REGATUL. R O M Â N IE I

SFÂNTUL SINOD/ AL

SFINTEI BISERICI AUTOCEFALEORTODOXE ROMÂNE

No. 23

1914 Marile 20

Prea Sfinţite Părinte.

Observându-se, c ă d e la u n t i m p În c o a c e o m ic ă p a r te d in preoţime a g i t â n d u s e p e n t r u o a d u n a r e , s u b n u m e m a i în tâ i de Congres ş i m a i a p o i d e « C o n fe r in ţă g e n e r a la p r e o ­ţe a s c ă » , N O I , a v â n d î n v e d e r e c â î n c ă d e la î n c e p u tu l p ă s ­to r ie i N o a s t r e î n a c e a s tă b in e c u v â n t a t ă d e D u m n e z e u E p a r ­h ie a U n g r o - V l a h ie i , ţ i n â n d s o c o t e a lă d e m u l t e n e v o i a le B is e r ic i i ş i a le C le r u l u i , a m s t ă r u i t c o n t in u u ş i p r in b u n ă în ţe le g e r e cu î n a l t u l G u v e r n a l ţ â r e i , — a m r e u ş i t p e c a le pacinică şi l i n i ş t i t ă a s e r e a l iz ă c â te v â în s e m n a te î m b u n ă ­t ă ţ i r i , p r e c u m :

a). Asigurarea p ă m â n t u r i l o r b is e r i c e ş t i d e la p a r o h i i le r u ­ra le dimpreună cu v e t r e le M ă n ă s t i r i l o r ;

b). Ridicarea v e c h e i c u r b e d e a s u p r a s a la r i i l o r p r e o ţe ş t i , dimpreună cu gradaţia p r e o ţ i l o r î n d r e p t ş i a s a la r i i lo r cântăreţilor,— toate a s ig u r a t e p r i n b u d g e t u l v i i t o r ; c ă t r e care mai putem a d a o g e , ş iE c) Urgentele măsuri p e n t r u r e î n f i in ţ a r e a a d o u ă s e m in a r i i

Prea Sfinţiei Sale Prea Sfinţitului Director a l Revistei „Biserica Ortodoxă

Românâu şi a l „Tipografiei Cărţilor Bisericeşti

Eparhiale, din acele cu greşală desfiinţate a ltăd a tă

unde nevoia se simte mai mare de preoţi, o s e b it de cpi lalte două aşteptate; etc.

Având tn vedere bunele dispoziţiuni pentru Biserică si Cler ale înaltului Guvern din partea căruia, c a şi cel din

trecut, avem promisiuni vrednice d e . credinţa şi pentru

alte Îmbunătăţiri necesare mai cu timpul, şi d o r in d ca nu

prin grăbirea sau nesocotite mişcări, să se c o m p r o m it ă a-

nevoiosul pas asigurat până acum;

Având tn vedere câ Clerul nostru ca cel m a i preţios

element de pace şi ordine tn Stat, dator este c a sâ cruţe

Guvernului şi ţârei toată liniştea trebuitoare tn m are le şi

grelele preocupări ce cu toţii avem tn ţară, pentru marile

reforme tn lucrare şi pentru valurile politice de pes te ho-

tară Clerul Regatului având altcevâ cu mult mai b in e de

fâcut, precum ar fi: combaterea Adventismului c a r e se lă­

ţeşte şi sapă temelia parohiilor; combaterea grelelor viţii

încuibate tn popor; lucrarea pentru Îmbunătăţirea soartei

materiale şi morale a enoriaşilor tn fiecare parohie; şi al­

tele asemenea.Drept care NOI, în marea dorinţă ce avem ca Clerul

să-şi menţină demnitatea sa, lucrând între enoriaşii săi, şi

exprimându-şi dorinţele numai pe cale pacinică, f ă r ă de

mişcări cu aparenţă de n'edisciplinare sau dezordine, răm â ­

nem la vechea Noastră convingere cum că, Cucernicul Cler

al Regatului nostru ar trebui sâ fie deocamdată m u lţă m it

cu frumoasele sale instituţ:uni dobândite până acum şi a-

nume:A. Conferinţele şi Cercurile pastorale anume şi b in e re­

glementate, în care, pe lângă lucrări de studii ş i a c te pas­

torale, pot să se exprime şi să discute toate d o r in ţe le şi

dezideratele posibile, după judeţe şi Eparhii;B. Consistoriul Superior Bisericesc, unde ca t n t r ’u n a-

devărat parlament preoţesc, unit cu Sfântul Sinod, preo ţii

să-şi poată aduce ori manifestă şi discută cu aleşii lor,

toate dorinţele sale legitime şi canonice, faţă fiind şi în ­

suşi Onor. Ministru al Cultelor, carele singur, ca repre­zentant al Guvernului, va puteâ duce către buna realizare toate încheierile luate acolo.

Pentru unele ca acestea, Noi avem onoare de a V ă re-

comendâ Prea Sfinţiei Voastre, ca pentru obşteasca luare aminte, sâ publicaţi imediat In numărul curent al revistei Biserica Ortodoxă Română, aceasta cu alăturatul conspect, după carele sâ urmeze textual acele trei documente de acolea prevăzute, In toată întregimea lor, luându-le întoc­mai după textul imprimat altă datâ, la locurile de aci a- nexat arătate. După care imediat vor urmă şi acele trei acte, trimise cu adresa Noastră anterioară No. 22 din 17 Martie curent, cu tabloul care cuprinde toate lucrările Sfân­tului Sinod precum şi ale Consistoriului Superior Biseri­cesc, cerute de Minister pentru a sa orientare etc. Care lucrări toate împreună, trebue a se publică chiar la înce­putul numărului curent al revistei Biserica Ortodoxă Ro­mână; dar se vor scoate şi în deosebită broşură, în nu­măr de până la două mii exemplare, pe hârtie bună şi a- vând pe copertă titlul:

I. Trei vechi documente bisericeşti de acum 30 de ani trecuţi, dar care sunt şi în prezent de foarte mare actuali­tate pentru tot Clerul Bisericii Române din Regat.

II, Alte trei lucrăti de actualitate despre activitatea Sf. Sinod şi a Consistoriului Superior Bisericesc, extrase după revista Biserica Ortodoxă Română, numărul din Martie 1914. H Primiţi, Prea Sfinţite Părinte, ale Noastre întru Hristos frăţeşti îmbrâţişeri.

t P re ş e d in te , Iionon Mitropolit Primat.

\ Director, Econm Ovidiu Musceleantt.

-________________ _______ ACTE OFICIALE 955

Anexat la adresa cu No. 23 din 20 Martie 191

A . Trei vechi documente bisericeşti de acum treizeci de I

an i trecuţi, dar care sunt şi în prezent de foarte mare ac· I tualitate pentru tot clerul B isericii Române.

Se zice că, Istoria se repetă: câte odată la perioade mai I îndepărtate, iar câte odată mai curând. Mişcările congre· I suale care se încearcă astăzi între oparte din clerul mi- 1 rean, s’au mai petrecut aproape întocmai şi acum 30 de I

ani trecuţi. Care atunci nu au dat nici un bun rezultat 1 pentru Cler şi Biserică, dar au provocat şi început sdrun- I

cinarea bunului prestigiu al preoţimei, care sdruncinare a j

prestigiului, se pare că *ar continuă şi până astăzi, spre

paguba şi vătămarea tuturor.

Aceste documente sunt următoarele:

I.

Regulamentul pentru buna conduită a clerului în ge- I nere, votat de Sfântul Sinod în 1883, publicat îotocmai ■

în colecţiunea Regulamentelor Sinodale din acel an, etc.·

Regulamentul acesta este următorul:

C A RO L I

P rin graţia lu i Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al 1

României.

La toţi de fa ţă şi viitori^ sănătate;

Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la I

Departamentul Cultelor şi Instrucţiunei publice, c u No. 5,720; jVăzând jurnalul Consiliului Nostru de miniştri, încheiat!

în şedinţa dela 5 Iunie 1884; cu No. ,6 .Am decretat şi decretăm ce urmează:

R E G U L A M E N T

Pentru buna conduită a clerului fn genere

Canoanele sfinţilor apostoli şi ale Sfintelor Sinoade e- cumenice şi locale legiuesc următoarele despre buna con-1 duită a clerului în genere:

957

1. C a n o n u l L V a l s f in ţ i lo r a p o s to li:« D a că v re u n c le r ic a r o c ă rî p re e p is co p u l său, sâ se

c a te r is e a s c ă » .2 . C a n o n u l X V I I I a l S in o d u lu i e cum en ic IV h o tă ră ş te : « V in o v ă ţ ia c o n ju ra ţ ie i sau a fa tr ie i es te cu to tu l o p r ită

ş i d e le g ile c e le d in a fa ră ( c iv ile ) ; cu a tâ t m a i v â rto s se •cuv ine a se o p r i ea în b is e ric a lu i D u m n e zeu . D e c i dacâ •oa reca ri c le r ic i sau m o n a h i s’a r a fla le g â n d u -se u n ii cu a lţ i i p r in ju ră m â n t, o r i fă câ n d a d u n ă tu r i, sau u rz in d meş- te ş u g ir i a s u p ra e p is c o p ilo r sau asu p ra c o le g ilo r lo r c le r ic i, cu to t u l să se d e p u n ă d in tre a p ta lo r» .

3 . C a n o n u l I I I a l S in o d u lu i IV e cum en ic le g iu e ş te :«S’ a în ş t i in ţa t s fâ n tu l S in o d că o a re c a r i d in ce i num ă­

r a ţ i în c le r , p e n tr u u r î t c â ş tig , ia u în a re n d ă a v e ri s tre ­in e ş i fa c lu c r u r i lu m e ş ti, n e g r i j in d s e rv ire a D um nezeiască , ş i c u tre e ră c a se le o a m e n ilo r m ire n i ş i p r im e s c asupră ’ şi În c re d in ţă r i d e a v e r i, p e n tru iu b ire a de a rg in t. D e c i a ho - tă r î t s fâ n tu l ş i m a re le S in o d ca n im e n i de acum în a in te , n ic i e p is c o p , n ic i c le r ic , n ic i m o n a h sâ nu iâ în a re n d ă m o ş ii ş i sâ n u se v îre în d is p o s â r i d e lu c ru r i lu m e ş ti. A - fa ră n u m a i c â n d d e le g i s’ a r chem ă la o n e a p ă ra tă e p i- t r o p ie a n e v râ s tn ic i lo r , sau e p is c o p u l c e tă ţe i i-a r râ n d u i să p o a r te g r i je d e lu c ru r i b is e r ic e ş ti, sau d e o r fa n i, sau de v ă d u v e fă r ă a ju to r ş i d e p e rso a n e ce m a i ales au t re ­b u in ţă d e a ju to r u l b is e ric e s c , p e n tru fr ic a lu i D um nezeu . Ia r d a că c in e v a d e a c u m în a in te a r cu te ză să ca lce ce le h o tâ r ite , u n u l c a a c e la sup u e -se c e r tă r i lo r b is e r ic e ş t i* .

4 . C a n o n u l V H a l a ce lu ia ş S in o d h o tă ră ş te :« C e i ce o d a tă au in t r a t în c le r ş i m o n a h ii, am h o tâ r î t

ca n ic i în o a s te , n ic i în d re g â to r ie lum ească să in tre . A l t - m in te re a , c e l c e a r în d ră s n i a face u n a ca aceasta şi nu

^ s ’a r c ă i ş i în to a r c e la s ta re a aceea p e ca re m a i ’n a in teo a lesese p e n t r u D u m n e z e u , sâ se a n a te m a tise ze » .

5 . C a n o n u l I I I a l S in o d u lu i I e c u m e n ic o rd o n ă :« M a re le S in o d a o p r i t c u d e s ă v â rş ire a n u se în v o i n ic i

'e p is c o p u lu i, n ic i p r e s v ite ru lu i ş i în g e n e re n im ă n u i d in ce i ce se a llă în c le r a a v e â în casă a ltă m u ie re c o n v e ţu i- to a re , a fa ră d e m k m ă sau d e s o ră , sau d e m ă tu şe , sau n u m a i p e rs o a n e d e a c e le a c a re s u n t s tre in e d e o r ic e p re p u s » .

6 . C a n o n u l I X a l S in o d u lu i V I e c u m e n ic le g iu e ş te :

958 ACTE OFICIALE

«Nu este permis nici unui cleric a ţine cârciumă. Căci

dacă unui asemenea nu se permite a intra în cârciumă I cu atât mai vârtos a sluji altora în ea, şi a se ocupa cu J ceea ce nu se cuvine lui. Iar dacă vre unul face cevâ de I

felul acesta, ori să înceteze, ori să se caterisească».

7. Canonul apostolic X X X IX legiueşte:«Presviterii şi diaconii fără de socotinţa episcopului ni­

mica sâ nu săvârşască (din cele ce se cuvin chemârei lor)..

Căci el (episcopul) este acela căruia s’a încredinţat po- I

porul Domnului, şi dela el se va cere cuvântul cel pen-j tru sufletele lor*.

8. Canonul apostolic LIV legiueşte:«Dacă vreun cleric se va vedea mâncând in cârciumi

sâ se afurisească, afară numai dacă fiind în călătorie ar

găsdui în vre-o ospătărie». De asemenea canonul aposto- i

lie XLII: «Episcopul sau presviterul sau diaconul, carele

s’ar deda jocului şi beţiei, ori înceteze ori caterisească-se*. j9. Canonul XXVII al Sinodului VI ecumenic hotărăşte:.«Nimeni din cei ce se numără în cler să nu se îm- ■

brace cu haină necuvenită, nici în cetate petrecând, nici·

In cale mergând, ci să întrebuinţeze hainele cele deja sta­

bilite pentru cei ce se numără în cler. Iar dacă cineva,

ar urmă în potrivă sâ se depărteze din4"serviciul biseri- j

cesc pe termen de o săptămână.10. Canonul XXXIV apostolic legiueşte:«Episcopii fiecărei naţiuni se cuvine a şti pe cel întâi 1

Intre dânşii şi a-1 recunoaşte de cap al lor şi fără soco- fl

tinţa lui a nu face nimica din cele ce covîrşesc autoritatea 1 lor, ci să facă numai cele ce se ating de eparhia lor şi 1de locurile ce aparţin lor. Dar şi cel întâi (mitropolitul)·■să nu facă nimica fără socotinţa tuturor; căci aşâ va fi· I

unitatea în idei, şi se va proslăvi Dumnezeu prin Dom- 1

nul întru Duhul Sfânt».11. Canonul VI al Sinodului VI ecumenic legiueşte:«Fiindcă s’a zis în canoanele apostolice că dintre ne- |

căsătoriţi, introduşi în cler, numai ceteţii şi cântăreţii pot 1intra tn căsătorie, de aceea şi noi, păzind aceasta, ho* Jtărâm : că de acum nici ipodiacon, nici diacon, nici pres- J viter nu are permisiune, după săvârşirea hirotoniei asupra 1 lor, a intrâ în convieţuire nunţială. Iară dacă va îndrăsni- j

ACTE OFICIALE 959

sâ facă aceasta sâ se caterisească. Iar dacă cinevâ din cei ce intră în cler voeşte să se însoţească cu muiere prin .nuntă legiuită, sâ o facă aceasta Înainte de hirotonia In jpodiacon sau în diacon, sau în presviter».

12. Canonul XII al Sinodului ecumenic VI legiueşte: gj «Venita la ştirea noastră şi aceea că, în Africa şi Livia .şi în alte locuri, oarecari dintre prea iubitorii de Dumnezeu proestoşi (episcopi), şi dupâce s’a săvîrşit asupra lor hi­rotonia nu părăsesc împreună vieţuirea cu soţiile lor, pu­nând prin aceasta pedică şi scandal altora. Deci, având -tnare îngrijire ca toate să se întocmească spre folosul tur- -tnei lor încredinţate, am recunoscut că este bine ca de .âcum să nu fie nimica de felul acesta. Iar aceasta o zi- -cem mi spre înlăturare sau pervertirea legiuirei apostolice ci adâogând îngrijirea pentru mântuirea şi sporirea oame­nilor spre mai bine, şi pentrucă sâ nu îngăduim vre-o grăire •de rău asupra sfintei chemări. Căci zice dumnezeescul apostol: toate spre slava lu i Dumnezeu să le faceţi: neîm- pedicâtori fiţi iudeilor şi elinilor şi bisericei lui Dumnezeu,

precum şi eu întru toate fac spre plăcerea tuturor, necău- dând folosul meu, ci a l celor mulţi, ca sâ se mântuiască.

i iUrmători fiţi mie precum şi eu lu i Hristos». Iar dacă ci- 'jnevâ va fi vădit că face aceasta, să se caterisească.L 13. Canonul ΧΧΠ al Sinodului VI ecumenic legiueşte:■ «Cei puşi la episcopat sau în oricare treaptă a clerului, .pentru bani, iar nu prin examinare şi alegere pentru chi­pul vieţuirei, poruncim a se caterisi precum şi aceia prin care ei s’au pus».| Tot aceasta se opreşte şi prin canonul X IX al Sinodu­lui VII ecumenic, carele se exprimă aşâ: t «Urâciunea iubirei de argint întru atâta a cuprins pre

.-conducătorii bisericilor, încât unii din cei ce se zic prea evlavioşi, bărbaţi şi muieri, uitând poruncile Domnului, au rătăcit şi primesc pentru ura pe cei ce intră în tagma preoţească şi în viaţa monahicească. Şi se întâmplă, pre­cum zice marele Vasilie, câ est£ netrebnic tot ce are un început necurat; căci nu se cuvine a servi lui Dumnezeu Şi Mamonei. De aceea, dacă se va vedeâ cinevâ făcând aceasta, fie episcop sau egumen, sau oricine din sfinţita ta g m ă , ori să Înceteze ori să se caterisească, după cano­

nul al doilea al Sfântului Sinod din Chalcedon; iar egu­

m ena (stareţa) să se izgonească din monastire şi să se i dea spre ascultare în altă monastire; de asemenea şi egu. 1

menul carele nu are hirotonia presviteralâ. Iar despre ceea · ce dau părinţii copiilor ca zestre şi despre lucrurile ce se 1 oteră din propria avere, cu declarare de la cel ce le oferă 1 câ se consacră lui Dumnezeu, noi am hotărât ca sâ rămână. 1

după făgăduinţa lor, ori de va răm ânea în monastire cel ce

le-a oferit, ori de va ieşi dacă la aceasta nu va fi vinovat ] proestosul».

Tot despre aceasta sfântul Vasilie cel mare, în canonul;; XC, se exprimă aşâ:

«Absurditatea lucrului de carele scriu, fâcându-se în ge­nere obiect de bănuele *şi de vorbă, a umplut de întristare

sufletul meu; însă el mi s’a înfăţişat de necrezut. Şi aşâ j cel vinovat să primească această scrisoare despre dânsul j (lucru) ca o doctorie, cel nevinovat ca o ferire, iar cel

indiferent la bine şi la râu, ceeace n’aşi dori să se afle]

între voi, ca o mărturie contra lu i.,Şi ce este aceea des- j pre care eu grăesc ? Spun unii că oarecari dintre voi iau ’ bani dela cei hirotonisiţi de dânşii şi acoper aceasta cu

numele cucerniciei, ceeace este încă mai rău. Căci dacă

cineva; face răul sub acoperişul binelui, unul ca acela este

vrednic de o îndoită pedeapsă; şi pentrucă face ceeace-]

nu este bine şi pentrucă întrebuinţează binele, ca sâ zi-.

cem aşâ, ca complice la săvârşirea păcatului. Dacă aceasta

este aşâ, să nu mai fie de acum, ci să se îndrepteze. Căci

celui ce ia argint, neapărat trebue să i se zică ceeace s’a.

zis de apostoli celui ce voia să dea argint, ca să cumpere

predarea Duhului Sfânt: « A rgintul tău fie cu tine în peire» Căci mai puţin greşeşte cel ce din nepricepere voeşte a

cumpără darul lui Dumnezeu, decât cel ce-1 vinde, pentrucă

aceasta este vânzare; că dacă darul cel primit de tine in dar îl vinzi oarecum Satanei, el se ia dela tine. Căci tu

introduci specula în lucrurile cele duhovniceşti şi în bise­

rică, întru care nouă ni s’a încredinţat Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu trebue să fie aceasta aşâ. Dar în ce stă

această viclenie, voiu spune. Socotesc unii că nu pacă-

J) Fap t. cap. V III, st. 20.

taesc când iau nu la hirotonie, ci pe urmă,· dar a luă oricând ar fi, este a luâ. Şi aşâ rog lăsaţi acest venit sau mai bine această intrare în Gheena, şi nu vă faceţi ne­vrednici de a săvârşi sfinţitele Taine, pângărindu-vă ma­nile cu această mituire. Şi mă ertaţi că eu mai întâi, ca cum necrezând, iar apoi ca crezând, vă ameninţ. Dacâ cirievâ după această epistolă a mea va face cevâ de acest fel, să se depărteze dela altarele cele de aci şi caute-şi 11unde ar puteâ să cumpere şi să vânză darul lui Dumne­zeu. Căci noi şi bisericele lu i Dumnezeu acest obicei nu avem '). Şi mai adăogând una, voiu încetâ. Aceasta se face din iubirea de argint, iar iubirea de argint este ră­dăcina tuturor relelor**) şi se numeşte idolatrie3). Şi aşâ nu preferaţi idolii lui Hristos, pentru puţin argint, şi nici imitaţi pe Iuda, vânzând a doua oară pentru mită pe cel odată răstignit pentru noi. căci şi ţarinele şi mânile ce primesc astfel de roduri se vor chema Achetdam a»4).K 14 Canonul XXIII al Sinodului VI ecumenic legiueşte :■ «Nimeni dintre eţ>iscopi-sau presviteri sau diaconi pre Idând preacurată comunicare, să nu ceară dela cel ce se comunică pentru acea comunicare bani, sau ori ce alta.

ffcăci harul nu se vinde, şi noi nu pentru bani predăm ■Sfinţirea duhului ci ffirâ viclenie trebue a o predă celor fcrednici de acest dar. Iar dacă cineva dintre cei ce se pmmâră în cler se va vedea câ cere vreun tel de dare de [la acela căruia ’i predă preacurata comunicâturâ, să se [caterisească, ca un râvnitor al râtăcirei şi vicleniei lui

i Simon >.15. Canonul XIV al Sinodului VI ecumenic legiueşte:«Canonul sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi­

lor noştri sâ stăpânească şi întru aceasta ca, presviterul mai ’nainte de 30 de ani să nu se chirotoniseascâ măcar de ar fi om cu totul vrednic, ci să aştepte. Câ Domnul nostru Iisus Hristos în anul al 30-lea s’a botezat şi a în­ceput a învăţă. Aşişderea nici diaconul mai ’nainte de 25 arui iar diaconeasa (ceeace astăzi sunt călugăriţele mai

*)■ l C orin t. XI, 16.

2 1 T im ot. VI, 10.) Colos. Jll, 5.) Ţarina s ân g e lu i, (F ap te 1, 19).

_____________________ a c t e _o p ic ia l e 961

962 ACTE OFIC IALE

4

’nainte de 40 ani să nu se chirotonisească.» (Vezi ase- menea canonul X I al Sinodului de Neocesaria).

Pe temeiul acestor sfinte canoane şi în spiritul tuturor canoanelor sfintei noastre biserici ortodoxe, Sfântul Sinod al bisericei noastre ortodoxe române regulamentează:

Art. 1. Membrii Sfântului Sinod sunt datori a repre- sintâ în conduita şi viaţa lor credinţa ortodoxă, morala evanghelică şi disciplina canonică; să respecte şi să aplice decisiunile Sinodului cu tot devotamentul cuvenit causei sfinte a prosperărei bisericei noastre. Armonia in lucrări şi în cugetări sunt cerute imperios.de solidaritatea ce trebue să domnească într’un corp înalt de administraţie bisericească.

Art. 2. Nu este permis nici unei persoane din cler sau din funcţionarii bisericeşti a cere sau a primi vreun dar personal dela ceice intră în treptele ierarhiei bisericeşti, sau se înaintează la vreun rang bisericesc sau se permută dela vre-o biserică la alta. Numai calităţile morale şi le­gale şi adevăratele trebuinţe bisericeşti să fie motivele la orice acţiune de felul acesta. “Cei abătuţi, atât mituitorii cât şi mituiţii, de vor fi clerici, vor cădeâ sub certarea canoanelor bisericeşti; iar de vor fi mireni vor fi desti­tuiţi şi daţi judecăţei civile.

Art. 3. Nu este permis nici unui cleric a face întruniri şi adunări necanonice în interese închipuite bisericeşti, nici a discută canoanele bisericeşti după bunul lor plac, nici a se împotrivi disposiţiunilor Sinodului ţărei.

Când s’ar ivi vre-o trebuinţă de a se consultă în cor- pore preoţii, să se adune la reşedinţa protoeriei. Acolo, sub preşedinţa protoereului respectiv, să expună păsurile lor şi conclusiunile să le comunice ierarhului eparhiot, carele ori singur va decide de urmare, ori la trebuinţă* va supune caşul în deliberarea Sfântului Sinod.

Preoţii la trebuinţele lor pot a se adresa şi Ia episcopul eparhiot şi la Sfântul Sinod.

Cine se va dovedi că a urmat contra acestor dispozi- ţiuni, că a făcut adunări sediţioase, de acele oprite de disciplina bisericească, acela se va destitui din postul său bisericesc.

Art. 4. Este oprit pe =viitor a se ridică la treptele dfr

ACTE OFICIALE 963

«preot şi de diacon candidaţii cari nu ar aveâ vârsta sta­bilită prin canoane, anume: 25 ani pentru diacon şi 30 de ani pentru preoţie.

Dacă însă vre-o excepţională nevoe ar cere a se face oarecare pogorământ la vârsta canonisatâ de Sinoade pen­tru hirotonie, acel pogorământ nici tntr’un cas să nu fie mai jos de 26 ani Îndepliniţi pentru preoţie; iar pentru diaconie 24 de ani

Art. 5. Candidatul de preoţie, înainte de începerea rânduelei hirotoniei în biserică, înaintea lui Dumnezeu, a •episcopului şi a adunărei creştinilor, să facă declaraţiunea următoare:

«Subscrisul (N) candidat de preoţie, declar înaintea lui Dumnezeu, a Prea sfinţitului meu stăpân domnul (N) mi­tropolitul sau episcopul eparhiei (N), că; dorind a mă în­vrednici de darul preoţiei pentru biserica (N) din comuna /N), nu am în vedere decât a lucră pentru mântuirea su­fletească a turmei duhovniceşti mie încredinţată. Voiu con­formă vieaţa mea cu învăţăturile sfintei Evanghelii, ale sfinţilor apostoli, şi cu canoanele şi învăţăturile sfinţilor părinţi ai bisericei ortodoxe. Nu voiu uita niciodată in vieaţa mea cuvintele sfântului apostol Pavel, care cer ca •preotul sâ fie fără de prihană, bărbat a l unei muieri,

tâjkrivighetory treaz (sobru), cumpătat, ospitalier, învăţător, nu beţiv, nu bătăuş, nu râvnitor de câştig urît, ci blând, ne- sfadnic, nelacom, bine chivernisindu-şi casa sa. Căci dacă cinevâ nu ştie a-şi chivernisi casa sa, cum va îngriji de biserica lui Dumnezeu (1 Tim. ΙΠ 2—6). Declar în sfâr­şit că întru toate voiu fi supus şi ascultător chiriarhului meu Prea sfinţitului mitropolit sau episcop şi dispoziţiu- nilor privitoare la biserică şi cler, ale sfântului Sinod al bisericei noastre ortodoxe române, precum şi legilor re­gatului român. Aşâ să-mi ajute Dumnezeu in cariera mea preoţească*.

Această declaraţiune, subscrisă de candidatul de preo­ţie, se va păstră la cancelaria eparhială cu celelalte acte *1* hirotoniei lui.

Art. 6. Nu este permis clericilor a participă la adunări comune prin localuri publice unde se mănâncă, se beâ, ^ face jocuri de hasard şi alte petreceri ordinare, ne- ^ropatibile cu vocaţiunea preoţească.

ACTE OFICIALE

Art. 7. Nu este permis preoţilor a ţ in ea cârcium e pe socoteala lor, nici a luâ moşii în pensiune, n ic i a admi-

nistrâ moşii şi averi streine, afară numai c ând ar fi che­

maţi la aceasta de legi, precum la cas de administraţie

de averi orfaneşti, etc.Art. 8 . Nu este permis de canoane ca persoanele din

tagma bisericească să ocupe funcţiuni civile sau militare.

Art. 9. Nu este permis persoanelor bisericeşti a aveâ

în casele lor convieţuitoare alte persoane de sexul feme-

nin de cât mamă, soră, mătuşe sau şi alte persoane seu-

tite de orice prepus.Art. 10. Persoanele bisericeşti să fie în serviciul lor, în- ]

tru toate supuşi şi ascultători de ordinile episcopului lor. j Art. 11. Nu este permis persoanelor bisericeşti a-şi mo- |

dificâ costumul lor cel autorizat de biserică şi de uz, nici I a introduce mode noi în îmbrăcămintea lor, afară de cele 1 deja stabilite mai dinainte.

Art. 12. Nici o inovaţie străină sâ nu se introducă în bi- I

serică şi în usurile noastre tradiţionale bisericeşti fără con- ] simţimântul şi aprobarea Sfântului Sinod.

Art. 13. A doua căsătorie fiind cu totul oprită de sfin- I tele canoane persoanelor odată hirotonite în preoţi ori I diaconi, de aceea preoţii văduvi:

a) Sunt datori a se feri de orice relaţiuni compromi- 1 ţătoare şi care ar face bănuită conduita lor morală. A nu | ţinea în casele lor de cât persoane de acele arătate în I canonul ΙΠ al Sinodului I ecumenic, care s’a citat mai sus ] la No. 5;

b) Cel ce va voi, poate să se retragă în monastire, unde

va fi primit şi tratat cu preferinţă conform meritelor sale;

c) Preoţii văduvi cari se vor distinge prin zel pastoral,

prin moralitate exemplară şi prin ştiinţă, vor fi preferaţi

la posturile bisericeşti prin mitropolii şi episcopii şi dupâ meritele lor se vor ridică la treapta arhierei şi la episco­

pate, conform uzului tradiţional al Sfintei Biserici ortodoxe;

d) Cel ce nu va puteâ sâ domine înclinarea sa către

legăturile lumeşti cele oprite de canoane, aceluia ca sâ

poată intră în a doua căsătorie nu-i rămâne alta decât a

ieşi din treapta preoţească şi a rămânea simplu mirean.

Un asemenea sâ declare această hotărîre a sa episcopu-

ACTE OFICIALE

lui respectiv, care, dând cazul In judecata consistoriului, va regulă cele cuvenite ori pentru convertirea lui, ori pen­tru ştergerea lui din catalogul preoţilor eparhiali şi Înlo­cuirea lui cu altul.

Art. 14. Nu este iertat preoţilor şi celorlalte persoane bisericeşti a pretinde plată dela parohieni pentru servi­ciile lor religioase, nici a se tocmi cu dânşii pentru plata acestor servicii, ci să se •mulţumească numai cu ceeace bunăvoinţă şi putinţa creştinilor i-ar îndemna a le dâ de bunăvoie pentru asemenea servicii. Mijloacele de întreţi­nerea clerului sunt regulate prin legi şi dispoziţiuni gu vernamentale.

Art. 15. Persoanele bisericeşti trebue sâ fie nelipsite dela posturile lor, ca nu din cauza absenţei lor să se ne- g’ijeascâ serviciul divin şi să sufere trebuinţele religioase ale parohienilor. De aceea:

a) Nu este permis preoţilor a părăsi serviciile lor bi­sericeşti pentru oricari ale lor interese particulare, nici a lipsi dela posturile lor pe un -timp mai îndelungat decât de o zi fără o prealabilă învoire dela autoritatea supe­rioară, anume: pentru o absenţă de 6 zile sâ ceară În­voirea protoiereului; iar pentru o absenţă mai Îndelun­gată să ceară, prin protoiereu, congediu dela ierarhul e- parhiot. Dar în amândouă cazurile să caute a fi înlocuit pe timpul absenţei cu un alt preot din vecinătate; j§ b) Nu se tolerează nici unui preot parohial de a nu face serviciile bisericeşti, pe la bisericile lor, î» zilele de

I Duminici şi sărbătorile bisericeşti cele regulate prin re­gulamentul Sfântului Sinod din anul 1874 ca nelucrâtoare,

^precum şi în alte sărbători prevăzute în tipicul bisericesc.Excepţie se poate face numai la caz de boală dovedită

sau la altă împrejurare de forţă majoră.La caz de boală preoţii neputând servi dumnezeeasca

liturghie, să reguleze ca dascălii neapărat sâ facă în bi­serică la timpul orânduit serviciile vecerniei i utreniei.

Art. 16. Abaterile dela aceste dispoziţiuni canonice vor atrage după sine, celor abătuţi, certările prevăzute prin canoanele şi regulamentele Sfântului Sinod.

Art. 17- Persoanele cari purtând shima monahicească um b lă vagabondând prin sate şi oraşe, dacă nu se vor

■

96 6 ACTE OFICIALE

stabili în vreo monastire, să se escludă din tagma mo­

nahicească.

Art. 18. Monahii cari trăesc prin oraşe ocupând fun­cţiuni bisericeşti, profesorale şi de învăţători, să reguleze

vieaţa lor după canoanele bisericeşti Altminterea, ori să

se trimită la monastire unde au depus făgăduinţa lor mo­

nahicească, ori să se depărteze 'din cler, pentru ca pur­

tarea lor cea abătută să nu fie o defăimare pentru bise­

rică şi pentru servitorii ei.Art. 19. Superiorii şi superioarele monastirilor să fie

pătrunşi de marea lor datorie de a păstră cu cea mai

mare stricteţă disciplina şi moralitatea între monahii şi

fraţii, sau monahele şi surorile ce petrec în monastire. Ce­

lor abătuţi să le aplice măsurile prevăzute prin regulamen­

tul de disciplina monahicească.Art. 20. Protoiereii de judeţe să privegheze şi să nu

tolereze petrecerea şi umblarea fără permisiune a mona­

hilor şi monahelor prin sate şi prin oraşe, şi pe cei abă­

tuţi să-i denunţe ierahilor respectivi.Art. 21. Monahii şi monahele de pe la schiturile cele

mici, care umblă cerşetorind prin sate şi oraşe, să se tri­mită la monastirile cele mari şi să se aşeze acolo sub di­sciplină. La din contră să se excludă din tagma mona­

hicească.Art. 22. Superioarele dela monastirile de maici să nu

recomande pentru tunderea în monahism persoane cari

nu vor fi având vârsta de 40 de ani, acea canonisată pentru diaconese prin canonul XIV al Sinodului VI citat

mai sus, la No. 15.Posturile de cântăreţe, de paraclisiarhe şi de alte ser­

vicii monastireşti se pot ţinea şi de surori care, în acea­stă calitate, au dreptul la întreţinerea monastirească.

Art. 23. Ierarhii eparhioţi să facă cunoscute aceste di- spoziţiuni superiorilor şi superioarelor de pe la toate mo­

nastirile şi schiturile de prin eparhii, cu îndatorire ca şi ac&ia la rândul lor să le facă cunoscut monahilor şi mo­

nahelor, prin citirea în biserică în auzul tuturor.De asemenea să le aducă aminte dorinţa impusă prin

art. 112 al regulamentului de disciplina monastirească, unde se ordonă ca acel regulament să se citească la trapeză,

ACTE OFICIALE 967

la începutul fiecărei luni, în prezenţa tuturor monahilor sau monahelor, cu necontenire totdeauna, pentru ca cele legiuite despre disciplina monahicească sâ fie cunoscute de toţi, în toate amănunţimele.

