1589_Mecanisme concurentiale si preturi - AA, An II, ID_7665 (3).doc

SERGHEI MRGULESCUMECANISME CONCURENIALE I PREURIUniversitatea Nicolae Titulescu din Bucureti

2015Mecanisme concureniale i preuriIntroducere

Acest suport de curs prezint coninutul disciplinei Mecanisme concureniale i preuri. El este destinat studenilor de la forma de nvmnt la distan (ID) i constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, nsuirea i evaluarea acestei discipline.Rolul acestei discipline privete nsuirea de ctre studeni a celor mai importante elemente componente ale legislaiei n materie de concuren, nelegerea practicilor anticoncureniale n general i a celor bazate pe pre n special, precum i cunoaterea sistemului de preuri din Romnia i nelegerea celor mai importante trsturi specifice ale acestuia.Acest suport de curs este structurat n 11 uniti de nvare i se adreseaz studiului individual. Recomandarea este ca aceste uniti de nvare s fie parcurse n ordinea prezentrii lor, rezolvnd la final testele de evaluare pentru a verifica msura n care au fost nsuite cunotinele specifice acestora.

Obiectivele cursuluiAcest curs urmrete s prezinte cele mai importante noiuni legate de mecansimul de formare a preurilor i de manifesta a formelor concurenei pe pia. Principalele obiective ale cursului sunt:

nsuirea de ctre studenii a noiunilor generale i a limbajului specific preurilor i a concurenei;

dobndirea unei viziuni de ansamblu asupra teoriei i practicii specifice preurilor.

Competene conferite

Dup parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil s:

utilizeze adecvat conceptele, teoriile, metodele i instrumentele de natur financiar n entitile/organizaiile private i publice;

culeag, analizeze i interpreteze date i informaii referitoare la probleme economico-financiare;

realizeze lucrri de natur economico-financiar la nivelul entitilor/organizaiilor private i publice;

aplice decizii financiare n cadrul entitilor/organizaiilor private i publice.

Resurse i mijloace de lucru

Pentru parcurgerea acestui curs nu va fi nevoie de utilizarea unor instrumente de lucru specifice.

Structura cursului

Acest curs este mprit n 11 uniti de nvare, astfel:

Unitatea de nvare 1. Mecanismul preurilor

Unitatea de nvare 2. Strategiile de pre ale ofertanilor

Unitatea de nvare 3. Protejarea concurenei economice

Unitatea de nvare 4. Practicile anticoncureniale bazate pe pre

Unitatea de nvare 5. Sistemul preurilor n Romnia

Unitatea de nvare 6. Particulariti ale formrii preurilor n unele sectoare economice

Unitatea de nvare 7. Fundamentarea i actualizarea preurilor de ofert

Unitatea de nvare 8. Metode de corelare a preturilor

Unitatea de nvare 9. Preurile i tarifele reglementate

Unitatea de nvare 10. Regelementarea achizitiilor de stat

Unitatea de nvare 11. Reglementarea vnzrilor promoionale Temele de control sunt regsite la finalul unitilor de nvare 2 i 6, iar modul de transmitere al temelor de control ctre tutore i respectiv a rezultatelor ctre studeni se realizeaz prin platforma eLis.

Cerine preliminare

Pentru nelegerea conceptelor i noiunilor prezentate n acest curs i pentru a le aplica eficient n practic este util parcurgerea n prealabil a cursului de Microeconomie i Macroeconomie.

Durata medie de studiu individual

Timpul mediu necesar parcurgerii unei uniti de nvare este 2 ore.

EvaluareaNota finala la disciplina Mecanisme concureniale i preuri va fi stabilit prin :

- evaluarea final (examen scris cu 4 subiecte: 2 ntrebri teoretice i 2 probleme) cu ponderea de 70%;

- evaluri pe parcurs (teme de control) cu ponderea de 30%.

Cuprins

Introducere............................................................................................................................................ 2Unitatea de nvare 1. MECANISMUL PRETURILOR................................................................... 10 1.1. Introducere

1.2. Obiective1.3. Factori de influenta 1.4. Mecanismul preurilor l.5. Rezumat

1.6. Test de evaluare1.7. BibliografieUnitatea de nvare 2. STRATEGIILE DE PRET ALE OFERTANTILOR..................................... 19

2.1. Introducere

2.2. Obiective

2.3 . Strategii de pret functie de tipul pietei

2.3.1 . Formarea pretului in conditii de monopol

2.3.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului

2.3.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice

2.3.4. Formarea pretului in situatia oligopolului

2.3.5. Formarea pretului in situatia concurentei perfecte

2.3.6. Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret

2.3.7. Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica

2.4. Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselor

2.5. Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de pret

2.6. Rezumat

2.7. Test de evaluare2.8. Tem de control

2.9. Bibliografie

Unitatea de nvare 3. PROTEJAREA CONCURENTEI ECONOMICE......................................... 33

3.1. Introducere

3.2. Obiective

3.3. Necesitatea concurentei

3.4. Reglementarea concurentei

3.5 Practicile anticoncurentiale

3.5.1. Intelegerile cu caracter anticoncurential

3.5.2. Folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante

3.5.3.Concentrarile economice

3.6. Rezumat

3.7. Test de evaluare3.8. Bibliografie

Unitatea de nvare 4. PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET........................ 44

4.1. Introducere

4.2. Obiective

4.3. Fixarea concertata a preturilor

4.4. Preturile de revanzare

4.5. Preturile de ruinare

4.6. Preturile de discriminare

4.7. Preturile de dumping

4.8. Rezumat


Unitatea de nvare 5. SISTEMUL PRETURILOR IN ROMANIA................................................. 50

5.1. Introducere

5.2. Obiective

5.3. Clasificarea preurilor in Romnia5.4. Rezumat

5.5. Test de evaluare

5.6. Bibliografie

Unitatea de nvare 6. PARTICULARITATI ALE FORMARII PRETURILOR IN UNELE SECTOARE ECONOMICE................................................................................................................ 55

6.1. Introducere

6.2. Obiective

6.3. Preturile producatorilor pentru oferta interna

6.4. Preturile comerciantilor pentru oferta interna

6.5. Preturile din comertul exterior

6.6. Preturile de pe piata bursiera

6.7. Preturile din domeniul constructiilor

6.8. Preturile serviciilor

6.9. Rezumat


6.12. Bibliografie

Unitatea de nvare 7. FUNDAMENTAREA SI ACTUALIZAREA PRETURILOR DE OFERTA.............................................................................................................................................. 717.1. Introducere

7.2. Obiective

7.3. Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza costurilor de productie

7.4. Fundamentarea si actualizarea preturilor de oferta pe baza valorii de intrebuintare

7.5. Fundamentarea tarifelor

7.6. Rezumat


Unitatea de nvare 8. METODE DE CORELARE A PRETURILOR............................................. 78

8.1. Introducere

8.2. Obiective

8.3 Alegerea produsului etalon

8.4. Metode de corelare a preturilor

8.4.1. Corelarea preturilor prin compararea parametrilor valorii de ntrebuintare

8.4.2. Corelarea preturilor prin compararea costurilor

8.4.3. Corelarea preturilor n cadrul grupelor omogene de produse

8.4.4. Corelarea preturilor prin metoda agregarii

8.5. Rezumat


Unitatea de nvare 9. PRETURILE SI TARIFELE REGLEMENTATE......................................... 86

9.1. Introducere

9.2. Obiective

9.3 Reglementarea preturilor in domeniul energiei electrice

9.4. Reglementarea preturilor n sectorul comunicatiilor

9.5. Modul de reglementare si de control al tarifelor pe piata serviciilor postale

9.6. Rezumat


Unitatea de nvare 10. REGLEMENTAREA ACHIZITIILOR DE STAT...................................... 99

10.1. Introducere

10.2. Obiective

10.3. Principiile pe baza carora se atribuie contractul de achizitie publica

10.4. Exceptii de la regula organizarii achizitiilor publice

10.5. Proceduri de atribuire a contractului de achizitie publica

10.6. Rezumat


Unitatea de nvare 11. REGLEMENTAREA VANZARILOR PROMOTIONALE..................... 105 11.1. Introducere

11.2. Obiective

11.3. Scopul vnzarilor promoionale11.4. Necesitatea practicrii vnzarilor promoionale11.5. Forme ale vnzarilor promoionale11.6. Necesitatea reglementarii vanzarilor promotionale11.7. Consecine ale reglementarilor neuniforme ale vanzarilor promotionale in spatiul UE11.8. Armonizarea legislaiei cu privire la vnzarile promoionale11.9. Directii de modificare a rcglementrilor UE11.10. Reglementarea vanzarilor promotionale in Romania11.11. Rezumat

11.12. Test de evaluare

11.13. BibliografieBibliografie general........................................................................................................................ 112

Unitatea de nvare 1. MECANISMUL PREURILOR

Cuprins1.1. Introducere

1.2. Obiective

1.3. Factori de influenta

1.4. Mecanismul preurilor

l.5. Rezumat


1.1. Introducere

Prin intermdiul acestei teme, se ncearc abordarea problematicii preturilor la nivel microeconomic, prin ntelegerea notiunilor de cerere si ofert, dar si din punct de vedere macroeconomic, prin mecanismul de formare a preturilor. Acesta se bazeaz pe confruntarea cererii cu oferta pe o anumit piat a unui produs, respectiv bun.

1.2. Obiectivele unitii de nvare

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare vei fi n msur s rspundei la ntrebarea: ce este preul si cum se formeaz acesta?.

Durata medie de parcurgere a primei uniti de nvare este de 2 ore.

