23. Sinteza_Zone cu specific geografic_ (descarcă studiul)

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 23.ZONE CU SPECIFIC GEOGRAFIC Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Raport de sinteză. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 23

2

Zone cu specific geografic Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 23. Zone cu specific geografic

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 8. Zone cu specific geografic Studiul 23. Zone cu specific geografic

I.2. Tipul raportului

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: conf. dr. geol. Cornelia MARIN, arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, conf. dr. geogr. Liliana GURAN Colaboratori: arh. urb. Ana Maria PETRESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU Cartografie, GIS: dr. geogr. Sorin BĂNICĂ, dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU

I.4. Cuprinsul raportului

V. Raport de sinteză V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare V.2. Categorii studiate V.3. Corelarea categoriilor şi stabilirea preliminară a UAT în situaţie de vulnerabilitate V.4. Diagnostic V.5. Sinteză strategică şi operaţională

Harta 23.1. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief în România Harta 23.2. Ierarhizarea UAT după Legea nr. 351/2001 (2013) Harta 23.3. Arii metropolitane funcționale și propuneri de arii metropolitane Harta 23.4. UAT rurale după numărul populaţiei (2012). Harta 23.5. UAT urbane după numărul populaţiei (2012). Harta 23.6. Zona de frontieră cf. legislaţiei actuale (UAT înscrise în distanţele de 30, respectiv 50 km) Harta 23.7. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității (Quattro Design, dr. geogr. Gh. Herişanu, 2013) Harta 23.8. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, cu includerea Munţiilor Măcinului şi alte adaptări Harta 23.9. Harta zonei costiere a României, conform PATZ Zona costieră a României Harta 23.10. Profilul economic al UAT monofuncţionale după cifra de afaceri (2012) Harta 23.11. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – ierarhizarea UAT după punctaj Harta 23.12. Zone defavorizate active şi stinse (2013) şi zone libere Harta 23.13. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001 Harta 23.14. Numărul populaţiei şi ponderea populaţiei din mediile urban/rural după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.15. Ponderea terenului productiv şi modul de utilizare a terenului după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.16. Ierarhizarea utilizării terenurilor pe UAT – potenţial teritorial (Quattro Design, 2013) Harta 23.17. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012) Harta 23.18. Utilizarea terenului pe subunităţi operaţionale de relief – Corine Land Cover (2008)

Tabelul 23.1. Împărţirea operaţională a teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ I Tabelul 23.2. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ II Tabelul 23.3. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ III (propunere)

Graficul 23.1. Densitatea localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.2. Densitatea populaţiei (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori) Graficul 23.3. Numărul localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.4. Numărul UAT pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.5. UAT după indicii de vitalitate Graficul 23.6. UAT din zonele metropolitane actuale și propuse Graficul 23.7. UAT urbane frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.8. UAT rurale frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.9. UAT după gradul de accesibilitate

I.5. Anexă

Cuprinsul raportului final

4


4

V. Sinteza studiului

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Cadrul de planificare teritorială strategică presupune coordonare la nivel naţional (prin MDRAP şi pe baza SDTR) şi, la nivel teritorial, crearea unor niveluri relevante pentru planificare care să permită o mai mare flexibilitate a zonării teritoriale, pe de‐o parte, şi posibilitatea efectivă de corelare a dezvoltării teritoriale cu oportunităţile de finanţare la nivel european, naţional şi local, pe de altă parte, acestea constituindu‐se în precondiţii ale planificării teritoriale integrate la nivel european.

Politica centrală de amenajare a teritoriului trebuie să susţină factorii determinanţi ai competitivităţii prin acţiuni pe termen lung. Rolul statului este determinant în ceea ce priveşte crearea posibilităţii tuturor teritoriilor de a se dezvolta, în creşterea atractivităţii teritoriilor şi în reducerea disparităţilor prin politici de reechilibrare (infrastructură, acces la informaţie, dezvoltare/susţinere a serviciilor, redistribuire a veniturilor şi susţinere a proiectelor locale) precum şi în protecţia mediului în accepţiunea cea mai largă1.

Scopul studiului este reprezentat de luarea în considerare – în cadrul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României – a problemelor specifice ale diferitelor areale ale României precum şi a discrepanţelor dintre acestea, în vederea stabilirii problemelor zonale specifice şi, implicit, a priorităţilor de dezvoltare la nivel teritorial. În acest sens, studiul reprezintă o sinteză teritorială a studiilor de fundamentare ale SDTR, care se materializează prin formularea de obiective teritoriale integrate, creând astfel posibilitatea legăturilor cu sistemele de finanţare la nivel european pregătite pentru intervalul de programare 2014‐2020.

Ipoteza de cercetare a fost aceea prin care definirea obiectivelor teritoriale integrate stă la baza politicii de reechilibrare a teritoriilor, prin crearea posibilităţii tuturor teritoriilor de a se dezvolta. Astfel, obiectivele teritoriale sunt în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor şi vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor şi de oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective operaţionale într‐un termen scurt (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor.

Cercetarea a pornit de la constatarea existenţei unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale au fost studiate în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

Din punct de vedere metodic, studiul a urmărit:

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice europene şi naţionale pentru reducerea disparităţilor şi coeziunea teritorială, cu luarea în considerare a potenţialului natural şi antropic care caracterizează fiecare zonă în parte;

Consolidarea, prin studiu, a unei perspective sintetice, de corelare a problemelor sectoriale în cadrul teritorial, zonificat după criterii funcţionale, în perspectiva atragerii investiţiilor şi a creşerii economice echilibrate a teritoriului naţional;

Adaptarea, în vederea stabilirii zonelor cu specific geografic şi a caracterizării lor din perspectivă multicriterială, la tipologiile consacrate pe plan european;

Structurarea obiectivelor fiecărui tip de zonă cu specific geografic în parte, în vederea realizării unor proiecte comune de dezvoltare, pe baza obiectivelor stabilite prin strategii şi planuri naţionale;

1 François Bourse, Marc Mousli, GERPA, Synthèse et évaluation du programme de prospective « Territoires 2020 » de la DATAR, 2004.


5

V.2. Categorii studiate

A. Zone cu specific geografic Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la diferitele decupări teritoriale aferente zonelor cu specific geografic, pentru a propune o imagine a acestora în situaţia specifică a României:

Urban‐rural şi arii metropolitane: stabilirea relaţiilor între arealele urbane şi cele rurale: zone metropolitane, zone urbane funcţionale şi poli rurali de dezvoltare

În Legea nr. 351/2001 sunt definite noțiunile de localitate urbană și localitate rurală astfel: Localitate urbană: localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole cu un nivel

diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socioeconomică constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare;

Localitate rurală (sat): localitate în care: majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural; majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.

În Legea nr. 350/2001 sunt definiţi următorii termeni: Zone metropolitane: în vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României si a municipiilor de

rangul I sau a municipiilor resedință de județ, unitățile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități si factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului;

Teritoriu metropolitan: suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depăşeşte limită administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte;

Zonă de influenţă: teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.

Zonă de dezvoltare: perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton.

Reţea de localităţi: totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existentă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.

Sistem urban: sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă.

Alte acte normative definesc termeni utilizaţi în studiu: Poli de creștere, cf. HG 1149/2008, art 1 (1): polii de creștere sunt unitati administrativ teritoriale] în care se realizează

cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Poli de dezvoltare, cf. HG 1149/2008, art 1 (2): polii de dezvoltare urbană sunt unitati administrativ teritoriale] în care

se realizează cu prioritate investiţii din axa prioritară 1 «Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ‐ poli urbani de creştere» a Programului operaţional regional 2007‐2013, astfel cum este definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Arii (zone) funcționale urbane, cf. ESPON 2006 1.1.1. ‐ Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa: Ariile funcționale urbane (FUA) sunt ] cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare) integrată din punct de vedere al dezvoltării economice.

Zone periferice (frontaliere): stabilirea zonelor frontaliere şi a problemelor specifice ale acestora (vezi şi Studiul 22)

Prin Legea nr 10/2010 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră se menționează, la art. 1, alin 2 lit b: „zona de frontieră cuprinde teritoriul statelor părților contractante, care nu depășește 30 de km de la frontiera de stat și se află de o parte și de alta a frontierei de stat dintre România și Republica Moldova. Unitățile administrativ‐teritoriale care sunt situate parțial in zona de 30 de km și parțial în zona cuprinsă între 30 și 50 de km de la frontiera comună vor fi considerate ca apartinând zonei de frontieră”. Această definiţie a fost extrapolată şi pentru celelalte graniţe ale ţării.

6


6

Zone slab populate sau izolate: stabilirea pragurilor de la care zonele pot fi considerate în vulnerabilitate

Slaba populare în cazul UAT urbane a fost luată în considerare după pragul minim stabilit prin Lega nr. 351/2001 (10000 locuitori); în cazul UAT rurale, au fost luate în considerare pragurile de 1000, respectiv 500 locuitori; este de menţionat că depopularea priveşte şi sate componente ale UAT.

Izolarea ‐ fără definiţii legale – a fost luată în considerare după practici europene; gradul de izolare depinde de mai mulţi factori. În studiu, s‐a considerat că cele mai afectate de izolare sunt UAT rurale ale căror centre de comună se găsesc la distanţe mari faţă de drumurile judeţene clasate (peste 10, respectiv 15 km). Cazuri particulare în România sunt cele reprezentate de localităţile din Delta Dunării precum şi locuirea izolată, de altitudine, din arealele montane.

Zone în transformare sau declin: stabilirea problemelor specifice ale zonelor cu deficienţe de structură, fie din pricina declinului activităţilor extractive sau industriale, fie din supraaglomerarea specifică procesului de tranziţie rural‐urban

Zone în transformare sau declin ‐ fără definiţii legale – considerate zone cu deficienţe de structură, fie din pricina declinului activităţilor extractive sau industriale, fie din supraaglomerarea specifică procesului de tranziţie rural‐urban; criteriile de stabilire a acestor zone sunt fluctuante, problema necesitând studii specifice.

Zone geografice: stabilirea încadrării teritoriale şi a problemelor specifice zonelor montane şi a celor costiere (de litoral); stabilirea de măsuri teritoriale pentru întreg teritoriul ţării, prin studierea complementară a arealelor submontane şi de deal, de podiş, de câmpie precum şi a celor de luncă şi deltaice.

Zonele montane au fost stabilite după Convenţia‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adăugând spațiul ocupat de Munții Măcin care, cel puțin din punct de vedere geologic își conservă atributele de orogen; o variantă este luarea în considerare a UAT situate la altitudini mai mari de 600 m, dar și areale situate la altitudini cuprinse între 400 și 600m care au o pantă medie egală sau mai mare de 15% (cf. criteriilor Eurostat).

Zona costieră (de litoral) a fost stabilită conform documentaţiei de amenajare a teritoriului PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL – ZONA COSTIERĂ A MĂRII NEGRE. Limita zonei costiere pentru sectorul nordic al litoralului românesc a fost determinată pe criterii naturale, funcționale și socio‐economice iar pentru zona de sud s‐au luat în calcul criterii funcționale și socio‐economice. S‐a fixat limita maximă în lungul axului est‐vest Cernavodă‐Medgidia‐Constanţa acolo unde accesul se face atât pe autostradă cât și pe drumuri naționale și județene, cale ferată dar și canalul Dunărea‐Marea Neagră (limita a fost menținută la nivelul orașului), rezultând 42 de UATB care alcătuiesc zona costieră a României.

Analiza a utilizat date statistice la nivel naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III) şi local – UAT (LAU 2), agregate după tipul zonei cu specific geografic. Pentru acoperirea întregului teritoriu naţional şi eliminarea suprapunerii dintre aceste zone, a fost considerată necesară introducerea unui palier suplimentar de analiză şi de agregare a datelor, care nu urmăreşte logica administrativă, urmărită statistic.

Studiul a pus în evidenţă existenţa unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale trebuie studiate în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

În acest sens, a fost considerată necesară crearea unei baze de date agregată teritorial, după unităţi geografice şi subunităţi operaţionale ale acestora, care determină principalele caracteristici ale României (corelarea priveşte arealele geografice, altitudinea, clima, resursele şi, implicit, modul de utilizare specifică a acestora, tipurile specifice de locuire, potenţialul economic şi social).

B. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief

Carpaţii Orientali: Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei, Carpaţii Moldo‐ Transilvani; Carpaţii de Curbură

Carpații Meridionali

Munţii Banatului şi Poiana Ruscă

Munţii Apuseni

Subcarpaţii: Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii Curburii, Subcarpaţii Moldovei

Podişul Moldovei: Podişul Sucevei, Câmpia Moldovei, Podişul Bârladului,

Podişul Dobrogei, Podisul Dobrogei de Nord, Podisul Dobrogei Centrale, Podisul Dobrogei de Sud

Piemontul Getic

Dealurile de Vest I

Dealurile de Vest II

Depresiunea Colinară a Transilvaniei: Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşelor, Podişul Târnavelor, Subcarpaţii Transilvaniei

Podişul Mehedinţi


7

Harta 23.1. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief în România

Câmpia Română I: Câmpia Bărăganului, Câmpia Ialomiţei, Câmpia Buzău‐Siret

Câmpia Română II: Câmpia Olteniei, Câmpia Teleormanului

Câmpia de Vest: Câmpia Someşului, Câmpia Crişurilor, Câmpia Banatului

Lunca, Bălţile, Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razim: Delta Dunării şi Complexul lagunar Razim, Bălţile Dunării, Lunca Dunării

C. Delimitări geografice funcţionale

Delimitările geografice funcţionale sunt menţionate în documentele de programare a fondurilor europene pentru intervalul următor de programare. Acestea se bazează pe palierul subunităţilor geografice de relief (descris mai sus), agregate după criterii de utilizare a terenurilor, şi anume:

Areale montane: Carpații Meridionali, Carpații de Curbură, Carpații Maramureșului și ai Bucovinei, Carpații Moldo‐Transilvani, Munții Apuseni, Munții Banatului și Poiana Ruscă

Areale submontane şi de dealuri: Subcarpații Getici, Subcarpații de Curbură, Subcarpații Moldovei, Subcarpații Transilvaniei, Dealurile de Vest I, Dealurile de Vest II

Areale de podiş: Piemontul Getic, Podișul Bârladului, Podișul Sucevei, Podișul Târnavelor, Podișul Dobrogei Centrale, Podișul Dobrogei de Nord, Podișul Dobrogei de Sud, Podișul Mehedinți, Podișul Someșan

Areale de câmpie: Câmpia Moldovei, Câmpia Buzău‐Siret, Câmpia Bărăganului, Câmpia Ialomiței, Câmpia Teleormanului, Câmpia Olteniei, Câmpia Someșului, Câmpia Crișurilor, Câmpia Banatului, Câmpia Transilvaniei

Delta, lunca și bălţile Dunării: Delta Dunării și Complexul lagunar Razim, Bălțile Dunării, Lunca Dunării,

De menţionat că, din punct de vedere geografic, se evidenţiază depresiunea colinară a Transilvaniei, care cuprinde Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşelor, Podişul Târnavelor şi Subcarpaţii Transilvaniei.

Din confruntarea datelor referitoare la resurse şi potenţial economic şi social cu indicatorii referitori la performanţa economică au reieşit elemente caracteristice pentru fiecare tip de areal în parte, creând astfel posibilitatea formulării (diferenţiate pe teritorii de referinţă) a tendinţelor de evoluţie, a priorităţilor şi – implicit – a viziunii strategice.

8


8

Harta 23.2. Ierarhizarea UAT după Legea nr. 351/2001 (2013)

Harta 23.3. Arii metropolitane funcționale și propuneri de arii metropolitane


9

Harta 23.4. UAT rurale după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate comunele cu o populaţie de peste 8000, respectiv 10000 locuitori.

Harta 23.5. UAT urbane după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate oraşele cu o populaţie de sub 5000, respectiv 10000 locuitori

10


10

Harta 23.6. Zona de frontieră cf. legislaţiei actuale (UAT înscrise în distanţele de 30, respectiv 50 km)

Harta 23.7. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității (Quattro Design, dr. geogr. Gh. Herişanu, 2013)


11

Harta 23.8. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, cu includerea Munţiilor Măcinului şi alte adaptări Sursa: Anexa Convenţiei‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor; adaptări dr. geogr. Liliana Guran, dr. geogr. Gheorghe Herişanu

Harta 23.9. Harta zonei costiere a României, conform PATZ Zona costieră a României Sursa: PATZ Zona Costieră a României, beneficiar: MDRT, 2009

12


12

Harta 23.10. Profilul economic al UAT monofuncţionale după cifra de afaceri (2012)

Harta 23.11. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – ierarhizarea UAT după punctaj


13

Harta 23.12. Zone defavorizate active şi stinse (2013) şi zone libere

Harta 23.13. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001

14


14

V.3. Corelarea categoriilor şi stabilirea preliminară a UAT în situaţie de vulnerabilitate

Zone cu specific geografic

În documentele europene, categoriile speciale sunt diferenţiate după mai multe criterii intercorelate:

A. Mediul urban şi cel rural, evidenţiindu‐se – în cadrul tipologiei urban‐rural – nivelul intermediar al tranziţiei dinspre rural către urban (utilă în special în cazul zonelor metropolitane);

B. UAT cu deficienţă de structură: 1. În cazul UAT urbane, deficienţele de structură privesc:

1.a. Arii urbane în declin (în special prin dispariţia industriei) 1.b. Arii intermediare urban‐rural (localităţi rurale componente ale UAT urbane sau ariile urbane în declin accentuat); 1.c. Arii supuse unui handicap natural, demografic sau a oraşelor rămase în urmă (categorie neclară) 1.d. Arii urbane slab populate

2. În cazul UAT rurale, deficienţele de structură privesc: 2.a. Arii periurbane sau rurale în transformare către activităţi şi utilizări ale terenului de tip urban 2.b. Arii intermediare rural‐urban (coincid de obicei cu prima categorie, sau foste târguri) 2.c. Arii rurale cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă 2.d. Arii urbane slab populate

C. În ceea ce priveşte accesibilitatea, sunt evidenţiate zonele slab accesibile şi cele periferice, care permit legătura cu zonele frontaliere (şi, eventual, frontaliere);

D. În ceea ce priveşte regionarea geografică, sunt evidenţiate zonele montane şi costiere

Delimitări geografice funcţionale

Unitatea de referinţă este subunitatea geografică operaţională.

Aceste subunităţi sunt grupate în două moduri: a. După delimitările geografice funcţionale, pe baza cărora au putut fi stabilite obiectivele teritoriale în cadrul studiilor:

areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie, Delta, lunca şi bălţile Dunării, care grupează cele 34 subunităţi geografice operaţionale;

b. După unităţi geografice, pe baza cărora pot fi stabilite caracteristici teritoriale: 16 unităţi geografice, împărţite în 34 subunităţi geografice operaţionale.

Etapa următoare de studiu detaliat, pe baza unui program special iniţiat de MDRT, trebuie să privească o caracterizare detaliată a problematicii specifice fiecărei subunităţi geografice operaţională.

Corelarea dintre zonele cu specific geografic şi delimitările geografice funcţionale a condus la următoarea primă schemă logică şi operaţională, expusă tabelar, necesară pentru orientarea studiilor viitoare:

UAT DIN MEDIUL URBAN UAT DIN MEDIUL RURAL

UAT CU DEFICIENTA DE STRUCTURA

Urbane în creştere

Urbane în echilibru

Urbane cu deficienţe de structură

Rurale cu deficienţe de structură

Rurale în echilibru

Rurale în creştere

Urbane cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

Rurale cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

România ‐ UAT (LAU 2)

Urbane în declin (în special prin dispariţia industriei) Intermediar urban‐rural

UAT slab populate

Periurbane sau rurale în transformare către activităţi şi utilizări ale terenului de tip urban Intermediar Rural‐urban

Areale montane

Areale submontane şî de dealuri

Areale de podiş

Areale de câmpie

Delta, luncile şi bălţile Dunării

Total România

Tabelul 23.1. Împărţirea operaţională a teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ I Această primă clasificare permite corelarea dintre diferitele categorii ale mediilor urban şi rural cu cele referitoare la zonele cu deficienţă de structură şi cu cele slab populate, conducând la rezultate operaţionale.


15

Stabilirea listelor de UAT în situaţii speciale necesită o mare responsabilitate; metoda de încadrare a UAT într‐una sau alta dintre categorii trebuie să fie stabilită pe baza unui studiu aprofundat. Corelarea dintre zonele cu specific geografic şi delimitările geografice funcţionale a condus la o a doua schemă logică şi operaţională, expusă tabelar, necesară pentru orientarea studiilor viitoare:

România – UAT (LAU 2) UATB cu handicap natural, demografic sau rămase în urmă

UATB slab accesibil

UATB periferice

Areale montane


Areale de podiş

Areale de câmpie


Corelare posibilă cu UAT costiere şi cu UAT frontaliere

Tabelul 23.2. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ II

Această a doua clasificare clasificare permite corelarea dintre diferitele categorii ale mediilor urban şi rural cu cele referitoare la izolare, depopulare, declin şi cu teritoriile costiere şi frontaliere, conducând la rezultate operaţionale imediate

Corelarea delimitărilor geografice funcţionale cu zonele defavorizate Legea nr. 350/2001 privind Amenajarea teritoriului şi urbanismul defineşte zonele defavorizate ca arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) au structuri productive monoindustriale care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată; b) sunt zone miniere în care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective în urma aplicării programelor de

restructurare; c) în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai

mult de 25% din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă; d) rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional; e) sunt lipsite de mijloace de comunicaţie şi infrastructura este slab dezvoltată.

Zonele defavorizate stabilite cf. Legii 350/2001 reprezintă echivalentul categoriei “Teritorii cu deficienţă de structură”: arii în declin (a, b, c) arii slab accesibile (e) arii cu handicap natural sau rămase în urmă (d, e)

ROMÂNIA – TERITORII (NUTS IV) TERITORII ÎN CREŞTERE ECONOMICĂ SAU ÎN ECHILIBRU

TERITORII CU DEFICIENŢE DE STRUCTURĂ [“ZONE DEFAVORIZATE” CF. LEGII 350/2001] Delimitări geografice

funcţionale

TERITORII COSTIERE TERITORII FRONTALIERE

Arii în creştere economică

Arii în echilibru economic

Arii în declin economic

Arii slab accesibile Arii cu handicap natural sau rămase în urmă

Areale montane


Areale de podiş

Areale de câmpie


Tabelul 23.3. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ III

Această a treia clasificare clasificare permite corelarea dintre regiunile geografice, diferitele categorii ale mediilor urban şi rural şi teritoriile cu deficienţă de structură care, după Legea 350/200a, sunt denumite „zone defavorizate”.

Încadrarea UAT ca zone defavorizate, în legătură cu zonele cu specific geografic trebuie să facă obiectul unui studiu separat.

Notă: În raportul final sunt prezentate alte categorii speciale: zonele defavorizate agricol stabilite prin PNDR în baza în baza Regulamentului (CE) 1257/1999 (zone montane defavorizate, zone defavorizate de condiţii naturale specifice, zone semnificativ defavorizate), zonele defavorizate al căror regim juridic este stins precum şi zonele economice speciale (zone prioritare de restructurare industrială stabilite în baza Legii nr. 366/2001, RBDD, staţiunile turistice de interes naţional şi de interes local, staţiunile climatice şi balneoclimatice, staţiuni climatice şi staţiuni balneoclimatice precum şi zonele libere – Sulina, Constanţa Sud ‐ Basarabi, Galaţi, Brăila, Giurgiu, Curtici‐Arad).