Art. 24. Candidaţii de preoţie sâ se aleagă dintre elevii ce au săvârşit cursul numai în seminariul eparhiei, unde candidatul voieşte a căpătă parohie, pentrucă atât per­soana, cât şi trecutul lor sâ poată fi cunoscute autorită- ţei eparhiale şi a se înlătură escrocheriile şi imposturile. js ÎLxcepţie se poate face numai când candidatul de preo­ţie va înfăţişă recomandaţie dela episcopul eparhiei, în al căreia seminar candidatul aspirant va fi săvârşit cursul se- minarial, fie de gradul I-iu fie de al 11-lea. Acea recoman­daţie să cuprindă asigurarea episcopului despre bunele ca­lităţi intelectuale şi morale ale candidatului recomandat, iprecum şi despre vrednicia lui de a fi ridicat la treapta preoţiei, şi despre autenticitatea atestatului său.

I Art. 25. Protoiereii de judeţe sunt datori a inspectâ bi- I sericile şi clerul judeţelor cel puţin odată în an, şi de-■ spre starea lor a raportă ierarhilor respectivi,

r Acest regulament s’a votat în unanimitate de către Sfân­tul Sinod al Sfintei Bisericei Autocefale Ortodoxe Române, în şedinţa sa dela 11 Noembre 1883.

Membrii Sfântului Sinod:

Preşedinte, Mitropolit Primat CALINIC.

Iosef Mitropolit Moldovei.

Episcopul Iosif Râmnicu.

Episcopul Romanului Melchisedec.

lnocentie Buzău.

Calinic Huşi.

Ghenadie Argeş.

Arh. Ieremia Gălăţeanu.

* Silivestru B. Piteşteanu.

» Innocent M . Ploeşteanu.

, * Valerian Râmniceanu.

* Narcis C. Botoşeneanu.Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul cui-

9 6 8 ACTE o f i c i a l e

telor şi al instrucţiunei publice, este însărcinat cu aduce­rea la îndeplinire a acestui decret.

Dat în Bucureşti, la 9 Iunie 1884.CAROL.

Ministru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi

instrucţiunei publice,

P. S. Aurelian No. 1.797.s

Acest regulament esle publicat în Monitorul Oficial No. 55 din 13 Iunie 1884.

II.Cartea pastorală a Sfântului Sinod al Sfintei noastre Bise­

rici Ortodoxe Române contra unui congres preoţesc proiec­tat, extrasă întocmai din revista Sfântului Sinod «Biserica Ortodoxă Română» No. 7 din luna Iulie 1883, pag. 454—465.

SIU STO iDAL

SFINTE! BISERICI AUTOCEFALE ROMÂNE ORTODOXE

Prea cucernicilor f i iub iţilo r noştri confraţi, tuturor preoţi­lor dela toate enoriile p ăz itu lu i de Dumnezeu regat a l Ro­m âniei ortodoxe, har vouă si pace dela Dumnezeu Tatăl

p rin D om nul nostru lisus H ristos.

Mântuitorul lumei, Domnul nostru lisus Hristos, învă­ţând pe sfinţii săi ucenici şi apostoli, carii au tost primii preoţi ai noului Testament, le-a zis între altele: Voi sun

teţi sat ea p ăm ân tu lu i; ia r dacă sarea se va îm puţi, cu ce se va să tă? In tru uim ica nu m ai este de treabă acea sare, decât a se aruncă a fa ră f i a se călca de oameni.

Voi sunteţi lum ina lum ii. N u poate cetatea a se ascunde,

deasupra m untelui stând. N ic i ap rind (oam enii) fă c lia f io pun sub obroc, ci în sfeşnic^ ca sâ lum ineze tuturor ce­

lor ce sunt în casă. A fă să lum ineze lum ina voastră îna­

intea oamenilor, ca să vază lucrurile voastre cele bune şi

să slăvească pre la t ă l vostru cel d in certuri....................Cel ce va face şi va învăţă acela mare se va chemă

în tru îm părăţia cerurilor. C ă de nu va prisosi dreptatea

voastră m ai m ult decât a cărturarilo r f i a farise ilor, nu

veţi in tră în tru îm părăţia cerurilor. (M a l. V. i j —20).

Aşâ dar datoria de căpetenie a preotului, ucenic al lui

Hristos, este de a fi ίη locul unde este pus,— lumină oa­

menilor, putere de vieaţă duhovnicească prin învăţătură

şi prin fapte bune, pe care auzindu-le şi văzându-le cre­

dincioşii, să proslăvească pre Dumnezeu, carele le-a dat

o asem enea lumină, o asemenea putere de vieaţa, şi sâ

se Îndem ne şi ei a aprinde în sufletele lor aceiaşi sfântă

lum ină şi a urma aceleaşi fapte mântuitoare. Toată S-ta

Scriptură a Vechiului si a Noului Testament, precum şi

scrierile Sfinţilor părinţi şi dascăli ai Bisericii din toate

veacurile creştinătăţei, sunt pline de sfâtuiri, de povâţu-

iri, Ş* de grozave ameninţări adresate preoţilor spre a-i deştepta la împlinirea sfintelor şi marelor lor datorinţi de

învăţători şi moralizători ai omenirei cu cuvântul şi cu

fapta.

Sfântul Sinod al sfintei biserici ortodoxe române, adânc

pătruns de marele datorinţi morale ce zac asupra Bisericii

şi a clerului ei, precum şi de marea răspundere duhov­

nicească ce avem înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor,

a decis în şedinţa sa dela 11 ale lunei lui Iunie, a adresă

o convorbire şi sfâtuire părintească şi frăţească la toată

preoţimea română, spre a-i aminti datoriile morale de pă­

stori ai turmei cei cuvântătoare a lui Hristos, şi spre a

le arătă primejdiile de care trebuie să se ferească, mai

ales în timpul nostru când, precum zice S-tul Apostol

Pavel sunt m ulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi amăgitori,

cărora trebue a le astupă, gura, carii răsvrâtesc toate casele

învăţând lucruri necuviincioase, pentru câştigul cel urît,

(Tit I. io , //).Biserica şi preoţimea totdeauna în România au fost iu­

bite şi preţuite de bunii noştrii creştini.

Dovadă viderată avem mulţimea bisericilor care sunt

respândite până şi prin micele cătune. Preoţimea a fost

^ noi iubită, stimată şi ajutată, în cât s’a format o clasă

venerabilă de oameni, cari au aflat mulţumirea lor din

neam In neam a se afierosi la serviciul religiunei. Chiar

zilele noastre sunt aşâ de mulţi doritori de preoţie, în cit nu mai sunt locuri pentru a’i admite. Şi spre lauda

*y°niâniei, trebue să mărturisim, câ ţara noastră în toate

Opurile a avut şi mulţi preoţi buni, nu atâta prin o cul-

tur* întinsă, pre cât prin o viaţă cucernică, prin fapte

I p h l Ortodoxă Română 2

^ __________ ACTE OF IC IA LE 969

y / u ACTE OFICIALE

bune şi devotam entu l cu carele a servit mântuirei suflet şti a poporu lu i rom ân . N u pu tem a nu recunoaşte c ă R ·

m ân ia şi astăzi po sedă m u lţi p reo ţi cu frica lui Dum J zeu şi devotaţi B isericii şi da to riilo r spirituale, dupre pu' j

terile şi m ijloacele lor.

D ar în tim purile noastre în R o m ân ia s’a făcut o m a j

prefacere în spirite. Pe lân g ă m u lte lucruri bune, ne-am|

pom en it şi cu o m u lţim e de rele. D in tre aceste din urmă

vom am in ti scăderea s im ţu lu i religios. Aceasta a adus cui

sine o ind ife renţă pentru b iserică şi pentru servitorii eij

D e aice a urm at o îngreuiere a poziţiunei preoţilor şi]

descurajare a m ultora d in tre dânşii, m ai ales acelor ce au<j

petrecut m ulţi an i prin şcoale, ceea ce le d â drept 1 speră o soartă m ai deoseb ită de a preoţilor celor vechii

carii cu pu ţin ă carte do bând iau preoţia . Această nemulţâ-1

m ire a preoţilor o au exp loata t m u lţi răuvoitori în deo­

sebite d irecţiun i pen tru scopuri vă tăm ătoare ordinei pu­

blice şi m isiunei m orale a preotu lu i, un ii pentru scopuri

m om entane po litice , alţii pentru scopuri duşmane exis!

tenţei ţârei noastre. D in tre aceştia d in urm ă vom aminti-

pe farmazoni, carii acum de cu rând s ’au răspândit prin

toate oraşele R om ân ie i. Farm azon iile acestea sunt presi-

date şi conduse de nişte streini op loşiţi în ţară, şi dupâJ

toa tă probalitatea sunt agenţi ai a lianţe i Israelite; pe stea­

gul lor este scris: libera-cugetare, ad ică dispreţul tuturor:

legilor umane şi religioase; anti-clericalismul, o zicere ce

arată că steagul acesta nu e rom ânesc, ci strein, căci taj

R om ân ia nu există partid po litic clerical, nici cleric aii snv,

ca in ţările catolice unde s’a form at această zicere; Gar*\

baldieni, num e^inventat înad ins , spre a adem eni mai lesne,

pe Rom ân i, carii au sim patii de rasă cu Italienii, şi aB

stimă către m em oria m arelu i b ărba t Ita lian Garibaldi.--]

Aceşti venetici se silesc cu toate m ijloacele puţincioase

de a trage pe R om ân i în gaşca lor. A u adem enit pe mul»

din institutorii şi învăţătorii şcoalelor rom âne a se face

părtaşi la tendinţele lor, a ju tându i prin contribuţiuni bâ*“

neşti şi însuşindu-şi principiile propagate de ei. Au »n*

ceput a-şi formă jurnale , în care insultă credinţele noastre

religioase creştineşti. Aceasta ne dovedeşte, că ei au i°J

teres de a discreditâ religiunea noastră, pentru ca sâ poat ■

ACTE OFICIALE 971

€ i d o m in ă . In s u l t ă E p is c o p a tu l , d a r to to d a tă la u d ă pe p re o ţ i i m ir e n i , ş i le p r o m i t e a ju to r , s p re a i tra g e în gaşca lo r . S e p a re c ă p e u n e le lo c u r i au ră u ş it a ş i face a d e p ţi şi d in t r e p r e o ţ i , n e g r e ş i t d in t r e a c e i m a i u ş o ri de m in te şi le sne c r e z â to r i Ia fâ g â d u in ţ i a m ă g ito a re d e Îmbunătăţire

m a te r ia lă , p r e c a re p r e o ţ im e a o a ş te a p tă cu n e ră b d a re . A m ă g ito r i i a c e ş t ia ră s p â n d e s c ş t ir e a , câ t o ţ i o a m e n ii ce i m a ri a i R o m â n ie i , t o a t ă in te l ig e n ţa e s te c u d â n ş ii ş i- i p ro ­tege. I n t r ’ u n o r a ş d in M o ld o v a , ju rn a lu l lo r p o a r tă t i t lu l de « E c o u l M o ld o v e i» , c a ş i c â n d to a tă M o ld o v a a r fi în m âne le lo r ş i la d is p o z i ţ ia lo r . A c e ş t ia ră sp â n d e s c p r in tre p re o ţi id e i fa lş e , c â d e a c e e a n u l i se îm b u n ă tă ţe ş te po- z iţiu n e a lo r m a t e r ia lă , c ă c i M i t r o p o l i ţ i i ş i E p is c o p ii stau

îm p o tr iv ă , te m â n d u - s e c ă d a c ă p r e o ţ i i se v o r îm b o g ă ţi, nu vo r m a i a s c u ltă d e d â n ş i i . P e d e a ltă p a r te a ţâ ţă ş i n u ­tresc v r a jb a î n t r e p r e o ţ i ş i I e r a r h i i lo r în d e m n â n d pe p re o ţi a nu le d â a s c u l t a r e , a ş i c ă u tă s in g u r i d e in te re s e le lo r , a se a d u n â în c o n g re s e ş i a c e re lu c ru r i d is tru g ă to a re o rd in e i ş i d is c ip l in e i b is e r ic e ş t i ; c ă c i a c e ş t i d u ş m a n i ai o rd in e i ş t iu c ă c o n c o r d ia ş i u n ire a a d u c tă r ia , ia ră d is ­cord ia d ă r â m a r e . A ş â în a n u l a c e s ta e s te a n u n ţa t p r in ju rna le u n a ş â z is c o n g r e s d e p r e o ţ i la F o c ş a n i, c u d e s ti­naţie d e a c e re r e fo r m a r e a S in o d u lu i, ş i c o m p u n e re a lu i d i» p r e o ţ i d e m i r . I n a n u l t r e c u t s ’ a ţ i n u t c e l în tâ iu c o n - g re s ş p re o ţe s c în c a p i t a la ţ â r e i , s u b p r e te x tu l d e a ce re îm b u n ă tă ţ ire a s tă r e i m a te r ia le a p r e o ţ i lo r . Ş i în c o n g re s u l de an ş i în a c e l d in i s t a n , se v e d e m â n a s tre in ă d u ş ­mană; c ă c i n u se v e d e în g r i j i r e a d e r id ic a re a B is e r ic e i şi de d e s v o lta re a ş i n u t r i r e a s im ţu lu i r e l ig io s în g e n e re , c i numai n iş te m ă g u l i r i a m ă g ito a r e p e n t r u p r e o ţ i , p e c a r ii *o r d u ş m a n ii n e a m u lu i n o s t r u a - i d e s b in â ş i d e b is e r ic ă ş i de ierarhia e i, ş i a p o i c â n d v o r v e d e a re a liz a tă a n a rh ia , sâ în tre b u in ţe z e p e p r e o ţ i c a u n e lte d o c i le la s c o p u r ile lo r d i­s truc tive n e a m u lu i n o s t r u ro m â n e s c .

R ugăm ş i î n d e m n ă m p ă r in te ş te p e t o ţ i a d e v ă ra ţ i i p r e o ţ i Români o r t o d o x i s ă n u p le c e u re c h e a lo r la a s em enea msinuări r ă u v o i t o a r e ş i d u ş m a n e B is e r ic e i ş i n a ţ iu n e i no a - •«e» m a i v â r t o s s â m u s t r a ţ i ş i sâ d e fă im a ţ i p e asem enea •'e tn ic i n e c h e m a ţ i d e n im e n i , ş i c a r i i u m b lă d u p ă p o fte le

| cele t u r b a t e d e r ă u ta t e , s i c a re s u n t u n e lte a le lu iAntihrist.

Sfântul Sinod ştie foarte bine nevoile de care suferă·

clerul nostru român şi întreaga Biserică. A ces tea sunt col J

tura intelectuală şi morală, în prima linie, şi apoi îmbu- 1 nătâţirea stârei materiale. De aceea dela în fiin ţarea Sfân-1

tului Sinod, n’am încetat a ridică vocea noastră şi a cere·

reformarea seminarielor şi înfiinţarea facu ltă ţe i de teologie 1 pentru care am fâcut multe proecte şi le-ani îna intat gu-J

vernului. De asemenea şi pentru poziţiunea materială ne-1

contenit am cerut la guvern ca să facă un pas măcar In 1 această privire, şi în adevăr puţinul ce s’a fâcu t cu fixarea!

unor mici ajutoare pe la comune, pentru susţinerea ele-1

rului, se datoreşte stăruinţei Sinodului şi a ie rarh ilor epar-

hioţi, fiecare la rândul lui. Ca sâ mişcăm lucru l mai tare,,

am propus în Senat, din iniţiativa Mitropoliţilor şi Ep is- ·

copilor, un proiect de lege pentru îmbunătăţirea poziţiune i·

clerului bisericesc. Senatul l-a primit cu toată bunăvo in ţa ,·

l-a amendat şi votat, şi stă încă depus la cam eră. Nu ne fl

îndoim că el se va vota şi acolo; căci n’avem nici un |

cuvânt a ne îndoi de bunăvoinţă a guvernului şi a repre-·

zentanţilor naţiunei, către biserica şi clerul naţiunei Ro- j

mâne. Noi însă nu vom încetă a urmări această afacere,ffl

până la ajungerea rezultatului dorit. Pentru chestiunea care l de câtva timp, cu drept sau cu nedrept se ag ită între 1

unii din preoţi, despre dreptul de a participa la S inod ,!

Sfântul Sinod, în şedinţa dela 12 Iunie, a ales o co-

misiune, pe care a însărcinat-o a studia chestiunea aceasta _ pe temeiul istoriei Bisericei Qrtodoxe şi pe baza canoa-j

nelor, pentru ca şi în această chestiune să procedăm într’un mod convenabil demnităţei bisericei noastre, şi să nu ne

abatem întru nimica dela bazele cele mântuitoare pe care j

stă biserica, dela începutul ei şi până astăzi; căci altfel* nu vom mai fi o Biserică Română ortodoxă precum am fost totdeauna de când există România.

Părinţilor şi Fraţilor! Prevenindu-vă de rătăciri şi de a- măgiri, asigurându-vă de îngrijirea şi stăruirea noastră ne­

contenită pentru ridicarea Bisericei şi a clerului iubitei noa-■ stre Românii, pre care pronia Divină a apărat-o şi scă­

pat-o până acum de toate primejdiile cele pierzătoare, a-

vem dreptul şi datoria sâ vă cerem şi concursul vostru în această mare operă naţională. Ajutorul ce puteţi să ne

ACTE OFICIALE 973:

d a ţ i e s te d e v o t a m e n t u l v o s t r u c ă tre b is e r ic ă ş i a şezăm in - te le e i c e le s f in t e , p u r t a r e a c e a b u n ă in s o c ie ta te ca sâ z id i ţ i m o r a l i c e ş t e p u b l i c u l c r e ş t in p r in fa p te le v o a s tre de a d e v ă ra ţ i p ă s t o r i , ş i s ă d a ţ i ş i c e lo r n e c re d in c io ş i d o v a d ă de p u te r e a c e a m a r e c e a re R e lig iu n e a ş i B is e r ic a c re ş tin ă şp re a v in d e c ă lu m e a d e p ă c a te ş i d e to a te ră u tă ţ ile de ca re o m e n i r e a s u fe r e . A v e ţ i r ă b d a re ş i c re d in ţă în D u m ­n ezeu , c a r e le nu va dă în veci clâlire celui drept. U n iţ i-v ă in im i le v o a s t r e c u a le n o a s t r e p e c ru c e a ş i pe E v a n g h e ­lia lu i H r i s t o s , p e c a r e d e a p u ru re a le p u r ta ţ i în m â in ile v o a s t re ; f a c e ţ i c a e le s ă in t r e ş i In in im i le v o a s tre şi ale p o p o r u lu i . I n t o a t e n e v o i le v o a s t re s u f le te ş t i ş i t im p u ra r ii a d r e s a ţ i· v ă la n o i p e n t r u a c e re s ta tu i i ş i p o v â ţu ir i, ia ră nu la d u ş m a n i i l u i H r i s t o s ş i a i B is e r ic e i lu i. D o m n u l H r i ­s to s n e - a u d a t u n s e m n fo a r te s ig u r p e n tru a cu n o a ş te pe o a m e n ii c e i b u n i d e c e i r ă i . *Din ro duriie lor îi veţi cu­

noaşte pre dânşii; precum pomul bun nu poate face roade

rele, şi precum pom ul rău nu poate face roduri bune, tot

aşâ şi omut rău nu poate face roduri bune*. C â n d dec i c in e v â v ă d â o a r e c a r e s fa tu r i , v ă în d e a m n ă la cevâ , c e r­c e ta ţ i m a i î n t â iu f a p t e le ş i v ie a ţa lu i şi a p o i h o tă râ ţ i de tre b u e a-1 a s c u l t ă o r i a-1 r e s p in g e . Ia ră ş i v â z ic e m , u n iţ i-v ă cu n o i în a p ă r a r e a B i s e r i c i i n o a s t r e n a ţ io n a le , ca re este s u fle tu l n a ţ i u n e i . V e n i ţ i la n o i c u to a tă în c re d e re a , c â n d a ve ţi v r e - o t r e b u in ţ ă o r i d u h o v n ic e a s c ă o r i lum ească , şi ce re ţi s fa t ş i p o v ă ţ u i r e . I n s p i r a ţ i - v ă d e la n o i, ia r nu d e la d u ş m a n ii n a ţ i u n e i ş i a i r e l ig iu n e i ; c ă c i n o i d e aceea sun­tem p u ş i d e D u h u l S fâ n t ş i d e n a ţ iu n e , ca sâ p ă s to r im b is e r ic a lu i D u m n e z e u ş i s ă în s u f lă m , ş i să în tă r im p re pă ­s to r i i e i. F a c e ţ i c a p r i n fa p t e le v o a s t re c e le b u n e , p r in fe ­r ire a d e r ă u t ă ţ i , p r i n d r a g o s te a c ă t r e D u m n e z e u şi c ă tre B is e r ic a lu i , p r i n î m p l in i r e a c u r â v n ă a d a to r i i lo r n o a s tre d u h o v n ic e ş t i c ă t r e e n o r ia ş i , p r in d ra g o s te a şi s t im a ce vă v e ţi a g o n is i în m i j l o c u l e n o r ia ş i l o r , să n e b u c u ră m şi n o i ş i sâ ne m â n g â e m în m u l t e le n o a s t r e n e c a z u r i ş i d u re r i ce s im ţ im în s u fle te le n o a s t r e p e n t r u B is e r ic a n o a s tră cea a m e n in ţa tă de m u lte p e r ic o le , b r e c a r e v o i în c ă p o a te n u le p re v e d e ţ i.

p r e o t b u n „ C u c e r n ic , r â v n i t o r p e n t r u c e le d u m n e z e e ş ti, este b u c u r ia c e a m a i m a r e a u n u i Ie ra r h , e s te c o ro a n a lu i, m âna lu i c e a d r e a p t ă , a r i p i l e c a re îl în a l ţă . A ju ta ţ i- n e p r in

9 7 4 ACTE O F IC IA LE

faptele voastre cele bune, prin purtarea înţeleaptă şi

minte cu oamenii, în toate datoriile şi afacerile voastre· I ajutaţi-ne chiar în interesul îmbunătâţirei soartei voastre· I căci iată ce ni se răspunde de către mulţi la stăruinţile

noastre pentru îmbunătăţirea poziţiunei preoţilor: Noi n’a-1

vem preoţi buni, n ’au ştiinţă de datoriile lor, sunt beţivi I sunt bătăuşi, n ’au milă de oameni, se ţârguesc cu ei fo I

trebuinţele lor religioase, lasă copiii de mor nebotezaţi

ţin morţii săracilor neîngropaţi cu zilele, pentrucă n’au cu I

ce le plăti, şi o mulţime de alte acuzări. Faceţi să dis­

pară toate aceste acuzări, drepte sau nedrepte. Prin păstra-1

rea ordinei şi a disciplinei bisericeşti, faceţi ca să nu fiţi I

taxaţi de răsvrătitori şi de rebeli contra legilor şi a or- J

dinei sociale. In haosul de tot felul de idei destrăbălate!

ce au năpădit pe ţara noastră, fiţi voi păzitorii ordinei şi 1 ^lî cuminţiei româneşti, şi aceasta vă va ridica foarte mult 1 în opiniunea oamenilor de bine. Ca apărare de ideile ră-1

svrătitoare, vă recomandăm cu toată căldura inimei, car-1 tea cărţilor: Sfânta Scriptură şi scrierile sfinţilor părinţi şi I

dăscăli ai bisericei. Cetiţi-le necontenit şi vă îmbogăţiţi min­

tea şi inima cu acele învăţături de suflet folositoare. Nu j

plecaţi auzul vostru Ia defăimările ce necredincioşii faca-l

cestor sfinte cărţi. Domnul Hristos ne zice: Cercaţi Scrip­

turile , că în tru ele este viaţa veşnică. Sfântul Apostol Pa- j

vel, recomandând Sfânta Scriptură creştinilor şi mai ales j

preoţilor, zice: «Toată scriptura este de Dumnezeu însu-j

«flata şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre în-1 «dreptare, spre înţelegerea cea spre dreptate, ca să fie

«deplin omul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desăvâr-1

«şit» (II Timot. III, 16, 17). Duşmanii creştinătâţei ştiind]

puterea cea mare a Scripturei, au tăbărît cu toate pute­

rile lor pe ea spre a i) discredita; cu alte cuvinte — spre

a răpi creştinilor şi păstorilor Bisericei arma cea mai puter­

nică, şi a’şi.asigura victoria. Lor nu le place a auzi cuvinte

-ca cele următoare ale Sfântului Pavel: «Vor veni vremi

«cumplite, când vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de «argint, măreţi, trufaşi, hulitori, de părinţi n e a s c u l t ă t o r i , ne-

«mulţămitori, necuraţi, fără de dragoste, neprimitori de pace,

«clevetitori, neînfrânaţi, nedumesnici, neiubitori de bine, -«vânzători, obraznici, Îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai

ACTE OFICIALE 975·

«m ult d e c â t iu b i t o r i d e D u m n e z e u ; avâ n d c h ip u l b u n e i c re - «d in ţe , ia râ p u te re a e i tă g ă d u in d ; şi d e aceştia t e fe reş te .«Câ d in t ru a c e ş tia s u n t c e i ce se v â ră p r in case şi ro b e sc «pre m u ie ru ş ile c e le în g re u ia te de p ă c a te , ce le ce se p o a rtă «cu m u lte fe lu r i d e p o fte . A c e ş tia s u n t o a m e n i, c a ri pu - «rurea se în v a ţă ş i n ic i o d a tă n u p o t a v e n i la c u n o ş t in ţa « a d e v ă ru lu i.... s ta u îm p ro t iv a a d e v ă ru lu i, o a m e n i s tr ic a ţ i f i- «ind la m in te , ' n e lă m u r iţ i în c re d in ţă . E i n u v o r s p o r i m a i «m ult, că c i n e b u n ia lo r a ră ta tă va f i tu tu ro r» . A p o i A p o s ­to lu l a d re s â n d u -s e c ă tre T im o te iu , î i z ic e : « Ia râ tu ai u r- «mat în v â ţâ tu re i m e le , p e tre c e re i, v o ie i, c re d in ţe i, în d e lu n g«răbdă rii, d ra g o s te i, în g ă d u in ţe i...... O a m e n ii c e i v ic le n i ş i« fe rm e c ă to ri v o r p ro c o p s i s p re m a i ră u , c a r i în ş a lâ ş i s in - «guri se în ş a lă . Ia ră tu p e tre c i în t ru ce le ce te -a i în v ă ţa t «şi te *a i în c re d in ţa t , ş t i in d d e la c in e te -a i în v ă ţa t» ( I I T im . Cap. II I) .

C ând in t r ă r â s v râ t ir e a î n t r ’o ţa ră , n u es te aşâ m a re râ u l când p r e o ţ i i s u n t în t r e g i la m in te ş i ta r i în c re d in ţă ; că c i ei p o t a în to a rc e p e c e i r ă tă c iţ i . N e n o ro c ire a In s ă e s te la culme, c â n d se v o r ră s v ră t i ş i p r e o ţ i i . A tu n c i se în tâ m p lă ceea ce s’ a în tâ m p la t cu p o p o ru l J id o ve s c , în a in te de fo b ia B a b ilo n u lu i, c â n d p r e o ţ i i d ă d u s e m â n a cu p r o ro c i i ce i m in ­cinoşi, ş i s tr ig a u p o p o r u lu i p e to a te to n u r i le : b in e ! b in e ! Când nu e râ b in e . P a c e ! P a c e ! C â n d N a b u c h o d o n o s o r e râ la spa te le lo r ş i a ş te p tă m o m e n tu l fa v o ra b il ca sâ p u n ă mâna p e ţa ra lo r ş i s ă - i d u c ă în ro b ia B a b ilo n ic ă . Jos cu p roo roc ii c e i a d e v ă ra ţ i ! m a i s tr ig a u în ş e lă to r i i ş i în ş e la ţ ii! jos cu Is a ia , c u Ie re m ia , cu Ie z e c h ie l, ş i cu c e ila lţ i p ro o ro c i adevăra ţi! T o t a s t fe l d e s e rv ic iu râ u v o r face ş i p re o ţ i i rom âni n a ţ iu n e i lo r , c â n d se v o r u n i cu fa rm a z o n ii d e to t felul, ş i în lo c d e a s p u n e p o p o r u lu i p ă c a te le lo r , ş i a ’ l chemă la p o c ă in ţă ş i la în d re p ta re , se v o r fa ce e c o u l a- ro ă g ito r ilo r ş i v o r s t r ig ă ş i e i : S tă m b in e , s u n te m l ib e r i a face ce v o m v re â , s u n te m o n a ţiu n e c iv i l is a tâ , am fă ­cut p ro g re s e e n o r m e ! Jo s c u E p is c o p a tu l, c a re ne ţ in e în rob ie ! Jos c u b is e r ic a c a re n e a m in te ş te s c la v ia t r e c u tu lu i!

N u e s te a c e a s ta m is iu n e a b is e r ic e i ş i a c le ru lu i . A c e a ­sta este în ş e lă c iu n e d ia b o l ic ă . A d e v ă ra ta m is iu n e a c le ru - ui ne-o a ra tă S fâ n ta S c r ip tu r ă . Ia tă ce z ic e D u m n e z e u ac°l° p re o tu lu i p r in r o s tu l p r o o ro c u lu i Ie z e c h ie l : « F i iu l

«omului! Străjear te-am dat casei lui Israel; vei a s c u ltă I

«d,eci cuvântul din gura mea, şi’i vei înştiinţa din partea!

«mea. Când voiu zice eu celui fărâ de lege: cu moartei

«vei muri; iar tu nu’i vei vesti, nici vei grai celui nele-l

«giuit, ca sâ se întoarcă dela căile sale şi să fie viu; şi]

«va muri nelegiuitul întru fără de legea sa, sufletul lui 1 «îl voi cere din mâna ta (Iezechiel 3, 17, 18; 33, 8) Sil

«in alt loc: O Păstorii lui Israil! au pascăse păstorii pel

«sine? Au nu 1 pre oi le pasc păstorii?— Iată laptele mân- 1 «caţi şi cu lâna vă îmbrăcaţi, .şi ce este gras junghiaţi,!

«iar oile mele nu le paşteţi: pre cea slabă nu o aţi în-j

«tărit, pre cea bolnavă nu o aţi vindecat, pre cea strun- j

«cinată nu o aţi legat, pre cea rătăcită nu o aţi înturnat,

«şi pre cea pierdută nu o aţi căutat: iată eu asupra pa· 1 «storilor, şi voiu cere oile mele din mânele lor, şi’i voiu

«opri ca să nu pască oile mele, nici pre sine nu se vor

*mai paşte păstorii* (Iezechiel 34, 3— 10).Vom mai cita 'încă câte vă din povăţuirile ce dă Sfânta!

Scriptură preotului, ca sâ deşteptăm întru voi dorul de a

vă povăţui şi a vă lumină de această sfântă carte, carej

este cu adevărat cuvântul lu i Dumnezeu şi făcută prin în-1

suflarea Dumnezeească: «Nu fii nebăgător în seamă de da-l

rul ce este întru tine, carele ţi s’a dat prin prorocie, cui

punerea mâinelor preoţiei. De acestea să gândeşti, întru

acestea să fii, ca procopseala ta sâ fie arătată întru toate. 1 Păzeşte-te pre tine şi învăţătura, şi rămâi întru acestea căci

aceasta făcând şi pre tine te vei mântui, 'şi pre cei ce te

vor ascultă» (I Timot. IV, 14— 16).Iată în ce trebue să progreseze preotul: în cunoaşterea

şi împlinirea misiunei sale duhovniceşti. Despre libertatea,

carea aşâ de mult se crăiniceşte la noi, Sfânta Scriptură

iată ce zice, şi în ce stă adevărata libertate: «Aşâ este «voia lui Dumnezeu, ca bine făcând să înfrânaţi necuno-

«ştinţa oamenilor celor fără de minte, ca cei slobozi, iarâi

«nu ca cum aţi aveâ slobozenia acoperemânt răutăţei, ci

«ca robii lui Dumnezeu. Pre toţi cinstiţi, frăţia iubiţi, de'

«Dumnezeu vă temeţi, pre regele cinstiţi* (l Petru II, 15

-— 17) Cu alte cuvinte, adevărat liber este numai omul care

de bună voie se face rob datoriilor lui morale.Iubiţilor noştri fii şi fraţi întru Domnul! Ţara noastră

976 _ ' ACTE O F IC IA LE

se aflâ întru o fierbere de regenerare spre mai bine. Toţi adevăraţii patrioţi sunt ocupaţi de gând urile cum mai ne- merit să zidească noua noastră construcţiune naţională. Fiecarele crede, câ aduce la ea materialurile cele mai pre­ţioase şi mai durabile. Dar şi duşmanii noştri de tot fe­lul aduc şi ei materialurile lor, foarte proaste şi netrainice, pe care ziditorii cei cu minte le aruncă ca netrebnice şi vătămătoare. Clerul la rândul său este dator sâ deâ ma­terialul cel mai preţios şi mai durabil, carele este învă­ţătura cea sănătoasă şi virtuţile creştineşti. Sâ ne aducem aminte, de epoca zidirei de a doua a Ierusalimului. Pe când Ezdra, Neemia şi tot poporul credincios aduceau tot ce aveau mai precios pentru construirea templului al do­ilea şi zideau toată ziua cu neobosire, duşmanii lor—Idu- meii-~-veniau noaptea când, toţi lucrătorii dormiau, şi stri­cau ,ceea ce se zidise bine în ziua precedentă. Aşâ cevâ se întâmplă şi la noi astăzi. Pe când oamenii cei cuminte şi iubitori de ţara lor cugetă necontenit, cum sâ facă mai bine pentru ridicarea naţiunei noastre, nişte venetici fârâ delege, nechemaţi de nimeni, se adună noaptea In locuri ascunse, nevăzuţi de nimeni, şi plânuesc cum se dărâme Biserica naţională; cu alte cuvinte, cum sâ ucidă sufletul naţiunei române, şi apoi să o domineze ei, şi să o ducă la Babilonul corupţiunei şi a fârâdelegei, şi sâ o piarzâ dintre neamuri. Păziţi-vâ de ei, dupre sfatul Evangheliei ca de nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oi. Sâ nu vâ amă­giţi de ademenirile lor, câ ei ar fi având scopuri de bine­faceri, pre care le ar fi făcând îutru ascuns, ca sâ nu ştie dreapta ce face stânga, dupre cuvântul Evangheliei. Ei, cari batjocoresc religia creştină, nu pot să fie următori ai Evangheliei'. Nu s’a văzut nici o iaptâ creştinească iâ- cutâ de ei, nici o iaptâ naţională pentru binele României. Pe urma lor nu poate fi decât corupţia, desfrânarea şi În­şelăciunea, pentru a puteâ trăi din sudoarea Românească. Dumnezeu să ferească pre toată lumea de cursele acestea viclene.

Preoţii sunt datori nu numai a se feri de ei, ba a-i com­bate cu toatâ ocaziunea, şi a feri pre poporul creştin or­todox de cursele şi de amâgiturile lor, ca sâ fie siliţi a

duce de unde au venit.

Vă recomandăm din nou credinţă fierbinte, dragostecs

tre ţară şi către Biserica ei cea ortodoxă, ai căria sunter j servitori, vieaţă plăcută lui Dumnezeu, ascultare şi sup J

nere către legile Bisericeşti şi politiceşti ale ţărei; daţi J

toate lucrurile voastre pildă bună de ordine şi de fapte]

bune; feriţi-vă de cursele amăgitorilor, şi fiţi siguri, că

Dumnezeul părinţilor noştri va fi cu noi. Şi când Dum.1

nezeu va îl cu noi, cine va puteâ sta împrotiva noastră? E l a zis: Căutaţi mai întâiu îm părăţia lu i Dumnezeu c»I dreptatea lui, şi toate celelalte se vor adaoge vouă.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea luj Dumnezeu şi Tatălui, fie cu voi toţi. Amin.

Dată în Bucureşti, în anul Mântuirei 1883, luna Iunie 15,

Preşedinte Arhiep. şi Mitrop. al Ungro-Valahiei, Primat]

.al României CAL1NIC

Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei IOSIF

Io s if Episcop Râmnicului şi Noului-Severin

Melchisedek Episcop Romanului

Innocentie Buzău

Ghenadie Argeşu

Calist Bacaoanu

Arh. Ieremia GalaţianuSilvestru B . Ptteşieanu

A rh. V alerian Râm niceanu

Innocent M . Ploeşteanu

N arcis C. Botoşeneanu

III.

