2011 (I)

Serie nouãOctombrie 2011

10(CXXIV)

36 pagini9 lei

D i n s u m a r:

Festivalul Internaţional“George Enescu”,

primul episodDespărţiri:

Lory WallfischJohnny Răducanu

Festivalul “Dan Spătaru”Portret componistic Marcel Dragomir

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: George Enescu

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2011

Editorial

Răsaduri(II)

Liviu DĂNCEANU

Să sistematizezi categoriile de interpreţi este oîndrăzneală poate prea mare. Şi totuşi, nu mă pot abţine să nu-i împart pe cei ce inter-mediază arta sunetelor în mai multespecii, întâlnite, bineînţeles, până acum (or mai fi şi altele pecare sper să le găsesc de-acum încolo):

1) Interpretul-retor nu execută o lucrare, ci o oficiază. Deaceea nu poate fi întrerupt, contrazis şi nici sfătuit. Mimează osolemnitate care este pe cât de glacială, pe atât de statuară.Teatralitatea face parte din recuzita lui normală, iar, la rândul ei,recuzita se supune unei gestualităţi îndelung studiată.

2) Interpretul-orajos e mai presus de toate năvalnic,uneori chiar incontinent. Gesticulează spasmodic, se înfuriedevastator sau, dimpotrivă, cade într-un soi de transă intensmelancolică. Cântă torenţial, în averse, ca o furtună de vară cese iscă din senin şi sfârşeşte cu un curcubeu abia întrezărit.

3) Interpretul-livresc face întotdeauna caz de cultura lui,încercând să te aburească prin tot felul de reflecţii abisale cepot, în mintea lui, să complinească sensul artistic. Nu de puţineori experimentează, dar încercările-i sunt la limitaindescifrabilului, preponderent obscure ori, în cel mai bun caz,aproximative la nivelul mesajului.

4) Interpretul-intransigent dezvoltă fraze muzicale şiconstrucţii sonore apodictice, indiscutabile, adoptând tonulperemptoriu al maestrului suveran. Nu acceptă dialogul şi nicinu se îndoieşte de infailibilul stilului său interpretativ. Este mereuatotştiutor, vanitos, sigur de sine. Dar şi plin de certitudinea călectura sa este cea imaginată de compozitor. Derogările de lalitera ştimei îi sunt cu totul străine. Spiritul partiturii însă este demulte ori involuntar driblat.

5) Interpretul-tolerant afirmă o retorică de tip colocvial. Edeschis către varii paradigme restitutive, vrând să fie de fiecaredată ireproşabil, digerabil, adaptabil. În fond, el evită, prinlaxitatea abordărilor sale, orice comunicare autentică, oriceconţinut explicit. Remarcabilă-i este coreografia, chiar dacă,frecvent, se dovedeşte a fi pur mecanică.

6) Interpretul-pândar urmăreşte să se distreze cu oricepreţ. Inclusiv cu acela al persiflării chicsurilor oferite, fără voialor, de colegii de partidă. Pus mereu pe şotii, musteşte decalambururi şi grimase mucalite. Se găseşte din belşug prinBalcani, având pretenţia că e furnizor cert de bună-dispoziţie orică răspunde inechivoc pretenţiilor publicului larg, recunoscândtotodată că nu e perfect, dar că nici cei din „gaşcă” nu sunt maibreji.

7) Interpretul-creator pricepe „din prima” şi posedăconstant propuneri pertinente. Nu crede în obstacole ori în dubiiinsurmontabile. Pragmatismul său e treaz, în timp ce docta luipregătire teoretică este în adormire (deşteptându-se totuşi înmomentele de cumpănă). Se adresează în special elitelor,pentru care reprezintă o adevărată instituţie. De interpretările

DIN SUMARFestivalul şi Concursul Internaţional “George Enescu”, 2011 (I) 2-17

Adio, Lorry Wallfisch! 18

Punctul pe j...azz 19

Festivalul “Dan Spătaru” 20-23

Trofeul “Aurel Manolache”, 2011 24

Voci de aur la Iaşi 25

Flash intern 28

Mondo pop 29

Portret componisticMarcel Dragomir 30

O melodie pentru fiecare“Trebuie să crezi în iubire” 31

“Cabaret Bucureşti” 32

Opera comică pentru copii 32-33

Succes în Italia 34

Sărbătoare românească 34-35

Staruri moldave 35

Stepan Project... remix 36

sale beneficiază contemporanii, dar – pentru căprin el muzica sporeşte considerabil – vorprofita, neîndoielnic, şi urmaşii.

*

Îmi dau seama, tot mai abitir, că mulţicompozitori cu cât sunt mai „evoluaţi”, cu atâtsunt mai „precari”. Pe de o parte, evoluţia semanifestă la nivelul tehnologiei componisticecare a atins, în unele cazuri, grade deintelectualizare şi formalizare vecine cusofisticarea „civilizată”, în stare să confereprodusului muzical, pe lângă un sporit coeficientde inextricabilitate, fragilitate, dacă nu chiardebilitate. Pe de altă parte, precaritatea survinedin atrofierea până la dispariţie al acelui orizontinterogativ şi reflexiv, capabile să acceseze, însens substanţial, teme esenţiale, cum ar fi, depildă, destinul, moartea, iubirea, iertarea... Credcă a sosit timpul să ne întrebăm, la rece, ce acâştigat şi ce a pierdut muzica savantă prinrecalibrarea facultăţilor raţionale şi dezafectareadisponibilităţilor emoţionale.

2

Festivalul “Enescu”


SimpozionulInternaţional

de Muzicologie Veturia DIMOFTACHE

În perioada 8 – 11 septembrie 2011 în AulaPalatului Cantacuzino s-au desfăşurat lucrărileSimpozionului Internaţional de Muzicologie “GeorgeEnescu”. Numărul mare de participanţi, peste 50 din 10ţări, calitatea înaltă a comunicărilor ştiinţifice, discuţiileşi comentariile pe marginea lor şi nu în ultimul rândorganizarea, de excepţie - în treacăt fie spus, MihaiCosma nu este numai profesor şi muzicolog de talent,ci şi un foarte bun manager - mă îndreptăţeşte săconsider prezentul simpozion un succes, o izbândă.Pentru întâia oară, comunicările ştiinţifice ale tuturorparticipanţilor au fost deja publicate, în condiţii graficefoarte bune la Editura Muzicală, editor prof. dr. MihaiCosma, iar susţinerea acestora era concomitentă cuproiecţia lor într-una din limbile engleză, franceză,germană.

După cuvântul de deschidere al domnilor AdrianIorgulescu (preşedintele U.C.M.R.) şi academicianMarius Sala (vicepreşedinte al Academiei Române),lucrările simpozionului s-au desfăşurat pe patrusecţiuni: Eseistică/Documentare, Oedip, Interferenţe şiStudii aplicate. Discuţiile au fost conduse cu eleganţă şidiplomaţie de Valentina Sandu-Dediu, Anne Petrie(SUA), Corina Kiss (Germania) şi Mihai Cosma.

În seria Eseuri – Studii se disting Hermeneutikder Stylistischen Horizonte der SymphonischenDichtung Vox Maris de prof.dr. Ştefan Angi, studiu cepune în relaţie poemul Vox Maris cu scrierile lui Diderotasupra Marinelor lui Vernet, Symbolism of Water in theWork of George Enescu de Olguţa Lupu sau Enescu-Janus Bifrons de acad. Cornel Ţăranu, o retrospectivăa creaţiei enesciene prin mitul zeităţii italice Janus. Înaceiaşi ordine se încadrează studiile foarte interesante,documentate şi originale pe tema Oedip, autori: GrigoreConstantinesu, Despina Petecel, Mihai Cosma, IrinaBoga, Roxana Susanu, Petruţa Măniuţ,

O menţiune aparte revine lui Martin Kowalewski(Germania) cu o disertaţie asupra perspectivei spaţiuluiîn muzică, în care cunoscutele teorii ale lui Spenglersau Lucian Blaga privind “sentimentul spaţiului”, nu seregăsesc. Martin Kowelewski extinde concepţia luiHusserl privind “materia prima und secunda” asupraOctetului de George Enescu pe care-l consideră celmai potrivit pentru demonstraţiile sale asupra modeluluisău spaţial pe care îl configurează având ca punct

principal de sprijin fluctuaţia monodie – eterofonie.Opera lui George Enescu în întregul ei, stil,

limbaj, tehnică de compoziţie, interpretare constituietema comunicărilor susţinute de Nicolae Brânduş,Andrei Tănăsescu, Antigona Rădulescu, VincentRastädter (Germania), Constanţa Cristescu ş.a. Omenţiune specială revine lui Pavel Puşcaş pentrustudiul său excelent privind “sintaxele de scriitură” dinmuzica lui George Enescu.

Comunicările prezentate de Viorel Cosma,Lavinia Tomulescu, Adalbert Grote (Germania),Alexandru Bădulescu, Sanda Hârlav-Maistorovici suntcontribuţii la biografia marelui artist. Tot în seriaDocumentare se înscriu următoarele lucrări: GeorgeEnescu compozitor şi interpret în S.U.A. de Anne Petrie(S.U.A.), prezenţa sa în arhivele C.N.S.A.S. de RalucaVoicu-Arnăuţoiu, în presa din ţară, de Vasile Vasile şi înpresa din străinătate de Florinela Popa şi Camelia-Anca Sârbu. Nicolae Gheorghiţă a prezentat, în noiveşminte, Imnul Jubiliar de George Enescu, compus cuocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a RegeluiCarol I al României, piesă necântată vreme de peste100 de ani. Şerban Lupu (SUA), distins violinist,pedagog şi entuziast mesager al muzicii enesciene aprezentat partituri – manuscrise inedite - de GeorgeEnescu aflate la Muzeul Naţional din Bucureşti, pe carele-a editat şi înregistrat pe CD.

Corneliu Dan Georgescu (Germania), oaspetede seamă al festivalurilor “George Enescu”, în studiulsău asupra operei enesciene, lansează trei idei axiale:1) este Enescu alături de Strawinski şi Bartok unul dincei mai importanţi compozitori, respectiv inovatori, aisecolului XX? 2) realizează Enescu o sinteză a muziciigermane şi franceze cu folclorul românesc? 3) prinopera sa este Enescu ctitor al şcolii moderne decompoziţie? Corneliu Dan Georgescu oferă oalternativă răspunsurilor deja date acestor întrebări. Deasemenea, păstrând respectul cuvenit, tulbură “mitulEnescu” învăluit, după opinia sa, în prea multesuperlative şi ditirambi. Studiul autorului MotivelorMaramureşene este o construcţie teoretică sobră,elegantă şi frumoasă, dar am alte opinii, alte idei înraport cu opera lui George Enescu, pe care continui să-l consider compozitorul mileniului trei. Opera sa, oenigmă, un mister ce nu se risipeşte (vezi Cvintetul înla minor op 29) aşteaptă înţelegerea ascultătorilor şichiar a specialiştilor. Maestrul Pascal Bentoiu nota,citez din memorie: am petrecut mult timp, peste patrudecenii, împreună cu partiturile lui George Enescu,“este o foarte mare muzică”, vă spun eu şi viitorul îmiva da dreptate”.

Aşa cum spuneam prezentul simpozion a fostun succes ce se înscrie în seria evenimentelor culturalecare dau dimensiunea plurivalenţei celui de-al 20-leaFestival Internaţional “George Enescu”, Bucureşti2011.

3



La SalaPalatului,

evenimente de la o zi

la altaDupă protocolarele parade inaugurale de

adresări în care instituţiile organizatoare,coproducătoare şi sprijinitoare au adresat publicului,interesat să afle, în Conferinţa de presă, starea demulţumire că Festivalul internaţional „George Enescu”există, ne-am simţit la rându-ne bucuroşi căintroducerile au ajuns,în destul de îndelungulşir al cuvintelor spuse,din care al lipsitprezenţa „patronajului”,la momentul inauguralpropriu-zis: MUZICA!(cum bine rostiseAndrei Pleşu replica luiCaragiale din finalulScrisorii pierdute). Neîntâlneam pentru primaoară, în seria „Mariorchestre ale lumii” cuR E S I D E N T I EORKEST/Filarmonicadin Haga, venită laBucureşti pentru aîmplini momentul festival gongului inauguralsub aura unorcapodopere simfoniceale secolului XX. I-auîntâmpinat melomaniialiniaţi într-o Sală Marea Palatului completă şireceptivă, dornică să-şisalute oaspeţii cuaplauze, de câte oriansamblul orchestral le oferea ocazia prin pauzeleintervenite în succesiunea mişcărilor muzicii, aşa cumerau decise de autorii simfoniilor. Pare paradoxal, darmanifestarea entuziasmului, cu atâta sârguinţă, nuproduce cuvenita stare de confort interpretativ niciorchestrei, nici dirijorului. Christian Badea, şi el primaoară prezent pe podium pentru a deschide suita zilelor

festivaliene, a făcut dovada unui calm care, în maremăsură i-a permis să asigure ”priza” cu orchestrainvitată. Mai greu asamblaţi pe tărâmul bunelor intenţii,în Simfonia întâi op. 13, în Mi b Major supranumită şi„Eroica enesciană”, artiştii oaspeţi s-au cantonat laliziera orizontului unei capodopere emblematice pentruFestival şi muzica românească, ezitând să se angajezeîntr-o versiune modelatoare. Le-am recunoscut însăînsuşirile care îi includeau în seria proiectată deorganizatori, prin modul în care au traversat, cu dovadaunei apreciabile experienţe repertoriale, naraţiuneaimpresionantă a Simfoniei a X-a op.13, în mi minorde Şostakovici. Sonoritate, frază, expresie, dramatism,iată meritele muzicienilor împliniţi sub gestul inspirat al„internaţionalului” Cristian Badea. Prima zi a avut, deci,şi „semne bune”.

Publicul care a revenit la concertul susţinut deChristian Badea cu Filarmonica din Haga răspundeaastfel unui interes deja manifestat cu o seară înainte.Acum, RESIDENTIE ORKEST propunea, drept muzicăromânească, o primă audiţie mondială semnată DanDediu. Poemul Atlantis se încadrează în maniera de

gândire a apreciatului compozitor,pentru care „muzica-idee” porneştede la un simbol inspirator, dezvoltatîn alcătuiri pluriexpresie sonoră, deo diversitate ce nu părăseşteunitatea întregului de-a lungulevoluţiei dramaturgiei. Interesanteste şi faptul că, spre deosebire desimfonia enesciană, aici muzicieniiansamblului s-au arătat maiapropiaţi de conceptul discursuluiorchestral al lucrării, deşi lectura, învederea execuţiei, era poate şi mairecent. Simfonia Fantastica deBerlioz a finalizat programul deturneu al Filarmonicii din Haga, într-o cooperare convingătoare cudirijorul Christian Badea, mai multritmică şi dinamică, decât pasionalromantică (mai ales mişcărileultime), iar Dan Grigore a deschiseşalonul solisticii Festivalului cuConcertul de Grieg, într-o atitudineechilibrată, proprie maturităţii saleartistice. Regretăm că promisiunileorganizatorilor, privitor lasonoritatea Sălii Mari a Palatului, nuau fost onorate, măcar în cepriveşte evitarea unui număr destulde mare de accidente ale sistemului

electronic de amplificare, scutindu-se astfel demicrofonii, pocnituri şi alte efecte nedorite, ce vorrămâne probabil şi în amintirea oaspeţilor olandezi.

Grigore CONSTANTINESCU

Christian Badea

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2011


Reîntâlnire cuGenadi

RojdestvenskiGrigore Constantinescu

După cinci decenii, prezenţa lui GenadiRojdestvenski ca dirijor în Festival este impresionantă.La vârsta patriarhală, artistul este plin de energie, cu oatenţie şi concentraţie maximă, fidel drumului său înmuzică. L-am revăzut în timp dar, ca reper,programarea Simfoniei întâi de Enescu, cu Orchestrasimfonică din Moscova, fusese în 1961 un mare modelde versiune interpretativă. Acum, cu OrchestraFilarmonicii bucureştene, revenea tot cu o capodoperăenesciană, poemul vocal-simfonic „Vox Maris”,parcă amintindu-ne că prima audiţie fusese ascultatăde artistul rus tot în 1961, dirijată de Iosif Conta. Ceimpresie am avut? Stăruie ambianţa misterioasădescinzând parcă din finalul lui Oedipe, avertizând căce avea să se întâmple aparţine deciziilor destinului.Întreaga desfăşurare, din care face parte şi vocearomantică a tenorului Marius Vlad Budoiu, dar şisunetul de sirene al glasurilor corului Filarmonicii,aparţine tradiţiei stilului sonor şi ideatic al lui GeorgeEnescu. Vârstnicul Rojdestvenski, cumulând toateamintirile despre compozitorul român omagiat înFestival, a lăsat poemul să se desfăşoare fără teamăfaţă de agresiunea naturii, a învolburării apelor. De aicio pace atotdominantă conferea poemului dimensiuneapoetică, estompând tragicul, aşa cum poate, o simţea şiautorul acestei muzici niciodată ascultate de el. Nimicconcret, nimic narativ, ci o pondere a sugestiilor uneiatmosfere ce vine şi se pierde în neant. Putemconsidera că dirijorul ne oferă în această interpretareun model ? Desigur!

O mare parte a programului Filarmoniciiaparţine lui Serghei Prokofiev, în limitele reperelorexistenţiale – Concertul nr. 1 pentru pian, un debut alcompozitorului şi Oratoriul Ivan cel Groaznic, operăcreatoare postumă, „aranjată” de Alexandr Stasevici(prima audiţie 1961). Pentru momentul solistic, pianistaVictoria Postnikova, însoţitoare de o viaţă a dirijorului, ademonstrat capacitatea de rezonare emoţională cecaracterizează cuplul, construind secvenţe succesivecu climate expresive contrastante, evitând agresivitateajuvenilă a tânărului compozitor şi preferând clasicitateademersului concertant. În întregul său, o mostră de artăpianistică a şcolii interpretative ruse. A urmatimpunătoarea evocare a lui Ivan cel Groaznic, creatoral poliţiei politice ca armă a statului, ecou al peliculei

cineastului Einsenstein cu comentariile muzicale alemarelui compozitor. Scenariul, cu recitator, solişti, coracademic, cor de copii şi orchestră mare a avut dreptregizor al spectacolului pe Rojdesvenski, interpret cadeclamaţie al personajului titular. Derulareamomentelor alcătuitoare poate fi spectaculoasă,succesiunea, în schimb dramaturgia era lipsită detensiunea unei arhitectonici eroice unitare. Probabil că,comparativ cu cantata Alexandr Nevski, aici a lipsitconcluzia de finalizare definitivă a autorului sau, pe dealtă parte, definitivarea versiunii prin suficiente repetiţii.Oricum, Rojdestvenschi a solicitat plenar Filarmonica„George Enescu”, ansamblurile corale pregătite de IosifIon Prnner şi Voicu Popescu (Corul de copii alRadiodifuziunii). Trecerea prin Festival a mareluimaestru rus, astfel personalizată, se va ţine minte.

The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra,titlu anglofon adoptat pentru publicitate şi impresari,reprezintă o certă victorie a Gloriei Teatrului „Kirov” dinLenindgrad, devenit la rându-i Sankt Petersburg. Ceeace se cuprinde în această succintă succesiune de

denumiri răspunde însăunei istorii de mare valoareartistică pe care dirijorul şidirectorul actual al teatruluio menţiune la cea mai marealtitudine. Cu această faimăa susţinut concertele de laSala Mare a Palatului,realizând un program care,conform declaraţiei sale,fusese gândit după

condiţiile şi sonoritatea spaţiului respectiv. Aşa este,dacă gândim că orchestra a vrut o dimensiune şiamplitudine sonoră impresionantă, corespunzătoare cuproiectul lui Valeri Gherghiev, cu mesajul muzicii şiaşteptările spectatorilor. Pe linia repertoriului ales secoordonează creaţii de referinţă ale compozitorilordintre cele două secole de afirmare a şcoliicomponistice, fie Musorgski – Tablouri dintr-o expoziţie,fie Sckriabin - Prometheus op. 60. Li se adaugămarele repertoriu romantic prin poemul O viaţă de eroude Richard Strauss, două pagini wagneriene – Preludiula actul trei din Lohengrin (în supriment) şi Tannhauser.Un moment de seamă a fost reprezentat de abordareaSimfoniei nr. 2 de George Enescu, cu o atitudine cedezvăluie pătrunderea complexului filosofic, stilistic şiestetic ce caracterizează această impresionantăcreaţie, pusă în maximă valoare de către Gherghiev şiorchestra sa. În detaliu se pot face numeroaseconsideraţii, pornind de la soliştii de orchestră –alămuri, suflători de lemn, coarde, pianistul din lucrarealui Skriabin – care se unesc firesc, fără efort, cuansamblul şi ajungând la actul de voinţă interpretativăal dirijorului. Dacă seria „Mari orchestre ale lumii” îşijustifică prin asemenea orchestre definirea categorială,ansamblul simfonic de la Mariinski teatr îşi justifică într-un totul primatul de vedetă.

Valeri Gherghiev

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2011


Barenboim –Mozart, Liszt,

BrucknerGrigore CONSTANTINESCU

Daniel Barenboim a fost primit ca oaspete deseamă al Festivalului, sărbătorit prin decernarea titluluiacademic de Doctor Honoris Causa al UniversităţiiNaţionale de Muzică, invitat la o conferită de presă cumelomanii şi presa şi, mai ales, aplaudat frenetic dupăfiecare concert susţinut la Sala Mere a Palatului.Solemnitatea tuturor momentelor evocate oglindeştefaima acestui artist al lumii, capabil a uni, istoric şisocial, idealurile artei cu cele ale umanităţii. Impresiadominantă a celor două programe susţinute împreunăcu Staatskapelle Berlin este cea a unei unităţi depersonalizare între dirijor şi orchestră, pe orizontul uneimonumentalităţi sonore elevate, capabile a susţinediscursul componistic cu sobrietate, profunzime şimăiestrie. Modelul maeştrilorcare l-au îndrumat în formareasa pe şeful de orchestrăBarenboim, fie Igor Markevitchsau, mai apoi, SergiuCelibidache, stăruie, credem,în atitudinea sa consecventăfaţă de opera muzicală.Proiectul prezenţei la Festival aînfăţişat ascultătorilor ideeadialogului cu eternitateamozartiană şi faldurile sonoreinspirate ale romantismului.Altfel spus, pianistul de legendăDaniel Barenboim a gânditreferirile la „soarele Vienei”luminând o simfoniebruckneriană de amploareolimpiană şi o stare deascensiune mistică ivită înmăreţia pasională listiană,inspirată de „Divina Comedie”.Cele două concerte pentru pianşi orchestră de Mozart sealiniază firesc pe şirulcapodoperelor de geninterpretate în epocă de compozitor. Acum, fieConcertul nr. 24 în Do minor, fie Concertul nr. 22 înMi bemol major, dau măsura modelului urmat deDaniel Barenboim de-a lungul carierei sale solistice, pedrumul unei nobile simplităţi expresive ce stăpâneşte

în mod egal relaţia cu partenerul, dirijând orchestra, şiclaviatura. O linişte de trăire interioară, ce lasălibertatea simţirii să ni se adreseze spiritual şi poetic,devine opţiunea artistului capabil a stăpâni sunetul,timpul, spiritul şi stilul. Cele două creaţii devenite reper,ne-au condus la Simfonia a 7-a în Mi major de AntonBruckner şi Simfonia Dante de Franz Liszt.Descoperim o anume strategie a dirijorului în acesteopţiuni, dat fiind ideea că în Simfonia a 7-a Bruckneraduce un omagiu emoţionant memoriei maestruluivenerat, Richard Wagner, sublima muzică din Adagiofiind o pagină unică în componistica sa; de asemenea,Franz Liszt, admirator, sfătuitor şi prieten al lui Wagner,îi dedică Simfonia „Dante”, regăsind în tumultulstărilor abisale ale Infernului, căutările fără răspunsuridin Purgatoriu şi trăirile iluzorii ale Magnificatului(intonat de vocile feminine ale corurilor Filarmonicii şiRadioului) vocaţia de erou a marelui artist. TriadaMozart-Liszt-Bruckner cu dominanta wagneriană sepoate înţelege în variantele interpretative ale muziciiascultate, emoţionalul şi liricul apărând clădite peprincipii de antantă sonoră ce sugerează arcadele uneicatedrale. Publicul urmărea mersul muzicii astfel,succesul şi ovaţiile marcând o reacţie categorialdeosebită faţă de concertele anterioare. ÎntreOrchestra de la Mariinski teatr din Sankt Petresburg,ascultată anterior, şi Statskapelle din Berlin suntem în

situaţia de a simţi asemenea deosebiri, fără a formuladiferenţieri valorice în calitatea performerilor. Maidegrabă este vorba de atitudine, temperament şi stare,ceea ce încarcă evenimentul audiţiei cu învăţăminte pecare numai un asemenea ciclu festivalier de marerezonanţă ni-l poate oferi.