16


16

V.4. Diagnostic

Diagnosticul teritorial este prezentat în legătură cu zonele cu specific geografic, corelând problemele după delimitările geografice funcţionale (unităţi şi subunităţi de relief) şi face trimiteri la diagnosticul teritoriului naţional, prin prezentarea unor aspecte importante ale studiilor de fundamentare, aceasta reprezentând principala contribuţie la stabilirea unei viziuni de dezvoltare teritoriale a României. Densitatea aşezărilor şi locuirea Din cele 13570 de localităţi ale României, 1263 (10% din total) se găsesc în mediul urban, care utilizează 13% din teritoriul

naţional. Cele 320 de oraşe şi municipii au, în componenţă, 943 de localităţi, din care jumătate au statut rural. În mediul urban se concentrează 55% din populaţia ţării (11.737.460 locuitori în 2012). În mediul rural, care utilizează 87% din teritoriul naţional, sunt 12487 localităţi (90% din total)

Densitate mare şi medie a aşezărilor în zonele de locuire veche/stabilă pe perioade lungi (zone cu calităţi defensive). Coincid cu zonele de grupare naturală a populaţiei – vezi graficul 23.1. Densitate aparent mică de aşezări în zonele montane ‐ densitate mare de crânguri, cătune, regrupate în localităţi de

mai mari dimensiuni Densitate mare în zonele de contact dintre munţi şi dealuri şi în zonele de deal şi podiş cu locuire intensă pe perioade

lungi şi densitate sensibil mai mică la câmpie Număr relativ constant al populaţiei

Densitate mică şi foarte mică a aşezărilor în areale vulnerabile, de locuire intermitentă – vezi graficul 23.2. Număr mare de populaţie în arealele de câmpie din sudul şi estul ţării, a cărei creştere se situează în ultimii 200 ani Număr redus de populaţie în zonele de din vestul şi centrul ţării şi în Dobrogea

Evoluţii recente Două tendinţe de evoluţie a populaţiei în ultima sută de ani: perioadă de evoluţie predominant crescătoare sec. XX şi

perioadă cu evoluţie constant descrescătoare, post 1990; evoluţia ratei de creştere a populaţiei după 1990 a fost determinată de anularea politicilor pronataliste introduse la sfârşitul anilor 1960 şi de migraţia internaţională

Mediul urban a pierdut peste 1,5 milioane locuitori (‐12,4%) între 1990 şi 2012, iar mediul rural a pierdut 1,15 milioane locuitori (‐11,1%); populaţia urbană scade constant dar lent (6,1%; 6,7%) iar populaţia rurală scade puternic; rata de creştere a numărului sosiţilor în mediul urban s‐a înjumătăţit, în timp ce în mediul rural s‐a dublat

Rata de creştere a populaţiei are valori pozitive în unele oraşe mici şi în vecinătatea marilor oraşe şi valori negative mari în zone cu accesibilitate redusă sau nivel economic scăzut (Delta Dunării, Munţii Apuseni, sudul Carpaţilor Orientali, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi)

Raportul Băncii Mondiale, MAE şi MDRAP (2013) ‐ Competitive Cities reţine observaţia conform căreia cele mai dens populate zone sunt unele dintre cel mai puţin urbanizate – este cazul zonei de NE a României, a unei părţi a teritoriului de graniţă către V şi NV şi a unor areale din centrul şi sudul ţării şi menţionează necesitatea identificării modalităţilor de conectare a acestor zone cu zonele cu masă economică mare

Menţinerea unei densităţi mari a populaţiei în jurul oraşelor mari şi medii din toată ţara şi a zonelor de locuire submontane; menţinerea reţelei stabile de oraşe mici şi medii, în special în zona extracarpatică; menţinerea parţială a populaţiei montane graţie turismului emergent – vezi graficele 23.3 şi 23.4

Arealele montane sunt caracterizate prin indici mari de vitalitate (45% de localități din acest spațiu înregistrează un indice de vitalitate de peste 100); în arealele de câmpie numărul localităţilor cu indice de vitalitate peste 100 reprezintă doar 15%. În arealul de câmpie, localitatea care are cel mai mare indice de vitalitate (267.98) este comuna Cojasca (judeţul Dâmboviţa), comuna fiind însă declarată ca fiind cea mai săracă, cu un indice al migraţiei nete de ‐10 – vezi graficul 23.5

Consolidarea (în ultimul secol) a populaţiei în zonele frontaliere de NV, N şi NE, semn al stabilităţii politice şi economice; din raţiuni similare, consolidarea reţelei de oraşe recente din sudul Munteniei şi Olteniei şi ‐ mai puţin evident ‐ creşterea oraşelor dunărene

Depopularea accentuată a Dobrogei, cu excepţia axului Feteşti‐Constanţa şi al zonei sudice de litoral, în creştere Începutul procesului de revitalizare a locuirii în depresiunea Transilvaniei, după plecarea masivă a populaţiei săseşti, graţie

avantajelor multiple


17

Sistemele de localităţi Sistemele tradiţionale ale aşezărilor (ierarhie primară pe bazine hidrografice modificată prin ierarhia dată de drumurile

comerciale) sunt în modificare (funcţiuni moderne şi contemporane, evoluţia populaţiei, orientare economică, sisteme de transport, deschidere frontalieră)

Sistemele localităţilor urbane de mari dimensiuni (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Constanţa) ‐ capitale regionale şi capitalele turistice emergente (Sibiu, Braşov, Constanţa, Suceava, Râmnicu Vâlcea, Baia Mare) au un rol administrativ şi funcţional clar în ierarhia aşezărilor; există alte sisteme de localităţi al căror rol funcţional nu este precizat (Craiova, Galaţi, Târgovişte, Alba Iulia, Oradea, Ploieşti ş.a.)

În interiorul localităţilor urbane şi rurale şi cu precădere în arealele periurbane, ultimii 20 ani au condus la modificări majore, prioritare fiind controlarea modului de evoluţie şi reorganizarea generată de reducerea populaţiei

Numărul mare de UAT de graniţă se află în arealul de câmpie sau de podiş, atât de‐a lungul graniţei cu state din Uniunea Europeană, cât şi cu alte state, ceea ce contribuie la un mai mare grad de sărăcie a acestora, în contextul în care proporţia UAT urbane în zone frontaliere este foarte mică – vezi graficul 23.6

Oraşele de mari dimensiuni se găsesc, în general, în areale de câmpie şi podiş, uşor accesibile însă lipsite deseori de calităţi peisagistice; caracterul rural al arealelor periurbane ale acestor oraşe se pierde în favoarea celui urban, în condiţiile creşterii numărului activităţilor urbane şi a locuirii individuale, dezvoltate extensiv şi necoordonat; în arealele montane şi submontane, se observă un mai mare echilibru între dimensiunile localităţilor urbane şi rurale – vezi graficele 23.7 şi 23.8

În mediul rural, după accesibilitatea către satele reşedinţele de comună, se constată un număr destul de ridicat de UAT din spaţiul de podiş, din cel de câmpie dar și din cel montan aflate la distanţe care depăşesc 8 km de un drum judeţean. Energia de relief mai mare în spaţiul montan poate explica existenţa unor UAT izolate. Cu excepţia Deltei Dunării, în care majoritatea UAT sunt accesibile numai pe apă, iar distanţele euclidiene până la drumurile judeţene depăşesc 15 km, cea mai depărtată comună faţă de un drum judeţean este comuna Slatina din judeţul Suceava (cca 21 km) – vezi graficul 23.9

Obiectivele de creştere a accesibilităţii vizează întregul teritoriu la nivelul legăturilor interregionale, interurbane, periurbane şi intercomunale, precum şi al legăturilor între reşedinţele de comună şi localităţile rurale aparţinătoare

Obiectivele de calitate a locuirii trebuie urmărite în paralel cu o politică de natură culturală, în măsură să creeze coeziune între teritorii şi, mai cu seamă, să urmărească obiectivele de dezvoltare ale României în context european. Printre aceste obiective se numără existenţa unor comunităţi competitive, rurale şi urbane, adaptate sistemelor actuale

Sistemul de localităţi trebuie să combine numărul de locuitori al ariei de influenţă cu funcţiunile de importanţă naţională‐internaţională, ţinând cont de caracteristicile istorice ale poziţiei în ierarhia urbană

Capital natural Circa 2/3 din suprafaţa ţării este alcătuită din unităţi colinare (dealuri şi podişuri) şi câmpii. 61,2% din suprafaţa ţării este

reprezentată de terenuri destinate activităţilor cu specific agricol (14,6 milioane hectare): Terenurile arabile reprezintă 64,1% din suprafaţa agricolă şi 39,2% din suprafaţa ţării; Viile şi livezile reprezintă 2,8% din suprafaţa agricolă şi 1,7% din suprafaţa ţării; Păşunile şi fâneţele reprezintă 33,2% din suprafaţa agricolă şi 20,3% din suprafaţa ţării Din totalul suprafeţei agricole, un procent de numai 1,98 % este cultivat în sistem ecologic

28,6% din suprafaţa ţării este ocupată de fondul forestier (6,8 milioane hectare), din care 3 % păduri primare şi 97 % păduri secundare şi terenuri cu vegetaţie forestieră; pădurile ecologic funcţionale ocupă numai 23 % ‐ circa jumătate din proporţia optimă (40‐45%). După Greenpeace România, suprafaţa împădurită este de 33,1%, în scădere cu 3,4% în 10 ani

3,45% din suprafaţa ţării este acoperită de ape şi 6,81% de alte suprafeţe ‐ neproductive şi construite, inclusiv drumuri şi alte infrastructuri. În Regiunea VIII Bucureşti‐Ilfov, suprafeţele construite ocupă 24,8% din total

Prezenţa pădurilor virgine sau cvasi‐virgine reprezintă o valoare a României pe plan european – peste 3% din totalul pădurilor din România şi 65% din pădurile virgine din Europa (cu excepţia Rusiei)

Probleme economice Indicele dezvoltării sociale a localităţii (Dumitru Sandu), calculat pe UAT în 2008 arată că dezvoltarea a privit, în principal,

oraşele mari şi sistemele de localităţi, acestea difuzând slab în teritoriu; acest fapt se observă şi din cifra de afaceri a societăţilor (2013); se remarcă o bună dezvoltare a arealelor montane (cu excepţia Apusenilor, Munţilor Banatului şi Poiana Ruscă), bazată pe sectorul terţiar, o foarte slabă dezvoltare în zonele predominant rurale din Câmpia Română, Podişul Mehedinţi, sudul Podişului Getic şi în Moldova de Est;

Această repartiţie a „bunăstării” arată, în primul rând, fragilitatea zonelor de câmpie, ale căror resurse sunt legate în principal de terenurile arabile; în restul ţării, gradul de dezvoltare apare în raport invers cu potenţialul teritorial – arealele care dispun în de resurse naturale echilibrate (arealele submontane, de deal şi, parţial, cele de podiş) nu utilizează în mod satisfăcător, prin activităţi economice, acest potenţial; o explicaţie a acestui fapt vine din concentrarea mare a populaţiei în aceste areale, iar altă explicaţie trimite la economia de subzistenţă, care nu apare în statistică;

Pe de altă parte, se remarcă faptul că, după IDSL, în zonele sărace, oraşele mari apar în situaţie mai bună (câmpie, podiş), iar în zonele bogate (montane, de deal şi submontane), praşele apar în situaţie mai slabă faţă de vecinătăţi;

Profilul funcţional al UAT, după sectoarele economiei, arată o slabă specializare a arealelor şi o lipsă de legătură între potenţialul teritorial şi activităţile economice; cele mai multe UAT având cifra de afaceri generată de sectorul terţiar.

18


18

Graficul 23.1. Densitatea localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp)

Graficul 23.2. Densitatea populaţiei (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori)


19

Graficul 23.3. Numărul localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp)

Graficul 23.4. Numărul UAT pe delimitări geografice funcţionale

20


20

Graficul 23.5. UAT după indicii de vitalitate2 Graficul 23.6. UAT din zonele metropolitane actuale și propuse

Graficul 23.7. UAT urbane frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.8. UAT rurale frontaliere, după tipul graniţei

0

50

100

150

200

areale montane

areale submontane

areale de câmpie

5‐8 km

8‐10 km

10‐15 km

> 15 km

Graficul 23.9. UAT după gradul de accesibilitate

2 Denumiri prescurtate ale arealelor


21

Patrimoniul natural Ariile protejate ocupă circa 30% din teritoriul naţional Din total, ariile de interes comunitar acoperă cea mai mare parte ‐

suprafaţa lor e de trei ori mai mare decât cea a ariilor protejate de interes naţional (9,2%) Ariile protejate de interes internaţional ocupă 55% din ariile protejate la nivel naţional; 6% din teritoriul ariilor protejate

internaţional nu este protejat efectiv Diferenţa mare dintre suprafeţele protejate la nivel naţional şi cele la nivel comunitar şi internaţional denotă o înţelegere

restrânsă a valorii capitalului natural al României pe plan naţional Sistemul de evidenţă al ariilor protejate la nivel naţional nu există (cadastrul ariilor protejate), au fost aprobate prin HG

numai 3 planuri de management etc. Managementul ariilor protejate nu are ca rezultat o corelare a obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ariilor

studiate cu cele de conservare, în condiţiile în care comunităţile din ariile protejate sunt fragile (areale montane, frontaliere, izolate)

Sistemul de protecţie este complicat, existând suprapuneri teritoriale a mai multor tipuri de protecţie; Ineficienţa sistemelor de protecţie se manifestă, în cel mai ridicat grad, în zonele antropizate (inclusiv axele rutiere) care fac parte din ariile naturale protejate

Ariile protejate acoperă aproape exclusiv zonele montane, cele deltaice şi de litoral şi o parte a sistemelor principalelor râuri (areale slab populate); nu sunt protejate arealele antropizate de deal şi câmpie

Patrimoniul cultural imobil Sistemul de protecţie este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi a patrimoniului arheologic. Ambele

prezintă probleme de eficienţă, în condiţiile unui aparat public subestimat grav, ale unei LMI nerevizuite în fond de peste 20 ani şi, mai ales, ale unui context economic, social şi politic care desconsideră problemele patrimoniale, uneori cu preţul nerespectării angajamentelor internaţionale

Sistemul de control este ineficient, monitorizarea lipseşte iar finanţările sunt în scădere; domeniul este propus a fi vizat de descentralizarea serviciilor publice, cu pierderea oricărui control la nivel central

Sistemul zonelor protejate nu există decît prin definiţii în legi, fără legislaţie specială şi este susţinut în mod exclusiv şi în puţine cazuri prin practica urbanistică.

