183572865-48-Homeopatie-PREL

25.10.2013 Lector-Prof.univ. Eugen Diug

TEHNOLOGIA PRODUSELOR HOMEOPATE

(PRELEGEREA N 2)

curs opțional

Cuprins:

1.Scurt istoric. Farmacopei Homeopate.

2.Clasificarea produselor homeopate.

3. Prescripția homeopată.

4. Căile de administrare. Posologie.

5. Materii prime.

6. Tehnologii de fabricare

Tehnologia produselor homeopate


Scurt istoric

• Principiul homeopatiei este

vechi de 2000 de ani, de pe

vremea lui Hippocrate, însă

bazele ştiinţifice ale

homeopatiei au fost enunţate

acum de peste 200 de ani, în

1796, de catre medicul german

Dr. Samuel Hahnemann. El a

formulat teoria homeopatiei,

principiile ei de baza si tehnica

de preparare a remediului

homeopatic.



Samuel Hahnemann (1775 – 1843)

• Hahnemann a fost fiul unui pictor de la manufactura de porţelan din Meissen. In 1775 se înscrie la cursurile Facultţiiii de Medicină din Leipzig pe care le urmează caţiva ani, apoi se stabileşte la Viena pe lângă profesorul Quarin, care-l recomandă baronului von Bruckenthal şi astfel ajunge la Hermannstadt, Sibiul de astăzi (România), când se întoarce în Germania, îşi susţine examenul de doctor în medicină şi începe să practice ca medic la Hettstadt, Dessau, Dresda. Se căsătoreşte în 1783 şi are 11 copii.



Scurt istoric

• Principiile sale medicale şi detalii

farmaceutice în legătură cu actul

homeopat au fost ordonate în anul

1810, în lucrarea sa capitală,

întitulată Organon der rationellen

Heilkunde (organon, în limba

greacă, este sinonim cu organum,

în limba latină care înseamnă

instrument, instrument de muzică,

în sens mai figurativ, metodă)

„Metoda meşteşugului vindecării

raţionale".



Scurt istoric

• Această lucrare a fost tradusă, în scurt

timp, în mai multe limbi, astfel se

explică o extindere şi accepţiune rapidă

a homeopatiei în Europa de Vest şi

America de Nord, iar ulterior şi în

celelalte teritorii.

• Amploarea terapeutică a homeopatiei în

unele ţări s-a exprimat, în plan

farmaceutic, prin dorinţa tot mai mare

de stabilizare şi standardizare a

preparatelor farmaceutice homeopate,

întocmindu-se şi publicându-se, în

acest sens, un volum de monografii,

numit Farmacopea homeopată.



Scurt istoric Cronologic, prima farmacopee homeopată a fost

cea germană, apărută în 1860, la Berlin,

• a doua a fost Farmacopea homeopată americană apărută în 1876.

• în anul 1948, a apărut Farmacopea homeopată franceză (Codex pentru preparate homeopate oficinale);

la nivel mondial, mai există:

• Farmacopea homeopată britanică,

• Farmacopea homeopată indiană

şi discuţii de realizare a unei

Farmacopei homeopate europene.

Toate aceste publicaţii sunt actualizate şi reeditate periodic, ţinând în permanenţă legătura cu normele farmaceutice de calitate - standarde oficializate la nivel naţional şi internaţional.



FARMACOPEI HOMEOPATICE 1. Pharmacopee Francaise [French

Pharmacopoeia] Vol. 3, 10th ed. Refondue +Mise A Jour 2003 + Liste Des Plantes Medicinale. Agence Medicame, 2003.

2. German Homeopathic Pharmacopoeia (GHP) Vols 1 and 2. Stuttgart,Medpharm Scientific Publishers, 2006.

3. Homoeopathic Pharmacopoeia of the United States. Southeastern, PA,Homeopathic Pharmacopeia Convention of the United States (available bysubscription at http://www.hpus.com/).

4. Homoeopathic pharmacopoeia of India. Delhi, Controller of Publications. 1sted. Vol. 1, 1970; 2nd ed. Vol. 2, 1984; 1st ed. Vol. 3, 1978; 1st ed. Vol. 4., 1984; Vol. 5,1985; Vol. 6, 1991; Vol. 7, 2000; Vol. 8, 2001.



Scurt istoric • La România, între cele două războaie

mondiale şi în anii următori, practica homeopatică a fost susţinută de două farmacii - una la Bucureşti şi alta la Sibiu - care au preparat remediile homeopatice necesare.

• La nivel internaţional, există, la ora actuală, laboratoare complexe şi chiar fabrici specializate în prepararea medicamentelor homeopate, de calitate maximă, respectându-se cele mai înalte norme de practică de producţie şi control de calitate (GMP)

Homeopathic good manufacturing practices. Southeastern, PA, Homeopathic Pharmacopeia

Convention of the United States, 2007.



CLASIFICARE

• Remediile farmaceutice homeopate se pot grupa în funcţie de diferite criterii:

• consistenţă:

• forme lichide : tincturi mamă, diluţii simple sau amestecuri, soluţii injectabile, picături de ochi, nas, urechi;

• forme solide : granule, globule, pulberi, tablete, supozitoare, ovule;

• forme moi: creme, unguente, supozitoare, ovule gelatinoase.

• natura materiei prime :

• forme preparate din plante (proaspete sau uscate);

• forme preparate din animale (întregi sau părţi de animal);

• forme preparate din substanţe chimice sau minerale;

• forme preparate din produse biologice.



