221547264-Managementul-Aprovizionarii.doc

8/17/2019 221547264-Managementul-Aprovizionarii.doc

1/38

Tema 1: Managementul aprovizionării: definire, sarcini.

1.1. Importanţa şi locul aprovizionării în activitatea întreprinderii.Activitatea de aprovizionare a unităţilor economice este una din principalele în cadrul ei cu care se

începe procesul de producţie şi asupra căreia se concentrează atenţia întreprinderii şi care necesităalocarea unor resurse financiare considerabile.

Managementul aprovizionării reprezintă activitatea prin care se asigură elementele materiale şitehnice necesare producţiei, în volumul şi structura care să permită realizarea obiectivelor generale ale

întreprinderii, în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât mai mareLa rândul său, Aprovizionarea reprezintă procesul de asigurare a întreprinderii cu resurse necesarela un preţ optim, în volumul necesar şi calitate corespunzătoare, la momentul potrivit şi cu serviciiconvenabile în scopul desfăşurării optime a procesului de producţie.

Etapele procesului de aprovizionare lanţul aprovizionării! sunt următoarele"#. Analiza ofertelor.$. Alegerea furnizorilor.%. Acceptarea ofertelor.&. 'egocierile.(. )ncheierea contractelor*. +rocurare achiziţionare!.

. -rganizarea transportului.. /ecepţia şi stocarea mărfii.0. 1estarea mărfii.#2. Lansarea în producţie alimentarea!.3chematic lanţul de aprovizionare este prezentat în figura #.#.

Figura 1.1.Lanţul de aprovizionare a întreprinderii

)n practica economică se întâlnesc termeni apropiaţi după conţinut cu aprovizionarea, cum ar fi,achiziţionarea cumpărarea! sau alimentarea.

Achiziţionarea, trebuie de menţionat, că are un conţinut mai restrâns, reprezentând doar o etapă a procesului de aprovizionare şi se caracterizează prin identificarea nevoilor, stabilirea mărimii acestora şi amomentelor de satisfacere şi este urmată de negocierea condiţiilor de livrare.

La rândul său alimentarea reprezintă doar faza finală a procesului de aprovizionare, care sedesfăşoară în cadrul întreprinderii şi include deplasarea resurselor materiale din depozite la subdiviziunilede prelucrare sau consum.

+entru a înţelege mai bine activitatea de aprovizionare considerăm important de a arăta elementelesale definitorii. +rintre acestea se evidenţiază următoarele"

1. Preţ optim, care nu numaidecât trebuie să fie cel mai mic, deoarece acesta poate oferi şi ocalitate mai mică. +reţul în procesul de aprovizionare este un factor important, de aceea unitateaeconomică îl poate negocia cu furnizorii, în special la comenzi mari făcute frecvent.

E4istă situaţii când nu trebuie ales furnizorul care oferă cel mai mic preţ, şi anume"• la un preţ mai ridicat se pot oferi servicii post5vânzare mai bune6• la un preţ mai ridicat se pot oferi facilităţi şi o calitate mai bună resurselor achiziţionate6• furnizorul care oferă cel mai mic preţ nu întotdeauna poate fi credibil6• furnizorul care oferă cel mai mic preţ poate să se afle la o distanţă mare de întreprindere, şi

deci transportul devine mai costisitor, eliminând avanta7ul preţului mai scăzut.

#

8urnizori

-ferte9nitatea

economicăAnalizaofertelor

Alegereafurnizorilor

Acceptareaofertelor

'egocieri)ncheierea

contractelor

-rganizareatransportului

/ecepţia şistocarea mărfii

1estarea mărfiiLansarea în producţie

Achiziţionareprocurare!


2/38

• reciprocitatea părţilor în afaceri poate favoriza alţi furnizori, decât acei care oferă preţul celmai mic.

:orbind despre preţul optim trebuie de avut în vedere şi bonificaţiile de aprovizionare oferite defurnizori. Acestea sunt de următoarele patru tipuri" comerciale, cantitative, de numerar şi sezoniere.

Tabelul 1.1.Tipuri de bonificaţii.

Tip de bonificaţie Bonificaţia bazată pe:#. ;omercială +oziţia firmei în canalul de distribuţie"

5 producător 5 comerciant en gros5 comerciant cu amănuntul5 consumator

$. ;antitativă


3/38

• credite comerciale6• servicii post5vânzare6• servicii de reparare, etc.

/olul subsistemului de aprovizionare se manifestă prin evoluţia acţiunii acestuia pe următoarele !aze"

a. faza de pasivitate în care activitatea de aprovizionare este apreciată ca fiind subordonatăsubsistemului de producţie6

. faza de autonomie în care activitatea de aprovizionare îşi elaborează strategii de optimizare la

nivelul subsistemului propriu6c. faza de participare în care subsistemul de aprovizionare participă, prin punere la dispoziţie a

informaţiilor, datelor şi analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale de dezvoltare aîntreprinderii6

". faza de integrare în care subsistemul de aprovizionare participă efectiv la fundamentarea strategieide dezvoltare a întreprinderii.

1.2. Sarcinile managementului aprovizionării Sarcinile managementului aprovizionării pot fi împărţite în următoarele grupe"1. n domeniul planificării aprovizionării, care includ activităţile"

>eterminarea şi stabilirea volumului şi structurii resurselor necesare întreprinderii pentrudesfăşurarea normală a procesului de producţie. Această sarcină se poate îndeplini prin studierea şiculegerea informaţiilor cu privire la necesităţile de consum a unităţii economice în cantităţile şicalitatea corespunzătoare.

8undamentarea programelor de aprovizionare a întreprinderii pe baza programelor de producţie,normelor de consum, structura şi nivelul stocurilor e4istente în cadrul acesteia.

>imensionarea consumurilor specifice de resurse în baza documentaţiei tehnico5economice.)ndeplinind această sarcină întreprinderea îşi asigură un consum raţional de resurse de toate tipurileşi deci cu costuri de producţie mai reduse.

Elaborarea balanţelor de materiale şi energetice în baza programelor de fabricaţie. Evaluarea stocurilor e4istenta la întreprindere şi determinarea loturilor de resurse necesare de

comandat.!. n domeniul conlucrării cu furnizorii, includ activităţile

dentificarea surselor reale şi potenţiale de furnizare a materiilor prime, resurselor materiale,energetice, combustibil, echipament tehnic, semifabricate, etc. necesare procesului de producţie.Aceasta se poate obţine prin emiterea de cereri de ofertă, cercetarea informaţiilor din cataloagecomerciale, de la bursele de mărfuri, publicitate şi alte surse de informare.

Alegerea materiilor prime, semifabricatelor, resurselor materiale şi echipamentelor tehnice necesare procesului de producţie care au cele mai bune caracteristici şi la un preţ convenabil.

Alegerea furnizorilor care oferă cele mai avanta7oase condiţii de livrare, calitate înaltă a resurselor de toate tipurile, transportate, preţ, canale de distribuţie, ş. a.

Elaborarea strategiilor de procurare a resurselor şi echipamentelor necesare întreprinderii. Aceasta serealizează prin studiul furnizorilor de pe piaţa internă şi e4ternă.

1estarea credibilităţii furnizorilor selectaţi în scopul evidenţierii garanţiilor de care se bucură,seriozităţii în afaceri, responsabilităţii în respectarea obligaţiilor asumate şi a solvabilităţii.

'egocierea şi concretizarea relaţiilor cu furnizorii în ceea ce priveşte condiţiile de livrare, relaţiile devânzarea5cumpărare, încheierea contractelor comerciale.

9rmărirea şi controlul îndeplinirii contractelor de aprovizionare pe tipuri de resurse şi pe furnizori. Analiza periodică a stadiului asigurării bazei materiale şi tehnice, a realizării programelor operative

şi a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe total şi distinct pe furnizorii principalila resursele vitale, de importanţă strategică, etc.

". n domeniul livrării# depozitării $i ge%tiunii %tocurilor materiale: Asigurarea condiţiilor normale de recepţie a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, pieselor

de schimb, echipamentului tehnic, combustibil, etc. +entru aceasta întreprinderea trebuie să dispună

%


4/38

de spaţii speciale de recepţie6 să formeze comisii de specialişti pentru recepţia resurselor şi săasigure controlul calităţii a acestor mărfuri.

-rganizarea eficientă a depozitării resurselor recepţionate. Această sarcină se realizează prinefectuarea evidenţei intrărilor de resurse, asigurarea cu spaţii pentru depozite, efectuarea operaţiilor de dezasamblare când este necesar!, aran7area resurselor în depozite sau magazii, etc.

-rganizarea circulaţiei raţionale a resurselor materiale în cadrul unităţii economice secţii, sectoare,ateliere! în baza programului de producţie planificat.

&. 'on%umul de re%ur%e:

Asigurarea controlului evoluţiei stocurilor efective din cadrul întreprinderii. Această sarcină se poaterealiza prin evitarea suprastocărilor sau lipsa resurselor în stocuri.

3upravegherea folosirii materiilor prime, materialelor, pieselor, subansamblelor, utila7ului, energiei,combustibilului conform destinaţiilor de consum. -biectivul în acest caz este de a prevenisupraconsumurile sau risipa de resurse, nerespectarea procesului tehnologic sau folosirea iraţională aresurselor disponibile.

(. Activităţi au)iliare: mplementarea unui sistem informatic şi crearea bazelor de date pentru gestionarea informaţiei

referitor la evidenţa resurselor materiale din cadrul întreprinderii. 3electarea şi anga7area specialiştilor calificaţi în domeniul aprovizionării6 perfecţionarea sau

recalificarea lor conform cerinţelor şi după anumite programe de instruire. ;onlucrarea cu organizaţiile naţionale şi internaţionale în domeniul aprovizionării. )n /epublica


5/38

• tranzit organizat, când intermediarul participă numai la concretizarea relaţiilor de aprovizionare înformule 7uridice" contracte, convenţii etc., celelalte activităţi de plată şi transfer a resurselor!,realizându5se direct producător consumator6

• tranzit achitat, care presupune ca şi plata şi facturilor să se facă prin intermediar6• depozitele intermediarului, care practic înseamnă aprovizionarea prin angrosist şi presupune ca

pentru consumator intermediarul să devină furnizor. )n acest caz toate activităţile" de concretizare 7uridică, de transfer a resurselor şi de plată se fac prin intermediar, de cele mai multe ori relaţia producător5consumator, din punct de vedere formal, nee4istând6

• garantată, atunci când intermediarul preia integral sau parţial procesul de aprovizionare a structuriide resurse necesare unuia sau mai multor consumatori din raza proprie de acţiune, pentru oanumită perioadă de gestiune.