1.3. Factori de influenNotiunea de pret se leaga nemijlocit de procesul schimbului de bunuri si servicii. Desi pretul defineste comensurarea unor valori care pot intra intr-un proces de schimb intre detinatorii acestora, chiar in cadrul unor relatii ce nu beneficiaza de intermediere baneasca (efectiva sau doar simbolica), utilizarea preturilor capata amploare odata cu dezvoltarea pietelor si utilizarea banilor in actele de vanzare-cumparare.Continutul pretului a evoluat in timp, functie de tipul de economie, de saturatia pietei, de tipul concurentei si rolul statului in societate.1. Functie de tipul de economie, putem vorbi de:

a) formarea preturilor in conditiile pietei, in functie de cerere, oferta, concurenta si strategiile adoptate de firme. Acestea sunt preturile de piata, denumite si preturi libere, specifice economiilor de piata.

b) formarea preturilor de catre stat, fie in contextul economiilor centralizate (pe scara foarte larga), fie in contextul economiilor in tranzitie sau de piata (pe scara mai restransa). Se genereaza asa numitele preturi reglementate, de regula printr-o combinatie de preturi administrate (fixe) si preturi dirijate (limita).2. Functie de saturatia pietei, continutul preturilor difera, in urmatoarele situatii:

a) intr-o piata nesaturata, in care oferta este inferioara cererii, producatorul are o pozitie de forta in fata consumatorului si pe aceasta baza isi poate impune cu usurinta propriul pret. Pretul corect ar fi cel prin care se acopera cheltuielile de productie si se asigura un profit rezonabil, pronind de la cerinta recuperarii muncii incorporate in produs.

Se regaseste aici teoria obiectiva a valorii, conform careia valoarea este data de munca incorporata in marfa, in conditiile utilitatii acesteia pentru consumator, cu precizarea ca utilitatea nu se constituie aici ca o masura a valorii. In economia politica clasica, munca este singurra masura reala a valorii marfurilor, si deci a preturilor acestora, denumite preturi reale, naturale sau nominale atunci cand se raporteaza exclusiv la valoarea muncii incorporate in produs. Aceste preturi reprezinta insa, chiar in conditiile unei piete dominate de producator, doar preturi teoretice. In practica, lor li se mai adauga marja subiectiva de profit a producatorului si componentele politicii statutlui (fiscalitate, etc.). In lumea contemporana pietele nesaturate sunt tot mai putine si pe cale de consecinta relevanta generarii preturilor pe baza teoriei obiective a valorii a devenit marginala. Costurile de productie sunt in continuarea luate in calcul, dar nu pentru a fixa un pret de oferta, ci doar pentru a-l raporta la pretul sau preturile existente sau obtenabile pe piata.

b) pe pietele saturate, caracteristice economiilor contemporane, in care oferta devanseaza cererea, consumatorul are un rol privilegiat si se impune mult mai puternic in formarea preturilor de piata. Teoria subiectiva a valorii este aplicabila procesului de generare a preturilor prin valoarea estimativa pe care consumatorul o ataseaza diverselor bunuri, functie de satisfacerea nevoilor sale de consum, de calitatea si raritatea acestora. Valoarea estimativa medie a unui numar apreciabil de consumatori se transforma in valoare de schimb exprimata prin pretul pietei. Preocuparea ofertantilor se concentreaza acum pe adaptarea costului la pretul pietei, pret generat in mare masura de cerere si concurenta. Acest pret denumit si pret competitiv, este un pret recunoscut de piata si care, in conditii normale, trebuie sa aduca beneficii tuturor partilor implicate (producatori, distribuitori, consumatori, stat).Aceasta preocupare de ajustare la piata a ofertantilor producatori capata o mai mare greutate in cazul bunurilor de consum, avand o importanta mai mica in cazul bunurilor industriale, la care pretul faca in general obiectul negocierii directe cu, cumparatorul.

La oferta de bunuri de consum pe o piata concurentiala, producatorul trebuie, intr-o prima etapa, sa aduca pretul pietei la poarta intreprinderii sale, luind in consideratie fiscalitatea si lantul de distributie. Daca obligatiile fata de stat sunt cunoscute, componentele din pret ale distributiei sunt variabile, chiar daca producatorul poate opta pentru variante precum:

-fixarea pretului catre angrosist, acesta urmand sa aplice propria sa politica de pret fata de detailisti,

-sa fixeze o marja a revanzatorului, dar aceasta este o functie de cantitatile vandute sau de alte prestatii,

-sa recomande detailistilor un pret final, dar care are doar un caracter maximal.

Dupa operarea acestor ajustari, producatorul ofertant poate compara pretul ajustat al pietei cu costul de productie pentru a stabili marja profitului sau a ajusta costurile. Interactiunea cu piata este, intr-o economie concurentiala, nu numai complexa, dar si dinamica, ceea ce obliga pe ofertant la practicarea unei politici de pret flexibile si active.3. Functie de tipul de concurenta:Strategia de pret a unui ofertant ce activeaza intr-o economie de piata functionala si saturata este totodata modelata si de tipul de concurenta prevalent.

Astfel, pot fi sintetizate urmatoarele situatii:

Continutul pretului pe aceste tipuri de piete este adaptat strategiei specifice a firmei in mediul concurential respectiv. Vom dezvolta acest aspect in capitolul urmator.4. Functie de rolul statului in societate:Politica statului isi pune amprenta asupra continutului preturilor prin interventia autoritatilor asupra urmatoarelor componente:

-preturi,

-concurenta,

-fiscalitate,

-subventii (ajutoare de stat),

-alocarea de resurse si eficienta utilizarii lor,

-echilibrul macroeconomic,

-bunastarea consumatorilor.Masurile luate de stat pot avea un efect direct sau indirect asupra preturilor. Din prima categorie se pot enumera:

- stabilirea de preturi fixe la anumite produse sau de tarife fixe la anumite servicii sau utilitati.

- fixarea de preturi limita: maximale pentru protejarea consumatorilor sau minimale pentru protectia sau stimularea producatorilor.

- reglementarea generala a preturilor.Exista totodata numeroase masuri sau politici cu efect indirect asupra nivelului preturilor din economie, precum:

-reglementarea concurentei si practicilor comerciale,

-redefinirea politicii fiscale prin modificarea TVA, accizelor, taxelor vamale si impozitelor,

-politica ajutoarelor de stat,

-rolul sectorului de stat din economie si a comenzilor de stat,

-masuri privind comertul exterior si politica valutara,

-masuri privind piata creditului sau rationalizarea consumului.

Comentati impactul stabilirii unei limite minime/maxime a preului asupra echilibrului pe piaa unui anumit bun..................................................................................................................................

.................................................................................................................................

S ne reamintim...Principalele categorii de factori de influenta asupra formarii preturilor sunt: tipul de economie, saturatia pietei, tipul concurentei si rolul statului in societate.

1.4. Mecanismul preturilorTeoria si practica economiei de piata recunosc unanim ca rolul fundamental in mecanismul economiei functionale de piata si al liberei initiative il joaca preturile.Preturile nu se formeaza si ca atare nu pot fi analizate izolat. Ele se interconditioneaza in cadrul unui sistem de preturi. Aceasta inseamna ca intre diferite ramuri, in interiorul fiecareia dintre ele, productia trebuie organizata sub influenta sistemului de preturi, format din interactiunea a doua serii de preturii: preturile produselor si preturile resurselor sau ale factorilor de productie. Primele, raportate la costurile de productie, determina repartitia resurselor intre ramurile producatoare. Preturile resurselor, la randul lor, determina combinarea factorilor de productie in interiorul fiecarei ramuri.Raportul dintre cele doua componente ale pietei, oferta si cererea, manifestate sub incidenta concurentei, evolueaza dupa cum preturile, prin mecanismul lor autonom, reusesc sa concure la repartizarea resurselor in economie, astfel incat sa fie posibila echilibrarea pietei. Preturile regleaza in timp restabilirea echilibrului pietei.

S ne reamintim...

Piaa presupune:

existena unor uniti economice autonome, ntre care exist legturi directe de vnzare-cumprare;

existena preului liber, determinat de cerere i ofert;

manifestarea liber a concurenei economice concrete i active.

Reprezentand semnalele gradului de solicitare a resurselor in economie, preturile incita operatorii din economie sa le urmareasca. Ei folosesc, astfel, preturile factorilor de productie in deciziile privind organizarea productiei bunurilor, pe baza combinarii acestor factori. Aceasta legatura este esentiala si reflecta interdependenta preturilor in cadrul sistemului.Sistemul de preturi este observat ca o interactiune continua a diferitelor categorii de preturi, definite in cadrul unor faze ale circuitului economic: preturi ale producatorilor, preturi ale distribuitorilor, preturi de consum. Astfel, abordarea sistemica permite ca, prin fluxurile permanente de legatura intre stadiile circuitului economic al produselor, sa se identifice influentele pe care preturile din amonte le propaga asupra preturilor din aval. Aceasta interactiune este mijlocita prin costuri, reflectate in preturi. De aceea, se poate ca pretul unui bun sa se reflecte in pretul celorlate bunuri, interdependenta regasindu-se la nivelul general al preturilor. Este suficient sa se modifice pretul unui produs, pentru ca el sa provoace o miscare a celorlalte preturi, prin reteaua complexa a legaturilor si interdependentelor, generalizandu-se in tot sistemul de preturi.

Sistemul de preturi este totodata interconectat si supus influentelor altor componente macroeconomice: productia, consumul productiv si neproductiv, exportul si importul, sistemul financiar, de credit si valutar, absorbtia informationala a datelor de conjunctura. Numai o astfel de abordare generaza in final ceea ce numim analiza sistemica a preturilor.Intr-o economie de piata preturile se formeaza liber, prin negociere si consens, tinzand catre un pret de echilibru determinat de evolutia raportului dintre cerere si oferta, in conditiile concurentei. Acest postulat trebuie incadrat de doua amendamente.