CLASIFICARE • tipul de diluţie ales :

• diluţie tip Hahnemann: C (centesimale); D (decimale); LM;

• diluţie tip KORSAKOV (mai rar utilizată)

• formă farmaceutică:

• tinctură;

• diluţie lichidă, solidă;

• granule-globule;

• tablete;

• cremă-unguent;

• supozitoare;

• ovule;

• picături nas, ochi, urechi;

• injectabile.

• tipului de medicină în care se recomandă :

• remedii destinate medicinii umane ;

• remedii destinate medicinii veterinare.



PRESCRIPŢIA HOMEOPATĂ

– Prescripţiile homeopatice (reţetele) diferă de cele obişnuite şi necesită şi un mod diferit de lectură.

– Numele remediilor sunt scrise în latineşte, neprescurtat şi sunt totdeauna urmate de indicarea diluţiei şi ritmului de administrare.

– Prescripţiile homeopate conţin uneori numai câte un singur remediu (doze unitare), sau mai multe remedii (complexism), administrate fie prin alternanţă fie prin amestec.




Exemple:

Doze unitare:

Rp.: Rhus toxicodendron CH 5

Cinci doze

Un pachet la 5 zile.

Complexism prin alternanţă

Rp.: Nux vomica CH 9

Sulfur CH 9

Lycopodium CH 9

Tuberculin Koch CH 30

4 zile consecutiv, seara câte o doză, alternând




Rp.: Lachesis CH 6

Secale CH 6

Cactus CH 6

Dimineaţa consecutiv câte 5

globule, apoi repetă

Complexism prin amestec:

Rp.: Paragrip

Arnica CH 4

Belladona CH 4

Eupatorium CH 4

Gelsemium CH 4

Sulfur CH 5

părţi egale



CĂILE DE ADMINISTRARE, POSOLOGIE

Formele farmaceutice homeopate se administrează pe diferite căi:

• intern : siropuri, preparate din muguri;

• extern : mucoase :

• mucoasa linguală cel mai frecvent utilizată pentru diluţii lichide, granule, globule, tablete;

• mucoasa nazală, oftalmică, auriculară etc.;

• dermic;

• parenteral: intravenos, intramuscular, subcutanat, periarticular.




• Posologia este foarte diversificată, depinde de strategia şi atitudinea medicului de abordare a pacientului şi a bolii. Nu există o regulă clară, în momentul prescrierii, medicul vectorizează datele culese de la pacient cu experienţa sa terapeutică, astfel se explică de ce farmaciştii nu au competenţa să stabilească tratamente homeopate.




• în practica uzuală, se recomandă

diluţiile :

• joase şi medii (C5-C7, C9-C12,

D3-D12):

• în afecţiunile acute;

• Peracut - la 2-3 minute interval;

• Acut - la 30-60 minute interval;

• Subacut - la 120 minute interval.

• înalte (C30, C200, LM ) - în

afecţiunile cronice.




• Se administrează o dată pe zi

sau la interval de câteva zile.

într-o schemă de tratament

bine întocmită şi respectată

riguros, posologia:

• în cazul afecţiunilor acute

ameliorarea simptomelor se

instalează în primele minute-

ore de la administrare, iar în

cazul afecţiunilor cronice, în

15-30-60 de zile.




• Dozele uzuale în medicina umană, pentru o administrare, se recomandă în funcţie de forma farmaceutică, astfel:

• Diluţii - 3-5-7 picături

• Tablete - 1 tabletă

• Trituraţii - un vârf de cuţit

• Granule - 3-5 buc.

• Globule - 1 doză de 1 gram, până la un sfert

• Fiole - 1 fiolă




Atenţionări la administrare

• La copii şi gravide se evită alcoolul, remediile care conţin alcool în compoziţie.

• Granulele, globulele nu se ating cu mâna.

• Picăturile se pun fie direct pe limbă, fie se diluează în puţină apă, de preferat plată, de izvor sau distilată şi se beau. La copiii mici, se preferă dizolvarea granulelor în puţină apă plată, de izvor sau distilată, înainte de administrare.




Atenţionări la administrare

• Se administrează cu 2 ore înainte sau după masa principală;

• După administrare, se recomandă să nu se bea şi să nu se guste nimic timp de o jumătate de oră.

• Se evită contactul remediului cu mirosurile puternice (săpun, parfumuri, condimente);

• în acest sens, s-a creat o linie de produse de îngrijire specială care să respecte această cerinţă (săpun, şampon, deodorant, creme lipsite de parfum, pastă de dinţi fără mentol).



Materii prime

Produse de origine vegetală :

plante:

• proaspete;

• uscate.

plante:

• din cultură;

• din flora spontană.

plante:

• inferioare (Ciuperci: Ustilago, Secale, Agaricus = Amanita muscaria, Bovista, Boletus satanas);



Materii prime (suşe)

superioare.

plante:

• întregi (înainte, în timpul sau după perioada de înflorire);

părţi de plante superioare utilizate sunt:

• frunze : Betula pendula, Platanus occidentalis;

• flori: Arnica montana ;

• părţi de floare - stigmate Crocus sativus, petale Papaver rhoeas;

• lăstari: Crataegus oxyacantha, Juniperus communis, Rubus idaeus ;




• scoarţă de pe arbori, arbuşti: Populus tremula;

• seva: Betula pendula ;

• lemnul de la specii tinere : Citrus limonum;

• rădăcinile plantelor anuale şi bianuale (recoltate primăvara, vara sau toamna);

• fructe : Crataegus oxyacantha ;

• seminţe : Aesculus hippocastanum, Coffea arabica;

• muguri foliari: Tilia tomentosa, Abies pectinata.

