ІНШЫІІІІІШ P R O P R I E T A R :

SOC. A N . „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I . B R E Z O I A N U 23

DIRECTOR ŞI AD-TOR DELBGAT, 8TKLIAN РОРЕ8СГ înscrisă snb No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E :

autorităţi ţ i Instituţii 1000 UI de onoare 500 щ

particulari 220 щ

BEDACŢIA ŞI ADMOtlSTBAŢM

BUCUBEŞTI I Str. Brexolann 23-2»

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L X L I X • Nr. 3

SÂMBĂTA 13 Ianuarie 1940

Hedactor responsabil : MIHAI NICULESCU

CEGLOKOFF

U n E m i n e s c u i n t a c t . . .

de TOMA VLADESCU

In aceste zile copioase ale sărbătorilor, c â n d l iteratura este şi ea mul t prea abundentă , când atâta proză şi chiar atâtea versuri s e răsfaţă in vitrina tuturor ziarelor, cu a-ceeaşi cant i tate pe care o arată mezelurile şi porcii tăiaţi in galantarele măcelarilor, noi am preferat să ne retragem in compartimentele aristocratice ale literaturii noastre şi credem «ă am descoperit acolo, prin aceste sărbători tu­multuoase, un Eminescu intact.. . Nu numai că Mihail Emi­nescu n u e înţeles, dar el nici cunoscut nu este . Ş i când îl cunoaştem, când îl „admirăm" chiar, ar fi totuşi să ne înşelăim dacă a m crede că el obţ ine ma i multe adesiuni delà „admiratorii" lui...

Dar s ă privim mai de aproape gloria acestui clasic... pe care, cum se întâmplă totdeauna, foarte puţ ini s e ma i ostenesc să-l c i tească.

Se şt ie în de obşte că Eminescu es te „cell mai mare poet al neamului". Adevărul acesta cu care ne -am întâ ln i t încă de pe băncile şcoalei, l-am regăsit apoi mereu şi pretu­tindeni. El es te în toate foile literare, î n toate cărţile, în toate conferinţele publice şi chiar în toate ziarele — şi subt condeiul oricui... O spune profesorul! de liceu sau învăţătorul delà ţară, o af irmă preotul, s au o proclamă ostaşul în orele lui de odihnă. Dar aceşti admiratori de pretutindeni şi de oriunde m ă întristează deseori c â n d îi văd dec lamând fericiţi cutare strofă din î m p ă r a t şl Pro­letar, din Venere şi Madonă chiar, sau atâtea altele care, lipsind, n'ar diminua totuşi cu nimic gloria unică a Lu­ceafărului.

Jules Tellier, poetul discret, delicat, mort a tâta de tânăr, nu fără să fi lăsat totuşi s ent imentu l că a dispărut cu el un mare poet, cerea pentru Victor Hugo o antologie des­t inată să evite confusiile, s ă evi te ma i a les accidentele pe care Hugo le poate uşor întâlni în propria lui operă atâta de inegală . Desigur n'ar putea fi vorba de acelaş lucru în opera lui Eminescu. Dar a-1 feri pe ipoet de Itecuri comune, a-1 feri deopotrivă de o „admiraţie" gregară şi fără control, a-1 feri m a i ales de propriile lui căderi, este desigur cel dintâi serviciu care i se datorează ş i semnul oelei mai lucide admiraţi i .

Există oare o singură operă de creaţie în care să n u se s imtă nevoe de această ordine pe care art istul n u va mai fi avut t impul s'o pună în toate valorile lui? In Rimbaud de pildă, n u întâ ln im nu mai şt iu ce lung şi verisifat dis­curs proîetarian, făcut par'că să reabiliteze î m p ă r a t şi Pro­letar al poetului nostru, dar nu întâ ln im atâtea aDte facili­tăţi fără niciun contac t cu frumuseţea teribilă şi unică din acest ha luc inant Bateau ivre şi nici chiar cu geniul subtil din poemul Vocalelor ?

Dintr'o carte de mul t răsunet şi de «urând apărută a iui Thiery Maulnier, care a avut de a l t fe l «e le mai divers» aprobări, se poate pricepe că Verlaine el însuşi ar fi poetul minor asupra căruia t impul de astăzi n'ar m a i avea să se oprească prea mult.. . Dar în faţa acestui e x a m e n atât de sever pe care Verlaine pare să-l întâ lnească destul de curând, eu m ă tem puţin că tânărul critic a rămas fără să ştie prizonierul unor faci l i tăţ i fără număr desigur, dar i l e unui poet care a scris to tuş a tâtea versuri din Fêtes galantes , din Sagesse, şi m a i ales acel incomparabil Art poétique !

Poetul terbue c ă u t a t ca o perlă, repede, î n adâncuri le lui, apărat de at ingerea acelor locuri plate de care în exer­ciţiul celei mai dificile arte el nu s'ar fi putut cu totul feri — iar lucrurile lui adunate cu grije, oricât ar părea de puţine, s'ar strânge ca într'un colier care să nu păs­treze decât strălucirea pietrelor preţioase. Abia atunci poetul s'ar găsi respirând Uber, strălucirea lui n'ar mai suporta nic io umbră şi noi a m cunoaşte to t a tâ ta de liberă singura lumină pe care el ô va fi adus peste lume.

Dar la această reală, inalterabilă strălucire a poetului nostru, încă nu s'a ajuns — şi es te primul aspect în care Eminescu ne apare intact . Şi dincolo de poesia lui chiar, vom avea să pricepem tot t impul aceleaşi incalculabile depărtări — acelaş Eminescu mereu neat ins ş i încă inac­cesibil... Mâinile noastre, grosolane, înt inse, n'au isbutit să aibe decât lucrurile indiferente şi fără preţ pe care el a putut să le dea — nmic însă din tot ce Eminescu es te adevărat, este unic, n u m a i el şi e l însuşi, n imic din tot ce î l cal if ica într'adevăr ca pe unul d in mari i poeţi ai lumii. O anumită perfectă comuniune totuş care e ade­vărat că s'a stabil i t între noi şi présenta adâncă a poe­tului, este reconfortantă desigur, dar e s t e de al tă natură şi vom avea mai târziu s'o vedem.

Dar dacă Eminescu ne cuprinde pe toţi, — noi totuş încă nu l-am ajuns : a t â t gândirea c â t ş i poesia lui ne-au rămas invisibile şi departe.

Nu-1 cunoaştem, nu-1 ş t im pe poet? Desigur dacă tocmai dece el este poet nu ne pricepem să spunem, dacă nu cu­noaştem adevărata lui poésie şi p lut im cu ochii închişi în confuzia unor valori inegaîe! Fără îndoială exis tă în toate poemele lui Minai Eminescu, pânănshiar în cele mai neinteresante, un câ t de palid reflex de geniu care proba­bil n'ar fi putut lipsi — este cuvântul neaş teptat care apare, este revelaţia unui rar tablou — şi ex is tă mai ales pretutindeni modul eminesc ian care spune ş i învălue totul

Nu e ma i puţ in adevărat însă că din aceste poeme, cele mai multe sunt parazitare ,că ele beneficiază de opt sau zece piese de a l tă incandescenţă , de al tă natură desigur, — mari lumini care aprind toată bolta eminesc iană fi fac toată figura poetului. A identifica aceste incompara­bile ascensiuni, a pricepe că tocmai fi indcă s'a ajuns acolo, ş numai pentru aceasta, Eminescu este marele poet pe care-1 mărturisim, iată ce m i s'ar părea un contact real : a pricepe sa l tu l luminos în a l tă parte pe care Eminescu îl face cu lumea propriei lui poesii, a cunoaşte aceste lu­mini, ale lui, acolo unde sunt, şi care altfel n u s'ar fi putut zări pe niciun pământ. . . A-1 adora pentru aceste alte d imineţ i ale lumii, pe care numai poesia Hui a putut să le dea şi pe care numai cu el le-am trăit !

Preţuind însă la fel toate poemele lui, dintre care atâtea ar fi putut să cadă sub condeiul oricui, însemnează tocmai că n u şt im ce este „Eminescu" în poesia pe care o procla­măm fără egal.

Atâta t imp, într'adevăr, c â t putem admira indist inct Kamadeva de pildă, î m p ă r a t şi Proletar, sau Ce e amo­rul şi, în acelaş stil, a tâ tea altele cu n u m e de ma i puţină notorietate, înseamnă în proprii termeni că n u şt im dece-1 admirăm pe Eminescu — sau avem atunci numai aced admiraţie pe care a m numi-o didactică pentru o operă în care, de fapt, Eminescu, e l însuşi, nu intră. Poetul n'ar mai fi solidar cu noi în admiraţia pe care o dăm

(Urmare în pop. 8-a)

In căutarea lui Adam

(vezi „Cronica plastică", pag. IV-a).

Swedenborg, misticul care a influenţat at&t de hotărî-tor pe Balzac, a pus din nou în circulaţie, pe la începutul secolului XVIII, ideia andro-ginului ca tip uman perfect. Ideia aceasta, fireşte, n'a fost formulată izolată. Sweden­borg a angrenat-o într'un în­treg sitem de teologie misti­că, mai puţin original de cât îl credeau contemporanii săi şi generaţiile iluminismului, dar având toate caracterele stilului baroc. Swedenborg a fost, dealtfel, prin excelenţă misticul baroc. Noutatea a lui a putut surprinde numai pe oamenii unui secol profan şi cu tendinţe accentuat anti-mebafizice. Cam tot ce-a spus el, se spusese de mult în mi­stica şi teozofia europeană. Dar marele său merit a fost reactualizarea câtorva teme filozofice şi mistice, învest-manturea lor într'un limbaj accesibil contemporanilor.