Primul este acela ca preturile rezultate din numeroasele acte izolate de negociere sunt integrate, constient sau inconstient, in intregul sistem al preturilor nationale si chiar internationale si de aceea abaterile negociate sunt relativ minore, situandu-se in jurul nivelurilor sistemice. Cu alte cuvinte, piata determina pretul.

Al doilea amendament implica functia de regulator al pietei pe care o indeplineste pretul. Formarea preturilor de echilibru contribuie la echilibrarea tuturor componentelor pietei si armonizarea aspectelor sociale.Formarea acestor preturi trebuie insa sa aiba loc in conditiile unui mediu concurential normal, care se defineste prin urmatoarele coordonate:

1. Existenta mai multor producatori si, respectiv, a mai multor cumparatori, conditie ce elimina posibilitatea existentei unui monopol sau a altor forme de pozitie dominanta pe piata unor bunuri si servicii;

2. Existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat, conditie ce ofera posibilitatea manifestarii diverselor optiuni posibile de catre eventualii participanti pe piata din amonte sau din aval, cu care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice de piata;

3. Participantii pe piata sunt agenti economici rationali, in sensul ca fiecare este preocupat de alagerea celor mai bune variante de combinare a factorilor de productie, in scopul maximizarii profitului (pe termen scurt) si a valorii intreprinderii (pe termen lung);

4. Decizia de pret apartine exclusiv agentilor economici, neexistand interventii din partea guvernului in formarea preturilor, ca nivel nominal;

5. Rationamentele de fundamentare a deciziei de pret sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective prezente si viitoare ale intreprinderii, interne si externe, in mediul concurential (de ex.: obiective tehnice, tehnologice, de calitate, de competitivitate, de protectie a mediului, etc.).

6. Rolul statului sa se reduca la reglarea comportamentelor, in sensul adoptarii de legi privind disciplina pe piata a agentilor economici si supravegherea respectarii ei, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale;

7. Interventia statului in economie sa se faca prin alte instrumente decat pretul, iar daca este necesar, sa opereze prin parghii de elasticizare a preturilor controlate. De exemplu, limita maxima de pret da posibilitatea agentilor economici de a stabili preturi mai mici, in conditiile in care piata permite acest lucru.

8. Organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori si sa fie, totodata, bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti;

9. Manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza existenta celor doua laturi ale pietei: oferta si cererea si confruntarea acestora in conditiile concurentei, care permite echilibrarea lor prin intermediul pretului liber; in acest caz, este vorba de un pret de echilibru;

10. Bunastarea consumatorilor finali este asigurata de existenta cantitativa, calitativa si structurala (diversificata) a bunurilor pe piata, si concordanta acestora cu utilitatea recunoscuta de catre consumatori, bunuri ale caror preturi pot fi absorbite de veniturile acestora.Aceste coordonate, care definesc mediul concurential normal se regasesc, in final, in bunastarea consumatorului. Acesta reprezinta de fapt obiectivul final al functionarii pietei libere si al manifestarii rolului statului ca supervizor al comportamentelor participantilor la tranzactiile din cadrul pietei.

S ne reamintim...Un mediu concurential normal presupune: existenta mai multor producatori si cumparatori, existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen, agenti economici rationali, guvernul nu intervine in formarea preturilor, exist cerinte ale dezvoltarii durabile a intreprinderii, statul adopta legi pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale, iar principalul obiectiv este imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori.

1. Explicati efectele diferitelor forme de concurenta asupra preturilor.

2. Explicati din perspectiva microeconomica formarea libera a preturilor.

.................................................................................................................................

.................................................................................................................................

1.5. Rezumat

Piaa reprezint ansamblul mijloacelor i operaiunilor de comunicare i de confruntare a vnztorilor cu cumprtorii, prin care acetia se informeaz de ceea ce pot produce pentru vnzare, respectiv, de ceea ce au nevoie s cumpere i de preul pe care urmeaz s-l cear sau s-l propun n vederea ncheierii contractelor i derulrii tranzaciilor.

Preul se formeaz n mod liber, prin negociere i consens, tinznd ctre un pre de echilibru, determinat de evoluia raportului dintre cerere i oferta, n condiiile concurenei.

Mecanismul economiei de pia functioneaz pe baza legii cererii i ofertei, avnd ca un ax central, PREUL, CARE ASIGUR AUTOREGLAREA ECHILIBRULUI PIEEI. Dar, pentru ca preul s-i poat ndeplini misiunea suprem de reglator al pieei, formarea lui trebuie s se fac n condiiile mediului concurenial normal.

1.6. Test de evaluare a cunotinelor

1. Ce factori de influenta isi pun amprenta asupra formarii preturilor ?

2. Ce inseamna sistem de preturi ?

3. Prin ce se caracterizeaza un mediu concurential normal ?

1.7. BibliografieBran, P. Economia valorii, ed. Economica, Bucuresti, 1995.

Cpn, O., Dreptul concurentei comerciale, Bucuresti, 1998.

Mrgulescu, S; Mrgulescu E, Preuri i concuren, ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2007.

Moteanu T.; Dumitrescu D.; Alexandru F.; Floricel C., Preuri i concuren, ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 2000.

Unitatea de nvare 2. STRATEGIILE DE PRE ALE OFERTANILORCuprins2.1. Introducere

2.2. Obiective

2.3 . Strategii de pret functie de tipul pietei

2.3.1 . Formarea pretului in conditii de monopol

2.3.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului

2.3.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice


2.3.5. Formarea pretului in situatia concurentei perfecte

2.3.6. Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret

2.3.7. Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica

2.4. Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselor

2.5. Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de pret

2.6. Rezumat


2.9. Bibliografie

2.1. Introducere

Prin intermediu acestei teme se ncearc o abordare clar a ceea ce nseamn concurena att din punctul ei perfect, dar mai ales imperfect, prin ceea ce nseamn monopolul, monopsonul oligopolul, dar mai ales concurena monopolistic.


La sfritul aceste uniti de nvare studenii vor fi capabili s identifice formele concurentei perfecte si imperfecte i s cunoasc modalitile de formare ale preurilor n aceste situaii specifice.

Durata medie de parcurgere a acestei uniti de nvare este de 4 ore.

2.3. Strategii de pret functie de tipul pietei

Strategia de pret a unei firme este modelata, in primul rand, si in mod hotarator, de caracteristicile pietei pe care activeaza, caracteristici care depind fundamental de tipul de concurenta prevalent.2.3.1. Formarea pretului in conditii de monopol

ntr-o situatie de monopol pe piata unui produs:

pretul nu este dat de piata, in sensul modelarii lui de catre cerere si concurenta,

firma de monopol poate decide nestingherita asupra pretului si apoi, functie de pret, va decide si asupra cantitatilor oferite,

strategia de baza a firmei este maximizarea profitului, prin practicarea unor preturi mai mari decat costul marginal,

aceasta strategie poate fi aplicata atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, datorita lipsei concurentei,

pretul se stabileste functie de acel nivel al productiei pentru care incasarea marginala este egala cu costul marginal, profitul fiind maxim.

Derivand functia profitului: PROFIT = RT CT, obtinem: Rm = Cm,

in care:

RT = incasare totala,

CT = costuri totale,

Rm = incasarea marginala, respectiv sporul de incasare pe masura cresterii productiei vandute cu o unitate suplimentara,

Cm = costul marginal, respectiv cresterea costului pentru fiecare unitate suplimentara de produs obtinuta in plus.

Maximizarea profitului monopolului presupune ca a doua derivata a functiei profitului sa fie negativa, respectiv Rm Cm < 0, adica rata cresterii incasarii marginale trebuie sa fie mai mica decat rata cresterii costului marginal, situatie in care monopolul nu mai are interesul sa-si creasca productia.Strategia de baza a firmei de monopol, prezentata mai sus poate fi temporar abandonata, functie de conjunctura, fiind inlocuita cu una din urmatoarele strategii alternative, bazata, de asemenea, pe modelarea cuplului cantitate pret:

a) Maximizarea cifrei de afaceri, urmareste evitarea aparitiei concurentilor, prefera sa aiba profituri imediate, mai putin ridicate, uneori chiar pierderi. Conditia ce permite maximizarea cifrei de afaceri este Rm = 0, monopolul urmand sa castige prin cantitatea mare de produse, ceea ce duce la o cifra de afaceri crescuta, si nu prin profitul produs.

b) Gestiunea la echilibru, se aplica atunci cand producatorul doreste sa-si creasca productia fata de eventuali concurenti, fara sa obtina pierderi. Pretul si costul sunt egale (ele se afla la nivelul pragului de rentabilitate) P2 = CTM, deci PROFIT = 0. Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati, pentru a evita crearea stocurilor si se poate aplica si in cazul in care monopolul este administrat de stat. Relatia de maximizare a profitului va fi: RM = CTM ( in care: RM = incasare medie; CTM = cost mediu total).c) Stabilirea pretului la nivelul costului marginal se aplica cand gestiunea la echilibru nu da rezultatele dorite sau cand monopolul este administrat de stat. Aceasta ii obliga pe producatori sa economiseasca resursele, deoarece prin pret se asigura acoperirea costului real al obtinerii bunurilor; de asemenea ofera posibilitatea de diferentiere a preturilor si tarifelor acelorasi produse sau servicii. Relatia de maximizare a profitului este: p = Cm, (unde: p = pret si Cm = cost marginal). 2.3.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului

Monopsonul se caracterizeaza prin urmatoarele elemente;

un agent economic devine monopson atunci cand, pe piata unui bun omogen, exista un cumparator unic, in confruntare cu un mare numar de vanzatori;

pretul produsului este o functie crescatoare de cantitatea ceruta, fiind exogen pentru producatori si endogen pentru consumator (pentru cumparatorul unic, costul marginal de achizitionare a produsului este mai mare decat pretul de cumparare Cm > p);

conditia de profit maxim este ca monopsonul sa se aprovizioneze cu acea cantitate de produse pentru care incasarea marginala a vanzarii propriilor produse sa fie egala cu costul marginal al productiei sale, adica determinarea incasarilor totale si anularea derivatei intai a profitului. Conditia de maximizare a profitului monopsonului presupune determinarea incasarii totatle (RT), anularea derivatei intai a profitului, in conditiile in care acesta isi vinde productia X la un pret fix P. Productia X este totodata o functie de cantitatea X de componente aprovizionate de pe piata, la pretul p, care intra in fabricatia propriilor produse. RT = P * X(x)

PROFIT = PX(X) C unde C = p + xf(x);

PROFITUL este maxim daca PROFIT = 0 rezulta Cm = p + xf(x)2.3.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice

Concurenta monopolistica se situeaza undeva intre monopol si concurenta perfecta. Ea pastreaza toate premisele concurentei perfecte, in afara de una dintre acestea, respectiv omogenitatea produsului. Aceasta este inlocuita de diferentierea produsului, situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe care il doresc (dintr-o anumita categorie), iar vanzatorii pot sa-si impuna pretul, si chiar cantitatea.