Cartea pastorală a înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop şi

Mitropolit Primat de atunci D . D . Calinic Miclescu, extrasa

întocmai din aceiaşi revistă No. 10 din Octombrie 1883, pag.

593— 6°°% care şi până acuma îşi are deplina sa valoare:

CALINIC

Cu mila Iul Dumnezeu Arhiepiscop al Ungro-Vlachiei, Primat al Românie··

Cucernicilor Protoierei şi Preoţi ai Eparhiei noastre,!

dar vouă şi pace dela Domnul şi Mântuitorul Nostru B*

sus Hristos, iarâ din partea smereniei noastre Archipă* storească binecuvântare.

Toată cetatea ce se împerechiasă (se desbină) între si#t

nu va putea stă, a zis Domnul şi Mântuitorul nostru; şi, tot cel ce nu adună cu noi, risipeşte. Este un mare inte­res, al dujmanilor văzuţi şi nevăzuţi ai Bisericii, sâ des- bine Sfânta cetate, să smulgă şi să risipească dela Staulul Domnului, nu numai oile cele cuvântătoare ci şi pe păstori; căci scris este: bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei.

încercarea de a.desbinâ oile cuvântătoare este mai veche, şi nu s’a cruţat nimic spre a propagă şi împlântă în po­por indiferentismul religios, răceala către Biserică şi chiar dispreţul şi necredinţa. Totdeauna, în trecutul puţin de­părtat, s’a tins a se pune o desbinare între şcoală şi Bi­serică, pentru ca cei cu carte, cei luminaţi şi care trebuiau să lumineze pe alţii, să poată odată afirmă necredinţa în popor. Spre aceasta, s’a făcut toate sforţările, s’a desvol- tat în tineret numai mândria spirituală, şi nu numai s’a părăsit, dar s’a şi combătut creşterea bună, creşterea în sentimente şi exerciţii religioase, calificându o pururea cu terminul de bigotism.

Dar religiositatea fiind adânc sădită în inima poporului Românesc, şi duşmanii bisericii nemulţumindu-se cu cu­cerirea terenului într’un chip atât de latent (pe încetul), s’a folosit, mai ales la ocasiuni de lipsuri şi nenorociri pe ţară, a prezentă poporului biserica şi clerul ca o povară insuportabilă, de care ar trebui să se scuture. De aci re­sentimentul către preoţii şi servitorii altarului în genere, de aci răceala către biserică. La această răceală a con­tribuit foarte mult şi amestecul preoţilor în certurile po­litice şi de partid, în care credem noi, au fost traşi tot în scopul perfid de a-i desbinâ de popor.

Nici cu aceasta n’au fost mulţumiţi inamicii bisericii; după seceta morală şi alte calamităţi, trebuiâ răsboiul, tre­buiâ moartea între nenorociţii suferinzi; trebuiă ca Clerul, apăsat, sau lăsat în părăsire, să se desbine şi sâ se sfâ­şie între sine. Mâna anticreştină, mâna sacrilege care o- pereazâ astăzi acest râu, mai mare decât toate relele, este bine simţită, bine cunoscută bărbaţilor cari conduc afa­cerile ţârii şi ale bisericii. Nenorocire însă că nu simţesc,

nu cunosc tocmai acei ce ar trebui sâ cunoască şi sâ sim­ţească: Clerul de mir, preoţimea mai ales, care este în­

trebuinţată ca un instrument orb, nu numai contra bise-

ACTE OFICIALE___________ 979'

ricii, ci şi contra patriei, contra celor mai v ita le into I

naţionale.

Iaca ce Ne face, iubiţilor, sâ vâ adresăm şi această smj rită carte pastorală. Suntem datori a vâ lumină asupj

marelui pericol, suntem datori a vă deschide ochii

pra catastrofei ce ameninţă Biserica în genere şi mai 1

încă pe Cucerniciile Voastre 1 Vâ îndemnăm dar sâ f j

ceţi o ochire, sâ treceţi în revistă istoria generală a lumei 1

din toate locurile şi din toate timpurile, şi sâ aflaţi. p J

tutu-s’a câştigă cevâ bun şi stabil, prin desbinare? Inţele- legem ca o mână de oameni, deosebiţi singuri din întJ nerecul ignoranţei sau a relei credinţi, să fi luptat cu e | nergie contră celor ai săi chiar, şi sâ isbutească a înfige sus şi tare stindardul adevărului şi al dreptăţei. Dar nu înţelegem nici cum ca aceeaşi mână de oameni, înrolaţi sub. acelaş stindar, profesând aceleaşi principii, jurând a- ceeaşi credinţă, sâ se desbine între ei pentru motive in- j chipuite, şi sâ deâ ocasiune duşmanului comun de a câş-1

tigâ victoria şi a întră în cetate fără luptă şi in aplauselei

înviqşilor!Tocmai în asemenea împrejurare suntem no i, iubiţilor!

Pe când şi Sf. Sinod, şi fiecare din Ierarhii Bisericii in

parte, şi cucerniciile Voastre, cu plângerile ce aţi adrel

sat nouă şi Guvernului în diferite timpuri, şi însuşi Gu­

vernul, isbutisem împreună a se luă în tra ta re Proiectul!

de lege pentru îmbunătăţirea soartei Clerului, şi pecândi

numai timpul şi alte chestiuni grele care nu s ’au pututa- mânâ, au făcut sâ se întârzie realizarea fap tu lu i deplin,

Cucerniciile Voastre, înteţiţi de cei ce caută pete în soare j

şi mai ales de cei interesaţi a pescui în apă turbure ve­

niţi sâ sfidaţi şi Sinod, şi Canoane, şi Ie ra rh ie , şi Guvern,,

nnmai ca să se cheme că imitaţi pe alţii. A ţi auzit de] congrese şi vreţi sâ parodiaţi pe alţii, fără a vă întrebă| dacă sunteţi în aceeaşi necesitate, în aceleaşi condiţiuni. Ş'j

mai ales dacă aveţi de urmărit un scop care să se poatii realisâ, şi care nu se realisează numai din causa unor pie;|

dici injuste.Dar vâ întrebăm, care vâ este necesitatea ? Lipsa >n

care vâ găsiţi, trebuinţa de ameliorarea posiţiunei mate· riale? Apoi aceasta n’o ştim, n’o simţim cu toţii? Când■

AC,LE OFICIALE

vreodată vi s’a Interzis dreptul de a petiţionar N’aţi pe- tiţionat şi la Noi şi la Guvern ? Petiţiunile care le-am pri­mit dela Cucerniciile Voastre în diferite timpuri şi din di­ferite locuri, nu ne-am grăbit ale comunică Guvernului, in original, însoţindu-le totdeauna de rugăciuni călduroase In favoarea causei ce urmăriţi? Nu aveţi dreptul a vâ plânge si prin publicitate? Nu v’aţi plâns şi nu vâ plângeţi când voiţi şi de câte ori voiţi? Ei bine, pentru ce adunare în congres? Contra cui voiţi a luptă? Contra Sinodului ? Dar el nu are nimica material în mâna sa, ca sâ-i puteţi smulge. Contra Guvernului? Aceasta v’ar înjosi caracterul, lârâ sâ puteţi trage cel mai mic profit. Noi nu putem luptă în contra Guvernului; suntem datori a ne rugă pentru Gu­vern; Şi Guvernul ne va dâ tot concursul său numai când U vor ertâ împrejurările şi când va vedeâ câ suntem un element de ordine şi binefăcător Statului şi Naţiunei. Şi oare nu este datoria noastră a clerului a dâ pildă de aş­teptare şi răbdare?

Vâ mai întrebăm, sunteţi în aceleaşi condiţiuni cu ne­guţătorii, cu plugarii, cu artiştii, cu medicii etc., pentrucă sâ vă adunaţi în congrese ? Dar noi avem o disciplină, a- vem sfintele canoane cărora trebue sâ ne conformăm; şi în privinţa aceasta noi clerul nu ne putem compara decât cu armata. Precum in armată ideia de congres ar fi ne­norocită şi chiar ridiculâ, tot aşâ şi la cler. Preoţimea nu se poate mişcă decât în direcţiuni canonice şi numai sub

•conducerea capilor săi; spre a face întruniri, trebue sâ fie convocaţi, sau în aşâ numitele sinoade naţionale, sau in sinoade Eparchiale, şi numai atunci când cer trebuinţele

şi nevoile strict eclesiastice şi niciodată fără capii Cleru­lui. Afară de alte sfinte Canoane care prescriu raporturile

dintre diferitele trepte ierarchice şi care ameninţă cu Ca­

terisire pe preotul ce ar îndrăzni sâ contrazică sau sâ de­faime pe episcopul său, Canonul 39 al sfinţilor Apostoli

- merge cu rigoarea până a interzice preoţilor şi diaconilor orice lucrare fără a consultă pe Episcopul şi a căpătă a-

probare sau binecuvântare. Iaca cum sună acel Canon. «Presviterii şi diaconii fără socotinţa Episcopului nimic sâ

•săvârşească; căci el este căruia i s’a încredinţat poporul «Domnului, şi dela care se va cere cuvânt pentru sufle­tu l lor*.

In f in e , d a c ă n e în t r e b ă m c a re e s te scopul adevărat J

u r m ă r i ţ i , n u v e d e m d e c â t î n t u n e r e c şi confuziune; am

z ic e c h ia r amăgire. V r e ţ i s ă r e u ş i ţ i a v ă îm bunătăţi soarta> A p o i a c e a s ta a tâ r n ă n u d e la c o n g r e s , ci dela CorpurijJ le g iu ito a re ş i d e la g u v e r n ; ş i n u v e d e ţ i oare câ râuvod

t o r i i , în d e m n â n d u -v â a fa c e m a n i f e s t a ţ i u n i nechibzuite, nu

v ă a p ro p ie c i v ă d e p ă r te a z ă , n u v ă îm bunează ci vă în.

s tre in e a z ă ş i d e g u v e r n ş i d e ţa r ă ?D a c ă s c o p u l v ă e s te r ă s t u r n a r e a a c tu a le i le g i sinodale,

p e n tru c ă să lu a ţ i ş i C u c e r n ic i i le V o a s t r e p a r te în Sinod,

c e re ţ i- o p r in p e t i ţ i u n i ; n u fa c e ţ i la r m ă z a d a rn ic ă ; cu a-

c e a s ta n u v e ţ i în d u p le c ă n ic i n a ţ iu n e a n i c i G uv e rn u l. Din

c o n tr ă , v e ţ i f i r e s p in ş i , c a u n e le m e n t d e turburare si

d e s o rd in e . O a r e c a p i i C le r u lu i v ’a î m p e d ic a t vreodată de a p e t i ţ io n â ş i în a c e a s tă p r i v i r e ? N u v ă e s te cunoscut

o a re că le g e a a c tu a lă S in o d a lă e s te v o in ţ a ţ ă r e i , ş i numai

G u v e rn u l ş i ţa r a o p o t m o d i f ic a ? Ş i n u s e p o a te modi­

f ic a d e c â t ţ in â n d u - s e s e a m ă d e s f in t e le C a n o a n e ş i având

în v e d e re ş i c o n s t i t u ţ iu n i le e c le s ia s t ic e a le tu tu ro r naţia

n i lo r o r t o d o x e . C u i v r e ţ i s ă im p u n e ţ i d a r c u manifestai

ţ iu n i le v io le n te ?A v e ţ i în v e d e re s ă a c a p a r a ţ i î n a l t e le t r e p t e Ie ra rh ice ?

Ş t im c â ş i c u a c e a s ta v ă m ă g u le s c d u ş m a n i i b isericei] D a r c in e v ’a p u s v r e - o s t a v i lă ş i în a c e a s tă p r iv in ţă ? Oara a s tă z i n u s u n t , m a i p e ju m ă t a t e d in t r e I e r a r c h i i ţă re i, din ş iru r i le c u c e r n ic i i lo r v o a s t r e ? N e g r e ş i t î n c o n d i ţ iu n i le pres­c r is e d e S f in te le C a n o a n e ; ş i o a r e s e p o a te t r e c e alăturea cu a c e le c o n d i ţ iu n i ? C in e c r e d e a c e a s ta e s te m a i naiv d e c â t t o ţ i n a iv i i , ş i c in e o s u s ţ in e e s te u n m a r e amăgim

S u n te ţ i în c â n ta ţ i p o a te d e s i r e n a c a r e v ă promite a doua căsătorie a preoţilor. D a r n u v ă u i t a ţ i sâ vedeţi ci B is e r ic a n o a s tră o r t o d o x ă e s te u n ic a c e a m a i liberală în p r iv i re a c ă s ă to r ie i p r e o ţ i lo r ? D a c ă s e î n t â m p lă nenoroc ir i fa m ilia re , a c e s te , d u p r e î n ţ e le a p t a e c o n o m ie a sfintei noa­s tre c o n s t i tu ţ iu n i , s e c o m p e n s e a z ă c u d r e p t u l c e -ş i c a p â tâ

p e rs o a n a lo v i tă , d e a s e r i d i c ă p â n ă la c e le m a i înalte t re p te Ie ra rc h ic e . P e lâ n g ă a c e s te , c u m a r c re d e cinevâ câ a ce a s tă c h e s t iu n e s e p o a te d e s le g â fă r ă d e lib e ra ţ iu n e a şi h o tă râ re a u n u i S in o d e c u m e n ic ? N o i R o m â n i i sun tem m ic ă p ă r t ic ic ă a B is e r ic e i e c u m e n ic e o r t o d o x e ; ş i d e acee*

nu putem hotărî singuri în asemenea chestiuni, fără a ne rupe dela corpul cel mare şi fără a deveni schismatici.

Vă rugăm dar, iubiţilor preoţi, să gândiţi serios la de- marşa ce voiţi a luâ. Ea ar fi, precum vedeţi, şi contra Canoanelor şi contra chiar a Constituţiunei ţârei noastre, care garantează Sfintele Canoane. Iacă şi Constituţiunea cum se exprimă la Articolul 21:

Aliniatul 3. Religiunea ortodoxă a răsăritului este re- ligiunea dominantă a Statului Român.

Alin. 4. Biserica ortodoxă Română este şi rămâne nea- tdmată de ori-ce chiriarhie streină, păstrându-şi însă uni- tatea cu Biserica ecumenică a răsăritului în privinţa dog­melor.

Alin. 5. Afacerile spirituale canonice şi disciplinare ale Bisericei ortodoxe Române, se vor regulă de o singură au­toritate sinodală centrală, comform unei legi speciale.

în vederea celor, ce preced, vă prevenim iubiţilor pre­oţi, pentru ultima oară, ca sâ nu daţi ascultare duşma­nilor1 bisericei. Şi pentru ca nimene dintre cucerniciile Voastre să nu se poată vre-odată desvinovâţi cu neştiinţa legilor pozitive, Noi ne facem datoria a vă reaminti Cir­culara pastorală a Sfântului Sinod precum şi două circu­lare ale Noastre ce vi le-am adresat prin protoiereii res­pectivi şi vă sfătuim părinteşte şi vâ ordonăm a vâ opri dela, ori-ce manifestaţiune anticanonică şi contrară Con­stituţiei.

V| prevenim mai ales, pentru a vâ feri de ori-ce res­ponsabilitate şi pedeapsă, ce şi biserica şi Guvernul vor fi silite şi vor aveâ tot dreptul a vâ inflige atât Cucer­niciei Voastre, cât şi complicilor, pentru o asemine ma­nifestare, în care Biserica n’ar vedeâ decât o călcare de lege şi o eresie, iară Guvernul o răscoală şi încercare de a atentă la pacea şi siguranţa Statului.

Nu vâ purtaţi de nenorocitele capete ale pătimaşilor politici, cari v’au ales astăzi ca cal de bătae, pentru ca să vă arunce departe mâne când nu vor mai aveâ tre­buinţă de voi. Aţi mai păţit aşa!

Nu pregetaţi a despreţul şi sdrobi ruşinoasele sfaturi ce . dau câţi va renegaţi oculţi) cari perzând toatâ onoarea Pudoarea, voesc să vă tragă cu ori-ce preţ în ceata

nutrirea pasiunilor nedrepte contra cle ru lu i m o n a h a l

mai ales contra autorităţei legale. A r fi o mare ’-Î pentru cler în genere ca preoţimea să aş tep te cevâ kj dela cei ce au lepădat şi călcat în p ic io a re sacrele tuţiuni bisericeşti.

L uaţi aminte dar de voi înşi-vă şi de turma care ν'a  credin/at-o Dumnezeu

H a ru l Dom nului nostru Iisus Hristos şi dragostea 1 Dumnezeu şi T atălui, ş i comunicarea Sfântului Duh I fie cu noi cu toţi.

Calinic.1*

* *

B. Alte trei lucrări însemnate despre activitatea S/ânluk

Sinod şi a Consistoriului Superior Bisericesc, începând j la înfiinţarea acestui d in urmă·, şi anume:

I . Adresa Ministerului Cultelor— Cassa B iseric ii— cu Nc

26.538 din 2 August 1913;II. Răspunsul înalt Prea Sfinţitului P reşed in te al Sfân­

tului Sinod şi al Consistoriului Superior Bisericesc cu No,

.2 din 17 Martie 1914.III. Tabloul general cu toate deziteratele exprimate di

Consistoriul Superior Bisericesc şi de Sfântul Sinod înce

pând dela 1909 până la Octombrie 1913.

f Konon M itropolit Prim at.

MINISTERUL

CULTELOR Şl INSTRUCTIUNEI

aoministraţiunea cassei bisericii

i No. 26538a J&.w.g’U.B't 1Θ13

gnalt grea Sfinţite,

Ministerul dorind, să cunoască toate dezideratele exprimate atât de Sf. Sinod cât şi de Consisto-

riu l Superior Bisericesc, dela înfiinţarea acestui Consistoriu şi până astăzi, spre a’şi putea astfel

dâ seama cărora din ele li s’a dat urmare, avem onoare a vă rugă să binevoiţi a dispune să ni se trim ită un tablou, care să le cuprindă pe toate în ordinea exprimării lor.

Prim iţi, vă rugăm, înalt Prea Sfinţite, asigu­rarea prea deosebitei noastre consideraţiuni.

p . MINISTRU, f Vartolomeiu S. Bacaoanul

p. ADMINISTRATOR, C. Dobrescu

îna lt Prea Sfinţiei Sale

înalt Prea S finţitu lu i M itropolit Prim at, Preşedinte a l

Consisloriului Superior Bisericesc.

«Biserica Ortodoxă Română» 8

CONSISTORIUL SUPERIOR BISERICESC N o . 2 .

1914, M artie i j .

D om nului M in istru a l Cultelor-

A dm inistraţia Cassei B isericii.

In vederea adresei Domniei Voastre No. 26538/913, prin·

care ne comunicaţi, că Ministerul doreşte sâ c u n o a s c ă to a te ·

dezideratele exprimate atât de Sfântul Sinod c â t şi de Con-

sistoriul Superior Bisericesc, dela înfiinţarea ace s tu i Con-1 sistoriu şi până astăzi, spre a puteâ astfel a ’şi d â searaal

cărora din ele li s’a dat urmare; şi ni se ce re s ă trimitem I un tablou, care sâ le cuprindă pe toate în o rd in e a ex-1

primărei lor;Noi am dispus, Domnule Ministru, fa c e re a ta b lo u lu i cel

ni se cere şi pe care avem onoarea a’I î n a i n t â D o m n ie il

Voastre odată cu aceasta.

Tabloul anexat cuprinde:I) Dezideratele exprimate de Consistoriul S u p e r io r Bi- j

sericesc dela înfiinţarea lui (1909) şi până a s tă z i, în or-i

dinea exprimărei lor; şi 1II) Dezideratele exprimate de Sf. Sinod tot d e la 19091

şi până astăzi, arătându-se la fiecare punct d in tablou,;

lucrările urmate, precum şi care deziderate au io s t satil

stâcute.Din lucrarea aceasta amănunţita şi detailată, dupre cum

se vede din tabloul anexat, se poate conştatâ, că multei

din dezideratele exprimate atât de Consistoriul Superioj

Bisericesc cât şi de Sf. Sinod, n ’au tost satisfăcute pâ°N

în prezent. Asttel cităm, pentru cunoştinţa D o m n ie i Voa­stre, câtevâ din ele, precum:

ACTE OFICIALE 987

1) Repetatele cereri privitoare la îmbunătăţirea soartei materiale a preoţilor şi a cântăreţilor bisericeşti;

2) îmbunătăţirea salariilor profesorilor de religie, ega lându-le cu ale colegilor lor de alte studii;

3) Ridicarea curbei deasupra salariilor tutulor preoţilor;4) Respectarea legei repausului Duminical şi respecta­

rea sărbătorijor recunoscute de Sf. noastră Biserică;5) Modificarea legei tabricărei şi vânzărei lumânărilor

de ceară, urmând a se acordă şi monastirilor dreptul de a fabrică pentru ele lumânări de ceară curată;

6) Ca învăţământul religiunei să se introducă în toate şcoalele secundare, iar în şcoalele primare să se predeâ învăţământul religios, atât la ţară cât şi la oraşe de că­tre preoţi, în conformitate cu art. 19 din Legea clerului mirean şi seminariilor;

7) De a se retnfiinţâ seminariile la toate Eparhiile spre a se puteâ împlini lipsa foarte mult simţită de preoţi, care merge crescând repede, mai ales în comunele rurale, a- flându-se până astă toamnă (Octombre 1913) 244 parohii rurale cu totul lipsite de preoţi, deosibit de filiale, care sunt în număr de 2182, dupre cum s’a constatat oficial chiar de Onor. Minister şi ni s’a comunicat prin adresa D-v. No. 36161/913, etc.

In vederea tuturor acestora, avem onoarea a Vâ rugă, Domnule Ministru, sâ binevoiţi a luâ cuvenitele măsuri spre a se satisface şi dezideratele, care din diferite împrejurări nu s’au putut îndeplini până în prezent, fiind exprimate de -Sf. Sinod şi de Consistoriul Superior Bisericesc, şi tot odată fiind reclamate de buna stare a Sfintei noastre Bi­serici şi a slujitorilor ei, nemai dându-se loc la nemulţâ-

roirile preoţeşti, care se ivesc pe alocurea.Primiţi Vă rugăm , Domnule Ministru, asigurarea distin­

sei noastre consideraţiuni şi Arhiereasca binecuvântare.

Preşedinte f (Konon Mitropolit grimat.

Director, Econom Ovidiu Muscele au u

T A B L O U

Oe dezideratele exprimate de Consistoriul superior Bisericesc dela în- j fiinţarea acestui Consistoriu şi până astăzi şi de Sf. Sinod dela 1909.1 1914, in ordinea exprimărei lor, cerut de Onor. Minister al Cultelor! — Cassa Bisericii l j | J g p adresa cu No. 26538 din 2 August 1913,1

I.

Dezideratele Consistoriului Superior Bisericesc. I

1). Cu adresa No. 278 din 17 Decembrie 1909 s’aj înaintat îo copie Ministerului Cultelor (Administraţia Cassei I Bisericii), memoriul înaintat de cântăreţii bisericeşti dinj Bârlad şi judeţul Tutova etc., prin care cer îmbunătăţirea

soartei lor. Dezideratele exprimate în raportul comisiunei;

privitor la acest memoriu sunt:I). Ca actualele şcoale de cântăreţi din ţară să fie in- j

treţinute de S tat şi să funcţioneze după un anumit- pro­

gram şi regulament;II). S ă se amelioreze soarta cântăreţilor urbani ş i ruraliIII). S ă se recunoască prin lege ca ş i cântăreţii să bene*

ficieze de termenul redus in armată. Absolvenţilor şcoalei de cântăreţi cum şi sem inariştilor de 4 clase nehirotoniţi preoţi, dar fiind cântăreţi, să l i se aplice de fa p t dispo­ziţiile art. 42 al. 5 şi art. 60 din legea clerului mirean ş i seminariilor.

Comisiunea în raportul său mai propune şi următoarele

deziderate:

I), S ă intre în legea pensiilor şi cântăreţii bisericeştii făcându-li-se reţineri din salar, şi

II). S ă se reducă termenul în armată la un an, în ve­derea nevoei simţite de serviciul lor la biserică.

Raportul Comisiunei s’a Înaintat în copie pe lângă adresa

menţionată.

ACTE OFICIALE 989

2). Cu adresa No. 315 din 19 Decembrie 1909 s’a

înaintat în copie Ministerului Cultelor— Cassei Bisericii—

propunerea făcută de mai mulţi membri ai Consistoriului Superior Bisericesc, prim ită de Consislortu in şedinţa sa din 17 Decembrie, prin care se face rugăminte Domnului Ministru să binevoiască ca la facerea budgetului să dis­pună ridicarea curbei f i de pe salariile clerului mirean, intru cât s'a ridicat la toţi funcţionarii Stalului.

(A se vedea No. 37, 64 şi 81).

3)| Cu adresa No. 316 din 19 Decembrie 1909 s’a

înaintat în copie Ministerului Cultelor — Administraţia

Cassei .Bisericii —— propunerea prim ită de Consistoriu în şedinţa din 18 Decembrie 1909, prin care se face rugă­minte ca să se prevadă în budgetul Ministerului de Culte, ή la parohiile vacante salarul prevăzut de lege, ca noii

hirotoniţi sa şi primească îndată salarul la care le dă

dreptul gradul de studii.Ministerul Cultelor — Cassa Bisericii — prin adresa

No. 348/910 răspunde la adresa No. 316/909, că legea

comptabilităţei şi motivul de a nu încărca budgetul în

mod inutil impune ca în budget să se înscrie leafa cea

mai mică până la venirea titularului, aşâ că noii hirotoniţi

primesc leafa gradului de studii ce au numai dela 1 A-

prilie al exerciţiului viitor.

4). Cu adresa No. 317 din 19 Decembrie 1909 s’a

înaintat în copie Ministerului Cultelor Administraţia

Casei Bisericii — raportul Comisiunei Consistoriului Su­

perior Bisericesc, privitor la memoriul înaintat de profe­

sorii de religie prin care cer îmbunătăţirea salariilor; cu

rugăminte de' a se satisface justele lor cereri.

(A se vedeâ No. 32, 40 şi 95).

5). Cu adresa No. 340 din 22 Decembrie 1909 s’a

înaintat Ministerului Cultelor — Casa Bisericii — propu­

nerea primită de -Consistoriul Superior Bisericesc, prin

care roagă a se face mijlocire să se trim ită Monitorul

Oficiat şi membrilor aleşi a i Consistoriului Superior bise­ricesc.

Ministrul Cultelor — Casa Bisericii, — prin adresa No.

566/910 comunică, câ a intervenit la Direcţiunea Moni­

torului Oficial ca sâ trimeatâ fiecărui membru ales al

C o n s is to r iu lu i S u p e r io r B is e r ic e s c câ te un exemplar d I

M o n i t o r u l O f ic ia l . Id e m p r in a d r e s a N o . 29281/912 Cţ l

munică, câ c u în c e p e r e d e la 1 N o e m b r ie 1912 se va tri-1

m ite M o n i t o r u l O f ic ia l f i e c ă r u i m e m b r u ales al Consisto-I r iu lu i S u p e r io r B is e r ic e s c .

6 ) . C u a d re s a N o . 3 4 2 / 9 0 9 s ’a î n a in t a t Casei Biserici» 1

s p re s a n c ţ io n a re , r e g u la m e n t u l i n t e r i o r a l Consistoriului· S u p e r io r .

M in is te r u l C u l t e lo r — A d m in i s t r a ţ i a Casei Bisericii — |

p r in a d re s a c u N o . 3 8 9 5 / 9 1 0 c o m u n ic ă , că s ’a sancţionaţi

p r in D e c r e tu l R e g a l N o . 5 0 0 d in 1 0 Februarie 1910 re- ] g u la m e n tu l i n t e r i o r a l C o n s is t o r iu lu i S upe r io r Bisericesc!

ş i s’a p r o m u lg a t p r in M o n i t o r u l O f i c i a l N o . 2 6 1 din 211 F e b r u a r ie 1 9 1 0 . A c e s t r e g u la m e n t s ’a m odificat în anul j

1 9 1 2 , ş i s ’a s a n c ţ io n a t p r in D e c r e t u l R e g a l No. 3776 şi j

s ’a p r o m u lg a t p r in M o n i t o r u l O f i c i a l N o . 1 4 3 din 18 Sep-1

te m b r ie 1 9 1 2 .7 ) . C u a d re s a N o . 5 5 d in 3 0 A p r i l i e 1 9 1 0 s’a înaintat]

M in is t e r u lu i C u l t e lo r — C a s a B is e r i c i i — propunerea pri-1 m ită d e C o n s is t o r iu l S u p e r io r , p r i v i t o a r e la cererea de a I

se a c o rd ă d r e p tu l la p e n s ie ş i p r e o ţ i l o r c a r i servesc la bi- 1 s e r ic i c u v e n i tu r i p r o p r i i . ( A se v e d e a N o . 4 3 şi 9 1 ).

8 ). C u a d re s a N o . 5 9 d in 5 M a i 1 9 1 0 .s’a înaintat Mi-I

nisLerului C u l te lo r ş i I n s t r u c ţ iu n e i — D irecţiunea învăţă­

m â n tu lu i S e c u n d a r ş i S u p e r io r — r a p o r t u l Comisiunei j

C o n s is to r iu lu i S u p e r io r B is e r ic e s c p e n t r u cercetarea cărţilor 1 d e în v ă ţă m â n t r e l ig io s , p r in c a r e r o a g ă a i se trmimite, 3 p o t r iv i t a r t . 4 0 d in r e g u la m e n t u l i n t e r i o r a l Consistorului:!

a ). L is t ă d e c ă r ţ i le d id a c t ic e p e n t r u în v ă ţăm ân tu l reli-J

g ie i în ş c o a le le s e c u n d a r e , a p r o b a t e o r i respinse de Onor.

M in is te r a l I n s t r u c ţ iu n e i p u b l ic e în a n u l 1 9 0 9 / 9 1 0 şi 1910/1 9 1 1 , c u m ş i p r o g r a m e le d e s t u d i i ş i r e g u la m e n t u l cărţilor

d id a c t ic e ;b ) . C â te o c o p ie d u p ă d e r i z i u n i l e C o n s i l i u lu i Permanent

p r in c a re se a p r o b ă s a u s e r e s p in g e o r i - c e c a r t e d e în ­v ă ţă m â n t r e l ig io s ;

0 · C â te o c o p ie d u p ă r e f e r a t e le f ă c u t e asupra fiecărei

c ă r ţ i d e r e l ig ie d e c ă t r c r e f e r e n ţ i i s p e c ia l i , însărcinaţi cu

c e rc e ta re a f ie c ă r e i c ă r ţ i d e r e l ig ie in p a r t e , c u m şi întâm­

p in ă r i le fă c u te d e a u to r i i c ă r ţ i l o r d e r e l i g ie , respinse.

Onor. Minister a trimis toate aceste acte cerute, cu

adresa Direcţiei învăţământului Secundar şi Superior —

No. 30761/910 seria B. Consistoriul Superior In şedinţa

din 13 Octombrie 1910 a laat act şi a dccis a sc păstră,

în Arhivă, iar dosarul se va înapoia Ministerului după ce comisiunea respectivă va luâ cunoştinţă de el Dosarul

s’a, înapoiat Ministerului — Direcţia învăţământului Se­

cundar şi Superior — cu adresa No. 201 din 28 Octom­brie 1910.

9) . 'Cu adresa No. 70 din 11 Mai 1910 s’a comunicat

Ministerului Cultelor — Cassa Bisericii — că Consistoriul

Superior Bisericesc în şedinţa sa din 8 Mai a. c. a apro­

bat a se trimite dela Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Re­

vista «Biserica O rtodoxă Română» şi alte cărţi religioase,

Secţiunei Ligei culturale din Ploeşti, şi mijloceşte a se încuviinţă.

10). Cu adresa No. 72 din 14 Maiu 1910, s’a înaintat

Ministerului Cultelor — Cassa Bisericii — broşura înt tu-

latâ: «Doctorul Săteanului* înaintată de preotul l. Po­

pescu, parohul comunei Balta, judeţul Mehedinţi, cu ru­

găminte de a însărcina Onor. Minister pe un specialist

competent de a se pronunţă, dacă această broşură este

bună şi folositoare, şi dacă merită să fie recomandată pre­oţilor spre a şi o procură pentru bibliotecile parohiale.

11). Cu adresa No. 73 din 14 Maiu 1910 s’a înaintat

Ministerului Cultelor -— Administraţia Cassei Bisericii —

raportul Comisiunei privitor la adresa Sf. Episcopii a Hu­

şilor No. 125/910, prin care roagă a se interveni către

Onor. Minister sâ binevoiascâ a luâ dispoziţiuni să se in­troducă în cărţile de citire din şcoalele primare rugăciu­

nile obicinuite pe care se cuvine să le înveţe copii.

12). Cu adresa No. 74 din 14 Mai 1910 s’a intervenit la Onor Minister— Cassa Bisericii—a se dispune sâ se pu­blice prin Monitorul Oficial următorul comunicat: *Se aduce

io cunoştinţa autorilor de manuale pentru învăţământul re- ligios, ca să înainteze Consistoriului Superior Bisericesc, spre cercetare şi aprobare lucrările în dublu manuscris, după

ce vor f i fost aprobate de Onor Minister a l Cultelor şi In-

sirucfiunei» (A se vedeâ şi Noţ 26).13). Cu adresa No. 75 din 14 Mai 1910, s’a Înaintat

_________________ACTE O F IC IA L E 9 91

Ministerului Cultelor— Cassa Bisericii— raportul Comisiune' privitor la adresa Cassei Bisericii No. 12606/910, cu care s’a trimis adresa Prea Sfinţitului Episcop al Huşilor No 1199 şi un referat al Adm. Casei Bisericii, relativ la ce­rerea preoţilor M. Lapteş din Bereasa şi D. Galaction din Laza, jud. Vaslui, de a li se ridică pedeapsa cu oprirea salariului, dupre cum opinează şi P. S. Episcop respectiv şi Comisiunea Consistoriului Superior în raportul său.

Ministerul Cultelor — Casa Bisericii — prin adresa No.

16604 din 3 Iunie 1910 comunică, că a aprobat cererea preoţilor M. Lapteş şi D. Galaction, din corn. Laza, jud. Vaslui, de a li se ridică pedeapsa, cu începere dela 1 Aprilie a. c.

14). Cu adresa No. 77 din 14 Mai 1910, s’a înaintat

Ministerului — Casa Bisericii — un exem plar din revista

«Amicul Poporului» anul III, No. 1, în care la pagina 31

se află publicate statutele societăţei moralizătoare «împă­

ciuirea sătenilor», înaintat de învăţătorul d in comuna Bo-

roşteni-Pestişani, jud. Gorjiu, care roagă a sc luâ măsu­

rile ce se vor crede de cuviinţă, pentru înfiinţarea juriilor împăciuitoare în comunele rurale, care sunt necesare pen­

tru împuţinarea certurilor şi proceselor dintre săteni, şi

curmarea abuzului ce se face cu jurămintele adeseaori false.

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei— Direcţiunea învăţă­

mântului Primar şi Normal Primar, prin adresa No. 48566 Seria A. din 1910, înaintează în copie raportul D-lui Re­

vizor şcolar al jud. Gorjiu, prin care arată că pricina pentru

care juriul de împăciuire înfiinţat de învăţătorul Gh. Po-

pescu în anul 1901 în comuna Peştişani, acel judeţ, n’a

putut funcţiona decât o jumătate de an, a fost între altele

că a avut împotrivă pe fruntaşi şi pe preotul local. Con ] form votului dat de Consistoriul Superior Bisericesc in şedinţa din 13 Octombrie 1910, această adresă a Ministe­

rului s’a înaintat Prea Sfinţitului Chiriarh respectiv cu a-

dresa No. 171 din 14 Octombrie 1910.15). Cu adresa No. 87 din 15 Mai 1910, s ’a înaintat

Ministerului— Casa Bisericii — în original, petiţia preoţilor

ş i diaconilor din Capitală, c a ii servesc la biserici cu avertJ proprii, şi cer a l i se acordă dreptul la pensie. (A se ve-

deâ şi No. 7, 43 şi 91).