)n mod general schema procesului de aprovizionare indirectă este prezentată în figura #.%.

Figura 1.".Aprovizionarea indirectă

+rincipalele avantaje pe care le oferă forma de aprovizionare indirectă sunt"

creşterea gradului de disponibilitate a resurselor, prin posibilitatea de amplasare a intermediaruluiîn apropierea consumatorului6

preluarea efectuării unor operaţii de pregătire a resurselor în vederea utilizării de cătreintermediar şi care în general necesită tehnologii mai puţin performante, mai ales, în condiţiile unor seriide fabricaţie reduse, şi pe această bază obţinerea unor costuri la nivelul produsului finit = la consumator = mai reduse6

minimizarea stocurilor de producţie prin creşterea gradului de siguranţă a aprovizionărilor, prinreducerea timpurilor economici de stocare sau prin preluarea unor funcţii ale stocului de cătreintermediar!6

prin nivelul cantităţilor cumpărate de la producător de către intermediar se asigură pentru aceastaanumite oportunităţi" creşterea loturilor de fabricaţie şi, deci, reducerea costurilor, reducerea risculuidesfacerii producţiei, posibilitatea folosirii tehnologiilor avansate prin care să se asigure o calitate ridicatăşi randamente superioare etc., şi, deci, producătorul va fi dispus să ofere, la rândul lui, anumite avanta7ecum ar fi reducerile de preţ, priorităţi în aprovizionare, etc. = avanta7e care pot fi transferate şiconsumatorului chiar în condiţiile perceperii comisionului de către intermediar.

dentificarea oportunităţilor fiecărei forme de aprovizionare, directă sau indirectă, trebuie să se bazeze şi pe conţinutul activităţilor care se desfăşoară şi care vor fi diferite de la o formă de aprovizionarela alte, sau chiar în cazul aceleaşi forme, dacă se au în vedere variantele de organizare.

3tabilirea formei de organizare a aprovizionării este specifică pentru fiecare întreprindere, şi poatefi făcută în funcţie de" modul de concretizare a relaţiilor din punct de vedere 7uridic" contract, convenţie, comandă etc.6

modul de transport şi de transfer a resurselor de la producător la consumator6 modul de achitare a contravalorii resurselor.

;aracteristicile formelor de aprovizionare sunt prezentate în tabelul #.$.

(

+roducător +roducător ntermediar ;onsumator


6/38

Tabelul 1.!.'aracteri%ticile formelor de aprovizionare

F*+,A -A/+*02*3A+

*rganizarea4concretizarearelaţiilor de v5nzare4

cumpărare

Livrareare%ur%elor

Achitareare%ur%elor

'heltuieli antrenate *b%ervaţii

DIR!T" >irect consumator5producător >irect >irect ;ostul valorii necesarului deaprovizionat la preţ producător Bcheltuieli de transport5aprovizionare

3e pretează marilor consumatori, fiind eficientă pentru cantităţi de resursemari şi foarte mari vagonabile!, oferind preţuri avanta7oase de achiziţie,rabaturi comerciale sau bonificaţii, cheltuieli mai mici de transport.

APROVIZIOAR!A I"IR!#$%

T+A32T

*+6A32AT

+rin intermediar comercial, care arerol activ în faza precontractuală şicontractuală, facultativ poateinterveni în supravegherea realizării

contractului încheiat.

>irect >irect ;ostul valorii necesarului deaprovizionat la preţ producător Bcheltuieli de transport B comision procentual din valoarea afacerii de

regulă ma4.%C! înlesnite

#ezavanta$e- de suprafaţă6- creşterea cheltuielilor de aprovizionare ale consumatorilor şi prelungirea

ciclului de realizare a proceselor de vânzare5cumpărare.

Avanta7e- scurtează durata de realizare a contactelor producător5consumator la unele produse în special cele de import!65 înlesneşte munca producătorilor şi consumatorilor în legătură cu studiul pieţei, asigurând reducerea efortului acestora de pătrundere pe piaţă65 înlesnirea negocierilor, prin mai buna cunoaştere a caracteristicilor pieţeide furnizare65 impulsionarea realizării contractelor încheiate.

T+A32T A'8TAT

D +rin intermediari comerciali care aurol activ atât în faza precontractuală cât şi în cea postcontractuală, fiind directcointeresaţi în îndeplinireaobligaţiilor de către părţi

>irect +rinintermediaricomerciali

;ostul valorii necesarului deaprovizionat la preţ producător # Bcheltuieli de transport B comision procentual de ma4. ( C! dinvaloarea contractului

-3 -/*2TL3T+,-A+9L9

+rin intermediar comercial +rinintermediarcomercial

+rinintermediarcomercial

;ostul valorii necesarului deaprovizionat la preţ angrosist preţ producător B cotă de adaus comercialdiferenţiat pe categorii de produse şicantitate! B cheltuieli de transport

3e pretează micilor consumatori pentru produse în cantităţi mici, care nu permit aprovizionarea directă de la producător. Avanta$e"

5 creşterea gradului de certitudine în aprovizionarea micilor consumatori6 5 reducerea stocurilor la consumatori şi implicit reducerea imobilizărilor financiare65 reducerea de către producători din sarcini ale clienţilor nesemnificativi, dar reali şi implicit reducerea efortului de desfacere şi promovarea mai rapidă a

produselor noi pe piaţă

6A+A3TATA

+rin intermediar comercial,intermediarul preia integral sau parţial procesul de aprovizionare astructurii de resurse necesare unuiasau mai multor consumatori din raza proprie de acţiune, pentru o anumită perioadă de gestiune.



;ostul valorii necesarul" deaprovizionat la preţ angrosist Bcheltuieli de transport

Avanta$e5 reducerea cheltuielilor de transport pe consumator prin elaborarea rutelor optime de distribuţie6

5 reducerea stocurilor de resurse la consumator prin posibilitateaservirii lor la intervale scurte de timp din depozitele angrosistului, cuimplicaţiile aferente65 reducerea funcţiilor managementului consumatorilor de procesul deaprovizionare şi orientarea acestuia către producţie , şi desfacere65 creşterea vitezei de rotaţie a capitalului circulant.

*


7/38

Tema 2: #rganizarea aprovizionării.2.1. Sisteme "e organizare a compartimentelor "e aprovizionare.

%rganizarea activităţii de aprovizionare reprezintă procesul de formare a structurii compartimentuluispecializat, care oferă posibilitatea personalului să lucreze eficient şi trebuie efectuată reieşind din sarcinile ce stauîn faţa acestui compartiment din cadrul unităţii economice. 3arcinile comparimentului de aprovizionare sunturmătoarele" culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor privind necesarul de aprovizionat, luând în consideraţie preţurile

pe piaţă la materiile prime şi materialele necesare, numărul furnizorilor, condiţiile de procurarea a acestora

etc.6 determinarea pe perioade a necesarului de materii prime şi materiale, echipamente, energie şi combustibil în

baza normelor de consum pentru îndeplinirea programei de producţie6 colaborarea cu celelalte compartimente ale unităţii economice ce sunt antrenate în activitatea de aprovizionare6 căutarea surselor de acoperire a necesităţilor din contul surselor interne6 studierea posibilităţii şi oportunităţii stabilirii relaţiilor de lungă durată cu furnizorii6 pregătirea încheierii contractelor cu furnizorii6 participarea la stabilirea politicii de aprovizionare a unităţii economice6 procurarea, depozitarea şi ducerea evidenţei materiilor prime şi materialelor6 asigurarea transportării resurselor materiale în conformitate cu termenii stabiliţi în contract, reglarea

furnizărilor în conformitate cu desfăşurarea procesului de producţie6 organizarea controlului cantitativ a resurselor materiale livrate unităţii economice, asigurarea depozitării lor

corespunzătoare pregătirii şi eliberării pentru necesităţile de producţie6 urmărirea aprovizionărilor şi efectuarea măsurilor corective, când este necesar.

>erularea normală a procesului de aprovizionare depinde de organizarea în cadrul structurii de conducerea unităţii economice a unui compartiment de specialitate sub formă de departament, servicii, birouri în funcţie devolumul şi profilul de activitate, forma de organizare şi mărimea firmei. E4perienţa practică şi teoria economicăne oferă mai multe sisteme de organizare a aprovizionării în cadrul firmei. ;ele mai răspândite sunt"

3istemul funcţional. ;onform acestui sistem toate activităţile sunt grupate pe următoarele sectoare"a! sectorul de programare. 3e ocupă de întocmirea propriu5zisă a programului de aprovizionare, de stabilirea

graficelor de alimentare a secţiilor, locurilor de muncă cu resurse materiale şi organizează evidenţa aprovizionării.

b! sectorul de materiale. Are ca scop activitatea operativă de aprovizionare propriu5zisă a secţiilor = locurilor de muncă, ţinând cont de graficele date, de sectorul de programare şi se organizează în funcţie de nomenclatorulde materiale.

c! sectorul depozite asigură primirea 5 recepţia loturilor de materiale sosite în firma beneficiară, depozitarea şi păstrarea integrităţii proprietăţilor resurselor în funcţie de natura şi condiţiile specifice de păstrare, evidenţa şisecuritatea lor, pregătirea şi eliberarea în consum sau pe destinaţiile de utilizare a acestora. )ntre toate sectoarelecompartimentului de aprovizionare e4istă relaţii de colaborare. ;onducerea şi controlul, în ansamblu, se asigură lanivelul şefului de compartiment. 3chematic sistemul funcţional de aprovizionare se prezintă în figura $.#.

Fig. !.1. i%temul funcţional de organizare a aprovizionării

$! 3istemul de organizare pe grupe de materiale. )n cadrul acestui sistem se constituie sectoare deaprovizionare5depozitare, fiecare răspunzând de asigurarea structurii materiale pentru care se formează de lafundamentarea necesităţilor, contractarea resurselor şi până la aducerea, gestionarea şi controlul utilizării acestora,

precum şi asigurarea depozitării materialelor.3chematic acest sistem se prezintă în figura $.$.

Fig. !.!. i%temul de organizare a AT, pe grupe de materiale

ef compartiment de aprovizionare

3ectorul de programe

3ectorulmateriale

3ectoruldepozite


8/38

>rept avanta7 al acestui sistem poate fi menţionată simplificarea şi specializarea activităţii lucrătorilor, caurmare a numărului redus de materiale şi implicit de furnizori pe o grupă.

;a dezavanta7 se prezintă faptul că în cazul unui număr mai mare de subdiviziuni consumatoare pot aparecondiţii care să conducă la necorelarea aprovizionării cu producţia, la complicarea procesului de urmărire5controla modului de utilizare a resurselor materiale în consum.

