SPIROCHETESPIROCHETE

DEFINITIEDEFINITIE

Spirochetele sunt bacterii foarte Spirochetele sunt bacterii foarte subtiri, Gram negative, in forma subtiri, Gram negative, in forma de spirala, mobilede spirala, mobile

3 genuri produc infectii la om:3 genuri produc infectii la om:– TREPONEMATREPONEMA– BORRELIABORRELIA– LEPTOSPIRALEPTOSPIRA

Genul Genul TreponemaTreponema

Reprezentanti, Reprezentanti, clasificareclasificare

2 specii produc infectii2 specii produc infectii la om: la om:– Treponema pallidumTreponema pallidum

T. pallidum subsp.. pallidumT. pallidum subsp.. pallidum – cauzeaza – cauzeaza sifilisul sifilisul (transmitere veneriana)(transmitere veneriana)

T. pallidum subsp. endemicumT. pallidum subsp. endemicum – cauzeaza – cauzeaza bejelulbejelul sau sau sifilisul endemic, sifilisul endemic,

– transmitere non-veneriana, transmitere non-veneriana, – foarte rar, intalnit in Africa de Nord (Egipt), mai frecvent la foarte rar, intalnit in Africa de Nord (Egipt), mai frecvent la

copiicopii– leziunile primare sunt orale, cele tardive sunt de forma leziunile primare sunt orale, cele tardive sunt de forma

gomelor, localizate in piele, os, nazofaringegomelor, localizate in piele, os, nazofaringe T. pallidum subsp. pertenueT. pallidum subsp. pertenue – cauzeaza – cauzeaza pianul, pianul,

– transmitere non-veneriana,transmitere non-veneriana,– intalnita in Africa, India, America de Sud, Indoneziaintalnita in Africa, India, America de Sud, Indonezia– initial cu leziuni ale pielii, ulterior cu gome granulomatoase initial cu leziuni ale pielii, ulterior cu gome granulomatoase

desfigurantedesfigurante

– Treponema carateumTreponema carateum – cauzeaza – cauzeaza pintapinta Transmitere non-venerianaTransmitere non-veneriana Intalnita in America Centrala sau de SudIntalnita in America Centrala sau de Sud Infectia afecteaza pielea cu aparitia unor leziuni sub Infectia afecteaza pielea cu aparitia unor leziuni sub

forma de papule ce cresc si apoi se cicatrizeaza, forma de papule ce cresc si apoi se cicatrizeaza, lasand leziuni desfigurantelasand leziuni desfigurante

Treponeme nepatogeneTreponeme nepatogene – o parte se găsesc în mod normalo parte se găsesc în mod normal

pe mucoasa cavitatii orale: T.denticola, etcpe mucoasa cavitatii orale: T.denticola, etc pe mucoasa genitală:T. phagedenis, T. minutum, pe mucoasa genitală:T. phagedenis, T. minutum,

etc.etc. Cultivabile in vitroCultivabile in vitro

Reprezentanti, Reprezentanti, clasificareclasificare

TREPONEMA TREPONEMA PALLIDUMPALLIDUM

Caractere generale sunt bacterii spiralate, necultivabile in vitro, singura posbilitate de a le

păstra în laborator este – inocularea intratesticulară la iepure, care va dezvolta

orhita sifilitică.– Inocularea de culturi celulare (celule epiteliale de iepure),

dar multiplicarea este lenta (o data la 30 de ore si se mentin in cultura cateva generatii)

În acest fel s-a reuşit păstrarea în laboratoarele de referinţă a unei tulpini de T.pallidum obţinută de la un pacient decedat de neurosifilis în 1912 şi care se numeşte tulpina Nichols. Din această tulpină se prepară antigenele de T.pallidum necesare diagnosticului serologic.

Nu se colorează prin tehnica Gram. În produsele patologice, formele mobile pot fi vizualizate la microscopul cu fond întunecat sau prin metode speciale de colorare (impregnare argentica, etc)

Treponema pallidum, coloratie Treponema pallidum, coloratie argenticaargentica

Epidemiologie

• T. pallidum este agent patogen strict uman, bacteria nu se intalneste la alte specii, din aceasta cauza boala nu poate fi reprodusa pe animale de laborator (cu exceptia iepurilor)

• Datorita imposibilitatii cultivarii in vitro, cultivare dificila in vivo, bacteria este greu de studiat, si nu se stiu foarte multe despre factorii ei de patogenitate.