în raport cu celelalte remedii, cele de origine vegetală sunt în continuă creştere, ajungând să depăşească chiar trei sferturi din totalul remediilor utilizate (60%).



animale întregi:

• Apis mellifica, (este remediul obtinut din albina întreaga/ doar din venin: Apis virum)

• Simptomele înțepaturii de albină afecteaza in principal mucoasele ți seroasele (Bry.)

- tumefacţie, edem, durere arzătoare sau înţepătoare, coloraţie roşie/roz

Simptome generale

• - cauzalitate (ailments from): mânie, furie, emotii, spaima, gelozie, excese sexuale (inclusiv masturbare) sau deopotriva reprimarea sexualitatii;

• sunt si simptome cheie ale remediului Apis, indiferent de conditiile patologice.

• Dactylopius coccus,

• Formica rufa;


Materii prime. Produse de origine animală :

http://1.bp.blogspot.com/_54k7Q-ZpAx4/SlG7eumTw2I/AAAAAAAAAdI/d5OGieNU-4M/s1600-h/519742656_0b2323bc8e.jpg

http://4.bp.blogspot.com/_54k7Q-ZpAx4/SlGuCuEWJfI/AAAAAAAAAa4/MblRHTIw2oQ/s1600-h/New+Picture+%288%29.png


Materii prime

părţi de animal, organe - Organoterapia - până în prezent, există 229 de suşe: Amigdale,

• Artere,

• Cartilaj,

• Duoden,

• Stomac,

• Retina,

• Talamus etc.);

• secreţii - Opoterapia




• Animalele utilizate provin din diverse clase :

mamifere:

• Moschus,

• Castoreum,

• Lac caninum,

• Mephitis putorius,

• Castor equi;

batracieni: Bufo rana, Salamandra ;

reptile : Lachesis, Naja, Crotalus, Vipera ;

peşti: Oleum jecoris Aselli, Serum anquillae = Ichthyotoxin;



Materii prime (suşe) - mamifere

Castoreum, Castor canadensis; Castor fiber; Sconcsi

(numit, de asemenea, dihorul în America) sunt

mamifere cunoscute pentru capacitatea lor de a

pulveriza un lichid cu un miros puternic . Diferite specii

de sconcs diferă ca aspect de la negru-și-alb la maro

sau crem, dar toate au coloratie de avertizare .


http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wiktionary.org/wiki/polecat&usg=ALkJrhhSj2ClZ3UFRx9aCAv_zkjXAs7msQ

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Mammal&usg=ALkJrhizMrf1nVRKXM54HH0_U1mD4DPoVg

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Skunk&usg=ALkJrhjbPztnoz7coPw0s7TiKt5x_ckzdA

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Aposematism&usg=ALkJrhhXWqy7GzbhwWfjEnO2xfpLrnV2aw



Sconcsii au două glande, una pe fiecare parte a anusului . Aceste glande produc un amestec de tioli , numiţi în mod tradițional mercaptani, care au un miros foarte ofensiv. (E)-2-butenă-1-tiol, 3-metil-1-butantiol, și 2-quinolinemethanethiol, precum și acetat deTioesteri ai acestora. Acești compuși sunt detectabili prin nas uman, în concentrații de numai 10 parti pe miliard.


http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Anus&usg=ALkJrhgTqCH8pPwClnvarHbtrUo4ITND_A

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Thiol&usg=ALkJrhhMXu6JskDFDbkvcKDdx73Fs2-W0g

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Acetate&usg=ALkJrhiJERIMWcf8RU6GmOVfvxul3Bn9dg

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=ro&prev=/search%3Fq%3DSkunk%2Bskunk%26biw%3D1024%26bih%3D605%26noj%3D1&rurl=translate.google.md&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Thioesters&usg=ALkJrhhLt_hUi-H-EYVK7lKFS6HCVDAT1g


Materii prime (suşe) - mamifere

Componente Cãţea Vacã Caprã Pisicã

apã % 77,2 87,6 87 81,5

Substanţe

uscate %

22,8 12,4 13 18,5

proteine % 8,1 3,3 3,3 8,1

grãsimi % 9,8 3,8 4,5 5,1

cenuşã % 4,9 5,3 6,2 3,5

lactozã % 3,5 4,7 4 6,9

Lac caninum- Lapte de

căţea

Indicaţii: amigdalita, faringita,

artrita sciatică, reumatism acut,

fibromiozita, favorizează

oprirea secreţiei lactate la

femeile care doresc să

intrerupă alaptarea copilului

(înțărcare), sindrom

premenstrual; fobii (frica de

șerpi, de boală, de nebunie, etc


Romulus and Remus


Materii prime (suşe) - batracieni

Bufo rana

Bufo produs homeopat este preparat din toxine (otravă) de broască.

Broasca eliberează toxinele atunci când este tachinată sau iritată, poate paraliza şi un câine.