%! 3istemul de organizare în funcţie de de%tinaţia con%um. )n acest caz, se constituie sectoare deaprovizionare5depozitare, în funcţie de beneficiarul materialelor, adică de secţiile consumatoare.

3chematic organizarea compartimentului de aprovizionare conform sistemului de organizare, în funcţie de

destinaţia de consum se prezintă în fig. $.%.

Fig. !.". i%temul de organizare a aprovizionării în funcţie de de%tinaţia de con%umAvanta7ul acestui sistem se prezintă în asigurarea cunoaşterii detaliate la nivelul fiecărei grupe, a

necesităţilor de resurse materiale specifice secţiei pe care o alimentează, creează condiţii pentru un control permanent şi eficient a destinaţiei de consum a materialelor.

>ezavanta7ul constă în aceea, că deseori, nomenclatorul de materiale pentru o secţie este foarte larg şinumărul de furnizori de asemenea este mare, din care cauză creşte gradul de comple4itate în coordonarea,desfăşurarea operativă şi urmărirea eficientă a procesului de aprovizionare la nivelul grupei constituite.

&! 3istemul mi)t de organizare a aprovizionării presupune ca pentru unele resurse materiale, în special pentru materialele au4iliare, să se constituie sectoare speciale de aprovizionare5depozitare conform grupelor

respective de materiale, iar la alte materiale, mai ales la cele de bază, să se organizeze sectoare care să se ocupecu aprovizionarea şi depozitarea pentru fiecare secţie în parte.3chematic organizarea acestui sistem este prezentată în figura $.&.

Fig. !.&. i%temul mi)t de organizare a aprovizionării

3istemul asigură îmbinarea avanta7elor variantelor menţionate şi eliminarea în mare măsură adezavanta7elor care le sunt specifice.

)n literatura de specialitate se prezintă şi alte forme de organizare a compartimentului de aprovizionare practicată la nivelul marilor întreprinderi corporaţii, trusturi etc.!.

9n e4emplu de acest fel este prezentat în figura $.(.

eful compartimentului de aprovizionare

3ectorul deaprovizionare5

depozitare pentru

secţia A


depozitare pentru

secţia F


depozitare pentru

secţia ...

eful compartimentului de aprovizionare


depozitarematerialeau4iliare


depozitare pentrusecţia A


depozitare pentrusecţia F


9/38

Figura !.(. tructura departamentală a compartimentului de aprovizionare în cadrul întreprinderilormari.

8iecare din cele patru departamente din cadrul compartimentului de aprovizionare trebuie să aibă funcţiilesale specifice. >epartamentul de planificare şi control trebuie să se ocupă de previzionarea necesarului demateriale, materii prime, controlează stocurile, întocmeşte diferite dări de seamă despre privind contractele deaprovizionare ş. a. >epartamentul de procurare, la rândul său, trebuie să asigure căutarea surselor de acoperire anecesităţilor unităţii economice cu resurse, contactează şi aleg cei mai convenabili furnizori etc. >epartamentulrecepţie primeşte şi depozitează materialele intrate la întreprindere, duce evidenţa lor şi le pregăteşte pentruconsumul intern, etc. >epartamentul de transport trebuie să organizeze şi să asigure transportarea resurselor launitatea economică şi în cadrul ei ş. a. 8iecare din aceste subdiviziuni mai poate avea şi alte funcţii în dependenţăde specializarea întreprinderii.

3tabilirea locului compartimentului de aprovizionare în cadrul structurii organizatorice trebuie să se facăîn funcţie de natura activităţii productive a întreprinderii, şi anume"

când costul resurselor materiale are o pondere ridicată în costul producţiei finite, iar unitateaeconomică este mare, compartimentul de aprovizionare se organizează distinct şi se plasează în subordineaconducătorului organizaţiei6

când aprovizionarea este relativ simplă, constantă şi preţurile stabile, iar întreprinderea este dedimensiune mi7locie, compartimentul de profil se poate plasa în subordinea directorului producţie6

când aprovizionarea este relativ simplă, iar resursele materiale se revând după o prelucrare redusăşi fără costuri mari, compartimentul specializat se poate plasa în cadrul secţiei de vânzări.

2.2. Personalul speci!ic &i sistemul "e relaţii a compartimentului "e aprovizionare.

>upă alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi şi funcţii a atribuţiilor şiresponsabilităţilor specifice astfel încât să se realizeze încărcarea raţională a fiecărui post. 3e urmăreşte cavolumul de muncă, gradul de comple4itate a acesteia, să asigure, în condiţii de intensitate normală, folosirea

'onducătorul compartimentului deaprovizionare

-epartament/lanificare4control

-epartament/rocurare

-epartament+ecepţie

-epartamentTran%port

+rogrameaprovizionare

+rognoze strategii

Evidenţe, situaţiistatistice

/apoarte

3tudiul pieţei 5alegere furnizori

'egociere,convenţii,contracte

Aprovizionareoperativă

>epozitare

+rimire 5recepţie

Gospodărirecontainere


10/38

integrală a timpului de lucru al fiecăruia dintre anga7aţi. Structura de personal specifică compartimentului deaprovizionare poate cuprinde, în funcţie de sistemul de organizare ales, următoarele poziţii"

5 şeful de compartiment şef birou, şef serviciu, şef5director departament, vicepreşedinte5preşedinteaprovizionare, etc.! are rolul de a coordona întreaga activitate a subdiviziunii în concordanţă cu obiectivulmanagementului aprovizionării, asigurând în acelaşi timp, antrenarea corespunzătoare a personalului dinsubordine, în conte4tul politicii de motivare promovată pe ansamblul firmei. Acesta, trebuie să dispună decapacitate organizatorică, analitică şi sintetică de profunzime, fle4ibilitate şi adaptabilitate con7uncturală,cunoştinţele şi aptitudinile necesare unui manager de nivel mediu şiHsau de vârf, dublate de o bună cunoaştere a

politicii comerciale, a legislaţiei în domeniu, precum şi a tendinţelor înregistrate pe piaţa din amonte.

5 agenţii de aprovizionare (acizitori! procurişti" au, în principal, rolul de a asigura transferul resurselor materiale de la furnizori, cu atribuţiile şi responsabilităţile ce decurg din realizarea acestuia. 3e regăsesc la nivelulgrupelor de aprovizionare operativă, a nucleelor de aprovizionare5depozitare, a departamentelor de procurare,limitele atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor acestora variind, de asemenea, în funcţie de sistemul deorganizare adoptat de firmă, în vederea realizării funcţiei operative, efective a aprovizionării. 1endinţele actualesunt de încadrare a agenţilor de aprovizionare în categoria factorilor generatori de profit, în acest sens fiind denecontestat rolul pe care aceştia pot să5l aibă în depistarea celor mai rentabile surse de furnizare şi cumpărarearesurselor materiale în cele mai avanta7oase condiţii, cu implicaţii directe asupra reducerii costurilor procesului deaprovizionare. +e plan mondial se înregistrează o tendinţă de creştere a stabilităţii în meseria de achizitor, situatăîn limitele a #(5$2 de ani de activitate, precum şi conştientizarea importanţei acestei profesii, manifestată princonstituirea în asociaţii profesionale pe bază de statut.

5 analiştii de aprovizionare au rolul principal de a asigura realizarea funcţiei previzionale şi de control5evaluare a managementului aprovizionării, scop în care au atribuţii, competenţe şi responsabilităţi precizate pentrurealizarea activităţilor specifice legate de acestea. 3e pot regăsi la nivelul grupei sau departamentului de

planificare5contractare, în special în cadrul firmelor mari, la care se manifestă de7a faza de integrare aaprovizionării şi la care comple4itatea activităţii implică în mod necesar crearea posturilor de analişti.

5 e#perţii şi dispecerii $n transporturi apar la nivelul compartimentului de aprovizionare numai în cadrulfirmelor mari şi foarte mari, cu subunităţi de consum numeroase şi dispersate în teritoriu vezi organizareadepartamentală!, având rolul de a asigura alimentarea în timp util şi în condiţii de eficienţă a acestora6 practicaceştia au ca principale atribuţii asigurarea mişcării materialelor în afara şi în interiorul unităţii, asigurareanecesarului de mi7loace de transport, a condiţiilor de realizare operativă a operaţiunilor de încărcare, descărcare,manipulare a resurselor materiale, precum şi stabilirea celor mai adecvate modalităţi de realizare a acţiunilor menţionate anterior.

)n ceea ce priveşte relaţiile compartimentului de aprovizionare cu celelalte compartimente din cadrulfirmei şi cu unităţi din afara acesteia, ele sunt deosebit de comple4e, vizând practic toate domeniile de acţiuneinterne sau e4terne! cu implicaţii posibile asupra realizării în condiţii de eficienţă sporită a procesului deaprovizionare.

3intetic, principalele relaţii sunt redate în schema $.#. Aceste relaţii sunt cu preponderenţă relaţii decolaborare, având sens de circulaţie pe orizontală.

Sc'ema 2.1. ( Sistemul "e relaţii ale compartimentului "e aprovizionare)*+A,-- -/*)* C0;ompartimentul de planificaredezvoltare şi programare a producţiei;ompartimentul de desfacere

;ompartimentul de investiţii;ompartimentul de asigurare a calităţii;ompartimentul financiar5contabile;ompartimentul de transport3ecţiile consumatoare;entrul de calcul

C%MPA)/-M*/ AP)%V--%A)*

)*+A,-- */*)* C08urnizorii interni sau e4terni9nităţile specializate de cercetare a pieţeide furnizare

9nităţile specializate în importurile deresurseFursele de mărfuri9nităţile organizatoare de târguri şie4poziţii9nităţile de transportnstituţiile financiar5bancare9nităţi specializate în recuperare şicomercializare resurse refolosibile

#2


11/38

$ema 3. Plani&icarea aprovizionării.

+rocesul de planificare a activităţii de aprovizionare a unităţii economice constă din următoarele etape"1. Plani!icarea programei "e pro"ucţie luând în consideraţie capacitatea de producţie şi volumul

comenzilor precedente de resurse materiale şi materii prime. Această etapă reprezintă o activitate comple4ă,deoarece cuprinde elaborarea programei de producţie calendaristic, pe subdiviziuni ale întreprinderii şi în cadrulacestora.

+lanificarea calendaristică a producţiei presupune defalcarea sarcinilor din programa de producţie anulă a

întreprinderii pe luni în concordanţă cu capacitatea de producţie a subunităţii conducătoare şi termenele de livrarea resurselor. Această desfăşurarea se concretizează sub forma unui program coordonator. >efalcarea sarcinilor pesubunităţi se efectuează în raport cu capacităţile de producţie ale acestora şi relaţiile tehnologice dintre ele.

