Unde fugim de-acas ?ă(Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti)

de Marin SorescuIlustra ii de ţ Sabin B laşaă

Redactor responsabil: Ioana Eicus Tehnoredactor: Constan a Vulc nescuţ ăDat la cules 30.05.1966. Bun de tipar 10.11.1966. Ap rut 1966. Coă manda 7199. Tiraj 40.140.

Broşate 35.100 + legate 5.040. Hârtie offset A de 100 g/m2, 700x1000/16. Coli editoriale 5,40. Coli de tipar 5,25. A. T. 12.656. C.Z. pentru bibliotecile mici S R – 93.

Tiparul executat sub comanda nr. 3445 la întreprinderea Poligrafic "13 Decembrie 1918", str. Gr.ă Alexandrescu nr. 89 – 97, Bucureşti, Republica Socialist România.ă

CUPRINSLumea-format micScamatorii, scamatorii, scamatoriiLa gr dina zoologică ăCunoştin e peste cunoştin eţ ţFug cu mingeaăMarea, o ap folositoareăMuntele cel Hodoronc-TroncDe-a Delta Dun riiăP mântulăLa ce latr Grivei?ăLa Polul NordÎntr-o povesteGâştele în afar de pericolăCalul fermecat, dar nefermecat bineZmeule, nenorocitule!M răUnu şi cu celelalte numereÎn clocotul pie iiţPe fundul tuturor ploilor S îmb trânim-de-o prob ă ă ăLa Polul Sud La o adic ăFeri i cerul! ţCai verzi şi întâmpl ri breze ăC ut m o frunz ă ă ăLa şcoal , dar nu r mânem acolo ă ăCapitala Bazaconiei Nu ne-a r mas decât s fum m o igar ă ă ă ţ ă

Page 1 of 24

Lumea - format mic

D -ne, soare, zilnic papucul t u cald s putem ieşi pe asfalt. C atunci când nu trecă ă ă ă maşini noi desen m pe el g ini. G ini m iestre, ale c ror ou nu se şterg când plou . Ba,ă ă ă ă ă ă ă din contr , din ele, clocite bine, ies copaci, veveri e şi albine în fiecare zi, pe ună ţ kilometru de trotuar stric m un kilogram de var. Începem cu portrete de mâ e şi alteă ţ animale pân ajungem la triunghiuri şi linii goale. Facem fel de fel de cercuri şi p tr eleă ă ăţ şi nu mai l s m nici o figur s intre in ele. Le p zim o zi-ntreag ca nimeni s nu le-ă ă ă ă ă ă ăn eleag . În noi în fiecare sfor ie netrezit un pictor foarte mare. Unul, nedescoperit pânţ ă ă ă acum niciodat , ca o ciuperc ner s rit şi nemâncat . Şi de-aia toat ziua, în genunchi,ă ă ă ă ă ă ă pe asfalt, lucr m, pentru c vrem s -l lans m.ă ă ă ă

Dar de-o fi pictor sau ba, noi om desena şi aşa. Chiar dac ursul nostru n-are decâtă o lab , se vede c e un urs de treab .ă ă ă

Deşi suntem copii, operele noastre sunt pline de economii. Iat , pentru atâ iaă ţ oameni desena i aici cu creta, vede acelaşi ochi de soare, care face naveta. Azi la mine,ţ mâine la tine. Ast zi se uit cu el iepurele care must ceşte fericit şi d din ă ă ă ă urechi, mâine aceste frunze de stejar, perechi.

Noi ne c znim numai ca totul s fie frumos, pe sus şi pe jos. Dac zboar pe ceră ă ă ă doi porumbei şi-un cocor, punem mâna pe umbra lor. Aşa îi avem mereu lâng noi,ă cocorul şi porumbeii amândoi. Apoi, din când în când, mai lu m animale, p s ri, şi dină ă ă gând. Când zgâriem o figur nou , nemaiv zut , cine ştie ce ciudat nagâ sau nagâ ,ă ă ă ă ţ ţă parc sugem din cea mai dulce â . Parc muşc m din visul de azi-noapte, cu din iiă ţ ţă ă ă ţ noştri de lapte.

Ce, parc n-am v zut cu ochii goi c desena i ditamai oameni mari şi voi? Face iă ă ă ţ ţ toat ziua pe drum tot felul de gânduri din fum: o cas , un vapor care pluteşte pe un nor.ă ă Chiar m întrebam eu câte-odat : unde s-or fi ducând toate aceste desene, nene? Aşă ă vrea s pun mâna eu, unul, pe tot ce-a desenat cu fum omenirea, de când s-a inventată tutunul. Aşadar, ne întrecem şi pe aceast cale: voi picta i cerul, noi p mântul de la aeră ţ ă mai la vale. Noi ne juc m foarte gravi, gândindu-ne c p mântul e f cut pentru zugravi.ă ă ă ă Iat , un munte de var ne-a ajuns pentru to i câmpii. Au mai r mas f r p s ri, cai şiă ţ ă ă ă ă ă stele: gardurile şi, pe alocuri, stâlpii. Mâine diminea la ora şase trecem şi la case.ţă

Scamatorii, scamatorii, scamatorii

A i v zut voi, copii, un om care m nânc s bii de trei ori pe zi? Şi care scoate unţ ă ă ă ă porumbel, soarele şi tot cerul dintr-o batist ? N-a i v zut, pune i-l pe list . Dar ursul careă ţ ă ţ ă a înv at carte şi spune la toat lumea c vrea s urmeze mai departe? Şti i cum se faceăţ ă ă ă ţ s dispar în cea un borcan cu dulcea ?ă ă ţă ţă

Tii! Dar multe nu şti i voi, copiiţ ! Repede la circul cel mai înalt s v îmbog i i cunoştin eleă ă ăţ ţ ţ în asalt. Aici e ca la teatru, în elegi totul dac eşti cu ochii în patru. Cânt muzica,ţ ă ă spectatorii au înlemnit: programul e nemaipomenit. Un om pescuieşte, aruncând undi aţ în sal , ca în iazul de la moar . Din coafura unei doamne frumoase a scos dou broaşteă ă ă estoase, iar din sufletul unui vecin a pescuit un rechin. S nu crede i c toate acesteaţ ă ţ ă

sunt minciuni sau c , doamne fereşte, la circ se întâmpl minuni.ă ăAcroba ii aceştia, care se dau peste cap în aer, pot s ri aşa fiindc sorb multţ ă ă ă

cafea. Eu – las' c -s şi mai uşor – dac beau dou cafele, zbor! M ine atmosfera ca peă ă ă ă ţ aeroplan şi scriu poezii pe tavan. Aten ie, urmeaz un num r interesant: danseaz unţ ă ă ă elefant. Danseaz singur, maimu ele l-au refuzat; mi se pare c le-a c lcat pe picioare. Şiă ţ ă ă acum, aoleu, un om bag capul în gura unui leu. Doar Emil zâmbeşte iar : "Hm, e leuă ă doar pe dinafar . C-am mai v zut eu un urs alpin şi-n el era unchiul Marin". S şti i c laă ă ă ţ ă circ animalele nu sunt de pâsl sau de plut , ci sunt autenă ă tice, sut la sut . Leul l-ară ă mânca pe omul acela într-o clipit , dar e dresorul lui şi nu poate s -l înghit . Şi apoi l-auă ă ă înv at p rin ii: dac m nânc prea mul i oameni i se strepezesc din iiăţ ă ţ ă ă ă ţ ţ .

Bum! Bum! A ap rut fachirul dintr-un nor de fum. Fachirul e un om extraordinar –ă

dac vrea ne bag toat fericirea în buzunar. El e spaima aricilor, fiindc îi place să ă ă ă ă doarm numai pe ace.ă

O, dar am r mas singuri. Toat lumea a plecat, c programul s-a terminat. Şi n-oă ă ă s se mai dea o dat numai fiindc am r mas noi, cu gura c scat . Aşa c merge iă ă ă ă ă ă ă ţ acas , închide i bine uşile şi, dac vre i, face i şi voi circ cu p puşile. Scufi a Roşie şi încă ţ ă ţ ţ ă ţ ă vreo câteva domnişoare sunt bune dansatoare. Iepuraşul de catifea va face salturi mortale în gura celorlalte animale. Pisica se va împrieteni la cataram cu – s raca –ă ă rândunica. Dac o s vi se par prea mic trupa, privi i-o numai cu lupa. Aşa o s pute iă ă ă ă ţ ă ţ vedea cele mai grozave animale din p durile ecuatoriale.ă

Page 3 of 24

La Gr dina Zoologică ă

...Gr dina zoologic e un fel de magazin de juc rii, unde tigrii, girafele şi leoparziiă ă ă sunt vii. Rogi lupul s te ia pu in în cârc şi când colo te m nânc . Hei, ca pe Scufi aă ţ ă ă ă ţ Roşie te-ar mânca, cuşca dac l-ar l sa. Dar, vede i, aceste cuşti de fier, sau colivii, suntă ă ţ ca nişte bunicu e ale lor: au grij s nu fac prostii. Copii! l sa i un pic g l gia. Face iţ ă ă ă ă ţ ă ă ţ acum cunoştin cu zoologia. Iat aici repreţă ă zentan ii mândrei faune, care ştiu s urle, sţ ă ă rag , s zbiere şi s schiaune. (Dar, mira i-v mai încet, dragii mei, c asurzi i aceşti lei.)ă ă ă ţ ă ă ţ Oriunde întorci capul vezi un şarpe sau un leopard, care sare peste un gard. Iat tigrulă adus din Bengal cu cheltuial . Toat blana de pe el e natural . Mirela, acela nu se strigă ă ă ă "cu u-cu u", c e stru ul. Balaurul care se pr jeşte pe nisip e crocodilul, iar bazinul deţ ţ ă ţ ă lâng el e Nilul. Elefantul care v priveşte ursuz e înă ă trebuin at în loc de troleibuz. Încaleciţ pe el diminea a şi pleci la şcoal , mergând o mie de sta ii prin p durea ecuatorial .ţ ă ţ ă ă Sahara e o regiune şi mai dificil . Pe acolo circul numai aceast c mil . Orişiunde ară ă ă ă ă pleca, îşi ia întotdeauna ap cu ea, aşa cam la vreo dou -trei butoiaşe; cred c în celeă ă ă dou cocoaşe! (Fiindc -i limă ă pede ca bun seara: nu po i şti când curge apa în Sahara!)ă ţ Cangurul, uite, are blana roş . Ca s nu-şi piard puii, îi poart cu el într-o sacoş (c i-aă ă ă ă ă ă mai pierdut odat , i-a c utat Australia toat ). Lupul tr ieşte în haite şi pe la noi. M nâncă ă ă ă ă ă diminea a oi, la prânz oi, şi seara tot oi. Din cauza acestui meniu fix, umbl oameniiţ ă dup el prin p duri, cu puşti şi cu topoare, s -l cam omoare. Ursul polar poart , ca ună ă ă ă moş, cojoc şi fular. Îi e ciud c aici nu-i aşa ger şi-ar intra într-un frigider. Ce s v maiă ă ă ă ar t? Rinocerul? Dromaderul? Gr dina zoologic e foarte frumoas , dar eu zic s maiă ă ă ă ă mergem şi-acas . E târziu: a sunat şarpele cu clopo ei de ora trei. Şi animalelor nu leă ţ place s mai întârziem pe-aici dup orele lor de servici. Ş-apoi, cei urâ i or fi venit de laă ă ţ lucru acas şi acum ne aşteapt la mas . Şi e musai pân mâine în zori, s le povestimă ă ă ă ă totul, m car de-o sut de ori. Cum a fost, cum a decurs toat treaba... Altfel, înseamn c-ă ă ă ăam v zut atâtea jivine degeaba.ă

Cunoştin e peste cunoştin eţ ţ

Uite, animalele nu mai stau în cuşti, deoarece sunt domestice. Adic toate suntă animale civilizate. Aşa c e bine s nu v strâmba i la cai sau s scoate i limba la oi, că ă ă ţ ă ţ ă râd de voi. Este un animal foarte folositor vaca, şi ce suflet bun are, s raca. S v maiă ă ă spun c şi purceluşii folosesc foarte mult s pun? Ei ştiu cu to ii mai bine decât unii dintreă ă ţ voi c nu te po i sp la cu noroi. Toate oile pe care le vede i dincoace formeaz o turmă ţ ă ţ ă ă (Mirela, iar ai rămas în urm !). Şi oile lucreaz lapte, brânz şi smântân . Dar datoria loră ă ă ă de c petenie e s ne dea flanele de lân . De altfel, s v spun drept, lor nici nu le placeă ă ă ă ă s poarte vara cojoace. Singure merg, o dat pe an, s se tund la cioban, cum merge iă ă ă ă ţ voi cei mai mici la "Ciufulici". Numai c oile nu au preten ia, când le taie la ele neneaă ţ ţ Stan, s le pun c lare pe un lup sau pe un aeroplan.ă ă ă

Oile ştiu mun ii noştri pe dinafar , c ar putea s vorbeasc despre ei la şcoal .ţ ă ă ă ă ăAuzi i vuietul sta ca de gr dini de scandalagii? Ne-apropiem de p s ri. Tii! Tii!ţ ă ă ţă ă ă

R uştele iar se ceart pentru juc rii! Dar pe voi v rog s fi i cumin i. Puii pe care-iăţ ă ă ă ă ţ ţ vede i aici înc nu sunt frip i. Uita i-v bine: cu cât poft ciugulesc ei vitamine. G inaţ ă ţ ţ ă ă ă ă care se plimb printre ei, cu atâta fal , e o cloşc , adic o incubaă ă ă ă toare natural . Ea a totă dat ocol cuibarului şi are bun tatea s cloceasc singur ou le, când se întrerupeă ă ă ă ă electricitatea. N zdr vanul sta roşu, l-a i ghicit, este cocoşul. G inile îl urm resc pas cuă ă ă ţ ă ă pas, pentru c e singura pas re cu ceas. Dar ceasul lui nu se vede, întrucât îl poartă ă ă undeva în guş ori în gât. De fapt, e un deştept tor mai mare pe care-l pune s suneă ă ă când soarele r sare. Aşa. Am ajuns şi la lac, unde fac ra ele cele b trâne "mac-mac" şiă ţ ă unde gâştele se scald şi fac şi ele toate boroboa ele. Vede i gâştele şi ra ele? Arz -le-ară ţ ţ ţ ă focul s le arz ! Stau pe ap ca pe varz ! Şi toat ziua (vezi c le sperii!) beau doar ap ,ă ă ă ă ă ă ă ca şoferii. Şi pentru c a venit vorba: unde-o fi maşina aia? C nu ne-o fi luat-o gaia? Dară ă nou tot nu ne pas . Avem cu ce merge acas , s nu-ntârziem de la prânz: înc lec m peă ă ă ă ă ă

câte-un mânz.