• cauzeaza sifilisul, maladie cu transmitere sexuală (este posibilă însă şi infecţia congenitală sau prin contact direct: pacient – personal medical).

Structura antigenică Antigenul lipidic (Wassermann), prezent în egală

măsură la germenii din genul Treponema, dar şi la alţi germeni, precum şi în diverse ţesuturi umane sau animale. Datorită prezenţei sale la nivelul cordului de bou, poartă denumirea de cardiolipin. Anticorpii antilipoidici se evidenţiază prin reacţii de fixare a complementului, sau reacţii de floculare (în care pe post de antigen se foloseşte cardiolipinul).

Antigene proteice (Reiter), specifice doar germenilor din genul Treponema, atât celor patogeni, cât şi celor saprofiţi. Anticorpii antiproteici se pun în evidenţă prin reacţii de fixare a complementului cu antigen Reiter (extras dintr-o tulpină saprofită de T. phagedenis).

Antigene proteice sau glicopeptidele, specifice doar treponemelor înalt patogene. Anticorpii specifici se evidenţiază prin reacţii complexe, pe post de antigen figurând antigenul Nichols

Mecanisme de Mecanisme de patogenezapatogeneza

T. pallidum este microaerofila.T. pallidum este microaerofila. Tulpinile virulente produc Tulpinile virulente produc hialuronidazahialuronidaza, o enzima care , o enzima care

permite treponemelor sa penetreze glicocalixul ce permite treponemelor sa penetreze glicocalixul ce inconjura celulele gazda. inconjura celulele gazda.

Se pare ca treponemele sunt invelite in Se pare ca treponemele sunt invelite in fibronectinafibronectina, , permitand astfel sa adere si sa se ataseze de celulele permitand astfel sa adere si sa se ataseze de celulele endoteliale. endoteliale.

Leziunile din sifilis contin treponeme atasate de celulele Leziunile din sifilis contin treponeme atasate de celulele endoteliale, prezenta bacteriilor induce un raspuns endoteliale, prezenta bacteriilor induce un raspuns inflamator celular care este raspunzator de majoritatea inflamator celular care este raspunzator de majoritatea distructiilor tisulare. distructiilor tisulare.

Atat raspunsul celular, cat si cel in anticorpi contribuie la Atat raspunsul celular, cat si cel in anticorpi contribuie la lezarea tesuturilorlezarea tesuturilor

Sifilisul este o vasculita, iar T. pallidum este un patogen Sifilisul este o vasculita, iar T. pallidum este un patogen extracelularextracelular

La exteriorul bacteriei exista un strat extern care contine La exteriorul bacteriei exista un strat extern care contine glicozamina glicozamina si si acid sialicacid sialic, substante care, se pare ca , substante care, se pare ca interfera cu calea clasica si alternativa a complementuluiinterfera cu calea clasica si alternativa a complementului

Manifestari clinice - Manifestari clinice - SifilisulSifilisul

Sifilisul: este răspândit în lumea întreagă, fiind a treia boală cu transmitere sexuală în ţările dezvoltate.

Spirochetele pătrund în organism prin tegumentul sau membranele mucoase lezate.

Survine multiplicarea locală cu infiltat celular inflamator urmat de endarterită.

Infecţia parcurge trei faze: primară, secundară şi terţiară

Sifilisul primarSifilisul primar

La 2-4 saptamani de la contactul La 2-4 saptamani de la contactul infectant apare leziunea denumita infectant apare leziunea denumita “sancru dur”,“sancru dur”, la locul de inoculare la locul de inoculare (acolo unde bacteria patrunde) – cel mai (acolo unde bacteria patrunde) – cel mai frecvent la nivelul organelor genitale frecvent la nivelul organelor genitale externe, zona perianala, cavitate externe, zona perianala, cavitate bucala.bucala.