$ . Calcularea necesarului "e resurse materiale pentru perioada planificată bazată pe programa de producţie. Aceasta se pot determina după formula"

%rm %c &'( p = ⋅ , unde %rm p 5 necesarul de resurse materiale în perioada planificată, %c 5 norma de consum,&' 5 volumul producţiei marfă.3. Căutarea surselor "e acoperire a necesităţilor "e aprovizionat alegerea furnizorilor, ce se poate face în

funcţie de nivelul preţurilor la resursele corespunzătoare, condiţiile oferite de aceştia şi alţi factori.4. nc'eierea contractelor cu !urnizorii pentru livrarea resurselor materiale, luându5se în consideraţie, aşa

factori"formele de achiziţionare a resurselor materiale şi materiilor prime necesare6transportarea partidelor achiziţionate6cantitatea şi calitatea resurselor materiale şi a materiilor prime livrate6

periodicitatea livrărilor6siguranţa în afaceri6

penalităţi în caz de neîndeplinire a condiţiilor contractului.5. 6urnizarea resurselor materiale.

1. Nomenclatorul de materiale+entru asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării în condiţii normale a activităţii se porneşte în mod

logic de la identificarea structurii şi volumului necesităţilor, în general, structura acestor necesităţi fiind foartee4tinsă, iar evidenţa, urmărirea şi controlul acesteia implicând un volum e4traordinar de mare de informaţii şi demuncă pentru prelucrarea operativă a acestor informaţii, este mai mult decât necesar ca toate acestea să ă prinutilizarea sistemelor computerizate.

)n acest sens, un rol important revine nomenclatorului de materiale, care reprezintă de fapt, o listăcentralizatoare a tuturor resurselor materiale, ordonate după diferite criterii şi individualizate prin toţi parametriifizico5chimici, dimensionali şi de calitate, precum şi sursele de furnizare, condiţiile de livrare şi preţurile deofertare cute ale acestora.

La elaborarea nomenclatorului de materiale participă sau sunt antrenate aproape toate compartimentelefirmei, pentru identificarea reală a tuturor necesităţilor de resurse materiale, definindu5se în detaliu fiecare articol,în baza informaţiilor disponibile. +urtătorii de informaţii care stau la baza întocmirii nomenclatorului sunt, în

principal, următorii" reţetele de fabricaţie6 documentaţiile de e4ecuţie6 specificaţiile de materiale întocmite de compartimentele tehnice6 necesarele de materiale emise de compartimentele funcţionale şi de e4ecuţie6 fişele de depozit6 cataloagele de 31A35uri6 ofertele, prospectele, pliantele furnizorilor, etc.

+e aceste baze, pentru o informare completă asupra fiecărui material, se pot întocmi fişe de material caresă cuprindă" denumirea, calitatea, dimensiunile, 31A35ul, furnizorii acceptaţi şi cei potenţiali, condiţiile de livrare

##


12/38

solicitate, lotul optim de livrare, consumul programat nivelul stocului curent şi de siguranţă , produsele la care seutilizează, materialele înlocuitoare, etc.

>atele din nomenclator asigură, de fapt, vehicularea informaţiilor şi asigurarea comunicării într5un limba7comun atât între utilizatorii interni, din cadrul firmei, cât şi între beneficiar şi furnizori.

+entru prelucrarea automată a datelor structura materialelor cuprinse în nomenclator trebuie codificată, prin clasificarea şi gruparea resurselor în subdiviziuni distincte grupă, subgrupă, familie, clasă, tip, sortiment,dimensiune, marcă!. +rincipalul criteriu de clasificare îl constituie natura resurselor, din acest punct de vedere,

putându5se evidenţia grupele mari de" metale feroase, neferoase, materiale de construcţii, materiale şi se din lemn,

produse petroliere6 componente electronice şi electrotehnice, etc.3intetizând cele arătate anterior, elaborarea nomenclatorului de materiale presupune două etape"#. pregătirea acţiunii, respectiv strângerea, culegerea datelor din purtătorii de informaţii şi stabilirea formei

de realizare a nomenclatorului6$. elaborarea propriu5zisă, prin parcurgerea următorilor paşi"

a! întocmirea listei centralizatoare a resurselor6 b! structurarea şi aran7area articolelor pe subdiviziuni, stabilindu5se poziţia reală a fiecăruia. +ractic

aceasta se realizează prin mai multe iteraţii succesive de grupare şi regrupare şi prezintă o mare importanţă,operaţiunea fiind într5un raport de condiţionare reciprocă cu sistemul de codificare ales6

c! codificarea inde4area articolelor! 5 reprezintă operaţiunea de atribuire a simbolurilor pentrusubstituirea denumirii materialelor articolelor! printr5un anumit sistem de inde4are. +rin codificare se asigură"

denumirea prescurtată a articolelor din nomenclator, creşterea operativităţii în vehicularea informaţiilor şi prelucrarea automată a datelor. ;a sisteme de inde4are, cele mai utilizate la ora actuală în ţara noastră sunt celalfanumeric şi cel numeric, in diferitele sale variante zecimal, centizecimal, milenar şi combinat!.

d! nominalizarea furnizorilor cunoscuţi şi a preţurilor de ofertă pentru fiecare articol.>e menţionat, că în cazul în care se doreşte o cunoaştere mai aprofundata a furnizorilor şi condiţiilor

specifice de satisfacere a unor comenzi, în afara celor două informaţii furnizor5preţ! se pot include şi condiţiile de plată, de livrare, datele de identificare a furnizorilor, etc., sau se poate face trimiterea ia fişierul furnizorilor,alcătuit din fişa informativă completă a fiecărui furnizor.

+entru ca nomenclatorul de materiale să aibă utilitate practică, trebuie să îndeplinească următoarelecerinţe"

5 să fie relativ complet, adică să cuprindă toate articolele necesare firmei, pe subsisteme componente şi pe

toată perioada de gestiune65 să prevadă poziţii de rezervă pentru eventualitatea apariţiei de noi articole necesare65 sa cuprindă fiecare articol distinct, la o singură poziţie, cu un singur cod65 să fie completat cu noile informaţii care impun acţiunea.

2.Elaborarea programului de aprovizionare)n activitatea de elaborare a planului de aprovizionare se evidenţiază două etape"#! etapa de pregătire a întocmirii programului de aprovizionare6$! etapa de elaborare propriu5zisă a planului6)n cadrul primei etape se culeg şi se prelucrează toate datele necesare pentru întocmirea planului, se

precizează nomenclatura de materiale şi se definitivează normele de consum de materii prime şi materiale pentrutoate produsele prevăzute în plan. +entru fiecare categorie de resursă materială urmează a se determina norma deconsum.

3orma de con%um reprezintă cantitatea ma4imă dintr5un anumit material prevăzută pentru consum înscopul obţinerii unei unităţi de produs sau e4ecutării unei unităţi de lucrări, în anumite condiţii tehnico5organizatorice specifice unităţii economice.

'orma de consum de aprovizionare se formează din % elemente" consumul net sau util ;u!, care reprezintă cantitatea de materiale ce poate fi regăsită în

produsul finit sau a participat efectiv la realizarea lui6 pierderile tehnologice +t! sunt partea de materială ce se pierde în mod firesc ca urmare a

desfăşurării procesului tehnologic6

pierderile netehnologice +nt! sunt cele provocate de cauze tehnico5organizatorice Deci) c7 Cu8Pt8Pnt !

)n normarea consumurilor de materiale se determină următorii indicatori"

#$


13/38

a! coeficientul de utilizare a materialelor Iu! caracterizează proporţia în care materialul consumat se

regăseşte în produsul finit. %c

Cu *u =

b! coeficientul de consum de materiale Ic! indică cu cât se consumă mai mult material faţă de consumul

util al produsului.Cu

%c *c =

c! coeficientul de croire a materialului Icr! arată măsura în care cantitatea din materialul croit se regăseşteîn produs şi se determină luând în consideraţie suprafaţa utilizată efectiv 3n! şi suprafaţa materialului de croit

3m!, în cazul materialului cu grosime uniformă sau volumele respective, în cazul unor grosimi diferite alematerialului"

&m

&u

Sm

Sn *cr == în care6

:u 5 volumul materialului util.:m 5 volumul materialului de croit.

+entru determinarea mărimii normelor de consum de materiale se pot folosi o serie de metode, dintrecare cele mai utilizate sunt"

#.


14/38

/rogramul de aprovizionare a unităţii economice reprezintă totalitatea cererilor de resurse materiale aleîntreprinderii pe o anumită perioadă, pe categorii de resurse materii prime, diferite materiale, piese de schimb,echipamente tehnice etc.!, nivelul acestora şi sursele de acoperire.

/eieşind din cele e4puse mai sus programul de aprovizionare al unei întreprinderi trebuie să aibăurmătoarele obiective"

• aprovizionarea la timp, în cantităţile şi calitatea necesară a întreprinderii cu resurse6• îmbunătăţirea folosirii resurselor" sporirea productivităţii muncii, reducerea duratei ciclului de

producţie, asigurarea ritmicităţii procesului de producţie, utilizarea completă şi comple4ă a materiilor prime şi

materialelor, micşorarea duratei de circulaţie a mi7loacelor circulante, sporirea eficienţei investiţiilor şi a altor indicatori6

• analiza nivelului tehnico5organizatoric al producţiei şi calităţii produselor fabricate de cătreconcurenţii furnizorilor întreprinderii şi pregătirea propunerilor pentru sporirea nivelului concurenţial al

produselor, sau schimbarea furnizorilor pentru anumite tipuri de resurse.+entru a realizarea aceste scopuri în cadrul unităţii economice permanent se efectuează următoarele

activităţi" elaborarea normativelor de rezerve ale materiilor prime şi resurselor materiale folosite în procesul de

producţie6 planificarea necesarului de materii prime, materiale, energie, combustibil şi alte resurse6 planificarea necesarului de materii prime şi resurse materiale şi coordonarea cu planurile de producţie

şi normativele specifice de consum6 elaborarea măsurilor tehnico5organizatorice pentru micşorarea normelor şi normativelor de consum a

resurselor6 căutarea canalelor şi formelor de aprovizionare tehnico5materială a producţiei6 încheierea contractelor de furnizare6 supravegherea îndeplinirii contractelor de furnizare6 elaborarea bilanţului de necesităţi şi consum a materialelor6 planificarea aprovizionării tehnico5materiale6 organizarea transportării, recepţiei, depozitării şi pregătirea resurselor pentru procesul de producţie6 organizarea aprovizionării cu resurse a locurilor de muncă din cadrul secţiilor întreprinderii6 evidenţa şi controlul consumului resurselor în cadrul unităţii economice6 analiza eficienţei folosirii resurselor la întreprindere6 stimularea îmbunătăţirii folosirii resurselor de către personalul unităţii economice6 cercetări de marJeting pe fiecare tip de resurse6

'ecesitatea elaborării programului de aprovizionare a unităţilor economice constă în aceea, că anume în else concentrează politica globală în asigurarea bazei materiale şi cu echipamente tehnice necesare uneiîntreprinderi pentru o anumită perioadă de timp an, trimestru, semestru!. Acest program reprezintă bazaorientativă pentru delimitarea cadrului în care conducerea unităţii economice îşi organizează întreaga activitate deaprovizionare.