Opromisiune

– VasiliPetrenko


Pentru începutul întâlniriipublicului cu Royal LiverpoolPhilharmonic Orchestra, o nouăformaţie ce se alinia în Festival seriei„Mari orchestre ale lumii”, ni serecomanda cunoaşterea muzicienilor şidirijorului Vasili Petrenko prininterpretarea unui opus enescian,Suita nr. 2 în Do major op. 20. Dacărămâneam la această primă impresie,probabil că nu erau de spus preamulte. Suita enesciană a fostprezentată pe bazele unor soluţiipropuse de dirijor. Poate fără oinformare prealabilă, încă de la primamişcare problematica tempourilor,clarităţii frazării şi planurilor desonoritate păreau a fi dincolo deprealabile audiţii ale operei respective.Factura neoclasică a tins spre rostiriromantizante, iar desene polifonicestufoase greu de urmărit, partiturarămânând la limita interesuluiparcurgerii lipsite de convingere.Continuarea programului s-a menţinutla această stare ambientală şi înConcertul pentru vioară şi orchestrăde Walton, cu abordări traseiste înacompaniamentul orchestral şi dialogulcu solistul. Celebritatea ce o însoţeştepe japoneza Midori aparţine acţiunilorsale legate de lume, muzică, pace şimesaje. Sunetul viorii sale, exersat înzona audibilă, părea totuşi dominat deservituţile componisticii, o îmbinare aefortului şi aşteptării culminaţiilor.Poate, suplimentul cu Fuga de Bach aconsolidat prestigiul lui Midori, care şi-a primit cu mulţumire aplauzele, odatădatoria împlinită. Contrastul evident alprimei seri susţinute de filarmoniştiienglezi vine însă de la împlinireaoperei cu interpretarea în audiţiaSimfoniei nr.7 de Prokofiev,demonstraţie de capacitate dirijorală atânărului artist în relaţionarea receptivăcu orchestra. Simţim că sonoritatea nueste total slujită de sala de concert,sunetele alămurilor sau diferenţeledinamice fiind prea contrastante,insistându-se asupra forţei sau, deasemenea, căderilor rapide de nuanţă.Oricum, schimbarea a fost eficientă,interpretul rus atrăgându-i pe drumulpropriilor convingeri pe muzicieniienglezi. Continuarea impresiilor, în cea

de a doua seară, susţine prin rezultatecalitative, orientările expresive ale luiVasili Petrenko. Eficienţa gestualităţii,susţinerea prin frazări ample, căutareaunor efecte caracteristice fiecăruicompozitor a permis să se conturezetreptele ascensiunii spre succes, într-osuccesiune componistică dinainteacelei de a doua jumătăţi a secolului XX– Simfonia în trei mişcări deStravinski, marcantă prin metrică,Concertul nr. 3 pentru pian deProkofiev, intensificat melodic şistrălucitor virtuozistic, Simfonia a treiade Rachmaninov, patetic lirică. VasiliPetrenko a reuşit să pledeze pentru ceitrei compozitori ruşi, conducândorchestra cu o bună ştiinţă aspectaculozităţii simfonice. În dialogulcu pianistul Alexei Volodin a alesposibilitatea comuniunii cu claviatura,surprinzător de apropiată de stilulprokofievian (idee contrazisă de modulîn care Volodin a abordat muzicaoferită publicului în suplimentul cumuzică de Chopin). Poate că seriaorchestrelor lumii se conturează ca unneobişnuit, dar captivant, concurs deansambluri şi dirijori. Pentru cei careau urmărit-o în întregime, VasiliiPetrenko este, mai mult decâtFilarmonica din Liverpool, o promisiuneimportantă pentru viitorul anilormaturităţii sale artistice.

EvenimentulFestivalului

Fără cronologii, fireşte, vompăstra în memoria noastră prezenţadirijorului Zubin Mehta pe podiumulSălii Mari a Palatului, împreună cuIsrael Philharmonic Orchestra, al căruidirijor şi director este, pentruîntotdeauna (”...aceasta este vârsta pecare o dorim maestrului !”), ideeadecurgând din decizia ansamblului, dea-l numi director pe viaţă din 1983. „Înciuda faptului că se află în culmeacarierei dirijorale de aproape ojumătate de secol – comenteazărevista Opera Magazine – carismatic,cald, şi emanând o aură benefică,Zubin Mehta a obişnuit publicul cuperformanţele sale desfăşurate subsemnul aparent al uşurinţei şifirescului.„ Printre numeroase saluturiomagiale, de-a lungul timpului, carieraincandescentă a marelui artist a fostdistinsă, în 2006, la Veneţia, cuacordarea premiului simbolic Una vitaper arte – Arthur Rubinstein.Muzicienii din ţara noastră păstrează înagenda lor sentimentală numeroaseleconcerte şi imaginile legate de ZubinMehta, de-a lungul trecerii anilor şiacumulării vârstei impunătoare de

patriarh, din ultimele cinci decenii încare, în aceeaşi sală, a deschis „Mareapoată a Kievului” împreună cuFilarmonica din Los Angeles.. Acum, lanoi, s-a adăugat omagiul confeririititlului academic de Doctor HonorisCausa al Universităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti despre careilustrul artist declara, într-un interviuradiofonic, că i-a fost acordat depublicul român. Dar ne aducem aminte,în 1964, şi de Adagietto din Simfonia a5-a de Mahler, meditaţie dedicatăplecării în nefiinţă, în pragul celei de atreia ediţii a Festivalului, a maestruluiGeorge Georgescu (1964),capodoperă ce s-a reluat acum, alăturide Uvertura enesciană pe temepopulare româneşti şi Simfonia a 4-ade Ceaikovski. Adăugăm desigur şipagini concertante cu solişti prestigioşi,precum violonistul Vadim Repin şi, maiales, pianistul Yefim Bronfman.Neîncăpătoare în cele două seridominate de Zubin Mehta, Sala Mare aPalatului a strălucit prin luminilealămurilor, dulceaţa sonorităţiicoardelor, culorile multiple alesuflătorilor de lemn şi forţapercuţioniştilor. Orchestra Filarmonicădin Israel ne apare ca un model dedăruire şi perfecţiune în interpretareamuzicii cu mesaj emoţional. Ascultândseara Ceaikovski, ascensiune valoricăce ne-a condus spre cea dintâi dintremarile simfonii ceaikovskiene, amprimit ideea de clasicitate aromantismului rus în interpretare, drepto caracteristică a stilului adoptat deYubin Mehta. În triada programului dinconcertul următor, marele dirijor aindicat clar modul în care adoptă oatitudine diferită faţă de fiecare lucrare.Pentru Enescu simţim respectul cucare „citeşte” partitura cu specificnaţional, savant alcătuită armonic,polifonic şi orchestral. În relaţia cusolistul, cu deplinul acord al lui YefimBronfman, abila expresie impregnatăclaviaturii de interpret dezvăluiaconvingerea trăirii brahmsiene intenslirice în nuanţele minime sau creşterilepline de avânt. Cea de a treia treaptă aacestei ascensiuni devineincandescentă prin pasionalitateamahleriană, cu trăiri asumate deinterpret şi construite împreună cuîntregul ansamblu. Înainte şi dupăsuperbul Adagietto, dramaturgia aalternat tragismul funebru şi salturileenergetice, pe de o parte, cu drumulspre iluminarea finală. Trăirea în fapt agestului dirijoral demonstrează că esteimposibil de lăsat rostirea la voiaîntâmplătorului. Zubin Mehta urcă spreînălţime cu siguranţa eroului, astfelcucerind clipa vitală ce nu poate fiuitată.



Cu Simfonia

de cameră,între

“Patetica” şi

”Şeherazada”Grigore CONSTANTINESCU

În amplasamentulprogramelor Festivalului există, faptfiresc pentru asamblareamanifestărilor, succesiuni ce pot fiapreciate valoric în avantajul saudezavantajul prezentării formaţiilorsimfonice pe un podium cumicrofoane şi amplificare.Melomanii pot astfel comparadiferenţiat nivelul ansamblurilor,prestaţia şefului de orchestră şiperformanţele solistice. Cuplajulprogramelor susţinute de cătreOrchestra dell’Accademia Naţionaledi Santa Cecilia, sub conducerea luiAntonio Pappano, a îndreptatinteresul repertorial majoritar spremuzica romantică rusă –Ceaikovski, Rimski Korsakov,Rachmaninov, la care s-au adăugatdouă semnături componisticeaparţinând lui Brahms şi GeorgeEnescu. În privinţa problemelorinterpretative, considerăm călucrările selecţionare vizauatingerea unui mod de realizarecapabil a atrage, asemenea unuimagnet, interesul melomanilor şisuccesul scontat. Fireşte, pentrurezultatul dorit se adaugă însăobservarea calităţii realizărilor şi,implicit, factorul comparativ. Privitorla muzicienii italieni, cei care i-aprecedat, ruşii de la OrchestraTeatrului Mariinski, germanii de laKapela de Stat din Berlin şi cei deprovenienţe diferite de laFilarmonica din Izrael, aureprezentat evidente deosebiri

concurenţiale în seria „Mariorchestre ale lumii” oferită deorganizatorii Festivalului, pentruconcertele de la Sala Mare aPalatului. Ce criterii ar fi de supusdiscuţiilor „pro şi contra”?Primordială apare la OrchestraSanta Cecilia calitatea sunetului,unde remarcăm compartimente maimult sau mai puţin omogene,însuşiri medii ale coardelor, inegalela suflătorii de lemn şi, uneori, chiarmodeste, virtuozităţi şi accidente laalămuri. Se adaugă desigurpreocuparea şefului de orchestră –Antonio Papanno este de şase anidirectorul ansamblului – pentru aobţine, în paralel cu momentul,prestaţia interpretativă, cât maiaproape de aşteptările unor iubitoriai muzicii lui Brahms sau, mai cuseamă, Ceakovski. Ştim că AntonioPappano este solicitat de marilestudiouri pentruî n r e g i s t r ă r id i scog ra f i ce ,simfonice şi deoperă, fapt cares-a observat îns u p l i m e n t e l emenite a cuceripublicul (ManonLescaut deP u c c i n i ,I n t e r m e z z o ,P u t e r e adestinului deVerdi, Uverturaetc), încomparaţie cupartiturile din program. Dacă pentruConcertul nr. 1 de Brahms,vâltoarea sonoră şi ritmică (înspecial Finalul) s-a asociatcomportamentului virtuozdemonstrat de ostentaţia pianisteifranceze Hélène Grimaud, a Şaseasimfonie ceaikovskiană a situat înopoziţie patetismul zgomotos(Allegro molto vivace) cu discursulfără consistenţă al tragicului(Adagio lamentuoso), Pappano fiindlipsit de sprijinul orchestrei înconstrucţia calitativ dramaturgică aefuziunilor sale temperamentale.Concordanţe există, de la pianist ladirijor, pentru Concertul nr. 2 deRachmaninov, în care atitudinea lui

Denis Matsuev pleda pentru unexpresionism „forţos” cu un sunet ceîşi afla corespondenţe în indicaţiilelui Papano, chiar dacă uneorireplicile era concurenţiale din cauzaabuzutilor de sonoritate orchestrală.Concertul acceptă astfel deprovocări, latura sportivă apianisticii atrăgându-şi simpatiaascultătorilor (partea a treia, Allegroscherzando), finalmente amuzaţideplin de improvizaţia din cel de altreilea bis, unde pianul devenisevictima interpretului în execuţiasonoră ce antrena cu voioşie braţeleşi picioarelelui Matsuev.

Să observăm că studiul şiapropierea de semnificaţiile partituriiau fost în favoarea abordării dificileiSimfonii de cameră, opusul ultim allui George Enescu, opţiune riscantăîn contextul programului. Interpreţii– dirijorul şi cei 12 solişti - i-au găsit

o variantă melodică meridionalălirică, bazată pe metricaordonatoare, ceea ce nu trădează,până la o limită, solicitărilecompozitorului.

Cortina temperamentalorientală a programului italian, cuŞeherazada de Rimski Korsakov,prin culoare, variaţie a aluriitempourilor, momente solistice şi depitoresc, a mai estompat parcăasprimea agresivă a sunetuluiorchestrei, convingându-ne căexistă şi reuşite de spectacol aledirijorului, într-o muzică în carepreferă să fie mai aproape deimaginea unui film sau spectacolcoregrafic decât de meditaţiafilozofică.

Antonio Pappano



Semnalultinereţii

muzicaleGrigore CONSTANTINESCU

Panoramând seria „Mari orchestre ale lumii”, neputem îngădui o paranteză, comentând concertul dirijatde Cristian Mandeal. Este vorba de programul Orchestreiromâne de tineret, care şi-a aflat locul în penultimele seride Festival. Spre deosebire de toate observaţiileanterioare, ni se oferă acum un alt punct de orizont, dinperspectivă temporală şi interpretativă, deoarece nimicnu se aseamănă cu condiţiile de realizare constatate încelelalte manifestări simfonice. Orchestra aceasta esterealizarea unei idei ce a găsit ecou pretutindeni, înzonele muzicale preocupate de viitorul vieţii muzicale.Ca şi alte ansambluri de tineri din Europa sau cele douăAmerici, acum preocuparea iniţiatorilor se identifică,după propriile declaraţii, cu „spiritul enescian şi tradiţiaeuropeană”, cunoscând deja o scurtă istorie între 2009-2011, cu principalele locaţii de afirmare la Sinaia,Buşteni, Braşov şi Bucureşti. Iniţiativa lui Marin Cazacu,susţinută de Fundaţia Serafim Antropov, şi-a găsit ecoulîn personalitatea dirijorului Cristian Mandeal, prinacceptarea responsabilităţii selecţiei talentelor tinere,asumându-şi studiul specific definirii unei orchestreprofesioniste. De aici decurg calităţile şi performanţeleansamblului. Ascultăm programe ce rezultă din studiu,nu doar repetiţii de stagiune, sunetul este o preocuparespecială, ca şi acurateţea intonaţională, supravegherearitmică, frazarea şi expresia. De la ansambluri cu o maiîndelungă istorie (Satatskapelle Berlin sau Orchestra diSanta Cecilia, mai recent Orchestra simfonică aFilarmonicii din Liverpool sau cea a Teatrului Mariinski),până la formaţii de secol XX, caracteristicile depind deactivitatea anuală, de experienţa instrumentiştilor, deconducerea dirijorală, pe niveluri ce presupunpermanenţa. Orchestra română de tineret de-abia îşideschide aripile, prospectând întreaga suită deacumulări ce va putea asigura viitorul ideii princomportament şi asiduitate, acceptarea manifestării înrigorile unui „batalion” supus conducătorului caîndeplinire a tuturor indicaţiilor, de la disciplină la trăire.Tinereţea le aparţine, talentul de asemenea. Reuşitarevine însă iniţiatorului, care asigură şi viabilitateaformaţiei, pe de o parte, dar şi Maestrului, care determinăascensiunea afirmării prin continuitatea succesuluidatorat muncii, studiului şi încrederii în forţele de caredispune ansamblul. Iată deci şi justificareaorganizatorilor de a înscrie, la modul simbolic, pe aceştitineri muzicieni în seria „Mari orchestre ale lumii”.

Programul ales omagia personalitatea enescianăprin audierea unuia dintre succesele sale dintâi,Rapsodia I în La major, op. 11. Un discurs pulsatoriu catempo, culoare şi amploare sonoră a atras de la începutpublicul, oarecum necunoscător, deci puţin încrezător, alperformanţelor acestor tineri. Zona clasică, o „carte devizită” recomandabilă în Festival, prin Concertul pentruvioară şi orchestră în Re major de Beethoven, creatoraproape absent în această ediţie ( cu excepţia primuluiConcert de pian), l-a avut ca invitat pe americanulDavid Garrett, un tânăr confruntat cu succesul datorităatitudinii temperamentale, talentului şi amplasării socialeîn dialog cu ideea de spectacol. Rezonând cu cei ce îlacompaniau, a găsit soluţii de anvergură virtuoză dar şimomente de lirism preromantic convingător în parteamediană a lucrării beethoveniene. Totodată, liber deconvenienţe, s-a jucat cu publicul propunând suplimentecu variaţiuni pe La Follia de Corelli, acrobaţii tehnicedemonstrative în spicatto, trăiri sentimentale aparţinândlui Fritz Kreisler şi glume pe Carnavalul veneţian dePaganini, toate în compania colegilor români dinorchestră. Melomanii acceptă cu plăcere asemeneaambianţe, reţinându-l pe podium prin aplauze pefrumosul cowboy, cu al său one show man violonistic.

Cristian Mandeal s-a oprit pentru studiu desonoritate, reactivitate şi demonstraţii de grup sausolistice, la un repertoriu dificil, pentru finalul programuluide Festival. Atât suita din Pasărea de foc de Stravinski,cât şi La Valse de Ravel, pun probleme complexeexecuţiei, indicaţiile dirijorului fiind preţioase în timpul depregătire, ce este urmat de concertul propriu-zis.Mulţumirea ascultătorului a fost evidentă, dar împărtăşităşi cu Maestrul şi tinerii săi muzicieni. Un lanţ de bisuri, dela Valsul trist de Sibelius, cu o abordare sensibilnuanţată, la două entuziaste refrene aparţinând luiJohann Strauss şi Grigoraş Dinicu. O seară de zâmbet,cu speranţa că ideea fiinţării Orchestrei române detineret poate însemna mai mult decât o etapă în culturanoastră naţională, a recompensat fără tăgată efortulMaestrului Cristian Mandeal de a ne dărui Frumosul şiBinele prin muzica dedicată viitorului.

Cristian Mandeal



Un final fericitGrigore CONSTANTINESCU

Drept principiu de construcţie al programelor,este justificată dorinţa organizatorilor de a încheia ediţiaFestivalului printr-un eveniment major. Alegerea

ansamblului Orchestre National de France şi adirijorului Daniele Gatti ne promitea aceastăposibilitate, fără ca să reprezinte o certitudine înaintede a-şi susţine concertele. Insă, „în direct” ne-amconfruntat cu excepţia. Un ansamblu de remarcabilăcalitate, datorită muzicienilor de elită şi modului deabordate, sensibil şi receptiv la conducerea unui şef deorchestră care îşi aliniază numele, după aceste audiţii,pe linia primelor personalităţi dirijorale ale ediţieijubiliare. Informaţia, audiţia pe disc pot oferi parţialaceastă imagine care devine superbă în urmărireaconcretă a evoluţiei interpretative. În condiţiile acusticiiSălii mari a palatului, la care s-a adaptat surprinzătorOrchestre National de France, putem vorbi de oimpresie memorabilă. Daniele Gatti domină, struneşteansamblul şi publicul, determină ascensiunea spreorizontul ideal al operei, aşa cum ne-a demonstrat-o înSimfonia a IX-a de Mahler. Poate este greu de alesordinea stărilor de ascultător, fie că vorbim de muzica însine, fie că descriem soundul subtil, particularităţilesolistice ale fiecărui compartiment, unificarea pulsuluigeneral sau expresia creată sub gestul dirijorului. Celapatru acte ale acestei drame simfonice, s-au derulatîntr-o particularitate a comunicării îngăduind trecereade la moment la celălalt, de la funebru la energetic-parodic, conflictual, pentru a ajunge spre luminaCâmpiilor elizee ce pare a deschide intrările Graalului.Ultimele secvenţe, într-o sonoritate aeriană, înpianissimele coardelor, nu se pot nara, aşa cum nimeni

nu lasă observaţiei alternativa rugăciunii, cu o imaginesonoră de subtilă măiestrie de linişte concentratărostind gândul.

Reîntâlnirea, în cel de al doilea program almuzicienilor francezi, avea direcţii diferite, pornind de lascherzoul celebru al Ucenicului vrăjitor de Paul Dukaspentru a ajunge la paşii spre împlinire componistică alui Enescu, la Paris, cu Simfonia concertantă pentruvioloncel şi orchestră, cântată prima oară acum peste

un secol de către OrchestraColonne sub conducerea luiGabriel Pierné, solist JosephSalmon, căruia i-a fost dedicatăpartitura. Venind pe aceastăfilieră, muzica ne-a fost oferită cuo atitudine de relaţionare franco-română, specifică mediului încare a fost compusă şi cântată.Chiar dacă solista solicitată, Han-Na-Chang, aparţine prinprovenienţă (Coreea de Sud) şieducaţie (Julliard School) unoralte emisfere, oferta sainterpretativă nu a contrazis operaenesciană, ceea ce înseamnădeja mai mult decât o simplăapreciere.

Cronologic, cele douăcapodopere „spaniole” semnatede Debussy şi Ravel, au întregit

panorama timpului francez în care a fost creatăSimfonia concertantă, oferind imaginea diversităţiistilistice din primul sfert de secol XX parizian. Iberia –culoare descripti-vă în aliaje şiritmuri rafinate - îipropune lui Ravelmodelul muzicii cudecor inspiratorspaniol, cuce-rindu-şi astfelsuccesul. Printr-osu rp r i nză toa reidee a lui DanieleGatti, orchestra acântat fărăîntrerupere Iberiaşi Boleroul –progresie timbralăşi de sonoritateprin acumulări -continuând ecoulaceluiaşi peisaj, trăit cu maximă originalitate pasională,în „paşi de dans”. Iată demonstraţia uimitor-provocatoare a lui Daniele Gatti împreună cu OrchestreNational de France, răspunzând deplin dorinţei tuturorde a încheia Festivalul cu un final fericit.

Daniele Gatti

Han Na Chang



RevelaţieDoina MOGA

Am avut şansa, ca în cadrulFestivalului Internaţional „GeorgeEnescu” din acest an, să fiu invitată lasala Mihail Jora a Societăţii Românede Radiodifuziune, spre a audia oorchestră pe care nu am mai ascultat-o şi un violoncelist pe care nu l-ammai auzit până acum în România. Era2 septembrie, ziua mea de naştere şiam descoperit astfel că mi s-aîntâmplat a primi cel mai frumoscadou, prin interpretarea neprăfuită,originală şi fermecătoare pe careenglezul Colin Carr a dat-oConcertului nr. 1 în Do Major de J.Haydn. Surprinsă, emoţionată şi

fascinată, l-am ascultat, uitândaproape să respir. Tehnica perfectă,trăirea emoţională nepatetică, darrăscolitoare şi sunetul aproape ireal:cald, rotund, vibrant dar şi linear,adânc, puternic ca o furtună, saumângâietor ca o şoaptă, au fuzionatatât de fericit, încât chiar aceastăfoarte cunoscută partitură des cântatăîn concerte, mi s-a părut o premieră.Abordarea cu totul diferită de ceea ceştiam a dezvăluit pe lângă un talent deexcepţie şi o înţelegere în adâncaprofunzime a compozitorului şi alocului său în istorie, la graniţa dintreclasicism (Haydn fiind ultimul clasic) şiromantism (prefigurându-l în anumitepasaje). Iar bis-ul, o arie de J .S.Bach, a fost ca atingerea unei penede înger pe suflet. Magnific!

Sala de concerte s-a umplutde aplauze ca şi cum ar fi fost plină.De unde concluzia, că geniul muzical

nu are nevoie de mulţime. Orchestrade cameră „Philarmonia” a CentruluiNaţional de Artă „Tinerimea Română”,condusă de maestrul Nicolae Iliescu adovedit în acest tandem, sensibilecalităţi interpretative, subliniind,accentuând sau dublând când şi cât atrebuit evoluţia solistului. Ca şi înprima parte, la concertul pentruorchestră de coarde de Nino Rotta(care a compus coloana sonoră amultor filme), ca şi în partea a doua laŞostakovici, Orchestra „Philarmonia”a slujit cu pricepere, dăruire şi bucuriecompozitorii, onorând astfel cum secuvine partitura, şi implicitevenimentul. De altfel, meritele i secuvin dirijorului Nicolae Iliescu,totodată fondatorul acestei orchestre.Închei prin a spune că mare, foartemare, imensă pierdere a fost pentrutoţi cei ce nu au fost la acest concert.

Un „Oneghin”de stagiune

Anca FLOREA

Spectacolele cu Evgheni Oneghin de Ceaikovskiprogramate în cadrul Festivalului „George Enescu”, laOpera Naţională Bucureşti, au atras un public numeros şipentru că montarea realizată de Ion Caramitru este reuşităşi place melomanilor, dar şi pentru că în rolurile de primplan au apărut invitaţi pe care mulţi au dorit să-i (re)vadă,mai ales că tenorul Marius Brenciu revenea, după ani, pescena debutului său, abordând un rol reprezentativ înagenda sa internaţională, iar baritonul Levente Molnar,deşi născut în România (la Remetea – jud. Harghita,nicidecum la Satu Mare, aşa cum s-a scris, având 28 deani, nu… 34 cum am citit în „Jurnalul de festival”), eranecunoscut la noi, în timp ce despre soprana Iveri Tamarse ştia că are o carieră importantă.