Intrucat produsele sau serviciile vandute de firmele monopolistice concurentiale difera intr-o oarecare masura, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere al amplasarii firmei, fie datorita serviciilor, firmele au flexibilitate in ceea ce priveste pretul.In stabilirea propriului pret, firma monopolistica tine cont de pretul mediu al celor mai apropiati concurenti. Daca firma considera ca este mai avantajos sa produca mai putin pentru a mari marja de profit, atunci va practica preturi mai ridicate decat media. Daca, dimpotriva, considera ca profitul este mai mare in situatia inversa, va stabili un pret mai coborat decat media.In cazul concurentei perfecte, restrictiile impuse pretului si volumului productiei sunt mai riguroase. Firmele isi maximizeaza profiturile pentru o cantitate de produse la care venitul marginal este egal cu pretul pietei. Aceasta regula se aplica si firmelor monopolistic concurentiale, numai ca, in cazul lor, curba cererii este descendenta, iar venitul marginal al unei unitati vandute suplimentar este mai mic decat pretul acesteia, deoarece pretul nou, mai mic, se aplica tuturor unitatilor vandute. Ca si monopolul, firma monopolistic concurentiala maximizeaza profiturile daca vinde o cantitate corespunzatoare punctului in care costul marginal este egal cu venitul marginal.


Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte caracterizata prin existenta unui numar mic de firme ce produc bunuri similare sau diferentiate, firme care, datorita ponderilor ce le detin in ansamblul ofertei, reusesc sa influenteze formarea pretului in scopul maximizarii profiturilor.Piata oligopolista are doua trasaturi importante: interdependenta si incertitudinea. Actiunile fiecarei firme au impact asupra celorlalte, iar rezultatul, respectiv, reactia acestora din urma nu poate fi anticipata. Pe acest tip de piata, preturile sunt in general, fixate de intreprinderi, ele fiind numite si preturi administrate. Preturile pot face obiectul deciziilor cartelurilor, adica al intelegerii intre producatori.Strategiile ce pot fi utilizate de firme pe piata caracterizata de concurenta tip oligopol sunt:

maximizarea profitului,

concurenta deschisa sau razboiul preturilor,

concurenta prin produse.

Firmele existente pe piata oligopolista folosesc, de regula, obstacole (bariere) la intrarea pe piata a noilor concurenti.Maximizarea profitului unit se bazeaza pe doua ipoteze:

a) Omogenitatea produsului. Aceasta permite concurenta prin pret pentru un produs identic. In aceasta situatie tendinta maximizarii profitului este mai puternica, atunci cand numarul producatorilor este mai restrans. Interdependenta deciziilor si a politicilor de pret sunt evidente, fiind facilitate de intelegerea dintre producatori. Pretul are un caracter rigid.

b) Diferentierea produsului si concurenta in afara pretului. In aceasta situatie produsele nu se concureaza prin pret, ci prin anumite performante (parametrii tehnici, constructivi, functionali ai produselor), care privesc confortul si eficienta in utilizare si in intretinere. Este o strategie care da rezultate bune cand piata este saturata pe linia cererii pentru anumite bunuri devenite depasite, reactia consumatorilor fata de elementele de noutate fiind foarte puternica. Strategia diversificarii produselor se bazeaza pe innoirea continua, modenizarea produselor si inlocuirea celor vechi, iar strategia concurentei produselor omogene se axeaza pe cresterea productivitatii muncii, respectiv pe costurile cele mai scazute.

Formarea pretului in situatia concurentei perfecteConcurenta perfecta sau pura presupune un asemenea raport de piata incat, pe de o parte, toti vanzatorii (producatorii) sa-si vanda produsele la pretul pietei, fara ca vreunul dintre ei sa-l poata influenta, iar, pe de alta parte, cumparatorii (consumatorii) sa poata achizitiona ceea ce au nevoie si cat doresc din fiecare bun la acelasi pret al pietei, de asemenea, fara a-l modifica dupa vointa lor.Concurenta perfecta se bazeaza pe existenta simultana a mai multor premise:

atomicitatea participantilor la tranzactie,

omogenitatea bunurilor,

intrarea libera intr-o anumita ramura sau pe o anumita piata,

fluiditatea cererii si ofertei in raport cu pretul,

transparenta perfecta a pietei.

Pe o piata cu concurenta perfecta, pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii si ofertei, situatie in care cantitatile cerute sunt egale cu cele oferite.

Pentru aceste cantitati exista compatibilitatea vanzatorilor si cumparatorilor in raport cu nivelul pretului fixat. Adaptarea preturilor la cerintele pietei se face fie numai prin cantitati, fie numai prin preturi.Echilibrul pietei perfecte pe termen scurt:

cererea creste, oferta este fixa; adaptarea la piata se face pe doua cai:

prin preturi (creste pretul astfel incat determina reducerea cererii),

prin cantati (creste oferta, deoarece pretul cererii este mai mare decat cel de oferta);

cererea scade, oferta este fixa; adaptarea se face pe doua cai:

prin preturi (pretul scade pana la nivelul pentru care cresterea cererii asigura echilibrarea cu oferta);

prin cantitati (oferta scade, ceea ce duce la reducerea pretului de cerere; acest nivel asigura echilibrarea cererii);

oferta creste, cererea este fixa, adaptarea se face:

prin preturi (pretul scade pana la restabilirea echilibrului);

prin cantitati (cererea creste pana la atingerea punctului de echilibru);

oferta scade, cererea este fixa; adaptarea se face:

prin preturi (acestea cresc pana la restabilirea echilibrului);

prin cantati (cererea scade pana la restabilirea echilibrului).

Formarea preturilor pe perioade lungi de timp va fi influentata de existenta intreprinderii marginale. Pe perioade mari de timp, in conditiile in care intreprinderile nu au acelasi cost de productie, echilibrul se va realiza atunci cand oferta totala este egala cu cererea totala, iar profitul intreprinderii marginale este nul.

Intreprinderea marginala este aceea care, in conditiile formarii pretului de echilibru, are costurile medii cele mai mari si nu va inregistra nici pierderi, nici profit.

In cazul in care aceasta intreprindere ar disparea, influentele sunt:

oferta insuficienta cresterea pretului pietei cresterea profitului aparitia unor noi concurenti in ramura respectiva;

aparitia unor noi concurenti cresterea ofertei totale reducerea preturilor.

Limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pretTeoria economica explica formarea pretului pe coordonatele curbelor venitului marginal si costului marginal. Din pacate, in practica, teoria economica este utilizata destul de putin in dezvoltarea strategiei pretului. O problema este dificultatea trasarii curbei cererii de care depinde curba venitului marginal, deoarece se presupune ca alti factori, ca publicitatea, efortul vanzarilor fortate si activitatile concurentiale sunt constanti.Intr-adevar, teoria economica traditionala nu a fost dezvoltata atat ca un instrument de management, cat mai ales ca o explicatie a comportamentului pietei. De aceea, managerii se indreapta catre alte metode de fixare a preturilor.

S-au identificat trei metode utilizate de manageri pentru fixarea preturilor:

- metode bazate pe costuri,

- metode bazate pe concurenta,

- metode bazate pe studiul pietei (al cererii).Prima metoda reflecta o puternica orientare interna si este bazata pe costuri. A doua metoda este orientata catre fixarea pretului pe baza concurentei, unde importanta majora o au activitatile concurentilor. Fixarea preturilor orientata pe marketing este focalizata pe valoarea pe care clientii o atribuie produsului in locul pietei si pe strategiile lor de marketing.Prezentarea separata a practicilor uzuale de fixare a preturilor raspunde de fapt cerintelor didactice ale tratarii explicite a acestora. In realitate, ele nu se pot urmari separat, deoarece se folosesc paralel si in combinatie una cu alta. De exemplu, practica cost-marja va integra obligatoriu o optica a pietei la momentul optiunii ratei marjei sale. Pe aceasta baza, se va defini pretul final si aceasta optiune se va face independent de consideratia starii cererii. La fel, daca se poate fixa un pret pornind de la cerere, fara nici o referinta la costuri, aceasta ar reprezenta o constrangere imperativa a intreprinderii pe termen mediu, cel putin: aceea a rentabilitatii sale. Din acest motiv, demersurile dus-intors de la o conceptie sau metoda la alta dau cele mai bune solutii.Ratiunile care limiteaza posibilitatile utilizarii regulilor teoretice ale fixarii preturilor sunt: dificultatea delimitarii pietei, obtinerea obiectivului maximizarii profitului, irealismul mecanismului fixarii pretului, comportamentul rational al consumatorului.

1. Dificultatea delimitarii pietei

Un produs dat poate avea mai multe piete, care nu se intrepatrund obligatoriu.