)n definirea conţinutului programului de aprovizionare a întreprinderii se au în vedere atât obiectivele

strategice specifice acestui domeniu de activitate, cât şi modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea lor.+rogramul de aprovizionare se elaborează în conformitate cu"• programul de producţie al întreprinderii6• normativele rezervelor de resurse materiale6• normele de consum a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, combustibilului, energiei,

etc.6• planul construcţiilor capitale, reconstrucţiilor, pregătirii producerii noilor produse, lucrărilor de

reparaţie şi e4ploatarea utila7ului, clădirilor, obiectelor de menire social5culturală, etc.6• stocurile de resurse materiale la începutul şi sfârşitul perioadei planificate6• întărirea legăturilor cu furnizorii e4istenţi şi stabilirea relaţiilor cu furnizorii potenţiali6• preţurile la toate resursele tehnico5materiale.+rogramul de aprovizionare cuprinde două părţi"#. necesarul de resurse6

#&


15/38

$. sursele de acoperire a necesarului de resurse. %ecesarul de resurse este determinat de cheltuielile legate de" producţia de bază, inclusiv producerea semifabricatelor6 necesităţile de introducere a utila7ului nou, modernizarea sau repararea utila7ului e4istent6 reconstrucţia secţiilor, sectoarelor de lucru din cadrul întreprinderii6 construcţiile capitale6 lucrările de menire social5culturală6 crearea stocurilor.

'ecesarul de resurse al unei întreprinderi include următoarele elemente"a! necesarul pentru realizarea planului şi a programelor de producţie, desfăşurarea activităţii de

ansamblu a unităţii economice6 b! stocul de resurse materiale la sfârşitul perioadei de gestiune6c! necesar total de resurse materiale pentru realizarea planului de producţie specifică a întreprinderii, a

activităţii generale a acesteia K a! B b! .Sursele de acoperire a necesarului de resurse a unei unităţi economice cuprinde"a! surse interne proprii! ale întreprinderii"• stocul preliminat de resurse materiale pentru începutul perioadei de gestiune6• alte resurse interne6

b! surse din afara unităţii economice"• necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piaţa internă şi e4ternă de materii prime şi

produse.;onţinutul şi structura planului de aprovizionare materială a unităţii economice se prezintă în tabelul %.#.

Tabelul ".1'onţinutul $i %tructura planului de aprovizionare

'ecesităţile de resurse materiale pentru consum3ursele pentru acoperirea necesităţilor de consum

pe surse de provenienţă! 5 resurse

#. 'ecesar pentru realizarea planului şi programelor de producţie, desfăşurarea activităţii de ansamblu aîntreprinderii = p

#. 3urse interne proprii! ale întreprinderii"a! 3tocul preliminar de resurse materiale pentruînceputul perioadei de gestiune = Si , b! Alte resurse = )i .

$. 'ecesar pentru formarea stocului de resursemateriale la sfârşitul perioadei de gestiune = S!

$. 3urse din afara întreprinderiia! 'ecesar de aprovizionat cu resurse materiale de

pe piaţa internă şi internaţională de materii primeşi produse = a

%. 'ecesar total de resurse materiale pentrurealizarea planului de producţie specifică alîntreprinderii rdlBrd$!, a activităţii generale aacesteia 5 'tp

1-1AL 'E;E31MN de resurse materiale şienergetice pentru desfăşurarea activităţii deansamblu a întreprinderii

1-1AL /E39/3E materiale şi energetice deacoperire a necesităţilor de consum aleîntreprinderii

tp 7 Si 8 )i 8 a 9 p 8 S! 7 Si 8 )i 8 aO 3a ; 3p


16/38

1. ,etoda de calcul direct# care presupune determinarea necesarului propriu5zis, cu a7utorul următoareirelaţii"

∑=

⋅=n

i

i %cQi %a

#

, în care"

%a 5 necesarul dintr5un anumit timp de materiale6Qi 5 cantitatea de produse programată din produsul de tip ?i+6 %ci 5 norma de consum specific de aprovizionare la materialul ce se consumă dintr5un produs de tip ,i+!i.///n 5 reprezintă tipuri de produse ce folosesc materialul respectiv.

Această metodă duce la determinarea mărimii reale pentru indicatorul calculat.! ,etoda calculului prin analogie 4 se utilizează atunci când nu se cunosc normele de consum de

materiale la produsele respective, din acest motiv utilizându5se normele de consum specific de la alte produseasemănătoare, analoge conform următoarei relaţii.

* %caQ %a ⋅⋅= # în care"Q 5 reprezintă volumul de producţie programat dintr5un anumit tip de produs

* 5 coeficientul de corecţie ce reflectă deosebirile e4istente între cele două tipuri de produse %ca 5 norma de consum de aprovizionare pentru materialul respectiv la produsul analog.Această metodă conduce la determinarea unor necesităţi de materiale mai mari sau mai mici decât cele

reale. >in această cauză metoda respectivă se aplică foarte rar." ,etoda de calcul pe baza %ortimentului tip. Este utilizată în cazurile în care în programul de producţie

este prevăzut un număr mare de sortiment din acelaşi produs. Este folosită aceasta metodă în unităţile din industriate4tilă, a confecţiilor, din industria alimentară, care înregistrează variaţii mari de structură a producţie pentrufiecare produs, ca urmare a influenţelor determinate de modă de anotimp, comenzi neprevăzute. 3e determină maiîntâi sortimentul tip, adică acel sortiment, a cărui normă de consum este cea mai apropiată de norma de consummedie ponderată, calculat pentru întreaga gamă de sortimente. 'ecesarul propriu5zis de material se determinăastfel"

∑=

⋅=n

i

%cst Qi %a#

) în care"

Qi 5 reprezintă volumul de producţie din sortimentul de tipul i i.///n, sortimente!6 %cst 5 norma de consum la sortimentul tip.

& ,etoda coeficienţilor dinamici. Are un pronunţat caracter statistic şi presupune e4trapolarea datelor privind consumul de materiale din perioada de bază şi pentru anul următor, folosind relaţia"

#22

#22 pr * Cr %a −

⋅⋅= , în care"

Cr 5 consumul total efectiv de materiale înregistrat în perioada de bază * 5 coeficientul care e4primă modificarea volumului de producţie în perioada următoare Qpl ! faţă de cea

de bază Qro!

;oeficientul I se calculează cu a7utorul relaţiei"Qro

Qpl * = , unde"

pr 5 procentul estimat de reducerea consumului de materiale pe fiecare tip de produs ca urmare a măsurilor tehnice, tehnologice şi organizatorice prevăzute pentru aplicare în perioada următoare.

Această metodă poate fi utilizată numai cu condiţia respectării următoarelor cerinţe"#. menţinerea în perioada următoare a unei structuri constante a producţiei în raport cu cea fabricată în

anul de bază.$. creşterea în ritm şi proporţii relativ egale a fiecărui tip de produs din nomenclatorul de fabricaţie a

unităţii economice.%. determinarea procentului reducerii în etapa următoare a consumului pentru fiecare material şi produs pe

baza analizei dinamicii consumurilor efective înregistrate pe anii anteriori, a influenţei generate de noile condiţiide producţie prevăzute pentru asigurare în perioada respectivă.

>rept instrument de fundamentare a utilizării resurselor materiale de control şi urmărire a gospodăririiraţionale a materiilor prime şi materialelor constituie Pbilanţurile materialeP. Ele cuprind cantităţile de materii

prime şi materiale care se prevăd a fi introduse în procesele de producţii, pe cele care se regăsesc în produselefinite, precum şi cantităţile, pe structură, a resurselor materiale refolosibile şi a eventualelor pierderi.

#*


17/38

$ema '( )trate*ii de aprovizionare.1. Strategia de aprovizionare: defnire, clasifcare, actori de in!uen"#.

+entru ca procesul de aprovizionare în cadrul unei unităţi economice să fie eficient şi fără întreruperitrebuie elaborate strategii în acest domeniu. +rin strategie de aprovizionare a întreprinderii se înţelege ansamblulde acţiuni active pe piaţa furnizorilor şi de creştere a eficienţei acesteia în desfăşurarea procesului de producţie şirealizarea obiectivelor întreprinderii.

)n literatura de specialitate strategiile în aprovizionare se clasifică după mai multe criterii. +rintre acestea

se evidenţiază următoarele"#. )n dependenţă de factorul timp e4istă strategii de aprovizionare pe termen"- scurt, când întreprinderea are în vedere aprecierea necesităţilor de consum curente6- mediu = întreprinderea urmăreşte scopul de a creşte profitabilitatea sa prin crearea unor avanta7e în acest

domeniu, desfăşurarea unor acţiuni în conlucrarea cu furnizorii6- lung, unitatea economică întreprinde acţiuni mai eficiente pe piaţa furnizorilor, îmbunătăţirea gestiunii

stocurilor, reînnoirea normelor specifice de consum a resurselor materiale, etc.$. )n dependenţă de obiect se evidenţiază"

- strategii în domeniul preţurilor, prin care se urmăreşte reducerea preţurilor de achiziţie la resurselemateriale, beneficierea de rabaturi comerciale, etc.6

- strategii pe surse de aprovizionare6

- strategii în scopul obţinerii de oportunităţi avanta7e, înlesniri! pe piaţă ş.a.%. )n dependenţă de domeniul de aplicare se deosebesc următoarele tipuri de strategii de aprovizionare"- defensive faţă de furnizorii apreciaţi ca puternici!6- de echilibru faţă de furnizorii apreciaţi ca egali!6- de penetrare faţă de furnizorii apreciaţi ca slabi!.

Tabelul &.1.Factori de influenţă în elaborarea %trategiei de aprovizionare

Factor de influenţă în elaborarea %trategiei deaprovizionare

+aport de condiţionare factor4po%ibilităţi de acţiune%trategice

-ferta de resurse disponibile pe piaţa de aprovizionare. 'umărul de furnizori.