Teritoriul protejat este de cca 0,5% din teritoriul naţional, insuficient (densitatea MI este deosebit de mică) Operaţiunile de reabilitare a patrimoniului sunt puţin numeroase: câteva iniţiative publice de anvergură şi succes ‐ Sibiu

2007, Alba Iulia, mai multe iniţiative non‐etatice, de mai mică anvergură, şi acestea de succes (Râmetea, Viscri ş.a.) şi ‐ în rest ‐ iniţiative punctuale de restaurare, finanţate fie din bugetul MC, fie din fonduri locale sau europene.

Rolul unei strategii ar fi aducerea sistemului de protecţie în adecvare cu sistemele europene de după anul 2000, cu adecvarea faţă de principiile Convenţiei‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (2005), singura nesemnată de România

Patrimoniul cultural Dominat de problema ‐ moştenită din perioada socialistă ‐ a inexistenţei de spaţii proprii pentru expunere şi conservarea

colecţiilor, documentelor ‐ care impune, cu cea mai mare urgenţă, construirea de spaţii adecvate şi de soluţii temporare de adăpostire a colecţiilor (procesul de retrocedare a clădirilor reprezentative fiind în curs)

Sistemul muzeelor, încadrarea administrativă a acestora, corelarea cu activitatea de cercetare necesită reevaluare Multe muzee au trecut prin etape de recreare sau modernizare susţinute şi de gestiune competitivă rezultatele sunt

vizibile în cazul MNŢR, MNAC, MNAR ş.a. Necesitatea sprijinirii sistemului privat/local de expunere a patrimoniului (şi în special a colecţiilor din mediul rural) Patrimoniu imaterial slab cunoscut, slab cercetat, slab pus în valoare. Domeniu dominat de perspectiva contrafăcută a

perioadei socialiste şi de noua abordare comercială a folclorului Protecţia peisajului Inexistentă, în ciuda angajamentelor luate de România în 2002, la semnarea Convenţiei Europene a peisajelor Extinderea sistemului de protecţie către ariile de deal şi câmpie, puternic antropizate, lipsite de protecţie. Această extindere se poate face prin introducerea criteriilor peisagistice. Introducerea unui sistem de protecţie a peisajelor

conduce la posibilitatea efectivă de corelare între sistemele de protecţie ale patrimoniului natural, ale patrimoniului cultural, în contextul dezvoltării locale şi teritoriale (asigurând, deci, legătura cu legislaţia aferentă urbanismului, amenajării teritoriului, dezvoltării)

22


22

Harta 23.14. Numărul populaţiei şi ponderea populaţiei din mediile urban/rural după subunităţile operaţionale de relief

Harta 23.15. Ponderea terenului productiv şi modul de utilizare a terenului după subunităţile operaţionale de relief


23

Harta 23.16. Ierarhizarea utilizării terenurilor pe UAT – potenţial teritorial (Quattro Design, 2013)

Harta 23.17. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012)

24


24

Harta 23.18. Utilizarea terenului pe subunităţi operaţionale de relief – Corine Land Cover (2008) Sursă: Delimitarea unităţilor geografice: prof.dr.geogr. Silviu Neguţ; delimitarea subunităţilor operaţionale: Quattro Design.

V.5. Sinteză strategică şi operaţională

La nivelul dezvoltării teritoriale la nivel naţional, viziunea de dezvoltare ia în considerare următoarele elemente determinante pentru înţelegerea rolului României în contextul european: Existenţa unor regiuni cu caracteristici istorice, sociale şi geografice diferite, ale căror trăsături culturale comune creează

unitate (dezvoltare durabilă); Existenţa unei diversităţi naturale, culturale şi peisajere în mediile urban şi rural care generează condiţii atractive pentru

locuire şi activităţi economice, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale bazate pe structuri tradiţionale şi pe potenţialul major de inovaţie al populaţiei (competitivitate teritorială);

Existenţa unui spaţiu rural cu mare tradiţie şi vitalitate, ale cărui resurse sunt catalizate de sistemul urban în expansiune (coeziune teritorială).

Scenariul de dezvoltare recomandat pentru teritoriul naţional este acela al echilibrului competitiv, înţelegând prin aceasta importanţa susţinerii dezvoltării în legătură cu trei niveluri de pertinenţă ale al intervenţiei coordonatoare a statului: Primul nivel este cel al macro‐teritoriilor, competitive la nivel regional, interregional şi european: zonele metropolitane ale

oraşelor competitive şi teritoriile acestora de influenţă, al căror rol este cel de motor al dezvoltării şi al inovării; intervenţia statului trebuie să privilegieze

Al doilea nivel este cel al teritoriilor recreate în legătură cu provocările economice şi sociale, mizând pe punerea în echilibru a resurselor şi potenţialului teritorial al regiunilor şi, în cadrul acestora, al micro‐regiunilor, cu rol major în agregarea comunităţilor în jurul priorităţilor de dezvoltare;

Al treilea nivel este cel al echilibrului teritorial între polii de dezvoltare urbani şi rurali, mizând pe recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare durabilă.

Policentrismul reprezintă, astfel, un concept care nu mai este limitat la reţeaua de localităţi urbane, ci la teritorii populate, cu individualitate şi cu rol specific în dezvoltarea teritorială; statul trebuie să îşi asume redefinirea conceptelor de zone funcţionale la nivel naţional: zonelor funcţionale generate de oraşele de mari dimensiuni li se alătură recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare şi nu numai ca spaţii naturale şi agricole, integrând astfel calitatea acestora de vector de dezvoltare şi creând posibilitatea intercorelării dintre polii urbani şi cei rurali.


25

Acestei viziuni îi corespund priorităţi ale dezvoltării teritoriale a României, intercorelate şi compatibile cadrului structurant definit prin priorităţile de dezvoltare stabilite pentru Uniunea Europeană.

1. Creşterea coeziunii diferitelor regiuni în context european prin modul de acţiune sistematic al statului şi administraţiei în teritoriu.

Caracteristicile regionale diferite reprezintă baza dezvoltării în coeziune a acestora; individualitatea acestora în spaţiul românesc şi european reprezintă o bază a competitivităţii. Regiunile istorice (Ţara Românească, Ardealul, Moldova, Dobrogea) şi sub‐regiunile istorice ale acestora (Muntenia, Oltenia, Banatul, Ţara Loviştei, Ţara Vrancei, Moldova de Jos, Moldova de Sus – Bucovina, Ţara Haţegului, Ţara Bârsei, Ţinutul Secuiesc, Maramureşul, Apusenii etc.) se vor constitui în nuclee de dezvoltare teritorială omogenă, bazată pe exploatarea resurselor şi tradiţiilor economice proprii, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale sporite.

Distribuţia populaţiei între mediile urban‐rural, caracteristicile sistemelor urbane, activităţile economice, modurile specifice de practicare a activităţilor tradiţionale (şi în special a agriculturii), dar şi provocările sunt diferite între regiuni şi micro‐regiuni; din acest motiv, administrarea resurselor poate şi trebuie să fie diferită în aceste teritorii.

2. Creşterea competitivităţii regiunilor prin utilizarea potenţialului de dezvoltare al fiecărei regiuni în parte, cu înţelegerea caracteristicilor, nevoilor locale şi cu afirmarea valorilor locale.

Creşterea atractivităţii României necesită o politică asumată de consolidare a identităţii locale şi de creştere a calităţii vieţii, bazate pe avantajele create de marea diversitate naturală, culturală şi peisajeră din mediile urban şi rural. Avantajele generate de locuirea în mediul urban şi suburban (slaba densitate a locuirii din oraşele de mici dimensiuni şi din suburbii, proximitatea zonelor naturale şi culturale de interes turistic şi a zonelor rurale cu activităţi tradiţionale), ca şi cele ale locuirii în mediul rural (calitate mare a factorilor de mediu, acces la produse ecologice etc.) generează condiţii atractive pentru locuire şi activităţi economice în întreg teritoriul naţional.

Consolidarea zonelor rurale presupune o politică activă de sprijinire a modernizării agriculturii şi de sprijinire a creării de structuri cooperative, a creşterii nivelului de viaţă în mediul rural, cu afirmarea unei opţiuni clare de dezvoltare a agriculturii ecologice, a activităţilor tradiţionale şi a turismului rural, care pot deveni ţinte pentru perioada următoare.

3. Reducerea disparităţilor teritoriale prin dezvoltarea echilibrată a sistemului de localităţi urbane şi a teritoriilor rurale omogene

Dezvoltarea urbană care caracterizează ultimele decenii a pus în evidenţă dezvoltarea rapidă a zonelor suburbane ale oraşelor mari – creând, implicit, o nevoie de redefinire a zonelor funcţionale la nivel naţional. În paralel, constatarea faptului că zonele cele mai dens populate sunt şi cele mai slab urbanizate a condus la stabilirea zonelor cu potenţial mare de urbanizare. (Raport BM, 20133): suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existente (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu‐Mureş), conurbaţia Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte şi centrele emergente de urbanizare din zona de nord‐est.

În paralel cu politica de dezvoltare a oraşelor cu rol major în teritoriul naţional şi cu cea de reducere a disparităţilor teritoriale, este necesară consolidarea palierului oraşelor de mici dimensiuni. Acestea, ca urmare a procesului de dezindustrializare îşi recapătă rolul istoric de coagulare a zonei rurale învecinate, vocaţie modestă dar indispensabilă dezvoltării zonelor rurale, principal atu al ţării în context european.

Această opţiune este în măsură să susţină dezvoltarea, asigurând în acelaşi timp păstrarea echilibrului urban/rural în cadrul obiectivului major de coeziune şi este compatibilă, după cum am menţionat, cu particularităţile României în plan european, dar şi cu noile tendinţe de migrare dinspre mediul urban spre cel rural şi de omogenizare a condiţiilor de viaţă.

Acţiunile vizând echilibrul urban‐rural şi de afirmarea – ca motor economic – a zonelor funcţionale urbane trebuie să fie însoţite de o serie de acţiuni vizând teritorii cu specific geografic: areale montane, costiere, zone industriale în declin, zone transfrontaliere, zone izolate. Aceste teritorii au fost studiate în detaliu, astfel încât pot fi formulate priorităţi pentru fiecare dintre acestea.

Această ultimă prioritate a făcut obiectul Studiului 23, impunând acţiuni publice de compensare a vulnerabilităţilor teritoriale. Rolul statului este acela de a asigura condiţii similare de viaţă (calitate a locuirii, servicii publice, nivel de trai) în teritoriul naţional, mobilizând pentru acest obiectiv resurse locale, naţionale şi europene. Responsabilitatea pentru atingerea obiectivului strategic şi al celor derivate din acestea rămâne statului şi unităţilor administrativ‐teritoriale (judeţe, UAT).

Obiectivele strategice ale dezvoltării teritoriale au rezultat din perspectiva celor 9 domenii principale reţinute de MDRAP pentru fundamentarea SDRT. Obiectivele generale ale celor 25 de studii sunt subordonate obiectivelor strategice ale domeniilor şi corespund priorităţilor teritoriale ale Agendei teritoriale 2020 (PT) şi provocărilor stabilite de MDRAP la nivel naţional.

3 BM, MDRAP, MAE, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României, 2013

26


26

Obiectivele specifice ale fiecărui studiu în parte au fost grupate, după relevanţă, responsabilităţi şi efecte, astfel:

Obiective naţionale4:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: 1. Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; 2. Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; 3. Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

Obiective teritoriale:

Obiective locale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor; vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: 1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; 2. Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; 3. Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele teritoriale ale fiecărui domeniu au fost corelate într‐un set de obiective teritoriale integrate, urmărind coeziunea teritorială, prin reducerea disparităţilor în zonele cu specific geografic, în unităţile şi subunităţile geografice.

Derivând din opţiunile majore de dezvoltare teritorială a României, a fost conturată viziunea conform căreia definirea obiectivelor teritoriale integrate fundamentează politica de reechilibrare a teritoriilor, în vederea promovării dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate, a dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice şi a integrării teritoriale în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale, într‐un scenariu de dezvoltare care urmăreşte echilibrul competitiv al teritoriilor.

