinite, care necesită resurse şi efort şi care reprezintă o întreprindere unică, pe baza unui buget şi a unui program bine stabilit.9”

CF. DEX 198710: „Un document care simulează o realitate viitoare”

CF. DEX 199811: „Plan sau intenţie de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru”

„Demersul prin care doresc să schimb o situaţie sau prin care doresc să realizez ceva ce nu există12”

A fost acordată o atenţie deosebită utilizării noţiunilor privind amenajarea teritoriului, urbanismul şi dezvoltarea într‐un mod unitar. Au fost privilegiate definiţiile din acte normative.

Localitate CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: formă de aşezare stabilă a populaţiei în teritoriu, alcătuind un nucleu de viaţă umană, cu structuri şi mărimi variabile, diferenţiate în funcţie de specificul activităţilor de producţie dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ‐teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social‐culturală şi de echipare tehnico‐edilitară. În funcţie de specificul şi de ponderea activităţii economice dominante, de numărul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populaţiei şi a locuinţelor, de nivelul de dotare social‐culturală şi de echipare tehnică localităţile se împart în două mari grupe: localităţi urbane şi localităţi rurale.

Localitate urbană CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socioeconomică constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

4 Academia Română, Institutul de Lingvistică « Iorgu Iordan », Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX),Ediţia a II‐a, Bucureşti : Editura Univers

Enciclopedic, 1998 5 Definiţia a fost extrasă din Ghid de termeni de specialitate, Programul AMTRANS – Model Conceptual şi Metodologic pentru stabilirea sistemului de relaţii

specifice planificării strategice regionale în România, p. 41. 5 DEX, 1998 6 Nicoleta GUDANESCU, lect., univ., dr., Metodologia elaborării şi implementării proiectelor, Concepte şi principii, Universitatea Ecologică Bucureşti, Master

Managementul proiectelor, suport de curs. 7 DEX, 1998 8 Paul Marinescu, Management de proiect, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucuresti, 2005, p. 11. 9 Oficiul de Accesare a Fondurilor Europene, Minighid de Managementul Proiectelor¸ Universitatea Babes‐Bolyai Cluj‐Napoca, consultat la

http://centre.ubbcluj.ro/fondurieuropene/utile/files/Minighid_de_Managementul_Proiectelor.pdf. 10 Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987, definiţia a fost extrasă din Ghid de termeni de specialitate,

Programul AMTRANS – Model Conceptual şi Metodologic pentru stabilirea sistemului de relaţii specifice planificării strategice regionale în România. 11 DEX, 1998

12 Paul Marinescu, Management de proiect, Bucuresti: Editura Universităţii din Bucuresti, 2005, p. 13.

8


8

Localitate rurală (sat) CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: localitate în care: majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural; majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.

Zone metropolitane CF LEGII 351/2001. ART 7 (1): În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României si a municipiilor de rangul I sau a municipiilor resedință de județ, unitățile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități si factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului.

Teritoriu metropolitan CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă limită teritoriului metropolitan depăşeşte limită administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.

Zonă de influenţă CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.

Zonă de dezvoltare CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton.

Reţea de localităţi CF. LEGII 350/2001, ANEXA NR. 2: Totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existentă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.

Sistem urban CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă.

Poli de creștere CF. HG 1149/2008, ART 1 (1): [Polii de creștere sunt unități administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Poli de dezvoltare CF. HG 1149/2008, ART 1 (2): [Polii de dezvoltare urbană sunt unități administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din axa prioritară 1 «Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ‐ poli urbani de creştere» a Programului operaţional regional 2007‐2013, astfel cum este definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Arii (zone) funcționale urbane CF. ESPON 2006 1.1.1. ‐ POTENŢIAL PENTRU DEZVOLTAREA POLICENTRICĂ ÎN EUROPA: Ariile funcționale urbane (FUA) sunt cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare integrată din punct de vedere al dezvoltării economice.

Poli rurali CF. INSEE, polul rural este compus din comune (sau unităţi urbane) care nu aparţin spaţiului cu dominantă urbană şi care numără 1500 de locuri de muncă sau mai mult

Poli rurali de dezvoltare CF. G. PELTRE13, Spaţii rurale locuite, cu expresii culturală şi socială puternice, locuite, unde evoluţiile sociale, economice şi rezidenţiale sunt conduse în cadrul unui proiect integrat şi prospectiv de dezvoltare. Alţi termeni relevanţi sunt menţionaţi în cadrul fiecărui studiu de fundamentare în parte. [

13 Definiţie bazată pe documentul : Gérard Peltre, président Ruralité‐Environnement‐Développement, « De la zone rurale au pôle rural. Un enjeu européen

pour réussir la cohésion en s’inscrivant dans les objectifs de Lisbonne et Göteborg », intervention lors du Séminaire « Investing in integrated rural development poles », organisé dans le cadre des « Open days – European week of Regions and Cities », Bruxelles – 11 octobre 2005