Page 5 of 24

Fug cu mingeaă

O curte mare, cât cuprinzi cu privirea, unde bat mingea oamenii în toat firea.ă Deşi, în general, ei nu sparg geamuri, sau mai ştiu eu, vreun cristal, se strâng în jur tot felul de vecini şi ip la ei a scaţ ă ndal.

Dar s fim aten i la juc tori, care sunt formidabili (uneori). Joac atât de frumos,ă ţ ă ă încât creşte iarba sub paşii lor, jos. Atunci pe tot stadionul trec fiorii, ca toamna printre nori cocorii. Dau atât de tare în minge, încât fiecare lovitur înseamn gol, sau ceva aseă ă -m n tor. Chiar şi luna provine de la un şut. Este o minge care n-a mai c zut. Unele mingiă ă ă aruncate aşa, se prind pe cer, naiba s le ia! O, sta i pu in, c mi-am adus aminte! Nu-iă ţ ţ ă adev rat ce v-am spus mai înainte. Nimeni aici nu ip şi nu plânge, zgomotele astea vină ţ ă tot din minge. C ea e plin , m i b iete, cu tot felul de vaiete. Şi când o atinge cuă ă ă ă piciorul nenea Ion, vaietele se vars pe stadion. Uita i-v acum în jur; oamenii aceştiaă ţ ă sunt mu i, v-o jur. Pe ei niciodat n-o s -i auzi i strigând, iar dac se-ntorc acas r guşi i,ţ ă ă ţ ă ă ă ţ s şti i c-au r guşit în gând.ă ţ ă

Şi acum o faz pentru care toat s pt mâna rândunica se va nesuferi cu pisica. Ună ă ă ă juc tor plimb mingea cu capul şi pe picior, ca un jongleur. Ca fulgerul a înaintat, dar înă ă fa a por ii s-a-mpiedicat. Suntem în minutul 27, c tre el zboar lin un stol de sticle deţ ţ ă ă bere şi lapte. Se poate spune, din acest punct de vedere, c pe stadion curge lapte şiă bere.

Dup cum vede i, şi oamenilor mari le cam place s se joace. Fotbalul sta, cuă ţ ă ă toat zarva, e un fel "de-a baba oarba''. Adic juc torii noştri parc – aoleu! – dau înă ă ă ă minge lega i c-o basma la bombeu (în loc de ochi). Nu le fie de deochi! În alte p r i,ţ ă ţ oamenii se lupt cu taurii cei epeni în copite şi cu coarnele pe gresia lunii ascu ite. Cumă ţ ţ voi v juca i "de-a v-a i ascunselea"', jocul la s-ar putea numi "de-a v-a i împunselea".ă ţ ţ ă ţ Iar mai demult, în loc de minge, se aduceau tigri ori fioroşi lei şi tu trebuia s dai cuă piciorul în ei. Atunci venea la stadion prea mult lume, de-aia din când în când se d deaă ă drumul la lei direct în tribune. Numai aşa oamenii se hot reau s mai p r sească ă ă ă ă jocurile, luând drumul casei şi al cet ii, ca s fac istoria antichit ii. Dar ce v totăţ ă ă ăţ ă vorbesc mereu, când nu m aud nici eu? În urechea mea cea stâng cineva a început să ă ă plâng . Şi-n urechea mea cea dreapt o talang se deşteapt .ă ă ă ă

Marea, o ap folositoareă

Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru p rin i şi bunici. Şi la urma urmei,ă ţ ei nici nu ştiu s se joace ca voi pe plaj , în nisip, în fel şi chip, f când palate în care, peă ă ă furiş, intr scoicile prin acoperiş. P rin ii toat ziua ar vrea s v culce. S v spun ună ă ţ ă ă ă ă ă secret: ei au venit la mare numai ca s v încurce. Asa le merge gura: "Ce faci?" "Undeă ă te duci?" "Stai aici!" Mai r u ca la bunicii care s-au f cut mici. Dar acum a i venit cu mineă ă ţ şi eu, şti i, nu fac scandal. O s v explic marea, val cu val.ţ ă ă

Marea este o ap folositoare. Ea se întinde de aici şi pân în zare. Se întinde şi maiă ă departe, fireşte, dar marea aia nu se vede şi nu ne priveşte. Vapoarele alunec pe ap :ă ă fâş, fâş, ca la un fel de s niuş. Dar mai bine dac priveşti, vezi c alunec pe peşti. Peştiiă ă ă ă sunt aici mul i ca iarba. Şi cresc singuri, cum îmi creşte mie barba. Unii danseaz , al ii auţ ă ţ pene de papagal şi cânt pe lâng Insula de Coral. Prin alte ape, rechinii umbl la ei cuă ă ă fer straie şi, dac te prind, te taie. Unde este apa mai adânc înoat nişte peşti urâ i,ă ă ă ă ţ atât de urâ i, c nici ei între ei nu se m nânc . Porcul de mare râm algele pe lângţ ă ă ă ă ă maluri, de se fac deasupra valuri. Foca este aproape cât luna. N-am o undi la-ţăndemân , c acum aş prinde una. Dar mai bine hai s ne urc m în barca asta pe care oă ă ă ă leag n valul şi s privim Malul. Şti i din poveşti c m rile toate au pe fundul lor numaiă ă ă ţ ă ă palate. Oamenii au scos cu nişte frânghii palatele din mare, s mai stea şi pe p mânt înă ă soare. Privi i aceste castele, cum curge sarea pe ele... Şi înc nu a i v zut totul. Cel maiţ ă ţ ă frumos e portul. În port marea scap printre pesc ruşi, ca printr-o plas . Aici sunt fel deă ă ă fel de vapoare, cum avem şi noi pe-acas . Se suie oamenii în ele, îşi aprind igarea şi seă ţ

joac de-a dep rtarea. Farul acesta – ce înalt -i e talia! – se vede în toat lumea, pân laă ă ă ă ă Mangalia.

Când marea are vreun necaz în familie, fulger şi tun . Asta se cheam "sezon deă ă ă furtun ". Atunci pe plaj nu mai stai, sugând dintr-o raz ultraviolet , ca dintr-un pai.ă ă ă ă Furtuna trece repede, apare soarele şi noi alerg m c tre plaj de ne sfârâie picioarele.ă ă ă Ieşim de prin case şi de sub p l rii, ca melcii din cochilii. Dar s şti i, copii: ce e preaă ă ă ţ mult stric în via , cum scrie şi pe borcanul de dulă ţă cea . Deci s nu-mi sta i toat ziuaţă ă ţ ă în soare, c n-ave i şapte piei pe spinare. Ci s v uita i cum fac plaj valurile, careă ţ ă ă ţ ă alearg iute şi se întorc pe partea cealalt dup dou minute.ă ă ă ă

Muntele cel hodoronc-tronc

M-am f cut luntre şi punte şi v-am adus de la mare la munte. M gândisem s vă ă ă ă las la Bucureşti şi s v-aduc mun ii acolo, într-o traist de poveşti. Dar când s -i facă ţ ă ă frumos ghem, mun ii n-au vrut s încap în tren. Au zis c ei nu se mişc din aşezareaţ ă ă ă ă lor str veche, numai fiindc sunte i voi nişte leneşi f r pereche. Acum uita i-v : to iă ă ţ ă ă ţ ă ţ sunt f cu i din piatr (care e un fel de prefabricat ). Nu ştiu când au crescut aceştiă ţ ă ă ştrengari, c omeă nirea când a venit i-a g sit mari. Se opriser ca nişte elefan i în zare,ă ă ţ cu tot cerul în spinare. Bine c nu le vine în cap s plece acum mai departe, c n-amă ă ă avea unde s ne dam la o parte.ă

Mun ii noştri sunt boga i ca soarele. Au aur şi argint în toate buţ ţ zunarele. Creasta aia, care parc se clatin , cred c e de platin . Unde te-ndrep i dai de nuiele pentruă ă ă ă ţ fluiere şi de buşteni groşi. Sub pietre sunt c rbuni, cu caă re deseneaz locomotivele aburiă pufoşi. Au fier, var, sare, dar ce n-au? Chiar şi lupi care fac "hauhau". Ca s nu mai voră -besc de ape minerale şi alte izvoare: cu ele mun ii se spal şi pe picioare. Da, da, nu maiţ ă sunt al ii care s le semene. Uite, ne fac semn s intr m în ei ca-n cetatea lui Cremene.ţ ă ă ă

Câ iva mun i Carpa i sunt mai înal i decât ceilal i. Când se uit în jos, uneori, leţ ţ ţ ţ ţ ă vine ame eal şi-atunci îşi pun comprese cu nori. C ci s şti i: mun ii sunt cei careţ ă ă ă ţ ţ dirijeaz ploile, spunându-le norilor: "Ce v îngră ă ăm di i to i aici ca oile? M , ap chioar ,ă ţ ţ ă ă ă nu m auzi? Plou mai la câmpie, c m uzi".ă ă ă ă

N zdr vanilor, sta i! M-am luat cu vorba şi am uitat s v spun s respira i. Pentruă ă ţ ă ă ă ţ c luă mea – s nu v mire – vine la munte mai mult s respire. Cic aerul de aici con ineă ă ă ă ţ nu ştiu ce vitamine. Şi dac -l tragi în piept zi de zi, cuminte, te faci s n tos pe şapte aniă ă ă înainte. Vede i stânca aia b trân care seam n cu o mân ? Este mâna fermecat cuţ ă ă ă ă ă ă care muntele ajut farmacia şi ne ia nou astenia. (T ticul ştie ce e aia, cum şti i voi de-ă ă ă ţa puia-gaia). Aşa. Acum am ajuns într-o poian . Pute i c lca pe iarb ca pe un covor sauă ţ ă ă o blan . Dar nu-mi pleca i singuri prin pă ţ ăduri, aoleu, c mun ii au pră ţ ăp stii mai mariă decât cele pe care vi le spun eu. În ele se ascund jivinele şi îşi înfig brazii r d cinile.ă ă Brazii sunt cei mai buni alpinişti, copii. Se suie pân în vârful muntelui f r frânghii.ă ă ă

Pentru voi mun ii au şi nişte ascunzişuri, multe ca frunza şi iarba, parc ar fi fostţ ă f cu i pentru baba-oarba. Te ascunzi colo, dup un copac, şi când strigi: "sunt gata,ă ţ ă Chimi !" te g seşte imediat un urs ori o veţă ă veri . Pentru c toate animaţă ă lele de care v-am vorbit şi multe alte p s ri cu pene stau în mun i ca în cartea cu desene. Nu pot, c ciă ă ţ ă le-aş ar ta eu cu degetul de la coad şi pân la cioc sau la bot. Ele se joac de-aă ă ă ă pituluşul pe dup stânc şi când se prind se m nânc . Iar acum au fugit de aici, fiindcă ă ă ă ă ştiu c noi suntem voinici, şi urc m că ă ătre vârful muntelui, pe poteci, inându-ne deţ ciuperci.