Una din asemenea teme — care a avut, cum am remar­cat altădată, destul succes în romantismul german şi post-romantismul francez — era tocmai mitul androginu­lui, i

De mult, tproblema aceasta nu mai fusese pusă în discu­ţie. Ca să fim mai exacţi, niciodată problema aceasta nu se bucurase de atâta „pu­blicitate". Ea făcea parte dintr'o antropologie şi misti­că secretă, a căror discuţie nu era accesibilă oricui. Cel puţin, aşa s'a transmis mitvx androginului în cele trei mari

Influente din Edgar Poe in poemele lui Mateiu Caragiale O m a r e p a r t e d i n o p e r a î n t r e a g ă

— a t â t poez ie câ t şi p roză — a lui M a t e i u Carag ia l e , s tă s u b s e m n u l l u i E d g a r P o e , ce iace n u î n s e m n e a z ă d e ­s i g u r că se găsesc în ea i n f l u e n ţ e d i ­r ec t e şi n e p e r m i s e , c â t m a i m u l t a t i ­t u d i n i şi m o t i v e iden t ice , c a r e p o t fi şi î n r u d i r i t e m p e r a m e n t a l e .

D a c ă n u a r fi decâ t t o n u l ace la orgol ios , de o d e m n i t a t e o a r e c u m e x t r a v a g a n t ă şi t r i s tă , s au a p l e c a r e a s p r e mis t e r , b izar , s a u fan tas t i c şi încă a c e s t e î n r u d i r i a r a p ă r e a ev i ­d e n t e .

B i n e î n ţ e l e s c ă e l e n u micşo rează î n t r u n i m i c v a l o a r e a lui M a t e i u Ca­rag ia le , p e r s o n a l i t a t e b ine def in i tă şi cu u n u n i v e r s p r o p r i u — b a chiar , a m zice, r o m â n e s c — a t â t de con­t u r a t , î n c â t r e l e v a r e a i n f l uen ţ e lo r n u e i n t e r e s a n t ă î n cazul lu i decâ t p e n ­t r u î n ţ e l e g e r e a i svoa re lo r şi r e s o r t u ­r i l o r i n t e r i o a r e a le oper i i şi poa t e p e n t r u î n ţ e l ege rea , u n e i a p r i n t r ' a l t a a d o u ă n a t u r i a s e m ă n ă t o a r e . In f luen ­ţ e l e n u po t decâ t să d e a u n u i a u ­t o r o sevă n o u ă , cu condi ţ ia să fie a s imi l a t e per fec t , p i e r d u t e în a l ia jul p r o p r i u a l pe r sona l i t ă ţ i i lu i .

I n l u m i n a aces tora , v o m da dec i la ivea l ă u n e l e i n f l u e n ţ e poeş t i d in poe­zia lu i M a t e i u Carag ia le . E le s u n t d i n t r e ce le m a i p u ţ i n a s imi l a t e şi d e v i n m a n i f e s t e m a i a les î n două p o e m e . Ia tă , d e pi ldă , cea i n t i t u l a t ă „Mărturisire" :

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un [cer de jale,

Arse stânci o 'nchid în groaza sterpelor [pustietăţi,

Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm un-[dele-i pale,

Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi [cetăţi.

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade [în ruină,

Edera şi muşchiul verde zidurile-i n&pă-[desc,

Strajă a singurătăţii trist veghează pe [colină,

Şi în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâesc.

Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pa­ir e'n sânge,

Spulberată-i fu mireasma de-al restriştii [aprig vânt,

E-o cântare 'ndepărtată ce visări apuse [plânge,

E o candelă uitată ce se stinge pe-un [mormânt.

I a t ă a c u m şi t r e i s t rofe d in „Curţile vechi", p o e m în ca r e m o t i v e l e poeşt i s u n t cur ios i n t e g r a t e c a d r u l u i c u r ţ i ­lor boe re ş t i d e p e t ă r î m u r i l e n o a s t r e :

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, Zac curţi pustii... Acolo tăcerea stăpâneşte Şi'n verde mantă muşchiul cuprinde şi

['nveleşte Surpată zidărie şi frântele tulpine ;

Şi 'mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine

Sălbătăcita viţă pe stâlpi se 'ncolăceşţe Cu edera cea neagră ce 'n straşini

împleteşte O lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite, Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite; Nu tremură o frunză, nu mişcă fir de iarbă

Vege ta ţ i a ( iederă , v i ţă , r o s i r a r ini ,

ÎL ucrefiei Ţi's buzele î n noaptea cea rece Flori arse'n tăcutul p ă m â n t . Nici lacrimi, nici p lâns de durere Pe zidul u i ta t de mormânt .

Ci, l in ica soarele morţ i i Din bezna trecutei iubiri Veni-voiu — tăcere de ta ină In palid ş i negru vestmânt .

Uşor fremăta-va pădurea, De-apururi de veghe voiu fî. Streine amurguri vor trece Şi luna ma i s t ins va l u d .

Când neguri iar t e vor cere Un zâmbet pe chipul uc is Sădi-voiu — şi marea durere Va smulge ş i ul t imul vis.

IULIAN ѴЕ8РЕВ

de EMIL G ULI AN

cr ini , „flori şi f ruc te" ) p u s ă a l ă t u r i d e z idu r i . t u r n u r i , r u i n e , s a u m o r ­m i n t e , es te u n m o t i v foa r t e f r ecven t şi de m a r e efect la Poe , m e n i t să sub l in ieze c o n t r a s t u l d i n t r e d e v e n i r e şi î m p i e t r i r e , d i n t r e p r e z e n t şi t r e ­cu t , d i n t r e v i a ţ ă şi m o a r t e . E l se î n ­t â l n e ş t e şi î n „Somnoroasă" sau „Pentru una în Paradis", d a r i svoa-r e l e lu i M a t e i u Carag ia l e , p e n t r u p o ­e m e l e d e m a i sus , se p a r e să fi fost m a i a les „Coliseul" şi „Cetatea din mare". I a t ă f r a g m e n t e d i n e le :

Dar vai ! aceste ziduri — aceste arcade cu iederă —

Aceste plinte 'n ruină — aceste triste coloane —

Aceste metope şubrede — şi frunzele-acestea surpate —

Aceste sparte cornişe — si toată această ruină —

Aceste pietre — vai ! aceste sure pietre— Sunt ele oare tot ce Orele care sapă, Vestit, gigant, mai lăsară Destinului aprig

şi mie ? („Coliseul")

sau :

Acolo turnuri, altare, palate, (Roase de vremuri, dar neclătinate !) Nu mai aduc cu nimic delà noi. De jur împrejur, într'un vast convoi, Părăsite de vânturile diabolice, Calme zac apele, melancolice.

Nicio rază din sacrul cer nu pătrunde Nopţile lungi ale cetăţii din unde ; Doar transparenţa lugubrei mări Se scurge livid peste depărtări — Luminează turnuri şi palate regeşti — Temple ce dau Babilonice veşti — Boîfi de piatră demult părăsite In iederă cioplită şi flori împietrite — Atâtea şi-atâtea altare minuni Cu frize, sub care în văgăuni Violeta cu viţa împletesc cununi.

şi, m a i d e p a r t e :

căci nicio adiere Nu se iveşte ! un cât de mic val Dealungul rostului deşert de cristal — Nicio hulă nu spune că vântul Pe mări mai fericite ar atinge pământul — Că mai \sunt pe lume şi mări uitate De-o at&t de hidoasă seninătate.

Dar iată, e o părere în aer ! Valul — e o mişcare — un vaer ! Ca şi cum turnurile ar fi dat deoparte, încet cufundăndu-se, apele moarte — Cu vârfurile lor ce au fost scoase Din vidul cerurilor membranoase.

(„Cetatea din mare")

D u p ă c u m se vede , aces te d in u r ­m ă c i ta te asociază m o t i v u l u i de ca r e a m vorb i t , a p a — nemişca t ă , t ă cu t ă , s u m b r ă , m o a r t ă — z idur i l e ce tă ţ i lo r î neca te , c u m şi v â n t u l — î n t â i în n e m i ş c a r e , apoi î n mişca re , — ele­m e n t e ca r e d e a s e m e n e a se găsesc în

(Urmare în pag. 8-a)

de MIRCEA ELIADE

tradiţii mistice mediterani-ene, creştinismul, iudaismul şi islamismul; ca o doctrină secretă, care trebue păstrată cu mare grijă şi comunicată exclusiv iniţiaţilor. j într'adevăr, în tot decursul ѣѵиіиі Mediu, mitul androgi. nului — considerat ca tip de desăvârşire umană — este prezent exact în tradiţdle cele mai secrete ale misticei şi teozofiei, atât în Orient (islamism) căt şi în Occi­dent (creştinism şi iudaism). In cei mai desăvârşiţi mist.ci ai Islamului, prezenţa divină e manifestată printr'un „în-деглт" cu. aspect anurogin. „Tovarăşul" sau „iubitul" din Hafiz sau Suhrawardi nu sunt precizaţi ca gen grama­tical; nud pronumeie, nici veroul persan nu marchează genul când e vorba de acest seraph, icoana omului desă­vârşi. Ambiguitatea „іиоЛи. luv în scrierile mistice isla­mice a dat multă vreme na­ştere la confuzii grosolane din partea celor dintâi tra­ducători şi comentatori euro­peni, cărora le lipseau cuno­ştinţe elementare de mtstică ţ i metafizică, şi interpretau aceasta amocvaienţă în sens vulgar erotuc.

todui anaroginului a fost deasemenea activ in Kaooa­la, deşi aceste texte de o ex. traorainară dificultate circu­lau în cercuri Toarte restrân­se de învăţaţi şi mistici evrei. Z o n a r u l (III, ó a, 18 b, etc.) păstrează chiar o interpreta­re „maritală" a mitului an­droginului: omul nu devine cu adevărat om (adică, om originar) decât când reali-zează pe рйтаЩ umrea con­jugală. Este un ecou al stră-vechei funcţiuni mistice a că. sătonei. atsavui şir tu indivi­dului prin totalizare. Dar toată Kabbala e întemeiată pe omologarea om-Dumne. zeu, şi nunta omenească nu este pentru mistica iudaică (în majoritate, comentarii o. culte la C â n t a r e a C â n t ă r i l o r ) decât o palida imagină a uni­rii lui Israel cu Dumnezeu. Vom vedea cu alt prilej că mitul androginului e şi mai clar la începuturile iudaismu­lui, Adam fiind conceput ca androgin.