Materii prime (suşe) - batracieni

• Salamandra

salamandra



Materii prime (suşe) - reptile

• CROTALUS

Crotalus

oreganus

• Moschus

• Vipera ursini

(vipera de

stepă)


http://4.bp.blogspot.com/_54k7Q-ZpAx4/SlGsaPioFxI/AAAAAAAAAaw/lvJvPALsi1A/s1600-h/venin.jpg

http://3.bp.blogspot.com/_54k7Q-ZpAx4/SlHDGCQPIKI/AAAAAAAAAew/D27qCtkBoZg/s1600-h/ursini.jpg.jpg_20074177444_ursini.jpg.jpg


Materii prime (suşe) • insecte: Apis mellifica, Cantharis,

Coccus cacti, Formica rufa, Vespa crabo, Coccionela ;

• arachnide: Aranea diadema,

• Scorpio, Tarentula cubensis;

• Tarentula hispanica ;

• moluşte : Sepia ;

• radiate : Spongia, Badiaga, Corallium rubrum ;

• diverse : Medusa, Asterias rubens.

Sepia apartine regnului animal,

familiei cefalopodelor, moluște.

Remediul homeopatic se prepara din

cerneala de sepia, un lichid negru

care conține melanină și pe care

molusca îl eliberează pentru a se

disimula în ochii adversarilor.

Sepia ink used

for writing,

drawing and

as a colored

wash

by Leonardo

da Vinci

Sepioteuthis lessoniana


This broadclub cuttlefish (Sepia latimanus) can go

from camouflage tans and browns (top) to yellow with

dark highlights (bottom) in less than a second.

http://en.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci

http://en.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci

http://en.wikipedia.org/wiki/Broadclub_Cuttlefish



Produse de origine minerală şi chimică (organică şi anorganică) :

• produşi chimici bine definiţi: aur, argint, carbonat de calciu;

• produşi complecşi minerali: sare marină, baritină, apatit, argentit etc.;

• produşi chimici de sinteză : Acidum benzoicum, Dihidroxifenilalanina;

• amestecuri originale : Hepar sulfur, Causticum Hahne-manni.




Produse de origine microbiologică

- Nosode (nosos = boală)

Bioterapice

• cultura de linii microbiologice

pure (Staphylococcinum,

Enterococcinum,

Colibacillinum);

• secreţii patologice (Morbillinum,

Luesinum, Medhor- rhinum etc.).

• Izoterapice




remedii preparate ex tempore,

utilizând suşa recoltată de la

pacient, direct agentul cauzal al

maladiei:

• autoizoterapice, se referă la

prelevări biologice: sânge,

placentă, salivă etc.;

• heteroizoterapice, se refera la

alergene: pene, praf, polen etc.



Materii prime

• Substanţe auxiliare

• Se referă la ansamblul de substanţe

utilizate la prepararea TM, a diluţiilor

lichide şi solide şi a specialităţilor

farmaceutice homeopate.

• Alcool etilic - Alcoholum şi Alcoholum

dilutum, conform normelor de calitate FR

X este un solvent de bază; se foloseşte

în puţine cazuri, alcool etilic absolut, de

cele mai multe ori, în următoarele

concentraţii (tabelul 1):



Materii prime Concentraţii de alcool utilizate ca solvent

conform normelor Farmacopeii Europene, densitatea fiind unul din

parametrii importanţi de verificare a concentraţiei.

V/V G/G d

99,8 % 99,7 % 0,7915-0,7905

96 % 93,9 % 0,8087-0,8037

89,5 %-90,7 % 90 % 85-86,5 % 0,8323-0,8283

69,4 %-70,2 % 70 % 61,8-62,7 % 0,8885-0,8864

49,1-51,1 % 50 % 41,6-43,5 % 0,9335-0,9295

35,5-36,9 % 36 % 29,4-30,6 % 0,9565-0,9544

17,9-18,9 % 18 % 14,5-15,3 % 0,9775-0,9764



Materii prime

• Apa distilată - Aqua destillata, conform normelor de calitate FR X;

• Glicerina - Glycerolum, conform normelor de calitate FR X ; prezintă o densitate relativă de 1,2580-1,2630;

• Lactoza - Saccharum lactis, conform normelor de calitate FR X;

• Zaharoza - Saccharum, conform normelor de calitate FR X - o întâlnim mult utilizată sub formă de granule de zahar monohidrat;



Materii prime

Tipuri de granule

de zahăr

Mărime Nr. buc. Masa [g]

1 470-530 1

2 220-280 1

3 110-130 1

4 70-90 1

5 40-50 1

6 22-28 1

7 10

8 5

9 3 ~1

10 2 ~1



Materii prime

• Mai puţin utilizate sunt:

• mierea, Mei;

• drojdie, Saccharomyces cerevisiae, Candida utilis;

• calcium behenat;

• magnesium stearat - Magnesii stearas - conform normelor de calitate FR X ;

• soluţia izotonică de clorură de sodiu;

• ulei vegetal, cu prioritate, cel de alune, migdale, măsline, susan;

• baza de unguent, în special, alcoolat de lanolina;

• amidon de cartof, porumb, orez, grâu - Amylum - conform normelor de calitate FR X ;

• bază de supozitoare, în special unt de cacao;

• vin de lichior (DAB10) cu un conţinut crescut în zahăr şi conţinut scăzut de taninuri.



Tehnologii de fabricare a tincturilor-mamă

tincturi mamă, diluţii şi specialităţi

1. TINCTURI MAMĂ

Cele mai frecvente tincturi mamă sunt preparate din:

• plante proaspete - metoda 1, 2, 3 din Farmacopeea Germană F.H.G.

• din plante uscate - metoda 4a. din F.H.G.

• din animale - metoda 4b. din F.H.G.

• din substanţe de natură chimică - metoda 5 din F.H.G.

• din muguri şi lăstari de plante - metoda din Farmacopeea Franceză F.H.F.