De-a Delta Dun riiă

Delta, dup câte ştiu, seam n cu lacul cel Cenuşiu, unde peliă ă ă canul b trân stă ă

Page 7 of 24

toat ziua grav, aşteptând un fotograf. Ca s -i ias poza bine, nici nu se mişc din loc. Şiă ă ă ă ine şi-un peşte-n cioc. Dar, râdea un guguştiuc, cic peştele-i de cauciuc! Aici, în delt ,ţ ă ă

vede i, pe lâng foarte mul i pelicani, mai exist şi lişi e, nagâ i şi cormorani. O, aici suntţ ă ţ ă ţ ţ toate p s rile de pe p mânt (dac nu şi ceva în plus, adic p s rile din Luna de sus). S-ă ă ă ă ă ă ăau adunat în aceste locuri pline de vraj , ca s fac plaj . Eu mai cred c ele bat m rileă ă ă ă ă ă şi poienele pân aici şi ca s -şi arate penele. Pentru c , anual, în Delta Dun rii seă ă ă ă deschide, pentru o lun şi jum tate, Expozi ia p s rilor neîmp iate. Nu vede i c toateă ă ţ ă ă ă ţ ă au sprâncenele şi penele care mai de care mai frumos colorate? Unele şi le vopsesc cu verdea de alge din fluviul Gange, altele cu untur de crocodil din Nil, sau mai ştiu euţă ă cu ce boia din Africa. Dup aceea îşi lustruiesc penele cu un pluş şi îşi fac ciocul cu ruj.ă Bineîn eles, la sfârşitul sezonului pas rea cea mai frumoas primeşte premiu o broascţ ă ă ă estoas .ţ ă

Intr m acum într-o p dure unde nu cresc mure. Copacilor înal i, care au în vârf ună ă ţ p m tuf, li se spune în limba deltei "stuf". În fiecare diminea , aici e raiul puilor de ra ,ă ă ţă ţă de nagâ şi de bâtlan. Trestiile le in loc de tobogan. Se suie unul în capul altuia pânţ ţ ă când ultimul ajunge în vârful trestiei, cea mai înalt , şi de-acolo alt pui îi d brânci înă ă balt . Acolo încep s bea ap – nu ca s se înece, ci, aşa, le place, c e rece. S şti i:ă ă ă ă ă ă ţ p s rile astea toate ştiu de mici s înoate. Cineva spunea un lucru nou: c ele ar înv aă ă ă ă ăţ s înoate chiar în ou. Cic în fiecare g oace cartea de citire zace. Când puiul de raă ă ă ţă înva pe de rost totul, sparge coaja cu ciocul. Şi cât e el de pui toat balta e a lui.ţă ă

Ce s v mai spui? Apa asta, pe care pluteşte plaurul, e scump ca aurul. În primulă ă ă rând, e dulce, de la cercul de la suprafa roţă tund, şi pân la ierburile de la fund. Şi apaă dulce mult aduce. Unde mai pui aceste p s ri şi aceşti pui, aceşti peşti, de care nu ai locă ă s te-nvârteşti; şi aceşti brotaci care scot limba la fluturi şi la gândaci! Vede i stuful c -şiă ţ ă scutur p m tuful? Ei, afla i c eu, cu o şmeă ă ă ţ ă cherie, pot scoate din stuf hârtie. C-am aflat c -n fiecare trestie ce se leag n peste mâl stau coli de hârtie sul. Dac eşti scriitor eştiă ă ă ă fericit: cu o trestie de-asta te-ai procopsit. Sco i tot papirusul din ea seara, şi trestia seţ umple la loc diminea a. Pe o trestie de-asta î i po i mâzg li, cum vrei, toat via a.ţ ţ ţ ă ă ţ

Şi acum s l s m lotca s ne poarte mai departe. P cat c ea nu poate trece de-aă ă ă ă ă ă curmezişul prin toate coclaurile şi pe sub tot p purişul. Dar iat aci un cârd de bâtlaniă ă pescari, cu ciocurile aspre, b tute de vânturi mari. Dac le dau nişte guvizi, ei o s ne fieă ă ă ghizi.

Câte unul, uşor, trecem din barc pe spinarea lor. Aşa ... E mai bine aşa. Doamne,ă ce ne vom plimba! N-o s ne r mân nici o ină ă ă sul necunoscut , nici una, nici o barză ă ă near tat cu mâna. Ba chiar şi stelele din balt le vom num ra. Şi-n timpul sta, lin, lin,ă ă ă ă ă pe sub picioare vom sim i cum se vars Dun rea în marţ ă ă e.

P mântulă

Noi n-am fost sub p mânt – dac -mi aduc bine aminte. Vom da acum o rait , înă ă ă câteva cuvinte. F t-Frumos cobora pe t râmul cel lalt pe o funie de coaj din teiul celă ă ă ă mai înalt. El cobora, cobora, şi teiul se descojea, se descojea. Când i se uscau to i teii caţ unul, însemna c , gata, i s-a sfârşit şi lui drumul. Noi trebuie s g sim îns un loc maiă ă ă ă pu in alunecos în jos. S c ut m locul ţ ă ă ă cel mai bun de duc (numai leneşii dau buzna înă p mânt pe unde apuc ). Dar pe aici nu v d fântâni, numai g urici foarte mici. Cum facă ă ă ă furnicile de nu dau în ele, p catele mele? Iat şi una de şarpe, care cine ştie din ce beaă ă acum lapte. Dar nici ea nu duce decât pân sub r d cinile de ar ari, iar noi avem gânduriă ă ă ţ infinit mai mari. Vulpea d din cap ca o hoa mare: ea ştie într-un gard o bortă ţă ă oarecare. Las , intr m mai bine printr-o peşter , descoperit acum de mine sub o foaieă ă ă ă veşted . Sunt aici dou ferestruici gemene: "Pofti i în untru ca-n ara lui Cremene".ă ă ţ ă ţ

Globul p mântesc v zut din interior î i d un alt fior decât v zut din exterior. Sună ă ţ ă ă ă pietrele pe unde treci, iar de tavan atârn lilieci (ca nişte l mpi negre şi chioare care facă ă bezna s aib continuare). Au r mas în urm iarba şi vântul, sub p mânt e altfelă ă ă ă ă p mântul. E mai îndesat, mai adev rat. Parc cel de afar e numai fumul şi putregaiul,ă ă ă ă

aici e focul şi jeregaiul. Toate lucrurile de acolo sunt începute aici, de la elefan ii circului şiţ pân la nedresatele furnici. Vulturul, care prin vârful cerului zboar , are sub p mântă ă ă m car o ghear . M car umbra care-l ine e p mânteasc , ea-l face printre stele s nu seă ă ă ţ ă ă ă risipeasc .ă

S încet m o clip g l gia din gând şi s ascult m cum începe lumea din p mânt.ă ă ă ă ă ă ă ă Cum creşte din el lent, ca o statuie din postament. Ciuruit e acest glob ca un ou, dar la mijloc parc e nou. Stâlpii de ghea şi vetrele de foc stau, uite, la un loc. C rbuneleă ţă ă prinde încet s fac pene, vor ieşi din el cine ştie ce co ofene. C dintr-un pietroi s rac s-ă ă ţ ă ăa-ncropit abia un rac. Iar dintr-unul şi mai s rac – un ac. Aurul prin firide-l ghiceşti, caă nişte ochi pentru peşti. Doamne, e extraordinar aceast peşter , descoperit sub foaiaă ă ă ă cea veşted ! Când ne vom întoarce la lumin , tot ce aici era abia urzit, vom g si acoloă ă ă de mult ispr vit. Va fi frumos, cu cer pe sus şi drum pe jos. Soarele va avea r s rit şiă ă ă soare apune şi veveri ele vor ron i alune. Pe oameni va creşte barba şi dup aceeaţ ţă ă iarba. Iepurii vor fi goni i tot pe patru picioare – m rog, totul exact ca-n poveştileţ ă noastre anterioare.

La ce latr Grivei?ă

Lua i-v de mân . Gata. Ast zi mergem în Lun . Noi putem p r si planeta chiarţ ă ă ă ă ă ă dac nu e gata racheta. Fiindc , la urma urmei, o s mergem în Lun pe jos, c e drumulă ă ă ă ă frumos. Ne uit m bine unde se vede o raz care arde sub ire ca un pai, şi ne vom ine deă ă ţ ţ ea scai. Dincolo de zare, poteca o ia drept spre Soare. Acolo d m drumul baloaneloră colorate, luate pentru orice eventualitate. Baloanele se-nal , se-nal şi ne ridic -n susţă ţă ă ca-ntr-o balan . În jurul nostru vom auzi cum r sar stelele, cu un fâşâit uşor, parc seţă ă ă deschid umbrelele. Luna se va face tot mai mare, şi la urm ne va r s ri exact subă ă ă picioare.

Îmi pare bine c-ave i încredere-n mine şi face i întocmai cum v-am spus, ca s-ţ ţajunge i sus. De altfel, iat , am şi ajuns. B nuiam eu c sunt vorb lung s v-ajung ,ţ ă ă ă ă ă ă ă dar acum – asta-i bun ! – nici nu ştiu când v-am p l vr git pân' la Lun . Suntem peă ă ă ă ă steaua aia mare de stei, la care latr noaptea Grivei. De ce nu ne-a ieşit nimeni înă întâmpinare s ne dea o floare? Fiindc aici nu sunt flori, nici animale, nici nori. Deă ă asemenea, e-adev rat, nu este aer de respirat.ă

Luna este un p mânt neispr vit. A-ncercat ea nişte p duri şi nişte ape, dar nu i-auă ă ă ieşit. Asta-i situa ia, n-ai ce-i face. Va trebui s umplem noi Luna, ce mai încolo şi-ţ ăncoace. Odat şi odat , tot trebuia s repare cineva juc ria asta stricat . Eu am sus inută ă ă ă ă ţ de-atâtea ori: noi, copiii, suntem cei mai grozavi inventatori. Nu e aer în Lun ? Nu neă pas , am adus de-acas . Iat , dezumfl m baloaă ă ă ă nele pe care le-am umplut cu vânt, pe P mânt. S-a luminat cerul Lunii cu aer... Aşa, acum mai poate omul respira. Şi se maiă poate juca. În ara asta pustie, care str luceşte ca o agraf nu-s condi ii omeneşti de traiţ ă ă ţ decât pentru giraf .ă

C ea întinde gâtul ei lung în vânt şi paşte iarb pe P mânt. Deci, prima etap deă ă ă ă populare a Lunii va fi... care, ghici? Aducerea unei girafe de la cel mai apropiat circ aici. Am şi adus-o eu, chiar în clipele acestea, ca s scurt m povestea. Acum şti i ce e? Uite,ă ă ţ mi-a mai venit o idee. S rug m frumos girafa asta s ne care înă ă ă tr-o s pt mân celeă ă ă necesare pentru înfiin area vie ii pe Lun . Pentru c şi aşa ea tot seam n cu o macara.ţ ţ ă ă ă ă Ce aducem mai întâi la noi? Asta v roade acum pe voi. Trebuie s facem o list în priă ă ă -vin a asta, realist . Dintre animale vom aduce numai strictul neceţ ă sar. De exemplu, lupul nu-l vom aduce, c e... m gar! Şi uite, azi o floare, mâine o privighetoare, azi un c el,ă ă ăţ mâine un purcel, azi un ou, mâine un bou, Luna se va umple de verdea , de via pânţă ţă ă poi-mâine diminea .ţă

La Polul Nord

Azi, v rog s v -mbr ca i într-un timp record: am vreo zece invita ii pentru Polulă ă ă ă ţ ţ

Page 9 of 24

Nord. Ruga i toate m tuşile s v caute mai repede c ciulile, fularele şi m nuşile. Hai,ţ ă ă ă ă ă l sa i g l gia şi jocurile, c pierdem acolo locurile. C la pol ninge foarte tare şi înă ţ ă ă ă ă tr-o clip z pada acoper orice numerotare. Şi s-ar putea întâmpla s ne aşez m cu un locă ă ă ă ă mai jos ori mai sus, s ne scoale de pe el un urs.ă

Acum, pân una-alta, eu o s studiez harta. S v d pe unde se ajunge la Polulă ă ă ă Nord, într-un timp record. Am şi g sit (din orice încurc tur tot eu s v scap!): mergemă ă ă ă ă cu tramvaiul pân la cap. Acolo c ut m o s niu , dac se poate cu ataş, şi-nh m m laă ă ă ă ţă ă ă ă ea doisprezece iepuraşi. (De obicei ei nu trag la ham, dar dup pu in reflec ie, vor faceă ţ ă ţ pentru noi o excep ie.) Noi vom pocni o dat din biciuşca şi iepurii vor porni ca dinţ ă puşc . A, va fi pentru ei un fleac s str bat nou p duri, s sar peste nou mun i şi să ă ă ă ă ă ă ă ă ţ ă ocoleasc un lac. Din când în când vom ipa în urechea lor, s se-aud ca la difuzor:ă ţ ă ă "Hei, mergem bine, nordul e pe-aici, dup cum ne înva muşuroaiele de furnici". La ună ţă moment dat vom face cruce c-un ren (care înseamn în limba b ştinaşilor "tren"). Leă ă vom mul umi urechea ilor şi, cu mare emo ie, vom schimba mijlocul de locoţ ţ ţ mo ie. Renulţ ne va duce o zi şi-o noapte, înc o zi şi-o noapte şi, în sfârşit, vom ajunge la Polul Nordă pe data de şapte. Acolo ne vom ruga de viscolul p c tos s se opreasc oleac , s neă ă ă ă ă ă putem da jos. Trebuie s v spun c aceste meleaguri se caracterizeaz prin ger. Climaă ă ă ă de la Polul Nord e o clim de frigider. Untul, peştele, carnea, aici, la marginea înghe ată ţ ă a m rii, ating culmea conserv rii. Po i s m nânci guvizi şi bibani proaspe i de dou miiă ă ţ ă ă ţ ă de ani. Focelor, care sunt foarte cochete, le place aici fiindc par mult mai mici (vreau să ă spun c arat mult mai tinere). Urşii se conserv în costum alb, de ginere. Dar noi n-amă ă ă b tut atâta drum s ne conă ă serv m, ci ca s cercet m.ă ă ă

Fiindc nimeni n-a studiat oceanul înghe at cel plin de mistere, din punctul nostruă ţ de vedere. S l murim o dat pentru totdeauna: unde au disp rut de aici soarele şi luna?ă ă ă ă Nu cumva au c zut în vaă luri într-o bun diminea şi s-a prins deasupra ghea ? Noi amă ţă ţă putea face o copc şi s le scoatem într-o lotc . S le uscam razele ude, într-o sear , laă ă ă ă ă Steaua polar . În sfârşit, nu putem preă vedea totul de azi. Vom proceda de la caz la caz.

