Septembrie 2013 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 9

16 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Martie 2014 Aprilie 2014 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 9

Pastor CORNELIU LIVANU,Biserica Penticostală ELIM, Voluntari, Județul Ilfov

Noe umbla cu DumnezeuNoe umbla cu Dumnezeu

O săptămâna de cer cu expe-riențe deosebite, cu oameni minunați - într-un cuvânt

clipe minunate și nu uitați: „cu ajuto-rul lui Dumnezeu, pe anul viitor!” – acestea au fost cuvintele pe care ni le-au transmis frații Cristi Cazacu şi Christi-an și Sami Gălpâian, care au venit toc-mai din Torino, Italia ca să participe alături de noi la acest minunat eveni-ment care are loc an de an pe raza jude-țelor Neamț și Bacău, găzduit de Bise-rica Penticostală Elim din Piatra Neamț.

Sub coordonarea atentă a pasto-rului Liviu Axinte şi a întregii echipe de organizare și coordonare a bisericii gazdă, evenimentul, care a fost plani-ficat cu multă vreme înainte, la întâl-nirea de lucru a comitetelor celor două județe implicate, s-a desfășurat în perioada 1-9 martie a.c.

În ziua de sâmbătă, 1 martie, sute de frați din diferite zone ale țării s-au strâns pentru a se ruga și a cere bine-cuvântarea Domnului peste perioada de război spiritual ce avea să înceapă odată cu sosirea tuturor slujitorilor care au răspuns la apel. Aceasta a fost și va rămâne un timp de neuitat, așa cum spunea pastorul Nelu Pascaru din Botoșani: „clipe de har, prietenii bine-cuvântate, dorințe de dedicare și jert-fire reînnoite, oameni salvați şi vinde-cați. Un triplu efect: slujitorii au plecat încărcați spiritual în urma orelor de păr-tășie, bisericile slujite s-au înviorat, iar oamenii nemântuiți au auzit că au o șansă de salvare – și în toate acestea, Dumnezeu a fost glorificat. Biserica „Elim” din Piatra Neamț a fost în această săptămână de evanghelizare ca o bază militară puternică, bine organizată, de unde slujitorii veniți din întreaga țară cu o puternică încărcătură spirituală, bine echipați după ore de rugăciune și părtășie, porneau să-și împlinească misiunea încredințată de a ajuta pe oameni să găsească o cale către cer.”

Dumnezeu ne-a binecuvântat pe toți, atât pe noi ca și gazde, cât și pe frații slujitori care s-au implicat – dar mai ales bisericile care au fost slujite.

A fost un an binecuvântat și, parcă sărbătorind cei 18 ani de activitate în această lucrare, un număr însemnat de slujitori, aproximativ 200, atât local-nici, cât și veniți din toate colțurile țării și chiar din afara acesteia au răspândit

mesajul Evangheliei în peste 80 de lo-calități. Zi și noapte, timp de șapte zile, biserica Elim din Piatra Neamț, aseme-nea unui stup de albine bine organizat, s-a ocupat de toate cele necesare pentru a duce la bun sfârșit lucrarea încredin-țată de Tatăl Ceresc.

Împărtășindu-ne entuziasmul său, unul dintre studenții bisericii Elim, Radu Păstrăvanu, spunea: „Mulţumesc Dom-nului pentru că am avut bucuria de a participa la această lucrare frumoasă alături de frați cu experiență, de la care am avut multe de învățat. Am avut parte de momente de părtășie binecuvântate și ne rugăm ca Domnul să facă să crească sămânța pe care noi am aruncat-o. Cu ajutorul Domnului, aștept următorul an ca să mă implic și să învăț mai mult.”

Pastorul Onisim Ciuriuc, slujitor al Domnului în biserica Betleem din Alexandria, Teleorman, a mărturisit: „Pentru mine a fost prima dată când am participat la această acțiune, care m-a îmbogățit anul acesta cu o expe-rienţă de neuitat! Am slujit în Bacău, Horia, Pârâul Sec, Răcăciuni și Verșeni, alături de frații Cazacu din Torino, de fraţii din Mândrești şi de frații Tanasă din Tolici. Voi continua să mă rog pen-tru unii frați întâlniți pe teren, impli-cați trup și suflet în bisericile pe care le-am slujit și, dacă Domnul mă va ajuta, anul viitor voi veni și cu câțiva lideri din Teleorman, să experimenteze şi ei bucu-ria de a fi în linia întâi! ” Unul dintre reprezentanții grupului Eben- Ezer ne-a transmis, de asemenea, un gând bun: „Misiunea de la Piatra Neamț a însem-

nat un timp binecuvântat de Domnul. Îi mulțumim Domnului că am avut încă o dată harul să-L slujim, dar mai presus de aceasta, Îi mulțumim că ne-a binecuvântat să avem parte de o părtă-șie sfântă și înălțătoare alături de atât de mulți frați din întreaga țară. A însem-nat un timp în care ne-am apropiat de Domnul și, dincolo de oboseală și slăbi-ciuni, am simțit puterea cuvintelor din versetul „Pot totul în Hristos care mă întărește!” Nu vom uita remarca frate-lui prezbiter Marcel Pintilei: „Israeliţi-lor, nu uitaţi de jarul pe care l-ați luat din misiunea aceasta și aprindeţi focul unde mergeţi. Dumnezeu are nevoie de noi”.

Daniel Purece, prezbiterul uneia din bisericile evanghelizate a transmis de pe „front”: „au fost seri extraordinare în prezența Domnului, prin cântări de laudă, predică, rugăciuni și mărturii de vieți transformate. Locul de închinare a fost plin seară de seară, printre ei nu-mărându-se și prieteni ai casei Dom-nului, dintre care o parte și-au expri-mat dorința de a-L urma pe Dumnezeu”.