însfârşit, ipentrucă vorbim de curentele mistice „secre­te" din Evul Mediu, se cuvi. ne să amintim alchimia, her. metismul şi tradiţiile oculte care s'au păstrat în Occident in secta I fedeli d 'Amore.

Unui din simbolurile cen-trale ale hermetismului al­chimic occidental era Rebis, androginul în care cele două puteri (sacru-profan) coin, cid. Rebis era omul desăvâr­şit, totalizând virtuţile erou­lui şi ale sfântului, virilitatea şi feminitatea (considerate spiritual ca centre de ener­gie). In alchimie, omul desă. vârşit, cu adevărat „liber", era omologat Aurului; omul se desăvârşea „totalizând" cele două naturi, feminină şi masculină, şi apoi depăşin-ău-le.

Toate aceste trei tradiţii — creştină, iudaică, islamică — s'au păstrat şi s'au transmis in cea mai mare taină, elabo­rând sisteme complicate de simboluri, alegorii şi limbaje secrete pentru a fi comuni­cate iniţiaţilor. In această privinţă, există o mare deo­sebire între mistica creştină, atât cea ortodoxă cât şi ro­mano - catolică, unde totul era spus la lumină şi pentru toţi, şi curentele secrete din Occident, care, fiind conside. rate eretice, erau nevoite să se manifeste alegoric şi con-venţional. Tendinţa către se-eret a celor trei tradiţii ocul­te mai sus menţionate, in care regăsim la loc de cinste mitul androginului, se dato, reste nu numai împrejurări­lor exterioare (persecuţii, teama de a intra în conflict cu Biserica, vina de a fi con­siderat eretic), ci şi originel lor. Căci toate aceste trei tra. diţii îşi au izvorul în gnostl. cismul greco-creştin, chiar dacă ideile şi tehnicile lor sunt mult mai vechi, prece­dând cu cel puţin o mie de ani apariţia creştinismului.

Шгшаге In pag. mUtiaâj

2 UNIVERSUL LITERAR = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = ^ ^ 13 Ianuarie 1940

C R O N I C A L I T E R A R A L a fel e u a l ţ i conf ra ţ i ai d - sa l e c a r e

a u m a i s t r â n s a r t i co le şi recenzi i l i t e ­r a r e , î n v o l u m , d. Nicolae Roşu doreş te , p r i n „Cr i t i că şi s in t eză" , să se l eg i t i ­m e z e ca scr i i tor . Când def ineş te , d e m a i m u l t e ori , f u n c ţ i u n e a cr i t icu lu i , o face c u a m b i ţ i a d e a-1 r id ica p e aces ta la r a n g de scr i i tor . A r g u m e n t e l e d- lui Roşu n u ies a t â t d in ana l iza ana log ică ace lo r două ac t iv i tă ţ i , ci m a i m u l t d in n ă z u i n ţ a p e r s o n a l ă d e p a r t i c i p a r e la u n des t in démiu rg i e .

Ca şi c â n d c r i t i cu l s ' a r / teme să n u fie l ipsi t de d e s t i n u l s u p e r i o r a l sc r i i ­t o ru lu i . D a r ca re es te d e s t i n u l c r i t i c u ­lui şi c a r e a l s c r i i t o ru lu i ? R ă s p u n s u l , p e n t r u c e l d in u r m ă , es te m a i u şo r d e ­cât p e n t r u c e l d in t â i . Aceas t a deoa rece se c rede , î n g e n e r e , că s e ş t ie ce es te sc r i i to ru l , d i rect , p r i n opera lui , p e câ tă v r e m e cr i t i cu l n ' a r face decâ t să s p u e tot d e s p r e scr i i tor , ceva m a i m u l t decâ t p o a t e pub l i cu l , s i ngu r , s ă vadă . Aşa în­cât, s i tua ţ i a c r i t i cu lu i , p a r e d e la î n c e ­p u t i n g r a t ă . Or ice a r e x p r i m a el, or ice a r s imţi , s a u a r gând i , p a r e că n u i s -v o r ă ş t e d i n sens ib i l i t a t ea s au d i n i n t e ­l igen ţa lui , ci din a c ă r ţ i l o r d e s p r e c a r e scr ie . N u m e l e s ă u n u p o a t e fi u n u l de a u t o r decâ t aşeza t p a r a z i t a r l â n g ă a l t e n u m e . Dacă n ' a r ex i s t a poeţ i , d r a m a ­t u r g i , romanc ie r i , n ' a r ex i s t a n ic i c r i ­t ici ; d a c ă n ' a r ex i s t a c e e a c e î n ţ e l e g e m p r i n l i t e r a t u r ă n ' a r e x i s t a nici cr i t ică ! Cr i t i cu l a r fi s ă d e s p e r e z e în aceas tă c o n d i ţ i o n a r e a l u i f a ţă d e c rea ţ i e ; i a r ca să se a p e r e ,a f i rmă d e pi ldă , că l i ­t e r a t u r a n ' a r fi a şa c u m este , f ă ră c r i ­t ică, şi, m a i ales , că pub l i cu l a r e nevo i e n e a p ă r a t de c r i t i c ca să- i e x p l i c e d e s ­p r e sc r i i to r ceva m a i m u l t decâ t p o a t e să p r i c e a p ă el, de l à s ine .

Soco t im că , o r i câ t s 'ar î n v r e d n i c i a -ces te a r g u m e n t e func ţ iona le , să î m p a c e luc ru r i l e , r ă m â n e a s c u n s ă l a t u r a a d â n ­că a p rob l eme i , d a c ă n u s e p o r n e ş t e de l a u n d a t esen ţ ia l c u r p i n s î n conce­pe rea des t i nu lu i c r e a t o r . N i m e n i n u op reş t e p e c r i t i c să a ibă u n des t in ega l cu al u n u i p o e t sau cu a l u n u i r o m a n c i e r , d a r p e n t r u reuş i tă , e s t e n e v o e să con­ceapă c r ea ţ i a l a fel ca u n p o e t s a u ca u n r o m a n c i e r . Poe ţ i i şi r o m a n c i e r i i n u îşi ocupă locul î n conş t i i n ţ a pub l i că d e ­m o n s t r â n d d r e p t u r i l e p e c a r e le au . Ei se i m p u n d i rec t şi a t â t d e firesc, î ncâ t dev in o i m p o r t a n t ă for ţă de d i r i j a r e a aceste i conş t i i n ţ e . Scr i i tor i i dev in ceea ce se e h i a m ă o pe r sona l i t a t e , p e m ă s u r ă ce îşi i au a s u p r ă - l e o m a i m a r e r e s ­ponsab i l i t a t e f a ţă d e c i t i to r i . P o e t u l şi r o m a n c i e r u l r ă s p u n d d e c e e a ce scr iu , — fi indcă de là î n c e p u t se s i tu iază în p l a n u l va lor i lor . O p e r a de a r t ă es te u n b u n u m a n , a l t m i n t e r i n u s ' a r p r o d u c e .

C u m f u n d a m e n t e a z ă a r t a va lo r i l e ? P e ce c r i t e r i i ? Cu aceas tă î n t r e b a r e se desch ide d iscuţ ia t eo re t i că a va lor i lor , d i scu ţ ie c a r e deobice i s e î n c h i d e p r i n a f i rma ţ i a că va lo r i l e d e a r t ă s u n t va ­lor i scop în s i ne şi deci, p r i n f inal is -m u l lor, c a p ă t ă u n c a r a c t e r abso lu t . E le se f u n d a m e n t e a z ă meta f iz ic . P e n t r u ce n u m u l ţ u m e ş t e a c e a s t ă t eor ie , a t r ă g ă ­toa re p r i n î n r ă d ă c i n a r e a meta f iz ică a va lo r i lo r în onto logia u m a n ă ? E s t e o teor ie p e ca re n e p l a c e s 'o accep tăm, d a r ca re r ă m â n e p r e a rece , p r e a î n d e ­p ă r t a t ă ; s e u i t ă lesne , şi r a r e o r i n e a d u ­cem a m i n t e d e ea, când es te v o r b a să î n t o c m i m o o p e r ă de a r t ă , s au s'o p r e ­ţu im. U n /cri teriu a l va lo r i lo r m a i a p r o ­p ia t a r fi m a i eficace, şi e l n i se p a r e că n i se oferă oda t ă c u o p e r a d e a r t ă , că se confundă ch i a r cu ea. P r i n ce ee def ineş te opera d e a r t ă , î n a i n t e d e or ice

Nicolae Roşu: Critica şi sinteza Colecţia „Universul literar"