A i terminat cu fularul şi gheata? Plec m, sunte i gata? Aoleu, pân s v preg ti iţ ă ţ ă ă ă ă ţ voi, uite c-a venit polul la noi. A ajuns pân la mun ii de piatr şi fier, l-au v zut copaciiă ţ ă ă cu frunzele mai dinspre cer. L-au v zut ciorile şi co ofenele, care au început a-şi v rui cuă ţ ă z pad penele. Acum, c tot a i pus s umble dup m nuşi, haide i la s niuş. N-o fi chiară ă ă ţ ă ă ă ţ ă ca la oceanul înghe at, dar, ca s zic aşa, tot e ceva.ţ ă

Într-o poveste

F r veste, intra i şi într-o poveste. Aşa, f r vorbe prea multe, unul dup altul, cuă ă ţ ă ă ă mine în frunte. Lua i-o pe poarta asta pe care scrie ,,A fost doar odat , ca niciodat ",ţ ă ă care ne aşteapt desferecat . I-am spus portarului c ave i treab pe-aici, fiindc voiă ă ă ţ ă ă sunte i cei doisprezece pitici. De fapt, sunte i paisprezece (dac -o s observe, doi dintreţ ţ ă ă voi spune i: "Suntem rezerve"). Şi mai spune i c sunte i în c utarea Zânei Zânelor,ţ ţ ă ţ ă furat de-un zmeu din greşeal , crezând c e cine ştie ce procopseal .ă ă ă ă

Aten ie! Aici la fiecare pas te po i întâlni cu primejdia nas în nas. Uite, parc ne-arţ ţ ă fi auzit, un balaur s-a şi ivit. Unul, dou , trei, patru... are capete şapte. Numai ca s leă ă numeri, pierzi o zi şi-o noapte. Ca scamatorul sufl foc pe n ri. Dac aş avea la mineă ă ă ig ri, i-aş ieşi în întâmpinare, suflând şi eu dintr-o igare. L-aş înv lui cu fumul, n-ar maiţ ă ţ ă

vedea nimic şi noi ne-am lua drumul. Dar aşa, fuga a rămas ultima noastr salvare.ă Lua i-o voi înainte, c mie mi-e c fug prea tare. E pe urmele noastre, care de fric s-auţ ă ă ă f cut stele verzi şi albastre. Mirela, arunc tu acum o gresie, s nu-şi fac balaurul cineă ă ă ă ştie ce impresie. S ştie şi el c noi l-am citit pe Ispirescu Petre şi ştim c apar mun iă ă ă ţ înal i, numai dac arunci în urm cu nişte pietre. Privi i-i acum, he, he, he! Mun ii auţ ă ă ţ ţ r s rit şi-n vârful lor sunt oi care beh ie. Ce mari sunt, bat -i vina! Eu nu i-aş s ri nici cuă ă ă ă ă pr jina. Dar balaurul – cu el te pui? Ar mai s ri peste înc un munte, dar nu-i. Nu maiă ă ă r mâne decât s azvârl eu pluşul de pană ă tofi, nedesp r itul meu pluş, s se fac în urmă ţ ă ă ă un mare ghe uş! Va aluneca pe el şi va c dea. Ha, ha, ha, dac -o s -şi sparg m car unţ ă ă ă ă ă

cap tot e ceva. Mi s-a p rut, ori 1-a trecut şi n-a c zut? E lâng noi, cum bine vedem.ă ă ă Opri i-v , n-are nici un rost s mai fugim când nu mai putem. Balaurul s-a oprit şi el, laţ ă ă un pas. De ce-o fi strâmbând din nas? Zice:

– Hei, voi sunte i din povestea Merele de aur? ţR sufl m uşura i.ă ă ţ – Bat -te s te bat de balaur! Povestea Merelor de aur e pe aleea cealalt ,ă ă ă ă

fr ioare. N-ai v zut t bli a indicatoare? În concluăţ ă ă ţ zie, bine c-a fost o confuzie.Şi uite-aşa mergi şi mergi... Zi de var , z puşeal . Nici tu, troleibuze, care alunecă ă ă ă

pe a e, nici tu, bunici, s te ia în bra e. Pân când... ce sclipeşte acolo în dep rtare? Unţ ă ţ ă ă palat la care nu te po i uita decât cu ochelari de soare. De altfel, în fa se afl şi treiţ ţă ă stejari, în care sunt ag a i tot felul de ochelari. Pune i-v pe nas sticlele astea colorate –ăţ ţ ţ ă cred c nu-i vreuna lips – afumate ca pentru o mare eclips . Uite şi-un copac ceva maiă ă ă m ricel. V dau voie s v sui i în el. Cât mai sus, care mai de care, poate vede i ceă ă ă ă ţ ţ urmeaz -n continuare.ă

Gâştele în afar de pericolă

– Urmeaz s prindem o veveri , strig Radu, pornind din vârful unui copac după ă ţă ă ă ea, c lare pe-o nuia.ă

– Ba, palatul, ip Mirela, cred c n-ai uitat de palatul acela pe care ne-ai pus s -lţ ă ă ă c ut m în dep rtare cu ochelari de soare.ă ă ă

Eu tocmai a ipisem, c era mult somn acolo pe câmpie, poate unde la fiecare pasţ ă întâlneai o pern din puf de p p die. Of, c nici nu po i s te mai odihneşti cu copiiiă ă ă ă ţ ă ştia, care-ar sta toat ziua-n poveşti! Hai, pornim spre palat, gata, aici la r d cinaă ă ă ă

copacului, adunarea! Şi s facem mai întâi num r toarea. C nu-i mare lucru s seă ă ă ă ă ascund vreunul dintre voi ca o buburuz , sub o frunz .ă ă ă

Cu cât ne apropiem de palat, auzim tot mai tare un zgomot ciudat. Parc unui copilă de zmeu, f r nici o juc rie, îi face bunicul s u mizerie. De fapt, sunt uşile palatului careă ă ă ă vorbesc între ele prin scâr îituri, urlând ca dintr-o mie de guri. D m buzna-n untru şi încţ ă ă ă de la intrare începem s c ut m zmeul c-o lumânare. S-au împu inat zmeii, dragii mei, înă ă ă ţ poveştile vechi te-mpiedicai la fiecare pas de ei. Era uşor s fii atunci F t-Frumos, nici nuă ă m mir, cu aşa chilipir! Eu zic s ieşim, s fugim repede de aici, pân nu asurzim. Nuă ă ă ă poate fi nimeni, într-un palat ca sta nu rezist nici m car m tuşile, fiindc scâr âieă ă ă ă ă ţ îngrozitor uşile. Aşa, iat -ne din nou la soare, s sufl m în lumânare. Fiind o lumânareă ă ă focul sta mai marele, s -l c ut m pe zmeu că ă ă ă u soarele.

Pe la mijlocul poveştii – cred şi eu – oboseşti şi-naintezi tot mai greu. Faci un pas şi trebuie s -l faci tot tu şi pe cel lalt. Noroc c mergem acum pe ciuperci, care sunt atâtă ă ă de dese, încât par asfalt. Sim i i, m i copii, şi voi cum creşte drumul sub noi? Asta seţ ţ ă vede dup pietre şi dup furnici, care r mân tot mai mici. La început pe mine aproape că ă ă ă m-acoperea iarba, acum, uite, ating norii cu barba. Am ajuns lâng un lac, adânc ca oă scorbur de copac. Pe mal stau gâştele, unele numai în piciorul stâng, şi plâng.ă

– De ce plânge i, întreb m un gânsac, singurul, dintre to i, care are şi mo .ţ ă ţ ţ – Cum s nu ne jelim, când uite ce p im? Vecinele noastre, a ele ra ele, ne-auă ăţ ţ ţ ţ

l sat pe drumuri: au min it într-una pân ne-au înghe at apa, de-au f cut-o cuburi. Suntă ţ ă ţ ă dou zile de când st m aici pe mal şi nu putem s ne sc ld m. C în ghea nu po i niciă ă ă ă ă ă ţă ţ măcar s te uzi, darmite s te scufunzi. Ne-am da m car de-a s niuşul, dar, una, nu neă ă ă ă sade, dou , ce ne facem de labe? C dac pe ghea le tocim, într-o s pt mân leă ă ă ţă ă ă ă ispr vim. Şi n-o s mai avem cu ce cutreiera poienele, doar labele nu ne cresc în fiecareă ă prim var ca pantofii voştri sau ca, nou , penele. Deci, cum s nu plângem, copiiă ă ă ă dumneavoastr , când închişi în aceast situa ie nu putem s ri pe nici o fereastr ?ă ă ţ ă ă

V zând noi ce mare jale, am ajuns la concluzia c gâştele trebuie ajutate şiă ă nicidecum mâncate. Dac apa se face bocn la o minciun de ra , ea tot c-o minciună ă ă ţă ă se dezghea . Asta a fost p rerea lui Radu, fireşte, care în privin a minciunilor ştie el ceţă ă ţ vorbeşte. Dar eu, în timpul sta numai ce m aplec şi montez pe o ramur de salcie ună ă ă

Page 11 of 24

bec. L-am aprins ziua, amiaza-mare, şi lacul a-nceput s se dezghe e, crezând c eă ţ ă soare. Gâştele, ga, ga, ga! huştiuluc, în ap într-o clip . Gânsacul mi-a mul umit, dându-ă ă ţmi o pan dintr-o arip . Când n-o s mai ştii ce s mai spui – zice – când te va ajungeă ă ă ă n pasta, uit -te o dat la pana asta.ă ă ă

Calul fermecat, dar nefermecat bine

Acum, fiindc pe Zâna Zânelor tot n-am g sit-o, putem porni mai departe. Eu am şiă ă pornit-o. Zmeul care-a furat-o din greşeal , crezând c e cine ştie ce procopseal ,ă ă ă v zându-ne c-am plecat pe urmele lui cu dreptul, s-a retras tot mai în adâncul poveştii.ă Deşteptul. Dar oriunde s-o ascunde, oriunde-o fi, tot l-om dibui! C , om fi mici, dară (oricine poate s observe) noi suntem cei doisprezece pitici (în frunte, bineîn eles, celeă ţ dou rezerve). Chestiunea care ne pune pu in în încurc tur e c aici drumul face oă ţ ă ă ă cotitur . Şi se ştie, zmeii când fug prind o vitez atât de dr ceasc , încât le vine foarteă ă ă ă greu s coteasc . Vom l sa drumul cel drept, deci, t ind poă ă ă ă vestea pe una din poteci. Dar nu v risipi i ca iepurii care încotro, ho! Merge i mai strânşi, aşa, c din moment înă ţ ţ ă moment se poate întâmpla ceva. Vreo întâmplare care s v lase cu gura c scat deă ă ă ă mirare. Şi cel care-o s fie prea la coad , n-o s-o vad . C minunile nu se repet ca filmulă ă ă ă ă în culori, s -l vede i cu bunica, în şapte zile de şapte ori.ă ţ

Mergem noi, mergem, când, deodat , în iarba cea gras , Mirela d de un pui deă ă ă broasc estoas . Era sup rat foc şi, ca orice copil, plângea cu lacrimi de crocodil. Ziceaă ţ ă ă c broasca estoas doarme de vreo patru zile sub estul ei de-o sut de chile. Şiă ţ ă ţ ă degeaba cioc neşte el cu l bu ele ude, c estul e gros şi broasca nu-l aude. Şi uite, n-ă ă ţ ă ţare cine s -l bage-n seam , n-are cu cine s mai vorbeasc , aşa, ca de la pui la mam .ă ă ă ă ă Încerc m noi s-o trezim, dar i-ai g sit! Po i trezi un pietroi adormit? Ne-nvârtim în jurulă ţ ă ţ ei pân când lui Ilie îi d prin gând s -i pun o sonerie. Când a fost gata, a doua zi în zori,ă ă ă ă i-am spus puiului s sune de-o sut de ori. La a nou zeci şi noua oar , broasca a scosă ă ă ă capul afar . Mare i-a fost bucuria când şi-a v zut odrasla jucându-se cu soneria. "Adioă ă somn – a zis – n-o s te mai întâlnesc! Drume ilor, v foarte mul umesc!" Am plecată ţ ă ţ l sând g l gie în jurul ei ca-n jurul şarpelui cu clopo ei. Dar nu f cusem nici o sut deă ă ă ţ ă ă paşi în continuare, când un vultur s-a repezit şi-a luat broasca în gheare. Cu ea, nemaipomenit, uite tocmai în vârful cerului s-a suit. De-acolo o s-o arunce, cum aruncă juc torii discul, s -i sparg platoşa groas şi-apoi s-o sfâşie cu pliscul. Hai s strângemă ă ă ă ă flori şi frunze, s le risipim pe vale, s cad broasca pe moale. A nimerit într-o claie deă ă ă fân; ura! am sc pat-o de la moarte. Vulturul moroc nos s-a dus în alt parte. De-acumă ă ă broasca va tr i sub estul ei, 400 de ani, ehei! C aşa tr iesc ele, mult cât evul mediu, nuă ţ ă ă ca unii oameni, cât un concediu! Vine şi puiul cel mic dintr-o parte, frecându-se la ochi de cele-ntâmplate. Explic -i tu cum a fost, Ilie, şi spune-i s nu mai fac abuz de sonerie.ă ă ă C asură zeşte iarba şi m r cinii şi, uite, înt rât vecinii.ă ă ă ă