Am avut prilejul să-l ascult pe Molnar la München,unde am remarcat glasul frumos, bine condus, aşa încâtmă aşteptam să realizeze personajul Oneghin la coteperformante; i-am apreciat din nou generozitatea vocală,eleganţa frazei, accentele expresive şi prezenţa scenicăimpunătoare, dar sincer speram mai mult, „ceva” dinanvergura unui solist aplaudat la München sau la CoventGarden, deci care să se detaşeze pregnant în raport cupartenerii de scenă. Şi pe Brenciu îl văzusem, pe aceeaşivestită scenă germană, chiar în Lenski, pe care la ONB l-a creat cu aceeaşi siguranţă, etalându-şi glasul cald,poate uşor forţat de această dată (probabil pentru că aici is-a reproşat întotdeauna vocea mică şi lipsa acutelor, decia dorit să ne convingă de contrariu…), construind şi acum,cu inteligenţă, un personaj mai temperamental şi maiincisiv, departe de imaginea tânărului lipsit depersonalitate cu care ne-am obişnuit în majoritateavariantelor interpretative. Iar soprana georgiană a parcursdificilul rol cu acurateţe, cu un material vocal demn deremarcat şi o tehnică pe măsură, fără a înţelege însă că

Tatiana este o tânără retrasă, introvertită, poate timidă,astfel încât agitaţia sa scenică, gesturile uşormelodramatice erau total străine eroinei gândite de Puşkinşi Ceaikovski, iar transformarea din copila sfioasă de laţară în doamna cu atitudine princiară din final a fost practicinexistentă. (Trebuie să recunosc faptul că mi-am amintitde Tina Munteanu, infinit superioară în acest rol).

Întreaga distribuţie a fost însă echilibrată, pentrucă Maria Jinga a conturat o sprinţară Olga, iar PompeiHărăşteanu un credibil prinţ Gremin, Ana-Maria Comşadin nou Larina şi Florin Diaconescu – Triquet, departe destructura rolului Filipievna fiind însă Sorana Negrea, carenu are nici vocea, nici interpretarea, nici apariţia adecvatăpersonajului (în care Ecaterina Ţuţu realizează oadevărată creaţie - de ce nu a fost solicitată oare?…); DanIndricău a rezolvat bine episodicele intervenţii în Căpitanşi Zareţki, iar Anastasia Jinga a fost şi în acea searăcuceritoare în Tatiana-copil.

La pupitru, Iurie Florea a reuşit să coordonezeîntreg ansamblul, orchestra sunând destul de expresiv, iarcorul – ca de obicei excelent pregătit de Stelian Olariu –,soliştii oaspeţi integrându-se fără probleme în concepţiaregizorală a spectacolului, chiar dacă în ultimul tablou,Molnar şi Iveri au imaginat o viziune proprie a relaţieipătimaşe dintre Tatiana şi Oneghin, mult subliniată pringesturi de o tandreţe ce iese cumva din „tiparele”consacrate – dar… poate fi ovariantă…

Privită în ansamblu,producţia se păstrează atractivă,fluentă, dar decorurile au începutsă „scârţâie” (la propriu),mişcarea lor în timp ce „curge”muzica devenind astfelneplăcută. Au fost seri în care s-a cântat bine, cu glasuri decalitate, totul s-a vădit pus lapunct, dar… nu am perceput„evenimentul” aşteptat înfestival, nici strălucirea unorartişti de marcă, rămânând doarun spectacol reuşit, ca destagiune.

Marius Brenciu



11

Gigi Căciuleanu,Bach şi

Baletul NaţionalChilian

Doina MOGA

„Abia aştept să îl vedem şi aplaudăm în septembrie’’.Aşa încheiam precedentul articol despre Gigi Căciuleanu şi asa NOCHE BACH. Ei bine, a venit, l-am văzut, m-a fermecat,m-a cutremurat, m-a încântat, şi m-a impresionat profund. Iarropotele de aplauze încă se mai aud şi acum. Rămânând fidelunei spuse de-a lui, conform căreia, nimic nu e vechi subsoare, Gigi Căciuleanu a dezvăluit în baletele prezentate, nouldin conceptul său deja novator, ce l-a făcut celebru, noul dinabordarea muzicii, neconformistă, neînchistată dar extrem decurată şi noul dintr-o fuziune a artelor atât de dragi lui:literatura, în special poezia, muzica şi evident dansul. Laspectacolul de la Teatrul Naţional din 4 septembrie am asistatla o capodoperă, ce mi-a înlesnit întâlnirea cu omul Bach dincentrul geniului Bach. Gigi Căciuleanu l-a scos din contextulbisericii, dar nu şi al credinţei, l-a scos din sala de concert şi l-a arătat lumii întregi – elită sau nu – în toată splendoarea,nuditatea şi unicitatea lui, cu sensibilitatea, romantismul,bucuria, exuberanţa, lumina, gingăşia, iubirea şi generozitateasa. L-am văzut pe Bach cu codurile-i dezlegate, cu rigoareamatematică, dar şi cu infinita libertate a zburdălniciei sufletului

său. Am văzut soarele din Bach, senzualitatea şi eleganţa lui.Am mai remarcat un lucru extrem de rar, chiar şi pentrumuzicieni (din păcate) . Anume acela de a trata şi respectapauza, ca parte componentă a muzicii, pentru că ea chiar emuzică, dacă îi ştii durata şi proporţia. Ori în baletele lui GigiCăciuleanu am văzut pauza cu toată fineţea şi forţa eiextraordinară. Spectacolul NOCHE BACH cu cele două părţiale sale este inspirat de muzica lui Bach, perceput de coregrafca o matematică senzuală şi „este clădit pe ideea unuiangrenaj, în care latura abstractă a mişcărilor se îmbină cucea concretă a energiei şi emoţiei dansatorilor”. Iar corpulfiecărui balerin în parte după cum însuşi Gigi Căciuleanuspune „poate fi considerat ca fiind o orchestră în sine. Acoregrafia este ca şi cum s-ar compune muzică slujindu-se deun ansamblu instrumental, format din tot atâtea orhestre pecâţi dansatori sunt”. Baletul mi-a plăcut nespus: este rafinat,puternic, fără asperităţi, într-o continuă mişcare logică şisurprinzătoare în acelaşi timp, delicat, religios şi senzual. Onebunie! Membrii companiei au fost pe măsura partiturilor.Ansamblul în care toţi erau solişti, soliştii care apoi deveneauansamblu, fiecare din cei 21 de balerini au avut rostul şi rolullor în acest „mecanism de orologiu” distingându-se printr-oarmonioasă îmbinare de tehnică perfectă şi înaltăexpresivitate. Pas-de-deux-ul din prima parte numităCONCIERTOS tălmăcit de Kana Nakao şi Cezar Sepulveda afost zguduitor. Este de fapt un duo simbolic, un el şi o ea, ceprovin de la antipozi şi care sunt legaţi atât la propriu cât şi lafigurat de o funie a renunţării de sine, pentru a trăi, exista şidansa. Impresionant, impecabil. NOCHE BACH indiscutabileste un balet ce va rămâne in istorie. Este deja legendă ca şicreatorul ei, Gigi Căciuleanu.

Cineva a întrebat de ce se numeşte NOCHE BACH.NOCHE pentru că noaptea chiliană este astfel, are alt cer, altestele, altă lumină şi alt desen. Bach, pentru că este un soarela fel de fierbinte pe toate cerurile lumii dar care lumineazădiferit orice fiinţă şi orice loc. NOCHE BACH pentru că nu s-arfi putut numi altfel. Este intraductibil.

MagifiqueDoina MOGA

Urmărind spectacolulcoproducţiei franceze din 17septembrie, de la Naţionalulbucureştean, mă gândeam că poate celmai potrivit titlu pe care l-aş da uneirelatări al lui ar fi Între râs şi plâns. Astaneînsemnând că nu a fost apreciat demare parte din public. Personal, deşi amîntrezărit oarecum intenţia autorului dea-şi construi baletul ca pe o biografiedansanta, l-am perceput mai mult ca ojoacă. Aceea joacă în care copiii-copiisau chiar copiii-adulţi, transformă cuajutorul imaginaţiei lor, când absurde,când fantastice, poveşti ce iniţial i-aufermecat, schimbându-le astfel sensulemoţional, şi strâmbându-le pe alocurisimbolurile. Am văzut pe parcursul unorepisoade din baletele Frumoasa dinpădurea adormită, Lacul lebedelor şiSpărgătorul de nuci, care constituiesuitele ceaikovschiene, ironie, nuîntotdeauna reuşită, umor, câteodatăcăzut în derizoriu, mai bine zis un fel de

„la mişto” care mi-a dat o stare deinconfort, dar, şi câteva partituri reuşite,şugubeţe, la care am râs cu poftă, cumar fi pas de quatre al lebedelor mici,realizat aici cu mult haz de patrubalerini, nu balerine, cum este înoriginalul lui Marius Petipa. Limbajulcoregrafic a fost şi el neconvenţional, unmelanj de mers, alergare, poze, dansuride caracter, neoclasic, modern,străbătut din când în când de clasic,despre care trebuie spuscă autorul, coregraful şiîn acelaşi timpconducătorul CentruluiCoregrafic Naţional dinBiaritz – ThierryMaladain îl stăpâneşteperfect. Dar lipsa uneiidei, a unui scenariuvizibil, care să conducăspectacolul de la cevaspre undeva, nu a ajutatprea mult, lăsând loc detrenare şi chiar puţinăplictiseală, deşicoregrafia în sine, mai bine zisvocabularul ei tehnic, a fost dificil şiinteresant. Ceea ce am admirat însăfără rezerve la „Magifique” au fostmembrii companiei, balerini cu o

excelentă pregătire tehnică, profunzicunoscători şi stăpânitori ai dansuluiclasic şi foarte buni tălmăcitori. Motivpentru care mă bucur că am văzut acestbalet, chiar dacă, după cum spuneam laînceput, a fost între râs şi plâns. Şi amai fost puţin confuz, mai ales pentrucei care necunoscând bine originalele(de balete, e vorba) nu puteau comparaşi nici înţelege glumele sau ironiile, fieele reuşite sau nu.

Noroc cu muzica luiCeaikovschi care a încântat şi copleşit,ca de obicei, învăluind totul, cel puţin lanivelul auzului, cu Magic şi Magnific,combinaţie de cuvinte ce formează atâtde muzical titlul spectacolului Magifique.



“Romeo şi Julieta“

Artă şi filozofieDoina MOGA

Bucureştiul din perioada actualei ediţii aFestivalului Internaţional “George Enescu” , a oferitiubitorilor genului, încă odată, un moment de graţie. S-a întâmplat în seara zilei de 20 septembrie, la TeatrulNaţional, cu spectacolul redutabilului coregraf francez

Thierry Maladain, care din povestea ultra cunoscută acelor doi tineri din Verona, a ivit în versiunea sa scenică,nu atât un alter ego al dramei, cât o multiplicare aacesteea în spaţiul infinit. O creaţie este o creaţie,simplist exprimat. Aici însă, este vorba demagnitudinea ei, de cuprinderea sensurilor şiamplificarea lor, la multe dintre experienţele dedragoste terestre, pentru că, nu-i aşa, toţi amfost cândva, într-un moment sau altul, Romeoşi Julieta, chiar dacă n-am sfârşit tragic ca ei.Thierry Malandain, prin limbajul său dansantatât de particular şi într-un decor simplu – elînsuşi purtător de înţelesuri şi dezvoltăriemoţionale – a figurat ansamblul coregraficîntr-o structură caleidoscopică în care fiecarepereche dintre cele nouă, era Romeo şiJulieta, iar părintele Lorenzo, avea caruradestinului însuşi. Interesant şi inspirat mi s-aupărut, alegerea momentelor centrale aledramei, considerând probabil povesteaschakesperiană cu toate componentele ei,arhicunoscute, momente în care a concentratîntreaga tensiune printr-o tehnică a variaţiei, de oprospeţime şi forţă emoţională, remarcabile, cum ar fi:scena balconului – o fascinantă temă cu variaţiuni; cea

a balconului – în care însăşi costumele erau utilizatepentru formarea atmosferei şi moartea, prezentată decoregrafi în acea puritate din care plecăm nuzi, doar cunoi înşine şi nimic altceva, oricât am lăsa în urmă.Excepţional, atât ca partitură coregrafică, cât şi catălmăcire mi s-a părut Destinul, necruţător, dar trist,superior şi melancolic în acelaşi timp. Acest balet„Romeo şi Julieta” a reuşit să atingă şi să răscoleascăîn sufletul meu (şi a multor altora, după reacţiapublicului), starea romantică, lirică şi pură a eterneiiubiri. Iar acea cuprindere esenţială a ei, m-a trimis cugândul la un citat din Blaise Pascal, care spune că“omul este o trestie gânditoare şi că o picătura de apăîl poate ucide. Dar dacă întreg universul s-ar năpusti să-l distrugă, el este spiritul superior şi are conştiinţa căştie că moare”. Frumos spectacol, deopotrivă artă şi

filozofie. Cât despre muzică, ce să mai zic... o minune:Romeo şi Julieta a lui Hector Berlioz. Şi ca întotdeauna,mă simt aproape predestinată, dacă întâmplarea, printoate hăţişurile vieţii, mă aduce în faţa unor asemenea

splendori. De aceea, ca de fiecare dată, mulţumescrealizatorilor şi interpreţilor, chiar dacă ei, nu vor citiniciodată aceste rânduri.

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2011 13


Nocturnede Chopincu Yundi

la AteneulRomân


Interesul publicului pentrurecitalul susţinut la Ateneul Românde Li Yundi aparţine faimeipianistului care, cu un deceniu înurmă, a fost cel mai tânăr laureat alConcursului Chopin din anul 2000.Pentru noi, faptul că, la ediţiainaugurală din 1958, laureatul

concursului de pian fusese Li MinCean, trezeşte anumite rememorărinu lipsite de nostalgie. L-amdescoperit acum pe Yundi, locuitoral Honkongului, dar participant laviaţa concertistică internaţională,deja cu o carieră demnă de marilenume ale generaţiei sale,prezentând în recital titlurichopiniene care figurează deja îndiscografia sa la EMI CLASICS, cetinde să împlinească proiectulintegralei operei pianistice amarelui romantic polonez.

Asemenea unui magnet, artistul aatras iubitorii acestei muzici, dornicide a-şi reconfirma informaţiileprivitoare la talentul şipersonalitatea oaspetelui, uneoriurmărit şi în transmisii de pe postulde televiziune Mezzo. Interesantmodul în care susţine desfăşurareaprogramului fără a se lăsa întreruptde aplauzele publicului, doritor aobţine astfel spiritul de continuitateal derulării piesele incluse în recital.De altfel, o atitudine extrem desobră lasă impresia să trecerea saprin sala de concert este un act devoinţă din care lipseşte orgoliulovaţiilor. Convingătoareaparcurgere a celor cinci Nocturneaparţine unor elemente de esteticăexpresivă ce-i caracterizeazăpianistica. Ne gândim astfel lamodul în care adoptă atitudineacomunicării, în ceea ce priveştepasul legat al succesiunii sunetelor,cultivarea melosului spre vocalitate

şi atenţia acordată polifoniilormotivice sau delicateţea pedalizatăa pasajelor ornamentale. Oambianţă poetică credibilă şi lipsităde ostentaţie în manieră, a oferitascultătorului ideea de performanţăinterpretativă la care ne aşteptam,în cele cunoscute anterior despreYundi. În progresie, Andantespianato şi Marea poloneză auoferit perspectiva sperată aabordărilor stilistice romantice decare poate fi capabil artistul.Pornind de la aceste interpretări,

era de aşteptat, pentru cele patruMazurci, cultivarea un rafinamentspecific al miniaturilor selectate deel, pe care însă muzicianul le-aparcurs cu o anume placiditate sauindiferenţă în mânuirea claviaturii.Era de fapt un moment ce speramcă va fi compensat cu cea de adoua Sonată de Chopin. Aici,pianistica ar trebui desigur să-lstimuleze în construcţiadramaturgică a capodoperei dar,pentru ascultător, cred că existăversiuni mai realizate ale acesteimuzici. Prima mişcare a fostsupusă mai ales vitezei ce estompatematica, Scherzoul s-a sprijinitdoar pe lirismul secţiunii mediane,Marşul funebru, de asemenea, nu aimpresionat decât intonaţional înmelosul cantabil al mijlocului demişcare iar Prestoul final a şters înmare grabă toate întâmplărileanterioare ale muzicii. Eroică op.53, din finalul recitalului, ne-a

îndemnat să regretăm poeticaNocturnelor, iar bisurile, oarecumfacile prin penaqtatoia lor cu arpegiicristaline, preluate din repertoriulnaţional al interpretului, au lăsatcortina peste muzica lui Chopin.Oare Yundi este întotdeaunainegal, ca în acest recital ?Răspunsul nu îl cunoaştem, iarconfirmările discografice, din careunele titluri reluate la Bucureşti, aumenirea de a-i justifica faima, acumumbrită de îndepărtate amintire acompatriotului său, Li Min Cean.

Li Yundi



Sonorităţicorale

în festivalGeorgiana MIRICĂ

Aşa cum deja ne-a obişnuit,festivalul George Enescu – aflat înacest an la ediţie aniversară – reuneştedirijori şi orchestre renumite, soliştiprestigioşi, precum şi ansambluricorale de mare valoare artistică.Concentrându-ne asupraevenimentelor eminamente vocale,seria ansamblurilor muzicale oferite decea de-a XX-a ediţie de festival a fostiniţiată de prezenţa corului Madrigal, înseara de joi, 8 septembrie, la Sala„Mihail Jora” a Societăţii Române deRadiofuziune.

Timp de două ore, artiştiicoralei, dirijorul Voicu Popescu şipublicul numeros, au avut ocazia săomagieze memoria maestrului MarinConstantin cu ajutorul videoproiectoarelor – unde au fostprezentate diferite momente aleactivităţii acestuia de-a lungul anilor:filmări la mânăstiri din Moldova –Voroneţ şi Suceviţa, alături de sopranaAngela Gheorghiu şi baritonul NicolaeHerlea, sau secvenţe inedite ale unorconcerte susţinute în ţară şi străinătate.

Recitarea unor poezii pline deîncărcătură emoţională de către actoriiRodica Mandache şi Ion Caramitru aufost primite de public cu multă căldură,

balerinii Monica Petrică şi RăzvanMazilu dedicând întregului ansambluun interesant „Joc coregrafic”.

Lucrările interpretate de corulMadrigal în formaţia sa actuală, înaceeaşi manieră elegantă cu care şi-auobţinut consacrarea, au induspublicului o atmosferă angelică, devisare. Acurateţea sunetelor, preciziagesturilor dirijorale şi îmbinareamăiestrită a muzicii cu dansul şi poeziaau contribuit la realizarea unuispectacol reuşit şi inedit, având învedere mobilul coral al evenimentului.

Tot sub semnul muzicii pentruansambluri vocale se înscrie şimanifestarea din 10 septembrie, recitalcameral ce a adus pe scena PalatuluiPatriarhiei corul Ion Vidu din Lugoj. Subbagheta dirijorului Remus Taşcău aufost interpretate lucrări religioase atâtsemnate de compozitori români(Valentin Timaru, Gheorghe Cucu, IonVidu, Gheorghe Firca, SigismundToduţă, Paul Constantinescu), precumşi aparţinând repertoriului universal:Alessandro Scarlatti, WolfgangAmadeus Mozart sau GiovanniPierluigi da Palestrina.

Armoniile complexe, echilibrulvocal şi muzicalitatea deosebitădovedesc calităţile de excepţie aleacestui ansamblu, înălţând artasunetelor pe cel mai înalt piedestal.

Sub acelaşi principiu, alvalorificării atuurilor repertoriului coral,am asistat cu plăcere la concerteleansamblului coral Preludiu, condus dedirijorul Voicu Enăchescu, precum şi alcoralei camerale mixte I. C.Danielescu, îndrumată de preciziabaghetei maestrului Valentin Gruescu.

Prima parte a repertoriuluifiecărui cor a cuprins lucrări religioaseale compozitorilor Sabin Drăgoi,

Gheorghe Cucu, Paul Constantinescusau Gavriil Musicescu, secţiuneamediană fiind compusă din piese alecompozitorilor contemporani IrinaOdăgescu, Dan Dediu, Dan Buciu,Mihai Măniceanu, Valentin Gruescu şiFelicia Donceanu.

Pasiune, dăruire, omogenitate.Cele trei cuvinte caracterizează coralaI. C. Danielescu, înfiinţată acumaproape 40 de ani. Demonstraţiamuzicală a serii de la Sala MihailJora a Radiodifuziunii Române esterezultanta studiului intens alansamblului şi a bunei conlucrări cudirijorul Valentin Gruescu. Dinamizareadeosebită oferită de I. C. Danielescu secontinuă cu precizia coriştiloransamblului Preludiu. Aceştia convingîncă o dată prin expresivitate, calitatesonoră şi timbruri mature, plăcuteauzului muzical.

Înfiinţat în anul 1972 de VoicuEnăchescu, corul este cunoscut înstrăinătate şi în ţară pentru numeroaseconcerte de un înalt profesionalism. Înaceastă seară, preferinţa ansambluluipentru lucrările lente conferă unitaritateşi o deosebită cantabilitate pieselorinterpretate.

În încheierea concertului,publicul a putut urmări piese dinamiceprecum: Sării Mândra de Sabin Păutza,Flăcăruia de Radu Paladi, sau Brâulamestecat de Pretorian Vlaiculescu.

Seria concertelor coralesusţinute în cadrul festivalului GeorgeEnescu a încântat publicul melomanprin interpretarea deosebită aprogramelor alese, convingându-ne odată în plus de farmecul caleidoscopical unei palete multiple de evenimenteconcentrate sub semnul festivalesc.

TurangalîlaCleopatra DAVID

Şi iată că minunea a avut loc! În momentul în careîmi puneam întrebarea dacă Turangalîla va mai fivreodată cântată la Bucureşti, Festivalul Enescu mi-afăcut bucuria de a aduce simfonia lui Olivier Messiaen pescena Sălii Palatului. Concertul a avut loc în seara zilei de15 septembrie, iar dificila sarcină de a pune în scenăaceastă lucrare i-a revenit Orchestrei Naţionale Radiosub conducerea tânărului James Gaffigan, având invitaţipe Peter Donohoe la pian şi pe Cynthia Millar la undeMartenot. Din program a mai făcut parte La cathédraleengloutie de Claude Debussy orchestrată de NikosCristodoulou.

Compusă între 1946 şi 1949, Turangalîla esteconsiderată cea mai valoroasă lucrare pentru orchestrădupă Sacre du printemps a lui Stravinsky (afirmaţia îiaparţine lui Serge Koussevitsky, cel care a comandatpiesa pentru Orchestra Simfonică din Boston). Scrisă în10 părţi şi folosind în mare parte structuri tradiţionale,

simfonia aduce inovaţii în domeniul scriiturii muzicale,proprii limbajului muzical al lui Messiaen, aşa cum suntfolosirea ritmurilor palindromice (nonretrogradabile),recurgerea la celule ritmice provenind din muzica indianăantică (preluate din Encyclopédie de la musique etdictionnaire a lui Lavignac, care la rândul ei cita câtevapagini din cel mai important tratat indian din secolul alXIII-lea, Sangitaratnakara al lui Sarangadeva) sauscriitura pianistică în stil oiseaux – care nu este altcevadecât transpunerea pe note a semnalelor (cântecelor)diferitelor păsări. Nici în domeniul sonorităţilor Turangalîlanu este lipsită de surprize. În afara compartimentuluiamplificat de percuţie, Messiaen introduce cu rol quasi-solistic undele Martenot, un instrument electronicinventat în 1928 de Maurice Martenot, capabil să creezeefecte foarte interesante, ce dau impresia deimponderabilitate, de transcendere în alte lumi. Lucrareaa avut premiera în decembrie 1949 sub bagheta luiLeonard Bernstein, cu Yvonne Loriod la pian şi GinetteMartenot la unde Martenot, iar prima audiţia în Franţa aavut loc la festivalul Aix-en-Provence pe 25 iulie 1950, cuRoger Désormière la pupitrul orchestrei naţionale.

Turangalîla nu este interesantă numai sub aspectmuzical ci şi ca simbolistică, făcând parte din trilogiadedicată de Messiaen mitului Tristan şi Isolda (alături de



O ocazierară....

Diana NUŢEANU

Aşa este de obicei oriceapariţie pe afiş a lucrării lui OlivierMessiaen - Turangalila. Din cauzadificultăţii, dar şi a dimensiunilor sale,nu este lesne de abordat nici deorchestre cotate la cel mai înalt nivel.

La noi în ţară, cu excepţiaOrchestrei Filarmonicii din Bucureşticare a avut o reprezentaţie în urma cucâţiva ani, nu-mi amintesc să se ficântat, poate, de decenii.

Am mers la concertulOrchestrei Naţionale Radio din 15septembrie cu mari emoţii... aveammari îndoieli că voi asista la ointerpretare decentă, spun aceastapentru că, de obicei, instrumentiştiinoştri, nu toţi, dar o majoritatenotabilă, manifestă o mare reticenţă

faţă de muzică sec. XX.Publicul a fost destul de

eterogen: unii credeau că urmărescun concert de pian, aşa că auaplaudat conştiincios după partea aIII-a, alţii au sperat ca este o simfonie„normala’’, astfel că după partea a V-a n-au mai înţeles nimic şi au plecat...dar cei mai mulţi au rămas să sebucure de o seară peste oriceaşteptări, în care marile vedete aufost alămurile, strălucitoare şiimpecabile.

Sub bagheta foarte tânăruluidirijor James Gaffigan, toţi membriiorchestrei trăiau la unison lirismul sauexplozia incisivă a muzicii luiMessiaen, împreună cu pianistulsolist Peter Donohoe şi interpretaCynthia Millar-ondes Martenot.