George Ionaşcu: Chemarea focului, poeme, — Cernăuţi

c r i t e r iu de v a l o a r e ? Ca ş i v ia ţa , c a şi ex i s t en ţ a , o p e r a d e a iL i es te c rea ţ i e . Ea nu a ex is ta t , ci a î n c e p u t să ex is te , la u n m o m e n t dat , şi î n t r ' a n u m i t loc. C a r a c t e r u l opere i de a r t ă e s t e c r e a t u -ra l . Ea e s t e c r e a t u r ă , es te operă , e s t e p roduc ţ i e ; c a şi o m u l , ca re es te c r e a t u ­ră , ca şi cosmosul c a r e e s t e operă , etc. . . D e a s e m e n i ea a r e u n c r e a t o r , ş i n u es te decâ t a şa c u m a p l ă s m u i t - o aces t c r e a ­tor . Dacă n e î n t o a r c e m a c u m la c r i t e ­r iu l n e c e s a r în t e o r i a va lor i lor , s p r e a valorifica a r t a , v o m obse rva că aces t c r i t e r i u e s t e to t a t â t d e s u b s t a n ţ i a l o -p e r e i d e a r t ă , p e c â t es te d e s u b s t a n ­ţ ia l o m u l u i - o r e a t u r ă . c r i t e r iu l d e v a l o ­rificare a v ie ţ i i . P r i n ce se valor i f ică v ia ţa , c r e a t u r a ? P r i n s i m p l u l fap t a l ex i s t en ţ e i e i : v i a ţ a a r e v a l o a r e p r i n a-ceea că e a n i s 'a dat , ş i ea ni se v a lua . O v o m p i e r d e ; n u o v o m avea în e t e r n i ­t a t e . V ia ţ a e x i s t ă e a b u c u r i e a u n u i d a r p r imi t , d a r şi e a d u r e r e a u n u i d a r ce ni se v a l u a . V a l o a r e a v ie ţ i i se o r i e n ­tează s p r e aces t de s t i n a l d i spa r i ­ţ iei , a l p i e r d e r i i , a l m o r ţ i i . V a l o a r e a v ie ţ i i se s t r u c t u r e a z ă deci p r i n i e ş i rea d in s ine, p r in . t r a n s c e n d e r e . M o a r t e a d ă vieţ i i d i m e n s i u n e a adânc imi i , a t r a n s ­cenden ţ e i . M o a r t e a face d i n v i a ţ ă sp i ­r i t u a l i t a t e ; ea m u t ă î n î n ţ e l ege re , în spir i t , c o o r d o n a t e l e conc re tu lu i şi le abs t rac t i zează , s p r e a le sa lva d e p i e r ­de re . Se c a u t ă în sp i r i t ceeace d u r e a z ă m a i m u l t , c e e a c e d ă i n u e şi d u p ă m o a r ­te , ceeace t r e c e de là om, p r i n v a m a mor ţ i i , dincolo. C r e a t u r a î ncea rcă să-ş i m ă r e a s c ă v a l o a r e a s a d e e x i s t e n ţ ă , a -a d ă o g â n d u - ş i u n s p o r p r i n t r a n s -ceden ţă . T r ă e ş t e p r i n r a p o r t a r e la t r a n s c e n d e n ţ ă , la sp i r i t ua l i t a t e . C r e a ­t u r a se r a p o r t ă p e s i n e l a t r a n s c e n d e n ­ţă fie teologal , f ie omologai , fie legal. M o d u l teo logal es te cel c r e ş t i n , 4 c a r e p r o m i t e o î n l ă t u r a r e a s p a i m e i de m o a r ­t e p r i n agon ie . V i a ţ a agonică a r e ca s u b s t a n ţ ă p e r s o a n a lu i Usus. E a poa t e duce la s f in ţen ie , î n ţ e l epc iune , e tc . M o ­dul omologai îşi pos tu l ează s u b s t a n ţ a metaf iz ic ; a c e a s t a s e descopere p r i n r a ­ţ i u n e s a u p r i n i n tu i ţ i a m i s t i c ă şi se o-

feră vie ţ i i c r e a t u r a l e s p r e a i se i d e n ­tifica, con fo rm p r inc ip iu lu i că u n c e n t r u metaf iz ic def ineş te onto logic o m u l . M o ­du l t r a n s c e n d e r i i , d e n u m i t legal , n u scoa te p e om d i n l u m e , m e i s p r e d i ­v in i t a t e , n ic i s p r e u n c e n t r u metaf iz ic , ci îl p ă s t r e a z ă î n l u m e , în umanitate. O m u l iese d i n s i n e n u s p r e a se i n t e g r a u n u i fel de a fi c r e ş t i n sau mis t ic , ci u n u i fel de a fi omenesc , u n u i uma­nism. N o r m e l e p e c a r e le i m p u n e m i s ­t i c i smu lu i re l ig ios s a u specu la ţ ie i filozo­fice, î ncea rcă să l e i m p u e în ţ e l ege r i i ca e x i s t e n ţ ă î n t r e o a m e n i ! E x i s t e n ţ a u -m a n ă s e looni t i tue în u m a n i s m , c a r e es te totalizare d e a d e v ă r u r i d e s p r e f e ­lu l de a fi o m e n e s c şi o o r g a n i z a r e a aces to r a d e v ă r u r i s u b f o r m ă d e legi . U m a n i s m u l e s t e a j u t a t să se c o n s t i t u e fie p r i n n a t u r ă ( lega l i şmul biologic), fie

p r i n î n ţ e l ege re , ( l ega l i şmul social). P r i n c a r a c t e r u l s ău de î n s u m a r e şi d e v a l o ­r i f icare a în ţ e l ege r i i , u m a n i s m u l c a p ă ­t ă în î n ă l ţ i m e d i m e n s i u n e a culturii,

p r i n ca r e t r a n s c e n d e p e i n d i v i d u l izo­lat . P r i n d i m e n s i u n e a cu l tu r i i se p r o e c -t ează în t i m p şi spa ţ iu is tor ia , c a r e se p r e z i n t ă l a u n m o m e n t dat , ca o l in ie d e t r a n s c e n d e r e a i n d i v i d u l u i . I n d i v i ­d u l izola t v r e a să i n t r e în istorie, aşa c u m v r e a să i n t r e î n e t e r n i t a t e sau să p ă t r u n d ă î n m i s t e r u l ex i s t en ţ i a l . N ă ­z u i n ţ a d e a i n t r a î n i s to r i e n u p o a t e i s -b â n d i însă d e c â t p e ca le îeoalo, ţ i n â n d s e a m ă adică de l eg i l e d e cons t i t u i r e a le u n u i u m a n i s m . S p r e a i n t r a î n i s to r i e t r e b u e să t e i n t eg rez i î n t r ' u n u m a n i s m , şi i n t e g r a r e a se r ea l i zează p r i n p a r t i c i ­p a r e a efec t ivă la c u l t u r ă , ca s u m ă d e o rgan iză r i s p i r i t u a l e c a r e face u m a n i s ­m u l să fie i s tor ie . C u l t u r a o concepem ca o r g a n i z a r e d e s t r u c t u r i , p e n t r u p r o ­m o v a r e a u n u i sens u m a n . C u l t u r a se face posibi lă p r i n legi , p r i n l ega l i şmu l s t r u c t u r a l . I n d i v i d u l p o a t e i n t r a î n cu l ­t u r ă , n u m a i p e o l i n i e de t r a n s c e n d e r e legală, ad ică p r i n p r e ţ u i r e a va lo r i lo r u n u i u m a n i s m .

Aces t e m o d u r i d e a-şi coo rdona ex i s ­t en ţa , a l e c r ea tu r i i , se apl ică d e o p o t r i v ă şi opere i d e a r t ă , d a c ă o soco t im to t c rea tu ra ! , — cu v i a ţ ă c e a î n c e p u t la u n m o m e n t d a t să fie, şi c a r e v a î n ­ceta să m a i fie la u n m o m e n t dat . Ca şi v i a ţ a u m a n ă , o p e r a de a r t ă va fi dec i p r e ţ u i t ă d u p ă vo in ţ a ei p r o f u n d ă d e a n u m u r i . I a r aceas tă vo in ţ ă esen ţ ia lă de a rez i s ta m o r ţ i i , se m ă s o a r ă , ca şi la c r e a t u r ă , d u p ă t ens iun i l e sa le p e d i ­m e n s i u n e a t r a n s c e n d e n t ă a sp i r i t ua l i ­t ă ţ i i : teologală , omologală , l ega lă . Or ice o p e r ă d e iartă î n c h i d e u n suf le t c r e a ­tu ra ! , suf le t d e s fânt , d e în ţ e l ep t , d e erou, — suf le t agonic , t i tanic , d e m o n i c , a rmon ios , r o m a n t i c , clasic, e tc . Aces t suf le t s e i n t e g r e a z ă d u p ă n o r m e i n d i ­v idua le , a u t o n o m e sau h u m a n i s t i c e , l e ­gale , e t c . . Aces t e t e n s i u n i s u n t c l a r e în ope ra de a r t ă , f i indcă e le f ixează forma, ch ipul s t r u c t u r a l , o rganizarea . . . C u m s t r u c t u r a r e a opere i d e a r t ă se s e rve ş t e de ele sp r e a se organiza , aces te t en s iun i s u n t însuş i scopul o p e r e i d e a r t ă , şi e le s u n t a l t fe l c r i t e r iu l d e va lo r i f i ca re a ei, d u p ă c u m c r i t e r iu l de va lo r i f i ca re a v i e ­ţii u m a n e , e r a u t e n s i u n i l e ei t r a n s c e n ­d e n ţ e ca re u r m ă r e s c s'o p e r p e t u i e z e ca via ţă . Ca şi c r e a t u r a , ope ra d e a r t ă p o a t e m u r i , dar , ca şi c r e a t u r a ea s e p o a t e a p ă r a de m o a r t e p r i n s p i r i t u a l i t a t e a ei. S p i r i t u a l i t a t e a ei poa t e fi teologală , o-mologa lă s au legală (uman i s t ă ) . P o a t e înfă ţ işa eroi a u t o n o m i c e a u în v e d e r e d iv in i t a t ea , e ro i t i t a n i c i s au demon ic i ca r i v o r să se iden t i f ice m i s t e r u l u i ex is ­t en ţ i a l , s au eroi c a r i t i n d să i n t r e î n i s ­tor ie , p r i n r e c u n o a ş t e r e a c o o r d o n a t e l o r u m a n i s t i c e a le c u l t u r i i . F i e c a r e d i n a -ceste t r e i t en s iun i p e r s o n a l i z a n t e c a r i pot fi î nch i se î n s ensu l u n e i o p e r e d e a r t ă , g a r a n t e a z ă d u r a b i l i t a t e a e i î n t i m p , i sbăv i r ea ei de m o a r t e . C a p o d o ­p e r e l e l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e exempl i f i ­că a d e v ă r u l pr isos i tor .