Corelarea obiectivelor studiilor de fundamentare Agora Est Consulting, Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi 2014

1. Schema corelării obiectivelor la nivelul SDTR


2014

10

2. Corelarea obiectivelor strategice şi generale ale studiilor de fundamentare cu priorităţile Agendei Teritoriale a Uniunii Europene 2020 şi cu provocările Strategiei de Dezvoltare teritorială a României

Provocări

SDTR

SDTR 1: Dezvoltare teritorială policentrică şi echilibrată a zonelor funcţionale urbane și a teritoriilor rurale

SDTR 2: Sprijinirea comunităţilor vulnerabile pentru diminuarea disparităților teritoriale

SDTR3. Creşterea competitivităţii regionale şi locale prin coordonare eficientă şi planificare strategică

SDTR 4. Creşterea accesibilității şi a conectivității prin echiparea integrată a teritoriului

SDTR5. Utilizarea sustenabilă a capitalului natural și cultural în scopul susținerii dezvoltării teritoriale

Priorități

AT 2020 PT1.

Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate

PT2. Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice

PT3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale

PT4. Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice

PT5. Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi

PT6. Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor

Palierul strategic

Obiective

strategice



OS8.Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context naţional



OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități



OG1. Creșterea stabilității populației în consecvență cu resursele teritoriului și comunităților.

OG15. Dezvoltarea policentrică a rețelei de localități și crearea premiselor integrării orașelor medii și mici în dinamica teritorială

OGS23. Dezvoltarea teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

OG22. Consolidarea cooperării transfrontaliere și accesibilizarea României în rețeaua europeană prin creșterea coeziunii teritoriale a teritoriilor tansfrontaliere.

OG4. Creșterea ponderii sectorului primar în economia națională și creșterea securității agro‐alimentare a populației;

OG24. Creşterea performanţei administraţiei publice şi recalibrarea atribuțiilor și influenței administrației centrale la nivel local în contextul descentralizării și regionalizării

OG13. Racordarea teritoriului României la spațiul european și internațional, în condiții de eficiență, asigurând dimensionarea adecvată a fluxurilor de circulație aferente persoanelor și mărfurilor

OG9. Valorificarea potențialului natural al teritoriului și conservarea biodiversității

OG20. Conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului cultural, în condiţiile creşterii eficienţei sistemului de protecţie, prin crearea de mecanisme instituţionale adaptate secolului XXI

OG2. Creșterea nivelului de viață al populației și accesul egal pe piața muncii a tuturor categoriilor de populație.

OG16. Întărirea legăturilor interne ale sistemelor de localități și sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor funcționale urbane

OG5. Creșterea competitivității sectorului secundar prin sprijinirea recreerii unei infrastructuri industriale pe plan național, cu respectarea obiectivelor de protejare a mediului

OG25. Administrarea echilibrată a teritoriului prin dezvoltarea capacității de planificare strategică teritorială și definirea unui cadru de monitorizare a impactului teritorial al politicilor publice

OG14. Dezvoltarea şi retehnologizarea reţelelor de comunicaţii (telefonie și internet, radio și televiziune, și poștă) în vederea atingerii nivelului mediu de acoperire al statelor europene.

OG10. Utilizarea sustenabilă a resurselor teritoriului național

OG21. Promovarea culturii ca premisă a dezvoltării comunităților, în acord cu specificul și rolul fiecărui tip de comunitate în societate

OG3. Îmbunătățirea calității și accesului la serviciile publice de interes general.

OG17. Dezvoltare durabilă urbană și rurală prin respectarea și valorificarea structurii și activităților specifice fiecărei localități; limitarea dispersării locuirii în teritoriu

OG6. Dezvoltarea serviciilor terțiare și cuaternare și sprijinirea industriei, agriculturii și turismului în mod adecvat specificului funcțional și geografic al teritoriilor

OG11. Integrarea politicilor de mediu în elaborarea şi implementarea tuturor politicilor sectoriale şi la toate nivelurile teritoriale

OG18. Adaptarea cantitativă și calitativă a fondului de locuințe și a cadrului fizic și funcțional al localităților României la nevoile unei societăți în schimbare, cu conservarea diversității tipologice și mixității sociale, în contextul unei utilizări responsabile și sustenabile a resurselor disponibile

OG7. Repoziţionarea ofertei turistice româneşti, pe plan naţional şi internaţional, prin adaptarea la sistemele moderne de promovare a turismului

OG12. Punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului.