A C T E OFICIALE 993

16). Cu adresa No. 94 din 2 Iunie 1910, s’a Înaintat M in is te r u lu i— Casa Bisericii — raportul Comisiunei de pc- tiţiuni, în copie, împreună cu adresa P. S. Episcop al Hu­şilor No 235/910, relativ la cererea preoţilor din oraşul Η*}*) de a li se îmbunătăţi şi egală salariile.

Ministerul Cultelor — Casa Bisericii — prin adresa No. 17568 din 12 Iunie 1910, răspunde câ, egalizarea de le­furi cerute de preoţii din oraşul Huşi, nu se poate ad­mite, nefiind dreaptă nici conformă cu legea clerului. (A se vedeâ şi No. 42).

17). Cu adresa No. 95 din 2 Iunie 1910, s’a înaintat M in is te r u lu i— Casa Bisericii— în copie, raportul Comisiunei de p e t i ţ iu n i , împreună cu memoriul preoţilor din Gorjiu, prin care cer a se încredinţă preoţilor farmaciile din comu­nele rurale.

Ministerul Cultelor — Casa Bisericii — a răspuns prin adresa No. 18576 din 19 Iunie 1910, câ a dispus repe­tarea circulărei dată Protoereilor la 12 Decembrie 1908 şi la primirea răspunsurilor se va adresă Direcţiei Gene­rale a Serviciului Sanitar.

18). Cu adresa No. 97 din 4 Iunie 1910 s’a înaintat Ministerului — Casa Bisericii — în copie, raportul Comisiu­nei de petiţiuni privitor la propaganda adventiştilor, etc., împreună cu propunerile admise de Consistoriul Superior Bisericesc în chestia propagandelor străine, care se fac în popor şi chiar prin şcoalele confesionale.

19). Prin adresa No. 91 din 24 Mai 1910, s’a comu­nicat Ministerului — Casa Bisericii — câ Consistoriul Su­perior Bisericesc în şedinţa de 11 Mai 1910, a ales pe P. S. Arhiereu Calisl Botoşeneanu inspector a l Seminar i i1 or

clericale.

Onor Minister— Casa Bisericii—prin adresa No. 18025/ 1910 a comunicat, câ recunoaşte alegerea P. S. Arhiereu Calist Botoşeneanu ca Inspector al Seminariilor clericale, publicând aceasta în Monitorul Oficial No. 60 din 18 Iu­nie 1910 pag. 2574. La această adresă s’a răspuns prin adresa No. 118 din 23 Iunie 1910, rugând pe Onor Mi­nister a' face ca însărcinarea de Inspector al Seminariilor data P. S. Arhiereu Calist, sâ fie confirmată prin înalt itecret Regal, deoarece este o însărcinare prevăzută în

art. 18 alin. 2 din legea Sinodală şi a Consistoriului $ J perior Bisericesc din 1909.

La adresa Consistoriului Superior Bisericesc No. 11 8/9]q Casa Bisericii a răspuns prin adresa No. 20116 din 5 |u I lie 1910, că nu poate dispune facerea Decretului Regal | pentru confirmarea P. S. Arhiereu Calist Botoşeneanu in I postul de Inspector al Seminar iilor Clericale până nu se| va prevedeâ acest post în budget. La această adresă a Casei Bisericii s’a răspuns prin adresa Consistoriului Su­perior Bisericesc No. 173 din 14 Octom brie 1910, că s’a luat act de menţionata adresă cu No. 20116/910 şi roagă 1 a se ptevedeâ în budgetul pe anul viitor postul de Inspec­tor al învăţământului religios în şcoale, spre a puteâ fi

confirmat prin Decret Regal.20). Cu adresa No. 176 din 14 Octom brie 1910, s’au I

înaintat Casei Bisericii 3 propuneri admise de ConsistoriuM

Superior Bisericesc, între care una este propunerea prin j care se cere ca păm ânturile îfi p lus pe care le au multe·

parohii rurale, peste cele 17 pogoane, care după art. 7

din legea Casei Bisericii se cuvin personalului respectiv, j

să se arendeze de Casa Bisericii direct, adică fără licila- , ţie , deservenţilor bisericilor respective, dacă aceştia oferă cal

arendă pentru ele preţul maxim stabilit de Stat pentrul

fiecare comună din ţară, prin comisiunile regionale alei

judeţelor.Casa Bisericii prin adresa No. 34037/910, a răspuns cij

se poate satisface propunerea de mai sus.21). Tot cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc!

No. 176, din 14 Octombrie 1910 s’a înaintat Ministerului

Cassa Bisericii— şi propunerea primită de Consistoriul Su-J

perior Bisericesc în şedinţa din 13 Octombrie 1910, prin

care se cere a se lăsă preoţilor supranumerari din covinntle rurale, spre folosinţă, păm ânturile bisericeşti ale bisericilor, filiale pe care le servesc aceşti preoţi, aşâ precum a fost

până la 1906, când aceste pământuri au fost luate pe

seama Casei Bisericii.Ministerul Cultelor— Casa Bisericii— prin ad resa cu N°·

34037/910, răspunde câ nu se poate uni cu asem enea pr°'

punere, întru cât Casa Bisericii întrebuinţează venitu l

tot spre folosinţa exclusivă a Bisericii. La aceasta s’a râs-

puns prin adresa Consistorului Superior Bisericesc No. 66 din 11 Mai 1911; câ dorinţa Consistoriului Superior Bi­sericesc, este ca să nu se înstreineze pământul bisericii, ci să- rămână pentru folosinţa preoţilor şi a bisericii.

22). Tot cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc No. 176 din 14 Octombrie 1910, s’a înaintat Ministeru­lui—Casa Bisericii— şi propunerea primită în unanimitate Ae Consistoriul Superior Bisericesc în şedinţa din 13 Oc­tombrie 1910, prin care roagă a se alege o comisiune care să elaboreze un proiect de regulament privitor la preoţii de garnizoane.

23)* Cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc No. 185 din 17 Octombrie 1910 s’a mijlocit la Onor. Minis­ter al Cultelor şi Instrucţiunei—Direcţiunea învăţământului Secundar şi Superior—ca în baza votului dat de Consisto­riul Superior în şedinţa din 15 Octombrie 1910, sâ bi- nevoiascâ a luâ dispoziţiuni, să nu se mai recomande pen­tru învăţământul religios în şcoalele publice sau particulare cărţi, care nu au aprobarea Ministerului şi a Sfântului Sinod, de oarece unii profesori au introdus chiar anul a- cesta cărţi de religie neaprobate de Minister şi de către Sf. Sinod,—cum este cazul care s’a adus la cunoştinţa Consistoriului Superior Bisericesc, câ un domn profesor dela Institutul Constant!nescu din Ploeşti a recomandat în acea şcoală un text de morală neaprobat de Consisto­riul Superior Bisericesc şi de Sfântul Sinod.

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei—Direcţia învăţămân­tului Secundar şi Superior— prin adresa No. 73609 seriaB. din 6 Noembrie 1910 comunică că în şcoalele Statu­lui nu s’a introdus nici un manual de religie neaprobat. Acolo unde au fost introduse manuale neaprobate, Minis­terul a dispus înlocuirea lor.

24). Cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc No.186 din 17 Octombrie 1910 s’a înaintat Ministerului Cul­telor—Casa Bisericii în copie propunerea admisă de Con­sistoriul Superior Bisericesc privitoare la zugrăvirea bise­ricilor—cu lămurirea: ca pictura să se facă In duhul Bi- sencei noastre, de către pictori recunoscuţi şi autorizaţie P· P. S. S. Chiriarhi, ţinându se seama şi de mijloa-

Cce materiale ale credincioşilor.

^ ________ ACTE OFICIALE 995

996 A C T E O F IC IA L E

25). Cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc v j187 din 17 Octombrie 1910 s’a înaintat Ministerului °' Casa Bisericii— în copie propunerea privitoare la respej tarea legei «repausului Dum inical» cu rugăminte de a luâ măsuri pentru' respectarea legii.

(A se vedeâ şi No. 94).

26). Prin adresa Consistoriului Superior Bisericesc N0 192 din 20 Octombrie 1910, s’a mijlocit la M inisterul Cul­

telor şi Instrucţiunei a dispune sâ se publice prin «MoJ nitorul Oficial un comunicat «câ autorii de cărţi didacliM religioase să înainteze Consistoriului Superior Bisericesc /&.] crările în dublu manuscris, după ce vor fi obţinut aprobam rea acelor lucrări din partea Onor. Minister.

(A se vedeâ şi No. 12).27). Cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc No.

198 din 28 Octombrie 1910, s’au înaintat în copie Mi­

nisterului— Casa Bisericii— raportul Comisiunei de petiţiunij privitor la memoriile cântăreţilor bisericeşti din Mehedinţii

Vaslui, Gorjiu, Tecuci, Prahova, Neamţu, Tulcea, R.-Să­rat, Ialomiţa, Dâmboviţa şi Teleorman, prin care cer a li

se îmbunătăţi soarta lor materială. S ’au înaintat şi memo­

riile în chestiune.28). Cu adresa Consistoriu’ui Superior Bisericesc Noi

199 din 28 Octombrie 1910, s’a înaintat Ministerului—I Casa Bisericii— în copie raportul Comisiunei de petiţiunij

relativ la petiţiuriile P. C. Ec. D. Angelescu, profesor dej

religie la liceul din Piteşti, prin care roagă ca preoţii pro­

fesori pensionari sâ fie lăsaţi tn drepturile preoţeşti până

la 70 ani.29). Cu adresa Consistoriului Superior Bisericesc Νο·1

200 din 28 Octombrie 1910, s’a'înaintat Casei Bisericii!

în copie propunerea înalt Prea Sfinţitului Mitropolit al Mol-1

dovei, la care s'a asociat şi P. S. Episcop al D unăre i dej Jos, prin care se cere, ca prin Ministerul de C ulte să sel mijloacească la Ministerul de Industrie, ca la şcoalele dej cântăreţi bisericeşti, care se află pe lângă Sf. Epi~c0P l şi Mitropolii, să se înfiinţeze câte un atelier în care eUw\ să înveţe câte un meşteşug.

30). Cu adresa No. 202 din 29 Octombrie 1910* înaintat Casei Bisericii, în copie, raportul C o m is iu n e i de

petiţiuni privitor la adresa Casei Bisericii No. 12000/910 cu care s’a trimis adresa Sf. Mitropolii a Moldovei No. 1327 din 1910, însoţită de raportul No. 312/910 al P.

C. Preşedinte al Consistoriului Spiritual din Eparhia ace­lei sfinte Mitropolii, prin care se cere a se reduce numă­rul martorilor la procesele Consistoriilor.

Ministerul Cultelor— Casa Bisericii—prin adresa No. 3 3 5 4 1

din 8 Decembrie 1911, comunică că prin Decret Regal No. 3568 din 3 Decembrie a. c. s’au modificat art. 1 9 0 şi 213 din Regulamentul legei clerului şi această modificare s’a publicat în «Monitorul Oficial* No. 2 0 2 din 1 0 De­cembrie 1910.

31). Cu adresa No. 210 din 2 Noembrie 1910, s’a îna­intat Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii —raportul Comisiunei însărcinată cu cercetarea manuscri­sului de predici trimis de Casa Bisericii cu adresa No. 12164/910. Concluziunile raportului Comisiunei sunt: câpredicele din manuscrisul trimes spre cercetare nu s’au aprobat şi că urmează a se modifică şi apoi a fi cerce­

tate din nou*.32). Cu adresa No. 211 din 10 Noembrie 1910, s’a

înaintat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei— Direcţia în­văţământului Secundar şi Superior—raportul Comisiunei de petiţiuni privitor la suplica profesorilor de religie prin care cer egalarea salariilor, cu rugăminte de a se satis­face cererea dreaptă a profesorilor de religie.

(A se vedeâ şi No. 4, 40 şi 95).

33). Cu adresa No. 51 din 6 Mai 1911, s’a înaintat Mi­nisterului Cultelor— Administaţia Casei Biserieii—raportul Comisiunei de petiţiuni privitor la adresa Casei Bisericii No. 31244/910, însoţită de adresa Sf. Episcopii de Ar­geş, No. 1201 şi 9 anexe, relative la «mijlocirea de a se «ridica pedeapsa oprirei salariului pentru totdeauna a pre­otului loan Zamfirescu, dela parohia Optaşi, judeţul Olt, «condamnat în anul 1899*.

In baza votului dat de Consistoriul Superior în şedinţa din 4 Mai 1911, s’a făcut mijlocirea ca preotul I. Zamfi­rescu să fie reintegrat în dreptul de a primi leafă ca preot sapranumerar dela data reţinerei.

34). Cu adresa No. 62 din 9 Mai 1911, s’a Înaintat

A GTE O F IC IA L E 997

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— me 1 moriul cântăreţilor bisericeşti şi al paracliserilor din ora- : şui şi judeţul Roman, prin care cer îmbunătăţirea stărei lor morală şi materială.

(A se vedea şi No. 27).

35). Cu adresa No. 66 din 11 Mai 1911, s’a înaintata

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— , ra- 1 portul Comisiunei de petiţiuni, privitor la adresa Casei Bi­sericii No. 34037/910, relativă la pământurile bisericilor j rurale, cu arătare câ «dorinţa Consistoriului Superior şi j «a întregei preoţimi din ţară este ca sâ nu se înstreineze j «pământul bisericii, ci să rămână spre folosinţă preoţilor { şi a bisericii.

(A se vedea şi No. 21 şi 71).36). Cu adresa No. 67 din 11 Mai 1911, s’a înaintat]

Ministerului Cultelor-—Administraţia Casei Bisericii—rapor-l

tul Comisiunei de petiţiuni, privitor la adresa Casei Bi­

sericii No. 2738/911, cu care s’a trimis adresa P. S. E- piscop al Huşilor, No. 1567, relativă la cutiile din Bise­r ic i. Consistoriul Superior a decis: «că nu pot fi primite

«în biserici cutii particulare pentru strângerea de bani».

Ministerul Cultelor— Casa Bisericii— prin adresa cu No. 13746 din 6 Iunie 1911 comunică, că s’a luat act de votul Consistoriului Superior Bisericesc.

37). Prin adresa No. 68 din 11- Mai 1911, s’a fâcut mijlocirea către Onor. Minister al Cultelor.— Administraţia Casei Bisericii— de a se ridică curba deasupra salariilor p reo ţilo r cu 4 f i 8 clase.

(A se vedea şi No. 2j· 64 şi 81).. 38). Prin adresa No. 69 din 11 Mai 1911, s’a făcut

mijlocirea către Ministerul Cultelor.— Administraţia Casei Bisericii— de a se acordă f i preoţilor reducere la căile ferate p en tru a merge la conferinţe, după cum se face aceasta şi altor slujbaşi.

(A se vedeâ şi No. 90).39). Cu adresa No. 71 din 11 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii, — ra- portul Comisiunei de petiţiuni privitor la dezideratele expri- \ m ate d e P . C : R evizo r Eclesiastic a l Eparhiei Sfintei Mi" :

n U ngro- V la k ie i care deziderate a u f o s t înaintate

y y » _________________ ACTE OFICIALE ACTE OJb’JUiAjjjîi

Consistoriului Superior de către Sfânta Mitropolie a Ungro- Vlahiei cu adresa No. 2085/911.

40). Cu adresa No. 73 din 13 Mai .1911 s’a Înaintat Ministerului Cultelor (Administraţia Casei Bisericii), pro­

punerea admisă de Consistoriul Superior în şedinţa din 9 Mai 1911, prin care se face rugămintea de a se unifică, salariile profesorilor de religie cari sunt şi preoţi.

(A se vedeâ No. 14, 32 şi 95).

41) Cu adresa No. 74 din 13 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii,— pro­

punerea admisă de Consistoriul Superior în şedinţa de 9

Mai 1911, prin care se cere a se declară parohii biseri­cile care au avere suficientă de a se întreţine, în confor­

mitate cu legea clerului, întru căt nu se aduce nici o în- greunare budgetului Statului sau comunelor şi este în fo­

losul religios al creştinilor.

42). Cu adresa No. 75 din 13 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor -—Administraţia Casei Bisericii— ra­

portul Comisiunei de petiţiuni, privitor la suplica înaintată

de cinci preoţi din Prahova, prin care cer egalarea sala- I fiilor preoţilor supranumerari cu ale parohilor cu aceleaşi \ titluri.

§ I(A se vedea şi No. 16).

■43). Cu adresa No. 76 din 13 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— pro-

• punerea admisă de Consistoriul Superior în şedinţa d n 9

Mai 1911, prin care se cere ca şi personalul clerical dela bisericile cu averi proprii să se bucure de dreptul la pen- «Vs,obligându-se epitropiile acelor biserici a face personalului

lor clerical reţinerile prevăzute de legea pensiilor şi a le

vărsa la casa pensiilor

% (A se vedea şi No. 7, 15 şi 91).

44). Cu adresa No. 77 din 15 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— ra­

portul Comisiunei de petiţiuni, privitor la suplica înaintată

de Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei cu adresa No. 1774

din 911, prin care preoţii sufyranumerari cer a li se irn- wnâtdţi salariile fi a, li se da spre folosinţă pământul bi- se*icet.

45). Cu adresa No. 78 din 15 Mai 1911 s’a înaintat

JLUUU A C T E O F IC IA L E

Ministerului Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— pro. Λ

punerea admisă în unanimitate de Consistoriul Superior fl în şedinţa din 9 Mai 1911. Prin această propunere se I cere a se face intervenire către Domnul Ministru al Cultelor 1 cu rugămintea ca în viitoarea sesiune a Corpurilor Legiui­toare 3ă binevoiască a introduce o modificare in legea I pentru fabricarea lum ânărilor de ceara p rin care să per- ■ mită ca în fiecare Eparhie să se fa.brice lum ânări de ceară ■ curată la una din mănăstirile de călugări aleasă de Chi- 1 riarhu l respectiv.

(A se vedea No. 67 şi 96).46). Cu adresa No. 79 din 15 Mai 1911 s’a înaintat 1

Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— ra- 1 portul Comisiunei de petiţiuni privitor la suplica preotu- j lui Paroh din Azuga, jud. Prahova prin care cere a i se da voie să Înveţe pe copiii din şcoală învăţăturile Sfintei i noastre religiuni, cu mijlocirea de a se satisface cererea, i

(A se vedea No. 55 şi 70).47). Cu adresa No. 80 din 15 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— două \

propuneri admise de Consistoriul Superior în şedinţa din 9 Mai 1911, prin care se cere a se interveni să se in- ; troducâ un aliniat, cu prilejul unei eventuale modificări a legei clerului mirean, în sensul ca la acordarea gradaţiei preoţilor şi diaconilor să se ţină seamă de tot timpul ser- ] vit în cler ca preot şi ca diacon, iar sporirea de leafă să se acorde asupra lefei pe care preotul şi diaconul o primeşte în momentul împlinirei termenului legal de gra­

daţie. (A se vedea No. 58 şi 89).48). Cu adresa No. 81 din 15 Mai 1911 s’au înaintat

Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— ra­

portul Comisiunei pentru parohii, privitor la cererea de a

se declară parohie biserica Sf. Gheorghe, filială la paro­hia Sf. loan Domnesc din oraşul Piatra Neamţ, cu mij­

locirea de a se satisface cererea.49) Cu adresa No. 83 din 15 Mai 1911 s’a înaintat

Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— ra­

portul Comisiunei pentru parohii, privitor la cererea ad­misă de Consistoriul Superior în şedinţa din 9 Mai 1911,

de a se înfiinţâ o parohie nouă în cătunul Lilieşti, comuna

A C T E O F IC IA L E ι υ υ ι

Ţintea, judeţul Prahova, având 400 locuitori şi biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Asemenea în cât. Vi­şina Nouă, comuna Vişina, judeţul Romanaţi să se Înfiin­ţeze o parohie nouă. Totodată s’a înaintat şi procesele verbale ale Comisiunei de parohii, împreună cu trei p e tiţ ii.

*50 . Cu adresa No. 86 din 15 Mai 1911 s’ a înaintat, Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bisericii— ra­portul P. S. Arhiereu Calist Botoşeneanu, inspector al Seminariilor, împreună cu o cerere a Prea Sfinţiei Sale, de a i se liberă diurna pe zilele în care a făcut inspec- ţiuni, cu mijlocire de a se satisface.

51). Prin adresa No. 87 din 15 Mai 1911 se aduce la cunoştinţa Ministerului Cultelor — Administraţia Casei Bi­sericii— că «cu adresa. No. 91 din 24 Mai 1911 s’a co­municat despre alegerea P. S. Arhiereu Calist Botoşe-

jbeanu ca Inspector al Seminariilor din Ţară, făcută de către Consistoriul Superior în şedinţa din 11 Mai 1910,

potrivit art. 18 alin. 2 din legea Sinodală 1909; iar prin adresa No. 118 din 23 Iunie 1910 s’a intervenit ca P.S. Arhiereu Calist să fie confirmat prin Decret Regal în

■nsârcinarea de Inspector al Seminariilor.I Ministerul Cultelor— Ad.-ţia Cassei Bisericii— prin a-

, dresa No. 20116/910 a răspuns, că nu poate dispune fa­cerea Decretului Regal pentru confirmarea P. S. Arhiereu

SjCalist în postul de Inspector al Seminarilor până nu se va prevede acest post în buget. La care adresă a Mini­

sterului s’a răspuns prin adresa sub No. 173/910 că Con­sistoriul Superior în şedinţa din 13 Octombrie 1910 a luat

gŞtct de comunicarea d-lui Ministru şi a dat un vot de a se : interveni sâ se cfbţină înaltul Decret Regal de confirmare.I Neprimindu se răspuns din partea Onor. Minister, prin adresa cu No. 87 din 15 Mai 1911 se cere a se comu-

. nici dacă s’a dispus a se prevedea în buget postul de In­spector al Seminariilor şi în cazul câ s’a prevăzut a se mijloci obţinerea înaltului Decret Regal de confirmare.1 (A se vedea şi No. 18).

52).Cu adresa No. 93 din 28 Iunie 1911 s’a înaintat Ministerului Cultelor— Ad ţia Cassei Bisericii— propune- rea admisă de Consistoriul Superior în şedinţa din 11 Mai P I prin care Consistoriul exprimă dorinţa ca pe viitor

BUeri<* Ortodoxă Română 4.

A C T E O F IC IA L E

profesorii Faculţăţei de Teologie sâ se recruteze numai din.4

tre clericii hirotoniţi.

53) Cu adresa No. 94 din 28 Iunie 1911 s’a îna in ta t!- M inisterului Cultelor— Ad-ţia Cassei B iseric ii— cu rugă­m in te a de a se satisface, propunerea prin care se cere·1 ) ca toate cărţile de citire pentru clasele primare, în care sunt, după programă, Iccţii de religie, să se revadă de Con- ] sistoriul Superior Bisericesc. 2) Ca în toate cărţile de ci­t ir e , care servesc ca manuale de limba ro m ân ă pentru! elevii din şcoalele secundare, să se introducă de autori şi bucăţi de citire cu cuprins religios m ora l, luate chiar! din Sfânta Scriptură ori din Sfinţii Părinţi, ca şi mai mult ]

sâ se familiarizeze tineretul cu chestiunile de învăţământ] religios şi să se in f iltre în ei sentimentul relig ios. 3) Şi

în fine, ca Comisiunile pentru cercetarea şi aprobarea căr-i ţilor de religie în toate şcoalele să fie."una, alcătu ită din cei trei membrii ai Comisiunei respective aleasă de Con-j

sistoriul Superior Bisericesc şi doi membrii desemnaţi dej Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei, dintre care unul să fie \

profesor de lim ba română şi celălalt de pedagogie.

Autorii să fie obligaţi prin regulamentul respectiv să’şi înainteze manualele lor în dublu exemplar.

54) Cu adresa No. 95 din 28 Iunie 1911 s’a înaintat^ Ministerului Cultelor— Ad-ţia Cassei Bisericii— raportul C o l

misiunei de petiţiuni privitor la adresa Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei cu No. 1893/911 cu o scrisoare a d-lui Kiriţă Roşescu din Craiova însoţită de o carte poştală i- lustrata, ediţia A d . Maier & D . Stern din Bucureşti, în

care se află tipărite cuvintele «Christos a în v ia t d in morţi

cu moartea prin moarte trecând» deci o pervertire a In*

văţăturei Bisericei Creştine. Prin menţionata adresă cerea se luâ măsuri în contra numiţilor editori, cari şi-au permis

a publicâ şi a răspândi astfel de ilustrate prin care se a- tacă credinţa creştină. S ’au Înaintat Onor. M inister atât

scrisoarea d-lui K iriţă Roşescu din Craiova cât şi c. p·% ilustrată.

55) Prin adresa Consistoriului Superior No. 145 din

17 Octombrie 1911 se mijloceşte la Ministerul Cultelor

— A d ţia Cassei Bisericii— de a se satisface cererea preo­

tului I. Zinculescu parohul bisericii din comuna Telega*

ACTE OFICIALE 1003

jud. Prahova, de a învăţă pe copii religia In şcoala pri­mară din acea comună.

(A se vedea No. 46).56. Cu adresa No. 147 din 20 Octombrie 1911 s’a în-

naintat Ministerului— Direcţia învăţământului Secundar şi Superior— suplica prin care profesorii de religie dela şcoa­lele secundare cer a se introduce învăţământul religiei în toate şcoalele secundare şi a li se îmbunătăţi salariile du- pre cum s’au îmbunătăţit ale celorlalţi profesori.^<Se înaintează şi raportul Comisiunei, prin care se ad­mite cererea de Consistoriul Superior Bisericesc, cu mij­locirea de a se satisface. fei(A se vedea şi No. 4 şi 32; 40 şi 95). l! 57. Cu adresa No. 148 din 20 Octombrie 1911 s’aîn- naintat Ministerului— Cassa Bisericii— suplica prin care d-1 N. Severeanu. maestru de muzică la liceul din Buzău, roagă a se unifică salarul de maestru de muzică cu acela de cântăreţ la biserică.K )8) Cu adresa No. 160/911 s’a înaintat Ministerului

Cassa Bisericii— propunerea admisă de Consistoriul Su­perior privitoare la gradaţia preoţilor.

■(A se vedea No. 47 şi 89).■59) Cu adresa No. 161/911 s’a înaintat Cassei Bisericii rapoartele Comisiunei pentru parohii, cu privire la cere­rile de a se înfinţâ câte o parohie nouă în comuna Or- leşti, jud. Vâlcea, şi în comuna Corabia jud. Romanaţi. «Ministerul Cultelor— Cassa Bisericii— prin adresa No.

B>359 din 10 Noembrie 1911 comunică, că relativ la în­fiinţarea nouei parohii în satul Sărbătoarea, pendinte de

\ parohia Palilula com. Orleşti jud. Vâlcea, lucrările sunt îndeplinite etc. Intru cât priveşte parohia urbană din Co­rabia, atât Primăria oraşului cât şi Chiriarhia respectivă au revenit în sensul de a nu se mai face parohie.■ 60) Cu adresa No. 55 din 11 Mai 1912 s’a înaintat 'Ministerului— Cassa Bisericii— raportul Comisiunei de pe- tiţiuni, privitor la cererea preotului dela schitul Şerbăneşti- Morunglavu, comuna Ştefâneşti, jud. Vâlcea, de a-i-se a- cordâ 10 hectare pământ din moşia schitului pentru per­sonalul bisericii, precum şi sporul prevăzut de lege de ^0% nea vând enorie; cu mijlocirea de a se satisface ce­

1004 A C T E O F IC IA L E

rerea întru cât este dreaptă şi în conformitate cu legea

61) Prin adresa No. 67 din 15 Mai 1912 se comunică

Ministerului, câ Consistoriul Superior în şedinţa din li

Mai 1912 a admis propunerea de a se recomandă elevi-j lor din şcoalele secundare, pe lângă celelalte manuale de învăţământ religios şi cărticica de rugăciuni întitulată a Pâine spre fiin ţă» şi roagă a se admite şi de Onor. Mi­nister şi a se dispune cele de cuviinţă.

Ministerul— Direcţia Învăţământului Secundar şi Supe­rior— a răspuns prin adresa No. 34930/912 că nu poate a satisface cererea; la care s’a răspuns prin adresa cu

No. 82 din 18 Iunie 1912 dându-se lămuririle necesare.! Ministerul a răspuns iarăşi prin adresa No. 42747 din 2 Iulie 1912, că numita carte de rugăciuni poate fi reco­mandată elevilor numai ca lectură religioasă şi că men­

ţine cele cuprinse în adresa No. 34930/912. La aceasta s’a răspuns iarăşi cu adresa Consistoriului Superior sub No. 149 din 24 Octombrie 1912 prin care se dă din nou

lămuriri asupra chestiunei.

62) Cu adresa No. 68 din 15 Mai 1912 s’a înaintai Ministerului Cultelor— Ad ţia Casei Bisericii, suplica pre­otului 1. Rudăreanu din comuna Rudari jud. Doljiu, prin care cere a i se dâ pentru personalul acelei parohii 5 hec­

tare pământ din moşia Statului pe care s’a înfiinţat că­tunul «Domnul Tudor*, care aparţine de parohia Rudari, cu rugămintea de a se satisface cererea numitului preot.-

(A se vedea No. 82).63). Cu adresa No. 69 din 15 Mai 1912 s’au înaintat

Ministerului Cultelor— Ad-ţia Casei Bisericii— raportul Co­

misiunei împreună cu suplica preotului I. Mircescu din co­

muna Gura Vitioarei jud. Prahova, prin care cere, ca in cazul când s’ar luâ pământurile bisericilor date prin legea

din 1864, să fie despăgubiţi preoţii de îmbunătăţirile ce au făcut pe acele pământuri, ca plantaţiuni, ecarete, etc.

64) Cu adresa No. 70 din 18 Mai 1912 s’a înaintatMinisterului Cultelor— Casa Bisericii— propunerea admisă

de Consistoriul Superior în şedinţa din 1 1 Mai 1912, prin

care se cere a se tid ică curba deasupra sa la riilo r clericilor·(A se vedea şi No. 2, 37 şi 81).

65) Prin adresa No. 80 din 23 Mai 1912 se face cu-

I noscut Ministerului Cultelor— Casa Bisericii— că Cons isto-

riul Superior în şedinţa din 11 Mai 1912 a ales în con- Iformitate cu art. 18 din legea Sinodală pe P . S. Arhie-

■ reu VΊ7 to lom ei Bacaoanul Inspector a l Scminaritlor Cleri­

cale şi roagă a fi recunoscnt în această calitate şi de Onor.■ Minister, acordăndu-i-se şi o diurnă convenabilă.

i Ministerul Cultelor— Casa Bisericii— prin adr. No. 15752

■din 7 Iunie 1912, răspunde câ recunoaşte alegerea P S.

| Arhiereu Vartolomei Bacaoanul ca Inspector al Semina-

■riilor.f 66) Prin adresa No. ] 34 din 12 Octombrie 1912 s’a

■făcut întervenire către Ministerul Cultelor— Casa Bisericii—

■ca prin Ministerul Lucrărilor Publice să se acorde o redu-

I cere de 5<?°/o pe căile feiate preoţilor pentru ducere si în- utoarcere la conferinţele pastorale în Capitalele de judeţe.

[ 67. Cu adresa No. 155 din 29 Octombrie 1912 s’au ina-

lintat Ministerului Cultelor— Casa Bisericii— actele privitoare

ha chestia fabricăre i şi vânzărei lumânărilor de ceară cu-

mratâ şi se cere modificarea le get şi a regulamentului res-

mpecliv.

f (A se vedeâ No. 45 şi 96).

I 68) Prin adresa No. 164 din 27 Octombrie 1912 s’a

intervenit la Ministerul Cultelor— Ad-ţia Casei Bisericii— ■în baza propunerei şi a raportului Comisiunei Consisto-

riului Superior «a se publică premii pentru cele mai bune

I «lucrări de predici alcătuite pentru a se combate propa-

|«gandele sindicaliştilor, socialiştilor şi adventiştilor».

[ Ministerul Cultelor— Casa Bisericii — prin adresa No. 5292

Idin 25 Februarie 1913 răspunde, că s’a prevăzut în pro-

liectul de budget suma de 200,000 lei şi dacă suma acea-

[sta se va aprobă, va luă dispoziţiuni de a se publică pre-

mii pentru cele mai bune lucrări de predici,

i 69) Cu adresa No. 168 din 2 Noembrie 1912 s’au îna­

intat Ministerului Cultelor— Casa Bisericii «raportul şi pro­

punerea relative la îmbunătăţirea salariilor personalului ad­

ministrativ şi judecătoresc al Eparhiilor* cu rugăminte de

a se satisface.70) Cu adresa No. 1 din 10 Ianuarie 1913 s’a înaintat

Ministerului Cultelor— Casa Bisericii—propunerea primită

de Consistoriul Superior în şedinţa din 17 Octmobrie 1912

m _____________________________AUTJ’J O F IC IALE 1 υ υ υ

H O T E o f i c i a l e

« p r in care se cere a se luâ dispoziţiuni ca sâ se încuvi­

inţeze p reo ţilo r cu-d ip lom a de Seminar Superior şi de « L ic e n ţ ă tn teo log ie să predea învăţământul religios în « şco a le le p r im are rurale şi urbane», conform art. 19 din le g e a C le ru lu i * m irean.

M in is te ru l C u lte lo r— Ad-ţia Casei Bisericii— prin adresa s u b N o . 7 1 36 d in 12 Martie 1913 şi No. 32273/913 co­m un ic ă ., c â a d ispus luarea măsurilor cuvenite din partea Î n v ă ţă m â n tu lu i p rim ar pentru satisfacerea mijlocirei făcută p r in ad re sa N o . 1/913, însă fără plată sub formă de pre­d ic i, de p re ferin ţă S âm bă ta după prânz. S ’a răspuns prin ad re sa N o . 182/913 , că roagă a se admite ca preoţii sâ p re d e a în v ă ţăm ân tu l religios după programul analitic şi în o re regu la te de clasă.

71 ) P r in adresa cu No. 2 din 12 Ianuarie 1913, s’a fâ­c u t in te rven ire la O nor. Minister al Cultelor— Ad-ţia Ca­se i B ise ric ii— în priv inţa pământurilor bisericilor rurale de a fi lăsa te în fo losinţa preoţilor şi de a fi exceptate din le g e a b unu r ilo r num ite de «m ân ă m oartă», cu rugăminte

ca sau să se adaoge un aliniat tn legea respectivă pen­tru as igurarea acestor păm ânturi ale bisericilor numai în fo lo s in ţa c leru lu i rural, sau cel puţin a se publică comu­n ic a tu l p rom is de O nor. Guvern prin Monitorul Oficial, p r in care să se arate că în legea bunurilor de «mână moar­tă » n u in tră şi păm ânturile date bisericilor prin legi an­te r ioare . (A se vedea şi No. 21 şi 35).

C asa Bisericii prin adresa No. 32638/913, răspunde câ a in te rven it la M inisterul Domeniilor pentru ca sâ nu se cons ide re terenurile bisericeşti ca făcând parte dintre cele ce cad sub prevederile legei vânzărei bunurilor de mână m o a r tă ; şi ca răspuns i s’a trimis adresa No. 72307/913 d in care se vede că asemenea terenuri nu cad sub pre­vede r ile m enţionate i legi.