Soco t ind c ă a m fixat u n c r i t e r iu al va lor i lo r î n o p e r a de a r t ă , c r e d e m că n e î n t o a r c e m a ju to ra ţ i t eo re t i c la p r o ­b l e m a r o l u l u i cr i t icei şi a i m p o r t a n ţ e i c r i t icu lu i . In p e r s p e c t i v a noas t r ă , c r i ­

t icul n u se s i tu i ază fa ţă d e c u t a r e s au c u t a r e o p e r ă d e a r t ă , l ega t ă d e n u m e l e u n u i a u t o r ,ci el s e s i tu iază fa ţă d e des ­t i nu l c r e a t o r a l omulu i . O p e r a d e a r t ă o va cons ide ra c r a t u r a l , ş i c r i t e r i u l ei d e va lor i f i ca re îi v a fi c o n s u b s t a n ţ i a l , p r i n t e n s i u n e a t r a n s c e n d e n t ă . F a ţ ă d e au to r i i o p e r e l o r de a r t ă , c r i t i cu l n u va a v e a pozi ţ ie de g rad , p e n t r u c ă , a ş e z â n -d u - s e de là î n c e p u t fa ţă d e des t inu l d é ­m i u r g i e u m a n , c r i t icu l este şi el u n c r e a t o r ca re a a les , d in m u l t e l e p r o c e -d e u r i d e a ereia , u n a n u m i t p rocedeu . M o d u l de c r ea ţ i e al cr i t icei e s t e ce l t eo ­re t ic . Poezia , r o m a n u l , p i c t u r a , muz ica , a p a r ţ i n m o d u l u i conc re t d e c r ea ţ i e , şi n u m a i i nd i r ec t p a r t i c i p ă la cel t eore t ic . Or i , i eş i rea d i n concre t , d i n v i a ţ a ca ex i s t en ţ ă , a m v ă z u t că se s t â r n e ş t e f i­resc în om, i m e d i a t ce î ncea rcă să se a p e r e î m p o t r i v a m o r ţ i i . Teor ie î n s e m ­nează sp i r i t ua l i t a t e , î n a r m a r e î m p o t r i ­va d e s t i n u l u i c r e a t u r a l , a şeza re p e l in ia t r a n s c e n d e n ţ e i . D e a s u p r a o r ică re i o p e r e d e a r t ă t r e b u e să se bo l tească u n c e r teore t ic , u n p l u s sp i r i tua l , n e î n c o r p o r a t în ea, d a r s p r e c a r e ea t i nde . In aces t cer t eo re t i c t r onează c r i t i cu l . In ce rce ­t a r e a r a p o r t u l u i d i n t r e t eo re t i c şi con­cret , în opera d e a r t ă s e p o a t e m e r g e câ t m a i d e p a r t e , şi a r fi n e b ă n u i t e c o n ­sec in ţe le d a c ă a m a f i rma c ă t eo re t i cu l p r e c e d e conc re tu l . I n t r ' a d e v ă r , cons i ­d e r â n d o l i t e r a t u r ă în c a d r u l ei e tn ic , o b s e r v ă m că spa ţ iu l ei geograf ic r ă m â ­n e m u l t ă v r e m e ace laş , în ace leaş i c o n ­di ţ i i a tmosfe r i ce , în aceeaş (abundenţă biologică. Ce fac tor i n t e r v i n e ca p r o ­duc ţ i a l i t e r a r ă s ă se s c h i m b e t o t u ş i delà g e n e r a ţ i e la g e n e r a ţ i e , să fie v ă z u t ă a l t ­fel n a t u r a , să se facă al t fel de sc r ip ţ i a oameni lo r , a fap te lo r ?

Di rec ţ i a n o u ă a l i t e r a tu r i i , d e l à o g e ­n e r a ţ i e la gene ra ţ i e , şi c h i a r delà d e ­ceniu la deceniu , o dă fac to ru l t eo re t i c . Teo re t i cu l p r i m e a z ă conc re tu l , în s en ­sul că t eo re t i cu l s'a iv i t ca să î n d r u -m e z e concre tu l . A f i r m a ţ i a e s t e ver i f i ­cabi lă p e to t c u p r i n s u l l i t e r a tu r i i . H o ­m e r a fost c u p u t i n ţ ă să a p a r ă d a t o r i t ă mi to logie i , c a r e e s t e o s t r u c t u r ă t e o r e ­t i că (omologală) ; D a n t e i svo răş t e din scolast ică ( s t r u c t u r ă t eore t ică ) ; Dos to ­ïevski din o r todox ie ; E m i n e s c u d in de­m o n i s m u l roman t i c , e tc . P r i m u l act din d e m i u r g i a u m a n ă a p a r ţ i n e t eo re t i cu lu i p e n t r u că mag ia , fo lklórul , m i to lo ­giile, s u n t t e n s i u n i de t r a n s c e n d e n ţ ă a le o m u l u i p r imi t iv . C a d r u l d e i n t e g r a r e a l c r i t i cu lu i e s t e dec i i m e n s , c u t o t a l ă d e m n i t a t e , şi î n c h i d e î n e l , c r ea ţ i a ca des t in .

Intorcându-<ne la ca r t ea d^lui Nicolae Roşu, c u p r o b l e m a ei c e n t r a l ă dacă es te c r i t icu l u n scr i i tor c u rol decis iv în d i ­rijarea cu l tu r i i une i ţ ă r i , c r e d e m că, p r i n con t r i bu ţ i a noas t r ă , a m în lesn i t r ezo lva rea ches t iune ! . Concepţ ia d e s p r e pozi ţ ia c r i t i cu lu i ca teore t ic ian , p u n e î n t r ' o l u m i n ă foa r te favorab i lă felul însuş i d e a face cr i t ică, al d-dui Roşu , fel c a r e c e r e delà opera de a r t ă v i r t u ţ i uman i s t i c e . D. N . Roşu n ă z u e ş t e să fie cr i t icu l u n u i u m a n i s m r o m â n e s c , p e t e ­

me iu l e tn ic i tă ţ i i a l p u r i t ă ţ i i d e s t r u c t u ­ră, al o rgan i ză r i i t r a d i ţ i o n a l e . D-sa c o m b a t e m o d u r i l e i nd iv idua l e , exces ive , ( m o d e r n i s m u l , e x p e r i e n ţ i a l i s m u l ) şi p u ­n e accen t axiologic p e t r a d i ţ i o n a l i s m (Gând i rea ) , ca o m a i m a r e g a r a n ţ i e de a cons t i tu i u n u m a n i s m românesc . Con­cep ţ ia de svo l t a t ă de noi p r e ţu i e ş t e î n a-d â n c i m e idei le d in „Cr i t i că şi s in t eză" şi p r o c l a m ă p e a u t o r u l lor , f ă ră î n d o i a ­lă, u n scriitor.

m D. G e o r g e Ionaşcu , a u t o r u l p lache te i

„ P o e m e p e n t r u v i a ţ a n o u ă " , d e s p r e ca re s'a m a i scr is aici , a t i p ă r i t o n o u ă cu ­l ege re d e v e r s u r i , cu t i t l u l „Chemarea Focului". De fapt , „Chemarea focului" cons t i t ue u n s i n g u r p o e m , f i ind t r a t a ­r e a vers i f ica tă a u n e i u n i t a r e t e m e l i r ice. D o u ă p l a n u r i conve rg în o r ­g a n i z a r e a i n t i m ă a compozi ţ ie i d-lui G e o r g e Ionaşcu . P r i m u l p a r e a a p a r ţ i n e e sen ţe lo r es te t ice , p e c a r e a u t o r u l nă ­zueş t e să le in tu iască , şi p e c a r e l e i n ­vocă în v e r s ca p r i n t r ' o ope ra ţ i e d e v r a j ă :

Coboară în poem scânteie de lumină Şi cerne-mi peste versuri polenul tău aprins.

Ca poet , îl i n t e re sează , î n a i n t e de orice, r e u ş i t a opere i de a r t ă . O d a t ă ce „scân te ia de l u m i n ă " i nvoca t ă a cobor î t în p o e m , ope ra ţ i a d e c h e m a r e a ei î n ­cetează , n e m a i f i ind n e c e s a r ă . O p e r a d e a r t ă n u r e u ş e ş t e însă t o t d e a u n a şi n u lesne . T u r b u r a t , poe tu l t r e c e a t u n c i de la u n principiu d e poezie , la u n p r inc ip iu ce i se p a r e m a i m a r e de cât acesta , şi p e ca r e îl invocă m a i i n t ens , ca p e o d iv in i t a t e . Dar , p e n t r u a m â n ­două pr inc ip i i l e , p ă s t r e a z ă ace laş s i m ­bol : focul. C h e m a r e a focului va fi c h e m a r e a şi a poeziei d a r şi a u n u i h a r :

Unde eşti s c â n t e i e c a r e - a i a p r i n s î n t u n e r e c u l ş i - a i o p r i t căderile 'n neguri n e s f â r ş i t e ? Rază prin care a zâmbit Dumnezeu vieţii ascunse 'n clipele ne 'nsufleţite.