Obiective generale (lin

ii directoare sectoriale)

rezultate din procesul de fundam

entare a SDTR

OG19. Dezvoltarea echilibrată a zonelor urbane și rurale în scopul reducerii disparităților teritoriale și creșterii competitivității localităților în contextul economiei globale

OG8. Creșterea competitivității economiei românești. în condițiile respectării obiectivelor de dezvoltare durabilă urbană și rurală

Palierul operaţional

Politici

Solidaritate şi incluziune socială în teritoriul naţional , urmărind dezvoltarea unor societăți competitive, în acord cu principiile dezvoltării durabile, prin asigurarea unei structuri omogene de servicii la nivel teritorial

Dezvoltarea integrată a reţelei de localităţi urbane şi rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităţilor şi dezvoltarea durabilă a acestora în sistem policentric.

Cooperare şi dezvoltare durabilă a teritoriile transfrontaliere ca parte a creșterii competitivității regionale, urmărind transformarea zonelor de frontieră în punți de legătură cu piața internațională și integrarea regiunilor periferice în structura teritorială națională

Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmărind valorificarea potențialului local și reducerea disparităților în teritoriu

Competitivitatea economiei României, urmărind utilizarea durabilă a resurselor locale în scopul sprijinirii dezvoltării teritoriale echilibrate și creării de teritorii astractive la nivel național și internațional

Cadrul instituțional și de reglementare ca suport pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului, urmărind reforma din administrația publică și din procesul de planificare strategică teritorială, cu rol important în creării premizelor descentralizării și regionalizării

Teritoriu cu grad crescut de accesibilitate și conectat la rețeaua internațională de comunicații ca suport pentru dezvoltarea echilibrată a teritoriului, urmărind atingerea unui grad crescut de mobilitate, echiparea omogenă a teritoriului cu rețele de transport în sistem integrat, cunectate la rețeaua europeană și extinderea rețelei de comunicații

Mediul și peisajul României ca principal factor de atractivitate pe plan european, urmărind rolul determinant privind dezvoltarea durabilă, obiective de protejare a mediului, a biodiversităţii, a patrimoniului natural, cutural şi a peisajului la nivel teritorial.

Patrimoniul cultural al României ca parte a patrimoniului cultural european comun, urmărind reforma necesară afirmării patrimoniului în societate ca o resursă comunitară, cu rol social şi identitar precum şi ca sumă de drepturi şi obligaţii ale administraţiei publice centrale, locale şi ale colectivităţilor


11

3. Măsuri prioritare la nivel naţional

Urban‐rural şi zone metropolitane Obiective strategice

1.1. Zone metropolitane 1.2. Zone funcţionale urbane 1.3. Oraşe de mici dimensiuni 1.4. Mediul rural

Zone periferice (frontaliere) Zone slab populate sau izolate Zone în transformare sau declin


M1.1. Măsuri de susţinere a populaţiei şi activităţilor rurale şi de susţinere a populaţiei urbane în dificultate

M1.6.Susţinerea serviciilor publice indispensabile, inclusiv prin serviccii itinerante

M1.8. Susţine‐rea sau crearea de servicii adaptate local

M1.2. Servicii distribuite în centrele secundare

M1.3. Servicii publice concentrate şi accesibile din zonele adiacente

M1.4.Consolidarea rolului de centru local în privinţa serviciilor

M1.5. Măsuri locale specifice vizând populaţia, servicii publice în sistem ierarhizat

M1.7.Obţinerea sporului migratoriu pozitiv prin măsuri directe de sprijinire a stabilirii populaţiei şi prin măsuri adresate creşterii calităţii vieţii şi a atractivităţii

M1.9. Măsuri adresate popu‐laţiei în difi‐cultate sau noilor sosiţi


M2.1.Creşterea competitivităţii la nivel naţional, european

M2.2.Consolidarea profilului funcţional urban şi susţinerea sectorului primar din UAT vecine

M2.3. Menţi‐nerea profilului funcţional urban

M2.4.Măsuri locale de valorificare a potenţialului economic local

M2.5. Atrage‐rea de investiţii şi cooperare cu statele vecine

M2.6. Măsuri locale diferenţiate de valorificare a potenţialului economic local

M3.1. Protejarea terenurilor agricole, forestiere, economie de resurse, disuadarea dezvoltării extensive a localităţilor; măsuri de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice, alte măsuri de creşere a calităţii factorilor de mediu şi de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice

M3.2. Limitarea extinderii teritoriilor intravilane şi controlul densităţii construirii

M3.3. Conservarea suprafeţelor plantate din mediul urban şi creşterea acestora în UAT din vecinătate

M3.5. Construire densă în centrele localităţilor şi densitate redusă în restul teritoriului, în conformitate cu specificul local; punerea învaloare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului


M3.4. Punerea învaloare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, în mod diferenţiat după situaţie; măsuri de reabilitare a ariilor/peisajelor degradate (stabilirea de obiective de calitate peisajeră)

M3.6. Limitarea construirii în zonele în transformare şi stabilerea de măsuri speciale în zonele în declin

M3.7. Sisteme de transport integrate în zone metropolitane şi zone funcţionale urbane, susţinute de centre, cu cooperarea APL; îmbunătăţirea transportului aerian şi a infrastructurii specifice

M3.9. Dezvoltarea legăturilor interurbane, între centrele urbane şi localităţile rurale; conectarea bună a localităţilor izolate; legături rutiere către satele şi nucleele de locuire izolate, pe paliere de altitudine; realizarea de trasee turistice şi de legătură între localităţi în zone cu potenţial turistic

M3.10.Acţiuni de reabilitare în zone în declin; crearea de noi legături în zonele în transf.