• La prepararea T.M. din plante, se

respectă raportul de extracţie de 1/10

sau 1/20 corespunzător cantităţii de

produs vegetal deshidratat.

• Astfel se explică formulele de calcul

diferite ale necesarului de solvent

corelate cu umiditatea plantelor

selectate la producţie.




Tincturi din plante proaspete • Metodele diferite de preparare a plantelor proaspete,

conforn F.H.G., depind de conţinutul diferit în suc şi diferenţa de compoziţie chimică, astfel:

• Metoda 1 - dacă plantele conţin mai mult de 70 % suc şi nu prezintă în compoziţie uleiuri volatile, răşini şi mucilagii.

• Metoda 2 a, b. - dacă plantele conţin mai puţin de 70% suc, mai mult de 60% umiditate şi nu conţin uleiuri volatile şi răşini.

• Metoda 3 a, b, c - dacă plantele conţin mai puţin de 60% umiditate şi conţin uleiuri volatile sau răşini.

• Fiecare plantă care apare cu monografie în Farmacopeea Homeopată are precizată metoda după care se conduce procesul ei de preparare.




Conforme metodei 1. F.H.G.

Tincturile obţinute prin această metodă sunt amestec de părţi egale între sucul obţinut prin presare şi alcool etilic 86 % m/m.

• Plantele sau părţile de plante se mărunţesc fin, se presează, înainte de presare se ia o probă pentru determinarea umidităţii. Sucul rezultat la presare se amestecă cu o cantitate egală de alcool de 86 % m/m; amestecul se ţine minim 5 zile la temperatura de sub 20 °C, în vase închise, după care se filtrează.




• Se prelevează o probă pentru analiza calităţii (densitate şi reziduu uscat); dacă se impune adaos de alcool de 43 % (Al), acesta se calculează astfel:

• Al1= (Nx-No) : No [Kg]

• M = masa de filtrat în kg ;

• No = valoarea reziduului uscat prevăzută în monografie ;

• Nx= valoarea reziduului uscat al filtratului.

• Cantitatea calculată de alcool (Al1) se amestecă cu filtratul, se păstrează minim 5 zile în recipiente bine închise, la temperatura de până la 20 °C, după care se filtrează.




Prepararea diluţiilor:

• Diluţia 1-Decimala = D1

2p.T.M. + 8p.alcool 43 % m/m.

• Diluţia 2-Decimala = D2

lp.D1 + 9p.alcool 43 % m/m

• Diluţia 1-Centezimala = C1

2p.T.M. + 98p.alcool 43 % m/m

• Diluţia 2-Centezimala = C2

lp.C1 +99p.alcool 43 % m/m




Conforme metodei 2a.F.H.G.

Tincturile se obţin prin macerare,

urmând, în final, să conţină alcool în

concentraţie de 43 % m/m..

• Plantele sau părţile de plante se

mărunţesc fin; se ia o probă de

determinare a umidităţii. Se

cântăreşte, se adaugă o cantitate de

alcool 86 % m/m, egală cu jumătate

din cantitatea de plantă; se ţine în vase

închise la temperatura sub 20 °C.




Pentru calculul cantităţii de alcool 86 % m/m necesar de adăugat (Al), se foloseşte formula:

Al.2 = M x U : 100 [kg]

M = masa de plante în kg ;

U = umiditatea probei în procente.

• Din cantitatea de alcool calculată (Al.2), se scade cantitatea de alcool introdusă iniţial, restul se adaugă peste amestecul de plantă. Se lasă la macerat minim 10 zile, în vase închise, la temperatura sub 20 °C, cu agitare zilnică. Se presează şi după 3-5 zile, se filtrează.

• Diluţiile decimale şi centezimale se prepară similar metodei 1.




Conforme metodei 2b.F.H.G.

Tincturile se obţin prin macerare, urmând să conţină, în final, alcool în concentraţie de 30% m/m; acest lucru se realizează similar condiţiilor de la metoda 2a., cu diferenţa că în locul alcoolului de 86% m/m, la extracţie, se foloseşte alcool în concentraţia de 62% m/m.

• Diluarea şi potenţarea ulterioră se realizează astfel:

• Prepararea D1 se face din 2p.T.M. + 8p.alcool 30% m/ m, iar D2 se face din lp.D1+9p. alcool 15% m/m, şi următoarele diluţii se conduc cu alcool 15% m/m.




Conforme metodei 3a.F.G.

Tincturile se obţin prin macerare, urmând, în final, să

conţină alcool în concentraţie de

60 % m/m.

• Tehnica de preparare este similară cu cea a metodei

2, cu modificare la formula de calcul a necesarului

de alcool (Al3).

Al3 = 2xMxU: 100 [Kg]

M = masa de plante în kg ;

• U = umiditatea probei în procente.

• Pentru a regla concentraţia tincturii la valorile

monografiei, se foloseşte alcool etilic 62% m/m.




• Diluţia 1- Decimală = Dl

3p.T.M. +7p.alcool 62% m/m

• 2-Decimală = D2

lp.Dl +9p.alcool 62% m/m

De la D4 mai departe, diluarea se face cu alcool 43% m/m.

• Diluţia 1-Centezimal = C1

3p.T.M.+97p.alcool 62% m/m

• 2-Centezimala = C2

1p.C1 +99p.alcool 43% m/m

• De la C2 mai departe, diluarea se face cu alcool 43% m/m




• Conforme metodei 3b.F.H.G.