Şi iar mergi şi iar mergi, numai pe jos sta ii întregi! Totul ar fi fost excelent, dacţ ă nu ni se-ntâmpla un accident. Tot b tând atâ ia câmpi de când r sare pân apuneă ţ ă ă soarele, nu-i normal s ne doar picioarele? Eram la o cotitur când Radu zice: "Gata, euă ă ă am f cut o b t tur . Of, parc mi-a intrat un munte-n pantof". Atunci ne-am oprit şi,ă ă ă ă ă punând to i degetul la tâmpl , ne-am gândit. Ne-am concenţ ă trat cât ne-am concentrat, pân -am hot rât: ne trebuie un cal feră ă mecat! Unul cât tot magazinul de juc rii de mare,ă un cal care s zboare. Şi-n loc de copite, s aib aripile potcovite. Şti i: ca s nu li seă ă ă ţ ă toceasc vârfurile prea tare şi s fie numai zim i, când s-aă ă ţ ting în zbor de stelele fierbin i.ţ

Zmeule, nenorocitule

Eu am un plan, cum s g sim calul n zdr van. Rupe i fiecare câte un smoc deă ă ă ă ţ iarb gras din aceast vale r coroas . Învârti i-v cu el în sân pân' o s ame ească ă ă ă ă ţ ă ă ţ ă v zduhul de mireasm de fân. Nu vede i cum iarba a început de miresme s fumege?ă ă ţ ă Caii poveştii, care pasc pe undeva prin apropiere, or s-o adulmece. Şi vor veni, mai tare sau mai încet, ca atraşi de-un magnet. Au şi-nceput s s-arate din câmpie: zece, o sut ,ă ă o herghelie. Privi i ce mândre e de cai.ţ ţ

– Alege- i, Radule, unul, hai.ţ – Trebuie s -l aleg, zice Radu, pe cel mai r pciugos. Aşa face-ntotdeauna şi F t-ă ă ă

Frumos. Ne-am aşezat atunci pe-o buturug şi-am aşteptat s soseasc şi calul cel plină ă ă

Page 13 of 24

de r pciug . Dup un ceas s-a auzit un nechezat mic, cam cât un miorl it de pisic. Înă ă ă ă sfârşit, a ap rut un fel de mânz b trân, ştirb de tot şi de tot spân. Privea tot timpulă ă p mântul şi nu înainta decât când nu b tea vântul.ă ă

– Asta e, zise Radu, calul cel slab ca gardu'. Şi înc lecând, numai ce-l vedem cuă mâr oag cu tot c zând. L-am ridicat cu to ii si cu chiu, cu vai am pornit mai departe,ţ ă ă ţ împingând calul, ca pe un camion hodorogit, din spate. Speram c mâr oaga va mergeă ţ aşa strâmb numai pân dup primul dâmb. Acolo unde se va scutura odat , ar tându-şiă ă ă ă fa a sa cea fermecat . Dar am trecut şi cel de-al o sutelea dâmb şi calul mergea tot maiţ ă strâmb. N-os mai putem înainta, dac n-om mânca. Dar partea cea proast e că ă ă ă deocamdat n-avem nimic în traist . Z u c n-ar strica acum nişte gâşte. Dragii mei, mi-ă ă ă ăam adus aminte de pana gânsacului, prin asocia ie de idei. "Priţ veşte-o când i-o fi maiţ greu", mi-a spus acel gânsac. Ceea ce şi fac. Nu sim i i un miros pl cut în n ri? Razeleţ ţ ă ă soarelui au devenit frig ri, învârtind nu ştiu ce fel de friptur ce- i las o impresie bun înă ă ţ ă ă gur . Din cuptorul z rii iese o tav m rea . Gâştele ne-au trimis, fript , o... ra .ă ă ă ă ţă ă ţă

Într-un minut n-a mai r mas nimic în tav (c ra a a fost groă ă ă ţ zav ). Tocmai atunci s-ăa auzit un r get ca de leu. Aoleu! " sta o fi Zmeu?" întreb, nu c mi-ar fi fric , dar şti i:ă Ă ă ă ţ o-ntrebare nu stric . Deodat toate lucrurile au început s tremure, ca la cutremure.ă ă ă Juca i-v aici de-a ce vre i voi. Eu m duc un minut la r zboi. "Unde eşti, zmeule? îi zic,ţ ă ţ ă ă c nu ştiu din ce cauz nu mai v d nimic." "Sunt chiar în fa a ta, între aceşti doi stejari",ă ă ă ţ zise zmeul, aruncându-mi o pereche de ochelari. "Stai pe loc! s nu fugi în alt parte, vină ă s te bat, cum scrie la carte." Dar, când s plec, Radu îmi face scandal: "Cum pleci,ă ă nene, la b t lie f r cal?" Avea dreaptate, dar calul cel leşinat st tea tot nefermecat. Ei,ă ă ă ă ă comedie mare! Neavând încotro, am luat eu calul în spinare. Zmeul era, dimpotriv ,ă c lare.ă

V zându-ne în felul sta pe noi, zmeul se d dea tot mai înapoi. Cât era el de tare şiă ă ă mare îl speria o astfel de ar tare. "Care eşti calul şi care eşti c l re ul?" a întrebată ă ă ţ n t fle ul. A c zut apoi eap n în iarb şi-a c scat de trei ori. "Ce faci, zmeule, mori?"ă ă ţ ă ţ ă ă ă "Mor, a r spuns el, îndreptându-şi fa a spre nord. M-ai speriat prea tare şi am avut ună ţ atac de cord."

Eh, şi acum ar trebui s urmeze nunta cu Zâna Zânelor, care a şi ieşit în iatac,ă fericit c i-am venit zmeului de hac. (Şi-a mutat palatul aici pe câmpie, s asiste laă ă ă b t lie.) E foarte frumoas , iar o zân ca ea, orice a i zice, nu-i de colea. Aş putea stârniă ă ă ă ţ o nunt formidabil , cum stârneşte vr jitorul furtuna. Aş pofti la ea soarele, mun ii siă ă ă ţ luna. Dar şti i voi, lucrurile acestea lungesc foarte mult povestea. Acum, c-am sc pat-oţ ă de cel mai teribil dintre zmei, Zâna Zânelor se va descurca şi singur -n via , s n-avemă ţă ă noi grija ei. Hai deci s facem cale-ntoars , c mai avem şi alte persoane pe acas . Care-ă ă ă ăi drumul pe care-am venit? Acesta-i, nu vede i cu t lţ ă pile cât l-am tocit? Şi-n plus vântul care zgâl âie de uş a pres rat pe el t râ e din lun , ca dintr-o p puş . Ca s -l ştim, sţ ă ă ă ţ ă ă ă ă ă nu ne răt cim. Şi ca s str luceasc drumul nostru, sub stele, fantastic, la noapte, cândă ă ă ă l-or linge vulpile de material plastic.

M ră

Şti i c zânele frumoase, când vor, pot s -şi ascund patul, oglinda, tot palatul într-ţ ă ă ăun m r. Spun dou -trei cuvinte şi, cât i-i castelul lor de mare, d buzna în m r cuă ă ţ ă ă coarnele turnurilor înainte. Eu am dat de un m r fermecat, în care te po i plimba în lungă ţ şi-n lat. Toat lumea a-nc put aici, colorat ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile pe care leă ă ă avem se afl -n ea, f cute ghem. Tragi de o a mai albastr şi, când colo, pe ea, vezi că ă ţă ă ă scrie "Dun rea". Mun ii se afl şi ei la locul lor, spre cer ca un deget ar t tor. Pot s vă ţ ă ă ă ă ă spun în continuare c aceşti mun i s-au format prin evaporare. Demult, de tot, în loculă ţ lor era un fel de ocean, mai adânc decât cel mai adânc lighean. Dar a b tut vântul, aă b tut vântul, luând mereu valurile, pân a f cut apa una cu p mântul. Aşa au ap rută ă ă ă ă aceşti mun i de stei, care sunt usca i dac pui mâna pe ei. Unde voiam îns s ajung peţ ţ ă ă ă drumul cel mai lung? Mun ii înal i sunt foarte importan i. Asta se şi vede, s se uite maiţ ţ ţ ă

bine cine nu crede. Un urât st lâng un pisc ame itor, în care sun aurul ca banii într-ună ă ţ ă ulcior. Altul trage cu un cârlig dintr-o v g un o blan de urs foarte bun . Şi maiă ă ă ă ă departe, totul îşi are rostul lui, ce s v mai spui!ă ă

Pietroaiele astea din jur arat cu vârf şi-ndesat c noi le-am faă ă bricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa pân scoatem din eaă lumina, ca din lapte smântâna. Soarele, care e de fier, zilnic rugineşte, şi rugina lui cade pe noi de ne-nc lzeşte. Noi o strângem în cearşafuri, umplem cu ele câmpul şi facem să ă creasc mai repede grâul şi porumbul. Privi i acum la maşinile care zbârnâie mereu şiă ţ în elege i ce v spun eu: tehnica asta e foarte complicat , dar toat şmecheria st într-oţ ţ ă ă ă ă roat . Ea e tartorele, po i face tot ce vrei cu ea, dup cum se învârte aşa, oriă ţ ă altmintrelea. Iat , pot s încerc, dac o-nvârt cu mâna, e cerc. Po i s te joci pe lângă ă ă ţ ă ă cas pân te strig la mas . Dac încaleci pe ea te duce f r s te opreşti pân undeă ă ă ă ă ă ă ă ă vrei s creşti. O aşezi culcat – e moar , macin f ina toat . Îi pui deasupra o cas şiă ă ă ă ă ă ă niscai aripi de carton, po i s zbori cu ea la aerodrom. De-aia p rin ii noştri, to i, fumeazţ ă ă ţ ţ ă şi fac ro i. Le leag de copaci, de calea ferat , de vapoare, de şosele şi fac toateţ ă ă treburile cu ele.

Page 15 of 24

Unu şi cu celelalte numere

Fiecare dintre voi a-nv at s numere pân la doi. Aici v-a i oprit şi, de osteneal ,ăţ ă ă ţ ă a i adormit.ţ

– Aoleu, ce-i?Dar în vis l-a i v zut pe 3. Era ceva, ca o namil înfior toare, şi – culmea – mergeaţ ă ă ă

şi mai departe cu groaza: avea 4 picioare. Când v-a i trezit era ora 5; pe câmp veneauţ oile de la servici. Câte oi acum dau cu praf pe drum, parc încondeiaz un ou? Na, c-a iă ă ţ adormit din nou.

– O, chiar de-a i dormi sub pat, nimeni nu va sc pa de num rat. Numerele v vorţ ă ă ă urm ri în adormirile voastre cele mai adânci şi le ve i visa pe brânci. Deoarece eleă ţ trebuie s v intre bine în cap – asta e. D -le naibii, c sunt şi importante, ca în viaă ă ă ă ţă toate celelalte.

1 este un pic peste nimic. De exemplu, floarea asta cu care eu mi-am încrucişat drumul zice: a mai trecut unul. Şi cu asta a isprăvit cu persoana mea şi aşteapt s treacă ă ă prin dreptul ei altcineva. Noi am fost la munte – mi-aduc aminte ca azi – şi-am v zut o mieă de brazi. Iepuri o sut dintr-o dat , dar asta cred c era o şmecheă ă ă rie a unuia, gogonat .ă Unul singur cred c era, care aşa de repede fugea, încât oriunde te uitai, îl vedeai.ă

Deci, orice ai face – hop! un num r, î i sare ca un papagal pe um r. Acas , să ţ ă ă ă zicem, când vre i s v juca i şi voi, s-aude, şi v fac moral ţ ă ă ţ ă ă un milion de rude.

Aşa c , afla i: num r m şi suntem num ra i. Pe mine, de exemplu, m num ră ţ ă ă ă ţ ă ă ă ceasul deştept tor, pe la şapte, spunându-mi s m duc la servici, cu limb de moarte.ă ă ă ă (C dup aia el adoarme din nou, ori moare pân la învierea din diminea a urm toare.)ă ă ă ţ ă Şi soarele m are în socoteala lui, bineân eles. Deocamdat sunt un num r cuminte,ă ţ ă ă care la fiecare adunare îi ies. Eu simt de departe, dar nu m doare aceast num r toare.ă ă ă ă Numai b trânii se v iet îngrozitor, când li se adun câte-o mân , câte-un picior. Şiă ă ă ă ă atunci roag pe câte unul ca voi, vreun pici, s strige pentru ei: "sunt aici".ă ă

De-aia zic: înv a i num r toarea pe degete, pe fra i, pe clan ele uşii, pe din i, s -iăţ ţ ă ă ţ ţ ţ ă pute i ajuta pe bunici, pe p rin i. Seara când vi se face patul s v gândi i: unde amţ ă ţ ă ă ţ ajuns cu num ratul? Şi s adormi iă ă ţ .