>irect proporţional.-bservaţie" ;u cât oferta de resurse şi numărul defurnizori sunt mai mari, cu atât mai multe sunt posibilităţile de acţiune pe piaţă ale utilizatorului.

;oncurenţa între furnizori. >irect proporţional.-bservaţie" e4istă posibilitatea apariţiei ?înţelegerii@între furnizori, asimiabile concurenţei neloiale, carereduce considerabil paleta instrumentară a utilizatorului.

;osturile relaţiilor de piaţă"#. ;osturile de informare, de intrare şi de menţinere pe piaţă ale utilizatorului.$. ;osturile de transfer de la un furnizor la altul.

nvers proporţional.-bservaţie" 9tilizatorul are o arie mai e4tinsă de acţiunecu cât efortul său privind relaţiile de piaţă va fi mai mic.

%. ;osturile de ieşire ale furnizorilor pe piaţa dinamonte.

>irect proporţional.-bservaţie" Aria de acţiune a utilizatorului este cu atâtmai mare cu cât efortul furnizorului este mai mare.

;apacitatea financiară"5 proprie >irect proporţional.-bservaţie" -portunităţile utilizatorului sunt cu atât maimari cu cât capacitatea financiară proprie este mai mare.

5 a furnizorilor nvers proporţional.-bservaţie" ;u cât furnizorul este mai puternic din punctde vedere financiar cu atât posibilităţile strategice aleutilizatorului sunt mai limitate, dar scade riscul pierderiifurnizorului.

3pecificul activităţii.Feneficiarii propriilor produse.+oziţia utilizatorului pe piaţa de desfacere.

>irect proporţional.-bservaţie" +osibilităţile de acţiune pe piaţa din amontesunt cu atât mai eficiente cu cât activitatea proprie şi ariautilizatorilor sunt mai diversificate şi poziţia pe piaţă dedesfacere este mai consolidată.

#


18/38

-rice unitate economică prin elaborarea strategiilor de aprovizionare urmăreşte anumite obiective printrecare principalele sunt"

stabilirea pe structură a necesităţilor reale de resurse materiale, materii prime, energie, combustibil,echipamente, etc. pentru consum cererile reale de consum!6

aprovizionarea cu cele necesare de la cei mai avanta7oşi, economici şi credibili furnizori6 aprovizionarea resurselor materiale şi echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine

caracteristicilor cererilor pentru consum6 formarea unor stocuri minim necesare, care să asigure acoperirea ritmică, completă şi comple4ă a

cererilor pentru consum în condiţiile antrenării unor costuri minime de achiziţionare, transportare şi depozitare aresurselor materiale6

menţinerea ritmului aprovizionărilor programate, a dinamicii stocurilor efective în limitele ma4imeşi minime estimate, a consumurilor în limitele normate6

conservarea raţională a resurselor materiale, materiilor prime, combustibilului aprovizionate petimpul depozitării5stocării6

prevenirea lipsei de resurse materiale în stoc, a suprastocării, a formării de stocuri cu mişcare lentă şifără mişcare.

2. $rincipii de elaborare a strategiilor de aprovizionare.

>e la bun început, trebuie de avut în vedere că nu e4istă un model unic pentru elaborarea strategiilor deaprovizionare, deoarece sunt diversităţi în situaţii în cadrul întreprinderilor din economia unei ţări, de resurselefolosite de către acestea ş.a. ;u toate acestea în elaborarea strategiilor de aprovizionare a unei unităţi economicetrebuie luate în considerare următoarele principii"

#. Lupta dintre producător şi consumator pe piaţa produselor sau serviciilor prestate, care sunt influenţatede un şir de factori interdependenţi din cadrul acestei pieţe. /ezultatul acestei lupte depinde atât de situaţiae4istentă a raporturilor de putere dintre aceşti subiecţi, cât şi de modul cum fiecare poate să valorifice avanta7eleconcurenţiale ce le deţin.

$. Elaborarea strategiilor specifice pe grupe de resurse şi segmente de piaţă, atunci când raporturile de putere dintre furnizor şi consumator nu sunt între cele două întreprinderi, ci sunt specifice pentru o anumităresursă şi pe o anumită piaţă. 1otodată acest studiu trebuie să se bazeze pe principiul cost5efect şi deci nu toate

resursele 7ustifică aceleaşi eforturi de analiză.%. Elaborarea strategiilor pe principiul Qpas cu pas@, care presupune ca în fundamentarea strategiei să sestabilească obiective şi căi de acţiune adaptabile la noile condiţii reale care apar pe piaţa de furnizare.

&. Elaborarea unor strategii pe piaţa furnizorilor, care se concentrează în planurile de acţiune. Aceste acţiunitrebuie să se bazeze pe o apreciere a evoluţiei mediului, pe o apreciere a posibilităţilor întreprinderii faţă decerinţele mediului, pe identificarea unor căi de acţiune specifice, pe controlul permanent al realizării scopurilor, pedezvoltarea unor acţiuni de coordonare a diferitor activităţi, etc.

(. 3egmentarea pieţei furnizorilor pe Qgrupe strategice@, care presupun avanta7e şi căi de acţiune a unor furnizori asemănători. - astfel de grupare permite identificarea mai uşoară a ameninţărilor şi oportunităţilor din

partea furnizorilor.*. dentificarea lanţurilor creatoare de preţ, a canalelor de distribuţie, care analizează posibilităţile de

apariţie pe canalele de distribuţie a unor intermediari, ce în consecinţă duce la sporirea preţurilor la resurselemateriale necesare întreprinderii. dentificarea acestor lanţuri permite o apreciere corectă asupra posibilităţilor reale de preţ ce e4istă prin eliminarea unor intermediari pe piaţa furnizorilor.

. 8olosirea activităţilor de marJeting al aprovizionării, ce presupune unele acţiuni a întreprinderii de pe poziţia de consumator. /ezultatul acestor acţiuni vor fi obţinerea unor condiţii favorabile sau evitarea celor maineeficiente soluţii de asigurare materială.

. )n procesul elaborării strategiilor de aprovizionare se va acorda atenţie costului de producţie şi calităţiiresurselor furnizate. La rândul său calitatea pentru furnizori constituie o condiţie a desfăşurării eficiente a actuluide vânzare, pe când costul de producţie este o condiţie esenţială a unor activităţi profitabile. )n funcţie de cost seva fundamenta şi politica de preţ.

0. Evaluarea influenţei echipelor manageriale asupra strategiilor furnizorilor cu a7utorul unor mi7loace şi

tehnici specifice procesului managerial din cadrul unităţii economice.

#


19/38

3. Etapele elabor#rii strategiilor de aprovizionare.)n procesul elaborării strategiilor de aprovizionare se realizează câteva etape, printre care principalele sunt"#. Analiza necesităţilor de consum şi gruparea acestora.$. Analiza pieţei de furnizare.%. >epistarea oportunităţilor pentru stabilirea obiectivelor şi a căilor specifice de acţiune.&. Alegerea resurselor materiale de aprovizionat.(. Aprecierea, evaluarea şi selectarea furnizorilor.1. Analiza necesităţilor "e consum presupune gruparea resurselor necesare, evidenţiate în nomenclatorul

de materiale, după unul sau mai multe criterii. 'ecesitatea grupării resurselor materiale este impusă de influenţadiferenţiată a acestora asupra activităţii de ansamblu a unităţii economice, şi mai ales, asupra activităţii de bază.Astfel, practica demonstrează că e4istă un număr relativ mic de resurse materiale de care depinde covârşitor desfăşurarea normală a activităţii, în timp ce un număr destul de mare de alte resurse materiale au o influenţă mairedusă asupra activităţii de bază principiul +areto sau regula $2H2!.

)n acest sens, analiza şi gruparea resurselor necesare se poate face după unul sau mai multe criterii în paralel!, cele mai importante fiind considerate" importanţa cantitativă, economică, strategică, pe care resursele leau în activitatea întreprinderii, importanţa pieţei de pe care se asigură şi implicit riscul în aprovizionare, tipul şi

potenţialul pieţei, posibilităţile de substituţie ale respectivei resurse, etc.2. Analiza pieţei "e !urnizare are drept scop evidenţierea priorităţilor, avanta7elor şi restricţiilor care se

manifestă şi care trebuie avute în vedere la elaborarea strategiilor de aprovizionare.

+ractic, analiza pieţei trebuie să ofere soluţii pentru asimilarea sau eliminarea eventualelor restricţiiimpuse de mediu, pentru adaptarea Qdin mers@ a obiectivelor iniţiale şi integrarea tuturor funcţiilor sistemului înaceastă activitate.

+unctul de pornire a analizei îl constituie, ca şi în cazul analizei resurselor, gruparea surselor de furnizaredupă diferite criterii, dintre care cele mai utilizate sunt" raportul de forţă dintre furnizor şi întreprindere, pondereafurnizorilor în asigurarea resurselor materiale necesare unităţii economice şi concordanţa dintre interesele celor două părţi, într5o anumită perioadă.

3. #epistarea oportunităţilor pentru stailirea oiectivelor &i a căilor speci!ice "e acţiune. >upă grupareanecesităţilor de resurse şi segmentarea pieţei de furnizare pe grupe de furnizori potenţiali, pentru stabilireaobiectivelor strategiei de aprovizionare trebuie să fie luată în considerare o altă serie de aspecte legate de acest

proces. +ractic, analiza necesităţilor de resurse şi a pieţei de furnizare trebuie continuată cu analiza corelată a

caracteristicilor resurselor necesare, pe de o parte, în funcţie de structura ofertei furnizorilor şi, pe de altă parte, înfuncţie de destinaţiile de consum ale resurselor.

+e prima direcţie, analiza se desfăşoară pentru ca toate caracteristicile resursei calitate,sortotipodimensiune, înlocuitori posibili! să poată fi corelate cu structura ofertei de pe piaţa de furnizare, astfelîncât să poată fi depistate"

5 oportunitatea utilizării unei surse unice de aprovizionare65 posibilitatea e4tinderii surselor de aprovizionare şi condiţiile în care se poate realiza aceasta65 alegerea variantei optime de aprovizionare a unei game sortimentale de resurse, respectiv utilizarea unei

singure surse pentru întreaga gamă, sau utilizarea de surse diferite pentru sortotipodimensiuni diferite ale aceleiaşigame6

5 oportunitatea diversificării surselor de aprovizionare, în condiţiile asigurării unor nivele de calitatediferite, dar care corespund solicitărilor consumatorului.

+e cea de5a doua direcţie, se realizează o analiză corelată a resurselor cu cerinţele la care trebuie sărăspundă produsele finite în care sunt înglobate, astfel încât obiectivele strategiei de aprovizionare să fiediferenţiate, în funcţie de ciclul de viaţă al produsului finit" lansare, dezvoltare, maturitate şi declin.