Bacteriile difuzeaza pe cale sangvina si Bacteriile difuzeaza pe cale sangvina si limfatica.limfatica.

Ele sunt inglobate in celulele Ele sunt inglobate in celulele fagocitante, dar pot rezista la fagocitante, dar pot rezista la fagocitoza.fagocitoza.

Sifilisul primarSifilisul primar

Leziunea arata initial ca o papula care se Leziunea arata initial ca o papula care se erodeaza pentru a deveni o ulceratie erodeaza pentru a deveni o ulceratie nedureroasa cu marginile elevate si se nedureroasa cu marginile elevate si se acopera cu o crusta.acopera cu o crusta.

In lichidul din ulceratie (de sub crusta) se In lichidul din ulceratie (de sub crusta) se gasesc spirochetele infectante.gasesc spirochetele infectante.

La majoritatea pacientilor, la 1-2 La majoritatea pacientilor, la 1-2 saptamani de la aparitia sancrului apare o saptamani de la aparitia sancrului apare o limfadenopatie regionala, nedureroasa.limfadenopatie regionala, nedureroasa.

In 4-6 saptamani (maximum 2 luni) In 4-6 saptamani (maximum 2 luni) sancrul se vindeca spontan (fara sancrul se vindeca spontan (fara tratament)tratament)

Sifilisul secundarSifilisul secundar

Este faza de maxima contagiozitateEste faza de maxima contagiozitate Se caracterizeaza prin semne clinice Se caracterizeaza prin semne clinice

de infectie diseminata, uneori cu de infectie diseminata, uneori cu semne asemanatoare gripei:semne asemanatoare gripei:– Cefalee, Cefalee, – MialgiiMialgii– Angina,Angina,– Anorexie,Anorexie,– Limfadenopatie siLimfadenopatie si– Eruptie cutanata generalizataEruptie cutanata generalizata

Sifilisul secundarSifilisul secundar Eruptia Eruptia este variabila: maculara, papulara, pustulara si este variabila: maculara, papulara, pustulara si

poate acoperi tot corpul, inclusiv palmele si talpile.poate acoperi tot corpul, inclusiv palmele si talpile. In cateva saptamani, maximum luni, se vindeca (fara In cateva saptamani, maximum luni, se vindeca (fara

tratament)tratament) La fel ca si leziunea primara (sancrul), leziunile din faza a La fel ca si leziunea primara (sancrul), leziunile din faza a

II-a sunt extrem de infectioase (rozeole sifilitice)II-a sunt extrem de infectioase (rozeole sifilitice) Exista cazuri cand leziunile se localizeaza in diferite Exista cazuri cand leziunile se localizeaza in diferite

tesuturi si organe, putand aparea: meningita, tesuturi si organe, putand aparea: meningita, corioretinita, nefrite sifiliticecorioretinita, nefrite sifilitice

Dupa vindecare (aparenta) a leziunilor secundare, Dupa vindecare (aparenta) a leziunilor secundare, bolnavul intra in bolnavul intra in faza de latentafaza de latenta sau de sifilis latent, fără manifestări clinice, necontagios, diagnosticat doar prin prezenţa anticorpilor serici. Această etapă poate dura o perioadă nedefinită de timp la majoritatea pacienţilor.

Sifilisul tertiarSifilisul tertiar Aproximativ o treime din pacientii netratati Aproximativ o treime din pacientii netratati

evolueaza spre faza de sifilis tertiar, caracterizat evolueaza spre faza de sifilis tertiar, caracterizat prin leziuni distructive cauzate de inflamatia prin leziuni distructive cauzate de inflamatia cronica care poate afecta orice organ sau tesut.cronica care poate afecta orice organ sau tesut.

Se formeaza leziuni granulomatoase (gome) de ex. Se formeaza leziuni granulomatoase (gome) de ex. Laq nivelul oaselor, pielii, etc. Laq nivelul oaselor, pielii, etc.