In interiorul pietei nationale, pe care intreprinderea este in mod global concurata, aceasta poate defini mai multe piete locale, ai caror consumatori pot fi considerati prizonieri, astfel incat intreprinderea poate acumula o forta de monopol. De fapt, o intreprindere se va gasi, in acelasi timp, pe piete diferite, pe care detine produse, putand prezenta caracteristici diferite (monopol sau concurenta). Astfel, in loc sa adopte un comportament definit ca rational fata de fiecare dintre ele, intreprinderea ar putea proceda la compensatii de la una la alta, si sa substituie, de exemplu, o politica a gamei de produse cu o politica a pretului.2. Optiunea obiectivului maximizarii profitului

Obiectivul maximizarii profitului este cheia explicatiei teoretice, dar se refera la profitul imediat, deoarece cererea si costurile sunt presupuse stabile.

In realitate, se manifesta alte orientari:

mai multe intreprinderi prefera un pret extins pe o perioada mai lunga celui al unui profit maximal pe termene scurte. Decizia pretului nu va fi optimala pe termen scurt, dar un astfel de termen va garanta viitorul. Intreprinderea va trebui sa tina cont de durata de viata a produsului si de curba vietii acestuia.

obiectivul profitului poate fi mai putin important pe termen scurt fata de alte obiective mai concrete.

irealismul mecanismului metodologic al fixarii preturilor se refera la faptul ca presupune adaptarea instantanee a intreprinderii la toate variatiile mediului sau, putand sa raspunda in mod optimal tuturor problemelor ce apar. In realitate acest lucru nu este posibil. Exista intotdeauna termene de adaptare, in cursul carora apar noi variatii ale mediului, astfel incat intreprinzatorii tind continuu catre un echilibru optimal in permanenta inaccesibil.

imposibilitatea cunoasterii exacte a ecuatiilor cererii si a costului. Desi aceste ecuatii ar trebui evaluate cu precizie satisfacatoare, intreprinderea nu cunoaste decat imperfect parametrii utilizati din teoria economica. Acest lucru ar putea fi valabil pentru cerere, dar nu este pentru costul marginal, care nu este furnizat prin contabilitate.

ipoteza comportamentului rational al consumatorului. Rationalitatea consumatorului nu este cu certitudine superioara celei a individului economic.

postulatul independentei pretului. Teoria presupune ca pretul poate fi stabilit independent de alti parametrii ai deciziei comerciale. In realitae, pretul nu este decat una dintre variabilele politicii comerciale variabila care nu este mai buna decat independenta si interdependenta.

Formarea pretului in economiile cu concurenta puternica

In economiile actuale care sunt economii intens concurentiale, fiecare firma isi stabileste pretul ca raspuns la concurenta, dar simultan cu intentia de a induce la randul ei reactii de raspuns sub forma modificarilor consecutive de pret din partea concurentilor.

Limitele in care se poate situa acest pret sunt date de costurile de productie, ca limita inferioara, respectiv valoarea estimata de consumatori, ca limita superioara.

Factorii determinanti ai deciziei de pret sunt:

1. Costul total al produsului

2. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului

3. Concurenta

4. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret

5. Etica in afaceri

1. Costul total al produsului

Strategia se particularizeaza functie de structura costurilor de fabricatie astfel:

a) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor fixe in costul total, obiectivele strategiei de pret sunt:

acoperirea costurilor fixe

atingerea capacitatii de productie maxime

b) Pentru firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor variabile in costul total, obiectivele strategiei de pret sunt:

acoperirea costurilor variabile

maximizarea marjei unitare asupra costurilor variabile, adica a diferentei dintre pretul unitar si costurile variabile unitare

Independent de structura costurilor, firmele pot adopta pe termen scurt strategia unui pret inferior costului de fabricatie, in urmatoarele situatii:

cand cererea se contracta masiv, situatie in care un pret mic poate creste vanzarile, acoperindu-se costurile variabile unitare si o parte a costurilor fixe

cand se doreste cresterea rapida a cotei de piata, situatie care poate fi riscanta pentru firma daca aceasta nu va reusi in etapa urmatoare sa-si reduca nivelul costurilor de fabricatie sau sa-si majoreze pretul pentru a recupera din pierderile anterioare.

2. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului

Fundamentarea pretului de oferta al producatorului se face cel mai des pe baza principiului cost + marja sperata a profitului datorita urmatoarelor avantaje:

este usor de calculat

daca produsul are un cost comparativ sensibil mai mic decat al concurentilor, producatorul nu numai ca va obtine un plus de profit, dar va fi si protejat prin pret de orice atac concurential

Aceasta strategie de fundamentare a pretului de oferta are insa dezavantajul ca poate conduce la pierderea unei de profit daca pretul va fi mai mic decat cel pe care consumatorii ar fi dispusi sa-l plateasca. De aici rezulta necesitatea cunoasterii estimarilor consumatorilor privind valoarea produsului. Acest demers este insa deosebit de dificil prin aceea ca abordeaza psihologia consumatorului si de aceea trebuie sa fie realizat de un personal specializat care sa urmareasca si urmatoarele aspecte:

intelegerea diferentei dintre valoarea perceputa si valoarea potentiala a produsului. Valoarea perceputa este valoarea recunoscuta in prezent de catre consumatori, in timp ce valoarea potentiala este cea pe care consumatorul poate fi educat sa o vada in produs prin diverse tehnici de marketing.

intelegerea castigului consumatorului din cele doua atitudini exclusive, respectiv de a cumpara sau de a nu cumpara produsul in cauza.

integrarea ofertei respective in oferta totala de produse similare.

intelegerea faptului ca pretul producatorului este prima apreciere a valorii produsului si daca el nu-si va evalua la un nivel ridicat produsul, in nici un caz nu o va face cumparatorul.

3. Concurenta

Functie de concurenta se pot distinge doua strategii de adaptare a producatorilor:

strategia firmelor care isi propun sa urmeze tendintele previzibile ale pretului de piata concurential

strategia firmelor care, avand o pozitie dominanta pe piata, isi propun sa initieze si sa dirijeze urmatoarele miscari ale pretului pe piata, anticipand totodata si reactia concurentilor.

Rolul celor din urma nu trebuie confundat cu cel al monopolului. De multe ori si concurentii cu pondere individuala mai mica, dar mai numerosi, pot face pretul pietei.

Rolul de initiator de pret reclama din partea firmei cateva cerinte indispensabile:

sa aiba o baza cuprinzatoare de informatii privind fenomenele de pe piata

sa dovedeasca in timp un deosebit simt al strategiei de pret

sa-si asume riscul afirmarii performantelor manageriale pe orizonturi largi de timp

sa-si asume rolul si responsabilitatea de lider prin decizii in interesul intregii ramuri economice din care face parte.4. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pretIn toate tarile statul exercita o influenta puternica asupra preturilor in urmatoarele directii:

pentru sustinerea ramurilor, domeniilor sau companiilor strategice

pentru protejarea consumatorilor

pentru asigurarea unei minime profitabilitati agentilor economici din ramurile mai putin rentabile, dar justificate inca prin considerente de ordin economic sau social

pentru mentinerea concurentei pe piata, inclusiv prin eliminarea practicilor de reducere artificiala a preturilor.5. Etica in afaceriEtica in afaceri trebuie urmarita de catre producatori ca o coordonata a dezvoltarii durabile pe termen lung deoarece practica demonstreaza ca numai relatiile de afaceri si contractele de tip win-win, adica cele care asigura un castig echilibrat si echitabil ambelor parti, sunt cele mai profitabile si stabile pe termen lung.Obiectivele politicii de pret1. Realizate prin cresterea pretului peste pretul pietei:

- maximizarea profitului pe termen scurt

- crearea unei umbrele de pret pentru protejarea concurentilor cu costuri de fabricatie mai mari

- aplicate la produsele noi in scopul protejarii vanzarilor produselor mai vechi din aceeasi categorie.2. Realizate prin reducerea pretului sub pretul pietei:

cresterea segmentului de piata detinut

descurajarea potentialilor concurenti de a intra in ramura

prevenirea unui atac concurential bazat pe reducerea pretuluiS ne reamintim...

Principalii factori determinanti ai deciziei de pre in economiile cu concurenta puternic sunt: costul total al produsului, estimarile consumatorilor privind valoarea produsului, concurenta, interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret i etica in afaceri.2.4. Strategii de pret functie de gradul de noutate al produselorIn ceea ce priveste aceasta categorie de strategii de pret, pot fi luate in consideratie urmatoarele tipuri:2.4.1. Strategia de pret bazata pe modificarea in timp a pretului in acord cu gradul de noutate al produsului, ce presupune:

preturi mari, peste cel al pietei, in perioada de aparitie, de noutate si dezvoltare a produsului;

este vizat acel segment al cumparatorilor care asociaza produsului o valoare mare, fiind dispusi sa plateasca un plus de pret;

odata cu reducerea gradului de noutate, producatorul va urmari marimea segmentului de piata detinut, prin cresterea vanzarilor si reducuerea pretului;

in faza de imbatranire a produsului, obiectivul urmarit va fi maximizarea volumului vanzarilor prin practicarea unor preturi sub pretul dominant al pietei, aproape de preagul de rentabilitate.

2.4.2. Strategia de pret bazata pe un pret scazut inca din momentul aparitiei produsului pe piata, care vizeaza:

penetrarea rapida si masiva a produsului pe piata;

eliminarea concurentilor prezenti si viitori mai putin competitivi;

asigura un profit important prin efectul multiplicator al numarului mare de produse vandute.

Aceasta metoda presupune si riscuri importante, dintre care amintim:

produsul nu trebuie sa prezinte nici un viciu sau defect evident sau ascuns;

trebuie identificat si incitat spre consum un segment de clientele potentiala care sa fie apta sa accepte produsul imediat;

capacitatea de productie si canalele de distributie ale produsului trebuie sa fie flexibile, pentru a raspunde cat mai repede cererii de piata;

strategia nu se recomanda a se utiliza pentru industriile mature, cu o crestere lenta si cu concurenta mare;

strategia nu este eficienta pentru domeniile sau produsele cu un grad mare de noutate si cu costuri mari.