9n alt aspect important în stabilirea coordonatelor generale ale strategiei de aprovizionare îl constituiedefinirea politicilor aplicabile şi a elementelor pe care acestea le presupun, printre care principalele sunt politicade preţ, de credit, de servicii, în domeniul relaţiilor cu furnizorii.

-dată cu parcurgerea acestor etape se conturează limitele de orientare ale comportamentuluiîntreprinderii faţă de piaţa de furnizare, analizele primare ale necesităţilor de consum şi surselor de aprovizionareurmând a fi aprofundate în direcţia alegerii resurselor materiale de aprovizionat, aprecierea, evaluarea şi selectarea

furnizorilor care răspund cel mai bine intereselor unităţii economice.4. Alegerea resurselor materiale "e aprovizionat. Această etapă constă în selectarea resurselor carecorespund în cea mai mare măsură cerinţelor întreprinderii şi are un profund caracter decizional, deoarece implică

#0


20/38

stabilirea concretă a fiecărei resurse materiale care se va aproviziona dintre toate resursele de acelaşi tip e4istente pe piaţă şi oferite de unul sau mai mulţi furnizori.

'ecesitatea şi importanţa acestei etape derivă din faptul că ea asigură implicit şi o primă selecţie afurnizorilor, eliminându5i pe cei neviabili din punct de vedere al e4pectaţiilor utilizatorului, astfel încât selimitează numărul surselor de furnizare pentru care este necesară evaluarea în vederea selecţiei finale.

;ondiţiile concurenţiale care se manifestă din ce în ce mai dur în cadrul economiei de piaţă au determinatmodificarea comportamentului consumatorilor în formarea opţiunilor de cumpărare, decizia de alegere fiindrezultatul analizei mai multor criterii care definesc cererile pentru consum. +rincipalele criterii care

fundamentează decizia de alegere a resurselor materiale sunt" 3fera de utilităţi şi gradul în care resursa răspunde caracteristicilor cererii. ;alitatea şi preţul resurselor materiale.

9n alt mod de alegere a materialului de aprovizionat îl constituie urmărirea elementelor asociate calităţii produsului, respectiv" designul, culoarea, modernitatea, fiabilitatea, mentenabilitatea, garanţiile, etc. Alegereamaterialelor prin luarea în considerare a cel puţin două dintre aceste caracteristici se poate face conform teorieitradiţionale, în funcţie de capitalul disponibil sau bugetul întreprinderii, astfel încât să se atingă frontiera deeficienţă şi să se stabilească echilibrul unităţii economice. 1eoria tradiţională stabileşte faptul că întreprinderea

poate manifesta interes sau indiferenţă faţă de anumite caracteristici ale resursei materiale, în legătură cu careapare un cost marginal de substituire. +ractic, acesta este un cost subiectiv, rezultat în urma disponibilităţiimanifestate de cumpărător pentru echivalarea atributelor avute în vedere, astfel încât nivelul de satisfacere să fie

acelaşi se apreciază ce volum al unei caracteristici este dispus cumpărătorul să înlocuiască cu o unitate dincealaltă caracteristică!. Atingerea echilibrului consumatorului corespunde alegerii materialului care să asigure celmai înalt nivel de utilitate, în concordanţă cu potenţialul financiar avut la dispoziţie şi ţinând cont de ariacaracteristicilor.

9n loc important în problematica opţională îl ocupă şi analiza ofertelor de resurse materiale substituibileîn vederea alegerii materialului înlocuitor care prezintă avanta7e specifice pentru firma cumpărătoare legate, în

principal, de preţul de achiziţie, costurile de aprovizionare, cele de producţie, şi nu în ultimul rând, posibilitateaasigurării în timp util a resurselor, în cazul în care cele prevăzute iniţial aveau un caracter deficitar.

5. Aprecierea evaluarea &i selectarea !urnizorilor. +rin analiza pieţei de furnizare întreprinderearealizează, după cum s5a mai arătat, o grupare a tuturor furnizorilor care acţionează pe această piaţă, înconformitate cu anumite criterii generale. >intre aceşti furnizori, o parte sunt eliminaţi în urma deciziei de alegerea resurselor materiale de aprovizionat, restul fiind consideraţi furnizori potenţiali şi viabili, pentru care estenecesară aprecierea şi evaluarea în vederea selecţiei finale.

;aracterizarea, aprecierea furnizorilor potenţiali trebuie efectuată cât mai fundamentat, urmărindu5seanaliza comple4ă, multicriterială a fiecăruia prin"

5 calitatea de producător de resurse65 oferta de resurse lansată pe piaţă65 condiţiile de furnizare şi sistemul de facilităţi acordate65 calitatea managementului.

/euşita implementării strategiilor de aprovizionare depinde în mare măsură de principiile utilizate încadrul elaborării lor factorii care le influenţează. 1otodată aceasta depinde şi de aceea cum întreprinderea parcurge

etapele de elaborare prin care unitatea economică tinde spre atingerea obiectivelor propuse.

$2


21/38

%ema &: $arteneriatul cu urnizorii 1. 'lasifcarea (i identifcarea urnizorilor

)n general furnizorii pot fi clasificaţi după mai multe criterii, printre care am menţiona următoarele"#. >upă principiul geografic"- furnizori interni6- furnizori e4terni.$. )n dependenţă de genul mărfurilor livrate"- furnizori de materie primă6

- furnizori de utila7 şi echipamente6- furnizori de componente şi materiale au4iliare6- furnizori de resurse energetice şi termice.%. )n dependenţă de plăţile caracteristice mărfurilor"- furnizori de mărfuri supuse ta4elor speciale ta4e vamale, accize, etc.!6- furnizori de mărfuri nesupuse ta4elor speciale.&. Aplicând analiza AF; se deosebesc"

egment Furnizori >?@ 0aloare >?@A #2 (F %2 #2; *2 (

#22 #22+entru identificarea furnizorilor folosesc mai multe surse informaţionale) printre care"#. Faze de date interne a întreprinderii, care sunt constituite din totalitatea informaţiilor e4istente în cadrul

acesteia, cum ar fi"• rapoarte privind participarea la târguri6• rapoarte asupra vizitelor la furnizori6• fişe ale furnizorilor6• publicitate6• cataloage6• informaţii provenite din mediile de informare în masă.

+entru a fi utile aceste baze de date permanent trebuiesc actualizate, ceea ce presupune o muncă continuăîn această direcţie.

$. Fazele de date e4terne. Aceste baze de date sunt alimentate în funcţie de o clasificare a produselor şi asurselor de aprovizionare. 3uporturile utilizate se prezintă sub trei forme" Anuarele, care sunt voluminoase şi greu de folosit, sunt tipărite în fiecare an şi prezintă dezavanta7ele de a

putea fi consultate cu dificultate şi de a se perima rapid. >ischetele informatice pot fi uşor clasificate şi transportate. +rin abonament reactualizarea datelor se face

rapid şi automat de către firma care le comercializează. Autostrăzile informatice permit accesul la baze de date reactualizate în mod continuu. Acest suport informatic

implică e4istenţa unui echipament informatic şi de comunicaţii care să asigure conectarea la reţeaua dedistribuţie.

%. ;amerele de ;omerţ. 3ecţia de aprovizionare a întreprinderii, dorind să cunoască structura unei anumite pieţe specifică unei zone geografice face apel la astfel de instituţii. +entru a fi membru a ;amerei de ;omerţîntreprinderea achită anual ta4a de participare. Aici se pot obţine informaţii despre ofertele producătorilor localisau străini sau se pot prezenta cereri de ofertă.

&. Asociaţiile în domeniul aprovizionării, unde pot fi obţinute informaţii şi servicii referitoare la activitateadesfăşurată. )n /epublica


22/38

. ;ercetări de piaţă efectuate de către secţia de marJeting a unităţii economice respective.0. 3urse locale, cum ar fi, persoanele 7uridice care activează în domeniul dat.#2. Făncile şi instituţiile financiare.##. ;oncurenţii furnizorilor potenţiali.#$. Asociaţii comerciale.#%. Agenţii de informaţii specializate.#&. 3urse de stat, cum ar fi, ;amera înregistrării de stat, nspectoratul fiscal, ;amerele de ;omerţ etc., care

dispun de informaţie accesibilă.

#(. 3chimbul de e4perienţă, care poate fi organizat de către ;amerele de ;omerţ sau asociaţiile profesionale, prin invitarea a unor specialişti în domeniul aprovizionării. )n cadrul acestor reuniuni atâtîntreprinderile, cât şi furnizorii pot prezenta standuri specializate, unde sunt indicate necesarul de aprovizionat în

prezent şi pe viitor, şi respectiv ofertele.#*. Anchetele financiare. Acest tip de anchete, efectuate de societăţile specializate, răspund unei cereri de

informaţie cu privire la situaţia financiară a unui furnizor actual sau potenţial. )n funcţie de importanţa achiziţiei şia investiţiilor prevăzute este primordial să se asigure soliditatea sursei de aprovizionare

#. ;hestionarea remise furnizorilor. Aceste chestionare pot fi mai mult sau mai puţin comple4e, în funcţiede uzanţele întreprinderii care le întocmeşte şi de scopurile propuse. Acestea sunt destinate pentru bazele de dateinterne şi a7ută în alegerea furnizorilor. +rincipalele compartimente ale astfel de chestionare pot fi"

informaţii generale6

informaţii financiare6 identificarea activităţilor.

#.


23/38

Tabelul (.1.Avanta7ele alegerii furnizorilor

Avanta7ele unui unic furnizor Avanta7ele mai multor furnizori#. 3uccesele lui tehnologice aduc avanta7e,

profituri şi unităţii economice pe duratatermenului de ?cremuire a pieţei@.$. 3e acordă mai uşor reduceri de preţ lacumpărare, datorită fidelităţii şi duratei

reciprocităţii în afaceri.%. 3e pot face cumpărări fără realizarea stocăriila întreprindere.&. 3e simplifică ritmicitatea cumpărărilor.(. 3e apelează la condiţii de livrare reciprocavanta7oasă.

#. 3e evită plasarea furnizorului într5o poziţiede monopol.$. 3e fructifică avanta7ele, posibilităţilegenerale de concurenţă.%. 3e previn efectele unor instabilităţi interne

sau internaţionale! ale unor conflicte demuncă greve!.&. 3e câştigă o anumită fle4ibilitate.(. 3poresc posibilităţile de îmbogăţire asortimentului.*. 3e reduc riscurile.. 3e câştigă în independenţa afacerii.