F o c u l e s t e a ş a d a r s imbolu l une i cu­noaş t e r i t r a n s f i g u r a t e , i a r ope ra ţ i a m a ­gică d e c h e m a r e a lui , r ă m â n e o c ă u ­t a r e a p o e t u l u i în r e s u r s e l e vie ţ i i i n ­t e r ioa re . Ca d in or ice t r u d ă de iden t i ­f icare în a d â n c i m e , n u l ipseş te t r a g i s ­m u l :

Unde să te găsesc lumină sfântă... In gândul atât de pustiu şi stingher V Aud chemarea ta de p r e t u t i n d e n i , simt cum mă m i s t u i ş i mă 'na l ţ i la cer —

şi totuşi mă revăd în umbra de pământ Zadarnicul drumeţ spre culmile 'nsorite, Vor veni cândva îngerii tăi — Flacără sfântă, să-ţi aprindă — jertfă — a r i p i l e - m i o b o s i t e ?

R ă s p u n s u l la î n t r e b a r e a p e c a r e sin­g u r s i ó p u n e poe tu l , n u - i d ă desnă -de jdea , ci p r e g ă t i r e a p e n t r u p r i m i r e a h a r u l u i :

Şi sufletele curate ca ' n ă l ţ i m i l e n i n s e să le pregătim pentru călătoria spre Focul

[sfânt al izvoarelor luminii, spre ceruri nevăzute, unde ne va 'ncununa întâia dimineaţă cu toate — a u r e o l e l e chemărilor mute.

P r e g ă t i r e a î n s e m n e a z ă r u g ă c i u n e . P o e m u l lu i G e o r g e Ionaşcu îşi o b ţ i n e p r e ţ i u r e a n o a s t r ă , î n a fa ră de robus t a sa o r g a n i z a r e s imbol ică , p r i n m i n u n a ­t e l e Rugăciuni, p o r n i t e d i n t r ' o r ea lă e x p e r i e n ţ ă a du re r i i , cu o s ince ră s m e ­r e n i e creş t ină . „Chemarea focului" cu­p r i n d e ca i n t e r m e z z o o t e m ă luci fer ică „ î n g e r u l roşu" . D u p ă căde rea r e v o l t a ­tu lu i , u r m e a z ă c â n t a r e a d e s l avă a î n ­ger i lor . S u b l i n i e m ca o v a l o a r e d e o s e ­b i t ă aceas tă a p r o p i e r e a a u t o r u l u i de i svorul s m e r e n i e i c reş t ine .

S u n t e m d a t o r i o l ă m u r i r e c i t i t or i l or ş i c o ­l a b o r a t o r i l o r n o ş t r i d e l à a c e a s t ă r u b r i c ă A m s c h i m b a t d e c â t ă v a v r e m e titluß r u b r i c e i i n „ C o r e s p o n d e n ţ a noas tră" . D e c e a m s o c o t i t m a i p o t r i v i t s ă z i c e m „ C o r e s p o n d e n ţ a n o a s ­tră" ? P e n t r u că, î n u r m a s u c c e s u l u i e x c e p ­ţ i o n a l a l r u b r i c e i a u î n c e p u t s ă n e s o s e a s c ă foar te m u l t e m a n u s c r i s e d i n o a r e s e i m p u n e a s ă f a c e m o s e l e c ţ i e . A l e g e m d i n p o e z i i l e t r i ­m i s e p e c e l e m a i m e r i t o a s e , şi l e p u b l i c ă m f ă r ă c o m e n t a r , d e o a r e c e ş i n o t i ţ a cr i t i că ar l u a d i n s p a ţ i u . N o i v o i m s ă s a t i s f a c e m d o ­r i n ţ a d e a s e v e d e a p u b l i c a ţ i , a c â t m a i m u l ­t o r a u t o r i şi d e a c e e a r e n u n ţ ă m u n e o r i la o o m e n t a r . I n g e n e r e , t r e b u e s ă s e ş t i e că s i m p l a t i p ă r i r e î n r e v i s t ă c o n s t i t u i e o j u d e ­c a t ă c r i t i c ă f a v o r a b i l ă .

D e a l t m i n t e r i p o e z i i n e - a u s o s i t d e m n e d e a l e p u b l i c a f ă r ă j u s t i f i c a r e c r i t i c ă . D i n aiceste e x p l i c a ţ i i r e i e s e că r u b r i c a n o a s t r ă n u m a i e s t e „ D e v o r b ă c u d e b u t a n ţ i i " ci c o n s t i t u e d e f a p t o a n t o l o g i e d i n n u m e r o a s e l e m a n u s c r i s e t r i m i s e d i n t o a t e c o l ţ u r i l e ţăr i i . P r i n a p a r i ţ i a v e r s u r i l o r î n r e ­v i s t ă r ă s p u n d e m c e l o r c e n e s c r i u . I a t ă p e n t r u c e a m i n t i t u l a t r u b r i c a „ C o r e s p o n ­d e n ţ a n o a s t r ă " , v o i n d să a r ă t ă m că, î n a c e s t Ipc a l p a g i n i l o r s a l e „ U n i v e r s u l l i t e r a r " îşi p ă s t r e a z ă l e g ă t u r a cu t i n e r i i a u t o r i d i n c u ­p r i n s u l ţăr i i , p u b l i c â n d p r o d u c ţ i i l e l or s p r e î n c u r a j a r e .

SPRE SLAVI

Sprt-: slăvi — d e p a r t e — ca umbrele 'n serăr i i

Ne ducem — a b u r i — d i n târgur i l e m a r i i .

C o r e s p o d e n ţ a n o a s t r ă Ne ducem tot în zare, în fund făr'de sfârşit Căci steaua ne răsare precum, s'a poruncit.

Spre slăvi, tu rege Şi omule de rând In t r â m b i ţ e şi harpe tăriile călcând, Vow, merge toţi pe rând, loviţi mereu de

moarte Spre slăvi n e c u n o s c u t e , depar te . . . i o t departe . '

Gr. Vioreanu M o l n e a n u - B r ă i l a

N'am g ă s i t n i m e r i t s ă p u b l i c ă m t o a t ă p o e z i a . V e r s u r i l e a l e s e s u n t c e l e m a i c u r a t e d e o r i c e a m e s t e c d e u n ă t b r l i r i s m u l u i . L a t e ­m e l i a p o e z i e i s t a u e m o ţ i i l e p u t e r n i c e , c a r e d e p ă ş e s c p e r s o n a l i t a t e a c o n ş t i e n t ă . S'a s p u s d e a t â t e a or i că , î n p l a n u l p r a c t i c , p o e z i a n u s e r v e ş t e l a n i m i c . A c e a s t ă a f i r m a ţ i e t r e b u e î n ţ e l e a s ă în s e n s u l că p r i n p o e z i a n u c u ­n o a ş t e m f a p t e l e biografice a l e autoruCui, ci a d â n c i m e a lu i e m o ţ i o n a l ă ! C ă u t a ţ i să e x ­p r i m a ţ i s i m p l u ş i c lar , n u m a i c e a p a r ţ i n e s e n s i b i l i t ă ţ i i u n i c e , p r o f u n d e .

APRINDEŢI FĂCLIILE

Noapte, te furişezi iar cu descântec de pleoape...

Eşti noaptea cea din urmă a gândurilor mele :

Mâine, când zorii îţi vor strânge somnul de pe ape,

Îmi vei fi pază subt obloanele pleoapelor grele..

Unde sunteţi prieteni ?... Unde eşti tristă iubire

Cu ochi : răsfrângeri de-amurg subt fruntea 'n vii plecată ?... Din tot ce-am fost, de mâine rămân doar

amintire. Ecou al unui cântec ce l'am cântat odată.

Mircea Nicolesoo C . - L u n g - M u s c e l

A m s u p r i m a t u l t i m e l e tre i s t r o f e , d e c a r e poez ia n u a r e n e v o i e . E l e r e l u a u t e m a p e t o n m a i prozaiic ş i d i l u a u e f e c t u l f r u m o s al s t r o f e l o r p u b l i c a t e .

NINGE

Ninge des cu fulgi mărunţi şi fini. Simplu, Ca o năruire 'ntr'un subso l . №n.ge-a ie i c u m p o a t e şi la Pol . Alb. Pe străzi, pe case şi'n grădini.

Bloc imens pre-o marmoră de zi Iarna asta străvezie Ca o maică pe-un ceaslov. într'o chilie, A'ncrustat flori albe'n g dâmburi aurii.

Ninge... şi cum aerul se. o ţ ă ţ e ş t e tare Ştiu : la noapte o să sune Podurile, frânt, ca nişte strune, Iar în bărbi vor înflori mărgăritare.

Iarnă.... cresc corali şi-agate reci de lună Cu crenguţe de argint sonor..

Lângă inimi : aripi de cocor Peste ţară prejmuind cunună.

Maltei Bătrânii ,

Oradea -Maire

AUTUMNALA

In jur mi s e urzea un î n c e p u t d e - a m u r g ce se'nălţa din tescuirea umbrelor din văi. La poarta ferecată a gândului a ciocănit ca un drumeţ pribeag o toamnă smălţuită cu palori de crizanteme.