Sifilisul poate afecta Sifilisul poate afecta – sistemul nervos - neurosifilis, ducand la tabes, sistemul nervos - neurosifilis, ducand la tabes,

cu paralizie progresivacu paralizie progresiva– Sistemul cardiovascular – sifilis cardiovascular, Sistemul cardiovascular – sifilis cardiovascular,

cu modificari la nivelul vaselor mari, de ex. cu modificari la nivelul vaselor mari, de ex. Anevrism de aorta Anevrism de aorta rupere rupere moarte moarte

În această etapă leziunile sunt foarte sărace în germeni, relevând instalarea imunităţii mediate celular. Această fază este extrem de rară, dar o dată instalată poate evolua spre deces.

Sifilisul congenitalSifilisul congenital

Infectia in utero poate duce la Infectia in utero poate duce la malformatii grave ale fatului sau chiar la malformatii grave ale fatului sau chiar la moartea luimoartea lui

Transmiterea germenilor de la mama netratată la făt, poate avea loc începând cu a patra lună de sarcină(transplacentar), dar şi în timpul actului naşterii.

Poate provoca moartea intrauterină a fătului, sau apariţia unor malformaţii congenitale (dentare, osoase, oculare).

Diagnostic de laborator

T. pallidum nu poate fi cultivat in vitro în laboratoarele obişnuite, diagnosticul bazându-se pe microscopie şi pe serologie.

Microscopia:sifilisul primar, secundar şi congenital pot fi diagnosticate prin examinarea la microscopul cu fond întunecat a produselor proaspete recoltate din leziunile tegumentare.

Serologia:la majoritatea pacienţilor, diagnosticul în sifilis, se bazează pe teste serologice.

Se folosesc două tipuri de teste: nespecifice şi specifice.  1. Teste cu antigene netreponemice, : aceste teste rapide

determină apariţia anticorpilor IgM şi IgG, care apar faţă de lipidele eliberate de T. pallidum distruse în timpul stadiilor incipiente ale bolii.

Antigenul utilizat “cardiolipina” este extras din cordul de bou; Cele mai comune teste utilizate sunt VDRL (“veneral disease

research laboratory”) şi RPR (“rapid plasma reagent”). Deoarece sunt teste nespecifice, reacţiile fals-pozitive sunt

frecvente şi apar în diferite situaţii (lepră, tuberculoză, infecţii virale, malarie, artrită reumatoidă, graviditate);

rezultatele necesită confirmare prin teste serologice specifice

Diagnostic de laborator

2. Testele cu anticorpi specifici se bazează pe antigenele T. pallidum şi sunt utilizate pentru confirmarea testelor screening nespecifice.

Cele mai comune teste utilizate includ– FTA (fluorescent treponemal antibody), – TPI (T.pallidum immobilisation) şi– hemaglutinarea (TPHA) în care eritrocitele învelite cu antigen

T. pallidum sunt aglutinate de serul de bolnav care conţine anticorpi anti T. pallidum.

Rezultatele pozitive pot reflecta o afecţiune veche deoarece rămân pozitive după tratament.

Rezultate fals pozitive pot apărea în alte infecţii cu treponeme, cum sunt pianul sau pinta.

Testele specifice de detectare a anticorpilor IgM sunt utilizate pentru diagnosticul infecţiilor congenitale.

Genul BorreliaGenul Borrelia

Definitie,Definitie,

Sunt bacterii spiralate gram negative, mari, de 4-30m lungime, formate din 4-30 spire largi şi foarte regulate, flexibile, mobile(prezentând mişcări de flexie, rotaţie şi

înşurubare), necapsulate, nesporulate, necesită medii speciale de cultură, au o creştere

lentă, sunt anaerobe sau microaerofile.

HabitatHabitat

gazda principală este reprezentată de animale (mamifere, păsări, artropode).

ReprezentantiReprezentanti

Principalele specii cu rol în patologia umană sunt:

B. recurrentis, B. burgdorferi şi B. duttonii

Patogenie:

Borrelia sp. sunt asociate cu două importante afecţiuni umane: – febra de recădere (în special B. recurrentis)

şi – boala Lyme (B. burgdorferi).