Tincturile se obţin prin macerare, conform metodei

3a, dar se utilizează alcool de 73 % m/m, la

extracţie, în loc de 86% m/m, tinctura mamă

urmând să conţină, în final, alcool în concentraţie

de 43% m/m. Diluarea şi potenţarea ulterioară se

realizează astfel:

• Prepararea D1 se obţine din 3p.T.M. + 7p.alcool

43% m/m

• D2 se obţine din 1p.D1 + 9p.alcool 30% m/m D3

se obţine din 1p.D2 + 9p.alcool 15% m/m, şi mai

departe, cu alcool de 15% m/m.




Conforme metodei 3c.F.G.

Tincturile se obţin prin macerare, conform metodei

3a., dar se utilizează alcool de 43 % m/m, la

extracţie, în loc de 86% m/m, tinctura mamă

urmând să conţină, în final, alcool în concentraţie

de 30 % m/m.

Diluarea şi potenţarea ulterioară se realizează astfel:

• Prepararea D1 se obţine din 3 p.T.M. + 7p.alcool

30% m/m,

• D2 se obţine din 1p.D1 + 9p.alcool 15% m/m, şi

mai departe, cu alcool de 15% m/m.




Conforme metodei 4.a-F.H.G.

Tincturile din plante uscate se prepară

prin macerare sau percolare, conform

monografiei Tincturi, în raport de o

parte produs vegetal -10 părţi alcool

etilic de concentraţie prevăzută în

monografie. Se utilizează, de regulă,

alcool etilic de concentraţie 86% m/m,

62% m/m.

• La aceste tincturi, se consideră T.M.

= D1




• Diluţia 2 - Decimală = D2

lp.D1 +9p.alcool aceeaşi concentraţie cu T.M.

• 3-Decimală = D3

lp.D2 +9p.alcool aceeaşi concentraţie cu T.M.

• De la D4 se utilizează alcool de 43% m/m, dacă monografia nu are altă indicaţie.

• Diluţia 1-Centezimală = C1

lOp. T. M. + 90p. alcool aceeaşi concentraţie cu T. M.

• 2-Centezimală = C2

lp.C1 +99p.alcool 43% m/m, in continuare se utilizează alcool 43% m/m.



Fluxul tehnologic de fabricare a tincturii mamă din plante proaspete şi uscate

Ambalaje

ALCOOL

Apă distilată

Mărunţire

AGITARE

Plante proaspete

Fragmentare

Plante uscate

1 2 3 4

PRESARE AGITARE

PRESARE

Cântărire

Produs finit

FILTRARE

ALCOOL ALCOOL

Adaos

apă

alcool

Completare apă

alcool

ALCOOL

5 zile

pauză




Tincturi din muguri de plante-ţesuturi meristematice

• Conforme metodei F.H.F. Preparatele din muguri de plante se prepară din părţi de plante proaspete, bogate în ţesuturi meristematice (muguri, lăstari). Se utilizează ca solvent un amestec format din părţi egale de alcool 94% m/m şi glicerină 98 %.

• Metodologia de preparare este similară metodei 2 F.H.G., cu modificarea faptului că peste produsul vegetal mărunţit se adaugă soluţie de amestec egal alcool 94% m/m şi glicerină 98 %. Se determină proba umidităţii; formula de calcul a necesarului total de solvent este următoarea:




• Se determină proba umidităţii; formula de calcul a necesarului total de solvent este următoarea:

• Greutatea totală a apei conţinută în produsul vegetal se calculează astfel:

• H = M x U

• M = greutatea drogului vegetal

• U = umiditatea probei M

• Greutatea produsului uscat se calculează cu formula : Mu = M - H

• Cantitatea de macerat glicerinic care se va obţine (T.M.) se calculează astfel:

• Mg. = Mu. x 20




Cantitatea de glicerină (G) şi de alcool 94%

m/m (A) necesară se calculează după

formula :

• A = G =Mg – H : 2 + H : 6 [Kg]

• În care H:6 este un factor de corecţie care

ţine cont de pierderile în procesul de

fabricaţie.

în practica administrării, se utilizează doar

diluţia D1, iar diluarea se va realiza în raport

de :

• 1p.T.M. + 9p.solvent (amestec părţi egale de

apă + glicerină 98% + alcool 94% m/m).



Fluxul tehnologic de fabricare a tincturii mamă din muguri şi lăstari

Ambalaje ALCOOL,

94%

GLICEROL,

98 %L

Mărunţire

AGITARE

MUGURI-LĂSTARI

AGITARE

PRESARE

Produs finit

FILTRARE

5 zile

pauză

Amestec

alcool -

glicerol 1:1




Tincturi şi alte tipuri de preparate din animale Conforme metodei 4.b.-F.H.G.

• Tincturile din animale se prepară prin macerare sau percolare, conform monografiei Tincturi, în raport de o parte produs animal

• (animalul întreg, părţi de animal sau secreţii) - 10 părţi alcool etilic de concentraţia prevăzută în monografie, în cazul macerării:

• Produsul mărunţit se tratează cu alcool, se agită zilnic, se lasă minim zece zile în vase închise, la temperatura până la 20 grade; se decantează în final, iar restul ce rămâne în urma decantării se presează. Cele două lichide se amestecă şi după minim cinci zile se filtrează. La aceste tincturi, se consideră T.M. = Dl. Diluarea şi potenţarea se realizează similar eu tincturile mamă produse din plante uscate, metoda 4a.