72 ) C u adresa No. 71/913 s’a înaintat Casei Bisericii rapo rtu l Com is iune i de petiţiuni, privitor la petiţia preo­tu lu i M arin M ihăilescu d in Comuna Uda de sus, jud. Argeş, p r in care cere a se m ijloci modificarea art. 58 din legea în v ă ţăm ân tu lu i primar, spre a se egală salariile preoţilor în v ă ţă to r i cu ale celorlalţi învăţători. Idem prin adresa No.i Q O /Q i 3 se face iarăşi intervenire în vederea cererei pre- -

A C T fî O i ' lC iA L E ι υ υ /

otului Econom N. Popescu învăţător în com. Bodeşti jud. Vâlcea.

73) Prin adresa No. 72/913 se comunică Casei Bisericii câ Consistoriul Superior a primit propunerea, prin care se cere: 1) «A se litografia chipurile domnitorilor români, <a Sfintelor Biserici ce au servit ca centre de cultură şi «cu însemnătate istorică, tablouri cu scene istorice, chi- «puri le Ierarhilor Bisericei române, carii s’au ilustrat pentru «biserică şi neam, ca: Mitropolitul Veniamin Costache, «Dosofteiu, Grigorie, Antim, Neofit, Melchisedec, etc. şi «2) Aceste chipuri şi tablouri să se răspândească în popor «prin parohi, pe preţ minim posibil; iar pentru parohienii «săraci sâ se dea gratuit», întru cât sacrificiul bănesc va fi răsplătit prin câştigul moral, care va fi întărirea simţului naţional unit cu cel religios.

74). Cu adresa No. 73/913 se înaintează Casei Bise­ricii raportul Comisiunei de petiţiuni, privitor la adresa Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei No. 5046/912, însoţită de «petiţia a zece Protoierei foşti şi actuali în serviciul «Sf. Mitropolii, prin care se plâng că înalta Curte de Ca-

«saţie pe baza legii pensiilor a stabilit jurisprudenţa, ca «ei sâ aibă dreptul de a eşi la pensie având vârsta de «70 de ani». „

75). Cu adresa No. 77/913 s’a înaintat Casei Bisericii propunerea admisă de Consistoriul Superior, «prin care «roagă a se face intervenire ca să se dispue facerea re-

«paraţiunilor necesare Monastirei Probata din judeţul Su- «ceava».

Ministerul Cultelor — Comisiunea Monumentelor Isto­rice — prin adresa No. 19152/913, răspunde* câ lucrările

pentru reparaţiuni la biserica fostei Monastiri Probata sunt

Înscrise pe tabloul celor ce urmează a se execută în anul curent.

.76). Cu adresa No. 86/913 se înaintează Ministerului

Cultelor—Casa Bisericii «propunerea prin care roagă a se

«dispune ca cercetările oficiale privitoare pe preoţi sâ se

ffacâ în comunele rurale la Casa parohială sau tn prid­vo ru l bisericii».

Casa Bisericii prin adresa No. 18960/913, răspunde câ

u se poate satisface această propunere decât dacâ se va

1 0 1 0 ACTE O F IC IA LE

85) Cu adresa No. 184/913 se înaintează «propuneera

«admisă de C. S. B. prin care se cere îmbunătăţirea sala-J«riilor tuturor preoţilor, atât celor rurali cât şi celor ur> | «bani, precum şi ale Protoiereilor, Revizorilor Eparhiali şi «cântăreţilor».

86) Prin adresa No. 185/913 se mijloceşte la Onor. Mi-3

nister: «1) Ca elevii de clasa VII şi VIII-a a seminariilor 'i

«sâ absolvească clasele respective în condiţiunile arătate

«prin propunerea admisă de C. S. B. 2) De a se modi- «ficâ Legea Clerului şi a seminariilor în sensul de a se «reînfiinţa seminariile la fiecare Eparhie cu câte patru clase «superioare» (a V-a — VIII-a), dupe cum se prevede în

propunere.87) Cu adresa No. 188/913 s’a înaintat Casei Bisericii

«propunerea admisă de C. S. B. prin care se cere a se «dispune ca Comptabilitatea bisericilor sărace atât urbane

«cât şi rurale, să fie supusă aceluiaşi regim ca şi acela «al bisericilor întreţinute de Stat».

88) Prin adresa No. 191/913 se înaintează Casei Bise-

ric.i propunerea admisă de C. S. B. prin care roagă «ca «la modificarea legei învăţământului secundar şi superior,

«sâ se prevadă: ca la examenele de capacitate pentru ca- «tedrele de ştiinţe şi de litere dela seminaniii, să fie ad- «mişi şi licenţiaţii în teologie cari posedă şi diploma de «licenţiaţi sau doctori în acea specialitate. Numirea lor însă «în învăţământ sâ se facă numai la catedrele dela semi- «narii şi după ce vor primi hirotonia.

89) Prin adresa No. 192/913 se comunică Casei Bise­ricii că C. S. B. a admis propunrrea prin care «roagă a «se modifica Legea Clerului, ca anii ce dau drept la gra-

«daţie, sâ se socotească dela intrarea în cler prin hiroto- «nie, iar în cazul că salariile au fost variate, să se dea «gradaţia la ultima leală». (A se vedeâ No. 47 şi 58).

Casa Bisericii prin adresa No. 38492/913, răspunde câ în baza legei clerului — art. 43— şi a jurisprundenţei Curţei

de Casaţie, nu se poate îndeplini dezideratul exprimat de

C. S. B.90). Cu adresa No. 193/913 se înaintează Casei Bi­

sericii propunerea adm isă de C. S . E . prin care roagă se acorda ş i preoţilor c a ii servesc la biserici particulare,

dreptul la reducerea pe căile ferate române, dupre cum sa

acordat acest drept preoţilor sa lariaţi de Stat.

£ Casa Bisericii prin adresa No. 37577/913 comunică a- dresa Ministerului Lucrărilor Publice cu No. 30967/913 In care se arată că, după Regulamentul din 18/31 De­cembrie 1912, carnete de călătorie nu se pot libera de cât funcţionarilor Statului, ale câror salarii se plătesc din budgetul Statului. (A se vedea şi No. 38).

j· 91)· Cu adresa No. 194/913 se Înaintează propunerea [admisă de C. S. B. prin care roagă a se interveni sâ se modifice legea clerului mirean în sensul ca şi Clerului de la Bisericile particulare, şi întreţinute din fonduri proprii, sâ li se tacă reţineri din salarii, ca astfel să se poată da

[pensie şi acestei categorii de clerici. (A se vedea No. 7, 15 şi 43). —Casa Bisericii prin adresa No. 5329/914 co-

Imunică câ nu s’a putut satisface acest deziderat, f 92). Cu adresa No. 195/913 se înaintează Casei Bise- ; ricii propunerea admisă de C. S. B. prin care roagă a se interveni la Onor. Guvern, spre a se admite pe cale le­gală o delegaţiune din sânul C. 5. B. sau al Sf. Sinod,

[care să dea toate desluşirile necesare la alcătuirea bud- [ getului Administraţiei Casei Bisericii, cu privire la interesele [Bisericii şi ale Clerului. (A se vedea şi No. 84).

93). Cu adresa No. 197/913 s’a înaintat propunerea ad- [ misâ de C. S. B. prin care roagă să se modifice Legea Clerului mirean în sensul: ca atunci când un preot nulbcueşte în parohie, să nu se mai prevadă pedeapsa câi se iea dreptul pentru totdeauna de a mai fi paroh, ci numai până la mutarea în parohie, sau la mutarea în altă parohie; deci, se se poată reveni. Aceasta cu drept re­troactiv pentru cazul de judecată.

94). Cu adresa No. 198/913 s’a înaintat C&sei Biseri­cii propunerea admisă C. S. B. prin care roagă a se lua dispoziţiunile necesare ca sâ se respecte legea repaosu- lui d u m in ic a l şi a sărbătorilor recunoscute de Sf. noastră Biserică, pentru care este necesar a se interzice ţinerea în iJuminici şi sărbători a târgurilor, facerea judecăţilor, în­casările perceptorilor, facerea şoselelor etc. (A se vedea f No. 25).

95). Cu adresa No. 199/913 s'a înaintat Casei Biseri-

c ii r a p o r tu l C o m is iu n e i d e p e t iţ iu n i, p r iv ito r la petiţiunea d e le g a ţ i lo r p ro fe so r ilo r d e re lig iu n e , in te rven ind a se dis­p u n e s â se e ga le ze sa la r iile p ro fe so r ilo r d e re lig iune, cu a le c e lo r la lţ i p ro fe so r i şi a se u n if ic a sa la riu l de preot cu a c e la d e p ro fe so r . ( A se v e d e a şi N o . 4 , 32 ş i 40).

9 6 ) . C u ad re s a N o . 2 0 0 /9 1 3 s ’a în a in ta t Casei Biseri­c ii p r o p u n e re a a d m is ă d e C . S. B . p r in care roagă ca la m o d if ic a re a le g e i p e n tr u fa b r ic a re a lu m ân ă r ilo r de ceară, s ă se a c o rd e ş i m ă n ă s t ir i lo r d re p tu l d e a fab rica lumâ­

n ă r i d e c e a ră c u ra tă . ( A se v e d e a şi N o . 45 şi 67).

Dezideratele exprimate de S f. Sinod dela igog—ig ij inclusiv, cerule de Onor. M inister a l Cultelor ( Administraţia

Cassei Bisericii) prin adresa cu No. 26.538jgrj.

1). P r in ad re s a S f. S in o d N o . 6 0 /9 0 9 se aduce la cu­n o ş t in ţa d- lu i M in is tru a l C u lte lo r , vo tu l d a t de Si. Sinod în ş e d in ţa d in 4 M a i 1909 , cu ru g ăm in te a de a se luă

c u v e n ite le m ă s u r i, spre a se face un local propriu al Sfân­

tului Sinod.M in is te ru l C u lte lo r (A d m . C asse i B iseric ii) p rin adresa

c u N o . 1 8 .0 2 5 /9 0 9 r ă s p u n d e c ă va av e â în vedere votul d a t d e S f. S in o d . A c e ia ce s’a şi făcu t.

2 ). C u a d re s a N o . 6 1 /9 0 9 s ’a în a in ta t O n o r . Minister — A d m . C asse i B is e r ic ii— co n fo rm v o tu lu i d a t în şedinţa d in 6 M a i 1909 , suplica locuitorilor din Târgul Ştefăneşti ju d . Botoşani, prin care roagă a se lua măsuri de a nu se mai permite Evreilor să vânză lumânări de ceară şi alte lucruri necesare serviciului Bisericii noastre. L a care nu s ’a r ă sp u n s .

3 ) P r in ad re s a N o .. 1 2 7 /9 0 9 se in te rv ine către D-nul M in is tru a l C u lte lo r , cu r u g ăm in te a de a se înfiinţa la ţoale Episcopiile postul de Arhimandrit de scaun, conform v o tu lu i d a t d e S f. S in o d în şe d in ţa d in 6 M ai 1909. La c a re n ’av em ră sp u n su l.

4 ) . C u ad re sa N o . 1 7 2 /9 0 9 s ’a în a in ta t M in isteru lu i Cul­te lo r — A d m . C asse i B ise ric ii—propunerea admisă de Sf. Sinod în ş e d in ţa d in 15 O c to m b r ie 19 09 : ca la redacfia

m ezi5tei «Biserica Ortodoxă Română» să rămână numai K L / m e m b r i redactorii conform regulamentului pentru re-

WLjistă; ‘ar d ‘n sum e le re zu lta te p r in d e m is io n a re a a d o i ■nembri d in n u m ă ru l d e 5 re d a c to r i d e p â n ă a tu n c i s ă se ■premieze artico le b in e scrise , p ro v e n ite d e la c le r ic i t it r a ţ i . B 5). Cu adresa N o . 1 7 5 /9 0 9 , s ’a în a in ta t M in is te ru lu i ■ l_Adm . Casei B ise r ic ii—suplica preoţilor şi învăţătorilor din mudeful Muscel, prin care se plâng că li s’ a luat dreptul WL· a cumpără ca proprietari pământ rural şi se face in - H urvenire de a se satisface dreapta lor cerere, consideraţi mfiind ca locuitori săteni.

[ Ministerul C u lte lo r— A d m . C asse i B is e r ic ii— p r in a d re s a « 0. 10 .343/910 r ă s p u n d e , c ă C o r p u r ile L e g iu ito a r e a u vo- % at legea p rin care se in te rp re te a z ă a r t 7 d in L e g e a p e n ­

tru regularea p ro p r ie tă ţe i ru ra le ş i a r t . 1 d in L e g e a d e la [l3 Februarie 1879 , p e n tr u m e n ţ in e re a ş i e x e c u ta r e a a r t .|7 din Legea ru ra lă d e la 1 8 64 , în sen su l c ă : « P r in c u v ân -

| 'tui «sătean» şi «C u ltiv a to r ii s ă te n i» se în ţe le g ş i în v ă ţă-

Itorii preoţii şi s e rv ito r ii b ise r ic e ş t i d in c o m u n e le ru ra le ,I precum şi fem eile s ă te n c e e tc . A c e a s tă le g e s ’a s a n c ţ io n a t

E u înaltul D ecre t R e g a l d e la 6 A p r i l ie 1 9 1 0 şi s ’a pu-

iblicat in M on ito ru l O f ic ia l N o . 6 d in 7 A p r i l ie 1 9 1 0 .»

■ 6. Cu adresa N o . 1 9 5 /9 0 9 s ’a în a in t a t M in is te r u lu i— [Adm. Cassei B isericii-—propunerea admisă în ş e d in ţ a d in

1121 Octombrie 1909 , p r in c a re se p r o p u n e : « C a P ro to - B «popii şi revizorii ş c o la r i d in ju d e ţe le d in o E p a r h ie s ă

I «se întrunească în c o n fe r in ţe la r e ş e d in ţa C h ir ia r h ie i , s u b

I «preşedenţia C h ir ia rh u lu i re s p e c t iv sau a d e le g a tu lu i s ă u ,

«la care va lu ă p a r te şi u n d e le g a t a l M in is te r u lu i d e ♦Culte».

j Ministerul— A d m . C a s se i B is e r ic ii a r ă s p u n s p r in a d r e s a

No, 34.851/909, c â se u n e ş te în to tu l c u p r o p u n e r e a S f . |inod.

' 4 Cu. adresa N o . 196/909 s ’a în a in t a t M in is te r u lu i— D i- jrecţia învăţământului S e c u n d a r şi S u p e r i o r - - « m e m o r iu l

profesorilor de religiune, p r iu ca re-cer e g a la re a s a la r i i lo r >.

Ministerul răspunde p r in a d re s a N o . 76.688/909, c â ne-

egalitatea lefurilor e c o n s a c r a tă p r in le g e .

^ · Cu adresa N o . 214/909 s ’a în a in t a t M in is t e r u lu i—

Ssa Bisericii— « p ro p u n e re a a d m is ă d e S f . S in o d , p r iv i­

1 0 1 4 AC T E O F IC IA L E

A C T E O F IC IA L E

to a r e la r e p a u s u l d u m in ic a l şi respecta rea sărbătorilor i c u r u g ă m in te a d e a se a v e â In vedere de O nor. Guvern 1 c â n d se v a p re g ă t i ş i ad u ce în C o rp u r ile L eg iu itoa re pro- 1 ie c tu l p e n t r u m o d if ic a re a le g e K re pao su lu i dum in ica l la \ c a re în c ă n u a v e m ră s p u n s u l a ş te p ta t.

9 ) C u ad re s a N o . 9 4 /9 1 0 s’a În a in ta t M in iste ru lu i— Cassa * B is e r ic i i— c o n fo rm v o tu lu i d a t d e S f. S in o d în şedinţa din 1 7 M a i 1 9 1 0 , scrisoarea prim iiă dela Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Ecumenic d e C o n s ta n t in o p o l, privitoare la gfa- i dele de înrudire , o b l ig a to a re la săvârş ire a căsătorie i civile ş i re lig io a s e , c u ru g ă m in te a de a se co m un ica St. Sinod ţi p ă r e r e a O n o r . G u v e r n a s u p ra aceste i scrisori. L a care încă n u a v e m r ă s p u n s u l a ş te p ta t .

1 0 ) C u ad re sa . N o . 1 2 5 /9 1 0 s ’a în a in ta t Cassei Bisericii < « r a p o r tu l C o m is iu n e i p r iv ito r la re tip ă r ire a cărţe i «Evan­g h e lia şi A p o s to lu l fie c ă re i D u m in ic i şi S ă rb ă to r i anuale», p e n t r u t r e b u in ţ a c re ş t in ilo r , t ip ă r it ă la R o m a n în anul 1872 ş i în B u c u re ş t i la 1 8 6 1 de N ifo n B â lăşescu , cu interveni- r e a c a s â d is p u n ă a se t ip ă r i în T ip og ra fia C ă rţilo r Bi­

s e r ic e ş t i n u m it a ca rte , în n u m ă r c â t m a i m are şi a se vinde p e u n p re ţ ie f t in , sp re a se p u te a c u m p ăra de creştini j p e n t r u e d if ic a re a lo r .

C a s a B ise r ic ii p r in ad re sa N o . 1 5 .8 9 0 /9 1 0 cere a i-se c o m u n ic a te x tu l ce tre b u e t ip ă r i t ; la care adresă s’a răs­p u n s p r in a d re s ă N o . 1 7 4 /9 1 0 , c ă te x tu l· s ’a trim is Direcţiei T ip o g r a f ie i C ă r ţ i lo r B ise riceşti c u adresa N o . 126/910, d a r c a re c a r te p â n ă a c u m în c ă n u se vede tipărită .

11 ) C j i a d re s a N o . 1 5 6 /9 1 0 s’a în a in ta t Cassei Bisericii « s u p l ic a şi u n m e m o r iu al c ân tă re ţ ilo r b isericeşti din jud. M e h e d in ţ i ,» p r in ca re « ro a g ă a li se îm b u n ă tă ţ i soarta lor m a te r ia lă ş i m o r a lă * . Id e m cu ad re sa N o . 239/910 s’a în a in t a t c e re r ile c â n tă r e ţ i lo r şi p arac lise r ilo r d in oraşul şi ju d . T u lc e a , d in ju d . D â m b o v iţa şi R o m a n , p r in care roagă a li se îm b u n ă t ă ţ i so a r ta lo r m a te r ia lă . Id em p rin adresa N o . 1 3 5 /9 1 3 se in te rv in e p en tru îm b u n ă tă ţ ire a s tă re i ma­te r ia le a p re o ţ i lo r şi a ' c ân tă re ţ ilo r , la care în c ă nu ni s’a d a t r ă s p u n s u l a ş te p ta t .

12 ) P r in a d re s a N o . 2 7 7 /9 1 0 se c o m u n ic ă M inisterului ;— C assa B is e r ic ii— c ă S f. S in o d în şe d in ţa d in 29 Octom ­b r ie 1 9 1 0 a a p ro b a t u rm ă to a re a propunere·. 1) «C a mo-j

nahii cu re le p u r tă r i s â fie scoşi d in s ta t* ; 2 ) « C a sâ se poată trece în ş ta t ş i fra ţi sau su ro ri, ca r i În d e p lin e s c d i ­ferite ascu ltări In m ăn ăs t ir i* şi 3) « C a m o n a h ii c a r i a u fost prim iţi tn m ăn ă s t ir e cu a p ro b a re a S f . S in o d şi a u satisfăcut legea re c ru tâ re i, s ă fie scoşi d in c o n tro a le le ar­matei, spre a n u m a i fi c h ie m a ţ i d in m ă n ă s t ir e p e n tr u concentrări sau m a n e v re * ;— cu ru g ă m in te d e a se in ter-

[veni către d-1 M in is tru de R ă s b o i în ce ia ce p r iv e ş te scoa- [ terea d in co n tro a le le a rm a te i a m o n a h ilo r c a r i au satisfâ- [ cut legea re cru tăre i.

Cassa B iseric ii p r in ad re s a N o . 5 4 4 /9 1 1 r ă s p u n d e c â ,I Ministerul consimte la eleminarea din ştate a monahilor

I şi a monahiilor cu rele purtări. In ceea ce priveşte punctul

■ al Ul-lea, a ra tă c ă a in te rv e n it la M in is te ru l d e R ă s b o i şi I a primit adresă N o . 2 0 1 3 7 /9 1 0 , p r in ca re c o m u n ic ă : 1) 'Γι­ε nerii cari d u p ă ce au f ă c u t s e rv ic iu l a c tiv s u b a rm e , au I trecut la m o n a h ism , v o r f i ş te rş i d in c o n tro a le le a rm a te i I şi 11-lea, că ace as ta se m e n ţ in e n u m a i d a c ă r ă m â n In s ta re a

■ monahală.Despre acestea s ’a c o m u n ic a t P . P . S . S . K ir ia r h i p r in

■ circulara N o . 2 7 — 3 4 d in 15 M a i 1 9 11 .13) P rin ad re sa S f . S in o d N o . 1 /9 1 1 , se c o m u n ic ă d-lu i

I Ministru al C u lte lo r— A d - ţ ia C as se i B ise r ic ii— c ă C om is i- I unea în sărc in a tă c u ' re v izu ire a te x tu lu i B ib l ie i , tn ş e d in ţa I sa dela 10 Ia n u a r ie 1 9 1 1 , a p r im it propunerea I. P . S . Mi-

I tropolit al M o ld o v e i, ca re face p a r te d in C o m is iu n e , c a I «odată cu re t ip ă r ire a B ib l ie i , s ă se s c o a ţă şi o e d iţ ie po-

I «pulară de B ib l ie în 1 0 ,0 0 0 e x e m p la re , f o r m a tă d in bu- I «căţi (chris tom atee ) p e ca re le va a lege C o m is iu n e a , p e n

I «tru care ro a g â p e d-1 M in is tr u a d is p u n e s â se p u n ă In

I «vedere D ire e ţ iu n e i T ip o g ra f ie i C ă r ţ i lo r B is e r ic e ş t i, c a s â

I Înceapă a tâ t t ip ă r ir e a B ib l ie i c â t şi a e d iţ iu n e i p o p u la r e ,

l «deoarece m a te r ia lu l n e c e sa r se a f lă d e jâ p r o c u r a t * , po-

I trivit d isp o z iţ iu n ilo r lu a te m a i d in ’a in te . A s u p r a c ă r e ia lu-

I crâri foarte im p o r ta n te tu c ă n u a v e m r ă s p u n s u l a ş te p ta t .

i 14) Prin ad re sa N o . 2 0 8 /9 1 1 se c o m u n ic ă M in is te r u lu i

I '—Ad-ţia C asse i B is e r ic i i— « c ă S f . S in o d a a d m is s â se

^ «retipărească la « T ip o g r a f ia C ă r ţ i lo r B is e r ic e ş t i» to a te « c ă r ­at· *t>le de c ân tă r i b is e r ic e ş t i p e p s a lt ie h ie a le c u n o s c u ţ i lo r

■ «maeştri*: 1) I e r o m o n a h u l M a c a r ie . 2 ) A n t o n P a n , 3 ) D i-

x y j I V_) A C T E O F IC IA L E

m it r i ţ â Suceveanu, 4) Ştefan Popescu şi alţii, în cep â n d u -se cu tipărirea Anastasimatarului prescurtat al lui Ştefan Po­

pescu, şi roagă a dispune ca Direcţia Tipografiei să pună

în lucrare cât mai curând tipărirea numitei c ă r ţ i, după

care va urm ă cu ale celorlalţi psalţi num iţi mai sus. La

care nu avem răspunsul necesar aşteptat.

15). Prin adresa No. 30/912, se comunică Ministerului

-—Casa Bisericii— că S f. S inod a p rim it în unanimitate pro- ] punerea de a se face m ijlocire către d-nul Ministru, ca sâ

d ispună a se procură ş i aşeză în sala de şedinţe a S f Si­nod portretele M itropoliţilor şi Episcopilor noştri din tre­

cut, sau cel puţin a celor m ai însemnaţi, începând cu Mi-

tropo liţii Varlaam , Dosoftei, A n tim Ivireanu, Inochentie al

Huşilor, Iacov Stam ate, Ios ;f Prim ul -Argeşiu, Grigore al

Ungro-Vlahiei, Veniam in Costache, N ifon al Ungro-Vlahiei,

Calinic Miclescu, Iosii Gheorghian, Iosif Naniescu, Melchi-

sedec al Rom anulu i, Silvestru al Huşilor, etc. L a care i-

dem nu avem răspunsul aşteptat.

16). P rin adresa No. 145/912, se comunică Ministeru­

lu i— A dm in istraţia Casei Bisericii— votul dat de Sf. Sinod

în şedinţa din 25 Mai 1912, cu privire la icoanele bise­

riceşti, cu rugăm intea: 1 ). «De a se opri introducerea şi

«vinderea icoanelor streine şi 2). De a se reziliâ contrac-

«tul cu L ibrăria Naţiona lă pentru vinderea icoanelor, dân-

«du-se acest drept exclusiv Tipografiei Cărţilor Bisericeşti

«şi Societăţilor C lerulu i». L a care nu avem răspunsul aş­

teptat.

Idem prin adresa N o . 282/912, se mijloceşte: 1). De

a se reziliâ contractul cu L ibrăria Naţională în privinţa

vinderei icoanalor şi 2). D e a se acordă dreptul litogra-

fierei icoanelor aprobate de Sf. S inod , numai Tipografiei

Cărţilor Bisericeşti; iar dreptul de a le vinde numai so­

cietăţilor clerului, recunoscute ca persoane morale.

Casa Bisericii prin adresa No. 34.917/912, răspunde:

că s’a adus la îndeplinire cererile Sf. S inod arătate în a-

dresa cu No. 282 din 1912.

17). Prin adresa Sf. S inod No. 129/913, s’a intervenit

la Ministerul Cultelor— Adm inistraţia Casei Bisericii— con­

form votului dat în şedinţa din 27 Mai 1513, «de a se a-

«cordâ m onahilor dela Mănăstirea Prodromul sâ tipărească

ACTE OFICIALE 1017

«icoane aprobate de Sf. Sinod, pentru care n ’are încă cli- «şee Tipografia Cărţilor Biser.ceşti».

Casa Bisericii prin adresa No. 19.112/913 răspunde : că

pentru imprimarea icoanelor menţine dispoziţiunile din con­tractul încheiat în această privinţă cu Societăţile Clerului

de mir.18). Prin adresa No. 276/912, se mijloceşte la Onor.

Minister al Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— con­

form votului dat de Sf. Sinod în şedinţa din 24 Octom ­brie 1912, «de a se spori prin budgetul viitor remune-

«rariile P. P. S. S» Arhierei, până la egalarea cu lefurile «pe care le au în prezent profesorii dela Facultatea de

Teologie. La care încă nu avem răspunsul aşteptat.

19). Prin adresa No. 286/912, se intervine la Onor. Mi­

nister al Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— cu rugă­

minte «de a se luâ dispoziţiuni spre a se face reparaţi-

«unile absolut trebuitoare Bisericii Antim, paraclisului şi

«clopotniţei, precum şi chiliilor ruinate din curtea acestei

«biserici». Idem prin adresa No. 6/913, s’a repetit acea­

stă intervenire. La care n ’avem răspuns.

20). Prin adresa No. 128/913, se intervine la Onor.

Minister al Cultelor, conform voturilor date de Consisto­

riul Superior şi de Sf. Sinod, «spre a se reînfiinţâ semi-

«narii la toate Eparhiile care n ’au seminarii, spre a se

«puteâ împlini marea lipsă ce se simte de preoţi. La care

încă nu avem răspunsul mult aşteptat.

21). Prin adresa No. 137/913 şi prin adresa No. 310/913

se intervine la Casa Bisericii, a se dă penhu Biblioteca Sf. Sinod, biblioteca decedatului Arhimandrit Serapion Geor­ge seu. La care încă nu avem răspunsul aşteptat.

22). Prin adresa No. 190/913, se intervine către M ini­

sterul Cultelor— Administraţia Casei Bisericii— conform vo­

tului dat de Sf. S inod în şedinţa din 31 Mai 1913, cu

, rugămintea «de a se face cuvenitele demersuri pentru a-

«sigurarea şi prosperarea aşezămintelor monahiceşti ro-

«mâne din Sf. Munte Athos. La care n ’avem răspuns.

. 23). Prin adresa No. 234/913, se comunică Onor. Minister

L —Casa Bisericii— că S f. Sinod în şedinţa din 9 Octombrie

B 913 a «ales Comisiunea pentru examinarea concurenţi-

or la postul de diriginte al corului ceremonial al Sf. Mi-

A C T E O F IC IA L E

«tropolii a Ungro-Vlahiei şi se cere a numi şi Ministerul unul

«sau doi delegaţi care sâ lucreze cu comisiunea Sf. Sinod».

Casa Bisericii prin adresa No. 35678/913 răspunde: Că

a luat act de numirea Comisiunei pentru examinarea di-

riginţilor de coruri, dar din partea Ministerului se va de­

legă o persoană, atunci când se va puteâ plăti.— La această

adresă s’a răspuns prin adresa Sf. S inod No. 327/913, re-

petindu-se cererea din adresa No. 234/913, menţinându-se

cuprinsul acelei adrese.

24. Prin adresa No. 250/913 se înaintează Ministeru­

lui— Administraţia Casei Bisericii — raportul comisiunei de petiţiuni, aprobat de Sf. S inod, «prin care se cere a se

«luâ măsurile cuvenite, spre a se pedepsi în conformitate

«cu art. 181 din Codul Penal, toţi acei cari îşi permit sâ

«ridiculizeze şi să persifleze religia şi biserica strămoşească,

«prin broşuri sau ziare».

Casa Bisericii prin adresa No. 37582/913, comunică câ

Ministerul de Interne a destituit din postul de ajutor de

subprefect al plăşei Babadag, jud . Tulcea, pe d-l Hristu

D . Goiciu. autorul bro?urei întitulată «Anecdote populare».

25. Prin adresa No. 265/913 se intervine la Casa Bi­

sericii, spre «a dispune, ca Tipografia Cărţilor Bisericeşti

«să tipărească Pravila Mare şi Pidalionul, în câte 6000

«exemplare fiecare», conform aprobărei Sf. Sinod din şe­

dinţa dela 18 Octombrie 1913. L a care nu avem răspun­

sul aşteptat.26. Cu adresa No. 270/913 se înaintează Ministerului

Casa Bisericii—propunerea aprobată de S f. Sinod, în şe­

dinţa din 21 Octombrie 1913, «privitoare la numirea unui

«P. S. Arhiereu ca delegat al Sf. Sinod pentru administra­

ţ i a provizorie în teritoriul din Quadrilaterul Dobrogean

«anexat Statului Rom ân, până la regularea definitivă prin

«lege. Care s’a urmat şi se urmează».

27. Cu adresa No.. 306/913 s’a înaintat Ministerului—

Casa Bisericii — «raportul Comisiunei de petiţiuni, privi-

«tor la desideratele cântăreţilor bisericeşti,» cu interve-

nire de a se satisface dreptele lor cereri. La care nu avem răspunsul aşteptat.

28. Cu adresa No. 321/913 s’a înaintat Ministerului—-

Casa Bisericii — «raportul Comisiunei de petiţiuni, relativ

«la desideratele preoţilor din Capitală, cu intervenire de

«a se dispune cele de cuviinţă». La care idem nu avem

răspunsul aşteptat.

29. Prin adresa No. 64 din 1912, s'a cerut Onor Mi­

nister (Casa Bisericii) a se face necesariile modificări şi

acomodări la sălile de şedinţă în noul local al Sf. Sinod,

unde lumina este defectuoasă şi unele împărţiri ori acomo­

dări de camere reclamă anumitele prefaceri necesare, dar

la care încă nu s’a primit necesarul răspuns aşteptat.

Deosebit de desideratele cu adresele de mai sus ară­

tate, la Sf. Sinod mai sunt şi alte lucrări pendinte, dintre

care unele puse în curs, precum :1) Regulamentul pentru zugrăvirea bisericilor, sancţio­

nat şi pus în lucrare.2) Regulamentul pentru costumul clerului Ortodox, tre­

cut prin Consistoriul Superior şi acum pendinte înaintea

Sf. Sinod.3) Regulamentul Clerului pentru armată, idem trecut

prin Consistoriul Superior, dar pendinte înaintea Sf. Sinod

din cauza staţionărei lui la Ministerul de război, unde a

tost trimis spre acomodare cu dispoziţiunile milităreşti, şi

deşi aşteptat, e încă neprimit până acum.

4. Regulamentul pentru casele parohiale (proiect).

5. Osebit de acestea, au mai urmat toate lucrările cu­

rente, prevăzute prin dezbaterile respective, publicate în

revista: Biserica Ortodoxă etc.

f Konon Mitropolit Prim at

C E S E C H IA M A D O G M E ?

C uvân tu l «dogmă* este de orig ină greacă şi a fost în­

trebu in ţat tn această lim bă şi îna in te de ivirea Creştinis­

m ulu i în lume. Spre a ne puteâ d â bine sama ce însem­

nează azi acest cuvânt în lim bagiu l teologic şi bisericesc,

trebue să ştim m ai în tâiu ce însemna el: 1 . în antici tatea

clasică; 2. in Sfânta Scrip tură şi 3. în lim bagiul sfinţilor

părin ţi şi al scriitorilor bisericeşti vechi.

I. L a scriitorii clasici şi la cei din epoca ce urmează

im ed ia t după clasicitate, Înţelesul cuvântului dogm ă este

strâns legat de al verbulu i d in care el se derivă, anume

de δοκεΐν, în trebu in ţat ca unipersonal: δοκεΐ μοι, εδοξε

ταΰτα = visum est, p lacutt — m i se pare, s'a păru t.

Τό δ ό γ μ α are dar la origină semnificaţiune indentică cu

partic ip iu l perfect το δ εδ ο γ μ έν ο ν şi anum e de: hotărîre, po­

runcă, decret, d ispoziţiune lua tă de senat (senatus consul-

tus), sau de adunarea poporu lu i (plebiscit) şi devenită

lege prin sancţionarea de către autoritatea supremă (He·

rodiant H istoria , lib . V II, c. X , n. 8). Astfel la Polibiu

(X , 4, 6 ; III, 27, 7), expresiunea δόγματα το υ σ υ γ κ λ ή το υ este identică cu ψ ή φ ισ μ α = decret, hotărîre; la Plato (De

legibus, I, p . 644) κοινόν πόλεως δόγμα este identic cu

ν ό μ ο ς ; la Xenofont ( Ά ν ά β α σ ις III, 3 , 5 et passim) δ ό γ μ α π ο ιε ίσ θ -α ι este identic cu νόμον sau νόμους ποιείσθ-αι sau

cu νομοτεθ·εΐν= 3 face o lege, a legiferâ. Pentru Dio Hrisostom

dogma este ori-ce dispoziţiune împărătească. «'0 δέ νόαος

βασιλέως δόγμα», (O ratio III, 1 , 46). D in cercul politic şi

social expresiunea a trecut şi în domeniul filosofic. Arts-

toteles, P lato (mai rar) şi foarte des (dar şi cu alte nuanţe

de înţeles) P lu tarh o întrebuinţează în însemnarea primi­

tivă, de hotârîre, poruncă, decret.

Pitagoreii înţelegeau sub numele de δόγματα (sinonim

cu στοιχεία) adevărurile fundamentale sau principiile filo­

zofiei lor, precum şi ori-ce cuvânt sau învăţătură care

proveniâ de la 6 διδάσκαλος şi care n ’aveâ nevoe de altă

întemeiere decât de încredinţarea αυτός εφα — el a zis.

Stoicii designau cu acest nnme axiomele, adică propo-

ziţiuni sau afirm aţiun i al căror adevăr e socotit ca evident

şi sunt deci recunoscute ca atare de toţi oamenii. De

aceea dogm ele aveau pentru ef autoritate indiscutabilă.

In acest sens ia Cicero — deşi. el nu erâ stoic — în ale

sale Questiones tusculanae (IV , 9), cuvântul dogm ă, când

zice, că ar fi foarte mare greşală, dacă filosofia s’ar în­

doi de sine sau de decretele sale, pe cari filosofii le nu­

mesc dogme. «Sapienţi a neque de se ipsa dubitare debet,

neque de suis de ere tis, quae philosophi dogmata vocant,

quorum nullum sine scelere prodi potest». Dogmele sunt

judecăţi ale sufletului «Κρίματα της ψοχης» atât în chesti­

uni teoretice, cât şi m ai cu deosebire în cele practice

sau morale. E le sunt maximele sau normele de conduită

morală, principiile sau regulele după cari trebue sâ se

orienteze înţe leptu l în toate împrejurările vieţii. Ταϋτα

σοι άρκέτω, αεί δόγματα έστω* (M arcu Aureliu, ΙΙρός

έαοτόν, Π, 3, ΠΙ, 6 ; IV , 3 ; Seneca, epistola 95 et passim).