În clocotul pie iiţ

Aici vin teatrele de p puşi, la anumite ceasuri, s ia morcovi pentru nasuri. Şiă ă pentru cap, t rt cu e, şi pentru vulpi, t râ e.ă ă ţ ă ţ

Printre tarabele vechi e atâta g l gie, c - i trece peste urechi. Dar nou nu neă ă ă ţ ă pas : oriunde e g l gie ne sim im ca acas . Locul sta cred c este tot atât de mareă ă ă ţ ă ă ă cam cât o mare. Aici parc s-a adunat tot ce mişc în ap sau pe uscat. Melci codobelciă ă ă şi raci urâ i şi goi, c rora le e totuna dac merg înainte sau înapoi. Oamenii stropesc cuţ ă ă lacrimi ceapa, s creasc , ori mângâie mieii vii şi spun poezii. Po i vorbi cât vrei, c aiă ă ţ ă unde. În prima jum tate a pie ei, toat lumea întreab , şi în cealalt toat lumeaă ţ ă ă ă ă r spunde. În pauze se las o linişte ca dup furtun , de se aud cum ies ridichile de lun .ă ă ă ă ă Sau ciupercile noi cum ies, în cap cu câte un alb fes. Copii, spune i-mi acum sincer, peţ cuvânt de onoare, a ce miroase mai tare? – A vitamine!... Viorel a r spuns foarte bine.ă Da, cele mai multe vitamine de pe p mânt, nu la farmacie, pe tarabele astea sunt.ă Pentru c ele se cheam aici m r şi piersic . Şi pe-astea le m nânci de drag, chiar de-aă ă ă ă ă valma, nu i le d mama... cu palma. Uite, acest curcan zicea c dac înghite singur totţ ă ă ă sacul cu nuci o s crape. Acum un nene trebuie s stea lâng el, s -l îndoape. La fiecareă ă ă ă or îl apuc şi-i îndeas pe gât câte-o nuc . Curcanul se strâmb tot, ca de agurid , şiă ă ă ă ă ă crede c omul vrea s -l vând în loc de clepsidr . Ce s v mai spun despre pia ?ă ă ă ă ă ă ţă Seam n cu o buc t rie plin de abur şi cea . Gospodinele gr bite alearg din loc înă ă ă ă ă ţă ă ă loc, parc dup fiecare vorb le-ar da-n focă ă ă . Dar şi când pun ochii pe câte-o g in , atâtă ă de mult o fixeaz , încât o hipnotizeaz . Într-o iarn am v zut o g in de-asta hipnotizat ,ă ă ă ă ă ă ă inându-se, cuminte, pe str zile multe, dup o blan de vulpe.ţ ă ă ă

Acum ca s nu ne-ntoarcem chiar cu mâna goal , hai s lu m sfecla asta dat cuă ă ă ă ă vopseal . O punem acas la unul din noi, la oricare, într-un ghiveci de floare. Şi sfecla vaă ă creşte în jos încet, încet, prin tavan, prin parchet. Iar în zilele când n-avem ce face, o să ne strângem gr mad , prinzând-o de coad . Şi vom trage to i de ea cât vom putea.ă ă ă ţ

Page 17 of 24

Pe fundul tuturor ploilor

Este ceasul fermecat, când peştii împing scoicile pe uscat. Peştii ori racii, nu inţ minte, ca s le-ncarce cu merinde. Râme, firiă mituri de pâine, pentru a le trage pline în mare, mâine, f când s scâr âie nisipul de pe plaj , încet, la ora patru f r un sfert.ă ă ţ ă ă ă Trebuie s profit m de aceast t cere teribil , când nu se aude nici o cheă ă ă ă ă mare la vil . Laă mare am fost anul trecut (scrie la carte), acum o s facem un pas mai departe. Un pasă mare, chiar în mare. Hai, Mirela, nu fi sup rat , încal -o ca pe o gheat . Una cam larg ,ă ă ţ ă ă în care ar înc pea şi casa şi strada cu b ie ii şi fetele, şi tot ai putea s -i legi şireturile.ă ă ţ ă Lumea vine aici s-o priveasc doar pe dinafar . Ce atitudine superficial ! Nou , va să ă ă ă ă zic , nu ne e de loc fric . Am b ut ap mult acas , cam câte o litr . De-aia acum nu ne-ă ă ă ă ă ă ănec m, doar ne scufund m, ne scufund m. Ce ne salveaz e c nici unul nu ştim s -ă ă ă ă ă ănot m. Asta ne-ajut , nici gând, şi ne d curaj s -ajungem mai repede la fund. Acoloă ă ă ă vom vedea tot felul de alge amare, printre care înoat topoare. Deocamdat întâlnimă ă numai peşti str lucind prin ap , parc ar fi picta i pe fereşti. Se mir ca nişte copii că ă ă ţ ă ă suntem ca ei, vii. Pentru ei, am luat special în buzunare, presa i, pureci de mare, usca i.ţ ţ Obraznicii, vin şi mi-i m nânc din palm , frumos, cu botul, mângâindu-mi, cu coada,ă ă ă cotul. Şi se in dup noi scai, formând un fel de imens alai. Nu, mai bine zis, un evantai.ţ ă Dac cineva se va-nc lzi, îl poate folosi. Desigur, s nu-l mişte prea furtunos, c împingeă ă ă ă vapoarele-n adâncul primejdios. Unele au mai fost luate de talaz si, vezi, stau r sturnateă si azi. Aceast corabie cu pânzele numai a e se roag s-o lu m în bra e... Şi, tot-aşa, neă ţ ă ă ţ l s m încet, la vale. Apa e un teren alunecos şi foarte moale. Peştii cresc uşor prin ea, caă ă prin p mânt iarba. Dup cum era de aşteptat, fundul m rii e supraaglomerat. Fel de felă ă ă de şerpi şi alte lighioane fac bule de aer şi baloane. Caii de mare trop ie peste tot,ă gr mad , cu covrigi de şerpi în coad . Peştişorii se joac cu cochilii de boabe de fasole şiă ă ă ă caut prin b rcile înverzite busole. Nu c-ar fi ahtia i s afle nordul, sudul sau estul, pe eiă ă ţ ă îi intereseaz din busol restul: dup gradul cutiei, de perfec ionare, ştiu c afar eă ă ă ţ ă ă secolul cutare sau cutare. (Deci tot un fel de orientare). Ar fi multe de v zut în acest locă sticlos, unde marea se termin -n jos. De ce viet ile toate au gurile c scate? Nu e lumină ăţ ă ă aici, e un întuneric groaznic, c soarele e tocmai la dracu în praznic. De aceea,ă vie uitoarele in deschis gura, luminând fundul m rii cu dantura.ţ ţ ă ă

Ce-ar fi s fierbem şi noi o ciorb pesc reasc , într-o scorbur de estoasă ă ă ă ă ţ ă (broasc )? Lua i cu lingura, cât e fierbinte, ciorba asta bun o s-o ine i minte. Aşa, acumă ţ ă ţ ţ ne-am pus burta la cale – si-n felul sta ieşim din mare.ă

S îmb trânim - de-o probă ă ă

Hai s intr m în aceast cetate, din pur curiozitate. Adic pentru o zi fiecare copilă ă ă ă ă mic s -şi fie lui însuşi bunic. S -şi spun poveşti şi singur s -şi dea plin de gravitateă ă ă ă sfaturi, pe care tot el s le cread în tain fleacuri. Deci ast zi n-o s ne mai scapere peă ă ă ă ă nici un drum picioarele: st m acas şi zicem c ă ă ă ne dor şalele. Of, eu simt creştetul parc -ămi cresc din el cuie şi mai am alt junghi tocmai la mama dracului, în c lcâie. Nu ştiu, a iă ţ remarcat oftatul? B trâne ea începe, aşadar, o dat cu v itatul. Iat -ne într-o lumeă ţ ă ă ă fermecat , pe lâng care orice poveste pare seac şi adev rat . Din copii am devenită ă ă ă ă dintr-o dat moşi şi str moşi şi purt m galoşi. Am v zut în via atât de multe, încât, caă ă ă ă ţă s nu le uit m, ne-am f cut noduri în ridurile de pe frunte. Va s zic , soarele acoloă ă ă ă ă apune şi dincolo r sare, iar apa curge numai de la deal la vale. Am înv at ghinionulă ăţ nostru pe brânci, de când eram ânci. De-aia la toate lucruţ rile rele sau bune putem da acum din cap cu în elepciune. Ioane, tu m auzi? Vorbim cam tare, s zicem c suntemţ ă ă ă surzi. Ne-a r mas nasul numai pentru zile mari şi trebuie s -i punem şi lui ochelari.ă ă Pielea de pe mâini s-a cam b tucit şi ne trebuie o pereche de ochelari şi pentru pip it.ă ă

M-am întrebat eu toat via a: cam cum se simte un licurici diminea a? Toată ţ ţ ă noaptea cu f ptura lui, deşteapt , a f cut lumin în stânga şi-n dreapta. Şi deodat îlă ă ă ă ă cuprinde uimirea când simte c i s-a întrerupt str lucirea. Ziua n-are mai mult foc pe elă ă

decât urzicile. Dau peste el şi-l calc , pardon, pân şi furnicile.ă ăTotul e clar: când eşti b trân trebuie s mergi cu maşina sau cel pu in într-un car.ă ă ţ

Eşti ca în vârful unui munte urcat, c lcând piatr cu piatr şi acum parc te duci unde aiă ă ă ă treab cu munte cu tot odat . Face pentru greutatea asta m rea s tr ieşti o via ?ă ă ă ţă ă ă ţă

Dar ne-au intrat nişte lacrimi în ochi şi ne strâng, iar bunicii noştri adev ra i, şti i şiă ţ ţ voi, niciodat nu plâng. Uite, tocmai r sare în fereastr luna – s le d m hainele înapoi şiă ă ă ă ă s le s rut m mâna. Şi s le spunem c , aşa cum sunt, sunt cei mai grozavi de peă ă ă ă ă p mânt. C din barba lor alb şi mare izvor şte numai linişte şi împ care. Dar s nu leă ă ă ă ă ă spunem c am fost şi noi b trâni într-o doar , dintr-o diminea pân într-o sear .ă ă ă ţă ă ă

Iute înapoi pân la copil rie, s întinerim. Şi s plângem acolo cât poftim.ă ă ă ă

Page 19 of 24

La polul sud

Noi am fost la Polul Nord, dar, dup câte aud, Polul Nord e mort f r Polul Sud.ă ă ă Trebuie s le vezi pe amândou aceste talere de cea , dac vrei s ai un echilibru înă ă ţă ă ă via . Câteodat sim i i şi voi,copii, nu e aşa, c v lipseşte ceva? Polul Sud îl sim i c nu-ţă ă ţ ţ ă ă ţ ăl ai ca zah rul din ceai. Prin urmare, fi i gata de plecare. Aoleu, dar în port, pentruă ţ c l torie, nu ne-a r mas decât aceast corabie de hârtie. Eu zic, cu pu in ini iativ , să ă ă ă ţ ă ţ ă ă facem alta, de sugativ . S-o construim repede, c vremea trece şi pe drum v explic euă ă ă de ce. Gata, catargele şi cârmele? Trage i acum de toate sforile şi sârmele! Da i-mi oţ ţ pip , s fac şi eu pu in fum, cam cât r mâne de la o salv de tun. V miroase a alge şi aă ă ţ ă ă ă sare?