2.5. Strategii de pret diferentiate dupa elasticitatea cererii functie de pretAceasta strategie ia in considerare urmatoarele elasticitati:a) elasticitatea cererii in raport cu pretul aceluiasi produss (elasticitate directa), care delimiteaza:

bunurile cu cerere elastica la pret, la care cererea reactioneaza invers fata de evolutia pretului si procentual mai mult;

bunurile cu cerere inelastica la pret, a caror cerere creste / scade procentual mai putin decat scaderea / cresterea pretului.

b) elasticitatea cererii pentru un produs functie de modificarea pretului altui produs (elasticitate incrucisata) care delimiteaza:

bunurile substituibile in consum, pentru care elasticitatea este pozitiva deoarece cresterea / scaderea pretului bunului x determina cresterea / scaderea cererii bunului y;

bunurile complementare in consum, pentru care elasticitatea incrucisata este negativa deoarece cresterea / scaderea pretului bunului x antreneaza scaderea / cresterea cererii pentru bunul y.Reactia cererii la modificarea strategiei de pret se poate calcula pe baza cunoasterii marimii elasticitatilor de mai sus. Daca implementarea acestei strategii vizeaza o perioada ceva mai lunga de timp, ea trebuie sa ia in considerare si dinamica veniturilor consumatorilor de pe piata / pietele respective, ajustand elasticitatile cererii functie de pret cu elasticitatile cererii functie de venituri. Cele din urma diferentiaza:

bunurile normale, la care cresterea consumului este procentual mai mica decat cresterea venitului;

bunurile superioare, la care cresterea consumului este procentual mai mare decat cresterea veniturilor;

bunurile inferioare, la care consumul scade odata cu cresterea veniturilor.

Strategiile diferentierii preturilor functie de elasticitati se numesc si strategii ale discriminarii, deoarece obiectivul urmarit consta in vanzarea acelorasi produse la preturi diferite pe piete diferite, in scopul majorarii vanzarilor.

Strategia poate fi aplicata numai pe piete diferite, ce nu comunica intre ele, si care au elasticitati ale cererii functie de pret diferite. Separarea pietelor poate fi de natura:

temporara (intre sezoane);

geografica( tari diferite);

sociologica (categorii de cumparatori cu comportament diferit).

Daca strategia este implementata de o firma cu pozitie de monopol pe piata produsului respectiv, maximizarea profitului ei presupune:Rml = Rm2 = Cm

in care: Rm1, Rm2 = incasarea marginala pe cele doua piete diferitep1(1 + 1/e1) = p2(1 + 1/e2) = Cm

unde indicii 1 si 2 corespund celor doua segmente ale pietei sau celor doua clientele diferite.Daca elasticitatile sunt egale, preturile trebuie sa aiba aceeasi valoare, iar daca elasticitatile sunt diferite, pretul va fi mai mare pe piata unde cererea este mai putin elastica

Exista trei tipuri de discriminare:Discriminarea de gradul intai sau perfecta presupune ca intreprinderea aflata in situatia de monopol cunoaste curba cererii fiecarui consumator pentru bunul pe care il produce, iar in functie de aceasta va incerca:

sa determine consumatorul sa plateasca pretul maxim;

sa atraga majoritatea consumatorilor.

Discriminarea de gradul doi apare atunci cand, intreprinderea monopolista fixeaza preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri cerute, caz in care monopolul incearca sa obtina o parte din surplusul consumatorului.

Discriminarea de gradul trei apare atunci cand o intreprindere in situatia de monopol isi va creste profitul prin vanzarea productiei la preturi diferite pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a pietelor.

Explicati corelatia pret propus de piata cost de productie unitar valoare estimata consumator.

.................................................................................................................................

.................................................................................................................................

2.6. Rezumat

Monopolul va ctiga nu prin profitul pe produs, ci prin cantitatea mare de produs, ceea ce duce la o cifra de afaceri crescut.

Piata oligopolistica are doua mari trasaturi: interdependenta si incertitudinea, deci se impune reconsiderarea formarii preturilor, care pe acest tip de piata, sunt rigide, fixate de intreprinderi, fiind niste preturi administrate.

Stabilirea preturilor este foarte importanta pentru fiecare agent economic, deoarece determina daca respectivul agent economic supravietuieste pe o anumita piata cu pretul pe care l-a stabilit pentru produsele sale. Astfel putem sa realizam o schema prin care sa ilustram concret unde trebuie sa se situeze pretul pe care il stabileste un agent economic.


1.Care sunt strategiile de pret functie de tipul pietei ?

2.Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopol ?

3.Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de monopson ?

4.Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta monopolistica ?

5.Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de oligopol ?

6.Prin ce se caracterizeaza formarea pretului in conditii de concurenta perfecta ?

7.Care sunt limitele schemelor teoretice ale strategiilor de pret ?

8.Care sunt factorii determinanti ai deciziei de pret in economiile cu concurenta puternica ?

9.Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin cresterea pretului peste pretul pietei ?

10.Care sunt obiectivele politicii de pret realizate prin scaderea pretului sub pretul pietei ?

11.Care sunt strategiile de pret functie de gradul de noutate al produselor ?

12.Care sunt strategiile discriminarii functie de pret ?

2.8. Tem de control

1. A i B sunt dou produse pentru care poate opta un consumator. n momentul t0 consumul (Q) i preul (P) celor dou produse sunt:

QA0 = 500 bucai

PA0 = 5 U.M.

QB0 = 1600 bucai

PB0 = 10 U.M.

n momentul t1 structura consumului are urmtoarele caracteristici:

QA1 = 250 bucai

PA1 = 10 U.M.

QB1 = 2200 bucai

PB1 = 8 U.M.

S se determine elasticitatea n raport cu preul i s se comenteze rezultatul.2. Producia unei firme este de 6000 de uniti i preul unitar este de 110 de euro. Firma dorete s vnd anul viitor ct mai mult din producia pe o alt pia strin i s obin un pre cu 10% mai mare. O firm de marketing i ofer elasticitile cererii funcie de pre pe trei piee strine noi, respectiv:

E1 = -2,20

E2 = -1,15

E3 = -0,10

Ce pia va alege i ct va putea vinde?Modul de transmitere a temei de control de ctre student ctre tutore este prin intermediul platformei eLIS. Tema va fi evaluat prin prisma corectitudinii rezolvrii aplicaiilor, iar ponderea acesteia n nota final este de 10%.

2.9. BibliografieBran, P. Economia valorii, ed. Economica, Bucuresti, 1995.

Capatana, O., Dreptul concurentei comerciale, Bucuresti, 1998.

Margulescu, S; Margulescu E, Preuri i concuren, ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2007.

Moteanu T.; Dumitrescu D.; Alexandru F.; Floricel C., Preuri i concuren, ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 2000.

Unitatea de nvare 3. PROTEJAREA CONCURENEI ECONOMICE


3.2. Obiective


3.4. Reglementarea concurentei

3.5 Practicile anticoncurentiale



3.5.3.Concentrarile economice

3.6. Rezumat


3.1. Introducere

Prin intermediul acestei teme se ncearc o abordare ct mai clar a ceea ce nseamn protejarea concurenei economice, punndu-se accent pe reglementrile ce stau la baza acestei protecii.


La sfritul acestei uniti de nvare studenii vor putea s identifice formele practicilor anticoncureniale i vor cunoate reglementrile emise pentru nlturarea acestora.

Durata medie de parcurgere a acestei uniti de nvare este de 2 ore.


Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si face astfel incat sa concentreze productia in mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici.

Prin intermediul concurentei, fiecare producator poate orienta productia prin costurile de exploatare, urmarind permanent raportul dintre resurse si cheltuieli. Nici unul dintre producatorii aceluiasi bun de pe o piata nu poata influenta in mod izolat piata acelui bun. Toti producatorii influenteaza piata, aflandu-se in concurenta. Ei o influenteaza prin practicarea de preturi cat mai scazute, putand ajunge pana la nivelul de supravietuire. Prin urmare, concurenta intre producatori exercita o presiune asupra scaderii preturilor de vanzare si totodata contribuie la largirea pietei in ceea ce priveste cantitatea ceruta de consumatori, care este cu atat mai mare, cu cat pretul este mai scazut. Totodata, exista concurenta economica daca consumatorul poate alege intre mai multe alternative si poate astfel sa aleaga alternativa cea mai convenabila preferintelor sale.Agentii economici producatori pe o piata libera urmaresc prin intermediul concurentei cu ceilalti producatori, maximizarea profitului prin minimizarea pretului si cresterea calitatii bunurilor produse.

Necesitatea concurentei rezulta din urmatoarele:

1) Faciliteaza ajustarea autonoma a cererii si ofertei in toate domeniile activitatii economice. Concurenta stimuleaza preocuparile pentru cresterea, diversificarea, imbunatatirea calitatii ofertei de marfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerintelor cererii.

2) Stimuleaza progresul tehnico-economic. Concurenta ofera firmelor un puternic motiv de a dezvolta produse performante si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scazut.

3) Impiedica realizarea profitului de monopol, asigurand o alocare rationala a resurselor intre variantele solicitate de piata. Totodata, prin concurenta se descopera marimea si structura optima a activitatii desfasurate de un agent economic, marimea si structura care pot mentine cel mai usor costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cat mai mic.