De aceea από δογμάτων λαλεΐν însemnâ *α vorbi din convin­

gere, în opoziţie cu από των χειλών λαλεΐν=<ζ vorbi din buze*.

Scepticii — credincioşi principiului, câ m intea omenea­

scă nu e în stare să deosebească adevărul de minciună —

num iau dogm e aserţiun ile cari treceau de adevarate in

baza afirm aţiun ii unei au to rită ţi oarecare, fără ca cu toate

acestea sâ poa tă fi doved ite ca atari. Dogm ele sunt dar

pentru sceptici adevăruri, sau m ai exact afirmaţiuni, ne­

d iscutab ile . P lecând de la această consideraţiune, Sextus

Em piricus num eşte dogm atic i pe filozofii cari susţineau

că au aflat adevărul. « U n ii susţineau — zice el — că au

a fla t adevăru l; a lţ ii dim potrivă ziceau că adevărul nu poate

f i coprins cu m intea; ia r a lţ ii î l caută încă. G tupa întâi

se compune d in bărbaţi, cari sunt num iţi cu numele special

de d o g m a t ic i ş i cart sunt urm aşii lu i Aristoteles, a i tui

E picur, a i Stoicilor, p lus v /o câţivă a lţ ii; a doua grupă e

a lcătu ită d in ucenicii lu i Clitomacus ş i Cameades ş i a i ce­

lo rla lţi academ ici; a treia g rupă este a Scepticilor». (Schiţe

pyrronice I, 2 sq.) *). C am aceiaş Înţeles zace la baza cuvin­

te lor: dogmă, dogmatic, dogmatism d in lim bagiu l filozofic de

m ai târz 'u , care dă num ele de dogm ă m u ltor chestiuni vitale,

dar greu de Înţeles cu m intea, In scopul de a le pune in

afară de discuţiune . A afirm â cevâ în m od dogm atic Însem­

nează în acest lim bag iu a enunţă un adevăr, a face o

afirm aţiune care trebue crezută eo ipso, ad ică fără a fi

doved ită . Presupunerea tac ită tle la care se porneşte ac i e

câ asem enea afirm aţiun i au valoare abso lută şi câ deci ope­

raţia gând irii se face In virtutea unor anum e legi naturale

şi cu a tâ ta preciziune câ un sistem de idei, care e con­

stru it exact dup ă legile raţiunii, .corespunde In totul cu

realitatea lucrurilor, pe care o redă cu fidelitatea unei

oglinzi, şi c â . deci adevărul sau neadevărul unei propo-

ziţiuni se de term ină după corespondenţa sau necorespon-

denţa lai cu logica. A cest fel de dogm atism erâ In floare

l) E de notat că Empiricus pune aci schepsa sau îndoiala în socoteala Acadcmicilor, iar despre Sceptici afirmă că ei siţnt în

\ căutarea adevărului. In realitate Academicii erau şi ei sceptici, dar / îndoiala juca la ei mai mic rol decât în sistemele scepticilor puri.

C E S E C H IA M Ă D O G M E ? 1023

mai ales la sfârşitul veacului X V III şi reprezentatul său

clasic este Christian W olff, iar duşmanul lui cel mai ne­

împăcat Emmanuel K ant. Defectul cel mare al dogmatis­

mului W olffian erâ că-i lipsiâ un examen conştiincios şi

critic al factorilor şi mecanismului cunoştinţei, pentru a se

şti ce valoare au diferitele categorii de cunoştinţe. Acest

examen îl întreprinde Kant, care răstoarnă dogmatismul

şi pune în locu i sistemul său criticist. El cade în extrema

aproape opusă, contestând m inţii dreptul şi putinţa de a

se pronunţă în chestiuni transcendentale şi semănând ne­

încrederea chiar şi în cunoştinţele referitoare la lumea

simţurilor.

Fără a mai face alte citaţi uni? putem conchide, că în

filozofia greacă şi rom ană cuvântul δόγμα însemnează: opi-

niune, principiu, m axim ă teoretică sau practică.

II. In S fân ta Scriptură , a tât în Vechiul cât şi în Noul

Testament, cuvântu l dogm ă nu e luat niciodată în înţelesul

în care-1 găsim întrebu inţat de filosofi, ci numai in înţe­

lesul uzitat la istoriografi şi legiuitori.

Prin δόγμα şi δογματίξειν se denotă în Vechiul Testa-

metit (traducerea Septuagintei) dispoziţiunea unei puteri

legiuitoare, o orânduire, o poruncă, un decret regal sau

împărătesc. Iată câtevâ exem ple: «Καί το δόγμα έξηλί)·ε,

vu. ci αοψοϊ άπεκτέννοντο (Daniil II, 13); Σύ, Βασιλεύ, 10η-

δόγμα, πάντα άνθ-ρώπων...» (Daniil ΠΙ, 10); «Καί μιανώ

αυτορς έν τοις δόγμασι αυτών έν τφ διαπορευεσθ-αι με....*

(Ezechiel X X , 26); «Εί δοκεΐ τφ Βασιλεϊ, δογματισάτω ά-

πολεσαο αότοός» (Ester III, 9), etc.

•η Noul Testament cuvântu l δόγμα se întâlneşte num ai

de cinci ori. In două locuri are sensul de decret şi anume

la Lucă / / , / , unde se numeşte dogm ă edictul imperial prin

care August ordonă facerea recensământului populaţiunii

* Palestina (έγένετο δέ έν ταϊς ήμέραις έκείναις έξήλθ-εν

l παρά Κέσσαρος Αύγουστου άπογράφεσθ·αι πάσαν τήν

οικουμένην) şi în Faptele sfinţilor Apostoli X V II, 7 unde

P au l şi Sila sunt acuzaţi de Iudeii protivnici lor, câ lucrează

îm potriva orânduie lilor, decretelor sau dispoziţiunilor îm­

părăteşti (καί οότοι πάντες απέναντι τών δογμάτων Καίσ-

σαρος πράσσουσιν...)

In epistola către Coloseni (V, 14) şi Efeseni (II) 15),

precum şi în locurile paralele, se numesc dogme prescrip-

ţiunile legii mozaicc, de observarea cărora creştinii au fost

dispensaţi de către Iisus Hristos «έξάλείψας το καθ·’ ήμών

χειρόγραφον τοΐς δόγμασιν δ ήν υπεναντίον ήμΐν, και αυτό·

ήρκεν έκ του μέσου, προσηλώσας αότό τφ σταυρφ...» ; Colos);

«... έν rg σαρκί αύτοϋ τον νόμον των έντολών έν δόγμασιν

καταργήσας ινα τούς δύο....» In am ândouă aceste locuri cu­

vântu l are înţeles rău ^ i serveşte ca să arate caracterul

statuaric al Legii faţă de spiritualitatea Evangheliei şi de

cultul raţional al Legii nouâ.

In al cincilea loc înfine (Faptele Apostolilor X V I, 4), se

d ă numele de dogm ă hotărîrilor luate de sfinţii apostoli şi

de bătrân ii Bisericii din Ierusalim adunaţi în sinod, pentru

a rezolvi chestiunea dacă Legea mozaică trebue să fie obli-

gătoare şi pentru creştini sau nu: «'Ως δέ διεπορέυοντο τας

πόλεις, παρεδίδοσαν αυτοίς φυλάσσειν τά δόγματα τά κεκριμένα

από των άποστόλων καί πρεσβυτέρων των έν Ίεροσολυμοις.

Acesta este singurul loc din tot Noul Testament, în care

se întâlneşte cuvântul dogm ă luat în înţelesul de decret

dat de o autoritate bisericească, înţeles care rămâne cu

tim pul dom inant în term inologia bisericească.

III. S finţii p ărin ţi şi scriitorii bisericeşti întrebuinţează

uneori cuvântul ^ o g m ă în însemnarea de doctrină filoso­

fică, opiniune, maximă, teorie etc. A şâ d. p. sfântul lsidot

din Peluziu numeşte pe Socrates legiuitorul dogmelor atice

(ό των Αττικών δογμάτων νομοθ-έτη^), iar doctrinei lui Plato

şi a Stoicilor îi dâ numele de dogm ă (Epistola X I). Origen

numeşte dogme adevărurile recunoscute de filosofii greci

1 0 2 4 C E S E C H IA M Ă D O G M E ?

ca neîndoioase, cu a lte cuvinte dogma este pentru el iden­

tică cu ax iom a, ca pentru Stoici şi Cicero (Contra Celsum

lib. V II, n. 59). Clement A lexandrinul zice câ dogma este

o sofismâ log ică (κατάληψή τις λογική, Stromatii VIII, 5).

în înţelesul de adevăr absolut şi imutabil — ca la

Origen — dar ap lica t la învăţătura creştină găsim cuvân­

tul dogm ă în trebu in ţa t de sfân tu l Ignatie, episcopul An-

tiohiei. Σπουδάζετε βεβαιωθ-ήναι έν τοίς δόγμασιν του Κυ­

ρίου, scrie el M agnezien ilo r (epistola către Magnezieni XIII).

Aceeaşi concepţiune o în tâ ln im şi la Lactanţiu (De morte

persecutorum II) şi la Isidor de Peluziu (Epistola ad Dio-

nysium Scho l).

Clement A lex and rin u l este cel dintâi dintre scriitorii

creştini care face deosebire între adevăr teoretic şi precept

sau învăţătură p rac tică . Adevăru lu i teoretic îi dă el nu­

mele de dogm ă. D in acest punct de vedere, Creştinismul

este, după el, θ-είον δόγμα (Pedagogus, I).

Mai lim pede găs im form ulată această idee la alţi doi

părinţi b isericeşti: la sfân tu l Grigore de N isa şi la sfântul

Ciril a l lerusalirrtului.

Cel d in tâ i deos ibeşte in Creştinism partea teoretică sau

doctrina, το δόγμα, şi partea morală, το έθικον μέρος.

După cel de al do ilea , adevărata religiune constă clin

d o u ă elem ente: învăţă tu r i pioase şi fapte bune «6 τ ;,ς

Ό'εοαεβίας τρόπος εκ των δυο τούτων συνέστηκεν, δογμάτων

ευσεβών καί πράζεον άγαθ-ών», (Cateheza IV, 2).

Tot aşâ şi s fân tu l lo an Gurădeaur (Om ilia VI asupra

cap. I din Geneză).Fâcându-se deosebire între adevărurile teoretice sau de

cred in ţă şi cele practice sau morale, începii să se deâ numele de dogmă numai celor dintâi.

Prin dogm ă se în ţe leg dar de aci înainte adevărurile

fundamentale ale cred in ţe i creştine. Aşâ d. p. sfântul Ciril

Ierusalimului n um eşte dogm ă învăţătura despre Dum­

C E SE C H IA M Ă D O G M E ?

nezeu, « Ce folos este — zice e l— a şti. bine dogmele despre

Dumnezeu (τά περί θ-εοΰ δόγματα) şi a se dă desfrânaţii

cu neruşinareP» (Ibidem). Cevâ mai departe apoi, Ciril

numeşte dogme învăţăturile coprinse în simbolul de .cre­

d inţă al Bisericii din Ierusalim, iar credinţei în această În­

văţătură îi dă numele de credinţă dogmatică, είδος τής

πίστεως το δογματικόν (cateheza V).

S fân tu l Grigore Teologul numeşte categoric dogme cele

mai esenţiale adevăruri de credinţă, cari se predau cate-

hum enilor şi pe cari ei — ca pe o temelie sigură, ε π ί

τούτφ τφ θ-εμελίψ τών δογμάτψν — trebuiau să-şi clădească,

după primirea sfântului botez, viaţa lor îm podobită de

virtuţi (Oratio in sanctum baptismum).

S fân tu l Grigore de N isa dă numele de dogmă a cre­

dinţei — το τής πίστεως δόγμα — învăţăturii despre sfânta

Treime (epistola V), iar S fân tu l Vasile cel M are numeşte

dogm ă a Teologiei învăţătura despre persoana Mântuito­

rului Hristos (Om ilia V I asupra acelor 6 zile ale Facerii).

Pentru Vine en ţiu de L ir in i dogma şi învăţătura cre­

d inţei creştine sunt unul şi acelaş luciu, catholicum dogma

id est universalis et vetusta fides (Commonitoriu, 18).

Sinoadele ecumenice au num it asemeni dogme adevă­

rurile de credinţă, spre deosebire de regulele practice de

discip lină şi viaţă bisericească, cărora le-au dat numele

de canoane.

D in cele spuse urmează că dogme se chiamă adevăru­

rile credinţei creştine, descoperite de Dumnezeu ş i definite

ş i propoveduite de Biserica învăţătoare.

Ca adevăruri de credinţă, dogmele sunt în acelaş timp

şi tocmai in virtutea acestei însuşiri, şi adevăruri mântui­

toare, fiindcă ele au de obiect credinţa, fără de care mân­

tuirea nu este cu putinţă. In această calitate ele se deo­

sebesc de adevărurile morale şi istorice, cari nu sunt ab­

solut necesare pentru dobândirea mântuirii. Pentru acest

motiv simboalele şi expunerile scurte de credinţă nu

conţin decât adevărurile de credinţă sau dogmele, iar nu

şi adevărurile m orale şi istorice ale religiunii creştine.

F iind descoperite de Dum nezeu, dogmele sunt coprinse

in S fânta Scrip tură ş i în S fân ta Tradiţiune, cele două

izvoare ale revelaţiunii dumnezeeşti. In vederea aceasta,

ele se numesc adesea şi dogm e dumnezeeşti, dogmele

Domnului, dogm ele lui Hristos, evangelice, apostolice etc.

Dogmele sunt în fine adevăruri definite şi propoveduite

de Biserica învăţătoare , de ierarhia bisericească. Ca atare

ele se deosibesc de părerile individuale ce-şi pot formă

tn materie de credinţă teologii sau simplii creştini, chiar

când acestea sunt. drepte şi scoase cu adevărat din reve-

laţiune şi cu atâ t mai m ult când ele sunt falşe sau eretice.

Biserica singură are chemarea de a interpretă sau ex­

plică revelaţiunea dumnezeiască şi a scoate din ea dog­

mele, pe ari apo i to t numai ea este în drept sâ le for­

muleze şi p ropună, pentrucă ei i-a fost încredinţată de

Mântuitorul H ristos sarcina de a îngriji de mântuirea oa­

menilor, iar pentru a pu teâ să-şi îndeplinească această

înaltă chemare, ea a fost înzestrată cu prerogativa de a

nu puteâ greşi n ic iodată. Prinurmare numai ceeace învaţă

şi aşâ cum învaţă Biserica, trebue crezut, numai dogmele

stabilite şi propoveduite de ea sunt adevărate dogme.

Se va păreâ, poate, că nu este in spiritul învăţăturii

creştine afirm aţiunea că nu oricine poate extrage dogmele

din revelaţiunea dum nezeească, ci numai Biserica şi că

numai ce învaţă şi cum învaţă Biserica trebue crezut. S ’ar

părea aceasta, pentrucă concluziunea care decurge de aci

este că nu revelaţiunea dumnezeească, adică S fânt Scrip­

tură şi S fânta T radiţiune, este izvorul im ediat al credinţii

creştine, ci învăţătura Bisericii, sau mai exact, revelaţiunea

ăşâ cum este înţeleasă, explicată şi propusă de Biserică.

Aceasta însemnează câ Biserica stă d in acest punct de

____________________C E S E C H IA M Ă D O G M E ? 1027

însemnătatea dogmelor pentru viaţa bisericească.

D ogm ele sunt pentru Biserică ceeace sunt pentru stat

principiile fundam entale de drept coprinse în constituţie.

P recum fără respectul principiilor constituţionale, un stat

nu poate ex istă şi v iaţa supuşilor cade pradă arbitrajului,

desordinii şi anarhiei, ^tot astfel şi Biserica n ’ar puteâ trăi

ca instituţiune, iar m em brii ei ar rătăci în nesiguranţă,

purtaţi de vântu l părerilor contradictorii, emise de mintea

om enească lipsită de lum ina şi directiva descoperirii dum-

nezeeşti, ar flăm ânzi nea vând pâinea vieţii, dacă dogmele

n ’ar aveâ putere obligatoare pe tărâm ul credinţei şi n’ar

fi priv ite ca adevăruri absolut sigure şi mai presus de

orice discuţiune.

Re lig iunea nu poate există în tr ’o formă pozitivă fără

dogm e, dup ă cum nu poate există un stat fără legi, un

arbore fără trunchiu, un trup omenesc fără sistem osos,

o casă fără temelie, etc.

Un m em bru al Bisericii, care nesocoteşte dogmele ei,

atentează prin aceasta la viaţa Bisericii şi a sa proprie

în unul şi aceiaş tim p . Aceasta explică pentruce Biserica

a procedat şi procedează în totdeauna cu cea mai mare

severitate îm potriva celor cari nesocotesc dogmele, exclu-

zându-i sau excomunicându-i din sânul său.

N u trebue să ne mire această severitate de care se

înarmează Biserica, spre a asigură respectul dogmelor ei,

nici să nu n i se pară, câ prin procedeul de care ea u-

zează pentru atingerea acestui scop, s’ar înăbuşi libertatea

conştiinţei sau s’ar stânjeni ori ucide desvoltarea normală

a vieţii religioase.

Libertatea conştiinţei nu numai că nu se înâbuşeşte, ci

d im potrivă se sprijină şi întăreşte prin dogme, pentrucă

Biserica oferă în ele adevăruri absolut sigure, adevăruri

dumnezeeşti, cari sunt ca nişte neclintiţi stâlpi de granit

1030 ______________________C E S E c h i a m A d o g m e ?

ai edificiului gând ir ii om eneşti, fârâ de cari în treg acest

edificiu n ’ar fi d e c â t un m orm an de ru ine sau o clftdire

şubredă, care am en in ţă în fiece c lip ă cu prăbuşirea ei

viaţa celor cari au cău ta t în ea siguranţa şi adevărul.

Fâră dogme, v iaţa re lig ioasă ar fi un fel de joc prin în-

tunerec în care to t om u l ar c ău tâ pe d ibu ite — ca filo-

sofia p ăg ână — p r in c ip ii sigure de cari să se ţin ă şi sâ

se conducă, fă ră să fie s igur că le va găsi şi că nu-şi va

sparge capul în a in te de a Ie descoperi.

Nici chiar ce lor pe cari-i exc lude d in sânul său pentru

neobservarea ascultării ce datoresc dogm elor, Biserica nu

le îngustează libertatea conştiin ţe i, pentrucă ea nu le im ­

pune cu deasila felul său de a g ând i în m aterie de cre­

dinţă, ci num a i le r id ică drep tu l de a se num i fiii ei, iar

mai departe, înafară de sânu l său, po t g ând i şi crede cum

vor şi ce vor.

Viaţa religioasă este jig n ită în desvoltarea ei de dog­

matismul Bisericii to t a tâ t de pu ţin caşl libertatea con ­

ştiinţei. Şi pentru ea, pen tru desvoltarea ei în ch ip norm al,

pentru ca sâ po a tă progresă şi în flori, este abso lu tă nevoe

de dogme, cari sun t baza s igură, terenu l prie ln ic pe care

ea se desfăşură. D a c â dogm e le ar fi nesigure, supuse în-

doelii şi discuţiunilor, a tunc i şi viaţa relig ioasă ar fi nesi­

gură, şovăitoare şi s ’ar sch im bâ dup â toa te vânturile .

Dogma nu este apo i n um a i un adevăr de cred in ţă teo ­

retică, ci e to to da tă şi un fenom en al vieţii sociale. No­

ţiunea de dogm ă nu poate fi concepu tă fără noţiunea de

Biserică, care o form u lează , păstrează şi p ropagă. L a

rândul ei, Biserica — c© ins titu ţiune socială — ca com u­

nitate religioasă, nu poate ex istâ fără dogm e . Pentru Bi-

| serică dogmele sun t ch ia r m a i necesare decât legile pentru

I stat, fiindcă Biserica n ’âre num a i trebu in ţa de a se gu-

: yernâ, ci şi pe a c e e ^ de a se defin i, de a-şi lăm uri şi

justifică raţiunea ei de a fi, şi aceasta se face prin dogm e .

Când un stat se formează din nou, este deajuns ca el

sâ existe de fapt şi celelalte state sunt datoare sâ-i re­

cunoască existenţa printre şi alături de ele, iară să mai

discute felul cum el s’a foi mat sau a luat naştere, ori ne­

cesitatea câreea corespunde constituirea lui, sau rolul ce-i

va fi dat să joace tn istorie.

Cu Biserica, cu religiunea nu este tot astfel. Când o

nouă religiune îşi face apariţiunea pe scena istoriei, ea

trebue să-şi legitimeze dreptul la viaţă, raţiunea ei de a

fi faţă de religiunile deja existente. Mai mult chiar, ea

trebue să dovedească că este superioară acelora, căci altfel

pretenţiunile ei de a-i fi recunoscut dreptul la .viaţă nu

sunt justificate. Această dovadă, această legitimare nu se

face o singură dată şi înaintea unei instanţş, cum s’ar

face d. p. o declarare de naştere sau de căsătorie la ofi­

ţerul stării civile, sau înscrierea unei noui firme comer­

ciale, ori cererea de transcrierea actului de constituirea

unei societăţi, etc. înaintea Tribunalului. Nu, ci noua re­

ligiune trebue-sâ expună fiecărui prozelit, pe care vrea

să-l atragă la sine, dovezile pe cari ea se întemeiază,

dreptul său la viaţă şi superioritatea ei faţă de celelalte

religiuni. Această desfăşurare de dovezi trebue s'o facă

de multe ori înaintea autorităţilor civile şi bisericeşti ale

ţârii unde noua religiune s’a ivit. Astfel vedem pe Mân­

tuitorul şi pe sfinţii apostoli târâţi înaintea procuratorului

roman, a marelui preot şi a sanhedrinului judaic, pentru

a-şi dâ sama înaintea lor de învăţătura pe care o propo-

veduiâ noua religiune creştină. Acelaş lucru se petrece şi

cu mulţi din următorii sfinţilor apostoli, cari au trebuit sâ

pecetluiască, înaintea suveranilor păgâni, cu sângele lor

susţinerea şi apărarea nouei religiuni şi dogmelor ei.

Când noua religiune şi a câştigat destui aderenţi şi for­

mează o comunitate de sine existentă şi bine deosebită

atât de celelalte comunităţi religioase cât şi de societatea

1 0 3 2 _____________________C E SE CHIAMĂ- D O G M E ?

CE SE C H IA M i DOGME? 1033

civilă, atunci simte nevoia de a şi cristalizâ doctrina în

propoziţiuni scurte şi precise, în cari se aduce la expre-

siune caracterul său particular, se scoate în evidenţă firea

sa şi se trag liniile de demarcaţiune sau confiniile peste

care nu este permisă trecerea adepţilor ei. Aceste con­

centrate religioase, cari nu sunt altcevâ decât dogmele,

sunt de aci înainte unitatea de măsură, norma după care

se formează noţiunile de ortodoxie şi erezie. Cine vreâ

să se facă aderentul nouei religiuni, sâ intre în sânul ei,

trebue să primească necondiţionat dogmele ei. Cine se află

In sânul ei, dar nesocoteşte vreuna din dogmele ei, acela e

exclus din comunitate, ca eretic.

Disputele, de multeori violente şi îndelungate, cari se

urmează între apărătorii ortodoxiei deoparte şi eretici de

altă parte, condQc la fixarea în scris a dogmelor şi ex­

primarea lor în termeni precişi şi limpezi, pentru ca sâ

se evite orice obscuritate şi echivoc. Pentru ca dogmele

sâ se păstreze cât mai curate şi nealterate, pentru ca sâ

poată fi cunoscute, se compun simboale şi mărturisiri de

credinţă şi acestea se adună în aşâ zise cărţi simbolice,

în cari se păstrează, ca în nişte arhive oficiale, ducumen-

tele autentice ale religiunii.

E aproape de sine înţeles, câ adevărurile cari stau la

temelia dogmelor nu pot fi luate de oriunde s’ar întâmplă

sau să se inventeze potrivit necesităţii, ci trebue scoase

negreşit din constituţiunea religiunii respective, din învă­

ţătura autentică a întemeietorului ei.

Procesul acesta de formaţiune a dogmelor ar trebui sâ

se petreacă cu orice religiune, dar de fapt el n’are loc

decât în religiunile superioare, în religiunile universaliste

şi morale, singurele care formează comunităţi bine înche­

gate sau Biserici. Propriu vorbind nu există adevărată

Biserică decât în Creştinism şi nu sunt dogme în Înţelesul

strâns al cuvântului decât cele creştine, pentru câ numait* Biserica Ortodox* Rcm4n1 * 6

V

1 0 3 4 CE SE CHIAMĂ DOGME?

aci comunitatea religioasă e bine definită şi liniile de de-

marcaţiune între ea şi societatea civilă bine determinate

iar dogmele formulate numai de autoritatea bisericească

şi scoase în mod exclusiv din învăţătura Fundatorului re- ligiunei creştine. In lumea veche, unde religiunea se con­

fundă fie cu statul, fie cu naţiunea, comunitatea religioasă

nu se deosebiâ de cea politică, iar dogme, în adevăratul

înţeles al cuvântului, nu existau, pentrucă legile statului

îndepliniau în mare parte rolul lor. Singure riturile formau

fiinţa apârte a religiunii şi acestea erau de multe ori re­glementate prin legile statului, ca unele ce făceau parte

din patrimoniul public. In unele religiuni, ca d. p. în

brahmanism, mozaism şi islamism riturile singure, ca semne

exterioare şi materiale, formează şi m erlin legătura reli­

gioasă, făcând ca dogmele să fie cevâ cu totul secundar

sau chiar de prisos.

Chiar în creştinism nu mai poate fi vorba de dogme

în adevăratul înţeles al cuvântului la protestanţi, pentrucă

ei n’au Biserică propriu zisă şi pentrucă după ei dogmele

sunt lipsite de caracterul imutabilităţii. Biserica romano-

catolică a falsificat iarăş adevărata noţiune de dogmă, pen­

trucă proclamând irrfalibilitatea papei, a deschis cu aceasta

poarta pentru schimbarea dogmelor stabilite şi proclamarea

altora nouă. Aşâ că singură Biserica noastră ortodoxă, care

a păstrat nealterată în literă şi spirit învăţătura Mântuitoru­

lui şi a sfinţilor apostoli, are şi va aveâ pentru totdeauna

dogme in înţelesul cel mai strâns al acestui cuvânt.

învăţând că dogmele se formulează de autoritatea bi­

sericească, nu înţelegem prin aceasta că ele ar fi cevâ

posterior, şi prinurmare omenesc şi trecător, în religiune.

Dimpotrivă, învăţăm, credem şi susţinem, că dogmele sunt

elementul fundamental, constitutiv, primordial şi indispen­

sabil al religiunii şi că religiunea n ’ar puteâ există fără ele.

Această învăţătură constitue una d in deosebirile dog-

matice dintre Teologia ortodoxă şi cea romano-catolicâ

faţă de cea protestantă, cu privire la concepţiunea no­

ţiunii de dogmă.

Pentru a Înfăţişă în adevărata ei lumină această deo­

sebire interconfesională, să lăsăm să ne vorbească doi

din corifeii protestantismului contimporan şi anume: August

Sabatier (+1901) celebru teolog reformat, fost profesor

şi decan al facultăţii de Teologie protestantă din Paris şi

Adolph Harnack, ilustrul profesor de Istorie bisericească

şi de Istoria Dogmelor la universitatea din Berlin şi pro­

tagonistul şcoalei istorico critice din Germania.

«Dogma — zice cu elocvenţa-i caracteristică Sabatier —

care serveşte de lege şi legătură vizibilă Bisericii, nu este

nici principiul, nici fundamentul religiunii. Departe de a fi

cevâ primitiv, nu se vede niciodată apărând decât târziu

în istoria evoluţiunii religioase. «Au fost, ziceâ Voltaire,

poeţi şi oratori înainte de a fi existat gramatica şi re­

torica». Omenirea a cântat înainte de a raţionâ. Pretu­

tindeni profeţii au precedat pe rabini, şi religiunea Teo­

logia. Fără îndoială este ertat a zice, câ dogma este In

religiune, pentrucă trebuiâ sâ decurgă din ea; dar ea este

în felul cum fructele de toamnă sunt în florile de primă­

vară. Dogmele şr fructele, pentru a se forma şi coace au

nevoe timp îndelungat de razelele soarelui», (Esquisse

(tune Philosophie de la religion d’a pres la Psychologic el

t'H istoirey pag. 205).

«Dacă se compară viaţa Bisericei cu aunei plante— zice

acelaş teolog cevâ mai departe — doctrina (dogma) ei ţine

locul seminţei. Caşi sămânţa, doctrina se formează în ul­

tima linie: ea încoronează şi încheie ciclul vcgetaţiunii

anuale; dar e necesar ca ea să se formeze şi să se coacă,

căci ea poartă în sine, caşi sămânţa, puterea de viaţă şi

germenele unei vieţi nouă», (Ibidem, pag. 294).

«Dogmele — zice Harnack In stilu-i lapidar — sunt

CB SE CHIAMĂ DOGME? 1 0 3 5

OE SE CHIAMÂ DOGME?

produsul Teologiei, al unei Teologii care de regulă cores­

punde credinţii timpului, iar nu viceversa (adică Teologia

un produs al dogmelor); a cep sta ne tnvaţă metoda critică

a istoriei: întâi apologeţii şi Origen şi după aceea sim­

bolul Nicean şi cel Chalcedonean; mai întâi scolastica şi

după aceea doctrina conciliului Tridentin. Ca consecinţă

toate dogmele poartă urmele factorilor de cari a depins

Teologia. Aceasta pe deoparte. Dar în momentul în care

productul Teologiei a devenit dogmă, drumul .care a

. condus la aceasta a trebuit să se întunece, căci dogma

nu poate fi altcevâ, după concepţiunea Bisericii, decât I

însăşi credinţa revelată — dogma nu mai trece ca expo­

nent, ci ca bază a Teologiei — şi potrivit acestei con-

cepţiuni, productul Teologiei devenit dogmă, delimitează

şi critică lucrarea Teologiei, cea trecută şi cea viitoare.

Aci începe atunci Teologia bisericească, care iâ dogma

gata ca punct de plecare, ca s’o demonstreze, dar în

astfel de încercări pierde, cum arată experienţa, terenul

sigur de sub picioare şi dă prilej la noi crize», (Lehrbuck\

der Dogmengeschichte, ediţia III, vol. I, pag. 11).

E evident că nu se poate dovedi pe cale istorică, că

religiunile încep cu dogme bine definite, sau cu simboale

ori cu mărturisiri de credinţă. Nu se poate tăgădui apoi

că profeţii au precedat pe rabini, şi 'că religiunea este mai

veche decât Teologia, cum afirmă Sabatier, nici că în

Creştinism apologeţii, Origen şi alţii asemenea iui au pre­

gătit drumul pentru simboalele ecumenice, în aceiaş fel

în care Teologia scolastică a făurit materialul de care s’au

servit membrii sinodului din Trident pentru a turnă din

el decretele acelui conciliu şi catehismul roman. E mai

departe exact ceeace afirmă Harnack, că adică dogmele

poartă urmele factorilor de cari a depins Teologia tim­

pului în care ele s’au formulat. Aceasta nu ne poate face

Insă să admitem concluziunile la cari ajunge Teologia

acelei confesiuni creştine, ai cărei corifei sunt Sabatier şi

flarnack.

Necontestabil, profeţii au precedat în totdeauna pe ra­

bini, şi religiunea Teologia. Dar şi unii şi alţii sunt învăţători

de lege, slujitori ai unei anume religiuni. Şi unii şi alţii îşi

dau toate silinţele ca să păstreze intactă religiunea strămo­

şească, s’o explice coreligionarilor lor şi când văd câ neas­

cultarea maselor devine primejdioasă pentru siguranţa reli­

giunii, când ireligiozitatea şi tovarăşa ei nedespărţită, imo­

ralitatea, iau proporţii de temut, şi unii şi alţii se constitue

sau se erije în autoritate şi încearcă sâ salveze patrimoniul

la a cărui păstrare sunt îndemnaţi mai presus de toate de

propria lor conştiinţă. Aceasta se întâmplă întotdeauna cu

adevăraţii profeţi şi cu adevăraţii rabini. Deosebirea între

unii şi alţii e numai că profeţii sunt de cele mai multe ori

oameni cu mai puţină ştiinţă de carte, nu arareori chiar a-

gramaţi, din care cauză au şi mai puţină sistemă în spusele

şi scrisul lor, în schimb însă au o mai mare doză de ori­

ginalitate, un zel nemărginit, curaj intrepid, mai mult sbor

poetic, mai multă naivitate, simplitate, frumuseţe şi energie

în exprimarea cugetărilor. Ca un sprijin puternic al spu­

selor lor se adaogă un element de care rabinii nu dispun

şi anume prezicerea eveninentelor viitoare şi câteodată

şi puterea facerii de minuni. Am puteâ zice chiar câ pre- ,

zicerea evenimentelor viitoare este unica deosebire reală

între profeţi şi rabini, căci în ce priveşte celelalte deose- j

biri, acelea sunt numai relative. Aşâ d. p. în ce priveşte j

erudiţiunea, nu s’ar puteâ întru nimic pune un Isaia sau

Daniil mai prejos de un rabin, fie el chiar lohanan ori

Iuda Hacadoş.

Profeţi şi rabini! Şi unii şi alţii au atât ca punct de plecare al activităţii lor, cât şi ca ţintâ finală, religiunea.

Cei d intâi mai mult din consideraţiuni practice, in vede rea Asanării moravurilor, a reînvierii credinţei adormite sau

___________CE SE CH1AMÂ DOGME?_____________ 1 0 3 7

1038 CE SE CHIVMA DOGME?

amorţite a redeşteptării conştiinţei naţionale, etc., cei de

al doilea mai mult pentru consideraţiuni de ordine teo­

retică, abstractă, ştiinţifică.

S’ar puteâ o religiune fără dogme ? Chiar mintea cea mai

puţin versată într’ale Teologiei n’ar puteâ stâ un moment

la îndoială, ca să dea răspunsul, unicul răspuns potrivit

la această întrebare, câ adică nu poate există religiune

fără dogme, pentrucă de bună samă, ca să poţi vorbi de

o religiune ca existentă, trebue mai întâi să fie dată cre­

dinţa într’o divinitate oarecare, fie această credinţă oricât

de simplă şi primitivă, precum şi credinţa în existenţa şi

nemurirea sufletului. Fără aceste. trei elemente fundamen­

tale — pe cari Teologia scolastică le-a botezat cu numele

de iveritates aetemae> — nu există şi nu se poate închipui

o religiune.

Şi ce este oare această credinţă în Dumnezeu, în exis­

tenţa şi în nemurirea sufletului, dacă nu dogmă, dogmele

fundamentale ale oricărei forme de religiune ? Chiar când

aceste dogme nu sunt formulate ş i' expuse în chip clar

şi esplicit, când nu sunt expuse în articole şi mărtursiri

de credinţă oficiale, cum este cazul cu religiunile popoa­

relor necivilizate sau cu formele moderne şi hipermoderne

de religiune, ca Agnosticismul, Monismul, Moralismul etc.

totuşi existenţa lor este presupusă şi admisă in chip tacit

şi sub alt nume decât cel de dogmă.