Trebuie menţionat faptul căacest concert a început cu „Catedralascufundata’’ a lui C. Debussy, dar, celpuţin pentru mine, această seară afost a Turangalilei, ea a fost miza, eami-a schimbat radical părerea despre„suflătorii’’ orchestrelor bucureştene

(ca şi Lohengrin-ul susţinut de OperaNaţională în aceasta ediţie afestivalului Enescu) şi ne-a revelat oOrchestra Naţională Radio deanvergura internaţională.

Sunt convinsă ca aportuldirijorului la acest succes a fost unuldecisiv, dar a avut în faţa un „materialbun’’, receptiv la indicaţiile de ordintehnic şi conceptual-interpretativ.

În calitate de cadru didactic alUniversităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti, îmi place să cred că o micăparte din progresul evident alorchestrelor simfonice bucureştenese datorează şcolii muzicaleromâneşti, universitare, prin tineriimembrii ai acestora, absolvenţi aiinstituţiei noastre. Mă bucur să declarcă, la toate concertele la care amasistat am văzut numai „orchestremari ale lumii’’. Fie vorbim despre oediţie foarte inspirată a Festivalului,fie am lipsit, intuitiv sau din lipsă detimp, de la concerte care să-micontrazică entuziasmul.

ciclul de cântece Harawi pentru soprană şi pian şi de Cinqrechants pentru cor a cappella). Titlul lucrării provine dinlimba sanscrită, însemnând „cântec de dragoste, imn albucuriei, timp, mişcare, ritm, viaţă şi moarte”. Deasemenea, Turangalîla este unul din talas-urile (ritmurileindiene) citate de Lavignac în Enciclopedia sa, ritm folositde compozitor în lucrare într-o formă modificată.

Revenind la spectacolul din 15 septembrie, potspune că, privind din punctul de vedere al unui concert demuzică contemporană, a fost un succes, bucurându-se demult mai mult public decât orice altă manifestare de acestgen. Totuşi, concertul nu a fost programat în seria celordedicate muzicii secolului XX/ XXI, ci în ciclul „Mariorchestre” şi era firesc ca o lucrare atât de importantă săprimească o asemenea atenţie. Interpretarea a fost operformanţă pentru Orchestra Naţională Radio, care numai departe de stagiunea trecută, a avut câteva concerteremarcabile. Îmi amintesc cu plăcere de operele în concertde Ravel dirijate de Julien Salemkour (asistentul lui DanielBarenboim) a căror protagonistă a fost mezzosopranaRuxandra Donose, sau de concertul dirijat de CristianMandeal, care l-a avut ca solist pe Nikolai Demidenko înConcertul Nr. 2 pentru pian de Rahmaninov.

Turangalîla este însă de o dificultate extremă,având pagini de virtuozitate la toate partidele. Dirijorul areo sarcină grea în încercarea de a descurca iţele ritmice şiarmonice ale simfoniei, de multe ori în tempo-uri foarterapide. James Gaffigan – dirijorul Orchestrei Simfonice diLucerna şi dirijor invitat la Orchestrei RadiodifuziuniiOlandeze – a avut curajul ca la numai cei 32 de ani ai săisă pună în scenă această lucrare.

Se poate afirma că la Sala Palatului Turangalîla afost executată corect. Pasajele rapide, însă, în special înpărţile a V-a şi a X-a, au fost nesigure, cu atacuri multipleşi cu viteze diferite între partide. Incompleta asimilare alucrării a făcut imposibilă realizarea unei construcţii legate,aşa că nu am reuşit să determin viziunea dirijorului cutoate că gestul său era întotdeauna precis şi sugestiv.

Trebuie adresate felicitări compartimentelor de

suflători, ale căror numeroase şi complicate momentesolistice au fost executate fără nici un rateu.

Remarcabilă a fost prestaţia pianistului PeterDonohoe, iar timbrul ireal al undelor Martenot manevratede Cynthia Millar a planat deasupra sonorităţii generale.

Deschiderea concertului din 15 septembrie cu Lacathédrale engloutie nu mi s-a părut foarte fericită, deşiDebussy a reprezentat una din sursele majore deinspiraţie a muzicii cui Messiaen. Intenţia de a pune olucrare mai accesibilă şi mai scurtă pe post de „aperitiv”,aşa cum afirma dirijorul în interviul publicat în revistafestivalului, a fost bună, însă disproporţia între cele douălucrări a fost mult prea mare. Părea că pauza concertuluia fost mai lungă decât piesa.

Nu voi insista asupra veşnicului refren al sonorităţiinefericite a Sălii Palatului, unde un scârţâit de scaun sepoate auzi, dar un pianissimo la orchestră nu. Un altaspect a fost însă mai supărător: atitudinea unei părţi apublicului. Pe toată durata festivalului, concertele de laSala Palatului au fost asaltate de amatorii de cultură cubrand. Turangalîla a avut neşansa de a fi interpretată de oorchestră bucureşteană sub conducerea unui dirijor carenu a ajuns încă vedetă. În concluzie, publicul din categoriamai sus menţionată părăsea sala în timpul concertului,ceea ce nu s-a întâmplat când au fost cântate piese maipuţin accesibile, cum sunt poemul simfonic Prometeu deScriabin sau mare parte a lucrărilor lui Enescu. Probabil nueste cunoscut faptul că Bolero de Ravel şi CarminaBurana de Orff, care umplu sălile de concert, au fost scrisecu 20, respectiv 10 ani înainte de Turangalîla. Este uimitorcâte prejudecăţi sunt întâlnite chiar şi la muzicieni! În ciudacomplexităţii, încărcătura tensională nu depăşeştegraniţele multor lucrări compuse în secolul al XIX-lea, iaratmosfera este una extrem de senzuală. Cu toate acestea,este foarte rar programată în România. Sper că motivul îlreprezintă doar dificultatea de a aduce pentru fiecarereprezentaţie undele Martenot cu tot cu interpret şi nupanica în faţa unei partituri pretenţioase.



Muzicaromânească în

FestivalDespina PETECEL-THEODORU

Reîntâlnirea, după decenii, cu ansamblul„Musica Nova”, devenit emblematic în promovareacreaţiilor timpului nostru, începând din 1965, când aluat fiinţă din iniţiativa pianistei şi compozitoarei HildaJerea – a însemnat, nu doar un prilej de a participa laun concert de elevată performanţă artistică, ci şi oemoţionantă întoarcere în timp. Prestigiul de care sebucura, în ţară şi peste hotare se datora, în primul rând,profesionalismului de autentică valoare al membrilor săi– cu toţii, instrumentişti-solişti în Orchestra Filarmonicii„George Enescu”: violoniştii Florin Szigeti şi ConstantinBogdănaş, violistul Vladimir Mendelsohn, violoncelistulDorel Fodoreanu - azi, membri ai Cvartetului„Athenaeum Enesco” din Paris - şi clarinetistul FlorianPopa – colaboratorul lor permanent.

Prezenţa acestor artişti excepţionali în studioul„Mihail Jora” al Radiodifuziunii, în seara zilei de 4Septembrie, a marcat unul dintre punctele de referinţăale manifestărilor camerale programate în cadrulFestivalului Internaţional „George Enescu”. Cele 6lucrări alese au ilustrat perfect diversitatea stilistică şiineditul limbajelor componistice căutate şi cultivate de„Musica Nova”.

Piesa For you (Pentru voi), scrisă de Ulpiu Vladîn 2009 special pentru membrii formaţiei a surprins prinnoutatea oarecum exotică a expresiei hrănită, nu atâtdin substanţa transcendentă a visului - cu care ne-aobişnuit autorul -, cât din seva ancestrală a folcloruluiuniversal. Inflexiunile modale ale violei, însoţite desunetul în surdină al clarinetului şi de vocea sopraneiMaria Angeles Rodriguez rostind – la fel deimperceptibil – vorbe dintr-un text antic de muzicăfolclorică, în limba bască a anulat hotarele realităţiispaţio-temporale, proiectându-ne în zorii naşteriiUniversului plămădit din Cuvânt şi Sunet. Traseeletimbrale interferează treptat, creând texturieterofonizate extinse ori individualizându-se prinalternanţă, pentru a fi reduse ulterior la tăcere deintervenţia impulsivă a pianului. Ocupând toatăclaviatura, sonoritatea instrumentului - stăpânit cuaplomb şi anvergură de către Roman Vlad – trece de ladezlănţuirea masivă, sentenţioasă a acordurilor, laarmonii transparente, de un rafinament impresionist.Ideea de verticalitate astfel instaurată a creat o primăbreşă onirică în structura mozaicată a muzicii, netezindcalea de acces, înapoi, spre primordialitate,

reprezentată de litania cu iz bizantin a sopranei şi violei,asemenea unei antifonii liturgice. Timbrul violei luiVladimir Mendelsohn - de o profunzime apropiată deceea ce ne imaginăm a fi esenţa originară a sunetului -, ca şi glasul penetrant, frust şi ambitus spectaculos alsopranei au subliniat aura de mister lăsând spiritul săcontemple inefabilul muzicii. La pupitrul dirijoral s-aaflat compozitorul.

Încercând să ilustreze sensul unei „reflecţiiadâncite asupra fenomenului pirateriei, văzut ca unuldintre fundamentele globalizării actuale”, Dan Dediu îşiconstruieşte Sextetul pentru clarinet, pian şi cvartetde coarde,intitulat sugestivEssai sur le globepirate (Eseudespre globulpirat), sub deviza„distrug, deciexist”! „Pirateriile”acestui compo-zitor prolific,inventiv, non-conformist suntîntruchipate deteme, motive,ambianţe, con-cepte, stări despirit şi provin dinopusuri variate castil, din epocidiferite, pe care le numeşte cu umor, „nave muzicale” şipe care le...distruge, „bricolându-le” cu extremăabilitate şi fantezie! Deşi poartă amprentatemperamentului său năvalnic, încifrat în manieraincisivă de a plasa accentele într-o frază, noua partitură(primă audiţie) explorează, aş spune, nuanţelelirismului - de la cele exprimate prin vastele urzeli depolifonie eterofonizată, la modulaţiile timbrale cu tentăpastorală ale clarinetului şi corzilor, şi la rafinamentecoloristice amintind de lirismul Suitei lui Alban Berg. Încontrast cu avalanşa ritmurilor eterogene, mordante -desprinse parcă din muzica lui Bartók, „flancând”oazele plutitoare de unison, dar în concordanţă cu ele -pianul apare în arpegieri diafane contrapunctând saucontracarând diabolicul carusel ritmic reinstauratperiodic. Pianistul Andrei Vieru a potenţat atù-urileinterpretative ale ansamblului, dând câştig de cauzăeleganţei, muzicalităţii, expresivităţii conţinute înmuzica lui Dan Dediu – aici şi în calitatea de dirijor.

Inspirate din volumele de muzică vocalăculeasă de Béla Bartók în Bihor, Maramureş, Banat şialte zone ale ţării, 10 cântece româneşti pentru violă,pian, cvartet de coarde şi contrabas (primă audiţie) -parte a unui proiect multicultural de compoziţie, lansatde London Schubert Players, în parteneriat cu Anglia,Franţa şi România - i-au oferit compozitoarei Ana-MariaAvram posibilitatea de a-şi demonstra dexteritatea în

Florin Szigeti


Festivalul “Enescu” tratarea quasi tradiţională amaterialului folcloric de la care apornit. Ansamblului „Musica Nova” is-a alăturat formaţia LondonSchubert Players, fondată depianista Anda Anastasescu şi, deasemenea, violistul Yuri Zhislin înpostură de solist. Pasajele doinitealternează cu ritmurile virtuoze dejoc popular ale pianului, deţinute decătre Anda Anastasescu, fiindîmbogăţite, pe de o parte, cu efectede ţambal, asemănătoare cu celedin părţile repezi ale Sonatei a III-apentru pian şi vioară „în caracterpopular românesc” de GeorgeEnescu, pe de altă parte, cu cele deveritabil taraf lăutăresc, reflectatede orchestraţia ingenioasă a Anei-Maria Avram. La reproducerea lor acontribuit, cu nerv şi patoscontrabasistul în care l-am

recunoscut pe faimosul WolfgangGüttler – „Wolfi” - de odinioară,stabilit în Germania din 1975.Dincolo de redarea fidelă a spirituluicaracteristic fiecărui ethos în parte,muzica trimte aluziv la desfăşurarealineară, de o puritate edenică amuzicii lui Erik Satie – prinflageoletele viorii prime şiarpegierile plutitoare ale pianului -,ca şi la sonorităţile supraacute,filigranate, din Impresiile dincopilărie, de exemplu, ale aceluiaşiEnescu. Lungimea piesei a fostcompensată de dinamismulefervescent al construcţiei, precumşi de interpretarea electrizantă, fărăfisură a lucrării.

Septetul pentru soprană,

clarinet, pian şi cvartet decoarde, „Los sueños” (Visele), peversuri de Antonio Machado, alcompozitorului spaniol Felix SierraIturriaga „pirateazã”, la propriu (!),asociindu-le într-o compoziţieeclectică, ritmuri de tango,destinate pianului; cantabilitatea decafé-concert a viorilor; parfumulliedurilor franceze, poate ale unuiGabriel Fauré; influenţe ale muziciilui Gerswin, reminiscenţe din ariileoperelor pucciniene ori din Pelléaset Mélisande de Debussy, însecvenţele sopranei - uimitoare înacute şi ca mobilitate stilistică; nu înultimul rând, pecetea spirituluibachian din partitura pianisticărestituită cu logică, rigoare,interiorizare, de către Andrei Vieru –recunoscut ca unul dintreremarcabilii interpreţi ai operelorpentru pian ale lui JohannSebastian.

Andante pentru clarinet şicvartet de coarde, al foartetânărului compozitor american deorigine română Tudor DominikMaican - „un talent foarte rar şineobişnuit”, cum îl caracterizaprofesoara lui de la Julliard School -e scris cu real talent şi simţ alconstrucţiei echilibrate, în notăpost-impresionist-expresionistă.Introspectiv, pigmentat însă cuunele variaţii de tempo, pentru asparge monotonia tempo-ului,

Andantele valorifică totodatăstructuralismul ritmic şi petele deculoare timbrală – tehnici deprinseprobabil din studiul cu KarlheinzStockhausen. Dominic Maicanplasează timbrul clarinetului în

miezul lucrării, alături de secvenţelede unison, ca un punct de reperimuabil.

Ultima creaţie din programulansamblului „Musica Nova” s-adatorat compozitorului francez deorigine italiană Philippe Hersant -Im fremden Land (Pe pământstrăin), pentru sextet cu clarinet,pian şi cvartet de coarde. Cea maielaborată dintre toate, aceastăpiesă a pus în valoare, con brio,„caratele de aur” ale clarinetului. ÎnBerceuse, sunetul excentric,ascuţit, al instrumentului frisoneazăunisonul visător al corzilor şiarmoniile irizate ale pianului, dar şirezonanţa de clopote evocând-o pecea din Catedrala scufundată deDebussy... Dansul macabruintroduce elementul de contrast, deextracţie bartókiană. Episodic, darpercutant la început, clarinetul îşimodifică geometria discursuluidevenind din colţuros, linear, încantilene cu patină orientală, de omare supleţe coloristică. Însecţiunea En souvenir de...Phantäsiestück, Hersant divizeazăarhitectura piesei prin opoziţiadintre ritmurile repetitive alevioloncelului şi melopeeaondulatorie, ca o meditaţie sonoră aclarinetului - poate după modelulmaestrului său, André Jolivet.Choralul final debutează într-uniureş ritmic obsesiv, atenuat deacordurile pianului, ce contrasteazăcu ascensiunile clarinetului înregistrul acut. Dialogul înfiripat întrecele două instrumente genereazăun moment de splendidăconsonanţă – mai bine-zis,defineşte natura intrinsecă aprincipiului coincidentiaoppositorum. Iar unisonul corzilor,venit sau trimiţând într-odimensiune temporală de legendă,întretăiat de ţipătul clarinetului şi deacordurile greoaie ale pianului paresă simbolizeze efortul memoriei dea păstra nealterată amintirea unortrăiri extatice, ireale.

Pianistul Andrei Vieru aîntregit din nou colectivul de elită alformaţiei „Musica Nova”,contribuind la perfecţiunea unei serimemorabile.

Dorel Fodoreanu

Anda Anastasescu


Festivalul Enescu

D’aleFestivalului

Ecaterina STAN

Despre ediţia cu numărul XXI a Festivalului şiConcursului Internaţional George Enescu ştiu doar căîl va avea tot pe Ioan Holender în frunte, ceeace nu-irău, şi că va veni celebra orchestră Concertgebowdin Amsterdam, condusă de Mariss Jansons. Mai ştiucă, de vreme ce avem stadion şi gazon, se pare căpână atunci vom avea şi SALA de care avem atâtanevoie. Am fost de faţă, când actualul primar alcapitalei, Sorin Oprescu a făcut această promisiune,pe 1 septembrie 2011. De va făptui cineva aceastămult dorită-necesară sală, nu vom mai auzi ruşinaţicomentariile marilor orchestre, dirijori, solişti despremetehnele Sălii Palatului, ce inutil şi costisitor a totfost cârpită cu panouri, etc., inutile! Deh, doi ani suntdoi ani, ce-o da Dumnezeu!...mai e şi an electoralpână atunci...Oricum cred că nimeni nu concepe căFestivalul nu va mai fi, aşa că sperare în maibine...diabolicum!...

A trecut doar o săptămână de la finalulFestivalului, lung, dens, uluitor, fascinant, stresant,încântător, frustrant, de neuitat...Avem încă cu toţiiimpusul de a ieşi din casă pe la ora potrivită spre aajunge la Ateneu, la Sala Mare a Palatului. Impulsultrece, vine stagiunea, în care fiecare instituţiemuzicală se descurcă, conform bugetului, adică nune promite, căci nu-şi permite evenimente dintre celedin Festival.

Oare ar fi greu de găsit soluţii pentru aremedia erorile de până acum? De exemplu, se vaţine cont că melomanului îi trebuiesc minimum 30 deminute până ajunge din sala Ateneului până pescaunul din Sala Palatului? Că cei de pe scenaAteneului nu trebuie puşi în situaţia de a interpretaultima piesă din program acompaniaţi de zgomotulcelor ce încep să migreze către cealaltă sală. Că, detrebuie să alegi aproape mereu între evenimentepreprogramate simultan, te simţi ca un fel de Procust,hăcuind muzica de nevoie, nu de voie...Se vor gândiorganizatorii să facă Gala concursului festivă, nufestivistă, inutil stufoasă şi irelevantă în mare parte,ca în acest an? Că finele competiţiei nu înlocuiescGala! Că concursul trebuie să fie riguros şi conformregulamentului în vigoare...

Oare vor fi programate în Festivalul următor şicreaţia reprezentativă a marilor compozitori români,precum Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Paul

Constantinescu, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, etc.,compozitori dintre care unii au fost giraţi şi premiaţichiar de George Enescu.

Cât despre comportamentul publicului dinsală, nu cred în ruptul capului că se va schimba înbine în doar doi ani! Melomanii de ocazie, snobii, ceicare primesc biletele sponsorilor, tot n-o să aibăhabar cum trebuie să facă la concert. �i totuşi, încerco ...încercare, cu speranţa că rândurile acestea vor ficitite-date mai departe.

Cu siguranţă că nu vreau să necăjesc penimeni, ci doresc doar să fiu în slujba celor care vorcu adevărat să înceapă să frecventeze sălile în carese face muzică. Mă adresez aşadar celor carenimeresc rar şi din întâmplare în astfel de locuri, fărăsă cunoască obiceiurile tradiţionale. Orice are unînceput şi cu cât sunt mai mulţi cei care ascultămuzică, cu atât e mai bine în general şi cu atât le vafi mai frumoasă viaţa, ce le va fi decojită de derizoriultelenovelelor, al manelelor şi al pictorialelor.

Iată câteva instrucţiuni, cu ajutorul căroramelomanii începători se vor simţi mult mai confortabil,instrucţiuni pe care şcoala, din păcate, nu a ştiut să leofere coerent şi consistent.

Muzica este de diverse feluri si se face îndiverse locuri. Aşadar, pentru început aflaţi cât maimulte lucruri despre unde anume veţi merge.

- La operă sunt spectacole, în carepersonajele, îmbrăcate în costume, cântă şi se mişcăpe scenă, iar sub aceasta este orchestra, în faţacăreia se află de obicei un bărbat, numit dirijor. Maisunt şi spectacole numite “opera în concert”, în caretotul este la fel, doar că personajele de pe scenă nusunt în costume, ci stau cuminţi şi cântă când le vinerândul. Tot la operă sunt şi spectacole de balet, cândpe scenă sunt numai balerini/dansatori. În acest caznu este indicat să faceţi observaţii picante şinecuvenite, ori pudibunde, despre ţinutavestimentară, de obicei decoltată şi sumară abalerinelor/balerinilor. Corpul uman este splendid, iaraceştia nu şi-l expun ca la cluburile de striptease, cipentru că nu pot face în frac şi rochii de searăpiruetele/şpagatele/salturile de rigoare. La operăspectacolele pot avea două sau mai multe părţi,numite acte. De aplaudat, se aplaudă de obiceinumai după ce cele două perdele mari, numite“cortină”, se trag, adică se împreună, la finalulacestora, dar există şi excepţii de la regulă.

- În sălile de concert sunt găzduite fieconcerte simfonice, cu circa 80-100 de oameni pescenă, care cântă fiecare măcar la câte uninstrument, iar în faţa lor este de obicei un bărbat, undirijor, ce stă cu spatele la public şi îi coordoneazăprin gesturi. Dacă mai este şi un cor, adică oamenicare cântă din gură, acela este un concert vocal-simfonic. Dacă este numai un cor şi un dirijor, atunci,


Festival evident, concertul este coral.Aceste concerte pot avea şisolist/solişti, cei care stau în faţă,lângă dirijor şi ies categoric înevidenţă. Solistul/soliştii pot cântala instrumente sau din gură. Dacăorchestra are numai circa 35-50de instrumentişti, ansamblul senumeşte „orchestră de cameră”. �iîn acest caz pot fi solist/solişti.

- Tot pe scena sălilor deconcerte se ţin şi recitaluri. Înastfel de cazuri ascultăm fie doarun pianist, fie unviolonist/violoncelist/clarinetist/etc., cântând împreună cu un pianist(uneori, chiar singur); fie treiinstrumentişti cântând la diverseinstrumente şi atunci ei toţi senumesc trio, sau patru, numindu-se cvartet, sau cinci, adică cvintet,etc.

- Încercaţi să aflaţi înaintede a ajunge la sala cu pricina,despre ce va fi vorba, cine suntsolistul şi dirijorul, cum se numeşteorchestra, cine a scris muzica, etc.Încercaţi să ajungeţi cu cel puţin15 minute mai devreme, ca să vălăsaţi haina la garderobă, undemai e şi coadă. Haina nu se tine inbraţe în timpulspectacolului/concertului. Secuvine să cumpăraţi un programde sală şi apoi să vă găsiţi locurilecu ajutorul unor doamne, care senumesc “plasatoare” care pot firecunoscute după faptul că poartăuniformă. Citiţi programul de sală,veţi regăsi titlurile pieselor, precumşi nişte cuvinte scrise cu altecaractere, cum ar fi Allegro,Lento, Presto, etc. Aceste cuvintesemnalează că piesa cu pricinaare mai multe părţi şi că întreacestea nu se aplaudă.CATEGORIC, NU SE APLAUDADE FIECARE DATĂ CÂNDINTERPREŢII SE OPRESC DINCÂNTAT! Aplauzele nepotrivite vădescalifică în faţa artiştilor.

- Dacă întârziaţi, veţi intraîn pauză, sau atunci când auziţiaplauze. Aveţi grijă să nu trântiţiuşa! Spectacolele de operă aumomente când este întuneric

beznă, aşa că, decât să văîmpiedicaţi, mai bine aşteptaţiafară pauza.

- In orice sală în care seface muzică trebuie să ÎNCHIDEŢIDE TOT TELEFONUL MOBIL,căci altfel tot se va auzi bârâitul şiveţi deranja pe toată lumea. Dacănu o veţi face şi telefonul va suna,vă veţi simţi penibil pentru că seaude în toată sala! Chiar dacă văplictisiţi, nu vă jucaţi cu telefonul,nu trimiteţi mesaje!

- Dacă sunteţi răciţi, numergeţi să tuşiţi cot la cot cumuzicienii care cântă pe scenă.Autorii pieselor, numiţicompozitori, categoric nu doresc ocolaborare sonoră cu cei gripaţi!Pregătiţi bomboane, care să văîmpiedice să vi se declanşeze otuse alergică/nervoasă.Bomboanele nu se pun în fundulpoşetei, ci la îndemână, dezvelitedin hârtia foşnitoare. Tot pentru anu tuşi, puteţi să aveţi şi o sticlă deapă/suc, dar nu de doi litri, ci demaximum 500 ml., pe care o veţidesface înainte de muzică, pentruca să nu fâsâie. Beţi numai ca sănu tuşiţi, dar dacă vă este doarsete, răbdaţi până la pauză. Numâncaţi! Nu e bine să aveţi apăsau altele în pungi/sacoşezgomotoase şi, dacă totuşi eleexistă, este total interzis săcotrobăiţi în ele.