Fluxul tehnologic de fabricare a tincturii mamă din materii prime animale

Ambalaje ALCOOL, GLICEROL

MĂRUNŢIRE

AGITARE

Materie primă de

origine animală

PRESARE

Produs finit

FILTRARE

Prelevare

5 zille

Apă distilată

Părţi de organe Întregi Secreţii

Sacrificare




• Atenţie:

• păstrarea materialelor animaliere, când este cazul, are loc la temperatura de congelare -20 °C şi se liofilizează la -40 °C

• măcinarea animalelor sau părţilor de animale se execută la temperatura gheţii, cu un aparat care asigură un număr de 20.000 turaţii/minut (evitarea încălzirii care ar declanşa alterarea produsului).

• materialul animalier este temeinic selecţionat de la început, însoţit de control veterinar autorizat (pentru recoltarea părţilor de organ, în cazul organoterapicelor, se utilizează uzual porcul).

• laboratorul de control efectuează analiza bacteriologică, histologică, parazitologică şi virusologică a materialului animalier.




– Macerarea în soluţie de glicerină şi clorură de sodiu Se pot folosi animale întregi, părţi de animal sau secreţii

• (animalele cu sânge cald se sacrifică sub anestezie cu etanol sau cloroform, iar cele cu sânge rece se asfixiază cu dioxid de carbon). La preparare, se respectă următoarea reţetă:

• 1 p. material bine mărunţit;

• 5 p. soluţie clorură de sodiu (15 g clorură de sodiu + 1.000 g apă distilată),

• 95 p. glicerină 85%.

• Se amestecă, se lasă să stea minim şapte zile ferit de lumină. Se decantează şi filtrează prin pânză.

• Tinctura rezultată va purta inscripţionarea „Gl" şi este considerată a fi diluţia D2, respectiv CI.




• Tinctura rezultată va purta inscripţionarea „Gl"

şi este considerată a fi diluţia D2, respectiv CI.

• Diluarea şi potenţarea se realizează cu un

solvent format din:

• 0,2 p carbonat acid de sodiu

• 8,8 p clorură de sodiu

• 991 p apă distilată sau cu aqua ad iniectabilia.

• Particularităţi ale acestei metode constau în

utilizarea unei soluţii mai concentrate de clorură

de sodiu la extracţie şi anume 40 g NaCl la

1000 g apă distilată, respectiv 80 g NaCl la

1.000 g apă distilată.




• Macerarea în glicerină a animalelor

cu sânge cald Se pot folosi animale

întregi sacrificate sau părţi de animale,

tocate mărunt. O parte din acest

material se tratează cu 9 p. glicerină

85% pentru prepararea TM = D1 şi cu

99 p. glicerină 85% pentru prepararea

soluţiei C1 = D2. Se filtrează. Diluarea

şi potenţarea ulterioară se realizează

cu soluţie alcoolică 15% m/m.




Macerarea în glicerina a organelor sau părţi de organe de om sau animal, modificate patologic

• O parte din materialul fin mărunţit se tratează cu l0 p. glicerină 85% ; după cel puţin cinci zile, se filtrează.

• Filtratul este tinctura mamă TM = D1. Diluarea se realizează în prima treaptă cu alcool etilic 30% m/m, iar următoarele cu alcool etilic 43% m/m (atât pentru scala decimală, cât şi pentru cea centezimală).




– Macerare în glicerină a culturilor de microorganisme

inactivate sau produse de descompunere a

organismelor animale sau lichide ale corpului care

conţin microorganisme patogene.

• Dacă în monografie nu se precizează alt mod,

culturile de microorganisme se încălzesc la 133

grade, până se atinge o concentraţie de I0 \7

microorganisme/gram; 1 p. din acest material se

tratează cu 9p. glicerină 85% ; după minim 5 zile, se

filtrează. Filtratul este tinctura mamă T.M. =D1. Atât

pentru scala decimală de diluare, cât şi pentru cea

centezimală se foloseşte alcool etilic 30 % m/m, iar

următoarele trepte se realizează cu alcool etilic 43%

m/m.




• Izoterapicele sunt preparate ex tempore,

prelucrându-se suşa obţinută de la bolnavi,

iar prima diluţie lichidă trebuie să fie

sterilizată. Decizia modelului de sterilizare

revine fiecărui laborator în parte ; frecvent, se

utilizează filtrarea sterilă la rece. Se prepară

prin diluare şi potenţare până la atingerea

valorii menţionată pe reţetă : se formulează,

mai frecvent, sub formă de diluţii lichide-

picături, granule.




• în cazul realizării auto-izoterapiei,

prelevarea biologică se realizează direct de la

pacient (sânge, placentă, salivă etc.) într-un

flacon steril special adaptat, rapid şi corect

pentru a se evita degradarea; se livrează

farmaciei (dacă este competentă pentru

aceasta) sau direct laboratorului de preparare

în cel mult 24 de ore de la prelevare.

• în cazul realizării hetero-izoterapiei, se

prelevează alergene : praf, pene, polen.




Soluţii de substanţe chimice

• Conforme metodei 5 - FHG. Preparatele sunt soluţii

lichide care se obţin în urma dizolvării substanţelor

medicamentoase în solvenţi adecvaţi. în cazul în care

se dizolvă lp. substanţă medicamentoasă în 9p.

solvent, se formează direct diluţia decimală D1, în

cazul în care se dizolvă lp. substanţă în 99p. de

solvent, atunci se formează direct diluţia centezimală

C1 (respectiv D2).

• Ca solvenţi se pot folosi: alcoolul absolut, apa distilată,

glicerină 85 % şi amestecuri ale acestora.