Şi p a ş i i - m i r ă s u n a u î n g o l p e drumul lung care-şi sorbea 'nceputul din zarea ce ţinea cerul pe umeri iar la r ă s c r u c i puciuri d e linişti p u r t a u p e f r u n t e t a i n a întâiului regret şi nostalgia celui din urmă cânt.

P r i v i r i l e amare de povara d e p ă r t ă r i i i e - a m o d i h n i t Pe zgura humei c enuş i i

şi-am încercat să caut un Uman în odiseea dorului dar n'am putut.

In jur din lacrimile ploii s'a 'nchegat un svon de rugăciune....

Atuncea numai, am s i m ţ i t că lângă m i n e v â n t u l seri i a 'nceput să ningă epopee de r u g i n i i ar m â n a t o a m n e i m i - a scuturat în palme un pumn de visuri...

E rece... Stropii plâng... Şi-i toamnă..

Oana І о ш , e l e v . Alba Iulia

NOAPTEA

A sos i t ţ n b u r y o fa tă ,

Neagră, rece, m o a r t ă , o pată.

Ea astupă lumea în visare.

Ochii ei luceferi în pierzare.

Lumea toată rugineşte ea tresare,

Colţuri violete tremur pe vătrare.

DEMION CHIRUŞ

13 Ianuarie 1940 UNIVERSUL LITERAR 3 I o n Vas i lescu C a p îşi scoase h a i n a de

a l p a c a g r i s ca pra fu l , l uc i t oa r e ca a r ­g i n t u l şi u ş o a r ă ca u n fulg. A fost o h a i n ă p r e a s c u m p ă , c u m p ă r a t ă la Viena , cu foa r t e m u l ţ i a n i î n u r m ă , în că lă ­to r i a aceia d e p o m i n ă şi de b a i r a m , c â n d l eu l e r a leu r o t u n d r o m â n e s c şi g r e u i a r G r e t c h e - n e l e d e p e P r a t e r n e o x i g e ­n a t e .

î ş i a m i n t e ş t e şi a c u m d u l c e a î n t â m ­p l a r e de a tunc i , c a ş i cum a r fi fost n u m a i d e p a r t e , ier i , u n t â n ă r l a t în spe te şi b o m b a t în p i e p t — cra i , de nu-1 în­c ă p e a u t r e i m a h a l a l e b u c u r e ş t e n e şi cel p u ţ i n t r e i r â n d u r i d e fete, p r i m ă v a r a , c â n d î m b ă l s ă m a u a m e ţ i t o r a d r agos t e şi a ochi du lc i c iorchini i f lor i lor de sa l ­c â m d e a s u p r a g a r d u l u i p u t r e z i t delà b i se r ica De lea -Veche .

V r e m u r i t ihn i t e , d o m o a l e 'n m e r s ca u n poşta l ion, î m b i e t o a r e in imi i o m u l u i ca t u r t a du lce p e n t r u copii. B u c u r e ş t e -nii cunoş t eau m a x i m u m d e v i t eză în t oboganu l Expoz i ţ i e i delà 906 şi m a x i ­m u m de confor t în t r a m v a i u l c u cai şi cu p e r d e l e l e de doc f l u t u r ă t o a r e ce l e g a p a r c ă p e s t e o s u t ă de k i l o m e t r i , d r u m u l î n t r e p i a ţ a Sf. G h e o r g h e şi b a r i e r a Mo­şi lor . Ocolea t r a m v a i u l m a i în t â i b r o n ­zu l „ L u p o a i c e i " cu sugac i i ei doi, î n d r e p t u l se lec te i cofe tă r i i „ I o n e s c u " — v a g o n u l d â r d â i n d , t r e m u r â n d , cu t ie de c h i b r i t u r i p e ş ine, bâzâ ind , ţ i p â n d d in b a l a m a l e de f ier v e c h i u şi l e m n p u t r e d , că îşi c iu leau cai i a g roază două p e r e c h i de u r e c h i , c u p a t r u m o a ţ e de d r i l d in cap i şonu l a i d o m a une i b o n e t e f r ig iene , p a v ă z ă arş i ţe i , ce-1 a v e a u p e cap .

P â n ă 'n b a r i e r a Moşi lor e ra d r u m u l l u u u n g ! — a j u n g e a i m a i c u r â n d c u p i ­c ioru l , încet . S ta ţ i i l e le găsea i p e d i b u i ­t e , o r i u n d e ; c â t e o d a t ă cu u m b r e l u ţ a d in zece c a t u r i de d a n t e l ă a lui m a d a m Ionescu , a l t ă d a t ă cu c o r n e t u l cât u n cor t al d o m n u l u i Ionescu . F ă c e a u s e m n , s e m n c u n o s c u t şi cai lor ; v iz i t iu l n u s t r u ­n e a h ă ţ u r i l e — î n v â r t e a doar man ive l a , o m a n i v e l ă câ t u n car . Şi t r a m v a i u l op rea . Or i p e n t r u d o m n u l Ionescu or i p e n t r u m a d a m Ionescu !

S t a ţ i a „ Z e c e - m e s e " e r a lôc d e î n d e ­l u n g popas cu g r ă u n ţ e p e n t r u dob i toace şi ş p r i ţ u r i p e n t r u înse ta ţ i , la c â r c i u m a ce l eb ră a G h e r g h i c e a n u l u i . I n vagon — î n t r e g C a r a g i a l e ! Şi L a c h e şi M a c h e şi coana Jo i ţ i ca ; Ve ta , S t imab i lu l , Z i ţa ; d o m n u l Goe cu Mămi ţ i ca , C o n u D u m i -t r a c h e , Mi ţ a B a s t o n — d e o p a r t e C r ă c ă -ne l , dea l t a P a m p o n ; la u r m ă (forţă p u ­bl ică şi a tunc i ) Ip ingescu , c u ch ip iu l Iui de dr i l pe-o s p r i n c e a n ă şi cu r ezonu l lu i p e buze .

C e t ă ţ e a n u l t u r m e n t a t î n t â r z i a la G h e r g h i c e a n u , m u l t . D a r p e n t r u c ă - 1 cu­n o ş t e a v a t m a n u l , p e n u m e I ancu , v a ­g o n u l n u p u t e a p o r n i f ă r ă dânsu l . P r o ­tes te , voc i fe ră r i , i m p a c i e n ţ ă , m a i a les d i n p a r t e a — d a m e l o r . Ins fâ r ş i t a p ă r e a : l a m p i o n ro şu în na s , p a n t a l o n i cadr i la ţ i , ga roa fă la b u t o n i e r ă , v e s t ă a lbă a r b o ­r â n d u n odgon d e l an ţ d in a u r vech iu la ceasorn icu l cu m u z i c u ţ ă ; h a i n ă d e sa t in n e g r u şi g h e t e cu g u m i l a s t i c şi c u bizeţ . î ş i ag i ta e l ec to ra l b a s t o n u l d i n l e m n de vişin, p e r o r â n d p e d o u ă c ă r ă r i , s i ngu r .

C lopo ţe lu l s u n a dogi t , p l e s n e a u bicele ca la P l u g u ş o r , se o p i n t e a u cai i şi v a g o ­n u l p o r n e a . C e t ă ţ e a n u l se î n t r e ţ i n e a cu t o a t ă l u m e a — d e s p r e poli t ică.

B a r i e r a Moşi lor , boga t ă în b ă l i g a r u l şi p a i e l e ca re lo r d i n s p r e sa te , cu du ­h o a r e a t ăbăc i t ă de v i t ă în c i r e a d a sp re a b a t o r ocolea l a r g s ta ţ ia , ca o p ia ţ ă . De j u r î m p r e j u r u l ei se ţ i n e a u l a n ţ f i rme le băcăn i i l o r . s u l e m e n i t e ţ i p ă t o r î n g a l b e n l ăp tos ,de dovleac ; m a j o r i t a t e a a r m e n i cu n u m e măs l i noase : Fa i c Ş i şman ian , B a r a m Carcaş ian , Haşa l Zagop ian , A -gap Hacs in ian . . .

Din t r a m v a i c o b o r a l u m e a ca d in t r e n ; obos i tă , e n e r v a t ă , h ă r ţ ă g o a s ă , cu h a i n e l e bo ţ i t e . M a d a m Ionescu păşea t a r e g r i ju l iu ţ i n â n d u - ş i t r e n a cu d o u ă d e g e t e de m i r e a s ă şi cinci i ne l e p e fie­c a r e , r i d i c â n d de pe -o u r e c h e , la î n g h e ­su ia lă , t ips ia va s t ă a pă lă r ie i din pa iu d e secară , î n g r e u n a t ă d e t o a t e f ruc te le ţ ă r i i r o m â n e ş t i c o a p t e f r u m o s d e a s u p r a ei. Cobora fă ră s u p ă r a r e m a d a m Ione­scu căci n u m a i decâ t m i r o s u l b u n ă t ă ţ i ­lor d i n b a r i e r a Moşi lor îi gâd i l a n ă r i l e a r o m i t o r : f loricele, mi t i t e i , b ig i -b ig i , n ă u t , smoch ine , gogoşi pist i l , a lv i ţă , b r aga .

C e t ă ţ e a n u l înse tase .

V a l s v i e n e z d e t o a t e emoţ i i l e , d a r cu p a s u l vo in i ­cesc, p e n t r u c ă e r a r o m â n — I o n V a s i ­lescu Cap !