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații

M3.8. Investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile şî în creşterea calitativă a serviciilor

M3.11.Favorizarea constituirii de centre locale secundare în zonele metropolitane şi în zonele funcţionale urbane; împiedicarea construirii omogene în întreg teritoriul; controlul suprafeţelor construite

M3.12.Creşterea rolului coordonator al oraşelor mici în sistemul policentric

M3.16. Asigurarea distribuţiei echilibrate a populaţiei şi localităţilor în zonele funcţionale urbane şi în polii rurali de creştere; limitarea creşterii arealelor locuite; creşterea calităţii locuirii în regiunile defavorizate;

M3.12. Echiparea edilitară a teritoriilor şi gestionarea responsabilă a consumului urban, cu favorizarea soluţiilor care respectă obiectivele de protecţie a mediului

M3.17. Echiparea edilitară în sistem colectiv sau individual cu respectarea obiectivelor de protecţie a mediului

M3.13. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în întreg teritoriul urban şi în centrele localităţilor rurale

M3.18. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în centrele localităţilor rurale

M3.18. Gestionarea urbanistică a situaţiilor de tranziţie urban‐rural sau rural‐urban pe baza studierii situaţiilor locale

M3.14. Măsuri în favoarea regenerării urbane şi a creşterii coerenţei şi consistenţei zonelor rurale precum şi a legăturilor dintre acestea


M3.15. Planificarea dezvoltării localităţilor cu includerea problemelor teritoriale generate de celelalte obiective, în vederea dezvoltării urbane şi rurale durabile şî creşterii atractivităţii localităţilor; reglementarea adecvată după specificul local

M3.20. Revitalizarea centrelor şi zonelor istorice ale localităţilor precum şi a cartierelor după caracteristicile istorice şi urbanistice

M3.21. Revita‐lizarea centrelor istorice ale localităţilor

M3.24. Revitalizarea centrelor rurale, păstrarea caracteristicilor istorice şi urbanistice ale localităţilor, a activităţilor tradiţionale

M3.22. Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic, a mon. istorice şi a patrimoniului urban şi rural neclasat (vernacular)


M3.23. Îmbunătăţirea infrastructurii culturale şi sportive, după importanţa localităţilor şi necesităţile locale

M3.25. Menţinerea infrastructurii culturale şi de educaţie (cămine culturale, biblioteci) şi soluţii locale de cedare a custodiei acestora către ONG sau persoane interesate în cazul dificultăţilor financiare ale APL, cu păstrarea funcţiunilor culturale; crearea de sisteme de informare a cetăţenilor şi de educaţie antreprenorială prin intermediul reţelei culturale

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor situării periferice în context naţional

M3.26. Utilizarea mecanismelor de cooperare transfrontalieră în beneficiul comunităţilor locale din ţările învecinate; măsuri de deschidere către servicii publice de interes transnaţional

M3.27. Măsuri corelate de compensare a izolării deteminate de poziţia periferică prin întărirea legăturilor urban‐rural şi investiţii prioritare în zonele rurale


M3.28. Creşterea rolului coordonator al polilor urbani de creştere şi dezvoltare în susţinerea dezvoltării zonelor rurale adiacente, inclusiv privind redistribuirea veniturilor

M3.29. Implementarea de mecanisme de cooperare administrativă urban‐rural şi, în sistem ierarhic, în microregiuni coerente socio‐cultural (palier subjudeţean sau interjudeţean), constituite în poli rurali de creştere

M3.30. Planificarea strategică a dezvoltării şi reglementarea adecvată a zonelor metropolitane, a zonelor funcţionale urbane şi a microregiunilor cu coerenţă socială şi culturală, pe baza cooperării dintre APL, cu luarea în considerare a rolului coordonator al APL urbane de mari dimensiuni

M3.31. Măsuri de creştere a capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea strategică şi reglementarea la un nivel administrativ superior


2014

12

4. Obiective teritoriale integrate

A. Zone cu specific geografic

A1. Urban‐rural şi zone metropolitane a5. Zone montane, costiere (de litoral) şi de pescuit

a.1.1. Zone funcţionale URBANE şi zone metropolitane

a.1.2. Zone rurale

a2. Zone periferice (frontaliere)

a3. Zone slab populate sau izolate

a4. Zone în transformare sau declin (cu deficienţă de structură)

a5.1. Zone montane a5.1. Zone costiere (de litoral) şi de pescuit

Creşterea rolului zonelor urbane în creşterea economică, urmărind dezvoltarea urbană durabilă şi structura urbană echilibrată, luând în considerare legăturile între zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de calitate şi crearea de poli rurali de dezvoltare durabilă.