Fluxul tehnologic de fabricare a tincturii mamă şi a diluţiilor din substanţe active

Ambalaje ALCOOL APĂ DISTILATĂ

CÂNTĂRIRE

SOLUBILIZARE

SUBSTANŢE

MINERALE

CHIMICE

TRITURARE

PRODUS

FINIT

FILTRARE

LACTOZĂ

SOLUBILE INSOLUBILE

CÂNTĂRIRE

D1 – D4

C1 – C4

D4 – D6 – Dn

C4 – C6 – Cn

Apă

Alcool




• în cazul în care la prepararea unei soluţii se prescrie alcool de 15 % m/m, substanţa activă se va dizolva mai întâi în apă, astfel: La prepararea unei soluţii D1 : lp. subst. + 7,58p. apă distilată se dizolvă împreună + l,42p. alcool 94 % m/m.

• La prepararea unei soluţii C1(D2): lp. substanţa + 83,4 p. apă distilată se dizolvă împreună + 15,6 p. alcool 94 % m/m

• Diluarea şi potenţarea ulterioară la D2, C2 se efectuează cu alcool de 43 % m/m.

• în cazul în care se utilizează numai apa ca solvent, aceasta înseamnă că produsele au destinaţie parenterală şi se va utiliza Aqua destillata ad injectabilia. Eticheta va conţine menţiunea „Aquos".




Tincturi mamă, hidro-alcoolice, preparate

prin digestie

• Prepararea acestor tincturi respectă regulile

şi condiţiile metodelor 2.a., b, 3.a., b., c., 4a.,

cu modificarea că tot amestecul de plantă şi

alcool se încălzeşte 1 oră la 37 grade C

după care se răceşte ; restul preparării

decurge fără modificări. Aceste preparate

poartă inscripţionarea „Ethanol. Digestio".



Tehnologii de fabricare

Tincturi mamă, hidro-alcoolice, preparate prin infuzie.

• Prepararea acestor tipuri de tincturi respectă regulile şi condiţiile metodei 4.a., se prepară din plante uscate, cu modificarea că se face de la început o umectare a drogului vegetal mărunţit cu alcool şi se lasă să stea timp de 15 minute. Apa distilată necesară se fierbe şi se adaugă peste amestecul anterior preparat; se supune fierberii întregul amestec timp de 5 minute într-un vas prevăzut cu sistem de distilare cu coloana de răcire verticală. Se lasă în repaos 24 de ore ; după răcire, se presează şi se filtrează. Aceste preparate poartă inscripţionarea „Ethanol. Infusum".




Tincturi mamă, hidro-alcoolice, preparate prin decocţie

• Prepararea acestor tipuri de tincturi respectă regulile şi condiţiile metodelor 2.a., b., 3.a., b., c., 4.a., cu modificarea că tot amestecul de plantă şi alcool se supune fierberii timp de 30 de minute într-un sistem de instalaţie prevăzut cu distilator cu o coloană de răcire verticală; după răcire, se lasă în repaus 24 de ore, după care se presează şi se filtrează. Aceste preparate poartă inscripţionarea „Ethanol. Decoctum".




Tincturi mamă, apoase, preparate prin

procedeu ritmic de încălzire-răcire

• Aceste tincturi se prepară din plante

proaspete şi se disting două situaţii:

• în cazul plantelor care au un conţinut în suc

mai mic de 50 %, se utilizează materialul

vegetal tocat.

• în cazul plantelor care au un conţinut în suc

mai mare de 50 %, se utilizează sucul obţinut

prin presare.




• în ambele situaţii, produsul vegetal se tratează termic cu ritmicitate, astfel:

• dimineaţa, se aduce la temperatura de 37 °C şi se lasă aşa toată ziua;

• seara se aduce la temperatura de 4 °C şi se lasă aşa toată noaptea.

• Acest proces de natură fermentativă durează zece zile, cu agitare ritmică de minim 10 minute, se presează în cazul situaţiei de la punctul a.; filtrarea se face în momentul în care fermentaţia s-a oprit.

• Acest tip de extracte se utilizează preferenţial la prepararea injectabilelor; diluarea şi dinamizarea se face cu aqua dest. ad injectabilia. Eticheta va purta inscripţionarea „Rh".




Extracte apoase obţinute prin tratament termic

• Se utilizează plante proaspete şi uscate ; se mărunţesc şi peste acestea se adaugă apă distilată fierbinte la 90 °C şi se ţine amestecul pe baie de apă timp de 30 minute. Se presează fierbinte, iar la răcire se filtrează. Acest tip de extracte se utilizează preponderent la prepararea injectabilelor; diluarea şi dinamizarea se efectuează cu aqua dest.ad iniectabilia. Eticheta va purta inscripţionarea „Decoctum".

• în cazul în care la preparare se utilizează plantă uscată şi tratamentul pe baia de apă durează doar 5 minute, presarea se efectuează când tot produsul este răcit; inscripţionarea va fi „Infusum".




Tincturi mamă care la preparare necesită

prezenţa drojdiei de bere - Saccharomyces

cerevisiae

• Se disting mai multe variante de preparare, în

funcţie de specificul fiecărui laborator de

producţie care susţine reţeta, şi anume:

• Tincturi tip ZIMPEL

• Tincturi tip KRAUS

• Tincturi tip PEKANA

• Tincturi tip STRATHMEYER şi a.


Date post:	27-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	marcela-matasari
View:	38 times
Download:	5 times

183572865-48-Homeopatie-PREL

Documents