- Nu dormiţi în timpulconcertului, mai ales dacă sunteţisingur şi nu aveţi un partener caresă vă vegheze şi să vă trezeascăîn cazul în care sforăiţi. Dacăambii sunteţi obosiţi, încercaţi sădormiţi pe rând şi tot pe rând săfaceţi de planton. Cel careveghează are obligaţia de a-l trezipe celălalt, ca să nu se audăzgomotul specific. Vă recomandtotuşi să beţi o cafea înainte despectacol/concert, ca să rămâneţitreji.

- Când aţi proiectat sămergeţi seara laconcert/spectacol, evitaţi sămâncaţi la prânz usturoi sauceapă, pentru a nu vă incomoda

apoi vecinii. - Nu veniţi la

concerte/spectacole cu copii maimici de 6-7 ani. Vă recomand să-iduceţi la circ/teatru depăpuşi/teatru pentru copii. Îi veţichinui, vă veţi chinui şi veţi deranjape toată lumea! Copiii mai mari săfie aduşi numai dacă vor şti foarteclar că trebuie să stea nemişcaţi,să nu vorbească, să nu facăzgomot etc.

- Dacă credeţi că cei de pescenă merită, dacă v-au încântat,atunci aplaudaţi! E bine săaşteptaţi până sunteţi convinşi căeste momentul potrivit. Veţi auzipe unii din sală strigând “Bis!”.Aceasta înseamnă ca artiştii auplăcut foarte mult şi publicul lecere să mai cânte ceva în afaraprogramului. Veţi mai auzicuvântul “Bravo!”. Înseamnă căartistul de sex masculin a plăcutextraordinar de mult, căci, dacădoriţi să aclamaţi o doamnă,trebuie să strigaţi “Brava!”, iardacă v-au plăcut toţi cei de pescenă, strigaţi “Bravi”! Chestiuneaaceasta cu formele cuvântuluiBRAVO, BRAVA, BRAVI nu estepracticată, din păcate, nici decătre melomanii avizaţi. „Bravo”este un cuvânt italian careînseamnă capabil, iscusit,priceput; el se foloseşte laudativ şiîn viaţa de toate zilele cu sensulde: „ai făcut o treabă bună!”Adresat artiştilor, cuvintele de maisus implică admiraţie şi respect,căci într-adevăr, ei meritărespectul şi admiraţia noastră,pentru ei merită să ţineţi mintecele de mai sus, să-i respectaţicum se cuvine şi� să vă faceţi unobicei din a merge să ascultaţimuzică.

Evident că, prin rândurilemele, celor care sunt melomanicu vechime sper că le-amprovocat măcar un zâmbet!... Pecei începători, îi aşteptăm cu dragsă fie cât de des acolo unde seface muzică, să fie BRAVImelomani!


Despărţiri

În amintirea lui Lory

Pascal BENTOIU

Lory Wallfisch era dintre aleşii lui Dumnezeu,dintre cei chemaţi să răspândească în lume binele şifrumosul. Nu sunt mulţi dintre aceştia. Cu toate că ocunoscusem întâmplător, înainte de plecarea ei din ţară(1946), cu adevărat am făcut cunoştinţă abia după1989, când dânsa s-a întors, la chemarea unui glastainic - cel al ţării în care se născuse şi pe care o iubeaprofund.

Colaborarea noastră, despre care îmi propunsă amintesc în rândurile de faţă, a început tot dintr-unfel de întâmplare, în 1999, când ne-am aflat câteva zileîmpreună în primitoarea casă de odihnă de la Tescani.Apăruse de curând ediţia a II-a a Capodoperelorenesciene şi m-am învrednicit să-i ofer un volum. Spresurprinderea mea, l-a cercetat în adâncime şi în scurttimp mi-a declarat că vrea să-l traducă în engleză şi –în continuare – să încerce publicarea lui în Statele

Unite. Fireşte, ipoteza mi s-a părut utopică, dar – dinpoliteţe – mi-am dat încuviinţarea. Şi cam după un ande zile, au început să sosească textele diverselorcapitole.

De fapt, ne întâlnisem în toamna anului 2000, înStatele Unite, la ciclul de manifestări în onoarea luiEnescu organizat de inimosul şi competentul nostruprieten, prof. David Williams. În casa acestui mareiubitor al muzicii enesciene (avea cea mai completăcolecţie de CD-uri ale muzicii lui sau cu Enescu pecare am văzut-o vreodată), ne-am aflat toţi trei şi am

pus la punct un plan de lucru, care a funcţionat perfectani de zile. Şi anume: Lory traducea un capitol şi i-ltrimitea lui David. Acesta opera toate îmbunătăţirile delimbă engleză pe care le socotea necesare, iar textulplin de observaţii mi-l trimitea mie spre corectare.Alegeam variantele care-mi păreau cele mai adecvate,şi-i trimiteam lui Lory foile astfel „definitivate”. Uneori afost necesară o dublă circulaţie de acest fel (toate prinpoştă). Textul final era introdus de Lory în computer.Luând în considerare cele aproape 600 de pagini alecărţii, devine de înţeles de ce întregul proces a duratîntre 4 şi 5 ani. După care, rolul meu s-a cam terminat,ca şi al lui David Williams, şi a rămas pe umeriicurajoasei Lory nişte treburi deosebit de plicticoase,precum corectarea şi definitivarea celor peste 400 deexemple muzicale, corectura generală şi alcătuireacelor câteva texte ajutătoare („Despre autor”, „Despretraducere”, „Amintiri despre Enescu”, ş.a).

Găsirea unui editor nu a fost deloc treaba ceamai simplă. Iniţial acceptată de „Illinois of UniversityPress”, lucrarea a fost după un timp scoasă din plan dinmotive necunoscute mie, dar care par să nu fi avutlegătură cu textul sau cu subiectul. Până la urmă, Lory(tot ea!) a obţinut asentimentul editurii „The ScarecrowPress Inc.”, casă importantă, având sedii în Statele

Unite, Canada şi Anglia. Şicare, în ciuda denumirii eicaraghioase, a făcut otreabă excelentă, scoţândun volum de mare acurateţeşi eleganţă.

Trebuie să amintesc căLory nu era numai opasionată iubitoare amuzicii enesciene, pe careîmpreună cu soţul ei,violistul Ernest Wallfischsau – mai târziu – singură,o interpreta în multe ţări alelumii, dar şi preşedintaactivă a „George EnescuSociety” din Statele Unite,calitate în care ţinealegătura cu personalităţi demare anvergură, ca YehudiMenuhin sau Noel Malcolm,fascinate la rândul lor de

existenţa fenomenului Enescu în lumea muzicii.De la declanşarea neaşteptată a înfiorătoarei

boli care a răpus-o relativ repede, am vorbit de câtevaori la telefon cu Lory. Odată, pe când în relatam despreîntâmplări în legătură cu The Masterworks of GeorgeEnescu, mi-a spus cu o emoţionantă simplitate: „Dupăapariţia acestei traduceri, mi-am întărit părerea că nuam trăit degeaba”.

Pentru cât îmi rămâne de petrecut pezbuciumatul nostru pământ, amintirea vie agenerozităţii şi graţiei lui Lory mă va însoţi mereu.

Johnny trăieşte în noi!

Florian LUNGU

Artistul adevărat nu dispare niciodată, atâta timp cât spiritulsău continuă să vieze în amintirile contemporanilor, în creaţiile pe carele lasă posterităţii, dincolo de momentul fatidic al trecerii în nemurire. La19 septembrie 2011, Johnny Răducanu ne-a părăsit...

Un titlu de nobleţe şi atributul de „monstru sacru” fac casăbună chiar şi în domeniul jazz-ului, al cărui lexicon apare plin de „duci”(Duke Ellington), „conţi” (Count Basie) şi „regi” (Nat King Cole).Particula nobiliară „de” ca şi ortografia insolit levantină a prenumeluiatribuite lui „Giohny de Răducanu” aparţin unui notoriu om de litere,Nicolae Breban care, ca şi multe alte auguste personalităţi ale spirituluiromânesc – să-i amintim doar pe Nichita Stănescu, Fănuş Neagu,Andrei Pleşu, Pascal Bentoiu, Dan Grigore, Sorin Dumitrescu(autorul atât de inspiratei sintagme „Johnny Răducanu a introdus în jazzinstituţia autohtonă a oftatului”), Nina Cassian, Cornel Todea, DumitruCapoianu – semnau mărturii de admiraţie într-un număr de la fineleanului 1991 al revistei „Contemporanul”, număr ce l-a comemorat peartist preţ de multe pagini, la împlinirea vârstei de 60 de ani. Mulţi dintreei au declarat că au descoperit şi cunoscut jazz-ul graţie lui JohnnyRăducanu, că sunt onoraţi a-i fi prieteni, apreciindu-l pentru inteligenţavie, pentru francheţea necontrafăcută, pentru generozitatea emanânddin marele lui suflet. Între numeroşii săi fani se cuvine să-i menţionămpe câţiva intelectuali şi artişti de marcă precum Mihai Şora, NicolaeManolescu, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu,Alexandru Tocilescu, Miriam Răducanu, Horia Bernea, StelianTănase, Răzvan Theodorescu, Marina Constantinescu, ca şi pecolegii de vocaţie Richard Oschanitzky, Mircea Tiberian, AdrianEnescu, Harry Tavitian, Alin Constanţiu, Iosif Sava, AdrianIorgulescu... şi lista ar putea continua. Un impact la fel de elocvent l-aavut şi asupra publicului larg, muzicianul fiind înzestrat de Cel de Suscu harul comunicării. Artistul şi-a definit existenţa ca o ardere continuă,punctată de momentele fierbinţi ale întâlnirilor „live” cu melomanii pecare i-a iubit, i-a respectat, i-a convins, i-a sedus cu toată fiinţa sa. Celmai amplu concert de jazz urmărit vreodată în România (citiţi „regal defeeling”), organizat la 2 decembrie 2001 cu prilejul aniversării a 70 deani de viaţă, a dovedit din plin aceste aserţiuni.

Născut în Brăila, la 1 decembrie 1931, Johnny Răducanu aurmat studii liceale muzicale la Iaşi şi Cluj, apoi cursuri universitare din1953, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (actuala UniversitateNaţională de Muzică) din Bucureşti, la clasa de contrabass aprofesorului Iosif Prunner. Încă din anii studenţiei s-a afirmat ca uninstrumentist redutabil şi un inspirat improvizator, conlucrând cu cei maibuni muzicieni ai momentului. A colaborat cu RadiodifuziuneaRomână, a fost membru al Orchestrei „Electrecord” (din 1960)condusă de Theodor Cosma apoi de Alexandru Imre, al Trio-uluiIancsi Körössy, al vestitului Cvintet de Jazz „Bucureşti” (din 1969,cu saxofoniştii Dan Mândrilă, Ştefan Berindei, pianistul Marius Popp,bateristul Eugen Gondi), formaţie cu care a susţinut nenumărateconcerte şi a efectuat înregistrări la Radio şi Electrecord. A participat (cuOrchestra „Electrecord”) la Festivalul Mondial al Tineretului de laMoscova (1962, Medalia de Aur), la Festivalurile Internaţionale de Jazzde la Varşovia şi Praga (1968), la concertul dat în Berlinul de Est cu„Freetet-ul” lui Richard Oschanitzky (1969). A fost nelipsit de la toateFestivalurile româneşti de jazz începând cu cele de la Ploieşti (1969 –1971), continuând cu cele de la Sibiu (din 1974), Braşov, Costineşti,Cluj, Iaşi, Galaţi, Bucureşti, Satu Mare, Craiova, Arad, Gărâna, grupulsău stabil numit „Johnny Răducanu & Friends” cuprinzându-i alăturide pianistul lider, pe Alin Constanţiu (clarinet, saxofoane), NicuDumitrescu (trombon), Jean Stoian alternativ cu Marian Georgescu(ghitară), Pedro Negrescu alternativ cu Eugen Tegu (bass), TudiZaharescu alternativ cu Paul Man (baterie) şi ca solistă vocală peTeodora Enache.

Dacă „Mr. Jazz of Romania” – cum l-a numit jazzologulamerican Leonard Feather – s-a oglindit pe sine prin contactulnemijlocit cu numeroşii admiratori, unicul capitol al activităţii sale caredepăşeşte ca participare afectivă prezenţele scenice, rămâne acela alcomponisticii. Căci ceea ce va dăinui dincolo de existenţa sapământeană reprezintă rezultanta acelui concept creator care nu selimitează doar la a reproduce litera unei partituri existente. Fărăîndoială, tehnica instrumentului ca şi discipline formativ-muzicale se potînvăţa de către oricine. Însă harul inventivităţii rămâne exclusiv apanajulcelor puţini aleşi de Pronie. În singurătatea pe care şi-a impus-o faţă înfaţă numai cu pianul şi cu masa de scris în modesta garsonieră dinBanu Manta (de abia în ultimele luni de viaţă se mutase într-unapartament prin zona Căii Moşilor), Johnny Răducanu a şlefuit cuminuţie de artizan lumi de frumuseţi sonore ale căror titluri, alăturate, ar

configura ele înseleun poem. Creaţii ca„Blues Unison”,„Jocul ţambalelor”„Octombrie Song”,„Glumă” „Tescani”„Mâinile olarului”,„Cântecul codrului”,„Ţăndărică”, „Pe Olt”(„Iarnă, iarnă”), „Con-fesiuni”, „Doinita”,„Serpentine”, „Baladălăutărească”, „Vechitezaur”, „Alean”,„Horă la Măcin”,„Hora Bucureştilor”„Păsări albe auzburat” şi atâtea altele, sunt piese ce nu se nasc în fiecare zi...Lucrărilor din anii ’60 – ’70 – ’80, inclusiv cele de jazz cameral, maiample ca dimensiuni, precum „Rapsodia carpatină” („Brass 5 + 2”),„Oltul povestind” („Jazz – Folk Septet”), „Expresie şi ritm”, Parafrază petema „Jocul ţambalelor”, li s-au adăugat mereu alte şi alte compoziţii,între care temele – dedicaţii numite „Ateg Song” (pentru soţia sa GetaCostin), „Danny Blues”, „Waltz For Pino” (dedicat lui Ion Caramitru),„Blue Bloody Moşu Blues”, „Epu Blues”, continuând în deceniul trecut,seria unor mai vechi izvodiri intitulate „Respect lui Iosif Prunner”,„Omagiu lui Duke Ellington”, „In Memoriam Thelonious Monk”, „HomageTo Fats Waller”, „Omagiu lui Oscar Pettiford”, completate mai recent cu„Basie Blues”, „Anca Blues” (dedicată Ancăi Parghel), „Mircea Blues”(pentru Mircea Tiberian), „Alerim Blues” (pentru Mirela Adăscăliţei),„Omagiu Lui Bartzer”, „Song For Alexandra”, „Omagiu lui Green”,„Respect lui Körössy” etc. Parte dintre acestea au apărut transcrise peportativele volumului cuprinzînd 65 de creaţii proprii tipărit la EdituraMuzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Româniasub genericul „Legacy For Jazz”, altele au fost cuprinse în „copertele desunet” ale discografiei sale de autor (incluzând cinci LP-uri Electrecord:„Jazz în ţara mea”, „Confesiuni”, „Confesiuni II”, „Confesiuni III”, „JazzMade In Romania” – parţial reeditate pe suport digital, CD-urile „To HisFriends”, „Jazz Behind The Carpathians”, „Johnny Răducanu AndTeodora Enache Live In San Francisco”, „Jazz Antifanariot”, „JohnnyRăducanu & Teodora Enache – Jazz Poems”, „Johnny Răducanu” –compilaţie de creaţii proprii oferită gratuit bolnavilor de diabet,„Chamber Jazz Music”, „Baladă lăutărească” (pian solo) şi / sau aufăcut obiectul numeroaselor înregistrări efectuate la Radio România.Inspiratelor sale teme de jazz purtând amprenta de neconfundat ainflexiunilor şi ritmurilor autohtone, li s-au adăugat cîteva reuşite melodiide muzică pop precum „Dintr-o carte veche”, „Aminteşte-ţi”, „O nouătoamnă”, „Nu, n-am să-ţi spun”, „Iubirea cea mare” („la Mouffe”).

Deopotrivă semnificativ pentru valoarea creaţiei lui JohnnyRăducanu este faptul că unele dintre compoziţiile sale au fost preluateşi de jazzman-i străini.

Ca interpret, Johnny Răducanu şi-a înscris numele pecâteva LP-uri din „Seria Jazz” cu Iancsi Körössy, RichardOschanitzky, Orchestra „Electrecord”, Friedrich Gulda, GuidoManusardi, Aura Urziceanu, ca şi din colecţiile „Istoria Jazz-ului”,„Jazz Restitutio”, plus un EP sub nume propriu („Jazz în trio”), în calitatede contrabass-ist colaborînd cu Art Farmer, Slide Hampton, GoldenGate Quartet. A fost fericit să-i cunoască personal– în România cuprilejul concertelor susţinute de ei, ca şi peste ocean în patria jazz-ului– pe câţiva iluştri exponenţi ai genului: Louis Armstrong, DukeEllington, Thelonious Monk, Charles Mingus, Art Blakey, DizzyGillespie, Earl Hines, Tommy Flanagan, Barney Kessel, LaloSchifrin, Chick Corea etc.

În primăvara anului 1987, visul său de o viaţă se împlinea: cainvitat al USIA, a întreprins o călătorie de trei luni în Statele Unite aleAmericii, conferenţiind la universităţi, susţinând recitaluri, întâlnindu-secu nume de rezonanţă ale interpretării şi învăţământului din America,furnizând preţioase informaţii despre jazz-ul românesc şi exponenţii săi,spre a fi incluse în băncile de date americane, apărând în două emisiuniîn direct de câte o oră, difuzate în reţeaua naţională a postului de radio„Voice of America”. După anul 2000 a revenit în mai multe rânduri înSUA, ca reprezentant al jazz-ului din ţara sa.

Johnny Răducanu a primit din partea ambasadorului SUA laBucureşti, Harry Barnes-jr., o diplomă în care este estimat drept celmai important promotor al jazz-ului românesc în America şi al jazz-uluiamerican în România. Pe lîngă numeroase premii, titluri, distincţiiacordate de diferite instituţii şi publicaţii, muzicianul a devenit, din 25octombrie 1997, Cetăţean de Onoare al municipiului natal Brăila.

De pe urma sa au rămas două cărţi, „Singurătatea, meseriamea” şi „Ţara lui Johnny”.

Se află în pregătire un concert memorial la Sala Radiopreconizat pentru data de 1 decembrie a. c. şi un amplu volumcomemorativ însoţit de şase CD-uri.


Punctul pe j... azz


Festival

Un puternic festivalinternaţional

Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN

Când în urmă cu câţiva ani a apărut la Brăilaexcepţionalul festival “George Grigoriu”, toţi specialiştii,dezamăgiţi de decăderea festivalului de la Mamaia, au

lansat salve de ovaţii-şi pe drept cuvânt: era în sfârşit,după ani de aşteptare, o competiţie serioasă, cuorchestră pe scenă, cu decor, organizare, logistică(lumini, sunet, transmisie TV în direct) cum ne doreamde multă vreme. Mai mult, festivalul a atras ediţie deediţie tot mai mulţi concurenţi valoroşi de peste hotare,aşa încât, după 3ediţii câştigate deromâni (reamintim căla Brăila Trofeulînseamnă unautoturism demarcă!) şi 2 debasarabeni, în 2011a triumfat un italian,la o ediţie în care purşi simplu românii n-au avut şanse laprimele 4-5 locuri,într-atât de redutabilierau străinii! Şi iatăcă a doua bucurieam încercat-o acum3 ani, când laMedgidia s-aconturat omanifestare la fel deriguroasă, decomplexă şi

evidenţiind acelaşi respect faţă de maeştrii muziciiuşoare româneşti, compozitori şi interpreţi. Festivalul,de asemenea internaţional, “Dan Spătaru” a avut şi laediţia a 6-a toate ingredientele unei manifestări deţinută: sală plină, juriu prestigios, concurenţi “tari” depeste hotare (surclasându-i adesea pe ai noştri),transmisie în direct la TV Neptun (de neînţeles gestulOTV, care în ultima clipă a renunţat la transmisie, fărăa-i anunţa măcar pe organizatori!), decor spectaculos(Dana Lăzanu), formidabila orchestră condusă decompozitorul Ionel Tudor (acesta este un elementcomun pentru Brăila şi Medgidia), program de sală,afişe, etc. Este absolut de neînţeles refuzul TVR, caredatorează imens atât lui Grigoriu, cât şi lui Spătaru, dea se implica serios în aceste manifestări internaţionaleremarcabile, mai ales de când nici “Cerbul de aur” numai există: dacă la Brăila a transmis totuşi pe TVR3 şiTVR Internaţional, de “Dan Spătaru” nici n-a vrut săaudă! Deh, are TVR atâtea emisiuni cu rating mare,încât vrea să renunţe, am auzit, şi la singura emisiunecu profil muzical de pe toate posturile TV, “Atenţie, secântă!”!

Chiar doar cu TV Neptun (care se “prinde” peunele reţele de cablu) şi cu transmisia pe internet,festivalul “Dan Spătaru” a fost foarte urmărit. Este unproiect cultural finanţat de Ministerul culturii şi alpatrimoniului naţional, organizatori fiind Consiliul localMedgidia, Radio România, Asociaţia naţională aCaselor de cultură ale sindicatelor din România(spectacolele au avut loc pe scena Casei de cultură asindicatelor “Lucian Grigorescu”, condusă de un fostlaureat al concursului de muzică uşoară “Steaualitoralului”, de la Constanţa, din 1972, Tiberiu Rusu,când preşedinte de juriu a fost Temistocle Popa!),Consiliul judeţean Ilfov prin Centrul judeţean pentruconservarea şi promovarea culturii tradiţionale Ilfov,condus de actriţa Diana Stan. În fruntea listei cuparteneri media, alături de TV Neptun şi RadioRomânia, au figurat cotidianul “Ultima oră” şi revista“Actualitatea Muzicală”. Un asemenea proiect ambiţios,cu cheltuieli imense, nu putea avea loc fără susţinerea

Daniel Gheorghe, Marian Iordache, Sida Spătaru

“Drumurile noastre”, cântat de toţi concurenţii

generoasă a unor sponsori, de aceeane facem un titlu de onoare să-iamintim: Lafarge Ciment România(Bucureşti)-sponsor oficial, Raja(Constanţa), BRD, Farmacia Gabriela,Consumcoop, Sorrygab Press, CerealImpex, Sterk Plast, Alfa prest Industry,Top Geocad (toate din Medgidia). Unmerit deosebit revine directoruluifestivalului, tânărul iubitor (şicunoscător) de muzică uşoară DanielGheorghe. Chiar dacă şi-a alcătuit oechipă de atrăgătoare “asistente”, totgreul a căzut pe umerii lui, achitându-se cu brio de toate sarcinile; de altfel,juriul i-a acordat o diplomă pentru “celmai bun director de concurs”!

Totul, la Medgidia, a stat subsemnul amintirii marelui cântăreţ, carene-a părăsit în urmă cu 7 ani: soţia sa,Sida, a făcut parte din juriu şi aînmânat Trofeul, sora artistului, AncaNicola (40 de ani profesoară la Medgidia), a fost însală, iar la intrare, în stradă, difuzoarele revărsauşlagărele lui Dan Spătaru...Să nu uităm nici expoziţiafoto din foyer, ca şi lansarea cărţii “Dan Spătaru-regeleaplauzelor”, apărută la Editura Militară prin grijadoamnei Sida Spătaru (cu siguranţă la ediţia a douavor fi eliminate unele inexactităţi şi scăpări), publiculluând cu asalt standul special amenajat. Un mare meritîn editarea acestei cărţi aparţine generalului dr. CătălinZisu, cel care a organizat în primăvară acea superbăGală la Cercul Militar. Un vechi amic al artistului, VladBuzea, a venit special de la New York pentru a recitapoezia “Acasa mea”, de poetul creştin ortodox Traian

Dorz. Şi dacă tot suntem la capitolul poezie, iatăemoţionantele versuri citite pe scenă şi trimise deautoare, Carmen Aldea Vlad, prin intermediul doamneiMaria Paladi: “Fosta o dată mare un Spătar/Cu ochialbaştri, cu glas de cleştar/Născut chiar azi, în zi de 2octombre/Cânta în parc fanfara, cânta în trombe./Aşa-ncepu istoria lui Dan/Din rîndul 4, banca de lageam/Soldat pe scenă demn, cum altul nu-i/El se

născu sub semnul dorului./Acum la ceas de amintiri detoamne/Primeşte-l şi-odihneşte-l, Sfinte Doamne!/Ni-idor de el, amarnic dor ce tace.../Dănuţul odihnească-se în pace!”.

Vorbeam de un juriu prestigios, cu multe numede mare greutate în muzică. Totuşi 13 membri, la 21 deconcurenţi, e cam mult, mai ales că în anii trecuţi nuerau mai mult de 7...Nu e de dorit să se ajungă lasituaţia de la Mamaia! Iată componenţa: Jolt Kerestely(preşedinte), Marcel Dragomir, Voicu Enăchescu,Mirela Fugaru, Titus Andrei, Andreea Andrei, SidaSpătaru, Anca Sigartău, Oleg Volontir (RepublicaMoldova), Cornelia Bereş, Ioan Cristea, Diana Stan,Ionuţ Dulgheriu (Radio Doina). Acest din urmă post

transmite exclusiv muzicăromânească, ca şi Naţional FM, ceeace ne face să ne întrebăm de ceRadio România nu are un canal, dincele câteva, care să fie 100%românesc? Pentru că tot se cheamă“România” şi nu difuzează decât rarcreaţii autohtone...