0. 3erviciile oferite de furnizori. Acestea ţin de termenii de livrare, calitatea resurselor materiale, servicii post5vânzare, transportarea, rabaturi comerciale, etc.

3. Evaluarea urnizorilor >in momentul când s5au stabilit relaţiile cu furnizorii, ei trebuie evaluaţi periodic, pentru a vedea dacă

relaţia trebuie continuată. )n evaluare pot fi folosiţi următorii indicatori" livrarea la timp, numărul de întârzieri, procentul comenzilor e4pediate, defecte de calitate, servicii tehnice, e4pediţii, situaţia financiară, costul livrării.

Evaluarea furnizorilor se realizează prin elaborarea unei scale pentru fiecare furnizor, în funcţie devariantele de aprovizionare. +rima etapă constă în determinarea criteriilor cele mai importante de selecţie afurnizorilor preţ, calitate, etc.!. 9rmătoare etapă o constituie atribuirea de ?ponderi@ fiecărui criteriu, pentru areflecta importanţa lui relativă. A treia etapă presupune elaborarea unei scale gradate pentru comparareafurnizorilor în funcţie de criteriile alese. )n final trebuie calculat scorul total pentru fiecare furnizor şi alegereafurnizorului care are scorul cel mai mare. 9n astfel de model este prezentat în tabelul (.$.

Tabelul (.!.valuarea furnizorilor

*tapa 1. #eterminarea criteriilor - calitate6- preţ6- livrare promptă6- service6- asistenţă.

*tapa 2. Atriuirea "e :pon"eri; !iecărui criteriu


24/38

Tema 6: Gestiunea stocurilor

1. "e&inirea+ ,copurile şi &actorii de in&luenţă a *e,tiunii ,tocurilor -. !lementele şi etapele *e,tiunii ,tocurilor 3. $ipolo*ia ,tocurilor '. $ipuri şi metode de *e,tiune a ,tocurilor . #o,turi de *e,tiune a ,tocurilor

1. "e&inirea+ ,copurile şi &actorii de in&luenţă a *e,tiunii ,tocurilor Stocurile se definesc ca cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziileunităţilor economice, într5un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp, cu un anumit scop.

)ntreprinderea îşi constituie stocurile de materiale sau produse pentru a asigura alimentarea continue asubunităţilor sale cu resurse materiale în vederea desfăşurării normale a activităţii şi realizării obiectivelor

propuse. 3tocurile de materiale se e4primă în următoarele unităţi de măsură" unităţi naturale tone, Jg, buc., m$!ce permite determinarea potenţialului de producţie care poate fi

realizat, de asemenea determină necesarul de spaţii pentru depozitare6 unităţile valorice lei, mii lei! = asigură evaluarea resurselor financiare, determinarea capitalului circulant6 $n zile, arată perioada de timp în care stocul format acoperă necesitatea pentru consum.

)n ceea ce priveşte gestiunea stocurilor o unitate economică trebuie să se bazeze pe cercetare, în funcţie de

necesităţile şi intensitatea consumului din punct de vedere al echilibrului optim dintre frecvenţa achiziţiilor şiimobilizările fizice şi financiare a stocurilor ale căror menţinere la nivel de securitate trebuie să prote7eze contrariscului de ruptură.

6e%tiunea %tocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor şi H sau serviciilor în cantităţile necesare, decalitate corespunzătoare şi la momentul potrivit.

%iectivele gestiunii stocurilor sunt" Asigurarea continuităţii procesului de producţie, ceea ce duce la obţinerea unor venituri constante, prin

comercializarea bunurilor produse, şi menţinerea numărului clienţilor firmei.


25/38

• 'antitatea minimă care poate fi comandată $i cumpărată de un beneficiar de la furnizor în condiţiieconomice avanta7oa%e. >e obicei, aceasta este stabilită de producător ca reprezentând limita sub care fabricaţiaunui produs ar antrena cheltuieli de producţie mai mari şi preţuri de realizare mai ridicate.

• 'apacitatea de tran%port a mi7loacelor folo%ite în aducerea re%ur%elor materiale în corelaţie cudi%tanţa de tran%port condiţionare reciprocă asigură realizarea procesului de transport a resurselor materiale cucheltuieli cât mai mici. ;a rezultat, mărimea stocurilor este condiţionată de capacitatea de transport în special

pentru resursele care se asigură din import.• 'ondiţiile naturale şi climaterice determină de regulă, formarea stocurilor sezoniere la resursele

materiale a căror e4ploatare sau transport se întrerupe, ca urmare a influenţei nefavorabile specifice sezonului deiarnă.

• /roprietăţile fizico4chimice. Limitează durata de stocare în timp a resurselor materiale perisabile, a celor cu termene scurte de garanţie sau a celor care prin compoziţia şi structura specifică se degradează, dacă suntstaţionate în stocuri pe o perioadă mai mare de timp decât cea admisă de caracteristicile specifice.

• 'apacitatea de depozitare e)i%tentă di%ponibilă %au care poate fi închiriată limitează cantitateama4imă de materiale ce poate fi stocată la un moment dat.

• /eriodicitatea fabricaţiei la producători condiţionează intervalul minim la care se pot aprovizionaresursele materiale de la sursa directă. >eci, intervalul între două reaprovizionări succesive,

• 3ivelul planificat al volumului producţiei realizate.

• -urata proce%ului de producţie.• 0olumul $i %tructura producţiei.• 3ormele %pecifice de con%um a re%ur%elor materiale $i con%umurile %tandard.• 'heltuielile de lan%are a comenzilor de aprovizionare.• Ampla%amentul %tocurilor de re%ur%e materiale.• Termenul de garanţie >valabilitate@ a producţiei finite.• 9$urinţa înlocuirii re%ur%elor materiale >din %tocuri@ cu re%ur%e %ub%tituibile.• 'on%ecinţele nedi%punerii la timp de un %toc anumit.• -urata de comandă4aprovizionare.• -urata de condiţionare4pregătire.

-. !lementele şi etapele *e,tiunii ,tocurilor +rincipalele elemente ale procesului de gestiune a stocurilor sunt"#. ;ererea pentru consum, care influenţează mărimea şi ritmul eliberărilor de materii prime şi materiale

pentru procesul de producţie din stocuri şi ritmul aprovizionărilor pentru întregirea stocurilor.$. 'ecesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune = cantitatea de resurse materiale care urmează a

fi asigurată de la furnizori.%. Loturile de livrare = volumul de resurse materiale care se aduce la un moment dat de la furnizori.&. +arametrii de timp"a! perioada de gestiune a stocurilor, care este de un an calendaristic şi se împarte pe luni6

b! intervalul de timp dintre două reaprovizionări succesive6c! momentul de declanşare a acţiunilor de reaprovizionare = data la care se emit comenzile, sau se ialegătura pentru efectuarea livrărilor6

d! durata de reaprovizionare, reprezintă durata dintre momentul declanşării acţiunii dereaprovizionare şi cel al intrării resurselor materiale în depozitele întreprinderii.

)n procesul gestiunii stocurilor se parcurg mai multe etape#. 3e elaborează nomenclatorul pe grupe şi sortimente de materii prime şi materiale care urmează a

fi aprovizionate şi stocate în depozitele întreprinderii. +entru aceasta se întocmeşte o listă centralizată în care secuprind toate materialele.

$. Analiza şi gruparea materialelor din nomenclator în funcţie de mai multe criterii, printre care principalii sunt ordinea de prioritate şi influenţa economică pe care o au acestea în procesul de producţie.

%. 3tabilirea metodelor pentru dimensionarea stocurilor în dependenţă de influenţa factorilor asupranivelului stocurilor.


26/38

a! tehnologici care presupun tipul resurselor materiale şi forma de utilizare a acestora în procesul de producţie6

b! organizaţionali care cuprind alegerea fabricării unui anumit sortiment de producţie pentru o perioadădată6 metodele de determinare a normelor de consum şi a deşeurilor rezultate din producţie6 cantitateade resurse materiale folosite pentru fiecare produs în parte6

c! tehnici care sunt reprezentaţi de utila7ele şi capacităţile de producţie ale acestora, folosite în procesul de producţie6

d! economici.

&. Aplicarea metodelor pentru dimensionarea stocurilor pe tipurile stabilite la etapa precedentă.(. 3tabilirea politicii de conducere, coordonarea şi control a procesului de formare şi consum astocurilor.

3. $ipolo*ia ,tocurilor +entru gestionarea ştiinţifică a stocurilor apare necesitatea unei grupări a stocurilor. 8iecare grupare are de

7ucat un anumit rol în organizarea şi analiza activităţii de producere.1. n !uncţie "e gra"ul lor "e prelucrarea! Materiile prime = reprezintă bunurile din primul stadiu de prelucrare a procesului de producţie. Acestea,

la rândul său, pot fi şi ele de diferite tipuri în dependenţă de domeniul de activitate a firmei. b! Semi!aricatele = reprezintă materii prime sau materiale care au parcurs unele stadii ale procesului de

producţie, însă nu şi5au terminat în întregime procesul de prelucrare.c! Pro"usele !inite = reprezintă bunurile, produse de către unitatea economică, disponibile pentru vânzare

consumatorului sau utilizatorului final.2. n !uncţie "e aor"area lor temporală stocurile se clasi!ică

a! stocuri iniţiale b! stocuri !inale

Aceste două categorii menţionate indică nivelul pe care5l are stocul la începutul şi sfârşitul unui interval detimp zi, săptămână, lună, trimestru, semestru, an!.

;ompararea dimensiunii cantitative şi H sau valorice în preţuri comparabile! a celor două categorii destocuri permite să apreciem că în intervalul analizat"

producerea şi aprovizionarea au fost egale, adică stocul iniţial este egal cu cel final a avut loc o mobilizare a stocurilor, o acoperire a procesului de producţie prin apelarea la stocuri, dacăstocul final este mai mic decât cel iniţial.

cantitatea aprovizionării a depăşit nivelul producerii, dacă stocul final are o dimensiune superioarăcelei a stocului iniţial. ;auzele sunt diferite.3. #in punct "e ve"ere al motivaţiei constituirii stocurile se grupează


27/38

imensiunea luitotdeauna se referă la un interval, la o perioadă de timp" e aceea un asemenea stoc se.

prevede la materiile prime de bază, a căror lipsă condiţionează direct continuitatea activităţii de producere aîntreprinderii, iar furnizorul se află la o distanţă relativ mare.

d! stocul "e recepţie 5 depinde de durata recepţiei şi are o mărime determinată de cantitatea materiilor ceurmează a fi recepţionate şi a celor care sunt în procesul de recepţie.

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	archip-gabriel
View:	221 times
Download:	0 times

221547264-Managementul-Aprovizionarii.doc

Documents