Afla i c sunte i de trei zile pe mare. Iat , valurile cum r sar dintr-o parte şi-nţ ă ţ ă ă cealalt apun, şi se duc s fure de la mal s pun. S pun uitat dinadins acolo, pe rm, deă ă ă ă ţă copiii cumin i şi uituci, ca s aib marea cu ce face cl buci.ţ ă ă ă

Şi cum plutim noi aşa spre Polul Sud, apa intr in corabie, dar eu m fac c n-oă ă ă aud. Mult mai periculoas , în acest moment, afla i, este corabia de pira i. Pân acumă ţ ţ ă trebuia s se şi arate, frate. Dar nu s-aude nici un zvon, tocmai noi o s-avem ghinion! Să ă n-ai ce povesti acas , ceva fioros şi nă ăprasnic, asta e groaznic! Ura, suntem salva i! Iatţ ă corabia de pira i! Au aflat c mergem unde ne duce curentul şi vor s ne fure subiecţ ă ă tul. O, dragii mei marinari, hai s fugim cât mai repede şi s fim tari. Dar, vai, ei m resc,ă ă ă m resc viteza şi respira ia lor ne zburleşte sufletul ca freza. Dar tocmai când s pună ţ ă ă mâna pe noi, lip! corabia li s-a împotmolit în nisip. C ci sugativa noastr , vede i! Le-aă ă ţ supt marea de sub lope i. Parc ne pare r u c nu ne-au prins pira ii un pic, aşa, m carţ ă ă ă ţ ă de degetul mic. Se-ntâmplau cine ştie ce fapte ciudate. Dar şi ei au fost nişte m m ligi şiă ă jum tate. Acum mergem înainte în felul urm tor: sco ând din corabie nor dup nor. Dacă ă ţ ă ă stoarcem, de exemplu, numai o lopat , se face înainte o balt lat . Şi noi plutim mereuă ă ă pe ea, la ore fixe şi la trei sferturi, de-a valma, peste dealuri şi deserturi. Str batem felă de fel de ri, nu mai vorbim de cele nou m ri. E frumos s vezi insulele de m rgean, cuţă ă ă ă ă obiceiurile lor prin ochean. În Sahara oamenii sunt lega i la cap c-un şervet şi m nâncţ ă ă şerbet. Dar nu e chip s bea la urm şi ap din nisip. C unde dai şi unde crap tocmaiă ă ă ă ă acolo nu-i ap . Scutuă ra i peste ei o pânz mai nou , s cread c din rug ciunile lor a-ţ ă ă ă ă ă ănceput s plou .ă ă

La o adică

Vine leul lipa-lipa, mai fioros decât gripa. Sim i i în inim o c lţ ţ ă ă dur ca para? Astaă înseamn c suntem tot în Sahara. Iat dihania deschide gura, ridicând şi mai multă ă ă temperatura. Totuşi, la noi n-o s vin , pentru c la to i ni s-a f cut pielea de g in . Şiă ă ă ţ ă ă ă leii, dup câte am auzit de la nişte vecini, nu se dau la p s ri şi la g ini.ă ă ă ă

În continuare, dragii mei, cred c o s renun m la jupuirea acesă ă ţă tor lei. Bl nurile leă sunt grozav de bine pe trup lipite, din grumaz şi pân la ghearele şlefuite. Şi la urmă ă trebuie s le c r m în circa şi, oricum, ne încurc . S nu mai vân m nici tigri, nici lei, niciă ă ă ă ă ă leoparzi, nici nimic. Eu aşa zic. S ne retragem mai bine în a noastr corabie, care mergeă ă pe sub streşinile valurilor ca o vrabie. Ce dac r mâne în urm pustiul nev zut? Nu-iă ă ă ă primul lucru pe care-l l s m noi început! Gata. Unde vede i o mare înfige i iute lopata.ă ă ţ ţ Brr! E din ce în ce mai rece! Suntem mai lâng Oceanul înghe at, cu fiecare spaim ceă ţ ă trece. Un pesc ruş obosit (n-am aici un loc cald unde s -l culc) ne trimite din zbor primulă ă fulg. Va veni în curând şi z pada, ehei, prin asocia ie de idei. Înseamn c polul seă ţ ă ă apropie, vrând-nevrând, acum e la o arunc tur de gând. Vezi? a şi început s m ningă ă ă ă ă în cap cu nori. Fulgii se-nmul esc, ca şi stelele prin spori. Adic se sparge fulgul, c nu eţ ă ă de fier, şi curg din el semin ele de cer. A-nghe at dintr-o dat şi apa bine, s ne mut mţ ţ ă ă ă to i pe patine. C ci la Polul Sud nu po i s te duci cu un cleşte de spart nuci. Ghea a aiciţ ă ţ ă ţ e groas cât geamurile caselor toate, chituite bine şi-nghe ate. Po i s dai cu mingea-nă ţ ţ ă ea, acum şi pururea. C n-o s sar nici un ciob, n-o s faci oceanul zob. Deci, neă ă ă ă

apropiem printre pinguini şi degeraturi. Polul Sud începe cu suflatul în palm şi cuă celelalte apuc turi. Da i-mi mie ocheanul cel cu pluş nou lusă ţ truit, s v d acum unde eă ă p mântul uşor turtit? C acolo cic polul vine, ca s poat sta mai bine. E punctul undeă ă ă ă ă trebuie s mergem fiecare şi în loc de steaguri s punem degetul mare. S str lucească ă ă ă ă amprentele noastre, numai semne şi linii, pân în ochii viitoă rimii. S ştie toat lumea că ă ă noi am ajuns pân aici înc de pe când eram pitici. Foarte simplu am ajuns: învârtindă ă cârma mereu la babord. Dar ce scrie pe tabla aceea? "Polul Nord". Aoleu, acesta e adev rul golu -gol: am greşit calea exact c-un pol. La o r scruce cred c ne-am încurcat,ă ţ ă ă ca un copil care cade: bum! din pat. C ci, la fiecare r scruce, a i observat şi voi, de ce?ă ă ţ pentru ce? – sunt dou drumuri identice. Unul este cel bun, pe care trebuie s mergiă ă înainte cu fal , şi altul e drumul de p c leal . Noi am poră ă ă ă nit falnici spre sud, ca să ajungem – s nici n-aud! La nordul cel gol şi s rac, pe care-l ştie dup licheni orice pârlită ă ă de copac. Dar, la urma urmei, aşa e în via : te mai înşeli. Parc oamenii mari nu fac şi eiţă ă câteodat nişte greşeli?! Noi am pus mâna pe Polul Nord, nu e aşa? care nu e nici el deă colea. Acum trebuie numai, ca s-o dregem, s punem de acord scopul cu locul. Ia s seă ă prezinte aici un b ie el cu muşchi de o el, care s se urce înapoi pe cuvintele noastre înă ţ ţ ă sus, pe toate câte le-am spus. Ca pe catargele unei cor bii, numai pânze şi frânghii, deă care te ii. Care eşti voinicul? Tu, Titu? Urc -te pân în vârful poveştii noastre şi schimb -ţ ă ă ăi repede titlu!

Feri i cerulţ

Da' departe ne-am mai plimbat, nu ştiu dac -a i observat. Am tocit ca pe preşuriă ţ cele patru puncte cardinale, luându-le pe picioare. V-am dus în lun şi mai încolo, dină stea în stea, pe r spunderea mea. Dar, aici, la doi paşi, cresc ciuperci sau un oraş? Haiă ast zi s -l privim, c şi noi tot în case locuim, dac stai s te gândeşti. Mai ales noapteaă ă ă ă ă şi-n timpul dintre poveşti.

Aşadar, locul a fost mai întâi desenat cu cret şi var. Apoi s-au îngr m dită ă ă c r mida, cimentul, lemnele, fierul. Şi când casele au început s r sar , cineva a strigat:ă ă ă ă ă "Feri i cerul!" E un zgomot surd ca de moar , plus înc o morişc . Un Manole plin peţ ă ă ă piept de frişca îşi tot aşaz c r mizi sub picioare şi se-nal . Din când în când m soară ă ă ţă ă ă zidul c-o a . Şi, tot aşa, cât i-i ziua de mare. Pe la etajul şapte fumeaz şi el o igare şiţă ţ ă ţ pe unde-o ia fumul înseamn locul c-un creion roşu şi face coşu'. Şti i, chiar dacă ţ ă blocurile au calorifere, pe fiecare acoperiş trebuie s fie un coş, ba chiar dou , dac seă ă ă poate: pentru cuibul berzelor necivilizate (care şi acum înc se mai înc lzesc cu fum).ă ă Pân le e gata acoperişul, berzele clemp ne din cioc: clac-clac! şi stau cu bagajele-ntr-ună ă copac. O, dar eu am ajuns prea repede sus, pân la berze mai sunt multe de spus.ă Încetul cu-ncetul un meşter aşaz parchetul, în timp ce-n jurul lui o albin tot zboar ,ă ă ă gândindu-se dac nu-i cazul s -l dea cu cear . Nenea, sta, care are o şapc de hârtie,ă ă ă ă ă grozav , de ce crede i c se uit acum printr-o eav ? El e cu instala ia de ap şi vrea să ţ ă ă ţ ă ţ ă ă vad , în dep rtare, dac cel lalt cap t al evii e înfipt în mare. Fiindc oricare robinetă ă ă ă ă ţ ă bun trebuie azi, pentru orice eventualitate, s aib leg tur c-un val sau un talaz. Dacă ă ă ă ă apa cumva se opreşte, înseamn c-a intrat pe eava vreun peşte. Ce mai e şi asta? Feă ţ -reastr . Pe aici se vede limpede cum vine prim vara cu iarba sau toamna cu norii –ă ă depinde în care parte zboar cocorii. C ei sunt cei care num r clipele şi-nvârt soareleă ă ă ă cu aripele. Pere ii acum sunt goi, adic nemâzg li i de voi. Într-o bun diminea aici seţ ă ă ţ ă ţă vor muta oameni cu tablouri în bra e, fiindc odaia parc n-are c lţ ă ă ă dur , dac pe pere iă ă ţ nu-i ceva, vreo pictur . Eu, de exemplu, am una cu dou bufni e pe care le-am botezată ă ţ Ciulni e. Au ochii mari, toat ziua vegheaz de parc fotografiaz . Cât noi ne-am tot foit,ţ ă ă ă ă casa asta aproape c s-a ispr vit. Unde-am stat adineauri e parterul, acum suntem laă ă etajul şapte, deasupra c ruia locuieşte cerul.ă

Cai verzi şl întâmpl ri brezeă

Page 21 of 24

Zilei acesteia f ce i-i un nod, s n-o uita i ca pe-o juc rie în pod. Ve i vedea primulă ţ ă ţ ă ţ film din via , începe i, va s zic , o perioad m rea . Na, c m-am emo ionat şi eu ca oţă ţ ă ă ă ă ţă ă ţ femeie, cu toate c sunt frecat de multe spectacole şi matinee. Da, de ast zi, acces şiă ă voi o s ave i la umbrele de pe pere i.ă ţ ţ

Afla i c filmul, acest domn, îşi are r d cinile în somn. Originile lui se pierd, h t, înţ ă ă ă ă dep rtare, când primul om a adormit din picioare. El a început atunci s viseze fel de felă ă de cai verzi şi întâmpl ri breze. Când s-a trezit era jum tate somnoros, jum tate fericit.ă ă ă Parc s-ar fi tras a doua oar dintr-o maimu net superioar . De atunci, printreă ă ţă ă brontozauri, suli i şi s ge i, care fac mare vaier, filmul plutea şi el în aer. Pân când unţ ă ţ ă scamator f r pereche şi-a fotografiat visul şi a doua zi l-a scos din cap pe o ureche. Aşaă ă a ap rut perioada filmului surdo-mut.ă

Pentru c personajele se mişcau ca nişte lemne şi se-n elegeau prin semne (Cumă ţ spuneam, filmul anterior era aşa-zisul film orb sau chior. Filmul nu numai c nu se auzea,ă dar nici nu se vedea. Veneau spectatorii la cinema şi pe ecran nu ap rea cineva. Nu seă vedea nimeni, cum s v zic? Nu se vedea nimic. Dar nici unul nu îndr znea a pleca,ă ă ă pentru c nu era niciodat sigur dac ă ă ă s-a terminat ori ba. Pân când venea portarul: "Maiă duce i-v şi acas , oameni buni, c n-a i fi nebuni").ţ ă ă ă ţ

Ast zi filmul a evoluat într-un aşa hal încât dac e vorba în el despre un cal, nuă ă numai c -l vezi, dar îl şi auzi şi nu mai trebuie ca tu în locul lui s nechezi. În viitoră ă tehnica va face asemenea cotituri, încât se tinde s po i s şi încaleci pe el şi s -l furi.ă ţ ă ă

Ce se întâmpl în filme? S facem acum lumin şi în aceast bezn legitim . Afla iă ă ă ă ă ă ţ c e greu s spui dinainte despre ce e vorba, în cuă ă vinte. Trebuie s vede i întâi filmul,ă ţ m i prunci. Atunci şi nici atunci îi ve i vedea pe F t-Frumos, Ileana Cosânzeana, zmei,ă ţ ă fapte grozave, şapte pitici şi tot ce mai decurge de aici.