Consolidarea cooperării transfrontaliere și creșterea coeziunii teritoriale a teritoriilor tansfrontaliere

Stabilizarea populaţiei şi creşterea gradului de dezvoltare al zonelor slab populate sau izolate, în condiţiile integrării mai bune în reţeaua de localităţi

Reorganizarea adecvată a zonelor în care s‐au modificat în ritm accelerat sau au rămas în urmă în urma schimbării bazei lor economice, deseori monofuncţionale

Abordarea integrată a nevoilor specifice ale zonelor geografice cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau excluziune, în special comunitățile marginalizate







7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi



3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură specifică zonei geografice, colectarea sau prelucrarea produselor locale ş.a.); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în teritoriul rural (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor dimensiuni mici şi medii; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a micilor exploatări miniere sau carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate agricol sau din alte considerente şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu;

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre sistemele eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a alunecărilor de teren, a fenomene periculoase, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc);

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultura, activităţile turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone); limitarea dezvoltării extensive a arealelor locuite şi coordonarea dezvoltării spaţiale după specificul local, mai ales în zone turisticel conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în

1. Dezvoltarea de poli de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare transfrontalieri, prin acţiuni coordonate interstatale

2. Accesibilitate sporită interstatală şi faţă de centrele funcţionale din teritoriu; accesibilitate către localităţilor izolate; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării traversării Dunării şi Prutului, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezările frontaliere); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere), între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile;

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a tuturor sectoarelor economiei pentru dezvoltarea locală; sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, după specificul geografic al zonei frontaliere); sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari, în funcţie de specificul geografic; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele montane defavorizate, în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice pentru sporirea atractivităţii zonelor frontaliere, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi de peisaj; studierea oportunităţii creării altor zone libere, pentru sprijinirea creşterii economice a zonelor şi încurajarea dezvoltării zonelor libere existente;


5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; realizarea de plantaţii destinate punerii în valoare turistică a zonelor;

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele

1. Cercetare şi inovare susţinută la nivel naţional, după caz, cu menţionarea relevanţei pentru zona în cauză;

2. Accesibilitate sporită a localităţilor izolate şi priorităţi de acţiune în funcţie de gradul de izolare: (a) legături nesatisfăcătoare ale centrelor urbane faţă de reţeaua majoră de comunicaţii din ţară, care au determinat declinul acestora; (b) izolarea satelor reşedinţă de comună faţă de drumurile judeţene şi/sau infrastructura feroviară; (c) legături dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate, cu diferenţe între regiunile montane, de deal, de podiş şi câmpie , de luncă şi din Delta Dunării (d) problema izolării determinate de condiţiile de iarnă sau de calamităţi;

3. Sprijinirea activităţilor economice, în funcţie de specificul localităţii;

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, în funcţie de specificul localităţii, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte sistemele individuale;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul localităţii;

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul localităţii;

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul local; sprijinirea stabilirii în localităţile izolate şi în cele în proces de depopulare a locuitorilor din alte regiuni, cu sprijinirea – de către stat – a APL în situaţie de vulnerabilitate;

9. Sprijinirea populaţiei în dificultate; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale sau adecvate locului (prin subvenţii), pentru stabilizarea

1. Implantarea şi susţinerea, de către stat, a unor centre de cercetare şi inovare în domenii legate de competenţele câştigate în perioadele anterioare declinului economic;

2. Accesibilitate sporită către centrele active din vecinătate; investiţii în calitatea spaţiilor publice şi a arterelor rutiere de legătură cu obiective deinteres turistic, natural şi cultural, din localităţi; crearea de trasee turistice în ariile învecinate pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile;

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a activităţilor locale specifice, cu o atenţie sporită adresată menţinerii activităţilor agricole în zonele în transformare rural‐urban şi a dezvoltării acestora în cazul zonelor urbane în declin; stabilirea unui sistem eficient de acces către compensaţii pentru populaţie şi întreprinderi în zonele defavorizate din punct de vedere economic, după specificul fiecărui caz; sprijinirea activităţilor turistice ca alternativă faţă de dezvoltarea dependentă de centrele învecinate, în cazul zonele în transformare rural‐urban şi ca alternativă faţă de dispariţia activităţilor anterioare, în cazul zonelor în declin;

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile în cazul zonelor în transformare; în cazul zonelor în declin, sprijinirea reabilitării termice a locuinţelor colective şi individuale, asigurarea încălzirii în toate locuinţele, pe bază de subvenţii din bugetul de stat (de notat că bugetele locale, în acest caz, nu pot suporta costurile respective);

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic, şi a riscurilor antropice (în special a celor legate de dezafectarea industriilor principale);

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, după specificul geografic; în plus, în cazul zonelor în transformare, control al dezvoltării extensive şi al consumului de resurse, iar în cazul zonelor în declin, acţiuni prioritare de reabilitare a peisajului degradat şi de dezafectare a construcţiilor părăsite; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale;

1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul montan (silvicultură, agricultură, biodiversitate etc.)