Cercetarea a pornit de la constatarea existenţei unor factori determinanţi care au condus la afirmarea unor elemente specifice la nivel regional şi microregional. Aceşti factori ţin de condiţiile biogeografice şi climatice precum şi de cele istorice şi acţionează în lungă durată, explicând diversitatea resurselor şi a modului de acţiune specific al comunităţilor în raport cu acestea. Astfel, disparităţile teritoriale au fost înţelese în legătură cu factorii determinanţi, pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial.

Obiectivul strategic al domeniului 8 este crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia.

Politica publică a domeniului, cu titlul Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmăreşte valorificarea potenţialului local şi reducerea disparităţilor în teritoriu, în corespondenţă cu obiectivul strategic enunţat mai sus.

Obiectivul general, asociat obiectivului strategic, este acela de dezvoltare a teritoriului naţional în mod diferenţiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situaţie defavorabilă sau cu deficiențe de structură

În cazul precis al acestui studiu, obiectivele nu sunt diferenţiate după natură, reprezentând obiective teritoriale integrate. Astfel, reprezintă scheletul pe care se grefează obiectivele teritoriale stabilite în ansamblul studiilor de fundamentare şi sunt formulate după teritorii de referinţă (teritorii operaţionale).

4 Împărţirea în două categorii (naţionale/teritoriale) a fost solicitată de beneficiar.


27

Conform Propunerii modificate de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene5, coeziunea teritorială a fost adăugată alături de obiectivele privind coeziunea economică și socială din tratat, şi este necesar să se abordeze:

Rolul oraşelor

Delimitările geografice funcționale

Zonele subregionale care se confruntă cu probleme geografice sau demografice specifice.

Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală ar trebui să revină grupurilor de acțiune locală care reprezintă interesele comunităţii, acesta reprezentând un principiu esenţial. Obiective tematice Fiecare fond CSC sprijină următoarele obiective tematice, conform misiunii sale, pentru a contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii: (1) Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării; (2) Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității tehnologiilor informației și comunicațiilor; (3) Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol (în cazul feadr) și a sectorului

pescuitului și acvaculturii (pentru emff); (4) Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele; (5) Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor; (6) Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor; (7) Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore; (8) Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă; (9) Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei (10) Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții (11) Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă. În corelare cu Propunerea de regulament, au fost stabilite liniile directoare ale modului de combinare a fondurilor, a abordărilor şi a responsabilităţilor în procesul de dezvoltare locală, bazate pe posibilitatea de a sprijini acţiunile desfășurate sub forma investițiilor teritoriale integrate într‐un program operațional. A. Dezvoltarea de pachete integrate la nivel local, regional sau național

Subordonate obiectivelor stabilite pe plan european

Iniţiate de APCS pentru regiuni, cu asocierea APL judeţene; iniţiate de APL judeţene sau locale, cu asocierea autorităţilor APCS

Tipurile de teritorii care urmează să fie acoperite: (regiune, judeţ, UAT)

Mecanismele de coordonare corespunzătoare (înscriere în obiectivele SDTR; avizare APCS cf. sistemului DUAT; aprobare prin HCL comune ale APL respective)

Stabilesc investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune

Sistem de planificare propus:

a1. Regiuni de dezvoltare Plan strategic teritorial regional pentru regiune care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan de amenajare a teritoriului regional + plan teritorial peisajer de coordonare (PTPC) +strategie regională de dezvoltare)

a2. Judeţe Plan strategic teritorial judeţean pentru UAT care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan de amenajare a teritoriului judeţean + strategie judeţeană de dezvoltare)

a3. UAT Plan strategic teritorial local pentru UAT care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune (plan urbanistic general+strategie locală de dezvoltare)

5 Propunere modificată de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile europene, Fondul european

de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2013/COM_2013_246_RO_ACTE_f.pdf

28


28

B. Dezvoltarea de abordări locale și subregionale, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, prin delegarea adoptării deciziilor și punerea în aplicare a unui parteneriat local între actori publici, privați și ai societății civile.

Rolul specific care va fi atribuit grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește punerea în practică a unor strategii: parteneriate locale prin (GAL) (ADI); dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității

Tipurile de teritorii care urmează să fie acoperite: (microregiune, arie metropolitană, cartier)

Mecanismele de coordonare corespunzătoare (înscriere în obiectivele SDTR; avizare APCS cf. sistemului DUAT; aprobare prin HCL comune ale APL respective)

Sistem de planificare propus:

b1. Zone cu coeziune socio‐culturală; palier subjudeţean sau interjudeţean. Plan strategic teritorial microregional pentru microregiune care defineşte abordări locale și subregionale, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității; punerea în aplicare a unui parteneriat local între actori publici, privați și ai societății civile (GAL) (ADI) (plan de amenajare a teritoriului zonal+plan teritorial peisajer (PTPM)+strategie de dezvoltare a zonei metropolitane)

b2. Arii metropolitane, zone funcţionale urbane: palier subjudeţean sau interjudeţean. Plan strategic teritorial metropolitan pentru zone metropolitane care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (GAL) (ADI) (plan de amenajare a teritoriului zonal+plan teritorial peisajer (PTPZM)+strategie de dezvoltare a zonei metropolitane)

b3. Cartiere sau zone specifice ale marilor oraşe: palier sub UAT Plan strategic teritorial zonal pentru cartiere sau zone specifice ale marilor care defineşte investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, și planurile de acțiune comune, în special prin dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (GAL) (plan urbanistic zonal+componentă peisajeră+plan de dezvoltare local – proiect urban)

Pentru asigurarea compatibilităţii dintre obiectivele specifice ale SDTR, obiectivele strategice definite pentru teritoriul naţional şi obiectivele tematice comune fundurilor europene, s‐a procedat după cum urmează:

Măsurile prioritare au fost definite după obiectivele strategice rezultate din studiile de fundamentare a SDTR OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor

climatice OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale OS6. Promovarea culturii şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural în beneficiul comunităților OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor negative ale situării periferice în context

naţional OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi

potenţialul fiecăruia. OS9. Crearea unui cadru instituțional și de reglementare adecvat pentru implementarea obiectivelor de dezvoltar

Obiectivele teritoriale integrate au fost stabilite după obiectivele tematice ale fondurilor europene, pentru a facilita accesul către acestea în intervalul următor de programare: (1) Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării; (2) Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității tehnologiilor informației și comunicațiilor; (3) Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol (în cazul feadr) și a sectorului

pescuitului și acvaculturii (pentru emff); (4) Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele; (5) Promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor; (6) Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor; (7) Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore; (8) Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă; (9) Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei (10) Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții (11) Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă.


29

VIZIUNE

Definirea obiectivelor teritoriale integrate fundamentează politica de reechilibrare a teritoriilor, în vederea promovării dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate, a dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice şi a integrării teritoriale în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale, într‐un scenariu de dezvoltare care urmăreşte echilibrul competitiv al teritoriilor.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS8. Crearea unui cadru de dezvoltare echilibrată, la nivel naţional, a teritoriilor specifice, pornind de la specificul şi potenţialul fiecăruia

Obiectiv general (linie directoare)

OG23. Dezvoltarea teritoriului național în mod diferențiat după caracteristicile geografice specifice, cu integrarea, în cadrul politicilor de dezvoltare teritorială, a nevoilor zonelor în situație defavorabilă sau cu deficiențe de structură

Obiective specifice naţionale

‐

Obiective specifice teritoriale (operaţionale) – Obiective teritoriale integrate ale SDTR

OT23.1. Abordarea integrată a nevoilor specifice ale zonelor cu specific geografic cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau excluziune, în special comunitățile marginalizate

OT23.1.1. Urban‐rural şi zone metropolitane – Creşterea rolului zonelor urbane în creşterea economică, urmărind dezvoltarea urbană durabilă şi structura urbană echilibrată, luând în considerare legăturile între zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de calitate şi crearea de poli rurali de dezvoltare durabilă.

a. Zone funcţionale urbane şi zone metropolitane

1. Sprijinirea cercetării şi inovării la nivel naţional în general şi, în particular, în domenii legate de specificul oraşului, cu obiectivul competitivităţii pe plan internaţional

2. Accesibilitate sporită şi conectivitate către spaţiul naţional, european şi internaţional; creşterea importanţei traficului aerian şi îmbunătăţirea infrastructurii specifie; crearea de sisteme de transport în aglomerările urbane cu disuadarea traficului în interior şi cu conectarea facilă a localităţilor suburbane din sistemul de centuri ocolitoare; promovarea legăturilor rapide în cadrul reţelei de localităţi la nivel regional şi naţional

3. Sprijinirea dezvoltării economice la toate nivelurile, cu priorităţi generate de rolul funcţional major al oraşului

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, reabilitarea termică a locuinţelor, diminuarea consumului industrial şi a consumului sistemelor centralizate de încălzire a locuinţelor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale şi antropice pe baza planurilor de risc ale UAT urbane şi ale celor din aria de influenţă; rezolvarea problemelor locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului de toate categoriile şi în special a limitării extinderii teritoriilor intravilane, a limitării schimbării destinaţiei terenurilor fertile sau împădurite, a limitării consumului de spaţiu aferent infrastructurilor de transport şi a marilor infrastructuri comerciale (în special pe marile axe de acces înspre oraşe), a limitării densităţii construirii, a sprijinirii creării de suprafeţe plantate publice şi de infrastructuri sportive; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat; regenerarea urbană şi a zonelor istorice ale localităţilor; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (canalizare, alimentare cu apă, colectarea selectivă a deşeurilor, epurare ş.a.) a localităţilor urbane şi a celor rurale din aria de influenţă

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, cu favorizarea utilizării sistemelor de transport în comun urbane şi suburbane şi a creării de legături rapide către localităţile din aria de influenţă

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul funcţional al zonei urbane şi crearea de facilităţi pentru navetişti

9. Sprijinirea grupurilor de populaţie marginală sau în situaţie defavorabilă, în special în cartierele de locuit şi în suburbii, luarea în considerare a problemelor persoanelor fără adăpost, crearea unui stoc de locuinţe sociale şi de tranzit; asigurarea serviciilor publice pentru populaţia urbană şi cea rurală din aria de influenţă; crearea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue a populaţiei în domenii legate de specificul sau potenţialul local precum şi în domenii conexe;

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea modului de acţiune în aria de influenţă, cu asocierea APL interesate la proiectele de dezvoltare; contribuţia APL urbane la dezvoltarea infrastructurii necesare bunei conexiuni şi funcţionări a localităţilor din zona de influenţă; crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă la nivelul UAT urbane şi a ariei de influenţă a acestora; coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere la nivelul teritoriului administrativ al UAT urbane şi al UAT din aria de influenţă.

b. Zone rurale:

1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de activităţi proprii mediului rural

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor, cu atenţie sporită pentru legăturile dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate chiar şi în condiţii de iarnă (trasee care pot servi şi la dezvoltarea activităţilor turistice); investiţii în gradul de acoperire al teritoriului rural în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură specifică zonei geografice, colectarea sau prelucrarea produselor locale ş.a.); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în teritoriul rural (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor dimensiuni mici şi medii; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a micilor exploatări miniere sau carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate agricol sau din alte considerente şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre sistemele eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor

30


30

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a alunecărilor de teren, a fenomene periculoase, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultura, activităţile turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone); limitarea dezvoltării extensive a arealelor locuite şi coordonarea dezvoltării spaţiale după specificul local, mai ales în zone turistice conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului; măsuri pentru degajarea rapidă a călor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.)