Febra de recădere (febra recurentă) este caracterizată prin episoade febrile şi septicemie, separate de episoade în care pacientul este apirexic

Febra recurenta epidemică (europeană)

• este cauzată de B. Recurrentis, specie care se transmite interpersonal la om prin păduchele uman Pediculus.

• B. recurrentis parazitează omul şi păduchii.

• Poarta de intrare a infecţiei la om este reprezentată de leziunile de grataj contaminate cu lichid eliberat prin strivirea insectei infectate peste locul muşcăturii.

Febra recurenta endemică (răspândită în alte zone geografice) Este cauzată de alte specii de Borrelia şi

se transmite de la rozătoare prin căpuşele infectate aparţinând ordinului Ornithodoros.

Căpuşele parazitează extrem de rar omul. Sursa de infecţie este reprezentată de rozătoarele sălbatice sau peridomestice.

Simptomele clinice ale celor două tipuri de febre recurente sunt, în esenţă, asemănătoare:

SimptomatologieSimptomatologie după o perioadă de incubaţie de 2-15 zile, boala debutează

brusc cu accese febrile (40-41C) pe durata a 5-7 zile, urmate de perioade afebrile de 3-10 zile.

Aceste accese se repetă de 3-5 ori. (recăderi). In perioada de incubaţie şi perioadele afebrile, boreliile se

multiplică în diferite organe. Splenomegalia şi hepatomegalia sunt prezente constant în

aceste perioade. Accesul febril este declanşat de spirochetemie (prezenţa a

10 7-10 8 borelii/ml sânge în cursul primului atac febril). Atacurile febrile devin progresiv tot mai scurte şi mai puţin

severe spre sfârşitul bolii, numărul boreliilor circulante scade, iar durata perioadelor afebrile creşte spre sfârşitul bolii netratate.

Caracteristica imaginii de recădere este relatată de abilitatea Borellia sp. de a varia structura lor antigenică şi scapă de anticorpii specifici ai gazdei.

Boala LymeBoala Lyme

B. burgdorferi este cauza maladiei Lyme (după localitatea Lyme Connecticut, SUA, unde a fost observată pentru prima oară în 1976).

Afecţiunea a fost însă cunoscută din 1909, când a fost descrisă ca un "eritem migrator cronic".

Boala LymeBoala Lyme

Specia este găzduită de variate păsări sălbatice şi mamifere (cai, câini, cerbi, căprioare),

Transmiterea se face prin căpuşe Ixodidae (Ixodes dammini în nord-estul şi vestul SUA, Ixodes pacificus în vestul SUA şi Ixodes ricinus în Europa) şi probabil prin ţânţari.

Este o infecţie multisistemică. Infecţia apare în special în zonele forestiere

şi se caracterizează iniţial prin leziuni ale tegumentului la nivelul înţepăturii produsă de căpuşă, apoi prinde articulaţiile, cordul şi sistemul nervos central.

Boala LymeBoala Lyme Simptomatologia clinică apare după o

perioadă de incubaţie de 1-3 săptămâni de la înţepătura infectantă şi evoluează frecvent în trei stadii:

Stadiul I (precoce) este dominat de – leziuni cutanate (eritem migrator care apare

în jurul muşcăturii de căpuşă şi se extinde centrifug, limfadenoze cutanate),

– febra, la care se adaugă – simptomatologia generală necaracteristică

cefalee, artralgii, dureri gastro-intestinale.

Boala LymeBoala Lyme Stadiul II poate apare la săptămâni

sau luni de zile după momentul infectant şi se caracterizează prin diseminarea pe cale generală a spirochetelor. artrită, adenopatii limfatice,

Apare miocardita (tulburări de conducere cu bloc atrio-vascular), vasculită şi simptome neurologice de tip meningoencefalită.

Boala LymeBoala Lyme

Stadiul III este dominat de artrite cronice recidivante (artrita Lyme), în special pe articulaţiile mari (genunchi, cot, extremităţi) şi care pot avea o durată de 10-15 ani, precum şi acrodermatita cronică atrofică.

Boala Lyme - Boala Lyme - Epidemiologie• Maladia Lyme este cunoscută în înteaga lume

şi răspândită în numeroase ţări din Europa.