A fost o competiţie echilibrată,cu numeroşi solişti buni, ceea cejustifică numărul relativ mare dedistincţii. Din acest motiv organizatoriil-au refuzat pe Titus Andrei, caredorea s-o premieze pe TatianaYelistratova din Belarus, care chiarmerita un loc în palmares. Revista“Actualitatea Muzicală” a acordatdouă premii speciale, formaţieiconduse de Ionel Tudor şi solisteiDiana Prepeliţă din Iaşi, o realăsperanţă a genului. Aceasta din urmă

a fost remarcată şi de promotorul bulgar MartinKarnolski (agenţia Neo Art), care i-a acordat premiulfundaţiei ce-i poartă numele, constând în participareala un mare festival în Bulgaria. O Menţiune specială arevenit experimentatei Beatrice Lădaru (Medgidia), întimp ce preşedintele juriului a acordat două premiispeciale, constând în înregistrări gratuite la studioulsău, Midi Sound, interpreţilor Dragoş Paraschiv


Festival

Diana Prepeliţă

Evdochim Baxanean


Festival

(Focşani) şi Mihaela Mihăilescu (mezina concursului,16 ani), din Călăraşi. Ucraineanul Vitali Levcenko agîndit o adevărată regie şi coregrafie, în maniera FredAstaire, pentru piesa “Tu, eu şi-o umbrelă” deTemistocle Popa, cucerind de justeţe Premiul depopularitate. O distincţie cu o încărcătură emoţionalăaparte este cea a Arhiepiscopiei Tomisului, înmânatăRuxandrei Dragomir din Călăraşi chiar de ÎPSTeodosie, arhiepiscop alArhiepiscopiei Tomisului,odată cu un tulburătoromagiu adus lui DanSpătaru. Multe simpatii acules elegantul EvdochimBaxanean, din RepublicaMoldova, recompensat cuPremiul organizatorilor,înmânat de deputatul MihaiLupu. Dublu laureată cupremiul II la Mamaia, RodicaTudor (Mărginenii de Jos,Prahova) a avut aici oconcurenţă net superioară,oprindu-se la...un pas depodium; ea a plecat acasă cuPremiul Asociaţiei naţionalea caselor de cultură alesindicatelor. Din acestmoment cuantumul sumelora devenit foarte mare: vice-primarul Sorin Ţuţuianu aînmânat premiul 3 (2000 lei)talentatei Tatiana Moisei din Republica Moldova, iarreprezentanta Lafarge Ciment România, doamna JenyIonescu, l-a făcut fericit pe exuberantul solist din

Turcia, Hakan Anac, care a plecat acasă cu premiul 2şi mai bogat cu 3000 de lei. Conform tradiţiei, premiulI a fost anunţat de admirabilul primar Marian Iordache,al cărui rol în ridicarea continuă a nivelului festivaluluieste esenţial (iar pentru 2012 ne anunţă alte surprize!);l-a cucerit colecţionara de premii (mai cucerise două şila Medgidia), Minodora Dediş din Galaţi-o frumoasăîncununare, la 24 de ani, a unei cariere meritorii. Înfine, doamna Sida Spătaru, după ce a mulţumitoamenilor minunaţi din Medgidia, a dat citire numeluicâştigătoarei: este vorba de sensibila, atât de muzicalaAliona Munteanu, 22 de ani, din Republica Moldova,fericită nu numai pentru cei 6000 de lei, cât mai alespentru aprecierea oamenilor de muzică din juriu. Legatde premii, doi dintre “arbitri” au făcut sugestii inspirate,pe care cu siguranţă organizatorii le-au preluat pentruediţia viitoare. Astfel, Jolt Kerestely, plecând şi de lasumele mari acordate laureaţilor, a propus caregulamentul să nu mai fie atât de rigid, lăsînd libertatemembrilor juriului să redistribuie sumele sau să acordepremii “ex aequo”. Iar Marcel Dragomir a invitat cadupă totalizarea punctajelor să se purceadă la discuţiiprofesionale, simpla adunare a unor note, mai alescând nu ştii ce vei asculta după, nefiind edificatoare(aşa s-a întâmplat la Brăila în acest an, când italianula câştigat cu o...sutime, solista din Malta fiind evidentmai valoroasă).

Extrem de inspiraţi au fost organizatorii şi înceea ce priveşte recitalurile, în care au invitat exclusivvedete de muzică uşoară şi nu din genuri conexe, cumse mai întâmplă în alte părţi. Alexandru Jula a dat olecţie autentică de profesionalism, dominând sala cuun recital în care a îmbinat de minune şlagăre şimomente de umor colosal. De fapt, şi în cazul lui(coleg de generaţie cu Dan Spătaru), ca şi în cel alcelorlalţi invitaţi, putem vorbi de o încântatăredescoperire din partea publicului: atât de rar apar pe

scene, la TV sau la Radio, marginalizaţi, ca şi întreagamuzică uşoară românească, încât ni se pare căasistăm la nişte debuturi excepţionale! Marina Florea a

Marina Florea cu Daniel Gheorghe

Marian Iordache, Sida Spătaru, Aliona Munteanu


Festivalridicat sala în picioare (“Egenială!”-SMS primit de vice-primar din Germania), clou-ulrecitalului său fiind piesa în carei-a dat o replică actoriceascăDaniel Gheorghe. Oana Sârbuşi-a promovat cu farmec pieselelui Virgil Popescu de pe noulalbum “Un altfel de portret”, iarSanda Ladoşi a dovedit o formăde zile mari, revenind în forţădupă ce a născut de două ori.Doina Spătaru ne-a propus unrepertoriu sensibil înnoit, faţă derecitalul de acum 2 ani, iar AdrianDaminescu, ovaţionat din sală de11 dintre elevii săi, rămâneaceeaşi voce de excepţie. Cumeste oare posibil să nedispensăm de asemenea valoriuluitoare? Asta e, dacă n-auscandaluri, cercei în nas, silicoane, copii din flori,

amanţi bogaţi, nu se mai interesează nimeni deadevăraţii ARTIŞTI! O pată de culoare a constituit-omicro-recitalul Miroslavei Filipovici, din Ucraina(premiul 2 la Brăila), dinamică şi cu talent actoricesc;a cules aplauze cu “Fetele cu ochi albaştri” (GeorgeGrigoriu), dar şi cu “Arlechinul” Allei Pugaciova. Iarbunul prieten al lui Dan Spătaru, Ion Suruceanu, afost ca de obicei princiar.

Conform regulamentului, fiecare concurent adat viaţă unei piese lansate de Dan Spătaru, prilej dea ne convinge cât de inegalabile sunt melodiilelansate cu decenii în urmă. Am reascultat înfioraţicreaţii semnate de Temistocle Popa, GeluSolomonescu, H. Mălineanu, Dan Dimitriu, IonelTudor, George Grigoriu, Ion Cristinoiu, CornelFugaru, Ion Vasilescu, Vasile V. Vasilache, Edmond

Deda, Şerban Georgescu, alături de melodii mai noi,aparţinînd unor Andrei Tudor, Viorel Gavrilă, LauraStoica, Adrian Romcescu, Ionel Tudor, AndreiKerestely, Cristian Faur, Eugenia Carabut, LiviuŞtirbu, Nicolae Caragia. Orchestra condusă de IonelTudor, având în componenţă instrumentişti de clasă(Marian Georgescu, Eugen Tegu, Dan Ioniţă, AndreiTudor, Laurenţiu Ştefan, Dan Pirici), a făcut unadevărat tur de forţă, fiind nevoită nu o dată să scriearanjamente “pe picior”. La finalul galei laureaţilor,toţi cei 21 de concurenţi au cântat, alături de DanSpătaru (vocea lui venea de undeva din Ceruri...),“Drumurile noastre”...Sperăm, toţi, ca în toamnaanului viitor, să ne intersectăm drumurile, de oriundeam veni, la Medgidia, unde suntem aşteptaţi deMarian Iordache, Sida Spătaru, Sorin Ţuţuianu,

Daniel Gheorghe şi ceilalţi oameni minunaţi care nefac să nu-l uităm pe Dan Spătaru! (Foto: BenaliBeniamin)

Alexandru Jula

Ion Suruceanu

M. Iordache, Minodora Dediş

Trofeul “AurelManolache” 2011

Oana GEORGESCU

La ediţia din acest an a Festivalului Naţional deCreaţie şi Interpretare ”MAMAIACOPIILOR”, TROFEUL la Secţiunea„Creaţie” a fost obţinut de melodia “Helloiubire”, compusă de Cristina Manoliu-Săvulescu (cantautor, dirijor al Corului deCopii ”Sunetul Muzicii”), pe text deGeorge Popovici şi orchestrată deValentin Chelaru. Melodia, care a obţinutşi cel mai mare punctaj din festival, fiindfavorita publicului şi a juriului, a fostinterpretată de un grup vocal alcătuit dincinci soliste alese de compozitoare:Cristina Constantin, Eliza Bocioacă şiAndreea Dumitru, soliste ale corului“Sunetul Muzicii” din Ilfov, AndreeaCopae si Cora Văcaru, soliste aleGrupului “Steluţe Dunărene” din Brăila,condus de Liliana Toader. Coregrafia deexcepţie a fost semnată de SimonaDeaconescu.

Anul acesta, Preşedinte al juriului(alcătuit printre alţii din Corina Chiriac, Adrian Ordean,Dan Manoliu, Demeter Andras, Directorul SRR, DumitruLupu şi Marian Stere), a fost Smaranda Oţeanu-Bunea,reputat critic muzical şi Director Fondator al OpereiComice pentru Copii din Bucureşti, care a ţinut sămenţioneze chiar la debutul Festivalului: „Vom urmări şipuncta şi calităţile artistice de om de scenă aleconcurenţilor. Festivalul MAMAIA COPIILOR este unconcurs de care depinde soarta artistică a tânăruluiinterpret şi tocmai de aceea jurizarea trebuie să fie câtmai corectă“.

Activitatea de ani a Cristinei Manoliu Săvulescu,atât ca interpret, cât şi ca profesor, compozitor şi

conducător al Corului de Copii ”Sunetul Muzicii” esteuna de excepţie, cu zeci de premii şi trofee obţinute lafestivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale degen. De aceea vom aminti doar ”performanţele” dinacest an ale Corului de Copii ”Sunetul Muzicii”,soliştilor, elevilor şi creaţiilor sale, încununate

bineînţeles cu Trofeul de la ”MAMAIA COPIILOR”,ediţie la care profesorul Cristina Manoliu Săvulescu aavut 10 copii finalişti; spectacolele de la Sala RADIO şiPalatul Parlamentului, Marele Trofeu (AlexandruTudor), Trofeul (Ana Stănciulescu), trei Premii I, treiPremii II şi Premiul Juriului la Concursul ”Rampa delansare” (Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti),Premiul I (Ana Stănciulescu, laureată şi la Festivalul”Primăvara Otopeni”) şi Premiul Special la Festivalul

”Ursuleţul de aur”, Baia Mare, Premiul I (AndreeaEftimie) şi Premiul II (Vlad Babuş) la Festivalul”Steluţele Mării”, Constanţa, premiul Special laFestivalul ”Flori de mai”, Călăraşi, Premiul I (AnaStănciulescu) şi premiul II (Cristina Constantin) laFestivalul Tinereţii, Jupiter-Constanţa sau câştigareaTrofeului de către aceeaşi Ana Stănciulescu, a unuiPremiu III şi a altor 2 Premii Speciale la Festivalul”Minstar Cireşar”.

La Festivalul ”MAMAIA COPIILOR”, pelângă succesul obţinut în calitate de compozitor,profesoara Cristina Manoliu Săvulescu a avut şi bucuriacâştigării câtorva premii cu elevii săi: Premiul I la

Secţiunea Creaţie, Categoria ”Şcolari”, cupiesa ”Hora mea” (compozitor HoriaMoculescu, text Daniela Tudose),interpretă Ana Stănciulescu din Măgurele(a fost prezentă şi în concurs la grupa a II-a de vârstă cu melodia ”Mireasa”,compozitor şi textier Mihai Alexandru),Premiul III la Secţiunea Creaţie, Categoria”Preşcolari”, cu piesa ”Cel mai tânăr rock”compusă de Jolt Kerestely, text GeorgePopovici, soliste Brianna Stan dinDomneşti şi Gabriela Stoian din Baloteşti.Nu putem încheia fără să amintim faptulcă ”Sunetul Muzicii” (solişti, toţi din Ilfov,au fost Ana Stănciulescu şi AndreeaDumitru, Măgurele, Diana Lovin şi AnaTrandaf,Baloteşti, Eliza Bocioacă şi Sorina

Ghiţă, Corbeanca, Cristina Constantin, Buftea, SilviaOprea, Moara Vlăsiei) a deschis Festivalul cu un”MOMENT OMAGIAL” dedicat marelui poet AdrianPăunescu, ani la rând preşedinte al juriului.


Festival

Cristina Manoliu-Săvulescu şi elevele sale

Madame HooliganFormaţia Madame Hooligan (Radu, Felix,

Austin şi Ben) a luat naştere la sfârşitul anului 2006 înLos Angeles, California, la iniţiativa lui Radu Almăşan-ex Bosquito. Primul single al trupei, “Freak the world“, aocupat prima poziţie în clasamentul unui important post deradio dedicat muzicii indie rock din State Unite. Au urmatnenumărate concerte, un album independent, intitulat“Antiheroes”, cu un stil eclectic al proiectului - un amestecingenios de rock alternativ şi neo grunge cu onomatopeevocale tipic româneşti şi influenţe balcanice, un “soundexotic şi interesant”. Madame Hooligan s-a mutat apoi înEuropa, pentru a lucra la un nou material şi a pregati unturneu al festivalurilor de pe continent, având şi o serie deshow-uri la The Ark Underground-Bucureşti, fiind dealtfel prima trupa americană rezidentă într-un clubautohton.

Pe lângă rezidenţa de la The Ark, MadameHooligan continuă să-şi promoveze muzica şi dincolo deOcean, unde a fost confirmată să concerteze în DeşertulBlack Rock al Nevadei la renumitul festival Burning Man.Evenimentul se desfăşoară timp de o săptămână,propunându-şi să zugrăvească o imagine uşor diferităpentru fiecare dintre cei 50.000 de participanţi.

Una dintre scenele festivalului este dedicatăformaţiei Madame Hooligan, trupa putând cânta la oriceoră şi în orice formă pe toată durata festivalului. RaduAlmăşan: “Este o abordare evident diferită faţă deconceptul unui festival clasic, dar se potriveşte perfectspiritului Burning Man, unde ai ocazia unică să cânţi înfuncţie de inspiraţia de moment. Madame Hooligan vasusţine astfel cel puţin 7 concerte – unul pe zi. O să fie oexperienţă nouă şi pentru noi.”

Dan CHIRIAC

Voci de aurla Iaşi

Luiza COMNEA

Cercul de muzică uşoară“Melos”, coordonat de prof. dr. GabrielaNechita, a stabilit într-un singur week-end un adevărat record naţional: 27 depremii la un festival! Este vorba de“Ghiocelul de argint” de la Bârlad, lacare s-au înscris peste 200 deconcurenţi, cu această ocazie “Melos”depăşindu-şi propriul record, stabilit cuun an în urmă, cu 24 de distincţii.Cercul “Melos” din Iaşi numără aproape50 de tineri între 5 şi 19 ani din judeţeleIaşi, Neamţ, Botoşani, Vaslui, Bacău,Suceava. Între realizările notabile alecercului se numără cele trei CD-uricolective intitulate “Steluţe pe portativ”,dar şi cele peste 750 (!) de premiinaţionale (la cele mai importanteconcursuri, de la “Mamaia copiilor” la“Cerbul de aur Junior” sau “Micul prinţ”)şi internaţionale (Italia, Muntenegru,Belarus). Numele cel mai des întâlnitepe podium sunt cele ale soliştilorGeorgiana Dăriescu, Raluca Ursu,Ruxandra Tomulesei, Bogdan Medvedi,Daria Bârzu, Diana Petcu, Dar, seînţelege, mîndria cea mai mare aprofesoarei Gabriela Nechita este elevasa emerită, Mădălina Lefter, care înnoiembrie 2010 a obţinut în premierăpentru România Premiul Juriului la unadintre cele mai urmărite emisiuni TV dinItalia, “Ti lascio una canzone”, care

promovează succeseleinternaţionale ale muziciiuşoare din ultimii 50 de ani.Din acea clipă pentruMădălina, fetiţa de 13 ani cuvoce de aur, a început opoveste de vis, fiind mai multîn Peninsulă decât acasă! Căeste un mini-star în Italia odovedeşte faptul că a fostinvitată să ia parte la cea de-a51-a ediţie a festivităţii dedecernare a premiilor “OscarTV 2011”, desfăşurată pescena teatrului Ariston, undese desfăşoară festivalul de laSanremo, şi urmărită de peste5 milioane de telespectatoridin întreaga Italie. MădălinaLefter a interpretat împreunăcu colegii săi de emisiune (totla Rai Uno este găzduită şi “Tilascio una canzone”) melodialui Eros Ramazzotti, “Sebastase una canzone”. Doar10 programe TV au fostnominalizate la aceste premii.În urma votului publicului,singurul concurs eminamentemuzical din competiţie, “Tilascio una canzone”, a primit premiulOscar TV 2011, laolaltă cuprezentatoarea Antonella Clerici,cimentându-şi poziţia de lider deaudienţă. Finalul anului trecut i-a adusMădălinei Lefter numeroase apariţiispectaculoase: spectacolul “Crăciun laAssisi”, în Italia, destinat strângerii defonduri pentru victimele cutremuruluidin Haiti, apariţia în seria de concertede Crăciun ale lui Ştefan Bănică jr.,invitaţii în populare emisiuni la TVR şi

Antena 2, mai ales că este curtatăpentru a fi co-prezentator la o popularăemisiune TV. În septembrie anulacesta, în urma duetului său desenzaţie cu celebra Olivia Newton-John, Mădălina Lefter, mama sa prof.Gabriela Nechita au fost invitate la celemai vizionate emisiuni de la Antena 1 şiAntena 3.

Mădălina Lefter-o voceexcepţională, un star internaţional alRomâniei!


Succese

M. Lefter cu Olivia Newton John


În ţără

Patru zile desărbătoare

Ioan SĂTMĂREANU

Nu încetăm a ne mira când aflăm că înunele localităţi, în aceste vremuri de criză, cândtoată lumea se plânge, se organizeazămanifestări de mare amploare şi nu oricum, cipuse sub semnul calităţii şi bunului gust. “Omulsfinţeşte locul” şi o asemenea persoanăprovidenţială este tânărul primar al municipiuluiMoineşti, Viorel Ilie, care, fără a utiliza un leu dinbanii publici, a pus la cale patru zile deexcepţională simţire românească, în care muzicaa fost în prim-plan.

Prima zi a fost una sub semnul credinţei,emoţiei şi respectului faţă de înaintaşi: slujbareligioasă la Catedrala “Naşterea MaiciiDomnului şi Sf. Nicolae”, concert de muzicăreligioasă în acelaşi loc, sfinţirea troiţei de lamonumentul aviatorilor (a fost montat un avion devânătoare în mărime naturală!), plus un meci de old-boys, între echipele “Petrolul” Moineşti şi “Minerul”Comăneşti, ceva mai celebre cândva, dar promiţândsă revină în prim-plan. În ziua a doua, pe acelaşistadion, având un gazon mai bun decât pe ArenaNaţională la meciul cu Franţa, au concertat o serie deartişti locali. În paralel au fost sărbătorite la Primăriecuplurile care se mândresc, pe drept cuvânt, cu 50 deani de căsnicie, au avut loc investiri cu titlul de“Cetăţean de onoare”, a susţinut un spectacol teatraltrupa “Anonymus”, iar partenerul de bază, ONG-ul“Activ”, şi-a început competiţiile: turneu de şah“Elisabeta Polihroniade”, concursuri de role şi dedesene pe asfalt, show de dans modern.

Cele mai dense au fost, se înţelege, zilele desâmbătă şi duminică. Ziua a treia, în prima sa parte, afost dominată de festivalul-concurs naţional de muzicăşi dans popular pentru copii “Moineşteanca”. Cei peste350 de micuţi artişti veniţi din toată ţara au defilat

mândri prin centrul oraşului, după care, pe scena de lastadion, au evoluat în faţa juriului, al cărui preşedinte

de onoare a fost reputata interpretă Mioara Velicu.ONG-ul “Activ” s-a dezlănţuit cu alte competiţii mult-gustate: de “tras frânghia”, cros, demo baschet, street-ball, aruncări la coş, majorete, mini disco şi karaoke,

baloane, teatru pentru copii, costume de carnavalpentru cei mici. Adulţii s-au reunit la Bibliotecamunicipală, pentru o serie de lansări: volumul“Personalităţi moine-ştene”, colecţiarevistei “Itinera”,revista “CaieteleTristan Tzara”.Duminica a începutcu slujba arhiereascăcu preasfinţitulepiscop IoachimBăcăuanul, tot lacatedrală având loc şiceremonia plecăriiSfintei Icoane de laMînăstirea Hadîmbu.ONG-ul “Activ” a avutultimele competiţii(mountain biking),după care seara, pe

scena de lastadion, i-apremiat pecei maim e r i t u o ş icampioni.

Ne ocupăm separat de cei care auevoluat cu uriaş succes în faţa celor peste8.000 de spectatori reuniţi în incintastadionului. Festivalul “Moineşteanca”, aflat laprima ediţie, a fost coordonat de prof.Marinica Ifrim şi a fost, indiscutabil, o reuşităde anvergură: interpreţi vocali şiinstrumentişti talentaţi, ansambluri de dansabsolut încântătoare. După ce au stabilit şiînmânat diplomele, membrii juriului aususţinut la rândul lor recitaluri: Mioara Velicu,într-o formă de zile mari, Anton Achiţei(preşedinte al juriului), Maria Tripon, Cristian

Enache, Oana Creţu, Viorica Costenar au fost urmăriţicu sufletul la gură de urmaşii lor de mâine. Tot aspiranţi

primarul Viorel Ilie

Alexandra Ungureanu & Crush

Hara

Sus, pe deal...Octavian URSULESCU

...Nu o casă, ci mai multe suntsus pe dealul Chiherului copilărieimele-cel mai frumos loc din lume!Când eram eu mic, primăria (“sfatul”)era la noi în sat, la Chiherul de Sus,acum s-a mutat în cel de Jos, undeprimarul, Emanoil Hurdugaci, a ridicato mândreţe de clădire pentru primărie,a făcut o biserică frumoasă, gimnaziuşi câte şi mai câte. Ce mai, ungospodar pe cinste, că de-aia l-auvotat oamenii şi trag nădejde că o vormai face şi în 2012! Şi anul acesta, caîn toţi anii de când gospodăreştedânsul comuna, au avut loc “Zilele

Chiherului”, organizate de PrimăriaChiheru de Jos (voi merge cu jalba laîmpărăţie pentru ca numele să devinădoar comuna Chiheru, asta e

discriminare pentru cei “deSus”!), cu sprijinul lui IoanMatei, fiu al comunei (socrulcelebrului fotbalist AdrianIlie este patron alcunoscutului hotel “Ruia”din Poiana Braşov), căruia is-au alăturat şi alţisusţinători ai frumosuluiproiect: “Electrica” Reghin,“Zolvas” Orşova, “Vera”Reghin, Aurica Gherman.