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone izolate sau fragile a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane şi a celor din zonele submontane şi de deal şi promovarea activă, în zonele de podiş şi de câmpie, a asocierii dintre producători; luarea în considerare a efectelor nocive asupra populaţiei a marilor proprietăţi agricole (latifundiare); reglementarea achiziţiilor de la producătorii rurali prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii UAT – păduri, păşuni comunale, islaz şi a asigurării accesului populaţiei locale către acestea); menţinerea infrastructurilor culturale şi a serviciilor publice rurale (cămine culturale, şcoli, dispensare, biblioteci) şi punerea în valoare a spaţiilor publice din centrele localităţilor

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism precum şi în cele legate de antreprenoriat

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

OT23.1.2. Zone periferice (frontaliere) – Consolidarea cooperării transfrontaliere și creșterea coeziunii teritoriale în zonele frontaliere 1. Dezvoltarea de poli de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare transfrontalieri, prin acţiuni coordonate interstatale

2. Accesibilitate sporită interstatală şi faţă de centrele funcţionale din teritoriu; accesibilitate către localităţilor izolate; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării traversării Dunării şi Prutului, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezările frontaliere); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere), între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a tuturor sectoarelor economiei pentru dezvoltarea locală; sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, după specificul geografic al zonei frontaliere); sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari, în funcţie de specificul geografic; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele montane defavorizate, în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice pentru sporirea atractivităţii zonelor frontaliere, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi de peisaj; studierea oportunităţii creării altor zone libere, pentru sprijinirea creşterii economice a zonelor şi încurajarea dezvoltării zonelor libere existente

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre parcurile eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; realizarea de plantaţii destinate punerii în valoare turistică a zonelor

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor ş.a.)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului,în funcţie de specificul geografic al regiunii frontaliere; sporirea controlului trecerii mărfurilor şi favorizarea sistemelor de transport mai puţin poluante (în special a celor feroviare şi pe apă); favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului zonele cele mai aglomerate; asigurarea de legături rapide, rutiere, feroviare şi pe apă, către destinaţiile principale din statele vecine şi, în ţară, către zonele care vor fi promovate turistic din vecinătatea frontierelor;

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale şi cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice); facilitarea funcţionării serviciilor şi întreprinderilor pentru locuitorii din ambele ţări;

9. Sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale, după specificul geografic), pentru stabilizarea populaţiei; încurajarea‐ prin acordarea de facilităţi, a stabilirii în localităţile frontaliere a populaţiei din alte regiuni ale ţării sau din statele vecine, în limita stabilită de lege şi în mod diferenţiat, după amplasare în legătură cu graniţele; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a punerii în valoare şi utilizării spaţiilor publice în localităţile cu deschidere transfrontalieră

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de specificul local, în special a populaţiei rurale

11. Sprijinirea autorităţilor administraţieipublice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă


31

OT23.1.3. Zone slab populate sau izolate ‐ Stabilizarea populaţiei şi creşterea gradului de dezvoltare al zonelor slab populate sau izolate, în condiţiile integrării mai bune în reţeaua de localităţi 1. Cercetare şi inovare susţinută la nivel naţional, după caz, cu menţionarea relevanţei pentru zona în cauză

2. Accesibilitate sporită a localităţilor izolate şi priorităţi de acţiune în funcţie de gradul de izolare: (a) legături nesatisfăcătoare ale centrelor urbane faţă de reţeaua majoră de comunicaţii din ţară, care au determinat declinul acestora; (b) izolarea satelor reşedinţă de comună faţă de drumurile judeţene şi/sau infrastructura feroviară; (c) legături dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate, cu diferenţe între regiunile montane, de deal, de podiş şi câmpie , de luncă şi din Delta Dunării (d) problema izolării determinate de condiţiile de iarnă sau de calamităţi

3. Sprijinirea activităţilor economice, în funcţie de specificul localităţii

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, în funcţie de specificul localităţii, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte sistemele individuale;

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul localităţii

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, în funcţie de specificul localităţii

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu specificul local; sprijinirea stabilirii în localităţile izolate şi în cele în proces de depopulare a locuitorilor din alte regiuni, cu sprijinirea – de către stat – a APL în situaţie de vulnerabilitate

9. Sprijinirea populaţiei în dificultate; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale sau adecvate locului (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale;

11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); în cazurile de depopulare severă a localităţilor, desfiinţarea acestora,cu sprijinirea/despăgubirea locuitorilor/proprietarilor afectaţi

OT23.1.4. Zone în transformare sau declin – Reorganizarea adecvată a zonelor în care s‐au modificat în ritm accelerat sau au rămas în urmă în urma schimbării bazei lor economice, deseori monofuncţionale 1. Implantarea şi susţinerea, de către stat, a unor centre de cercetare şi inovare în domenii legate de competenţele câştigate în perioadele anterioare declinului economic 2. Accesibilitate sporită către centrele active din vecinătate; investiţii în calitatea spaţiilor publice şi a arterelor rutiere de legătură cu obiective deinteres turistic, natural şi cultural, din localităţi; crearea de trasee turistice în ariile învecinate pentru valorificarea resurselor naturale şi culturale ale teritoriului; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile 3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii şi a activităţilor locale specifice, cu o atenţie sporită adresată menţinerii activităţilor agricole în zonele în transformare rural‐urban şi a dezvoltării acestora în cazul zonelor urbane în declin; stabilirea unui sistem eficient de acces către compensaţii pentru populaţie şi întreprinderi în zonele defavorizate din punct de vedere economic, după specificul fiecărui caz; sprijinirea activităţilor turistice ca alternativă faţă de dezvoltarea dependentă de centrele învecinate, în cazul zonele în transformare rural‐urban şi ca alternativă faţă de dispariţia activităţilor anterioare, în cazul zonelor în declin 4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile în cazul zonelor în transformare; în cazul zonelor în declin, sprijinirea reabilitării termice a locuinţelor colective şi individuale, asigurarea încălzirii în toate locuinţele, pe bază de subvenţii din bugetul de stat (de notat că bugetele locale, în acest caz, nu pot suporta costurile respective) 5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în funcţie de specificul geografic, şi a riscurilor antropice (în special a celor legate de dezafectarea industriilor principale); 6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului, după specificul geografic; în plus, în cazul zonelor în transformare, control al dezvoltării extensive şi al consumului de resurse, iar în cazul zonelor în declin, acţiuni prioritare de reabilitare a peisajului degradat şi de dezafectare a construcţiilor părăsite; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare în zonele în declin şi controlul realizării coordonate a investiţiilor în zonele în transformare 7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, în funcţie de specificul geografic (în cazul zonelor în transformare, obiectivul major trebuie să fie limitarea terenurilor utilizate pentru infrastructurile de transport şi sprijinirea măsurilor de recalificare a peisajului în localităţi şi în afara acestora) 8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu resursele locale, în cazul zonelor în declin; în cazul zonelor în transformare, sprijinirea menţinerii activităţilor existente (şi în special a celor agricole, necesare în proximitatea oraşelor mari), a activităţilor tradiţionale sau a celor turistice; menţinerea populaţiei active în învăţământ, sănătate, alte servicii publice în zonele în declin 9. Sprijinirea populaţiei aflată în situaţie de dificultate (zone în declin) şi, în mod alternativ, sprijinirea migraţiei către zone rurale sau urbane mai atractive sau stabilite ca fiind destinaţii prioritare pentru atragerea populaţiei (zone în depopulare); asigurarea necesităţilor comunităţilor în termeni de servicii în cazul zonelor în transformare şi menţinerea serviciilor publice indispensabile în zonele în declin; menţinerea de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici 10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale; 11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă

OT23.1.5. Zone montane – Dezvoltarea durabilă a zonelor montane, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii 1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul montan (silvicultură, agricultură, biodiversitate etc.)

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor; o atentie sporită legăturilor dintre satele‐reşedinţă de comună şi satele, cătunele şi crângurile izolate chiar şi în condiţii de iarnă (trasee care pot servi şi la dezvoltarea activităţilor turistice); investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile

32


32

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (agricultură montană, colectarea sau prelucrarea produselor locale; păstrăvării); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de cooperare în zone montane (composesorate, obşti); sprijinirea fermelor montane de mici dimensiuni; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a exploatărilor miniere sau a carierelor, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele defavorizate montane şi în zonele cu restricţii ecologic prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei UAT montane în parte

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre sistemele eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (regularizarea râurilor, întreţinerea drumurilor, sisteme de prevenire a avalanşelor, măsuri pentru stabilizarea versanţilor, împăduriri cu specii rezistente la vânturi ş.a.; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone de risc)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente – o atenţie sporită se va acorda gaterelor; sprijinirea gestionării responsabile a efectelor activităţilor specifice asupra mediului – păşunat, exploatarea pădurilor, agricultură montană, activităţi turistice;limitarea culegerii fructelor de pădure şi a vânătorii; promovarea speciilor autohtone ); limitarea dezvoltării extensive a locuinţelor de vacanţă şi a altor structuri turistice în defavoarea activităţilor tradiţionale şi de prevenire a închiderii abuzive a traseelor obişnuite ale locuitorilor, a traseelor utilizate pentru păşunat şi a cărărilor utilizate pentru turism montan; conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale;; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti)

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, inclusiv în ceea ce priveşte instalaţiile de transport pe cablu; măsuri pentru degajarea rapidă a căilor de acces, iarna şi în momentele în care apar probleme din pricina căderilor de pietre, alunecărilor de teren, avalanşelor etc.); menţinerea sau refacerea sistemelor de transport tradiţionale (căi ferate cu ecartament îngust), în legătură fie cu activităţile existente, fie cu cele turistice

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zone montane a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei montane; măsuri de control asupra transmiterii patrimoniale, prin crearea de praguri minime în ceea ce priveşte divizarea proprietăţii, pentru asigurarea subzistenţei fermelor montane; reglementarea achiziţiilor de la producătorii montani prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a păşunatului neautorizat (o atenţie deosebită trebuie să fie acordată interzicerii înstrăinării sau concesionării proprietăţii publice a UAT – păduri, păşuni comunale şi a asigurării accesului populaţiei locale în zonele de păşunat de altitudine); sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici;

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale

11. Sprijinirea administraţiilor publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean care să preia parţial atribuţiile UAT (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţi de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă); coordonarea dezvoltării spaţiale cu integrarea obiectivelor peisajere

OT23.1.6. Zone costiere (de litoral) şi de pescuit – Dezvoltarea durabilă a zonelor costiere şi a celor de pescuit, cu menţinerea populaţiei şi a activităţilor tradiţionale, în condiţiile unui echilibru în utilizarea resurselor naturale şi turistice, pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii 1. Cercetare şi inovare la nivel naţional în domenii legate de mediul marin şi fluviatil

2. Accesibilitate sporită a tuturor localităţilor din zonele izolate şi măsuri de reducere a traficului în zonele aglomerate de litoral; organizarea accesului în perioadele de inundaţii, de ape scăzute, de îngheţ; o atenţie sporită trebuie acordată subvenţionării legăturilor pe apă în Delta Dunării şi a traversării Dunării, cu bacul sau pe poduri, pentru localnici; crearea de trasee turistice pentru valorificarea resurselor naturale (care contribuie la creşterea conexiunilor dintre aşezări); favorizarea creării de legături pe apă pentru persoane şi mărfuri de‐a lungul Dunării (naţionale şi transfrontaliere) şi între porturile maritime şi alte porturi ale Mării Negre; investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile (prioritate pentru crearea celui de‐al doilea acces către Delta Dunării prin Mahmudia‐Murighiol)

3. Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii pentru dezvoltarea locală (forme de agricultură nedăunătoare pentru mediu, în special în aria bălţilor Dunării; colectarea sau prelucrarea produselor locale provenite din agricultură şi din pescuit); sprijinirea dezvoltării economice generate de formele tradiţionale de utilizare a resurselor (accesul localnicilor la resurse, prin pescuit), prin cooperare; sprijinirea fermelor de dimensiuni medii şi mici şi studierea posibilităţii limitării dimensiunilor fermelor mari; promovarea sistemelor de certificare a produselor tradiţionale, a produselor ecologice şi a comerţului echitabil; menţinerea (eventual prin subvenţionare) a carierelor din Dobrogea, în condiţiile respectării obiectivelor de protecţie a mediului; stabilirea unui sistem eficient de compensaţii în zonele semnificativ defavorizate, în zonele defavorizate de condiţii naturale specifice şi în zonele cu restricţii ecologice, prin cercetarea diferenţelor specifice în teritoriu şi în cadrul fiecărei categorii în parte (de notat că modul de stabilire a acestora necesită revizuire); sprijinirea activităţilor turistice de‐a lungul Dunării, în zona bălţilor, ca şi în zona de litoral, cu promovarea turismului responsabil faţă de mediu şi peisaj

4. Sprijinirea utilizării energiilor regenerabile, cu atenţie sporită în ceea ce priveşte relaţia dintre parcurile eoliene şi culoarele de migrare a păsărilor

5. Sprijinirea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale (revizuirea principiilor sistemului de prevenire a inundaţiilor în corelare cu obiectivele de protecţie a mediului şi, în special, permiterea inundării anumitor zone îndiguite în momente critice; consolidarea malurilor Dunări in dreptul localităţilor; consolidarea falezelor în zonele sudice ale litoralului; studierea cauzelor diminuării plajelor şi măsuri în consecinţă; întreţinerea şenalelor navigabile ale braţelor Dunării; limitarea despăduririlor în zonele de luncă; înlocuirea treptată a speciilor alohtone cu specii indigene în pădurile plantate, mai ales în zona Bălţilor Dunării; realizarea de plantaţii de protecţie în zonele cu vânturi puternice; strămutarea locuinţelor şi a altor clădiri aflate în zone inundabile)

6. Sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului (limitarea despăduririlor şi programe de împădurire, controlul efectelor asupra mediului a activităţilor existente(o atenţie sporită se va acorda desfiinţării construcţiilor în zonele de plajă şi limitării construirii în imediata vecinătate a plajelor); măsuri de sprijinire şi de gestionare a efectelor activităţilor specifice asupra mediului (pescuit raţional, exploatare raţională a pădurilor, agricultură responsabilă, turism respectuos faţă de mediu şi peisaj, limitarea activităţilor turistice în zonele sensibile); conservarea şi valorificarea patrimoniului natural, cultural şi a peisajului prin măsuri adresate ariilor naturale protejate, zonelor protejate şi zonelor de protecţie a monumentelor istorice, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic, a monumentelor istorice, a patrimoniului local neclasat (vernacular) şi a activităţilor tradiţionale; sprijinirea gestionării responsabile a problemelor edilitare (sisteme colective în zonele accesibile, sisteme individuale în zonele îndepărtate sau cu condiţii specifice, colectarea deşeurilor în localităţi şi în afara acestora – în special în zonele frecventate de turişti, deversări controlate ale reziduurilor pentru a afecta cât mai puţin calitatea apelor din proximitatea staţiunilor turistice)


33

7. Sprijinirea creării de sisteme de transport cu efecte reduse asupra mediului şi peisajului, reabilitarea porturilor fluviale şi maritime pentru transportul de mărfuri şi de călători; limitarea utilizării – în zonele turistice şi mai ales în imediata vecinătate a plajelor – a ambarcaţiunilor cu motor; favorizarea transportului în comun în ariile metropolitane din aceste zone geografice precum şi în zonele turistice şi măsuri de disuadare a traficului în aceste zone; asigurarea de legături rapide, rutiere şi fer oviare, către destinaţiile care vor fi promovate turistic (în special către oraşele de pe cursul Dunării) şi a traseelor turistice de legătură între oraşele‐port; studierea amplasării porturilor de agrement

8. Sprijinirea creării de locuri de muncă în legătură cu activităţile tradiţionale sau cu turismul; sprijinirea stabilirii în zonele izolate a unor categorii de populaţie cu studii medii sau superioare (învăţământ, sănătate, servicii publice)

9. Sprijinirea populaţiei ocupate temporar; sprijinirea serviciilor minimale pentru localităţile izolate, chiar în sistem itinerant (educaţie, sănătate, alte servicii publice); sprijinirea activităţilor tradiţionale (prin subvenţii), pentru stabilizarea populaţiei, în special în zona deltei Dunării; reglementarea achiziţiilor de la producătorii mici prin stabilirea de preţuri minime; asigurarea accesului populaţiei la resursele în proprietate comună, bazat pe sistemele tradiţionale, pentru limitarea braconajului, a furturilor de lemn şi a pescuitului neautorizat; sprijinirea creării de infrastructuri culturale publice şi a spaţiilor publice în centrele localităţilor mici

10. Sprijinirea formării profesionale şi a formării continue în domenii legate de valorificarea resurselor locale şi de turism, în special a populaţiei rurale

11. Sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru creşterea capacităţii administrative; studierea creării unui sistem de degajare a administraţiilor publice lipsite de posibilitatea de a acţiona individual prin introducerea unui nivel administrativ subjudeţean (ocol, plasă, canton); crearea unui sistem de promovare a acţiunilor de dezvoltare prin introducerea, la acest nivel subjudeţean, a unor agenţii de dezvoltare – servicii pendinte de ADR, cu rol în sprijinirea dezvoltării proiectelor locale de dezvoltare; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea la un nivel administrativ superior, în special în ceea ce priveşte urbanismul (acţiuni de sprijin direct financiar, logistic şi ştiinţific) şi crearea de instrumente de planificare urbană de generaţie nouă OT23.2. Asigurarea unei abordări integrate privind utilizarea fondurilor pentru dezvoltarea teritorială a zonelor cu caracteristici teritoriale specifice, după delimitările geografice funcţionale

OT23.2.1. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale montane 1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire în arealele rurale (locuire temporară sau permanentă pe culmi, pe versanţii însoriţi şi pe văi), reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale; 2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă; 4. Corelarea planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor protejate cu documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului; lărgirea suprafeţelor protejate prin includerea pădurilor virgine și cvasi‐virgine şi crearea unor zone de protecție a naturii și a vieții sălbatice 5. Crearea unui sistem funcţional de protejare a ariilor naturale precum şi de măsuri privind administrarea acestora (clădiri administrative, centre ştiinţifice şi de centre de vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, panouri de avertizare, de informare şi pentru observare, amenajări de infrastructură turistică în cazul peşterilor etc.).

OT23.2.2. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale submontane şi de dealuri 1. Studierea problemelor specifice sectorului primar, în mod corelat cu problemele de proprietate, pentru crearea unui sistem de protejare a exploataţiilor agricole familiale, cu protejarea modului tradiţional de locuire şi de utilizare a terenului în arealele rurale, reducerea construirii inadecvate, incurajarea și facilitarea desfăşurarii activităților tradiţionale 2. Reducerea păşunatului excesiv, înlăturarea depozitării ilegale a deşeurilor, a braconajului; controlul construcţiei de microhidrocentrale şi a instalaţiilor eoliene; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de urmărire a programelor de împăduriri şi reîmpăduriri, cel puţin în contrapartidă 4. Protejarea mediului, a biodiversităţii şi a peisajului rural prin crearea unui sistem de planificare adecvat şi a unor obiective de calitate peisejeră corelate cu obiectivele de protejare a valorilor de patrimoniu natural, construit şi peisajer şi de dezvoltare locală, mai ales prin turism

OT23.2.3. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de podiş 1. Studierea problemelor specifice agriculturii în zonele de podiş, pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare), rezolvarea problemelor de irigaţii; creşterea importanţei turismului în economiile locale 2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. În cazul Dobrogei, este necesară crearea de parteneriate intre localitățile situate în zona costieră și localitățile rurale adiacente, din interiorul zonei de podiș a Dobrogei, prin dezvoltarea infrastructurii de circulații și iradierea serviciilor in teritoriu, în scopul extinderii activității turistice aferente litoralului Mării Negre și diversificării cu activități turistice culturale prin valorificarea patrimoniului cultural, natural și peisagistic – cu precădere a patrimoniului arheologic; 4. Abordarea specifică a fiecărui sector al litoralului Mării Negre: (a) plaja submersă, Eforie Nord – Eforie Sud (însumând doar 140 ha), singura plajă care nu a fost modificată, până în prezent, prin construcţia de structuri masive de protecţie costieră, trebuie conservată ca atare, întrucât doar aici se păstrează hidrodinamica naturală şi habitatele caracteristice unei plaje nisipoase expuse; (b) arealul marin Vama Veche – 2 Mai, care, deşi este destul de restrâns (7 200 ha), cuprinde o mare varietate de habitate elementare, trebuie apărat de agresiunea turistică tot mai accentuată şi, totodată, ferit de intervenţiile imobiliare de anvergură; (c) zona marină de la Capul Tuzla, mult mai puţin întinsă decât cea precedentă (1 738 ha), este necesar a fi conservată ca atare, fiind la rândul ei declarată SCI (Sit de Importanţă Comunitară), la fel ca celelalte două.

OT23.2.4. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de câmpie 1. Studierea problemelor specifice zonelor de câmpie pentru limitarea creării fermelor de mari dimensiuni şi favorizarea celor de dimensiuni medii (inclusiv prin sprijinirea unor tipuri de cooperativizare); creşterea importanţei turismului în economie; 2. Conservarea zonelor împădurite şi de păşuni existente; prevenirea riscurilor naturale şi antropice prin sistemele legal prevăzute (în particular, elaborarea hărţilor de risc) 3. Controlarea elementele negative induse de fenomenele naturale (secetă sau, din contra, inundaţii), prin darea în funcţiune de sisteme de irigaţii, respectiv de drenare (care, în bună măsură, au existat dar au fost distruse în primii ani de după evenimentele din 1989); în cazul irigaţiilor se impune reluarea lucrărilor la Canalul Siret – Bărăgan, părăsite după 1989; este necesar controlul utilizării insecticidelor, ierbicidelor etc. care, în mod firesc, ajung în cursurile de apă (râuri, fluviul Dunărea) sau oglinzile de apă (lacuri, Marea Neagră); 4. Abordarea luncilor ca modalitate de dezvoltare teritorială unitară: reducerea/eliminarea elementelor cu impact negativ: carierele de pietriş şi nisip, deversarea de ape uzate, depozitarea de deşeuri (menajere, industriale, zootehnice etc.) în luncă, fluctuaţii ale debitului râului, braconajul etc. (cu precizarea faptului că zonele de luncă străbat mai multe unităţi de relief).

OT23.2.5. Abordarea integrată a problemelor dezvoltării teritoriale în areale de luncă, deltaice şi în bălţile Dunării 1. Dezvoltarea după principii diferite în zonele umede care reprezintă arii naturale protejate, inclusiv în zona Deltei Dunării (în care obiectivele de conservare sunt stabilite prin planurile de management şi regulamentele ariilor protejate); în ariile protejate, este necesară corelarea cu documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism 2. Diminuarea arealelor afectate de transformări radicale în urma îndiguirilor, drenărilor, irigaţiilor şi desecărilor şi recrearea, acolo unde este posibil, a regimului natural de bălţi sau lacuri în lunca şi în zonele bălţilor Dunării

34


34

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Politică cu titlul Dezvoltarea echilibrată a teritoriilor specifice, urmărind valorificarea potențialului local și reducerea disparităților în teritoriu

Măsuri prioritare Urban‐rural şi zone metropolitane Obiective strategice

1.1. Zone metropolitane

1.2. Zone funcţionale urbane

1.3. Oraşe de mici dimensiuni

1.4. Mediul rural

Zone periferice (frontaliere)

Zone slab populate sau izolate

Zone în transformare sau declin

M1.1. Măsuri de susţinere a populaţiei şi activităţilor rurale şi de susţinere a populaţiei urbane în dificultate

M1.6.Susţinerea serviciilor publice indispensabile, inclusiv prin serviccii itinerante

M1.8. Susţine‐rea sau crearea de servicii adaptate local

OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional M1.2. Servicii

distribuite în centrele secundare

M1.3. Servicii publice concentrate şi accesibile din zonele adiacente

M1.4.Consolidarea rolului de centru local în privinţa serviciilor

M1.5. Măsuri locale specifice vizând populaţia, servicii publice în sistem ierarhizat M1.7.Obţinerea sporului migratoriu

pozitiv prin măsuri directe de sprijinire a stabilirii populaţiei şi prin măsuri adresate creşterii calităţii vieţii şi a atractivităţii

M1.9. Măsuri adresate popu‐laţiei în difi‐cultate sau noilor sosiţi

OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului

M2.1.Creşterea competitivităţii la nivel naţional, european

M2.2.Consolidarea profilului funcţional urban şi susţinerea sectorului primar din UAT vecine

M2.3. Menţi‐nerea profilului funcţional urban

M2.4.Măsuri locale de valorificare a potenţialului economic local

M2.5. Atrage‐rea de investiţii şi cooperare cu statele vecine

M2.6. Măsuri locale diferenţiate de valorificare a potenţialului economic local

M3.1. Protejarea terenurilor agricole, forestiere, economie de resurse, disuadarea dezvoltării extensive a localităţilor; măsuri de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice, alte măsuri de creşere a calităţii factorilor de mediu şi de reducere a riscurilor naturale şi tehnologice

M3.2. Limitarea extinderii teritoriilor intravilane şi a densităţii construirii

M3.3. Conservarea suprafeţelor plantate din mediul urban şi creşterea acestora în UAT din vecinătate

M3.5. Construire densă în centrele localităţilor şi densitate redusă în restul teritoriului, în conformitate cu specificul local; punerea în valoare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului

OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice

M3.4. Punerea învaloare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, în mod diferenţiat după situaţie; măsuri de reabilitare a ariilor/peisajelor degradate (stabilirea de obiective de calitate peisajeră)

M3.6. Limitarea construirii în zonele în transformare şi stabilerea de măsuri speciale în zonele în declin

M3.7.Sisteme de transport integrate în zone metropolitane şi zone funcţionale urbane, susţinute de centre, cu cooperarea APL; îmbunătăţirea transportului aerian şi a infrastructurii specifice

M3.9. Dezvoltarea legăturilor interurbane, între centrele urbane şi localităţile rurale; conectarea bună a localităţilor izolate; legături rutiere către satele şi nucleele de locuire izolate, pe paliere de altitudine; realizarea de trasee turistice şi de legătură între localităţi în zone cu potenţial turistic

M3.10.Acţiuni de reabilitare în zone în declin; crearea de noi legături în zonele în transf.