Prinurmare, dacă nu există religiune fără dogme, căci

cine zice religiune, zice dogmă, atunci nu rabinii sau teo­

logii crează dogmele, ci ei numai le expun, le formulează

mai limpede, le desvoltă, le explică, ceeace n’ar puteâ

face, dacă ele n’ar fi coprinse în religiune eo ipso, cum

floarea este coprinsă în sămânţă. întreaga Teologie nu

este altcevâ decât teoria sau ştiinţa religiunii, dupăcum

Istoria este expunerea în sistemă a faptelor şi evenimen­

telor celor mai însemnate petrecute în omenire, Biologia

a fenomenelor de viaţă, Matematica, ştiinţa numerilor,

Muzica a sunetelor, etc.

Fârâ religiune Teologia n’ar puteâ există, cum n ’ar

puteâ există Istoria fără omenire, Biologia fârâ viaţă, Ma­

tematica fără numere, Muzica fâră sunete etc. Şi iarâş,

Teologia nu crează ea dogmele, cum nu crează Istoria

omenirea, Biologia viaţa, Matematica numerile, Muzica su­

netele, sau cum grădinarul nu-şi crează zarzavaturile sau

florile ori pomii din grădina sa.

A zice dar câ profeţii au precedat pe rabini sau pe

teologi şi religiunea Teologia, este numai a constată un

fapt necontestat de nimeni, a stabili o succesiune crono­

logică, iar nicidecum cauzală — post hoc, non propter

hoc — fără a dovedi prin aceasta câ dogmele sunt cevâ

posterior în religiune.

Afirmaţiunea acesta se întăreşte şi mai mult, dacă căutăm

să ne dăm sama de conţinutul profeţiilor Vechiului Tes­

tament. Intr’adevăr, examinând aceste profeţii, găsim câ

profeţii au propoveduit învăţături cărora nu le putem re­

fuză numele de dogme în sensul strict al cuvântului. Fâră

a cita din fiecare profet în parte, este destul să spunem

că toţi au propoveduit unitatea fiinţii dumnezeeşti, spiri­

tualitatea lui Dumnezeu, acţiunea providenţiatoare a lui

Dumnezeu, existenţa şi nemurirea sufletului omenesc, În­

vierea trupurilor, viaţa viitoare, etc. etc.

Este de netăgăduit că Teologii, ca reprezentaţi ai Bi­

sericii şi în numele ei, formulează dogmele. Aceasta ne

explică influenţa ce a exercitat fiiosotîa dominantă Într'o

anumită perioadă de timp ca de ex. filosofia neoplatonică

în primele veacuri ale creştinătăţii şi îndeosebi în răsărit,

filosofia aristotelică In evul mediu şi îndeosebi în apus,

filosofia kantiană în veacul trecut şi în cel prezent la pro­

testanţi etc., asupra dogmelor formulate în perioadele dc

tim p respective, cum explică şi influenţa mediului politic

O E SE CH I AM Ă DOGM E?_____________ 1039

1040 CE SE CHIAH'l DOGME?

şi social, a schimbătoarelor ideale morale, a şcoalei teo­

logice din sânul căreea au eşit teologii cari au luat parte

activă şi hotărâtoare la redactarea dogmelor, a ereziei îm­

potriva cărora ele au fost îndreptate şi aşâ mai departe.

Cu un cuvânt, aceasta ne explică rolul tuturor factorilor

pur omeneşti cari concură la formularea unei dogme, dar

nu ne explică de cele mai multe ori coprinsul lor şi nu

însemnează că rolul teologilor cari formulează dogmele, este

un rol de creatori, ci numai de modelatori. Dogmele sunt

coprinse în religiune, precum borangicul e coprins în go­

goaşa gândacului de mătase, iar teologii nu fac altceva

decât le extrag şi le dau o formă precisă şi înţeleasă de

toţi, dupăcum bunele gospodine extrag borangicul din

gogoşi, îl fac ghem sau canurâ şi-î întrebuinţează la ţe­

sutul sculelor ce-şi au propus să facă din el.

Suntem de acord cu Sabatier, că dogmele sunt pentru

Biserică ceeace e sămânţa pentru plantă, cu deosebirea

însă că noi privim sămânţa în momentul când se pune

în pământ, adică ca început al ciclului vegetaţiunii anuale,

iar nu în fruct, sau ca încoronare ori încheiere a proce­

sului vegetaţiunii.

Dogmele sunt dar o parte constitutivă a religiunii şi

nu se pot despărţi de ea fără pericolul de a ameninţă

însăşi existenţa religiunii.

/ . Mihălcescu.

Ostnta,rea, O ân tâ-rilor.

Cu altă ocazie, ne-am ocupat de poezia ebraică, studiin-

d o în general; de data aceasta vom analiză Cântarea Cân­

tărilor, cu observări asupra unităţii, autenticităţii, împărţirii,

interpretării şi obiectului cărţii. Această carte a V. T. a fost

una din cele mai discutate şi vom căută sâ arătăm In mod

succint diferitele păreri, ce s’au emis asuprâ-i, în vremuri.

Titlul cărţii este tradus de Septuaginta cu cuvintele:

«Ά σ μ α ασμάτων», iar de Vulgata cu: «Canticum cantico-

rum.» Acest titlu este o formă a superlativului ebraic,

prin care se arată cevâ mai Înalt, m ai sublim, între lucru­

rile sublime— cevâ cu totul deosebit; deci o cântare cu

mult mai frumoasă şi mai plăcută decât alte cântări.

Expresiuni la fel se mai tntâlnesc la scriitorii ebraici.

Unitatea cărţii. Richard Simon interpretează titlul cărţii

astfel: Cartea cântărilor, ceeace ar lăsă sâ se înţeleagă câ

Cântarea Cântărilor este o colecţiune de cântece cu totul

deosebite unele de altele şi reunite de unii scriitori, în­

tocmai cum au fost Psalmii şi Proverbiile. Oarecari raţio­

nalişti ca Herder, Paulus, Eichhorn, Wellhausen,, Reuss

şi alţii au fost de aceeaşi părere, pe care a lăsat-o sâ se

înţeleagă Simon. Aşâ de exemplu Reuss, cu toate câ re­

cunoaşte câ toate elementele cârtii aparţin aceluiaşi autor,

totuşi declară si susţine r.â întreaga carte este O adunare

I

de mici poeme lirice, compuse dintr’un număr de bucăţi

separate. Se înţelege că susţinerile raţionaliştilor aveau un

scop: de a atacâ autenticitatea şi caracterul sacru sau

sfânt al cărţii — de a o scoate de sub domeniul inspiraţiu-

nii. Fără îndoială că se constată o foarte mare varietate

de forme în bucăţile care compun cartea. Aşâ vedem că

dialogurile alternează cu monologul şi din timp în timp

intervine un grup de tinere fete, care joacă un rol foarte

asemănător cu acela pe care îl întâlnim în tragediile gre­

ceşti. De asemenea construcţiunea versului prezintă şi ea

o vădită varietate. G..Bickell, în Carmina Veteris Testa­

ment! metrice, a recunoscut în această poemă versuri de

patru, şase şi opt silabe, combinate şi urmând nouă aran­

jamente de strofe diferite. Trebue oare, însă, sâ deducem

de aci că Cântarea de care ne ocupăm nu e decât un fel

de antologie, compusă din fragmente mai mult sau mai

puţin deosebite? Nici de cum! Din contră, fondul cărţii

ne va demonstrâ cu totul altfel. Să intrăm în examinare:

1) Aceleaşi personaje sunt în scenă dela început, până

la sfârşit: Un bărbat care este regele Ierusalimului. «Chia-

mă-mă după tine sâ alergăm. Dusu-m-a regele în cămârele

sale. Dar ne vom veseli şi ne vom bucură numai în Tine.

Aminti-ne-vom desmerdârile tale cele mai dulci decât vi­

nul. Toate cu dreptate te iubesc. (Cânt. I, 4)... «Iată splen­

doarea lui Solomon! Şaizeci de viteji îl înconjoară, din cei

mai tari ai Iui Israel... Eşiţi fetele Sionului şi priviţi la re­

gele Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mumă-sa,

în ziua cununiei sale, şi în ziua înveselirei inimei lui» (III,

7, 11). O tânără fecioară, care are mamă, fraţi şi vie.

«Neagră sunt, dar plăcută fiicelor Ierusalimului. Neagră ca

carturile Kedarului, frumoasă ca covoarele Iui Solomon»

(I, 5) «Prindeţi-ne vulpele, vulpele cele mici, ce strică viile,

căci viile noastre înfloresc» (II, 15)..... «Şi abia am trecut

pe lângă ei, şi am aflat pe cel ce iubeşte sufletul meu;

1 0 4 2 ____________________ CÂ N T A REA C Â N T Ă R IL O R ________________

apucatu-l-am şi nu l-am lăsat, până ce nu l-am dus In casa

mamei mele, în camera celei ce m’a născut» (III, 4)....

«Şaizeci de regine şi optzeci de concubine am şi fecioare

nenumărate» (VI, 8)... «Tc-aş duce şi te-aş aduce tn casa

mamei mele, care m ’ar învăţă să te adâp cu vin aromat

şi cu mustul din merele granatele mele.... Mică este sora

noastră, ziseră fraţii ei; ţâţele încă-i lipsesc. Ce vom face

cu sora noastră, în ziua când vor peţi-o ?.... Viea mea este

a mea pentru mine, ale tale, Solomoane, fie cele una mie

de arginţi şi două sute celor ce păzesc roadele ei.....O,

tu, ceeace locueşti în grădini, soţii aşteaptă vocea ta; la­

să-mă s’o aud. (VIII, 2, 8, 12, 13). Mai departe se vede că

este obiectul dragostei bărbatului.... «Căci ai părăsit pe

poporul tău, pe casa lui lacob, pentrucă s’a umplut de

idolatria răsăritului, şi sunt prezicători de timp ca Filistenii

şi s’au unit cu fiii străinului... Peste toate corăbiele Tar-

sisului şi peste toate lucrurile de plăcere» (II, 6, 16).,..

Pentru această demonstrare mai slujesc şi citaţiumle fă­

cute mai sus din cap. III, 4; VI, 2, 8 ; VII, 10, etc. In fine

o grupă de fete tinere din Ierusalim, după cum se arată

din următoarele: «Plăcute sunt mirosului aromele tale; a-

romă revărsată este numele tău; de aceea feceoarele te iu­

besc.....Fete ale Ierusalimului vă jur pe gazelele şi pe că­

prioarele câmpului; nu treziţi si nu deşteptaţi iubirea, căci

dela sine va veni (II, 7; III, 5)... Fete ale Ierusalimului vă

jur, de veţi află pe iubitul meu, spuneţi-i, căci sunt bol­

navă de iubire.... Dulce de tot este gura sa, cu totul plă­

cut este el, aşâ este iubitul meu, aşâ este amicul meu,

fete ale Ierusalimului (V, 8, 16).....«O, fete ale Ierusalimu­

lui, vă jur, nu treziţi şi nu deşteptaţi iubirea, căci dela

sine va veni (VIII, 4).

2) Aceleaşi locuţiuni caracteristice se găsesc In to a tă Cântarea Cântărilor; bărbatul este comparat cu un puiu de cerb «Ca gazela, ca puiul de cerb este iubitul meu....

cAntabea cAmtArilor 1043

EI paşte printre crini, până la răcoarea zilei, când um­

brele fug; întoarce-te, iubitul meu, aleargă ca gazela, ca

pu ul de cerb.« (Cânt. Π, 9, 16)..... «Porneşte repede, iu­

bitul meu, iute ca gazela, ca puiul de cerb pe munţii de

aromate,» (Cânt. VIII, 14). El locueşte în m ijlocul crinilor:...

«El paşte printre crini, până la răcoarea zilei.... Cele două

ţâţe ale tale sunt ca doi pui gemeni ai unei gazele, ce

pasc între crini.....Pogoritu-s’a în grăd ina sa iubitul meu,

la straturile de flori mirositoare, să pască în grăd ină şi să

culeagă crini. (Cânt. Ii, 16; IV , 5 ; V I, 2). F iicele lerusal-j

mului sunt rugate sau mai bine zis adjurate în aceiaşi ter- 1 meni: «Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele şi pe că- ]

prioarele câmpului... (Cânt. II, 7; III, 5 ; V III, 4). Soţia este j

numită cea mai frumoasă dintre femei:... «D e nu ştii tu, ]

cea mai frumoasă dintre fem ei.... O , tu, cea mai irumoasă j

dintre femei... Unde s’a dus iubitul tău, o, tu, cea mai ]

frumoasă dintre femei* (Cânt. I, 8 ; V , 9 ; V I, 1). Relativul i

apocopat ® este întrebuinţat singur în întreaga poemă.

3) Autorii, cari nu voesc să vadă în Cântarea Cântă- I

rilor, decât o adunare de fragmente cu totul disparate, nu 1 pot să se înţeleagă sau să cadă de acord asupra despăr-[

ţirilor acestor părţi, când au fost'separate. Unitatea operii

este prin urmare foarte sigură. Departe de a aduce vre o

vătămare unităţii, varietatea formelor nu face decât să a-

jute şi mai mult la dovedirea ei. Fără îndoia lă că s’ar sili

cinevâ în zadar să caracterizeze Cântarea Cântărilor cu

vre unul din numele cunoscute la operile clasicilor, fiindcă,

propriu zis, nu avem a face aci nici cu o dram ă, nici cu

o idilă, nici cu o eglogă. Este o poem ă cu totul orientală,

care nu se poate judecă dupâ regulele puse de Greci.

Convorbitorii se succed într’o ordine nelogică. Acţiunea,

la care ei iau parte, este cu totul imaginară, şi nu se j

poate reduce cu nici un chip la proporţiunile armonioase

ale up ei desvoltări de scenă. Fantazia poetului îşi dâ drum

liber în expresiuni şi calificări multiple ale ideei funda­

mentale din poemă, care este dragostea aprinsă şi reci­

procă dintre .doui tineri soţi. Diferitele răspunsuri şi replice

ale personajelor nu sunt legate între ele prin nici un fe l

de recitaţiune logică, ceeace a lăsat sâ se creadă că ver­

surile erau cântate şi atunci auditorul simţiâ tranziţia nu­

mai prin sentiment şi imaginaţie, fiindcă întreaga temă din

cântare se învârtiâ împrejurul aceleaşi chestiuni. Prin ur­

mare, în Cântarea Cântărilor există absolută unitate, dar

o unitate înţeleasă în chipul de a fi al Orientalilor, adică

mai mult în gândirea inspiratoare, decât în execuţia sce­

nică a operei. Cine e deprins cu felul de a gândi şi a

compune al orientalalui, cu focul puternic al imaginaţiunei

sale, care nu merge niciodată după nişte jaloane puse mai

dinainte, după cum face occidentalul, poate foarte lesne

pricepe câ în Cântarea Cântărilor este o perfectă unitate.

Gândirea orientalului este inspirată nu de un stuJiu anu­

me şi aprofundat; ea este inspirată de puterea sentimen­

tului, care înlănţueşte într’un moment dat tot ce e ase­

mănător din trecutul lui, dar care se grupează cu toată

puterea numai asupra aceleeaşi fiinţe sau aceluiaşi obiect.

In aşâ chip trebue privită unitatea, ce se observă în Cân­

tarea Cântărilor, pentrucă ea nu este opera alcătuită după

anumite reguli literare, cu anumite forme precise şi exacte;

dar este opera perfectă alcătuită după regulele sufletului

înfierbântat şi cu sărituri şi rechemări, pentru tema pre- -

zentâ, al orientalului.

Autenticitatea. Traducătorul grec a conservat titlul In

întregime, aşâ cum l-a găsit în original şi pe care l-am re­

dat în altă parte. Indicaţiunea, pe care el ne-o dă asupra

autorului este exactă, fiindcă examinarea particularităţilor

caracteristice din Cântarea Cântărilor ne dovedeşte exact acest lucru şi pentrucă autorul trebue sâ fi trăit înainte de schismă, pentru a puteâ vorbi de oarecare localităţi ca

CÂNTAREA CÂ N T Ă R ILO R 1 0 4 5

Ierusalim , Thersa, G alaad, Hesebon, Carmelul, Libanul,

H erm onu l, etc. Aceste locuri sunt num ite aci ca făcând

parte d in acelaş regat, ceeace numai este to t astfel după

S o lom o n ; ba ce e mai mult, Thersa devine chiar capitala

lu i Ieroboam , în regatul, de nord.

Iub ita este asem ănată cu un frumos cal d in cavaleria

lu i F araon , com paraţiune care d ă pe faţă sau învederează

epoca lu i So lom on, când acesta se entusiasmâ atât de

m u lt de cavaleria eg iptiană... «Te asemăn, scumpa mea, cu

caii carului lui Faraon. (Cânt. I, 9).... «Ş i aduseră lui S o ­

lom on cai şi to t felul de m arfă d in Eg ip t.... şi un cal pentru

o sută cincizeci de sicii». (I Regii X , 28).

•Scriitorul arată o deosebită îndem ânare şi aprofundare

In cunoştinţa ştiinţelor naturale. In vre-o sută şaisprezece

versete ale poem ii, el d â num irea a vre-o douăzeci de

p lan te şi cam to t atâtea anim ale . Se ştie câ Solom on erâ

cunoscut prin în tinderea cunoştinţe lor în această direcţiune.

«Ş i vorbi despre arbori, de la cedrul L ibanu lu i până la iso­

p u l ce creşte pe z iduri; vorbi încă despre cele cu patru

p ic ioare şi despre pasări şi despre tărîtoare şi despre peşti».

(I Reg ii, IV , 33).

In fine au torul descrie cu a tâ ta vivacitate şi preciziune

lucrurile d in epoca lui S o lom on , în câ t ne-ar fi peste mă­

sură de greu să adm item alt autor, cu a tâ t m ai puţin pe

un altu l care să nu fi fost contim poran . De altfel acest

fapt nu-1 contestă n ici E w a ld , nici De W e tte . Ia tă cum

se exprim ă acest d in u rm ă: «Se găsesc aci o serie de ima­

g in i şi aluziun i, o cunoştin ţă prea p ro fundă a vieţei, care

caracterizează epoca lui S o lom o n .» Delitzsch ajunge la a-

ceeaşi concluzie. D u p ă ce en u m ără o m u lţim e de fapte şi

lucruri d in carte, care-i servesc de argum ente pentru tema

ce o susţine, conch ide : «... A sem ănările sunt a tâ t de isbi-

toare, In cât trebue să adm item câ dacă C ân tarea Cântă­

rilor nu este opera lu i S o lom o n , ea trebue să fie d in tro

epocă foarte aprop ia tă de aceea a lu i S o lo m o n .»

___________ CÂNTAREA CANTARILOR

Prin urmare, tiu rămâne nici o urmă de îndoială câ

Cântarea Cântărilor este opera lui Solomon, fapt recunos­

cut în mod unanim atât de tradiţiunea iudaică, cât şi de

tradiţiunea creştină. Ambrosiu, leronim, Teodoret, Grigore

de Nisa şi alţi părinţi bisericeşti sunt in deplin acord a-

supra acestei chestiuni.*

Raţionaliştii au început să nege autenticitatea cărţii şi

să combată vederile tradiţiunii ebraice şi creştine cu pri­

vire la acest fapt abiâ în timpurile din urmă de tot, ba

am puteâ afirmă mai exact că abiâ în secolul trecut şi

prea puţine urme se întâlnesc şi în secolul care precede

acestuia. Ei se sprijină pe aramai^mele ce le conţine car­

tea, şi duc existenţa ei, sau mai bine zis compunerea, fie

în timpul captivităţii, fie în timpul ultimilor regi ai rega­

tului Iudeu.

Nimic, însă, nu poate fi mai lesne de combătut, decât

argumentul aramaismelor. Se poate uşor răspunde în chipul

următor: Acest cuvânt sau cutare cuvânt este el din ara-

maicâ ? Poate spune cinevâ cu siguranţă câ cutare cuvânt

n’a fost Introdus în limba ebraică la o anumită dată ? Po­

porul Israil a avut contact şi relaţiuni foarte dese cu po­

poarele vecine, mai ales sub David şi Solomon, când so­

cotim câ nu mai e nevoe să amintim cu ce ocazie—e

destul să cităm zidirea templului, pentru ca să ne pre­

zentăm întreg cortegiul acestor Împrejurări— şi prin ur­

mare un împrumut de cuvinte străine şi Introduse în limbă

erâ nu numai explicabil dar chiar inevitabil. Dacâ mai ţi­

nem socoteală că aci este vorba de un cântec, de o poezie,

unde licenţa tşi are un loc larg, atunci lucrul e si mai uşor.

In poezie, se caută forma, pentru a dâ un înţeles cât mai

deplin fondului, şi pentru aceasta se permite poetului de

a recurge nu numai la împrumuturi de cuvinte din alte

limbi înrudite, dar chiar la truncheri şi la creaţiuni nouă.

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 1047

S â mai invoacă argumentul că s’ar găsi în scriere cu- I

vinte, ce nu sunt obişnuite în scrierile lui Solomon, şi se ;

citează în sprijinul argumentării cuvintele din cap. IV, 13 ]

şi din cap. III, 9. Este destul să am intim şi aci câ graţie ]

relaţiunilor comerciale, cărora Solom on le dăduse o mare :

extindere cu popoarele vecine, îm prum uturile au fost şi aci

inevitabile . Mai sunt alte conjecturi şi încă foarte multe,

dar care nu m erită a fi am intite . Ceeace ne Interesează,

este faptul că Biserica adm ite că Cântarea Cântărilor este

rezultatul inspiraţiunei divine şi forma actuală este cea de­

fin itivă. Aceasta e părerea stab ilită şi to t ce e contrar e «

ficţiune, ori ipoteză.♦

Form a literară.

A d ăo g ăm această parte pentru tineretul studios şi pen­

tru cercetătorul m etricii orientale, care urmăreşte cu un

deoseb it înteres m ăsura şi armonia versului din trecut,

pentru a-1 in troduce în form a modernă, acolo unde trebu­

in ţa va cere, pentru a redâ frumuseţeâ şi plăcutul. Este

d rep t că s tud iu l pare rig id , dar nu e m ai puţin adevărat I

că m unca ce lor de atunci a fost pe cât de m igăloasă, pe

a tâ t de iscusită. D e altfel, nu e greu de priceput acest j

lucru , dacă observăm chiar în acţiunile noastre zilnice di- 1 rectiva către un anum it scop sau ţin tă . C u cât ne încor- I

d ăm forţele m ai m u lt într*acolo, cu a tâ t isbutim mai uşor 1

sâ ad ăog ăm p ia tră pe p ia tră şi să clăd im edificiul măreţ, j

p e care îl a lcătu isem în im ag inaţia noastră. Orientalul a

fost în to td eauna m ai fericit în astă priv inţă. Cu imaginaţia

lu i vie şi în flăcăra tă , cu îm pre jurim ile care în totdeauna

i-au oferit cevâ nou şi în cân tă to r , el a pu tu t să alerge şi 1

să găsească în cân tece şi poezie în totdeauna cevâ nou 1

şi bogat. C om paraţi uni le dese şi frumoase, câte odată

ch iar în extrem , ne dau dovada înflâcârârei imaginaţiunei, j

în care clim a îşi are şi ea rostu l ei.

1048 * cAnta r e a c â n t ă r i l o r ______ ___________

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR 1049

După metrica făcută de Bickell asupra Cântării Cântă­

rilor, poema se compune din poezii de diferite măsuri.

(Ex : Cânt. I, 1, 8). Aci sunt şase strofe, având fiecare cinci

versuri de câte şase silabe; (I, 9— II, 6), cinci strofe dc şase

versuri având aceeaşi măsură; (II, 7), două strofe de trei

versuri, dintre care două de câte patru silabe şi unul de

opt silabe; (II, 8— 16), şase strofe de şase versuri exasi-

labice; (III, 1— 4), cinci strofe de trei versuri, având ace­

eaşi măsură; (III, 6), o strofă de patru versuri, alternând

opt şi şase silabe; (III, 7—IV, 8), trei strofe de şase ver­

suri exasilabice; (IV, 9— 11), trei strofe de trei versuri oc-

tosilabice; (IV, 12— V, 1), nouă strofe de trei versuri, două

<fe patru şi unul de şase silabe; (VII, 2— 10), cinci strofe

de şase versuri exasilabice, etc.. etc.

Din punct de vedere al ideilor, împărţirea textului nu

este aşâ uşor de stabilit. Legătura logică între diferitele

părţi ale poemei cam lasă de dorit, după cerinţele lite­

rare ale poeziei. Din acest punct de vedere, rezultatul ob­

ţinut de interpreţii, cari au încercat să analizeze textul,

este departe de a fi acelaş, sau cel puţ*n de a concordă

pe ici, pe colea.

• Aşâ Bossuet, urmând pe Calmet şi Lowth, Împarte Cân­

tarea Cântărilor în şapte cântece, corespunzătoare celor

şapte zile ale săptămânii. Ceeace îl îndeamnă să conchidă j

la aceasta sunt cuvintele din Cântarea Cântărilor şi anume:*

(II, 7— III, 5; II, 17; IV, 6) şi socoteşte câ fiecare zi, ce s e ·

adaogă, constitue o treaptă mai superioară în gradaţiunea \

dragostei şi fixează că versurile din cap. I şi 11 până la

versul 6 inclusiv exprimă amorul sau dragostea imperfectă;

a doua zi, (cap. II, 7— 17), exprimă dragostea aşâ zisă pe­

nitentă; a treea zi, (cap. III— IV, 1), conţine dragostea mai

înălţată, mai înobilată printr’un Început de suferinţă re­

ciprocă; a patra zi, (cap. IV, 2— VI, 8), conţine o dragoste

mai perfecţionată în acest sentimentalism reciproc; a cin-

Biserica Ortodoxă Română ?

cea zi, (cap . V I, 9 — V II, 10), exp rim ă o dragoste dem nă de

ad m ira ţiu ne ; a şasea zi, (cap. V II, I I— V III, 3), exprim ă dra­

gostea fără rezerve şi a şaptea zi, (cap. V III, 4 — 12), ex­

p r im ă am o ru l sau dragostea lin iş tită şi dulce.

Ideea aceasta a lu i Bossuet, prin ch ipu l mâestrit şi j u ­

d ic io s cum a fost expusă , a sedus m ai pe to ţi interpreţii

d e m a i tâ rz iu , p ro tes tan ţi ş i raţiona lişti chiar, adm iţând cu

to ţ ii ap ro ape acelaş p r inc ip iu . D in nenorocire, Insă, când

se v ine la ana liza de ta liilo r , d ivergenţele devin foarte mul­

t ip le . V o m c ită c â ţ iv â au to ri şi ch ipu l lor de a gând i în

p r iv in ţa îm părţire i şi g radaţiune i poem ii.

E w a ld îm pa rte C ân ta re a C ân tă r ilo r în 5 acte, cuprinzând

fiecare d iferite scene : ac tu l I, scena I : 1 ,1 — 8 ; scena II: I,

9 — II. 7 . A c tu l al do ilea , scena I: II, 8— 17; scena II: III,

1, 5 . A c tu l al tre ilea , scena I: III, 6 — 11; scena II: IV,

1— cap . V , 1 ; scena I I I : V , 2— 8 . A c tu l al patrulea, scena I:

V , 9 — I I— V III , 4 . A c tu l al c inc ilea: V III, 5— 14.

H itz ig îm p a r te C ân ta rea în n ou ă scene. Doritoru l de a-

cest s tud iu po a te consu ltă : D as Hohe Lied, apăru tă în

L e ip z ig în 1855. B row n face d in această poem ă o dramă,

pe care o îm pa rte în cinc i secţiun i. Iar Renan , renum itul

R e n a n , care ne e aşâ de cunoscut prin silinţele sale de

a d o v e d i ceeace nu pu te â p ro b â n ic ioda tă , că adică Hristos

a fost un s im p lu o m , şi d e care im pos ib ilita te s ’a convins

s in gu r , d o v ad ă sfârşitu l cărţe i sale, in titu la tă V iaţa lui Iisus,

vede în scrierea sa C ân ta rea C ân tăr ilo r , apăru tă la Paris

în 1870 , o scenă de harem . E l ne spune textual că, cum

tea tru l nu erâ în ob ice iu sau m a i b ine zis nu erâ la modă

la E b re i, această p o e m ă se reprezentâ în petrecerile par­

ticu la re d in d iferite le fam ilii. A ceastă poem ă, pretinde dân­

sul, c ă ar fi fost ţ in ân d loc în tre dram a regu lată şi egloga

sau pasto ra la d ia log a tă . A lţ i i o m a i num esc o pastorală

d ram a tic ă şi o im pa rt în şase acte. Delitzsch e de păre­

rea aceasta. Reuss, despre care am m ai am in tit, socoteşte

L A C A T E H IZ A R E A M ODERNA 1055

A ltă Învăţătură care are nevoe de a fi Înrădăcinată In

mintea tineretului este aceea despre existenta şi fiinţa lui\

Dumnezeu. Zic Înrădăcinată, pentrucă intr’adevăr pe a*

ceasta mediul social caută să o desrădărincze cu totul din

conştiinţă. Uşurătatea de gândire şi superficialitatea sunt

duşmanii cei mai nepotoliţi ai credinţei In existenţa lui

Dumnezeu; foarte slabi duşmani, In ce priveşte fondul idei­

lor cu care discută, însă tocmai de aceea duşmanii in­

corigibili, după vorba scripturii: mai bine să mă întâl­

nească în cale o ursoaică lipsită de puii săi, decât nebunul

In nebunia sa (Proverbi). Pe calea dovezilor teologice este

lucru foarte greu să goneşti superficialitatea de gândire a

celor ce neagă pe Dumnezeu, deşi, e lucru natural, că

oricare catehet trebue să useze în catehezele sale şi de a-

ceste dovezi. De altă parte, aceste dovezi fiind toate de

natură intelectuală lucrează numai asupra minţii tineretu­

lui, nu şi asupra sentimentelor şi asupra voinţii, şi de cele

mai multe ori ele rămân ştiinţă moartă in memoria şcola­

rilor, ca şi faptele istorice ale regilor egipteni, pe care

şcolarii le invaţâ şi le ştiu, dar ele rămân Îngropate in

magazinul de lucruri vechi ale inteligenţii. Cu mult mai

d e folos decât aceste dovezi este acea activitate, care pune

tn mişcare fantasia şi sentimentele şi care trebue sâ fie

substratul oricărei educaţiuni şi al învăţământului in ge-J

neral, acea activitate pe care o spune psalmistul in cuvs

tele acestea: «Frica de Dumnezeu voesc sâ vă Învăţ p9|

voi» (32,12).

înţeleg acest lucru aşâ precum ni-l arată primii apolo­

geţi ai creştinătăţii, cari au crezut şi au învăţat câ funda­

mentul pe care se poate clădi solid o viaţă religioasă este

frica d*î Dumnezeu, aceea despre care zice Solomon: «Frica

de Dumnezeu este Începutul Înţelepciunii.» Cred câ a-

ceasta este problema cea mai de căpetenie şi a rduca- ţiunii şi a instrucţiunii : sâ dăm tineretului o icoanâ clarft

1 0 5 6 ID E I PR IV IT O A RE

şi adevăra tă a lu i D um nezeu tn atribute le sale, care p r i­

vesc v ia ţa noastră practică. P recum noţiunea teoretică a

fiinţii şi a existenţei lu i Dum nezeu îşi are im portanta sa

pen tru teo logie şi filosofie, to t aşâ pentru viaţa practică

are m are im po rtan ţă no ţiunea practică despre Dum nezeu.

A ş â da r o icoană a lu i D um nezeu ca T ată adevărat şi ca

P ăr in te a l lum ii, în nem ărg in ita sa bunăta te şi grijă ce ne

o poartă . D ec i frica de D um nezeu nu trebue să fie înţe­

leasă n um a i ca frică de E l, precum făceau cateheţii evului

m ed iu şi m a i iac un ii şi astăzi, cari descriu pe Dumnezeu

n um a i în a tr ibu te le sale, priv itoare la m ân ia ce o are pe

cei p ăcă to ş i şi la răsbunarea ce va urm ă. N u spaimele

Ia d u lu i sun t m ijlocu l cel m ai b un de a face ca ideia de

D um nezeu să p r in d ă rădăc in i în m inţile tineretu lu i şi a oa­

m en ilo r cu fire bun ă , căci p r in acestea se naşte în ei o

ic o an ă fa lşă despre D um nezeu , pe care-1 văd în închipuirea

lo r ca o fiin ţă de care trebue să a ibă groază şi care veci-

n ic nu face a lta d e câ t să ne inum ere păcatele şi micile

greşeli, ca apo i să ne po a tă pedepsi pentru ele, asemeni

unu i du şm an care ne p ândeşte toţi paşii, spre a se folosi

d e orice eroare a noastră.

S f. S c r ip tu ră n u zice «G roaza de D um nezeu este înce­

p u tu l în ţe le p c iu n ii» , c i frica de D um nezeu» . Iar această

frică trebue înţe leasă ca respect, ca stim ă, ca iubire. Iu­

b irea de fiu b u n către un ta tă bun . N u frica robu lu i de

s tăpânu l său, n u spa im a celui v inovat de biciul care are

să-l b a tă , şi nu groaza celui speriat de duşm anul său

care-1 goneşte . O asem enea «frică» în tunecă ori ce con-

cepţiune c lară despre D um nezeu , şi cel ce are atare concep-

ţiune m ai repede va urî pe D um nezeu , decât să-l iubească;

pentrucă e lucru na tu ra l să nu iubeşti pe acela de care ai

vecinic frică sau ch iar groază. P rin urm are catehetul are

să facă astfel încât icoana pe care o va p ic tâ înaintea ti­

neretu lu i să arate un D um nezeu bun şi îngădu ito r, care

toate le iartă, toate le judecă cu blândeţe, căci e Tată

şi e Dumnezeul iubirii, şi câ El nu bate decât numai a-

colo, unde nemărginita sa iubire nu mai poate trece cu

vederea râul. Căci dacâ l-ar trece, ar fi tot atâta ca şi

când Însuşi EI ar greşi, abâtându-se dela atot Înţelepciu­

nea sa. Iar Dumnezeu nu poate greşi, şi deci dacâ bate

pe cel râu, aceasta este tocmai fiindcă bătaea sa este o

urmare a nemărginitei sale Înţelepciuni şi a nemărginitei

sale iubiri. Când bate Dumnezeu, bate Înţelepciunea şi iu­

birea, şi nu bate atotputernicia şi atotştiinţa, căci dacâ ne

gândim la atotputernicia Sa, atunci prea uşor poate În­

colţi în slaba noastră minte omenească gândul foarte pri­

mejdios religiositâţii, câ Cel atotputernic bate numai fiind

câ e puternic, iar dela acest gând este numai un pas până

la celălalt, câ atotputernicia, neavând altă putere care sâ

controleze, poate fi şi nedreaptă.

Μ. P

L A CATEHIZAREA M O D ERN Ă 1057

Biserica Ortodoxă Română 8

C ircu lara în a lt P rea S fin ţ itu lu i M itropo lit al M o l­

dove i şi Suceve i D . D . P im en , cătră P .P . C .C . Pro­

to po p i ai E parh ie i M itropo lie i, re lativ la serbarea

«S ăd ire i p o m ilo r», care se face în lu na M artie a. c.

Prea cucernice părinte Protopop,

Ministrul Cultelor pentru a dâ prilej sătenilor şi în de­

osebi copiilor de săteni ca să prindă dragoste de pomi,

să aibă milă de ei şi să-i apere·contra oricărei stricăciuni,

a reînfiinţat serbarea «Sădirei pomilor» care se va face cu

solemnitate în curgerea acestei luni— Martie:— sădindu-i,

altoindu-i şi îngrijindu-i.

Şi pentru ca această îndrumare, se rapoartă mai ales la

îmblânzirea firei omeneşti, care, adesea devine aspră pânA

la sâlbătăcie, cu plantele de tot felul şi cu animalele de

casă, se cade, ca preotul, să fie cel dintâiu care sâ lucreze

în felul arătat.