4) Mecanismul concurential asigura plasarea preturilor la niveluri reale, favorizand rationalizarea costurilor ca mijloc de sporire a profiturilor. In conditiile economiei de piata, raporturile ce se stabilesc intre cantitatea vanduta si preturile de desfacere precticate releva faptul ca profitul mai mare rezulta din cresterea desfacerilor si mai putin din preturile mari stabilite.3.4. Reglementarea concurenteiIn general statele lumii au avut de optat intre urmatoarele doua forme de contracarare a concentrarilor masive de putere economica si de mentinere a unui mediu concurential adecvat:

impunerea divizarii firmelor cu pozitie de monopol in firme mai mici si inpendente, care sa adopte ulterior un comportament concurential;

mentinerea marilor firme cu pozitie de monopol in conditiile supravegherii comportamentului acestora prin luarea de masuri (in special in domeniul preturilor) atunci cand ele aduc atingerea intereselor societatii.

In Europa s-a optat in general pentru a doua forma de interventie, argumentele principale in acest sens, constand in economiile de scara obtinute, efectul de sinergie si obtinerea competitivitatii pe plan international. Spre exemplu, in Franta reglementarile moderne ale concurentei apar in 1945, odata cu stipularea unor dispozitii cu privire la preturi si se dezvolta in 1977, prin inroducerea controlului asupra concentrarilor economice, reprimarea intelegerilor ilicite si a abuzului de pozitie dominanta. Cadrul legal complet apare in anul 1986, iar institutia ce pune in aplicare reglementarile din domeniul concurentei, respectiv Consiliul Concurentei, isi face aparitia relativ recent, in 1996.In Anglia reglementarea pietei din punctul de vedere al practicilor concurentiale a fost mai pragmatica si mai timpurie. In anul 1946 a fost adoptata legea asupra monopolurilor si practicilor restrictive, iar in anul 1956 s-a instituit Tribunalul practicilor restrictive. Prin legea din 1973 privind echitatea in activitatea de comert s-a efectuat o reevaluare globala in domeniu, iar legea asupra concurentei din 1980 a completat cadrul legal in materie.

In 1973 s-a instituit un Director general al echitatii in comert care a fost abilitat sa supravegheze aplicarea legislatiei asupra concurentei si protectiei consumatorilor, inclusiv reglementarile privind calitatea.

Directorul general supravegheaza comportamentul intreprinderilor si sesizeaza Comisia pentru monopoluri si fuziuni pentru efectuarea unei anchete minutioase. Conditia este ca intreprinderile respective sa detina 25% din piata respectiva. Comisia este cea care rezolva si cazurile privind intelegerile care limiteaza concurenta. In ce priveste monopolurile, Comisia trebuie sa examineze daca acestea sunt sau nu contrare interesului general; in ultimii ani s-a constatat o preocupare din ce in ce mai mare pentru mentinerea si promovarea unei concurente efective.

Tribunalul practicilor restrictive examineaza acordurile intre firme, in special pe cele care presupun o intelegere in fixarea preturilor. Toate acordurile trebuie notificate Directorului general al echitatii in comert care va sesiza Tribunalul; fac exceptie acordurile care sunt abandonate de bunavoie sau care sunt considerate ca avand o influenta neglijabila.In Romania, reglementarile principale din acest domeniu sunt urmatoarele: Legea nr. 15, din 18 august 1990, privind reorganizarea unitatilor comerciale de stat ca regii autonome si societati comerciale, cuprinde in art. 36-38 prevederi referitoare la concurenta, inspirate din Tratatul de la Roma din 1956, care a stat la baza constituirii Pietei Comune;

Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale;

Constitutia Romaniei, din 8 decembrie 1991, care instituie prin art. 134 (2) lit. a., obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

Hotararea de Guvern nr. 228/1992 privind protejarea producatorilor nationali si a pietei interne in competitia neloia rezultata din importul sau exportul de marfuri, in si din Romania.

Legea nr., din 20/ 6.04. 1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o asociatie intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, contine (art.70) ample referiri la concurenta economica si la necesitatea armonizarii legislatiei romanesti in domeniu, cu cea a Europei Occidentale;

Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996 (Legea concurentei) plaseaza Romania intre statele in care reglementarea concurentei economice corespunnde standardelor actuale in materie.

Institutia abilitata sa supravegheze piata si sa puna in aplicare reglementarile ce vizeaza protectia concurentei economice este Consiliul Concurentei.

Consiliul Concurentei este o autoritate administrativa autonoma investita cu competenta consultativa si competenta contencioasa, si care dispune de un buget propriu prevazut in bugetul de stat.

Consiliul Concurentei este compus din 10 membri, din care un presedinte, 3 vicepresedinti si 6 consilieri de concurenta. Ei sunt numiti pentru o perioada de 5 ani, mandatul putand fi reinnoit de cel mult doua ori. Numirea se face prin Decret al Presedintelui Romaniei, la propunerea comuna a Comisiei Economice a Senatului si a Comisiei pentru politica economica, reforma si privatizare, a Camerei Deputatilor.

In cadrul Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general condus de un secretar general. Pentru fiecare investigatie a acestei institutii se numeste un raportor de catre Presedintele Consiliului Concurentei.

Consiliul Concurentei dispune, de asemenea, de un aparat de lucru la nivel judetean. Activitatea si deliberarea Consiliului Concurentei are loc in plen si in comisii. Comisiile sunt formate din cate 2 consilieri de concurenta, in componenta stabilita pentru fiecare caz in parte, de catre presedintele consiliului, fiind conduse de un vicepresedinte al Consiliului. Competenta consultativa este data de faptul ca aceasta autoritate trebuie sa avizeze toate proiectele de legi si hotarari ale guvernului care pot avea impact anticoncurential. Avizul Consiliului Concurential este necesar in domeniul preturilor si tarifelor in urmatoarele situatii:

a) instituirea de catre guvern a unor forme de control a preturilor in sectoarele economice sau pe pietele unde concurenta este exclusa sau substantial restransa prin efectul unei legi sau datorita existentei unei pozitii de monopol;

b) dispunerea de catre guvern a unor masuri cu caracter temporar pentru sectoare economice determinate si in imprejurari exceptionale (situatii de criza, dezechilibru intre cerere si oferta si disfunctionalitate evidenta a pietei).

Avizul Consiliului Concurentei este obligatoriu si in situatia cand organele administratiei publice centrale si locale, alte institutii abilitate prin lege, decid sa restructureze prin fuziune sau dizolvare regiile autonome sau societatile comerciale in care participarea statului este majoritara.

Competenta contencioasa este legata de faptul ca aceasta autoritate ia deciziile prevazute de lege in cazul incalcarii prevederilor legale privind:

practicile anticoncurentiale;

concentrarile economice, avand ca obiect sau efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Legea Concurentei in Romania prevede sanctiuni privind practicile anticoncurentiale, care pot fi grupate astfel:

sanctiuni aplicate de catre Consiliul Concurentei agentilor economici autori ai acestor practici;

sanctiuni pronuntate de catre instantele de judecata impotriva persoanelor fizice care participa cu intentie frauduloasa si in mod determinant la aceste practici anticoncurentiale;

sanctiuni civile (nulitatea de drept a acordurilor sau clauzelor care cuprind astfel de practici) pronuntate de instantele de judecata.

Declansarea procedurii de investigare de catre Consiliul concurentei se poate face:

a) din oficiu;

b) la plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si direct;

c) la cererea agentilor economici sau a asociatiilor agentilor economici interesati;

d) la cererea Presedintelui Romaniei; comisiilor parlamentare, senatorilor si deputatilor, organelor administratiei publice centrale si locale; organizatiilor profesionale, patronale si sindicale, inclusiv Camera de Comert si Industrie a Romaniei; organizatiilor pentru protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor.

Consiliul Concurentei are putere de decizie fiind investit cu prerogativa de a emite injonctiuni si de a aplica sanctiuni pecuniare si sanctiuni complementare. In plus, Consiliul Concurentei dispune de competenta de a transmite, in anumite cazuri, dosarul instantei de judecata.Injonctiunile sunt dispozitii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara incalcarii comportamentului concurential normal. Neconfirmarea atrage aplicarea sanctiunilor pecuniare.

Practicilor anticoncurentiale care constituie contraventii le sunt aplicabile trei categorii de sanctiuni pecuniare:

amenda,

amenda cominatorie,

confiscarea.

Amenda este prevazuta ca sanctiune pentru fapte care sunt considerate contraventii si care constau in:

a) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete Consiliului Concurentei;

b) incalcarea prevederilor art. 5 alin.(1), referitor la intelegeri, decizii ale asociatilor sau practici concertate interzise si art. 6 privind folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante (amendata cu pana la 10% din cifra de afaceri).

Amenda cominatorie scopul acestei sanctiuni este de a determina agentii economici sa respecte prevederile legale privind interzicerea intelegerilor, deciziilor de asociere sau a practicilor concertate si a folosirii in mod abuziv a unei pozitii dominante. Aceasta sanctiune este dispusa prin decizie de catre Comisiile Consiliului Concurentei si prevede sume pentru fiecare zi de intarziere in aplicarea acesteia.Confiscarea se refera la profiturile suplimentare realizate de agentii economici prin incalcarea prevederilor legale privind practicile anticoncurentiale.Transmiterea dosarului instantei de judecata Consiliul Concurentei are posibilitatea de a cere instantei judecatoresti dispunerea uneia din masurile prevazute de lege, daca in termen de 45 de zile de la notificarea deciziei, agentul economic nu se conformeaza masurilor cuprinse in aceasta.

3.5. Practicile anticoncurentiale

Practicile anticoncurentiale sunt constituite, conform legii concurentei, din doua categorii de comportament ale agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici:

a) intelegerile ce au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei;

b) folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.