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații

M3.8. Investiţii în gradul de acoperire al teritoriului în ceea ce priveşte comunicațiile şî în creşterea calitativă a serviciilor

M3.11.Favorizarea constituirii de centre locale secundare în zonele metropolitane şi în zonele funcţionale urbane; împiedicarea construirii omogene în întreg teritoriul; controlul suprafeţelor construite

M3.12.Creşterea rolului coordonator al oraşelor mici în sistemul policentric

M3.16. Asigurarea distribuţiei echilibrate a populaţiei şi localităţilor în zonele funcţionale urbane şi în polii rurali de creştere; limitarea creşterii arealelor locuite; creşterea calităţii locuirii în regiunile defavorizate;

M3.12. Echiparea edilitară a teritoriilor şi gestionarea responsabilă a consumului urban, cu favorizarea soluţiilor care respectă obiectivele de protecţie a mediului

M3.17. Echiparea edilitară în sistem colectiv sau individual cu respectarea obiectivelor de protecţie a mediului

M3.13. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în întreg teritoriul urban şi în centrele localităţilor rurale

M3.18. Măsuri de creştere a calităţii spaţiilor publice în centrele localităţilor rurale

M3.18. Gestionarea urbanistică a situaţiilor de tranziţie urban‐rural sau rural‐urban pe baza studierii situaţiilor locale

M3.14. Măsuri în favoarea regenerării urbane şi a creşterii coerenţei şi consistenţei zonelor rurale precum şi a legăturilor dintre acestea

OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale

M3.15. Planificarea dezvoltării localităţilor cu includerea problemelor teritoriale generate de celelalte obiective, în vederea dezvoltării urbane şi rurale durabile şî creşterii atractivităţii localităţilor; reglementarea adecvată după specificul local

M3.20. Revitalizarea centrelor şi zonelor istorice ale localităţilor precum şi a cartierelor după caracteristicile istorice şi urbanistice

M3.21. Revita‐lizarea centrelor istorice ale localităţilor

M3.24. Revitalizarea centrelor rurale, păstrarea caracteristicilor istorice şi urbanistice ale localităţilor, a activităţilor tradiţionale

M3.22. Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic, a mon. istorice şi a patrimoniului urban şi rural neclasat (vernacular)

OS6. Promovarea culturii şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural în beneficiul comunităților

M3.23. Îmbunătăţirea infrastructurii culturale şi sportive, după importanţa localităţilor şi necesităţile locale

M3.25. Menţinerea infrastructurii culturale şi de educaţie (cămine culturale, biblioteci) şi soluţii locale de cedare a custodiei acestora către ONG sau persoane interesate în cazul dificultăţilor financiare ale APL, cu păstrarea funcţiunilor culturale; crearea de sisteme de informare a cetăţenilor şi de educaţie antreprenorială prin intermediul reţelei culturale

OS7. Consolidarea legăturilor transfrontaliere şi reducerea efectelor situării periferice în context naţional

M3.26. Utilizarea mecanismelor de cooperare transfrontalieră în beneficiul comunităţilor locale din ţările învecinate; măsuri de deschidere către servicii publice de interes transnaţional

M3.27. Măsuri corelate de compensare a izolării deteminate de poziţia periferică prin întărirea legăturilor urban‐rural şi investiţii prioritare în zonele rurale

M3.28. Creşterea rolului coordonator al polilor urbani de creştere şi dezvoltare în susţinerea dezvoltării zonelor rurale adiacente, inclusiv privind redistribuirea veniturilor

M3.29. Implementarea de mecanisme de cooperare administrativă urban‐rural şi, în sistem ierarhic, în microregiuni coerente socio‐cultural (palier subjudeţean sau interjudeţean), constituite în poli rurali de creştere

OS9. Crearea unui cadru instituțional și de reglementare adecvat pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare

M3.30. Planificarea strategică a dezvoltării şi reglementarea adecvată a zonelor metropolitane, a zonelor funcţionale urbane şi a microregiunilor cu coerenţă socială şi culturală, pe baza cooperării dintre APL, cu luarea în considerare a rolului coordonator al APL urbane de mari dimensiuni

M3.31. Măsuri de creştere a capacităţii administrative; preluarea responsabilităţii APL în dificultate în ceea ce priveşte planificarea strategică şi reglementarea la un nivel administrativ superior

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.


35

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor şi consultanţilor I.4. Cuprinsul studiului I.5. Lista consultanţilor de specialitate I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor I.7. Lista tabelelor şi graficelor I.8. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii

II.5.1.a. Generalităţi II.5.1.b. Urban‐rural II.5.1.c. Zone metropolitane II.5.1.d. Zone costiere II.5.1.e. Zone montane II.5.1.f. Zone în declin

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic (ZSG) III.1.1.a. Stabilirea tipologiilor utilizate în studiu III.1.1.b. Stabilirea şi delimitarea zonelor cu specific geografic

III.1.2. Analiza particularităţilor şi a gradului de vulnerabilitate al ZSG III.1.2.a. Urban‐rural III.1.2.b. Zone metropolitane III.1.2.c. Zone frontaliere III.1.2.d. Zone slab populate III.1.2.e. Zone montane III.1.2.f. Zone costiere III.1.2.g. Zone în transformare sau zone în declin

III.1.3. Evidențierea potențialului ZSG (capitalul natural și social) III.1.3.a. Urban‐rural III.1.3.b. Zone metropolitane III.1.3.c. Zone frontaliere III.1.3.d. Zone slab populate III.1.3.e. Zone montane III.1.3.f. Zone costiere III.1.3.g. Zone în transformare sau zone în declin

36


36

III.1.4. Stabilirea şi delimitarea delimitărilor geografice funcţionale (DGF) III.1.5. Caracteristici şi potenţial teritorial, după delimitările geografice funcţionale (DGF) III.1.6. Corelarea zonelor cu specific geografic, a delimitărilor geografice funcţionale şi a zonelor defavorizate

III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic teritorial IV.1.2. Viziune de dezvoltare teritorială

IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.2.1. Politică şi obiectiv general IV.2.2. Măsuri prioritare IV.2.3. Obiective teritoriale integrate

IV.3. Modalități de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare

IV.4. Sinteză strategică şi operaţională

Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 23.1. Clasificarea OECD a zonelor rurale și zonelor urbane – NUTS III Harta 23.2. Delimitarea urban‐rural conform legislaţiei actuale (2013) Harta 23.3. Ierarhizarea UAT după Legea nr. 351/2001 (2013) Harta 23.4. Propuneri ZM Bucureşti. Harta 23.5. Arii metropolitane funcționale și propuneri de arii metropolitane Harta 23.6. Apele teritoriale ale României şi zona de exclusivitate economică Harta 23.7. Zona de frontieră cf. legislaţiei actuale (UATB înscrise în distanţele de 30, respectiv 50 km) Harta 23.8. Zone slab populate – UAT rurale după densitatea populaţiei (2012) Harta 23.9. Zone slab populate – UAT rurale după numărul populaţiei (2012) Harta 23.10. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității Harta 23.11. Spațiul montan definit prin Legea muntelui nr. 347/2004 Harta 23.12. Aria de aplicare a Convenţie‐cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor pe teritoriul României Harta 23.13. Delimitarea zonei montane conform Eurostat (Quattro Design) Harta 23.14. Zona montană conform Convenţiei Carpaţilor, cu includerea Munţiilor Măcinului şi alte adaptări Harta 23.15. Harta zonei costiere a României, conform PATZ Zona costieră a României Harta 23.16. Zone defavorizate active şi stinse (2013) şi zone libere Harta 23.17. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001 Harta 23.18. UAT rurale după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate comunele cu o populaţie de peste 8000, respectiv 10000 locuitori. Harta 23.19. UAT urbane după numărul populaţiei (2012). Sunt evidenţiate oraşele cu o populaţie de sub 5000/10000 locuitori Harta 23.20. Unităţi geografice şi subunităţi operaţionale de relief în România Harta 23.21. Utilizarea terenului pe subunităţi operaţionale de relief – Corine Land Cover (2008) Harta 23.22. Densitatea aşezărilor (Cf. Atlas istorico‐geografic, Academia Română, 1992) Harta 23.23. Numărul populaţiei şi ponderea populaţiei din mediile urban/rural după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.24. Numărul populaţiei din mediul urban după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.25. Numărul populaţiei din mediul rural după subunităţile operaţionale de relief Harta 23.26. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – categorii de localităţi Harta 23.27. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (2008, Dumitru Sandu) – ierarhizarea UAT după punctaj Harta 23.28. Ierarhizarea utilizării terenurilor pe UAT – potenţial teritorial (Quattro Design, 2013) Harta 23.29. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012) Harta 23.30. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT raportată la populaţie (Quattro Design, 2013) Harta 23.31. Numărul total de firme active aferent UAT (2012) Harta 23.32. Profilul economic al UAT monofuncţionale după cifra de afaceri (2012) Harta 23.33. Profilul economic al UAT după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (Quattro Design, 2013) Harta 23.34. Cifra de afaceri a firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012)


37

Harta 23.35. Numărul firmelor active pe subunităţi operaţionale de relief (2012) Harta 23.36. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media monumentelor istorice pe UAT (2013) Harta 23.37. Procentul terenurilor ocupate de păduri din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2011) Harta 23.38. Procentul ariilor naturale protejate din suprafaţa subunităţilor operaţionale de relief (2013)

Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 23.1. Diferențe, pentru România, în aplicarea celor două metodologii Tabelul 23.2. Localităţi din mediile urban şi rural în România (1968‐2012) Tabelul 23.3. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane (Legea nr. 351/2001) Tabelul 23.4. Metode și criterii de delimitare a spațiilor metropolitane Tabelul 23.5. Împărţirea operaţională a teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ I Tabelul 23.6. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ II Tabelul 23.7. Împărţirea teritoriului naţional după categorii relevante pentru programarea finanţărilor‐ III (propunere)

Graficul 23.1. Înfiinţările de noi oraşe şi municipii după 2001 Graficul 23.2. Suprafața ocupată de zonele rurale din România Graficul 23.3. Populația din spațiul rural românesc (2011) Graficul 23.4. Îmbătrânirea populației în spațiul rural tulcean. Sursa: Graficul 23.5. Procent din populația angajată, pe sectoare de activitate Graficul 23.6. Evoluția populației în UAT rurale peste 10000 locuitori Graficul 23.7. Populatia orașului Zimnicea Graficul 23.8. Variația numărului de locuitori, din 1992 până în 2012, pentru cele mai slab populate UAT Graficul 23.9. Evoluția suprafeței agricole în județul Ilfov Graficul 23.10. Numărul autorizațiilor de construcții emise în intervalul 2003‐2012 Graficul 23.11. Densitatea localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.12. Populaţia totală (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori) Graficul 23.13. Numărul localităţilor pe delimitări geografice funcţionale (localităţi/100 kmp) Graficul 23.14. Numărul UAT pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.15. UAT după indicii de vitalitate Graficul 20.16. Numărul de UAT din zonele metropolitane actuale și propuse Graficul 23.17. Numărul de UAT, în funcție de gradul de accesibilitate Graficul 23.18. Numărul de UAT urbane frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.19. Numărul de UAT rurale frontaliere, după tipul graniţei Graficul 23.20. Populaţia totală (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane locuitori) Graficul 23.21. Cifra de afaceri totală pe medii (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.22. Cifra de afaceri pe medii (2012), pe subunităţi operaţionale de relief (milioane locuitori) Graficul 23.23. Cifra de afaceri totală pe sectoare economice (2012) pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.24. Cifra de afaceri pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale (milioane RON) Graficul 23.25. Numărul de entităţi pe sectoare economice (2012), pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.26. Suprafaţa ariilor naturale protejate (2013), pe delimitări geografice funcţionale (kmp) Graficul 23.27. Numărul valorilor de patrimoniu cultural de interes naţional (L 5/2000), pe delimitări geografice funcţionale Graficul 23.28. Numărul real al monumentelor istorice (2013), pe delimitări geografice funcţionale

1.8. Anexe

Anexa 23.1. Tipologii regionale conform ESPON (2011) Anexa 23.2. Categorii utilizate în documentele europene de programare pentru perioada 2013‐2020 Anexa 23.3. Date statistice după delimitări geografice funcţionale

Addendum. Corelarea obiectivelor rezultate din procesul de fundamentare a SDTR cu documentele strategice la nivel european şi cu provocările stabilite în prima redactare a Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României (MDRAP, 2013)

Date post:	06-Feb-2017
Category:	Documents
Upload:	nguyennhu
View:	226 times
Download:	0 times

23. Sinteza_Zone cu specific geografic_ (descarcă studiul)

Documents