De aceea pe deoparte vă veţi pune în înţelegere cu Revizorul Şcolar al judeţului şi veţi regulă colaborarea în­

văţătorilor cu preoţii săteşti;, iară pe de alta veţi învitâpe

fiecare preot, ca, fârâ întârziere şi cu toată bunăvoinţă,

unindu-se cu învăţătorul, să pună la cale alcătuirea serbârei

«Sădirei pomilor,* ia cari să îndemne a fi de faţă— de se poate tot satul cu copiii şi elevii şcoalei, ca să aibă pri­

lejul de a vedeâ şi a se pătrunde de această frumoasă în-

• deletnicire, care e foarte de folos, pentru îmbogăţirea să­

teanului şi a economiei noastre naţionale.

Sădirea pomilor se va face deocamdată cu deosebire în

-curtea şi pe locul şcoalei, în curtea şi pe locul bisericii şi

cimitirul sătesc; având grijă preotul şi învăţătorul ca lu­

crarea să reuşească pe deplin, ca la vreme să deâ foloase;

căci, numai aşâ, încercarea va prinde în moravurile popo­

rului şi va aduce roadele dorite.

Pentru a se puteâ controlâ îndeplinirea acestei frumoase

tnsârcinări, cuvenită preotului sătesc, veţi cere ca fiecare

să vă raporteze de modul cum s’a săvârşit această serbare

şi ce parte a luat el la îndeplinirea ei.

Dacă preoţii noştri şi în această privinţă prin poveţele

-şi stăruinţele lor vor aduce folos poporului şi ţării, vor

aveâ un drept mai mult la răsplata cuvenită.

Aşteptăm cu încredere îndeplinirea acestei frumoase

tnsârcinări.

P I M E N Mitropolitul Moldovei.

•________________________ C IR C U LA R Ă _________ 1 0 5 9

ADVENTISMUL

Adventismul iâ din ce în ce proporţii foarte mari. Se

întinde la sate cu o repeziciune uimitoare, mulţumită a- ;

• genţilor catihezaţi în Bucureşti şi în deosebi în Brăila şi

'Galaţi. în aceste două din urmă oraşe, centrul îl formează

soldaţii din marina militară. De aci principiile adventis-

mului au pătruns până în judeţul Neamţ. . . .

Ani spus în numărul trecut, că la propagandă trebue

contrapropagandă. Să fim la datorie, căci altfel se zguduie

temeliile Bisericii noastre ortodoxe naţionale. Poporul ne­

luminat e capabil de orice influenţe primejdioase. Sâ ne

* ferească Dumnezeu sâ ajungem în starea Rusiei In ceeace

j priveşte sectele religioase.

Principiile adventism ulu i sunt cunoscute, cu toate ace­

stea, iată ce spune, că a constatat d. Prefect de Neamţ.

Această sectă învaţă că Vechiu l Testament are precă­

dere asupra, N ou lu i Testam ent, fapt pentru care ei cred

în Iehova ca Dum nezeu şi pe Hristos socotindu-1 mai m ult

ca pe un trim is, ca pe un ales, prin care Iehova a voit

să m ântu iască lumea.

Adventiştii respectă ziua S âm betii şi nu a Dum in ice i;

in terpretează sf. Scriptură în ch ip arb itrar neţinând de loc

seam ă de tradiţie, de literatura bisericească şi în genere

ara tă neîncredere, duşm ănie chiar oricărei ştiinţe ca şi oa­

m en ilo r învăţaţi, fie în ale Teologiei, fie în celelalte d i­

recţii de activitate ştiinţifică.

Resp ing învăţătura Bisericii creştine asupra celor 7 taine,

av ând doar botezul, pe care îl adm inistrează num ai oa­

m enilor m aturi. N u cinstesc icoanele sub cuvânt că porunca

a II-a spune «să nu-ţi faci ţie chip cioplit» şi sunt cu

to tu l îm potriva Ierarhiei bisericeşti, servindu-şi ei singuri

iă ră preoţi toate actele cultului lor simplist, astfel că ad­

ventiştii nu se duc la biserică, nu primesc preotul in casă,

îşi îng roapă singuri morţii lor şi pe copii nu-i botează.

E i sunt cu desăvârşire contra jurăm ântu lu i, astfel în cât,

dacă un adventist e luat în arm ată, el nu voieşte să de­

pună ob ic inu itu l ju răm ân t ostăşesc, ei sunt contra armatei,

sub cuvânt, că porunca a VI-a spune: «S ă nu ucizi».

In chestiunile de ord in social ei nu adm it dreptul de

proprietate şi nici princip iu l de naţiona litate ; pentru ei

toţi oam eniii sunt fraţi, dacă adm it învăţătura lor. D in

toate acestea se vede destu l de lăm urit prim ejd ia adven­

tism ului pentru ţara şi neam ul nostru.

Internaţionalismul e pentru adventişti dogm ă religioasă.

Respectarea Sâm bete i e întoarcerea la ovreism 1 Sunt duş­

m an i ai Bisericei naţiona le şi ai preoţim ii. In deosebi au

groază de preoţi mea noastră.

ADVENTISMQL 10 6 !

De sigur câ o asemenea mişcare religioasă intensă pen­

tru prima dată tn ţara noastră nu poate lăsa nepăsători

pe bunii români şi pe căpeteniile noastre bisericeşti. Dl.

N. Iorga a adresat în Camera deputaţilor d-lui Duca, mi­

nistrul Cultelor şi al Instrucţiunii o interpelare, din care

-estrag următoarele: «Ştie D-nul ministru ce întindere a

luat, pe Valea Teleajanului şi mai ales în satele Râncezi,

Poseşti şi Homoriciu propaganda adventiştilor sau a creş­

tinilor de Sâmbătă, cari amestecă în recomandaţiile lor

morale îndemnări de natură să primejduiască liniştea pu­

blică şi siguranţa s tatu lu i? ....................................................

D-nul Duca a răspuns, că e adevărat, câ de câtăvâ vreme

mişcarea adventistă iâ proporţiuni, care trebue să ne în-

grijiască pe toţi. Va căuta însă sâ iâ toate măsurile nece­

sare pentru a combate acest râu.

In Senat, I. P. S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

a făcut de asemenea o interpelare în privinţa adventismu-

lui. Regret că n’am textul exat al interpelării. Ştiu însă,

că D-nul ministru Duca a răspuns, că va luâ măsuri îm­

preună cu P.P. S.S. Chiriarhi.

E drept, că această mişcare nu se poate înlătură decât

prin stăruinţa şi grija deosebită a clerului nostru. Mijloa­

cele sufleteşti înving în asemenea împrejurări, iar nu cele

administrative. In tot cazul se cere din partea noastră pri-

vighere continuă şi muncă neobosită pentrucă lupul a in­

trat în staul şi mare răspundere avem înaintea lui Dum­

nezeu şi faţă de neamul nostru. Acum e momentul sâ se

pună în evidenţă sufletul apostolului Bisericii Ortodoxe

şi al neamului românesc.

C U V Â N T A R ERostită la aniversarea anului 37 a societâţei Clerului Român, „Ajutorul,"

în ziua de 23 Fevruarie 1914, Duminica Ortodoxiei1)

în a lt Prea Sfinţite ,Dom nule M inistru ,

V m erabil Presbiteriu ,Onorate Doamne şi Dom ni,Iu b iţi elevi.

însemnat este în vieaţa mea momentul acesta în care vin să mulţumesc public venerabililor părinţi ce compun societatea clerului numită «Ajutorul,* pentru evlavia ce au avut de a mă numi, alături cu ei, membru de onoare. Momentul acesta devine pentru mine Înălţător, când mă gândesc la demnitatea ce o deţin în Biserica lui Iisus Christos, aceia care mă chiamă a fi alături cu ei membru de onoare. Şi el coprinde toată fiinţa mea, când mă gândesc cu cine sunt alături, mădular de cinste tn Biserica neamului nostru Românesc.

Da, însemnat este momentul, căci mare este demnitatea ce o deţin în sfânta noastră Biserică, aceia cari m’au a - propiat cu cinstire în scopul urmărit de societatea «Aju-

’) Această cuvântare face parte din frumoasa dare de seamă făcută despre această serbare de colegul. D. Petru Garboviceanu, în numărul trecut al Revistei.

CUVÂNTARE 1 0 6 3

torul» şi de sigur şi al consfătuirei frăţeşti, Intru îndeplini­

rea misiunei celei înalte, sfinte şi binefăcătoare ce o au

în sânul neamului şi în Biserica creştină ortodoxă a Ro­

mânilor.

învrednicit de această cinstire m ’am gândit, venerabil

Presbiteriu, cum voiu răspunde, după cuviinţă, la această

evlavie ce aţi avut-o către mine, în momentul când faceţi

cunoscut aceasta I. P. S. nostru Ierarh al sfintei Biserici

Autocefale Ortodoxe Române, în faţa D-lui Ministru al

Cultelor şi Instrucţiunei şi tuturor celor aci adunaţi In a-

ceastâ zi de amintire şi prâznuire pentru societate. Am

cugetat ce aşi puteâ aduce prinos al recunoştinţei mele,

acelora cari m ’au învrednicit de atâta onoare, ca sâ fiu

alăturea cu ei, în facerea binelui în sânul poporului Român.

Multe gândiri au trecut prin sufletul meu şi am crezut

potrivit, pentru însemnătatea momentului, câ se cuvine sâ

cer îngâduirea, ca sâ spun câteva cuvinte asupra demni -

ţâţei pe care o deţin cei ce sărbătoresc astăzi aniversarea

anului 37 al constituirei lor în societate. Şi am crezut de

datorie sâ fac lucrul acesta, nu doară câ nu s’ar şti de noi

toţi ce sunt preoţii noştri, dar cum ei astăzi sunt in săr­

bătoare, se cade— cred— a vorbi despre ei, ca sâ ştim cu

toţii cine sunt, ce însemnătate şi ce putere deţin aceia cari

m ’au chemat a fi alături cu ei. Şi voiu spune ce au făcut şi

ce sunt datori sâ facă în Biserica neamului Românesc unde

îi vedem şi îi cinstim ca preoţi ai sfintei noastre Biserici, j

A m voit, Venerabili Părinţi, sâ vâ numesc cu numele

vostru propriu şi caracteristic treptei ierarhice, pe care

o aveţi în Biserica Dumnezeului nostru, şi atunci duc&n- i

du-mă la cartea noastră cea sfântă, la cartea legei noa­

stre creştineşti— Noul Testament, — aci gâsit-am numele

vostru în sensul ce căutam. L-am găsit întrebuinţat de

trei ori; dar în tr’unul sunteţi numiţi bătrâni (Luca XXJU, 66 );

în al doilea bâtrânimea (F. Ap . X X II, v. 5); iar în al treilea

preoţie (1 T im ote i IV , 14). Şi a tunc i mi-am zis: Sâ vă nu­

mesc b ătrân i? D a , cuvân tu l înseam nă cevâ, dar nu arată

caracterul p ropriu trepte i voastre ieVarhice. B ătrân im e? nici

a tâ t. Cel de al I U Preoţie, da , înseam nă cevâ, dar este cu

însem nare prea generală şi d u p ă un d icton francez qui

d i t beaucoup , ne d it rien . C uv ân tu l vă coprinde , în ade ­

văr, d a r este prea cuprinzăto r. Ş i atunci am răm as la cu­

v ân tu l o r ig ina lu lu i; şi v ’am num it presviteriu, căc i el redă

un irea voastră ; redă sacerdoţiul cuven it cetei voastre. E l

reprez in tă presb iteriu l Bisericii lu i Iisus Christos, aşâ cum

ceata voastră, la noi, reprezin tă presb iteriu l Bisericii nea­

m u lu i nostru R om ânesc .

A m m oşten it d in legea cea veche m ulte . A m moştenit

şi p re o ţia— sacerdo ţiu l; da r câ tă deosebire ! C â tă înălţare

are el în legea creştinească! Sacerdo ţiu l Bisericii creştine,

n u este sacerdo ţiu l celor văzu te , sacerdoţiu l bo ilo r şi al

ţa p ilo r , cari se aduceau jertfe spre a m u lţum i lu i D u m ­

nezeu . Sace rdo ţiu l nostru este sacerdoţiul darulu i Dumne-

zeesc, care ch iarnă pe credincioşi la jertfe ln icu l cel în ţe ­

leg ăto r, la je rtfe ln icu l cel in te lectual, şi ch iam ă pe fiecare

cred inc ios cu forul conştiin ţe i sale, îna in tea lu i D um nezeu ,

fa ţă d e m ijlo c ito ru l da ru lu i Dum nezeesc, ca aco lo , prin

acesta , să afle m âng âe re sufletească, a linarea durerilor,

m u lţu m ire şi m ân tu ire .

Pentru aceasta sacerdo ţiu l nos tru lucrează cele duhovni­

ceşti, cele ta in ice şi sfin te a le sfintei noastre credinţe.

D a r to a te acestea dev in şi se fac văzu te şi s im ţite de toţi

cei cred inc ioş i în viaţa lo r creştinească.

. Pen tru ca tem a aceasta abs tractă să fie înţeleasă, nu

voi c itâ a lt e x e m p lu decâ t ac tu l d a to r it in iţia tive i societâţei

o rto doxe , care s ’a săvârş it astăzi în sf. M itropo lie a Ţărei,

c ân d cu to ţii ne am r id ica t cu m in te a la sufletele celor ce

au căzu t în râsbo iu pen tru iub irea de neam şi patrie şi

am fost cu to ţii aco lo , u nde , prin m ijloc itorii daru lu i Dum-

nezeesc, ce lucrează prin sacerdoţiu, s’a adus acea jertfa

Înălţătoare, prinos de recunoştinţă al solidarităţei noastre,

cu aceia cari îşi au pus vieaţa pentru paza 'vieţei noastre

şi a scumpei noastre Patrii. Poate fi cevâ mai tainic şi mai

înălţător pentru. om decât o astfel de faptă ? Şi se poate

ea concepe fără această legătură tainică a omului cu Dum­

nezeu, prin preoţia Bisericii creştine ? De sigur nu. Tot ce

s’ar face altfel şi sub orice altă formă, nu Înalţă pe om;

nu-l ridică la un ideal nobil, frumos şi sublim; nu-1 ridică

dela cele pământeşti la cele cereşti, pe care le doreşte şi

după care însetează sufletele noastre, şi pe care nu le

poate îndestulă decât Biserica, prin sacerdoţiul ei, prin ac­

tele cultului. Iar cult, aşâ cum este al Bisericii creştine.

Cât de nobilă, cât de înălţătoare, cât de sfântă şi bine­

făcătoare este misiunea voastră şi puterea darului vostru

în viaţa noastră creştinească. Mare este puterea darului ce

aveţi. Ea este mai presus de tot ce este pământesc şi o-

menesc, căci nu este dela oameni, ci dela Dumnezeu; şi ,

aţi primit-o prin punerea mâinilor, moştenire sfântă. Şi In

puterea darului vostru, voi faceţi In med tainic şi miste­

rios, faceţi vie şi lucrătoare, prin credinţa în sufletele

noastre o viaţă creştinească, Împodobită cu tot ce poate fi

bun şi de folos omului, nu numai aci pe pământ, dar şi

dincolo de această viaţă trecătoare. Şi zic, voi, mai vârtos,

presbiteriu sfintei noastre credinţe, întru care credincioşii^

văd în tot ceasul, în mijlocul lor, întruparea acestui darj|

Dar dacă este vorba, venerabil presbiteriu, de misiunea

voastră sfântă în Biserica Dumnezeelui celui viu, în sâ­

nul Bisericii creştine, care este, după cuvântul Apostolu­

lui, «neam ales, împărăţie sacră, popor sfânt»... Vouă

presbiteriu al sfintei Biserici Române, vâ revine marea

cinste, căci voi aţi lucrat cu vrednicie în sânul neamului

nostru, mai presus de orice preoţie, nu numai creştină,

dar chiar ortodoxă I

Mulţi, venerabil presbiteriu, fâcându-vă istoricul află.

preotul Rom ân , în decursul veacurilor, în ignoranţă, în de­

cadenţă, şi în starea cea mai înjosită ce şi-o poate în­

chipui cinevâ.

V or fi şi lucruri'adevărate în acele descrieri:

E u însă, să-mi daţi voie a le crede că ele sunt mai

m ult însemnări făcute de cei ce au văzut cu ochi răi pe

preot, aşâ precum, cu durere, vedem astăzi că sunt mulţi

cari nu numai pe preoţi, dar pe toţi cari avem un Dum­

nezeu, credem in el şi ne închinăm lui, ne numesc ignoranţi,

medievali şi câte alte porecle de necinste. Sunt acestea

adevărate ? . . . . F ie cine poate judecâ. A fost ignorant

preotul Rom ân ? D a ,— se poate. Ignorant poate faţă de ştiinţa

veacului, dar el a fost lum ină poporului, luminător şi po-

văţu ito r al turmei sale spre toate cele bune şi de folos.

U m ilit! F a ţă de cine? De popor, nu. Faţă de conducă­

torii bisericii. Nici aceasta. Dacă aii fost unele ispite, din

partea acestora, ele au trecut cu aceia şi Presbiteriul

R o m ân a fost şi a rămas de fapt, după cuvântul Aşeză­

m in te lor apostolice: Ockii p rin cari episcopii vedeau bise­

rica ş i m âinile p rin care lucrau mântuirea în turma cu­

vântătoare . N ’a fost ignorant presbiteriul nostru; iar de a

fost, el a suplin it neştiinţa înţelepciunii veacului, cu căl­

dura credinţei apostolice, care erâ în sufletul său. Pres­

biteriul nostru a fost viu şi lucrător în via Domnului.

Şi dacă ne u ităm Ja rodul ostenelilor şi al vieţei Pres­

biteriul R om ân , ei b in e ! Ştiţi ce vedem ? E l este mai

sublim şi mai dem n decât rodul ostenelilor ori-cărui alt

cin preoţesc, nu num ai din sânul bisericei ortodoxe, dar

d in toa tă lum ea creştină.

S fânta noastră B iseric i creştină ortodoxă Rom ână în

m ulte priviri atrage şi trebue rsâ atragă luarea am inte ş

adm iraţiunea a întregei lum i creştine. Biserica noastră în

istoria creştinismului, este ' un fenomen singular; iar în

sânul Ortodoxiei, este singura biserică, care are cea mai

frumoasă şi dumnezeească aureolă. întreaga lume creştina,

şi în deosebi bisericele Ortodoxe, privesc la ea cu respect

şi admiraţiune, căci ea este Biserica, în sânul câreia, cre­

dinţa şi pietatea, s’au cultivat fă r ă bigotism f i fă r ă fana

tism josnic şi rău înţeles Ea singură este biserica întru

care credinţa a domnit pururea curată şi adevărată. Ea

este biserică virgină, întru care n ’a existat, nici schismă,

nici eresie. Care altă biserică a lui Christos are o astfel

de frumoasă aureolă?

Care se poate mândri că a păstrat întreaga ei lume

creştină, pe toţi fiii ei, în staulul credinţei, astfel în cât,

nici unul să nu sâ fi abătut?

Dar cui se datoreşte această vie aşâ de frumoasă şi cu

rod atât de ales ?

Cui se datoreşte acest ogor, întru carele nu s'a văzut,

nici a crescut împreună, neghină, spini, pălâm idâ sau alte

burueni cari nu sunt de folos ?

Presbiteriul sfintei noastre biserici are tot meritul Intru

aceasta, căci el a lucrat şi a lucrat cu vrednicie şi cu

credinţă in via Domnului şi Dumnezeu l-a întărit, l-a ajutat

şi l-a binecuvântat, după credinţa sa, şi astfel el a putut

aduce via, adică Biserica Română, prinos duhovnicesc de

laudă, prinos de bună mireasmă duhovnicească bine plăcută

lui Dumnezeu.

Ne tăgăduit au meritul lor şi pândarii viei. Şi din mila

lui Dumnezeu au fost pândari, şi pândari destoinici. Dar |

ei, puţini şi rari cum erau, cu toată destoinicia lor, ce ar fi

putut face, dacă viea nu aveâ lucrători şi lucrători harnici,

crediciosi şi pricepuţi ?

De sigur totul s’ar .f i pârâginit, şi ştiut este câ la pa­

ragină pândarul ce folos poate sâ aducă?

Iată înalt Prea Sfinţite, Domnule Ministru şi O n . Doamne

şi Domni ce a fost şi ce a făcut Presbiteriul în sfânta

noastră Biserică, sub povăţuirea părintească a mai marilor săi. Iată ce au iăcut sub conducerea celor desăvârşitori întru ale preoţiei şi conducători ai Bisericii. Iată ce au fâcut sub povaţa şi conducerea Episcopilor şi Mitropoliţilor. Meritul lor dar este mare.

Trecutul acesta glorios al Presbiteriului bisericei noastre pentru noi credincioşii este garanţia cea mai puternică că şi în viitor veţi lucră, Venerabili Părinţi, cu aceeaşi credinţă şi râvnă pentru casa lui Dumnezeu cea înfrumuseţată şi împodobită cu strălucire mare în sânul poporului Român.

Exigsntele societâţei de astăzi, este drept, sunt mari, multe şi felurite, dar voi aveţi toată pregătirea şi destoi­nicia întru aceasta; iar cartea cea sfântă a credinţei noa­stre creştine, cu sprijinul sacrei traditiuni, va corespunde ca sâ vă deâ toată puterea şi destoinicia. Ea vâ oferă toate mijloacele, ca să satisfaceţi toate nevoile. Da, ea vâ va fi sprijinul cel mare şi puternic pe care vă veţi rezemă şi vă puteţi rezemă cu încredere; căci ceea ce ea co­prinde, sunt învăţături divine, principii eterne, principii care corespund tutulor timpurilor, tutulor vârstelor şi treptelor sociale; corespund tutulor împrejurărilor şi nevoilor vieţei omeneşti, ori unde ar fi omul şi de ori ce ar aveâ nevoe.

Intru aceasta veţi fi tari, şi pe aceste învăţături zidind şi ţinând Biserica, porţile iadului nu o vor sfărâmă. Iar aşâ lucrând, veţi fi lucrătorii cei vrednici în via Domnu­lui, în Biserica neamului nostru Românesc, pe care, spre fala neamului nostru şi a înaintaşilor voştri, în sacerdoţiu, aţi moştenit-o frumoasă, curată şi sfântă şi fâră de pri­hană. Aşâ să o păstraţi totdeauna. Amin.

Dr. Drag. Demetrescu.

Profesor la facultatea de teologie şi mare nomdfylax al sf. Biserici creştine Ortodoxe a Răsăritului.

■Bucureşti 23 Februarie.Duminica Ortodoxiei.

1068 CUVÂNTARE

TABELA MATERIILOR

DIN

Revista periodică ecclesiastică „Biserica Ortodoxă Română· pe

anul a l X X X V II (1913— 1914) însoţită şi de numele autorilor.

PARTEA OFIC IALA .

Lista de persoanele care au dreptul de vot la alegerea Consis­toriului Superior Bisericesc în cursul anu lu i 1913 pag. 1— 73.— Acte oficiale pag. 161 — 166. Mişcarea în personalul clerical din ţară pag. 206— 208. Acte oficiale pag. 209— 234. Raportul Semi- nariu lu i de cântăreţi bisericeşti pag 416— 421. Mişcarea în perso­nalul clerical din ţară pag. 422— 424. Desbaterile Consistoriului Su­perior Bisericesc din sesiunea de primăvară No. 5— 6 pe Aug.— I Sept. pag. 1— 272. Acte oficiale pag. 425— 474 Copie dupâ rapor­tul Prot. de Teleorman cătrk sf. Mitropolie pag. 588— 592. Deci- ziune pag. 613 Acte oficiaie pag. 618— 622. Keferatul confesoru­lui garnizoanei Galaţi asupri, campaniei din J913 pag. 696— 706. j Copie după adresa Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei către d. Decan al Facultăţei de Teologie şi o circulară către Prot. din Eparhie pag. 812— 813. Tablou de numele şi pronumele d-lor profesori ai Facultăţei de Teologie cari au cărţi tipărite, preţul lor şi de unde se pot cumpără pag. 817. O biserică românească în Ieri%> salim din iniţiativa M S. Reginei României Elisaveta pag. 834 — 8 3 5 . Două adrese ale Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei pag. 8 8 6 — 890. Apelul comitetului de iniţiativă particulară pentru zidirea u- nei biserici la Ierusalinv pag. 9 2 7 — 9 3 1 . Misia îm p ă ră te a s c ă ru­sească pag. 5 6 7 — 5 6 8 . Acte oficiale pag. 9 5 3 — 1019.

Dr. P. GARBO V ICE AN U

C. Erbiceanu pag. 74— 87. Spiru C. Haret pag. 87— 91; urmare în num ăru l 2 pag. 190— 196. P. S. Sofronie, Episcopul Râmni-

cului-Noul Severin 150— 100. Instalarea P. S. Sofronie, Episcopul

Râm nicului-Noul Severin pag. 254— 264. Dr. loan Cornoiu pag.

279— 292. Preoţi cu crucea în frunte pag 299— 333. Cuvântări o- cazionale pag. 373— 384. Sem inariul din Râm nicul Vâlcei pag.

498— 518. Un congres naţional şi ortodox pag. 554— 566. Bise­rica M adona Dudu din Craiova pag. 656— 659. Serbia şi România

pag. 710— 712. Ufi act de recunoştinţă pag. 707— 710. Literatură

religioasă pag. 794— 797. O propagandă primejdioasă pag. 809.• Soc.etatea Clerului Rom ân „A ju to ru l- din Bucureşti pag. 901— 908. Adventismul pag. 1059 — 1061. ·*

Dr. M. POPESCU .

Câteva cuvinte asupra Apostolului Pavel pag. 27— 31 (urmare

d in num ăru l 12 anu l XXXV»). Trei Catiheţi mari ai Bisericii Vechi pag. 97— 104; urmare în num ăru l 3 pag. 247— 253; urmare în n u ­m ăru l 4 pag. 362— 367; urmare în num ăru l 7 pag. 481— 486; ur­

mare în num ăru l 8 pag. 537— 542; urmare în num ăru l 9 pag. 636— 641; urmare în num ăru l 10 pag. 723— 728. Idei privitoare la catehizarea modernă pag. 863— 868; 1052— 1057.

Dr.- D R A G O M IR D E M E T R E SC U (mare nomofilax)

C u ltu l în genere şi cultul creştin pag. 385 -396. Momente în­semnate în sfintele slujbe bisericeşti pag. 836— 848. Două epis­tole memorabile şi relatarea lui Iosif Fl ivie despre Iisus Hristos pag. 869— 875. M âna Sf. Ierarh Nicolae pag. 714— 722. Cuvân­

tare pag 1062 - 1068.

Dr. BORO IANU .

Devotament şi abnegaţiune pag. 1— 26. Competinţa Consisto­

riu lu i Super.or pag. 43— 46. Cevâ despre mănăstirile din imperiul Bizantin pag. 105— 110. Scurtă priy re asupra ideilor morale d n

I V. T. şi creştinism pag. 132— 149. Lupta creştinismului cu luda-

I ism ul pag. 235— 246 D in foloasele religiunei pag. 270— 278. Creştinii şi statul pag. 337— 354. Ocuparea oficiilor bisericeşti pag.

487— 497. D in dreptul bisericesc pag. 521— 536. Din timpurile

demne de am intit pag. 627— 635. Defensorii pag. 648— 656. Ade­

văr şi dreptate pag. 734— 744. Combaterea învăţaturilor contra

creştinismului pag. 849— 862.

B. M ANGÂRU .

Cultu l mozaic faţă cu cultele păgâne ale antichităţii pag. 3-^42.

Constantinopolul gag. 110— 118. Bulgaria din punct de vedere is

torico religios pag. 265— 270; 368— 372; 642— 648; 744— 750; 876

— 887. Cremaţiunea pag. 110— 118; 729— 733. Cu noi este Dum ­

nezeu pag. 474— 477. Cântarea Cântărilor pag. 1041— 1051.

I MIHĂLCESCU

Ce se chiamă dogme? pag. 1020— 1040.

L P. S. MITROPOLIT PRIMAT Dr. KONON AR. DONICI.

. Carte pastorală pag. I—VI. Ordin circular pag. I—IV. Confe­rinţe pastorale pag. 414—415.

I. P. S. PIMEN MITROPOLIT AL MOLDOVEI.

Scrisoarea Pastorală către toţi preoţii din cuprinsul Mitropoliei pag. 311-312. Idem către ostaşii noştri pag. 312—315. Cuvân­tare ţinută în catedrala Mitropolitană din Iaşi pag. 334— 336. Slujbă bisericească pentru ostaşii morţi pag. 478—480. Telegramă adre­sată M. S. Reginei României pag. 751. Mitropolia Moldovei şi Su­cevei pag. 779. Circulară pag. 1058— 1059.

I. P. S. MITROPOLIT AL AMAS1E1 D.D. GHERMANOS

Cuvântare rostită la Societatea Clerului Român „Ajutorul" in ziua de 18 Octombre 1913 pag. 625—626.

P. S. EPISCOP NIFON.

Cuvântare rostită în ziua de 6 Decemvrie 1913, în catedrah e- piscopală. din Galaţi cu prilejul Hramului bisericii şi distribuirea lâ 22 preoţi a medaliei «Răsplata muncei pentru biserică» clasa I pag. 691— 695. Cuvântare pag. 814— 816.

ARHIEREUL VARTOLOMEU S. BACAOANUL

Creştinismul Social pag. 671—67.9. Carte pastorală către popu­laţia din noul teritoriu Dobrogean pag. 752— 771.

C. NAZAR1E.

Congresul profesorilor de ştiinţe religioase pag. 47—66; 167— i 189; 315— 328; 397—413; 599—612; 659—670; 772—778. Cei poate face preotul la ţară în vreme de iarnă pag, 568—575. Că­tre fraţii preoţi pag. 810—611.

ICON. C, I. PAVEL.

Mijloacele de cultivare a sentimentului moral în popor pofti 66— 73.

DUMITRU 1. N1STOR

Despre post pag. 118— 132; 292—310.

ECON. D. POPESCU MOŞOAIA

Predică la întâmpinarea Domnului pag. 197— 206. g

III

Acte privitoare la alegerea episcopului ardelean Vasile M oga p. 592—597; 789—794.

T. G. B.

Din corespondenţa episcopului de Buzău Dionisie Romano pag. 780—788.

Pr. PARASCHIV DRAGHICi

Predică pag. 818—822.

ECON. M. PÂSLARU

Chestiunea jurământului pag. 797—808; 891—901.

Pr. D. N. ŞTEFĂNE3CU

Fiinţă şi materie pag. 909—926.

Pr. S. PROBOTEŞT!

Cuvântare funebră pag. 931—935.

ECON. STAVR. V. PREDEANU

Predică pag. 934—942.

ECON. I. TEODORESCU

Vrăjitoria şi vrăjitorii' la Romani pag. 576—588; 680—691.

DONAŢ1UN1.

Pag. 519—520; 613—616; 712; 822—832; 943—952.

Dr. I LUPAŞ

I ; 1

4.3.

P.-U_€·***

1 β ΐ

Coti corespondenţa privitoare la Tipografie şi la Rev istă precum şi bani;

înainta cu adrese separate: P. 5. Arhiereu Mele/ie Constănţeanul, D jr '■

‘ ,1 Tipografiei şi Revistei «Biserica Ortodoxă Rom ână», Str. Principatele! ]te No. 60. Bucureşti. - M anuscrise le n e p u b lic a te n u se % napo ia z ({

abonamentele la revistă se fac pe câte un an. Preţul abonam entu lui pe

este de 10 le i in ţară; iar in streinătate 12 lei.Abonaţii cari nu vor priim i numerile regulat, vor reclamă de-a dreptu l P,

Mtrcu Meletie Conslănfeanu, Directorul Tipografiei.

Scrisorile nefrancate nu se primesc.

La Tipografia Cărţilor Bisericeşti se afli de

Istoria Bisericcască de Eusebiu j' Cezarcei, traducere de 1. P. S. Iosil Gheorghian. Preţul 3 lei.

Istoria Bisericească de Sozomen. traducere de acelaşi. Preţul 3 lei.

Sf. Vasilie. traducere de acelaş. Preţul 2 lei.

Istoria Bisericească de Evagrie, traducere de acelaş. Preţul 2 lei.

Istoria Bisericească de Socrat, tra­

ducere de acelaş. Preţul 3 lei.

Papalitatea Schismatică sau Roma in raporturile sale cu Biserica Orien­tală, traducere de acelaş. Preţul 2,50

Luterani şi Greci-Ortodoxi, tradu­cere de acelaş. Preţul 0.50 bani.

Note şi Meditaftuni asupra Psal­milor, in 3 vol., de P. S. Episcop de Argeş Gherasim Timuş. Preţul 10 1.

Tipic, de P. S. Gerasimu Safirinu Episcop al Romanului. Preţul 1 leu.

D e acelaş: Legea şi poruncile lui Dumnezeu, traducere. Preţul 0.76 b.

De acelaş: «Monahii sunt gloria Bisericei lu i Hristos», disertaţie. 10 b.

D e acelaş: «Slavoslovie»'pe opt glasuri. Preţul 20 bani.

De acelaş: «Culegere de cântări bisericeşti». Preţul 1 leu.

Evanghelia sau Vieaţa şi învăţă­tura D om nulu i nostru Iisus Hristos,

de Melchisedec. Preţul 2 lei.Ermeneutica Biblica, ed. II, de Dr.

C . Chiricescu. Preţul 2 lei.Călăuza Predicatorului, de Dr. C.

Chiricescu şi Icon. Const. Nazarie. 51.

Apologetica Creştină,traducere de

Icon. C. Nazarie. Preţul 6 lei.

vânzare următoarele cărţi particulare:Combaterea principalelor învăţă­

turi adventiste de Icon. C. N a z a r ie , Preţul 1,40 bani.

Teologia Dogm atică vol. I I , III,

IV şi V , traducere după Silvestru de Canev. Preţul 12 lei.

Noul Testament, partea I, Evan­

gheliile, de P. S. Sofronie Craio- veanu. Preţul 4 lei.

Noul Testament prescurtat, de

P. S. Sofronie. Preţul 3 lei.

Curs de Drept Bisericesc de 1.S. Berdnikov, tradus de Silvestru Bă- lânescu, Episcop al Huşilor. Pr. 7 lei,

Vieaţa religioasă a Rom ânilor de

D . Stănescu. Preţul 4 lei.

Episcopul Melchisedec. V iaţa şi ac­tivitatea lui de C. C. Diculescu. 3 lei.

De acelaş: «Din corensponden- ţele Episcopului Melchisedec» Preţul

1.50 bani.

Predici Exegetico-morale de Ec. V. Predeanu. Preţul 8 lei.

Schitul Crasna, de Al. Ştelu- lescu Preţul 2 lei.

Monastirea Tismana de Al. Ste- fulescu. Preţul 4 lei.

De acelaş: Monastirea Strâmba. Preţul 2 lei.

De acelaş: Monastirea Polovragi. Preţul 2 lei.

Biserica Stavropoleos de gene­ralul P. V. Năsturel. Preţul 2 lei.

încercări de Literatură Bisericeas­că de Icon. Ilie Theodorescu. 6 lei.

Predici Intitulate: «Păşune Du­hovnicească» de P. S. Arhiereu Ev­ghenie Piteşteanu Preţul 7 lei.

Mântuirea Păcătoşilor. Pr. 4 lei

De P. S. Arhiereu Antim P. Botoşeneanu, au apărut următoarele cărţi de lectură cu conţinut religios m o ra l: Pildele M ântuitorului Iisus Hristos, 50 bani.— Patericul b lei.— Innecul de pe R in, 50 bani.— Coşuleţul cu flori. 1

leu 2fl ban» — Dorinţa împlinită, 50 bani.— Cu Iisus pe drumul către Golgota, mamei 1.20.— Martirul Sebastian 1.30

imorale de Arhim I. Scriban, 1 le u — învăţăminte fi- ζεα « Titanicului*, 60 bani. — idem Două apărări idem

redici' populare 4 lei, Cartonată 5 lei

crucii 60 bani, şi Povestire de Paşii 50 bani

:rei şi D-nii librari nu beneficiază de rabat.