• Este o boală a tuturor vârstelor, inclusiv a copiilor.

• Este mai frecvetă în perioada mai-octombrie.

• Sursa de infecţie este reprezentată de mamifere, păsări, animale domestice sau sălbatice.

• Este transmisă prin intermediul vectorilor (artropode).

GENUL LEPTOSPIRA

Definiţie, morfologie şi identificare

sunt bacterii spiralate, aerobe, gram negative, cu o lungime de 6-20m şi un diametru de 0,1m, foarte fine, terminate printr-un croşet terminal, necapsulate, nesporulate.

sunt foarte mobile (formate dintr-un corp helicoidal cilindric, prevăzut cu doi flageli periplasmatici, fiecare ancorat la capătul opus microorganismului, având capetele libere dispuse în jurul celulei).

cresc lent, în medii îmbogăţite cu ser, incubarea este necesară pentru mai mult de 2 săptămâni.

se pot evidenţia prin – coloraţia Giemsa– impregnare argentică, sau – preparate native la microscopul cu fond întunecat

Clasificare

L. interrogans -produce boala la om; Există peste 200 de serotipuri de L. interrogans însă doar câteva sunt asociate cu afecţiuni umane, şi anume– L. icterohaemorrhagiae, – L. canicola şi – L. pomona.

L. biflexa -saprofit liber-activ, prezent la suprafaţa apelor proaspete, deionizate, sau, mai rar, sărate .

Epidemiologie Leptospirozele sunt răspândite în lumea întreagă. Rezervorul infecţiei umane este animalul

– şobolanul - L. ictehaemorrhagiae, – câinele - L. canicola, – porcul – L. pomona.

Animalele infectate elimină germenii pe cale urinară sau prin materiile fecale, contaminând mediul exterior (râuri, lacuri, sol, etc).

Transmiterea la om se face pe cale directă, prin manipularea animalelor infectate, sau indirect, prin intermediul apelor contaminate.

Leptospirozele au deseori caracter de maladii cu transmitere profesională. Grupe de risc:muncitorii de la canalizări, fermierii şi cei care practică sporturile de apă, medicii veterinari, muncitorii din abatoare, agricultorii, lucrătorii din plantaţii de cauciuc, orezării). Cazuri sporadice de boală pot apare la pescari, înotători, ca urmare a contactului cu apa contaminată, cu urina infectată sau în urma înţepăturii.

Patogenie: Infecţiile variază ca gravitate şi formă clinică,

de la forme de boală atipice, asemănătoare gripei, forme anicterice, la meningită şi până la boala Weil, produsă de L. interrogans serovar. icterohemoragiae.

Este forma de boală cea mai severă şi constă într-un icter infecţios febril cu afectare hepatică şi renală.

Poarta de intrare este situată la nivelul tegumentelor sau mucoaselor (leptospirele pot străbate datorită formei lor chiar tegumente şi mucoase indemne, fără leziuni, sau soluţii de continuitate).

Urmează apoi diseminarea pe cale sanguină.

Patogenie: Incubaţia este de aproximativ 10 zile, după care

infecţia debutează brutal cu febră, frisoane, sindrom meningeal.

După prima săptămână de boală apare icterul, care se intensifică în următoarea săptămână, în timp ce febra scade.

Semnele renale se accentuează. Apoi simptomele regresează şi temperatura scade. După primele 2 săptămâni, poate surveni o nouă

recrudescenţă febrilă, care durează în jur de 5 zile. Evoluţia este în general favorabilă, cu o

convalescenţă lungă. În cazuri rare, hepatopatia şi nefrita se agravează,

conducând la deces.

Diagnostic de laborator Este bacteriologic şi constă în examen

microscopic (preparat nativ şi examinare la microscopul cu fond întunecat) şi efectuarea de culturi din sânge, urină, LCR, materii fecale pe medii speciale.

Cu toate acestea, diagnosticul este frecvent serologic (prin reacţii de aglutinare, fixare a complementului) cu determinarea titrului de anticorpi anti-leptospira.

Examenul serologic se pozitivează începând cu ziua a 6-a de boală şi ating un titru maxim în săptămânile 3-4