Iar când adormi la cinematograf ni el, înseamn c vezi dou filme în paralel. Unulţ ă ă ă cel de pe ecran, cu o ac iune cam plicticoas , şi altul, visul t u, pe care i l-ai adus de-ţ ă ă ţacas . De aceea, pentru filmele proaste, directorii cinematografelor stau în dubiu dacă ă n-ar trebui s pl teşti un bilet dublu.ă ă

Dar care-o fi pricina de nu se mai stinge odat lumina? Ar trebui s înceap matineul,ă ă ă în sfârşit, de-atâta istorie am r guşit. Gata, în fa a voastr primii iepuri urechea iă ţ ă ţ fug resc primii elefan i. Nu v tot foi i pe scaune, ci fi i şi voi mai emo iona i.ă ţ ă ţ ţ ţ ţ

C ut m o frunză ă ă

M-a apucat un dor de frunze, în suflet şi peste tot, c nu mai pot. Hai s c ut mă ă ă ă una, c e vânt şi c e cea . Care-o g seşte primul o s aib noroc în via .ă ă ţă ă ă ă ţă

Ştiam c frunzele astea toate sunt nişte obraznice şi jum tate. Cel pu in,ă ă ţ m tur torii de strad , doamne, s nu le vad . Odat unul s-a suit într-un castan pe oă ă ă ă ă ă frânghie de vi şi a pus în vârful fiec rei ramuri o piuli . S se opreasc toate frunzeleţă ă ţă ă ă in interiorul copacului, ca într-un tub, şi s nu r sar decât când o da el drumul la şurub.ă ă ă Dar chiar şi aşa, pân a doua zi diminea pomul înflorise cu verdea . Ba, mai c zuseră ţă ţă ă ă şi pe jos, ca în marile p duri, cinci coşuri de muguri şi firimituri. C p mântul sta e atâtă ă ă ă de gras, prinzi r d cini sub pas. Dac oamenii nu s-ar mişca mereu, singuri ori perechi,ă ă ă s-ar pomeni şi ei cu muşchi şi licheni pe frunte şi pe urechi. Îns în fiecare toamn , eă ă adev rat, se întâmpl ca acum, ceva neaşteptat. Hai în p dure, n-au de unde aflaă ă ă p rin ii, s dezleg m nodul misterului cu din ii. Vede i, acum totul e pustiu, asta nu eă ţ ă ă ţ ţ p durea de ast -var pe care o ştiu. Nici o frunz – numai câte un cuib gol se mai vede,ă ă ă ă dar din el nu po i cânta foaie verde. Cic , dac rupi o frunz de pe ram, pic toate. E caţ ă ă ă ă atunci când spargi un geam. Se destram , cioburi, cioburi, cum a observat şi Dinu, şi seă face în codru un curent continuu. P s rile îşi înfoaie penele ca nişte mantale şi iauă ă direc ii la vale. Alunec repede sau mai lent, împinse, cum ziceam, de curent. Dar, dinţ ă pene, le r mâne sufletul aici, acestor privigheă tori şi pitulici. C ci fiecare – ce vrei – areă aici frunza ei; una mai mic sau mai mare, plus o frunz sau dou şi pentru genera iileă ă ă ţ viitoare. Pe acestea din urm le in drept preşuri moi din verdea : s se ştearg puii peă ţ ţă ă ă

picioare la intrarea lor în via . Poate c am înaintat prea departe printre ramurileţă ă lustruite ca nişte coarde. De fapt, îmi şopteau ieri nişte vecini, acestea nu sunt ramuri, ci r d cini. Copacii pândesc o anumit zi şi atunci, deodat , to i îşi fac vânt şi intr cuă ă ă ă ţ ă frunzele-n p mânt. S le repare pe cele care-au ruginit şi s le ascut zim ii care s-auă ă ă ă ţ tocit. sta ar fi, dup unii, misterul; p durea confund uneori p mântul cu cerul. Dar,Ă ă ă ă ă oricare ar fi adev rul, deocamdat ei nu-i st bine aşa de mare, şi nici o foşnitoare!ă ă ă Vântul, vede i, îşi face treaba, dar s racul, bate degeaba. Şi e mult pân la prim var ,ţ ă ă ă ă când se întorc copacii, iar în sus, ca la un semn, învârtindu-se pe osia lor de lemn. (C ciă to i care poart , cât de cât, vegeţ ă ta ie, trebuie s fie şi r d cini, prin rota ie.) Eu zic, sţ ă ă ă ţ ă rug m vulă pile şi veveri ele, c ele nu s-au dus, s -şi târasc coada printre crengi maiţ ă ă ă sus. Veveri ele în privin a asta ar face minuni: pot fi în aceeaşi clip în trei stejari şi-nţ ţ ă cinci goruni. Şi dac s-adun astfel vreo sut de cozi, ca s nu zic o mie, de departeă ă ă ă p durea s-ar vedea şi iarna ca de frunze, tot ruginie.ă

La şcoal , dar nu r mânem acoloă ă

Şi, dup atâta cultur general , aş putea s nici nu v mai duc la şcoal . S v lasă ă ă ă ă ă ă ă s trece i glon pe lâng ea şi s v continua i via a la cinema. Sau s v dau ună ţ ţ ă ă ă ţ ţ ă ă certificat, din care s reias , clar, c sunte i mai deştep i decât, la un loc, un cal şi-ună ă ă ţ ţ ân ar. C şti i c r sare o stea doar atunci când n-are nor pe ea. C a i primit nota zeceţ ţ ă ţ ă ă ă ţ

la mare şi a i ajuns cu lec ia dincolo de ninsoare. Totuşi, este o chichi : toate astea le-ţ ţ ţăa i înv at ca pe "unde eşti, Chimi ?".ţ ăţ ţă

E nevoie de o cret , de nişte caiete şi de cerneal , din care, dac i le aruncă ă ă ţ ă cineva înainte, iese o şcoal . Iat-o: dac v uita i bine peste juc rii şi p puşi, se şi v dă ă ă ţ ă ă ă dou sau trei uşi. Printre coarnele de melci se mai z resc înc dou zeci. Fiecareă ă ă ă seam n cu o carte. Trebuie s le deschizi şi s le închizi tu singur pe toate.ă ă ă ă

În clas stau copii aten i şi se fac premian i ori repeten i. Primii clipesc din gene laă ţ ţ ţ tabla neagr , pe care sunt f cute fel de fel de desene. Ceilal i se uit mai pe îndelete laă ă ţ ă burete. Îşi aduc aminte c buretele l-au mai v zut undeva, aşa c ei se gândesc la mareă ă ă în continuare. Copii, aici o s afla i o mul ime de poveşti foarte frumoase despre mun i,ă ţ ţ ţ şi terase şi case. Totul e s asculta i t când şi s vorbi i în gând. Când ve i auzi ună ţ ă ă ţ ţ clopo el, dup un ceas, s şti i c vi s-a dat drumul şi la glas. Pute i da fuga afar şiţ ă ă ţ ă ţ ă acolo v pute i juca. Ora este pentru înv at, iar recrea ia pentru uitat. Dac voi n-a iă ţ ăţ ţ ă ţ uita aşa de repede cunoştin ele folositoare, recrea ia cred c-ar fi de-o zi. Dar iat , sunţ ţ ă ă dup zece minute şi trebuie s alerga i la locurile voastre foarte iute. C urmeaz cineă ă ţ ă ă ştie ce socoteal cu cine ştie care portocal .ă ă

Cu cât creşte un om când se ridic în picioare? (Asta se numeşte adunare.) Undeă se duce ursul dup ce nu g seşte miere? (Asta se cheam sc dere.)ă ă ă ă

Şi, tot aşa, venind şi plecând, înv ând şi uitând şi iar înv ând, o s v pomeni iăţ ăţ ă ă ţ c şti i pe dinafar şcoal dup şcoal . Asta pute i s-o observa i singuri, uitându-v nu înă ţ ă ă ă ă ţ ţ ă alte p r i, ci în c r i.ă ţ ă ţ

C r ile or s fie tot mai mari, iar pozele lor tot mai mici, întâi ca nişte p puşi, apoiă ţ ă ă ca nişte furnici.

Când nu ve i mai vedea nici o poz în nici o carte, s şti i c a i ajuns cu înv atulţ ă ă ţ ă ţ ăţ şi cu uitatul foarte departe.

Capitala bazaconiei

Fiindc e mai uşor, oraşul nostru e f cut direct pe-un nor. Undeva mai departe,ă ă într-o vale f r fund, puf ie într-una o locomotiv , de ine norul nou şi rotund. Sauă ă ă ă ţ str nut un vulcan, aruncând în sus cea de foc, iar un copil st lâng el şi-i strig :ă ă ţă ă ă ă "noroc!" Dar aici nimeni nu e r cit, fiindc aerul e f cut dinadins din spirt. (Spirt care ieseă ă ă din brazi, prin acele ace care n-au în vârf capace.) Casele cu z pad pe chipiuri au în locă ă de acoperişuri schiuri. Aluneci, aluneci cu ele şi când te poticneşti, cazi direct în cas şiă

Page 23 of 24

te-nc lzeşti. Lânga foc, ascultând geamurile ninse, st mama cu bra ele-ntinse. Iar lângă ă ţ ă ea toarce o pisic , producând electricitate, când o mângâi cu mâna pe spate. De-aiaă str luceşte casa pe din untru, f r de cea , de-ai tr i în ea o via . Unde mai pui că ă ă ă ţă ă ţă ă lumina topeşte florile de pe fereşti, care se fac ap şi peşti. Pentru c oriunde e ap – nuă ă ă e aşa? trebuie şi-un peşte care s-o bea. Dar şi afar este o lumin extraordinar .ă ă ă

Cineva poveştile frumoase le-a f cut aici de-a-ndoaselea. Vulturii merg prin z padă ă ă pe picioare, ca moşu-meu Petru, iar g inile zboar pe cer cu aripi de-un metru.ă ă

Lupul, oaia, iepurele, animalele fundamentale, intr altfel în poveştile principale.ăIepurele, de exemplu, nu mai sare în gura lupului f r s clipeasc , cu o precizieă ă ă ă

nem easc .ţ ăÎn or şelul copiilor po i cel mai uşor s schimbi lucrurile de la sensul lor. S miştiă ţ ă ă

orice munte care prost st , nu ca în alte p r i unde, dac mu i un scaun, te cost . De laă ă ţ ă ţ ă ro ile stelelor eu pot s fur cauciucul din jur; sau s merg cu ele pe str zi ca pe o biciţ ă ă ă -clet , anun ând pe la casele oamenilor cine ştie ce veste secret . Minunea aici pareă ţ ă nimic, asta vreau s zic. Ştii c un tren nu se învârte mereu ca în via pe aceeaşi cale,ă ă ţă ce mai la deal, la vale!

Bine de noi c-am apucat s fim mici în acest oraş de furnici! Oamenii mari, cu celeă mai roşii nasuri, stau în jurul oraşului c l ri pe ceasuri. Pe deştept toare ale c ror limbiă ă ă ă stârnesc în mun i avaţ lanşe, de-i ninge-n cap cu cocoloaşe. Cum ar mai veni la noi, şi ei, ehei! Dar nu prea încap, ce s te miri, fiindc nu-s destul de sub iri. – Şi pân s -şi taieă ă ţ ă ă must ile dumnealor, s-a ispr vit oraşul copiilor.ăţ ă

Nu ne-a r mas decît s fum m o igareă ă ă ţ

...Şi dup atâta alergare, nu ne-a mai r mas decât s fum m o igare. Asta eă ă ă ă ţ regula: tragi un fum la capul oric rui drum. Nu a i v zut to i b rba ii? Puf, puf, fac prină ţ ă ţ ă ţ aer şerpi, ca-n stuf. Aşadar, c ruia dintre voi i se-ntâmpl o igare de foi? Am g sit euă ă ţ ă prin buzunar un fir de tutun. E ceva, oricum. îi d m foc şi-o s -l mirosim de la şapteă ă metri, aşa. Asta înseamn ă a fuma. A, sunt distan e şi mai mari pentru ig ri infinit mai tari.ţ ţ ă Fiecare om are o stea din cele de pe cer, num rate, din care trage şi el cum poate. Dară din ig rile astea, ce s zic, puf i, puf i şi – nimic. Privind fix spre locurile pe unde-amţ ă ă ă ă fost mai nainte, sim im c ţ ă ni le-aducem aminte.

C întâi vezi o frunz şi apoi, mergând pe nervuri, intri din cauza ei într-o mie deă ă p duri. Acolo iepuri mici, furnici, elefan i, la discre ie. Caşti gura la care vrei cu mareă ţ ţ aten ie. Putea i s nu vede i nimic cum se cuvine, dac nu v inea i scai de mine. Şiţ ţ ă ţ ă ă ţ ţ dac nu mângâia i toate animalele alea, nu v apuca jalea? Pe când aşa, aici o ghear ,ă ţ ă ă dincolo un stol de ape, sau de mun i, un cârd... Are ce s v vin , seara, în gând când, vţ ă ă ă ă culca i şi când c sca i. C , doamne, ce-am mai umblat! Nu ne-am dat în sus nici de laţ ă ţ ă aer, nici de la ap , nici de la uscat. Din lac am c zut direct în pu . Hm! Şi în pu a fostă ă ţ ţ foarte dr gu . Am v zut cum se face apa de b ut şi chiar am gâlgâit câte-un gât. Deă ţ ă ă acolo, prin evile firelor de iarb , dep nate ca o jurebie, ne-am pomenit tocmai în lun .ţ ă ă ă Am ieşit adic mai mult decât tă rebuie.

Oriunde ne-am oprit, ne-am mirat de ne-am topit! De unde ia p mântul atâtaă verdea pentru frunze în fiecare diminea ? C noaptea frunzele sunt negre, m i b ie i.ţă ţă ă ă ă ţ Va s zic , cineva le car pe furiş verdea -n g le i...ă ă ă ţă ă ţ

Cam aşa vedem acum, privind fix prin fum. Ieşim din copil rie ca dintr-o juc rie.ă ă Sau, dac vre i, mai r mâne i printre roti ele ei albastre, dar pe spezele ă ţ ă ţ ţ voastre. Eu nu mai pot s-o-ncui şi s-o descui nici în ruptul capului. Am v zut cocori care s-au dep rtat şiă ă scaune care s-au stricat. Nu mai pot, asta a fost prea de tot! E de-a dreptul revolt tor ceă încet învie cei care mor. De când toamna a tras în primul iepure cu tunul, înc n-a înviată de tot nici unul. Unii au ajuns la copaci, al ii sunt doar raci. Dar s v spun adev rulţ ă ă ă adev rat: de azi m-am l sat de mirat. Şi, în continuare, ce s faci f r mirare?ă ă ă ă ă