4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre sistemele eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor;


6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente – o atenţie sporită se va acorda gaterelor; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultură montană, activităţi turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone ); limitarea dezvoltării extensive a locuinţelor de vacanţă şi a altor structuri turistice în defavoarea activităţilor tradiţionale şi de prevenire a închiderii abuzive a traseelor obişnuite ale locuitorilor, a traseelor utilizate pentru păşunat şi a cărărilor utilizate pentru turism montan; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a

1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul marin şi fluviatil;

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor din zonele izolate şi măsuri de reducere a traficului în zonele aglomerate de litoral; organizarea accesului în perioadele de inundaţii, de ape scăzute, de îngheţ; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării legăturilor pe apă în Delta Dunării şi a traversării Dunării, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezări); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere) şi între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile (prioritate pentru crearea celui de‐al doilea acces către Delta Dunării prin Mahmudia‐Murighiol);

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (forme de agricultură nedăunătoare pentru mediu, în special în aria bălţilor Dunării; colectarea sau prelucrarea produselor locale provenite din agricultură şi din pescuit); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, prin pescuit), prin cooperare; sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a carierelor din Dobrogea, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice de‐a lungul Dunării, în zona bălţilor, ca şi în zona de litoral, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi peisaj;


5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (revizuirea principiilor sistemului de prevenire a inundaţiilor în corelare cu obiectivele de protecţie a mediului şi, în special, permiterea inundării anumitor zone îndiguite în momente critice; consolidarea malurilor Dunări in dreptul localităţilor; consolidarea falezelor în zonele sudice ale litoralului; studierea cauzelor diminuării plajelor şi măsuri în consecinţă; întreţinerea şenalelor navigabile ale braţelor Dunării; limitarea despăduririlor în zonele de luncă; înlocuirea treptată a speciilor alohtone cu specii indigene în pădurile plantate, mai ales în zona Bălţilor Dunării; realizarea de plantaţii de protecţie în zonele cu vânturi puternice; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone inundabile);


13

peisajului, cu favorizarea utilizării sistemelor de transport în comun urbane şi suburbane şi a creării de legături rapide către localităţile din aria de influenţă


9. Sprijinirea grupurilor de populaţie marginală sau în situaţie defavorabilă, în special în cartierele de locuit şi în suburbii, luarea în considerare a problemelor persoanelor fără adăpost, crearea unui stoc de locuinţe sociale şi de tranzit; asigurarea serviciilor publice pentru populaţia urbană şi cea rurală din aria de influenţă; crearea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice;

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue a populaţiei în domenii legate de specificul sau potenţialul local precum şi în domenii conexe;

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea modului de acţiune în aria de influenţă, cu asocierea APL interesate la proiectele de dezvoltare; contribuţia APL urbane la dezvoltarea infrastructurii necesare bunei conexiuni şi funcţionări a localităţilor din zona de influenţă; crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă la nivelul UAT urbane şi a ariei de influenţă a acestora; coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere la nivelul teritoriului administrativ al UAT urbane şi al UAT din aria de influenţă.

valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti);

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului; măsuri pentru degajarea rapidă a călor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.);

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone izolate sau fragile a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice);

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane şi a celor din zonele submontane şi de deal şi promovarea activă, în zonele de podiş şi de câmpie, a asocierii dintre producători; luarea în considerare a efectelor nocive asupra populaţiei a marilor proprietăţi agricole (latifundiare); reglementarea achiziţiilor de la producătorii rurali prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii UAT – păduri, păşuni comunale, islaz şi a asigurării accesului populaţiei locale către acestea); menţinerea infrastructurilor culturale şi a serviciilor publice rurale (cămine culturale, şcoli, dispensare, biblioteci) şi punerea în valoare a spaţiilor publice din centrele localităţilor;

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism precum şi în cele legate de antreprenoriat;

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere.

accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor ş.a.);

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului,în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; sporirea controlului trecerii mărfurilor şi favorizarea sistemelor de transport mai puţin poluante (în special a celor feroviare şi pe apă); favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului zonele cele mai aglomerate; asigurarea de legături rapide, rutiere, feroviare şi pe apă, către destinaţiile principale din statele vecine şi, în ţară, către zonele care vor fi promovate turistic din vecinătatea frontierelor;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale şi cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice); facilitarea funcţionării serviciilor şi întreprinderilor pentru locuitorii din ambele ţări;

9. Sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale, după specificul geografic), pentru stabilizarea populaţiei; încurajarea‐ prin acordarea de facilităţi, a stabilirii în localităţile frontaliere a populaţiei din alte regiuni ale ţării sau din statele vecine, în limita stabilită de lege şi în mod diferenţiat, după amplasare în legătură cu graniţele; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a punerii în valoare şi utilizării spaţiilor publice în localităţile cu deschidere transfrontalieră;


11. Sprijinirea autorităţilor administraţieipublice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă.

populaţiei;


11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); în cazurile de depopulare severă a localităţilor, desfiinţarea acestora,cu sprijinirea/despăgubirea locuitorilor/proprietarilor afectaţi.

sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare în zonele în declin şi controlul realizării coordonate a investiţiilor în zonele în transformare;

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, în funcţie de specificul geografic (în cazul zonelor în transformare, obiectivul major trebuie să fie limitarea terenurilor utilizate pentru infrastructurile de transport şi sprijinirea măsurilor de recalificare a peisajului în localităţi şi în afara acestora);

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu resursele locale, în cazul zonelor în declin; în cazul zonelor în transformare, sprijinirea menţinerii activităţilor existente (şi în special a celor agricole, necesare în proximitatea oraşelor mari), a activităţilor tradiţionale sau a celor turistice; menţinerea populaţiei active în învăţământ, sănătate, alte servicii publice în zonele în declin;

9. Sprijinirea populaţiei aflată în situaţie de dificultate (zone în declin) şi, în mod alternativ, sprijinirea migraţiei către zone rurale sau urbane mai atractive sau stabilite ca fiind destinaţii prioritare pentru atragerea populaţiei (zone în depopulare); asigurarea necesităţilor comunităţilor în termeni de servicii în cazul zonelor în transformare şi menţinerea serviciilor publice indispensabile în zonele în declin; menţinerea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici;


11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă.

monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale;; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, inclusiv în ceea ce priveşte instalaţiile de transport pe cablu; măsuri pentru degajarea rapidă a căilor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.); menţinerea sau refacerea sistemelor de transport tradiţionale (căi ferate cu ecartament îngust), în legătură fie cu activităţile existente, fie cu cele turistice;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone montane a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice);

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei montane; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane; reglementarea achiziţiilor de la producătorii montani prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii publice a UAT – păduri, păşuni comunale şi a asigurării accesului populaţiei locale în zonele de păşunat de altitudine); sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici;


11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean care să preia parţial atribuţiile UAT (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţi de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea Dunării) şi a traseelor turistice de legătură între oraşele‐port; studierea amplasării porturilor de agrement.

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente (o atenţie sporită se va acorda desfiinţării construcţiilor în zonele de plajă şi limitării construirii în imediata vecinătate a plajelor); măsuri de sprijinire şi de gestionare a efectelor activităţilor specifice asupra mediului (pescuit raţional, exploatare raţională a pădurilor, agricultură responsabilă, turism respectuos faţă de mediu şi peisaj, limitarea activităţilor turistice în zonele sensibile); conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor pentru a afecta cât mai puţin calitatea apelor din proximitatea staţiunilor turistice);

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, reabilitarea porturilor fluviale şi maritime pentru transportul de mărfuri şi de călători; limitarea utilizării – în zonele turistice şi mai ales în imediata vecinătate a plajelor – a ambarcaţiunilor cu motor; favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone geografice precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului în aceste zone; asigurarea de legături rapide, rutiere şi feroviare, către destinaţiile care vor fi promovate turistic (în special către oraşele de pe cursul Dunării) şi a traseelor turistice de legătură între oraşele‐port; studierea amplasării porturilor de agrement;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice);

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei, în special în zona deltei Dunării; reglementarea achiziţiilor de la producătorii mici prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a pescuitului neautorizat; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici;


11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă.


2014

14

B. Delimitări geografice funcţionale

b1. Areale montane b.2. Areale submontane şi de dealuri

b.3. Zone de podiş b.4. Zone de câmpie b.5. Delta, lunca şi bălţile Dunări

a. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire în arealele rurale (locuire temporară sau permanentă pe culmi, pe versanţii însoriţi şi pe văi), reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale;

b. Reducerea păşunatului excesiv, a tăierilor iraţionale de lemn şi asigurarea reîmpăduririlor cel puţin în contrapartidă (terenurile cu plantaţii noi de arbori să ocupe cel puţin suprafaţa echivalentă celei defrişate), înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului etc.;

c. Controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene, a incendiior de pădure şi păşuni; măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri;

d. Corelarea planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor protejate cu documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului; lărgirea suprafeţelor protejate prin includerea de pădurilor virgine și cvasi‐virgine şi crearea unor zone de protecție a naturii și a vieții sălbatice;

e. Crearea unui sistem funcţional de protejare a ariilor naturale precum şi de măsuri privind administrarea acestora (clădiri administrative, centre ştiinţifice şi de centre de vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, panouri de avertizare, de informare şi pentru observare, amenajări de infrastructură turistică în cazul peşterilor etc.).