Articolul 5 din Legea nr. 21/1996 afirma principiul interzicerii intelegerilor, oricaror decizii de asociere sau practici concertate intre agentii economici sau asociatii de agenti economci, iar in anexa 2 enumera, cu titlu de exemplu urmatoarele sapte tipuri de comportament anticoncurential:

a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile;

b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;

c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului vanzarilor si achizitiilor sau pe alte criterii;

d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

f) participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Intelegerile pot imbraca mai multe forme:A. Din punctul de vedere juridic:

a) intelegeri structurate juridic, constituite din acordurile incheiate intre firme, exprese sau tacite, indiferent de denumirea utilizata (acord, intelegere, pact, protocol, contract).

b) intelegeri nestructurate juridic, constand din practicile concertate ale firmelor de a se adapta la o anumita conduita economica, fara existenta unei intelegeri prealabile;

B. Din punct de vedere economic:

a) acorduri orizontale care se refera la firme situate pe acelasi palier al proceselor economici (intre producatori sau intre distribuitori);

b) acorduri verticale, respectiv intre firme situate pe paliere diferite ale aceluiasi proces economic, de regula intre producatori si distribuitorii aceluiasi tip de produs.

C. Dupa scopul sau efectul intelegerilor:

a) intelegeri vizand reducerea numarului concurentilor;

b) intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a concurentilor.

Din categoria a) se pot enumera urmatoarele actiuni:

1. Restrangerea accesului la o anumita profesiune prin:

reglementari profesionale;

clauze de nonconcurenta.

2. Limitarea accesului produselor sau serviciilor pe o anumita piata, prin:

segmentarea artificiala a pietei unui produs (distribuirea sub marci distincte prin canale de distributie diferite);

impiedicarea (orin conditionare) a unui distribuitor de a vinde si alte marci de produse similare;

restrangerea importurilor.

3. Impartirea pietelor de desfacere prin:

delimitarea de zone geografice (convenirea de zone exclusive sau a unor clauze de nonconcurenta);

impartirea clientelei;

stabilirea de cote de productie sau de vanzare;

participarea concertata la licitatii publice sau private.

4. Boicotarea unor firme concurente prin refuzul nejustificat de a vinde unor clienti sau de a se aproviziona de la anumiti furnizori.

Din categoria b), intelegeri vizand restrangerea libertatii economice a concurentilor, fac parte:

1. Obstructionarea fixarii libere a preturilor sau adaosurilor comerciale prin:

procedee de inghetare a preturilor sau adaosurilor comerciale, de obicei la nivelul lor existent la un moment dat, in scopul impiedicarii reducerii lor.

procedee de aliniere a preturilor, prin impunerea de bareme profesionale, metodologii de calcul ale costurilor, fixarea de preturi la destinatie, utilizarea in contracte a clauzei engleze sau a clauzei clientului celui mai favorizat.

2. Intelegerile ce fixeaza un anumit nivel al remizelor;3. ntelegerile de practicare a unor conditii comerciale similare.


Legea concurentei nu incrimineaza atingerea unei pozitii dominante pe piata, in mod individual sau de catre mai multi agenti economici, dar interzice in mod expres folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comertului sau prejudicierea consumatorilor.

Legea concurentei enumera urmatoarele practici de folosire abuziva a unor pozitii dominante:

a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;

b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;

c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico- comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie;

f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii concurentei sau vanzarea la exportt sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;

g) exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.

Pentru determinarea pozitiei dominante se cer analizate: piata relevanta,

dominarea acestei piete.

O piata relevanta cuprinde un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se produc si/sau comercializeaza. Piata relevanta are deci doua componente:

a) Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau decizii de cumparare.

b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in livrarea produselor incluse in piata produsului. Factorii care trebuie luati in consideratie la definirea pietei geografice relevante includ tipul si caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele consumatorilor, diferentele intre cotele de piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea cheltuielilor de transport in costurile totale.Pozitia dominanta este in general constatata atunci cand un agent economic ocupa 50% - sau mai mult, din piata respectiva. Acest criteriu clasic de definire a dominatiei pietei a fost completat, incepand cu anii 80, cu alte criterii care tind sa raspunda mai bine diversitatii, din punct de vadere calitativ, a dominatiei pietei.

Sunt utilizate urmatoarele criterii:

analiza puterii economice rezultate din utilizarea unor mijloace nepermise de inlaturare a concurentilor;

analiza situatiilor de superioritate naturala in materie de gestiune, inovare tehnica sau actiune comerciala (in special accesul preferential la anumite surse de finantare);

prezenta si pozitia detinuta pe alte piete;

importanta si notorietatea marcilor comerciale pe care le detine, susceptibile de a constitui o bariera la intrarea pe anumite piete; conditiile in care un agent economic isi pune in aplicare strategiile fata de concurenti sau fata de clienti.Exemplu de abuz de poziie dominant i practicare a unor preuri de discriminare: SC Sidex Galai

Printr-o sesizare anonim a fost acuzat comportamentul abuziv al SC Sidex Galai pe piaa oxigenului lichid, prin practicarea unor preuri diferite la vnzarea acestuia, n funcie de clieni (preuri de discriminare).

Plngerea a fost respins pe baza urmtorului argument: se practic preuri diferite la vnzarea produselor de la un consumator concurent la altul n momentul n care productorul deine o poziie dominant i dorete s distrug concurena.

Obiectivul principal de activitate al societii reclamate este producerea de laminate plate, evi sudate longitudinal, produse cocsochimice, iar activitatea de producere a oxigenului lichid este o activitate secundar segmentul de pia fiind de doar 10%. Datele nu indic existena unei poziii dominante n domeniul producerii oxigenului lichid, drept urmare plngerea a fosr respins.

S ne reamintim...

Practicile anticoncureniale sunt constituite din urmtoarele tipuri de comportament al agenilor eonomici:

- nelegerile cu caracter anticoncurenial:

fixarea concertat a preurilor limitarea sau controlul produciei, investiiilor, distribuiei etc.

mprirea pieelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare ntre productori

aplicarea unor condiii inegle la prestaii echivaleste pentru diveri parteneri comerciali

condiionarea ncheierii unor contracte de acceptarea unor clauze suplimentare

participarea n mod concertat la licitaii

eliminarea de pe pia a altor concureni- Folosirea n mod abuziv a poziiei dominante:

impunerea preurilor

exploatarea strii de dependen economic

practicrea unor preuri excesive.3.5.3. Concentrarile economice

Legea romana reglementeaza concentrarile economice, aliniindu-se la legislatia europeana in materie.

Operatiunile de concentrare economice au loc cand:

fuzioneaza doi sau mai multi agenti economici independenti anterior;

se dobandeste controlul asupra unuia sau mai multor agenti economci ori asupra unor parti ale acestora.

Concentrarilor economice li se aplica principiul interzicerii atunci cand au ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si conduc sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei.

In analiza efectelor anticoncurentiale ale concentrarilor economice se analizeaza deasemenea piata relevanta si afectarea acesteia. Piata relevanta se defineste asa cum am vazut mai inainte, pe baza identificarii pietei produsului si a pietei geografice.

Afectarea pietei relevante de catre concentrarea economica se constata:

pe orizontala, atunci cand pe piata aceluiasi produs cota de piata a concentrarii depaseste 15%;

pe verticala, atunci cand concentrarea detine, in amontele sau in avalul pietei produsului respectiv, o cota de piata de cel putin 25%.S ne reamintim...

Concentrrile economice sunt aciuni care pot duce la crearea sau consolidarea unei poziii dominante:

- Fuzionarea a doi sau mai muli ageni economici independeni anterior

- Dobndirea controlului asupra unor ageni economici sau pri ale acestora.

Explicati care sunt practicile anticoncurentiale bazate pe pret si care sunt combatute de catre Consiliul Concurentei..................................................................................................................................

.................................................................................................................................

3.6. Rezumat

Concurenta neloiala apare atat la nivel national, cat si la nivel international, de accea este nevoie sa existe reglementari si pentru comertul exterior. Deci concurenta neloiala in relatiile de comert exterior sunt reglementate de Hotararea de Guvern nr. 228 /1992 (pe plan national), iar pe plan international de al II-lea Cod antidumping, elaborat sub egida GATT, semnat la Geneva in 1979.

Practicile anticoncurentiale: intelegeri intre agentii economici sau asociatiile acestora, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impeidicarea, denaturarea concurentei; de asemenea, poate sa fie si folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante.

Piata relevanta concurena, ca proces economic pe care legislaia din tarile cu economie de piata cauta sa o promoveze si sa o protejeze, se desfasoara de regula pe o anumita piata numita piata relevanta. Este folosita pentru a identifica produsele si agentii economici care se afla in concurenta directa.


1. Cum se explica necesitatea concurentei ?

2. Care sunt competentele Consiliului concurentei ?3. Care sunt categoriile de practici anticoncurentiale, conform legii concurentei ?4. In ce constau intelegerile cu caracter anticoncurential ?

5. In ce consta folosirea in mod abuziv a pozitiei dominante ?

6. Cum abordeaza legea romana concentrarile economice ?

3.8. BibliografieMargulescu, S; Margulescu E, Preuri i concuren, ed. Cartea Studenteasca, Bucuresti, 2007.

Moteanu T.; Dumitrescu D.; Alexandru F.; Floricel C., Preuri i concuren, ed. Didactica si Pedagogica, Bucureti, 2000.Mihai, E., Concurenta economica libertate si constrngere juridica, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2004.

Legea concurentei nr. 21/1996. M.O., partea I, nr. 88/1996

Unitatea de nvare 4. PRACTICI ANTICONCURENIALE BAZATE PE PRE


4.2. Obiective

4.3. Fixarea concertata a preturilor

4.4. Preturile de revanzare

4.5. Preturile de ruinare

4.6. Preturile de discriminare

4.7. Preturile de dumping

4.8. Rezumat


4.1.

Date post:	07-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	gogupintenogu
View:	235 times
Download:	0 times

1589_Mecanisme concurentiale si preturi - AA, An II, ID_7665 (3).doc

Documents