De această dată,festivităţile au ocupatîntregul week-end.Sâmbătă au avut locîntreceri sportive pe terenulde mini-fotbal alGimnaziului de stat “Iuliu Grama”,gimnaziul fiind vizitat, în cadrul acţiunii“Ziua porţilor deschise”, laolaltă cuprimăria şi muzeul din incinta sa. Iarpână la miezul nopţii tinerii au dansatla discoteca (avem şi aşa ceva, cecredeaţi?) din Chiheru de Jos. Seînţelege, însă, că tot greul a căzut peziua de duminică, deschisă prinparticiparea la Sfintele Liturghii oficiatela bisericile din cele două sate (pevremuri, a noastră era mult maifrumoasă!), după care toată suflareaprezentă a luat parte la sfinţireaCimitirului eroilor căzuţi pe meleagurileChiherului de Sus în timpul celui de-aldoilea război mondial. Iată aşadar căprimarul şi-a ţinut cuvântul: anul trecut,când se sfinţise cimitirul similar dinChiheru de Jos, în prezenţaeuroparlamentarului Corneliu VadimTudor şi a deputatului Vasile GhiorgheGliga, dânsul promisese că îl varestaura şi pe acesta-şi iată încă odovadă că avem de-a face cu un omde calitate. Ziua de duminică a

continuat cu un program artisticsusţinut de elevii Gimnaziului, desolistele Laura Oltean şi Maria Neag,fiice ale comunei, de solista MăricicaMihoianu, cu cântece din Moldova, şicu artistul amator “Nea Mitică”,responsabil cu umorul. Un momentaparte l-a constituit lansarea cărţii“Chiheru, septembrie 1944-o paginăînsângerată din istoria românilor”,scrisă chiar de primarul EmanoilHurdugaci. Către seară au urcat înscenă profesioniştii, în frunte cuansamblul “Folclorica” din Reghin,dansatorii de la Casa de cultură“Eugen Nicoară” din Reghin,cunoscutul cântăreţ Ciprian Istrate(care a fost şi un agreabil prezentator)şi formaţia sa. După recitalul dinamic şiantrenant al formaţiei “Shink-Shake”,cu toţi spectatorii dansând pe gazonulterenului de fotbal, totul s-a încheiatapoteotic cu mult-aşteptatele focuri deartificii, “specialitatea” lui Ioan Matei.Cine zicea că lumea se distrează doarla oraş? Veniţi la noi la Chiher şi veţivedea că nu e aşa!

la glorie sunt talentaţii artişti de la Clubul elevilor dinMoineşti: Cassiana şi Ştefan Moţei, Radu Comănescu,formaţiile TC3, Stories şi Point 5 (grup rock feminin!).Dar, se înţelege, miile de oameni care au făcutneîncăpător stadionul din Moineşti la ceas de seară înprimul rând pentru vedetele îndrăgite şi aşteptate,multe din ele aflate pentru prima oară la Moineşti:

muzică grecească cu Ionuţ Galani, venit de laConstanţa cu ansamblul său de dansuri, “Asteria”,Alexandra Ungureanu & Crush, Paula Seling,formaţiile Hara şi Atelier (aceasta din urmă,condusă de Ştefan Babaca, este profilată pe“cover”-uri interpretate ca la carte). Înainteasuperbelor focuri de artificii ce au concluzionat“Zilele culturale ale municipiului Moineşti”, primarulViorel Ilie mi-a vorbit cu mândrie de colectivul săuadmirabil de la primărie, ca şi de faptul că nu maipuţin de 40 de firme private, în frunte cu ConsizoServ Bacău, Soma Bacău, Aprex Auto, GrupConsult Proiect, Hidraulic, au ţinut să susţinăfinanciar acest proiect. Municipiul Moineşti (MaicaDomnului este protectoare şi patroană spirituală aoraşului) a aniversat cu această ocazie 574 de anide atestare documentară, 90 de când a fost

proclamat comună urbană şi 10 de când estemunicipiu. Urmărind evenimentele culturale din celepatru zile de sărbătoare, constatăm că organizatorii aurespectat întocmai deviza înscrisă pe frontispiciulprimăriei: “Promovăm valorile, stimulăm competiţia,construim viitorul!”.


În ţară

Paula Seling

Maria Neag


Ştiri

FlashMihai ANTON

Anya - “Your Voice”. Single-ul Anyei, “Your Voice”,varianta radio edit, poate fi ascultat la toate radiourile dinţară. Single-ul are un sound curat, pozitiv, ce te face săvisezi, de altfel întreg conceptul Anyei a fost gândit să inspirebucurie. “Piesa Your Voice se adresează tuturor persoanelorcare se regăsesc în lucruri simple şi mărunte, dar al cărormesaj este unul profund”, a declarat Anya. Artista pregăteşteşi un nou album, care va fi lansat împreună cu MediaProMusic spre finele acestui an. Piesa “Your Voice” estecompusă de Virgil Dulceanu şi Anya, iar orchestraţia estesemnata de Upper Tone (Funky Elements).

Lora şi Adrian Ţuţu. Lora şi Adrian Ţuţu auconcertat în cadrul evenimentuluicaritabil “Muzica, dans şi speranţă”,desfăşurat în beneficiul copiilordiagnosticaţi cu leucemie, limfoame,talasemii, hepatite cronice şi alteafecţiuni grave, internaţi în SpitalulFundeni şi care are drept scopstrângerea de fonduri pentru campania„Copilăria trăită în spital”, proiect cepresupune reamenajarea şi dotareaSecţiei de Pediatrie la standardeeuropene. „Mă bucur foarte mult căprin muzica mea pot ajuta aceşti copiişi sper ca odată cu acest concert să sestrângă suficiente fonduri pentruaceastă campanie iniţiată. Încercam săaducem un zâmbet pe buze tuturor”, adeclarat artista MediaPro Music.

Radio Killer. După succesulincredibil pe care l-a avut în Franţa,Radio Killer se află pe locul 1 în topulMusic Week Club din UK. Paul Damixie şi Lee Heartformează un duet cu o energie devastatoare, care a cuceritşi Marea Britanie. Pe o piaţă muzicală închisă şiconservatoare, „Lonely Heart” a reuşit să iasă din tipare şi săalinieze Radio Killer alături de artişti precum Jason DeRulosau Armin van Buuren. Daca primul single intitulat „Voilà” adevenit un hit atât în ţară, cât şi în străinătate, „Lonely Heart”promite un succes de proporţii.

Formaţia Z.O.B., una dintre cele mai vechi şi mainotorii trupe de Punk Rock, din România a aniversat 18 anide existenţă. După 5 albume, sute de concerte (câtevadintre ele ca opening act pentru Dio, Billy Idol, MarkyRamone ex-Ramones, Bloodhound Gang etc.) şi apariţii tv,formaţia serbează majoratul în aceeaşi componenţă caacum 18 ani. Evenimentul din Club Wings a fost filmat înformat HD, materialul urmând să facă parte din primul DVDal formaţiei, care se va numi “Z.O.B. 18+”. Ca o noutate,bonusul acestui DVD va fi realizat exclusiv de către public.

Hit Play & Win. Play&Win, producătorii carelucrează cu artişti ca INNA sau Ellie White, urcă hit cu hit, dince în ce mai sus în cariera muzicală proprie, urmând ca anulacesta să lanseze albumul de debut, ce conţine mega hituri,dar şi piese noi, adevărate surprize pentru fanii muzicii declub. S-a filmat şi clipul pentru piesa Ya BB. Producţia, înregia lui Tom Boxer, este povestea unei petreceri de vară,alături de Sebi, Marci şi Radu. După ce “Slow Motion” şi“Only” au ocupat primele poziţii pe radiourile din Polonia sauBulgaria şi s-au auzit în cluburile din toată Europa şi Asia, avenit aşadar momentul ca băieţii să aducă un nou hit, „YaBB”.

În timp ce Paula Seling e super-ocupată cu X

Factor şi nu numai, partenerul ei de scenă, Ovi(diu)Cernăuţeanu, alături de care a câştigat locul 3 la Eurovison2010, a participat la campusul de compoziţie „Songfarm” dinSuedia. Printre colegii prezenţi la aceasta experienţă s-aunumărat compozitori de top din Scandinavia. În prima zi, Ovia colaborat cu Thomas Gison (pe care l-a învins anul trecutla Eurovision - el clasându-se pe locul 4 cu piesaDanemarcei „In a Moment Like This”). Împreună au scris opiesa foarte reuşită, cu mari şanse să facă o surprizăfrumoasă la Eurovision 2012. A mai colaborat şi cu ErikFaber, cunoscut cantautor norvegian, Pentru România, Oviva pregăti şi un showcase, acompaniat de trupa sa „TheVagabonds” + invitaţi surpriză. Tot în toamnă va fi lansatoficial şi noul single al duetului Paula Seling & Ovi – „Fuel tothe Flame” – care certifică, de fapt, continuarea colaborăriicelor doi, în paralel cu proiectele solo ale fiecăruia.

Alexandra Ungureanu & Crush - A la Française.După ce piesa „I need you more” a devenit hit în România,

ea a traversat graniţele spre mai multeţări europene. Franţa, un teritoriucelebru pentru reticenţa la străini, s-aîndrăgostit de melodie în aşa măsurăîncât a adoptat-o de-a dreptul,oferindu-i un featuring cu Leslie.Cântăreaţa este renumită, vocea sacaldă şi aerul picant pe care îl aducinfluenţele asiatice şi africanetransformând-o într-unul dintre celemai interesante subiecte decolaborare. Alexandra, Radu şi Sorin s-au întors de la Paris, acolo unde aufilmat videoclipul pentru variantafranceză a piesei.

Amna - locul I în Polonia. Iatăcă după celebra sa despărţire deursuleţul de pluş, povestită învideoclipul piesei „Tell me Why”,surprizele plăcute încep să apară unadupă alta pentru Amna. Artista s-a aflat

pe prima poziţie a celui mai mare top radio din Polonia, EskaRadio, depăşind artişti ce dau tonul în muzica de gen – de laRihanna şi Jennifer Lopez la ATB. Ca succesul să fiesărbătorit ca la carte, Amna a fost invitată să cânte lafestivalul ‘Hity na Czasie 2011’, organizat de acelaşi post deradio.

“Telephone” – cel mai nou single semnat ANDRA.“Telephone” vine după hit-ul “Something New”, care şi înprezent este difuzat în alte teritorii precum: Israel, Germania,Austria, Elvetia, Italia, Vatican, San Marino, Canada, Franţa,Monaco, s.a.

Class – „Painter of my soul”. Cu un look fresh şinatural, CLASS a lansat un nou single, „Painter of my Soul”.Piesa este o compoziţie a întregii trupe, adică a Mihaelei, alui Florin, Vlad şi WiseNoize şi spune o poveste de dragoste,pe ritmuri electrizante de club şi sound-uri noi, emanând înanumite pasaje o aromă de melancolie. După ce single-ulanterior a devenit hit nu numai în România, ci şi în Europa,staţionând săptămâni la rând în Top 10 pe unul dintre celemai mari radiouri din Italia, CLASS sunt pregătiţi să pictezesufletele şi zâmbetele tuturor petrecăreţilor în culorile iubirii.

Fly Project. După ce au vizitat cele mai mari oraşeale lumii cântând imnuri dance ca „Mandala” sau „Raisa”,iată ca Fly Project au vizitat şi Albania. Trei oraşe, Tirana,Vlora şi Velipoje, trei cluburi pline până la refuz depetrecăreţi pregătiţi să le scandeze versurile până în zori, hitdupă hit, sute de poze şi mii de zâmbete – aşa a arătatturneul Dan şi Tudor, cei doi protagonişti ai proiectului. Ceamai nouă piesa a trupei, Goodbye, a devenit deja super hitşi în Albania, după ce numai pe internet a adunat peste 10milioane de vizualizări.

Lora

Mondo popMihai ANTON

Jane Birkin. O adevărată legendă a muzicii şi acinematografiei va concerta în premieră în România pe 13noiembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, în cadrul unuispectacol ce va include cele mai cunoscute piese din

repertoriul lui Serge Gainsbourg. Jane a atras atenţiapublicului şi criticilor cu rolul din “Blow-up”, film regizat deMichelangelo Antonioni. În acelaşi an l-a întâlnit pe SergeGainsbourg, alături de care a trăit o frumoasă poveste dedragoste timp de 13 ani. Compozitor, solist, actor şi regizor,Serge Gainsbourg are peste 30 de albume şi coloanesonore pentru peste 40 de filme. In anul 1969 SergeGainsbourg şi Jane Birkin au lansat “Je t’aime...moi nonplus”, melodia născând numeroase controverse, fiind chiarinterzisă în ţări precum Spania, Italia, Elveţia sau Olanda,datorită conţinutui sexual explicit. Anul 1973 marcheazălansarea primului material solo al artistei, compus deGainsbourg şi intitulat “Di Doo Dah”, urmat doi ani maitârziu de albumul “Lolita Go Home”. După moartea luiSerge Gainsbourg, artista a decis să renunţe la carieramuzicală pentru câţiva ani. A revenit în 1998, cu materialul“A la légère”. Anul acesta, Jane Birkin a pornit într-un nouturneu internaţional, ce va include ţări din America şi Europa.

CALENDAR CONCERTE importante în 2011: TenYears After - 23 octombrie 2011, Sala Palatului; PatMetheny Trio – 25 octombrie 2011, Sala Palatului; ArturoSandoval - “From Havana with love” - 9 Noiembrie 2011,Sala Palatului; The Manhattan Transfer - 11 noiembrie,

Sala Palatului; U.D.O. – Rev Raptor Tour – 17 noiembrie2011, The Silver Church Club, Bucureşti; ANOUARBRAHEM - 19 noiembrie 2011, Sala Radio Mihail Jora;Colibri – Concert Aniversar 19 ani - 25 noiembrie 2011,Sala Palatului; Salvatore Adamo - 10 decembrie 2011,Sala Palatului; Demis Roussos - 20 decembrie 2011, SalaPalatului.

FLO RIDA revine cu noul său single, ‘Good Feeling’,produs de Dr. Luke, după succesul răsunător al celor mairecente piese ale lui Flo Rida, ‘Club Can’t Handle Me (feat.David Guetta)’, ‘Who Dat Girl (feat. Akon)’ şi ‘Turn Around(5,4,3,2,1)’. Rapper-ul din Miami a intrat în lumea muzicalăîn anul 2007, cu hit-ul ‘Low (feat. T-Pain)’, de pe albumul saude debut, ‘Mail on Sunday’. Piesa se numără printre cele maide succes din ultima decadă, cu vânzăari ce depăşesc 11milioane de download-uri în întreaga lume, inscriindu-seastfel în Cartea Recordurilor în 2008, pentru cea mai bunăvânzare din Statele Unite.

ED SHEERAN, noua senzaţie a scenei urbane dinMarea Britanie. Începând cu vârsta de 16 ani, Ed a traversat

continente concertând şi vânzând peste 10 000 de CD-uri,După mai multe colaborări cu unele dintre cele mai funkynume de pe scena urbană britanică, cântăreţul a lansat, lanumai 19 ani, EP-ul ‘No 5 Collaboration’. Ed a semnat cuAtlantic Records, lansând single-ul ‘The A-Team’. Acesta apătruns direct pe poziţia numărul 3 a topului Britanic, iar încurând urmează să se lanseze noul său single, ‘You NeedMe’.

POVESTEA LUI RONNIE JAMES DIO:“MIGHTIER THAN THE SWORD”. Tragedia a fost imensăpentru comunitatea rock din întreaga lume, atunci când, pe16 mai 2010, Ronnie James Dio a trecut în nefiinţă UniversalMusic prezintă The Ronnie James Dio Story: Mightier ThanThe Sword, o colecţie de 2 CD-uri ce sărbătoreşte peste 3decenii de muzică ale unuia dintre cei mai mari vocalişti dinîntreaga istorie hard rock şi heavy metal. Ca solist vocal alunor giganţi ai muzicii rock precum Rainbow sau BlackSabbath, dar şi ca front-man al propriei trupe pentru mai binede trei decenii, Dio a creat unele dintre cele mai definitorii şirespectate piese ale genului. Cele două piese care încheieRonnie James Dio Story: Mightier Than The Sword aufost înregistrate în timpul celei de-a două reuniuni cu colegiide la Black Sabbath.

MASTODON. Formaţia de metal progresiv dinAtlanta va lansa noul album ‘The Hunter’ în toamnă. Fondatăîn 1999, Mastodon s-a remarcat prin patru albume ce auextins graniţele genului cu o instrumentaţie aparte. Cel de-aldoilea material, intitulat ‘Leviathan’, a fost declarat cel maiimportant album aldecadei de cătreRadioul Public Naţionaldin Statele Unite.Conceptul se inspirădin nuvela ‘Moby Dick’a lui Herman Melville.

BJÖRK anunţăBiophilia, proiectul eiinterdisciplinar cel maiambiţios de până acum.Biophilia este un proiectmultimedia ce cuprindeun album de studio,aplicaţii, un nou site,instrumente muzicalepersonalizate, repre-zentaţii live şi seminariieducaţionale. Björk acolaborat cu dezvol-tatori de aplicaţii,oameni de ştiinţă,scriitori, inventatori, muzicieni şi producători de instrumentemuzicale pentru a crea o explorare multimedia unică.

Albumele de catalog ale trupei INXS, una dintre celemai populare formaţii din ultimii 25 de ani, vor fi relansate deUniversal Music Group, De la formarea trupei, în Australia în1977, INXS a lansat pe piaţă albume ce s-au vândut în peste30 de milioane de exemplare în întreaga lume, a avut şasealbume de Top 10 în Marea Britanie, cinci albume de Top 20în Statele Unite Ale Americii şi 33 de hit-uri în ţara lor natală.

WHITESNAKE - Forevermore este cel de-alunsprezecelea album de studio semnat de Whitesnake,Materialul va avea şi o ediţie pe vinyl, ediţia specială numităSnake Pack urmând să apară exclusiv în Anglia ,augmentată cu două bonus live tracks, o revistă de 132 depagini. Alături de David Coverdale pe acest material îiîntâlnim şi pe membrii trupei: Dough Aldrich - chitară, RebBeach - chitară şi backing vocals, Brian Ticky - tobe şipercuţie şi Michael Devin - bass şi backing vocals.


Ştiri

Björk

Jane Birkin

Marcel DragomirOctavian URSULESCU

Consacrăm portretul componistic din numărul defaţă recentului câştigător al Trofeului festivalului de laMamaia, Marcel Dragomir, cu atât mai mult cu cât pe 30octombrie împlineşte 67 de ani! S-a născut la Câmpina şi,după terminarea Liceului de muzică (a studiat clarinetul), aurmat cursurile Conservatorului, absolvit în 1971. Între1971-1983 a predat clarinetul şi saxofonul la Şcoalapopulară de artă, iar din 1996-şi canto. A fost redactor laRadio România şi realizator la TVRM. A lansat primelesale compoziţii în perioada când activa în cadrul formaţieiModern Grup, Marcel Năvală dând viaţă melodiei “Seara”,pe versuri de Octavian Goga. La festivalul “Club A” de laSala Palatului din 1969 formaţia a impus aşa-numitul stil“mido”. Prima sa compoziţie aprobată oficial a fost “N-aştepta”, în 1972, cântată de Aurelian Andreescu. Auurmat “Adolescenţii”, “Nuvreau să-mi dai infinitul”,“Când băieţii ne privesc”,“Joc de neuitat”, “Trebuie săcrezi în iubire”, “Un albastruinfinit”, “De n-ai fi tu”, “Greude ghicit”, “Vis omenesc”,“Lumea, poarta marelui vis”,“Inscripţie pe un tablou”, “Deiubire”, “Cântec fără nume”,“Un miracol neştiut”,“Gândiţi-vă, oameni!”,“Teatrul de păpuşi”, “Darulcopiilor”, “Pentru tine, dragamea”, “Ce frumos zâmbeştemarea”, “Adu-mi clipa delumină”, “Mă rog”, “Numailângă tine”, “Câte speranţe”, “La revedere”, “Toţi tineriivisează pacea-n lume”, “Un pământ al tuturor”, “Întrebări”,“Cerul este mai albastru”, “Ţării mele”, “Frescă”, “Uncântec nou”... A scris muzica pentru câteva spectacole derevistă, dar este înainte de toate un adevărat “hit maker”,un creator de şlagăre cu linie melodică inconfundabilă, pecare le reţii şi le fredonezi cu mare plăcere. Firesc, amspune, pentru acest campion al popularităţii recunoaşterileau venit rapid, inclusiv pe plan internaţional: primadistincţie a fost în 1973, la “Tele-Top”, cu “Toate verile”(Aurel Neamţu), după care au urmat Premiul tinereţii laMamaia în 1974 (“Adolescenţii”-Mihai Constantinescu),premiul UCMR în 1979, premiul special al juriului la Sopot,în Polonia, tot în 1979 (Mirabela Dauer, cu “Teatrul depăpuşi” şi “Darul copiilor”, lucrări apreciate de mareleCzeslaw Niemen), aceeaşi distincţie la festivalul “Oameniişi marea” de la Rostock, Germania, în 1980 (cu “Cefrumos zâmbeşte marea”-Doina Limbăşanu), MarelePremiu la festivalul “Inter-schlager” de la Moscova (cu“Pentru tine, draga mea”), laureat la Bratislava,Cehoslovacia, în 1982, cu “Numai lângă tine” (AngelaSimilea), premii la festivalurile “Melodii” din 1981, 1982,1983, în 1982 fiind distins şi cu un premiu pentruorchestraţie. De altfel, la “Melodii 86” a fost premiat pentruminunatul său cântec “Te-am căutat”, interpretat chiar deel! Nu ne-am propus să facem aici o listă exhaustivă atitlurilor sale de succes, ar fi imposibil să alegem doarcâteva dintre cele peste 400 de creaţii distinse cu mai binede 80 de premii. În micul său apartament, în care de altfelnici n-ar avea loc, nu păstrează aproape nici un trofeu, nicimăcar... obiectele câştigate la concursul TVR “Şlagăre în

devenire”! Şi totuşi ne încumetăm să facem o radiografie acelor mai importante succese ale sale, pentru a vă puteada seama ce comoară este creaţia lui Marcel Dragomir. În1992 a obţinut premiul 3 la festivalul internaţional“Bucureşti ‘92”, cu melodia “E bine, bine”, cântată deMirabela Dauer. În 1993 triumfă cu “O iubire imposibilă”(Elena Cîrstea) la concursul TV “3 din 10 pentru un show”,iar melodia “Vorbe, vorbe” se bucură de un mare succes laemisiunea TVR a Marinei Almăşan-Socaciu, “Ceaiul de laora 5”. Dar am sărit puţin “peste rând”, fiind cât pe-aci săuităm piesele de neuitat cu care a cucerit premii la unconcurs pe care din păcate TVR l-a “îngropat” nejustificat(dar de ce să ne mirăm? La fel a făcut şi cu “Steaua fărănume”!), “Şlagăre în devenire”: “Mă rog” (Angela Similea)-1980, “Darul copiilor” (Mirabela Dauer)-1981, “Mai rămâi şinu pleca, iubirea mea!” (Aura Urziceanu)-1987... Probabilcă nimeni nu a compus atât de inspirat pentru AngelaSimilea, pe care o considerăm interpreta sa “fetiş”:aproape tot ce s-a născut din colaborarea lor a devenit unmare succes de public. “Când băieţii ne privesc” (1974),

“Nu vreau să-mi dai infinitul”,“Un albastru infinit” (1976),“E mare lucru să fii om”(1983), “Împreună vomînvinge” (1984), “Trenulgalben fără cai” (1985)...Pentru a vă face o imaginedespre popularitatea uriaşă acântecelor sale în deceniul 8al secolului trecut, notaţi căîn 1975, la preselecţia de laBrăila pentru concursul“Steaua fără nume”, din 90de candidaţi, 82 au dat viaţăunor creaţii semnate MarcelDragomir! Dar să nu văînchipuiţi că marele public a

îndrăgit doar piesele sale cântate de Angela Similea; amcitat mai sus deja câteva titluri în alte colaborări, la eleadăugăm şi “Ce vrei tu, mare albastră?” (Marina Voica),“Tu eşti tot ce mă uimeşte” (Cornel Constantiniu), “Orice zidin viaţa mea” (Mirabela Dauer), “Orice femeie” (MihaelaMihai), iar în 1988 l-a relansat la Mamaia pe Doru Tufiş. N-a pregetat nici o clipă să întindă o mână tinerilor solişti (sănu uităm că fiul său Rareş a fost unul din artiştii de bazădin primul sezon “Şcoala vedetelor”, realizator TitusMunteanu), pe care i-a ajutat să cucerească premii cucompoziţiile sale: Daniela Răduică, Ramona Oţelea, DanaDobre, Irina Purcărea, neuitând-o pe Andreea Olariu, cucare a cucerit anul acesta Trofeul la Mamaia. Cu siguranţăînsă că pentru mulţi Marcel Dragomir este autorulinegalabilului şlagăr “Să mori de dragoste rănită” (versuriAurel Storin), premii I la Mamaia în 1995 şi 1996, precumşi titlul de “Cea mai frumoasă melodie de dragoste asecolului XX”, în ancheta TVR, piesă în care AngelaSimilea a pus durere, disperare, speranţă, credinţă,fervoare şi tulburător dramatism.

În ciuda atâtor succese, compozitorul a avut şi arenumeroase mâhniri, legate de cesionarea drepturilor salede autor sau de faptul că a aflat cu stupoare că o casă dediscuri susţine a deţine drepturile sale de autor, deşi el nua înregistrat niciodată acolo! Din fericire, Trofeul de laMamaia 2011 şi primirea călduroasă făcută de public larecentul festival internaţional “Dan Spătaru” de laMedgidia, unde a fost în juriu, i-au reconfirmat lui MarcelDragomir faptul că este unul dintre cei mai iubiţicompozitori ai noştri. La mulţi ani, Maestre!


Portret componistic

O melodie pentru fiecare


Pentru cor - dup1 Coda, Refrenul se va cânta de mai multe ori numai cu volta 1.

20 2

Din toam ne

C7

le 2i ier ni le prea

e poi la CodaDal al

2.S1lungi

strângi zâm

Coda

5i vi

C7

sul t1u 2i do rul t1u e xis

C7

t1 un de va...

18

TreLa

D 7+

bucri

iema

s1de

2tiine

c1fe

ari

eci

G

revea 5i

1

vi

C7

sul t1u 2i do rul t1u e xis t1 un de va

16Refren

TreTre

Fm

bubu

ieie

s1s1

crezicrezi

înîn

iuiu

bibi

Bm7

re,re

TreTre

E 7

bubu

ieie

s1de

strângipar te

li ni2s-a

tea,jungi

A 7+

11

flori.mai

Fm

5i-nSpe ran

cân31tec

pen2i-n

trucu

vivin

Bm7

sete

S1Doar

D

strângii

ani

demii

ses-o

ori...dai...