a. Obiectivele sunt similare celor din regiunile montane; fiind regiuni mai bine populate şi cu o economie mai diversificată, intervin şi alţi factori care degradează mediul şi trebuie contracaraţi, între care construcţiile mai numeroase (în principal pensiuni şi case de vacanţă, cartiere rezidenţiale) în extravilanul localităţilor etc., microhidrocentrale (hidrocentrale cu o capacitate de producţie de până la 10 MW);

b. Protejarea valorilor peisajere ale acestor areale este urgentă: sistemul ariilor naturale protejate nu este adecvat, din pricina antropizării puternice, iar cel al zonelor protejate cinstruite este ineficient şi insuficient; în aceste condiţii, se recomandă implementarea unui sistem de protejare a peisajului.

a. Studierea problemelor specifice agriculturii în zonele de podiş, pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare), rezolvarea problemelor de irigaţii, creşterea importanţei turismului în economie, conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente;

b. În cazul Dobrogei, este necesară crearea de parteneriate intre localitățile situate în zona costieră și localitățile rurale adiacente, din interiorul zonei de podiș a Dobrogei, prin dezvoltarea infrastructurii de circulații și iradierea serviciilor in teritoriul în scopul extinderii activității turistice aferente litoralului Mării Negre și diversificării cu activități turistice culturale prin valorificarea patrimoniului cultural, natural și peisagistic – cu precădere a patrimoniului arheologic;

c. Este necesară abordarea specifică a fiecărui sector al litoralului Mării Negre: (a) plaja submersă, Eforie Nord – Eforie Sud (însumând doar 140 ha), singura plajă care nu a fost modificată, până în prezent, prin construcţia de structuri masive de protecţie costieră, trebuie conservată ca atare, întrucât doar aici se păstrează hidrodinamica naturală şi habitatele caracteristice unei plaje nisipoase expuse ; (b) arealul marin Vama Veche – 2 Mai, care, deşi este destul de restrâns (7 200 ha), cuprinde o mare varietate de habitate elementare, trebuie apărat de agresiunea turistică tot mai accentuată şi, totodată, ferit de intervenţiile imobiliare de anvergură; (c) zona marină de la Capul Tuzla, mult mai puţin întinsă decât cea precedentă (1 738 ha), este necesar a fi conservată ca atare, fiind la rândul ei declarată SCI (Sit de Importanţă Comunitară), la fel ca celelalte două;

a. Studierea problemelor specifice zonelor de câmpie pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare), rezolvarea problemelor de irigaţii, creşterea importanţei turismului în economie, conservarea zonelor împădurite;

b. Controlarea elementele negative induse de fenomenele naturale (secetă sau, din contra, inundaţii), prin darea în funcţiune de sisteme de irigaţii, respectiv de drenare (care, în bună măsură, au existat dar au fost distruse în primii ani de după evenimentele din 1989); în cazul irigaţiilor se impune reluarea lucrărilor la Canalul Siret – Bărăgan, părăsite după 1989; este necesar controlul utilizării insecticidelor, ierbicidelor etc. care, în mod firesc, ajung în cursurile de apă (râuri, fluviul Dunărea) sau oglinzile de apă (lacuri, Marea Neagră);

c. Abordarea luncilor ca modalitate de dezvoltare teritorială unitară: reducerea/ eliminarea elementelor cu impact negativ: carierele de pietriş şi nisip, deversarea de ape uzate, depozitarea de deşeuri (menajere, industriale, zootehnice etc.) în luncă, fluctuaţii ale debitului râului, braconajul etc. (cu precizarea faptului că zonele de luncă străbat mai multe unităţi de relief).

a. Dezvoltarea după principii diferite în zonele umede care reprezintă arii naturale protejate, inclusiv în zona Deltei Dunării (în care obiectivele de conservare sunt stabilite prin planurile de management şi regulamentele ariilor protejate). În ariile protejate, este necesară corelarea cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;

b. O mare parte a Luncii şi zonei bălţilor Dunării au cunoscut transformări radicale negative, în perioada comunistă, datorită îndiguirilor, drenărilor, irigaţiilor şi desecărilor: pădurile au fost defrişate, bălţile transformate în terenuri agricole sau în lacuri pentru piscicultură, toate acestea afectând în primul rând avifauna. De altfel, se impune ca multe areale din Lunca Dunării, care au cunoscut transformări similare celor menţionate, să fie redate regimului lor natural de bălţi sau lacuri, care erau cândva adevărate supape pentru surplusul de ape la debitele mari ale Dunării.

Date post:	01-Feb-2017
Category:	Documents
Upload:	dinhdat
View:	224 times
Download:	2 times