Ne rugăm ca atât jarul luat, cât și focul lăsat în locurile în care s-a vestit mesajul dragostei lui Dumnezeu să aprindă zone noi de evanghelizare și acest eveni-ment să capete amploare, încât de la an la an să ducem tot mai departe solia încredințată, smulgând cât mai multe suflete din mâinile celui rău și ducân-du-le în prezența lui Dumnezeu.

Cei care doresc să se implice anul viitor – atât spiritual, cât și financiar sau material o pot face contactând condu-cerea Bisericii „ELIM” - Piatra Neamț.

EV

AN

GH

EL

IZA

RE

EV

AN

GH

EL

IZA

RE

O săptămână de foc și de... cerO săptămână de foc și de... cer

-am gândit mult la ce titlu să Mdau acestui articol. La început l-am formulat „Părtășia zilni-

că cu Dumnezeu a lui Noe”, dar ulterior m-am gândit că este mai bine să folosesc chiar cuvintele Scripturii, care descriu una dintre cele mai remarcabile afirmații ale ei: „NOE UMBLA CU DUMNEZEU”.

Într-o lume complet stricată se găsea un om neprihănit care a căpătat mila Dom-nului (Gen. 6.8-9). Citind relatarea biblică despre Noe este normal să-ți pui această întrebare simplă: Ce înseamnă umblarea cu Dumnezeu? Cu toate că Dumnezeu locu-iește în ceruri „în locuri înalte și în sfințe-nie” (Is. 57.15) profetul Isaia ne asigură că El vine să umble „cu omul zdrobit și smerit” ca să-i învioreze și să-i îmbărbăteze pe cei ce-L caută din toată inima lor.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a fi tot timpul disponibil pentru El, punându-ți viața ta sub controlul puterii Sale, astfel încât să nu mai trăiești în mod egoist, pentru tine însuți, ci să aștepți zi de zi poruncile Sale (Gal. 2.20).

Când umbli cu cineva prin lume există mai întâi o cunoaștere reciprocă, un scop comun, o anumită învoire. În sensul acesta se întreabă profetul Amos: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?” (Amos 3.3)

A umbla cu Dumnezeu, în sens misio-logic, înseamnă a fi solul Său printre cei ce nu-L cunosc pe El, astfel încât să poți înde-plini Marea Însărcinare. Noe este omul care umblă cu Dumnezeu printre oameni și construiește, prin credință, corabia de salvare a casei sale (Evr.11.7).

Deși Noe a trăit înainte de Avraam, el simbolizează rămășița credincioasă a lui Israel păstrată în viață pe tot parcursul Marii Strâmtorări, pentru a trăi apoi pe pământ în timpul Mileniului.

El nu s-a izolat într-un turn de fildeș, ci rugăciunea lui a avut la temelie o teamă sfântă de Dumnezeu, care l-a ajutat să nu stea nepă-sător față de înștiințarea Domnului despre „lucrurile care încă nu se vedeau”, respec-tiv apele potopului. Faptul că Dumnezeu a putut să comunice cu Noe înseamnă că neprihănitul acesta afecta timp important părtășiei cu Domnul.

Putem spune până acum că cel ce umblă cu Dumnezeu este:

1. neprihănit și fără pată;2. respectuos și temător de Dum-

nezeu;

3. activ în lucrarea Domnului, prin credință;

4. om al rugăciunii, în sensul că activitatea sa este o extindere a rugăciunii și nicidecum o piedică în calea ei.

Neprihănirea este mai mult decât a fi curat și fără pată. Ea este o stare după voia lui Dumnezeu, un raport juridic cu Creatorul nostru prin care El ne recunoaște ca fii ai Săi, cu drepturi depline, iar noi Îl recunoaștem pe El, prin Isus Hristos, ca Mântuitor și Domn al vieții noastre. Aceasta este dreptatea pentru care a murit pe crucea de pe Golgota Isus Hristos. Dumnezeu ne-a făcut mai întâi neprihăniți prin Hristos și apoi am devenit fără pată, și nu invers.

Noe a devenit un om drept nu datorită nașterii sau educației sale, ci prin harul și mila lui Dumnezeu. Astfel schimbă dragos-tea lui Dumnezeu caracterul oamenilor când aceștia beneficiază, prin pocăință și credință, de harul care li se dă pentru o relație perso-nală cu Mântuitorul tuturor.

Această neprihănire cerească în viața de zi cu zi ne schimbă și relațiile sociale cu alți oameni: cu cei din familie, cu rudele și prietenii noștri, cu vecinii sau colegii de muncă. Ceva foarte important va marca aceste relații, și anume, onoarea de a fi slujitorii lui Dumnezeu și care ne conferă cinste și integritate, atitudini ale unei condu-ite în afara oricărui reproș.

Nu ne vom lăsa modelați de tradiție sau de standardele comune și, în general, acceptate conform mentalității care spune: Dacă alții au făcut acest lucru de ce nu l-aș putea face și eu?

Respectul și temerea de Dumne-zeu fac parte integrantă dintr-o relație evlavioasă cu Creatorul nostru. Acestea sunt strâns legate de smerenie și dragoste pentru a completa triunghiul evlaviei în viața unui om neprihănit așa cum a fost patriarhul Noe.

Există temere de Dumnezeu în sensul fricii de justa Lui mânie care pedepsește pă-catul omului. Acest sens de frică este incri-minat în 1 Ioan 4.10: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa, și cine se teme (în acest sens, n.n.) n-a ajuns desăvârșit în dragoste.” E limpede că apostolul Ioan descrie în textul de mai sus frica de Dumnezeu din pricina

„Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din

vremea lui:Noe umbla cu Dumnezeu...”

(Genesa 6.9b)

OP

INII

OP

INII