C 7/4 - 3

7

lung

C7

S1 strângi în

Soul lentFm

zoribind

cuc1l

loadu

Bm

reara

AlDin

bassoa

trure

C7

luile

dinde

4

jung

G7

Gân

Bm

duri stau s1 ca

7+

d1 S1 se sfar me

7

5i când dru

Bm6

mu-3i pa re

Versuri: Eugen Rotaru

Rubato

Cli

Fm

pe de-n do

Trebuie s1 crezi în iubire

ia

7+

l1 Te cu prind

7

pe ne gân di

Fm6

te 5i-n

Muzica: Marcel Dragomir

D

iu bi re te

Fm

a

“Copiii şimagia

muzicii”Evelyn DOBRE

Spectacolul de muzică şibalet “Copiii şi magia muzicii” amarcat inaugurarea oficială a Sălii

de Spectacole „Giuleşti” a OPEREICOMICE PENTRU COPII, dar şidebutul stagiunii 2011-2012.Colaborator apropiat al OPEREICOMICE, marea actriţă StelaPopescu a ţinut să fie prezentă laacest eveniment cu totul special,care reprezintă şi o recunoaştere asucceselor incontestabile obţinutepretutindeni de trupa de artişti şi demembrii întregii echipe conduse de

Smaranda Oţeanu-Bunea,Directorul Fondator. Programulartistic a inclus fragmente dinBaletul “Mirandolina” (regia şicoregrafia Mihai Babuşka), dar şiarii celebre din opere, operete,musical-uri, canzonete, momentede dans modern, clasic şicontemporan.

Stagiunea 2011 – 2012 aOPEREI COMICE PENTRU COPIIa debutat în octombrie cu musicalul“Scufiţa Roşie”, în regia SteleiPopescu. Vor urma premiera

32

În actualitate


“Cabaret Bucureşti” Oana GEORGESCU

Până la sfârşitul acestui an, Sala SAVOY aTeatrului de Revistă „Constantin Tănase” va găzdui o nouăpremieră: un spectacol-concert intitulat ”CABARETBUCUREŞTI” şi regizat de tânărul Cezar Ghioca, cel carea pus în scenă şi comedia muzicală „O PremierăFurtunoasă” (pentru muzica din acest spectacol,compozitorul Marius Ţeicu a fost premiat de UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor din România). ”CABARET

BUCUREŞTI” este un dialog muzical între Bucureştii dealtă dată şi muzica de-acum, „o incursiune în timp, de la

şlagărele româneşti ale perioadei interbelice – „Coşarul”,„Fetiţe dulci”, „Suflet candriu”, „În amurg”, „Ce cauţi tu înviaţa mea”, evergreen-uri şi succese româneşti şiinternaţionale actuale, precum „Când vine seara”,„Autumn leaves”, „C’est si bon”, „Sway with me”, „Since IMet You”, „Oh, Marie” sau „Home”. Soliştii Adrian Enacheşi Sanda Ladoşi, alături de Alin Gheorghişan, RaduGhencea, Mirela Boureanu-Vaida, Nicoleta Floroni şiDaniela Marin vor fi acompaniaţi de Orchestra Teatrului deRevistă „Constantin Tănase”, dirijor şi orchestrator fiindcompozitorul Dan Dimitriu. Scenografia este semnată deAna Iulia Popov, iar coregrafia de inegalabilul CornelPopovici. Spectacolul ”CABARET BUCUREŞTI” va aveaşi momente umoristice savuroase susţinute de actoriiLiliana Mocanu, Cristian Simion, Nae Alexandru şi OanaGhioca. (Foto: Dragoş Constantin)

Adrian Enache

Sanda Ladoşi

Smaranda Oţeanu-Bunea şiStela Popescu

Baletului de Buzunar“Cenuşăreasa”, musicalul“Bărbierul din Sevilla”, Baletul deBuzunar “Păpuşile Meşterului

Coppelius”, musicalurile“Farmacistul” şi “Piatra din casă” şio nouă premieră, cu musicalul“Cazul Giuvaerului Albastru”,

programată în lunile mai şi iunie2012. Aceste spectacole se joacă laSala “Giuleşti”, în fiecare luni şimarţi de la orele 10 şi 12.Remarcabil este gestul directoruluifondator Smaranda Oţeanu –Bunea care a programat în fiecareseară de vineri spectacolul “Copiii şimagia muzicii”, cu intrare liberă. Pelângă soliştii Operei Comice pentruCopii, interpreţi şi dansatori, lasuccesul de casă al singureiinstituţii culturale invitată să joacepe Broadway (scena celebrei săli“Town Hall” a găzduit musicalul “Onoapte furtunoasă”), contribuie dinplin cele patru minivedete Roberta,Bogdan, Teddy şi Ana. (Foto:Lucian Curelariu)

33

În actualitate


15 ani de “Dor românesc”

Octavian URSULESCU

O frumoasă aniversare: Ansamblul folcloricprofesionist “Dor românesc” împlineşte 15 ani! După ce(efectele minunatului capitalism sălbatic!) fosta orchestrăprofesionistă “Bistriţa”, ţinând de Sindicate, s-a desfiinţat,iată că în 1996 se naşte “Dor românesc”, ţinând de Centruljudeţean pentru cultură Bistriţa-Năsăud. Paradoxal, deşiţinuturile Bistriţei şi Năsăudului sunt cunoscute pentru uriaşullor potenţial artistic, judeţulera printre puţinele din ţarăfără un colectiv folcloricprofesionist. După câtevaîncercări neizbutite, a venitziua când s-au întâlnit MatildaPascal Cojocăriţa, ŞtefanCigu şi Alexandru Pugna,nemulţumiţi că toatedemersurile lor la Primărie şiConsiliul judeţean au eşuat.Cum interpretul AlexandruPugna şi directorul postului deradio “Transilvania” aveau unproiect legat de editarea peCD a valorosului folclor dinTransilvania, şi-au dat seamacă le lipseşte... orchestra. Dinfericire, preşedintele C. J.,Mircea David, s-a doveditînţelegător şi s-a purces laedificarea noului ansamblu,după modelul colectivului “Crişana” din Oradea, numindu-seiniţial “Dor transilvan”. Dar în 2004 numele a devenit “Dorromânesc”, prin decizia unei instanţe, legată de numeleidentic al unei formaţii din Cluj-Napoca. Cum la începutvedetele locale, neîncrezătoare, nu au avut curaj să seangajeze, renunţând la contractele lor, începutul a fost dificil.Prima formulă a ansamblului îi includea pe Matilda PascalCojocăriţa, Elena Roizen, Florentina şi Petre Giurgi,Alexandru Pugna, dirijor fiind Ştefan Cigu, iar regizor Gavril

Ţărmure. Cigu, Cojocăriţa şi Pugna au alcătuit de altfelnucleul de conducere. Vicisitudini uriaşe şi în ce priveştesediul, ansamblul mutându-se de colo-colo: la început înactualul spaţiu al Direcţiei judeţene pentru ocuparea forţei demuncă, apoi într-o cămăruţă la Şcoala specială “SfântaMaria” şi, în cele din urmă, într-o sală la fel denecorespunzătoare, la Muzeul judeţean. Abia în 2002lucrurile au început să intre în normal, când noul preşedinteal C. J., prof. Gheorghe Marinescu, a decis unificarea a treiinstituţii culturale (Centrul judeţean pentru valorificarea,conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, Şcoalapopulară de artă şi Ansamblul folcloric “Dor transilvan”) într-una singură, Centrul judeţean pentru cultură Bistriţa-Năsăud.Sub “bagheta” directorului Nicolae Gălăţean ansamblul

devine tot mai puternic, avândnumeroase apariţii TV. Înafaracelor amintiţi mai sus, aici auactivat soliştii Domnica Dologa,Mirela Petruş, Ioan Dordoi,Nicolae Cioanca, AnuţaMotofelia, Felix Gălan, CristinaRetegan, ioachim Spîn,Veronica Bălan, subconducerea dirijorului ŞtefanCigu. Vedetele autentice aleansamblului sunt, indiscutabil,Matilda Pascal-Cojocăriţa şisoţul ei, Ştefan Cigu; de altfel,fiii lor, violoniştii Horaţiu Cigu şiAlin Cojocăriţa, s-au distins înorchestră prin prestaţiile lorremarcabile. Repertoriulansamblului “Dor românesc”,devenit o adevărată emblemăstrălucitoare a judeţului,include atât piese din zona

Bistriţa-Năsăud, cât şi din alte zone ale ţării. Succesul a fostconsolidat de către noul preşedinte al C. J., Liviu Mihai Rusu,care sprijină permanent preocupările artistice din judeţ,precum şi de Florin Vasile Şomlea, director al Centruluijudeţean pentru cultură.

“Din Bistriţa-n Năsăud/ Mândre cântece s-aud...”. La15 ani de la înfiinţare, Ansamblul folcloric profesionist “Dorromânesc” reprezintă un reper de ţinută în peisajul muziciipopulare româneşti!

Matilda Pascal Cojocăriţa , Ştefan Cigu

La zi


Succes românesc înItalia

Anca PURDEA

Iată că sunt destui români care merg în Italia pentrua oferi peninsularilor o imagine reală a poporului nostru! Decurând, membrii Asociaţiei culturale de muzică, teatru şi filmpentru copii “Rolfilm” s-au întors în bagaje cu câteva premiide la festivalul internaţional “Orfeo in Italy”. “Art CenterKarnolski” a organizat acest festival la Lido di Jesolo, celebrastaţiune de la Marea Adriatică, din splendida lagunăveneţiană. Ne aducem aminte cu nostalgie că pe vremuribulgarii aveau un festival de muzică uşoară faimos, “Orfeulde aur”, dar şi la ei lucrurile bune dispar, ca la noi “Cerbul deaur”... Aici, în Italia, copii din Suedia, Danemarca, România,Malta, Elveţia, Bulgaria, Polonia, Rusia, Ucraina s-au

întâlnit, s-au împrie-tenit, au cântat, audansat împreună şi autrimis către cer, cu unbalon uriaş, mesajelelor de pace şidragoste pentru tot cee frumos şi bun. Oareoamenii mari care facnumai rele, nenorocirişi războaie n-au copii?Sau, mai bine zis, n-au fost şi ei cândvacopii?

A fost unfestival extrem deputernic, cu voci decalibru. În acestecondiţii cu atât maimeritorie a fostcomportarea repre-zentanţilor României. Trupa “DRA-Cool-A” (ce idee genialăde nume, DRA fiind iniţialele componentelor!) a cucerit douăpremii: premiul I de Interpretare, la categoria de vârstă 14-16ani, şi Diploma specială pentru cel mai reuşit aranjamentvocal (“L’arrangiamento vocale più impressionante”). Feteleau interpretat două compoziţii ale lui Dumitru Lupu, “Hai,cântă pădure!” şi “Torno da te mare azzuro” (versiuneitaliană a marelui său hit “Mă-ntorc la tine, mare albastră”),fiind apreciate pentru originalitate. La finalul festivalului toţicei prezenţi fredonau “Torna da te mare azzuro”! Mai mulţidintre membrii asociaţiei “Rolfilm” au fost premiaţi, dar fireştese cuvine să vă facem cunoştinţă cu cele trei “draculine”.Dumitrana Teodora Lupu (fiica interpretei Ileana Şipoteanu şia compozitorului Dumitru Lupu) este elevă în clasa a X-a laColegiul Pedagogic “Constantin Brătescu” din Constanţa;Raluca Enăşoiu tot în clasa a X-a, dar la Colegiul naţional“Gib Mihăescu” din Drăgăşani; Anastasia Croitorescu –elevă în clasa a IX-a la Colegiul naţional “Carol I” dinCraiova. Cu siguranţă toate trei vor apărea în următorul filmmuzical al lui Dumitru Lupu!

Sărbătoareromânească

Marius GHERMAN

Există un specific alsărbătorilor artistice româneşti pe caredacă-l cunoşti şi-l respecţi succesuleste asigurat. Şi nu sunt mulţi oameniîn ţară mai familiarizaţi cu organizareade mari evenimente muzicale ca soţiiLili şi Eugen Ungureanu, din Oneşti.Am scris nu o dată despre lansările deCD-uri pentru cei mici ale casei lor deproducţie, Electrostar, unde se cântanumai muzică românească. De câtvatimp, Eugen, cunoscut compozitor,interpret, textier, regizor muzical, fostrealizator radio, are propria saemisiune la TV Favorit, “Ora veseliei”,iar DJ Lili, la rândul ei posesoarea uneivoci frumoase, în manieră AngelaSimilea, continuă să fie animatoare deevenimente artistice. Cei doi au avut cupuţină vreme în urmă o idee genială:

filmarea, pentru emisiunea lor, a uneivechi tradiţii româneşti, şi anume“Nunta de argint”! Şi dacă tot era să fie,au devenit şi personajele principale, cuatât mai mult cu cât împlinesc 25 de anide căsnicie şi au o familie minunată, cutrei fete! Zis şi făcut, totul a fost pus la

cale, invitaţiile artistice au fost lansate,iar naşii, Constanţa şi Ion Ciupilan,admirabili oameni de afaceri din Huşi,persoane de mare generozitate (aucununat de 21 de ori şi botezat de 32!),au găzduit tot alaiul TV în propriulhotel. Pentru că înafara echipei de

DRA-cool-A

cu Nicolae Botgros

Star-uri moldaveMihai CHIHER

Vom scrie mereu cu plăcere de acei artişti cu oactivitate deosebită, îndeosebi în provincie, unde, datorităcrizei, sponsorii şi susţinătorii proiectelor muzicale sunt multmai puţini decât în Capitală. Un asemenea neobositpromotor este, la Iaşi, cantautorul Cristian Simionică, alecărui şlagăre sunt cunoscute iubitorilor genului. Practic,după dispariţia muzicianului de excepţie Titel Popovici, eleste cam singurul care se zbate la Iaşi, fiindcă în “Capitalaculturală a Moldovei” nu mai are loc demultă vreme nici un festival de muzicăuşoară de anvergură naţională şi estepăcat, fiindcă de pe acele meleaguri aplecat, între altele, Mădălina Lefter,vocea de excepţie care uimeşte înprezent Italia. “Încălzirea” pentrusezonul de toamnă a fost făcută pe 17septembrie, printr-un mare spectacolîn Piaţa Unirii din Iaşi – o acţiune aPrimăriei împreună cu RATP, pentru“Săptămâna mobilităţii”. Înafara luiCristian a cântat ca de obicei fetiţa sa-minune, Maria-Sabina, care aentuziasmat publicul cu melodiile“Scufiţa Roşie”, “Sunt copil” şi “Visamerican” (asta ar merge când s-oinaugura baza de la Deveselu!), alteprezenţe notabile fiind cele ale trupeide teatru “Înşir-te mărgărite” şi ale trupei de dans “Quasar”,de la Casa de cultură a studenţilor. Dar pentru Maria-Sabinadeschiderea “stagiunii” a avut loc în prima zi de şcoală, cuemoţiile de rigoare, fiindcă este elevă în clasa... I (A!) laŞcoala “Ionel Teodoreanu”. În faţa publicului numeros (elevi,părinţi, bunici) care a făcut neîncăpătoare curtea şcolii,Maria-Sabina a evoluat ca o adevărată vedetă, spre bucuriaşi mândria directoarei Silviana Loghin şi a învăţătoarei

Elena Gheorghică. Coincidenţă tulburătoare, “Sabi” şiînvăţătoarea sa sunt născute amândouă pe 3 mai (zodiaTaurului), poate tocmai de aceea între ele există o afinitatespecială.

Următoarea mare realizare a fost pe 9 octombrie, încadrul “Zilelor Iaşilor”. Este vorba de un super-showalăturând valori din toate genurile artistice: cunoscutulinterpret de muzică populară Ştefan Deaconiţă, solista demuzică uşoară Ana-Maria Covrig din Galaţi, 12 ani (cu unpalmares impresionant în ţară, dar şi în Italia), elevele luiSimionică, surorile Sandra (colegă de clasă cu Sabina) şiDelia Pascaru, grupul “Dinamic” de la Palatul copiilor dinIaşi, instruit de prof. Lucia Negară (cu patru atractive

momente dansante – country,ţigănesc, modern, oriental).Sonorizarea, profesională, a fostasigurată de DJ Tibi. Nu mai estenevoie să precizăm că atracţiaprincipală a spectacolului a constat încele două reprize susţinute de CristianSimionică, plus recitalul de patrucântece ale Sabinei (inclusiv“Ministarul din cartier”, compoziţia luiSimionică distinsă cu premiul I lafestivalul internaţional “Ti amo”, îninterpretarea Crinei Surdu), dintre carecunoscutul “Micuţa Maria” cântat înduet cu “tati”. Toată şcoala “IonelTeodoreanu” a fost acolo pentru a lesusţine pe colegele lor Maria-SabinaSimionică şi Sandra Pascaru. Pesuperbul afiş al spectacolului “Cristian

Simionică şi invitaţii săi”, realizat de Dorin Iacob, la loc decinste apar partenerii media: cotidianele “Ultima oră” şi“Flacăra Iaşului”, revista “Actualitatea muzicală”, RadioEnigma România. Spuneam în deschiderea articolului căsunt tot mai puţini oamenii de bine dispuşi să ajute arta. Încazul spectacolului amintit, găzduit de Grădina Copou,susţinerea a venit din partea patronilor restaurantului “LordGust”, soţii Elena şi Haralambie Irimia, gest care îionorează.

filmare de la TV Favorit a venit şicunoscutul Cove de la Kanal D, care aintrodus evenimentul în concursultelevizat al popularului post. Iar victorianu are cum să scape, opinăm, familiilorUngureanu şi Ciupilan,pentru că întreaga searăa fost la mare înălţime,dominată fiind depersonalitatea uriaşă acelor mai importantenume ale vieţii artisticedin Republica Moldova:marea vedetă a muziciiuşoare Ion Suruceanu(prieten de-o viaţă cu DanSpătaru, el ne-a reamintitşi câteva şlagăre aleacestuia) şi orchestra“Lăutarii”, dirijată deviolonistul NicolaeBotgros. N-a lipsit mareasperanţă a muzicii uşoareromâneşti, DianaPrepeliţă (DYA) din Iaşi, în palmaresulcăreia figurează Trofeul festivaluluiinternaţional “Ti amo” de la Oneşti,cucerit cu compoziţia lui Eugen

Ungureanu, “Înger alb”; DYA a strălucitanul acesta pe scena festivalurilor“George Grigoriu” (Brăila), “DanSpătaru” (Medgidia), Mamaia şi aapărut pe coperta revistelor

“Sănătatea noastră” şi “Rebus”.Evident, Eugen Ungureanu ne-areamintit câteva din piesele sale demare succes: după ce a deschis cu“Hai noroc şi bună seara”, a continuat

cu “Cât de iubesc”, “Da, da, da”, “Tueşti cea mai frumoasă”. Ne-amreîntâlnit cu mare bucurie cu valoroşiimuzicieni ieşeni Giovanna Georgescuşi Paul Babici, lideri ai formaţiei

“Studio”; ei au dedicatcelor doi o piesă în primăaudiţie, “Tango de-oviaţă”. Între cei care s-auperindat pe scenă s-aunumărat saxofonistulMarius Bogdan din Iaşi,soliştii Mitică Haidău(Iaşi), Florin Popa(Oneşti), Nela Duhu(Mînăstirea Caşin),mezzosoprana GianinaRibana Creţu din Iaşi,Celina Gherghelaş dinBotoşani. Pânădimineaţă s-a cântat şi s-a dansat, i s-a cântat “Lamulţi ani!” şi vice-primarului Nicu Ciupilan,

într-un cuvânt a fost o atmosferă tipicromânească, de veselie şi antren. Săvedem acum emisiunile de la TVFavorit şi Kanal D!


La zi

cu Ion Suruceanu

CaritabileDorin MANEA

Formaţia Taxi a susţinut în Jukebox Venue un concertcaritabil pentru copilul Călin Ungureanu. Alături de Taxi, pescena Jukebox au urcat băieţii de la „Compania 7” şi DAX, theMan With the Sax. Artiştii, apropiaţi ai grupului Taxi (Compania7, la a doua colaborare cu trupa, după cea din deschidereaconcertului Ali Campbell în România, şi Dax, prieten drag şivechi colaborator al trupei), au dorit să cânte pentru Călin, caresuferă de tetralogie fallot şi autism. Micuţul are nevoie urgent deo operaţie la inimă. Jukebox American Diner, prin RaduFlorescu şi Rod Weinberg, a fost alături de iniţiativa Taxi,donând 2000 de lei.

Valentin Dinu a susţinut un recital în cadrul unuiconcert organizat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului Prahova numit„Bucuriile toamnei”, dedicat copiilor şiadulţilor din unităţile aflate în structurainstituţiei. Acest eveniment, organizatsub forma unei serbări câmpeneşti, s-adesfăşurat la Centrul din Puchenii Mari,sat Miroslăveşti. Evenimentul a reunitpeste 150 de persoane beneficiare aleunităţilor de protecţie, care au susţinutun program artistic, au participat laconcursuri (dans, imitaţie şi paradacostumelor) şi au organizat o expoziţiecu lucrări artizanale realizate în cadrulcentrelor.

Muzica pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef de producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Pascal BENTOIU, Grigore CONSTANTINESCU,

Cleopatra DAVID, Veturia DIMOFTACHE, Anca FLOREA,Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU,Georgiana MIRICĂ, Doina MOGA, Diana NUŢEANU,

Florin-Silviu URSULESCU

Pentru ediţia electronică vezi: www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞIMUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA CU SPRIJINUL UCMR-ADA DIN

FONDUL SOCIAL CULTURAL

Stepan Project…remix!

Doru IONESCU

A fost la un moment dat, prin anii ’90, de la MTVcitire, o adevărată vogă a concertelor unplugged (citeşteacustice). Anii au trecut, dar ceva a rămas: destule grupuri şiartişti apelează şi la această formă de expresie pentru a găsi(încă) un drum spre melomanii vizaţi. De obicei foarteelectrici, instrumentiştii rock găsesc valenţe noi compoziţiilor.În cazul Stepan Project, lucrurile sunt mult mai nuanţate. Pede o parte datorită pionieratului acustic (în grupul folk ProMusica din primii ani ’70) cu lucrări deopotrivă simple şicomplexe al celor doi veterani, chitariştii Ilie Stepan şi DixieKrauser – e clar că acusticul, chitara rece a rămasdintotdeauna în ei. Nici Horea Crişovan, chitarist nouăzecistîn toate sensurile termenului, nu e departe de a rezonaacustic în sânge.

Pe de altă parte, mai multe dintre compoziţiile lansatedin 1996 încoace (destul de electrificate şi calculatorizate,aparent) de « jucăria de studio » foarte serioasă aneobositului muzician de primă mână Ilie Stepan suntformatate în sine pe calapodul acustic. Ideile se împletescosmotic cu interpretarea care nu abuzează de şaisprezecimi,iar senzaţia de familiar este de rangul aceleia din « FridayNight in San Francisco ». Muzică şi atmosferă, cine a cerutaltceva? Un soul pe româneşte, adică suflet.

29 septembrie 2011, la Palatul AdministrativTimişoara, melomanii de toate vârstele au asistat la uneveniment de zile mari! Dincolo de lansarea cărţii « Club A –42 de ani, Muzica tinereţii tale », evenimentul principal a fostconstituit de lansarea unui DVD Stepan Project într-ocomponenţă cvasiacustică (adică Ilie Stepan, Dixie Krauser,Horea Crişovan şi... colaboratorii lor) intitulat « Live înTimişoara - după 20 de ani ». O avanpremieră, într-un fel, latriplul CD la care Ilie Stepan lucrează de 10 ani, dar şi orefacere a concertului din video... cu forţe proaspete darconsacrate (colegi din Pro Musica, grupul care peste un anîmplineşte 40 de ani de la constituire!).

Aşadar, au urcat din nou împreună pe scena unei săliadmirabil amenajate şi chitaristul Bujor Grigore Hariga, şibateristul Vasile Dolga, şi percuţionistul şi solistul MarioFlorescu. Iar după piese lansate în ultimii 15 ani de StepanProject (« De toamnă... » sau « Eterna tranziţie ») şi coveruricvasi unplugged după « Romanţa anonimului », Sting, TheDoors, Eric Clapton, The Cream, The Eagles, cei şasecavaleri de două generaţii au reparcurs hituri ale anilor ’70 -’80 - ’90 precum « Glossa », « Zările gri », « Proteul pasăre »,« Şi dacă », culminând cu « Timişoara » cântată în picioarede întreaga asistenţă. Materialul DVD-ului (produs cu sprijinulConsiliului Judeţean Timiş) a devenit deja istorie, aşadar, cuveteranii refăcuţi în tot rock-ul, de fapt în toată muzica pe careau oferit-o în secvenţe superlative de-a lungul şi în momenteimportante ale istoriei lor. Şi a noastre ! Aşadar, între ediţiilespeciale ale emisiunii « Remix » (repoziţionată de TVRCultural în fiecare noapte de joi, de la ora 23, o dublălansare... cu cântec! Un eveniment unic şi irepetabil marcaTimişoara!

Ilie Stepan

Date post:	30-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	hathu
View:	232 times
Download:	8 times

2011 (I)

Documents