In s p a t e l e gă r i i l-a î n t â m p i n a t s u b r ă s ă r i t u l v ic tor ios a l soa re lu i o p e r s p e c ­t i v ă l a r g ă d e o raş a r i s toc ra t i c înf lor i t i a r l â n g ă el, p e t r e p t e l e p e r o n u l u i , l u ­c i n d în l u m i n a — st ic lă — j o b e n e l e n e ­g r e a le b i r j a r i l o r cu p a n a ş a lb şi cor­d e l u ţ ă f l u t u r â n d ă . T â n ă r u l n o s t r u se a ş t e p t a să a u d ă c h i a r d e - a c u m muz ică ; c u n o ş t e a „ D u n ă r e a l b a s t r ă " şi u n pic a u z i s e şi de I o h a n n S t r a u s s . S t ă p â n e a însă o m a r e t ă c e r e şi b i r j a ca re l-a d u s l a h o t e l u l „Die E n t e u n d die G a n s " m e r g e a ca p e puf. Din d a n t e l ă r i l e î n p i a t r ă a le biser ic i i Wi t i fk i rche , c u m n u ş i -ar fi î n c h i p u i t că a u fost l u c r a t e de m â n ă omenească , Ion Vas i lescu C a p obse rva cobor înd d e a s u p r a Viene i u n a e r p a r c ă p a r f u m a t , o u n d ă de s u b ţ i r i -m e în gus t , t o tu l t ic lui t , s u a v şi v a p o -ros ; n u ş t i e nici el de ce i-a fugi t g â n ­du l s p r e o f emeie f rumoasă , de n e a m m a r e . ce, boe reş t e , a r p u t e a s'o c h e m e foa r te b ine Viena. . . Şi c lopotele , la M i ­t ropo l ia lo r de -o n u m e s c D o m , D o m u l Sf. Ş t e f an — i -au r ă m a s n e s t r ă m u t a t în m i n t e . De câ te ori , în ş i ru l aces tor a m a r de m u l ţ i a n i s'a g â n d i t la Viena , s u n e t u l lor îi b ă t e a i n t a c t în u r e c h e — b a a a n g ! U n d a n g ă t gros , maes tos , po­runc i to r , ca ş i cum a r fi fost el s t ă p â n i -t o r u l B u r g u l u i — clopotul .

Ce deoseb i r e fa ţă d e B u c u r e ş t i i lu i , s ă rac i i !... Cu cât t r ă s u r a î n a i n t a m a i a d â n c în i n ima , p e ca r e o bănu i a , pe s t e zi, c loco t i toare de v ia ţă , a aces tu i o raş , cu a t â t i se p rof i lau în m i n t e B u c u r e ş ­t i i , u m i l ă a şeza re de o a m e n i d in a l t e v r e m u r i ,b lând la î n fă ţ i ş a re şi la m o ­r a v u r i , cu zile po to l i t e şi cu n ă m e ţ i de z ă p a d ă i a rna , îna l ţ i cât P o ş t a veche ; v a r a înve rz i ţ i ca o l ivadă .

L a ho t e lu l d in a p r o p i e r e a p ie ţ i i , u n d e b i r j a ru l a î n ţ e l e s să-1 ducă , b ă g â n d d e s e a m ă în p r i m u l r â n d în fă ţ i ş a rea că l ă ­t o r u l u i şi m a i a les g e a m a n t a n u l lui n i -ţ e luş vech iu , n i ţ e l u ş d e m â n a doua , s t r â n s în t a r t a n e de c a r t o n şi p â n z ă de sac rug in ie , delà u ş ă l-a l u a t în p r i m i r e , imed ia t , u n p u s t i u b l o n d ca be rea . P e d e a s u p r a b a l u s t r a d e i i-a z â m b i t î n doi d in ţ i d e a u r şi în capot v iş in iu , m a d a ­m a ; m a d a m a g răsc iană , c â r l i o n ţ a t ă , „ n u m a i ochi şi f â ţ â i a l ă " — ca t o a t e m a -

T o a t e a s t ea t r ec p r i n g â n d u r i l e şi in i ­m a lui Ion Vasi lescu Cap , cu a m i n t i r i l e şi del ic i i le d e a tunc i . Fuse se t i m p u l t i -n e r e ţ e l o r lui , ad ică to t c e poa t e da m a i f r u m o s şi m a i cald o v i a ţ ă de om; d in ­colo de ele — n imic , sau cel m u l t p u s ­t iu l şi b ă t r â n e ţ e a . R e u m a t i s m e l e , d in ţ i l ipsă în g u r ă câ ţ i v re i , j u n g h i u r i în coaste, m e r s be t eg i t ,o s câ rbă de chelie de- ţ i es te l e h a m i t e să m a i duc i v r e o ­d a t ă m â n a la cap şi o t u s e c u r a t m ă -gă rea scă de scoli cu i c n i t u r i l e ei, d i m i ­n e a ţ a la cafea şi ţ i ga r ă î n t r e g co r ido ru l ; pe d r e p t cuvân t , e x a s p e r a t , vec inu l d in d r e a p t a s a r e cu p u m n i i în p e r e ţ i i t ă i . î nebun i t , p a r c ă - a i avea j a z z - b a n d în odae .

A t u n c i l a Viena. . . O, a t u n c i la V iena ! Ion Vasi lescu C a p oftează, s i m t e suf le ­t u l t r e m u r â n d în el şi î nch ide ochii p e t r e i s f e r tu r i , să-şi v iseze p r i n p a i a n j e -n işu l g e n e l o r şi m a i l ă m u r i t t r ecu tu l . . .

A călcat p e l e spedea gă r i i s m ă l ţ u i t ă în culor i , c u r a t ă şi r ă c o r o a s ă ca o d u ­ş u m e a de sa lon boe resc d in B u c u r e ş t i , p r i n t r e că lă to r i u l u i t o r de g răb i ţ i , p u r ­t â n d to ţ i casche te ca a le ucen ic i lo r de t â m p l ă r i e la noi şi p a n t a l o n i t ă r ca ţ i , l a rg i a s e m e n i n ă d r a g i l o r b u l g ă r e ş t i ai za rzavag i i lo r la noi , a păş i t î n V i e n a în p r i m ă v a r a a n u l u i 1901 or i 1902, p o a t e î n Mai 1899 ,un t â n ă r fe rcheş , d u d u i n d

d a m e l e h o t e l u r i l o r d in l u m e . P e n t r u -că-i d u d u i a g u r a ca o m o a r ă şi p e n t r u c ă t â n ă r u l r o m â n n u ş t ia o b o a b ă n e m ­ţeş t e să- i p o a t ă r ă s p u n d e c u m se c u v i n e , ad ică amab i l , femeie i în s t r a iu v iş in iu deco l ta t p e s t e fire, la u r a r e a de b u n v e ­n i t ce n e a p ă r a t i-o ad resa , Ion Vas i lescu C a p a găs i t cu ca le să î nceapă fă ră n ic i o i n t r o d u c e r e , aşa :

— R e g r e t e n o r m că n u ş t iu , s t i m a t ă m a d a m ,iotă n e m ţ e ş t e ca mata... R e g r e t e n o r m ş i -mi p a r e , în ace iaş t imp , n u m a i p u ţ i n rău. . . E n o r m de rău. . . T e rog să m ă crezi şi dacă e cu p u t i n ţ ă , m a ­dam, să m ă ier ţ i . . .

P e u r m ă , des tu l de s t i n g h e r i t şi des­t u l d e î n c u r c a t :

— Totuş i îmi da ţ i voe să m ă r e c o ­m a n d : Ion Vasilescu. . . Vas i lescu Cap !

Pos ib i l să fi dus m â n a la c a p r eco -m a n d â n d u - s e — Cap, deoa rece m a d a m a s'a a r ă t a t des tu l d e n e d u m e r i t ă :

— K o p f ? — Da... Ia... da... da , Vasi lescu-Kopf. . .

Exac t , Cap !.. A u î n c e p u t să r â d ă a m â n d o i : Vas i ­

lescu în tâ i , m a d a m a d u p ă el. — î m i v a fi, ş t i u eu, g r e u la î n c e p u t

d a r a m s p e r a n ţ e ca p â n ă la u r m ă să m ă descu rc — e r a să zic, c u m se zice, s ingur . Insă t r e b u e n e a p ă r a t să m ă co­rijez : n u s i n g u r — a m â n d o i !.. A i să vezi m a t a , aşa s u n t e m noi ăş t ia R o m â ­nii , d e s c u r c ă r e ţ i ai naibi . . .

Pos ib i l , iarăşi , să fi rost i t , n u se ş t ie cum, vo rbe l e „a i să vezi m a t a " , i a r când a î n c r e d i n ţ a t p e „ d u d u i a " lu i şi a h o t e ­lu lu i că „ a r e spe r an ţ e " . . . — la u r m a u r m e i n i m i c nu- i imposib i l .

In r e z u m a t , tab loul a fost ă s t a : Ion Vas i lescu C a p lung i se o p r i v i r e dacă n u d inco lo de l u m e , în or ice caz d incolo d e t a v a n u l c a m e r e i ; M u t z i m a d a m a , delà s ine î n ţ e l e s ,deloc v inova tă , s t r ă p u n ­gea p ă m â n t u l cu p r iv i r i l e şi obra j i - i de u r d ă c ă p ă t a s e r ă dogoa rea foculu i în toiu.

Poz i ţ ia a d u r a t des tu l , p â n ă ce e rou l n o s t r u îşi duse , ges t ob i şnu i t în a s e m e ­nea î m p r e j u r ă r i , i n e l a r u l m â i n e i s t âng i p e d e a s u p r a m u s t ă c i o a r e i n e g r e , a t â t de n e g r e că lu i M u t z i îi p ă r u d e î n t u n e r i c .

L i s 'au î n c r u c i ş a t p r iv i r i l e , înc ins , d o u ă t ă i ş u r i d e sab ie , n u a l tceva , u n u l de s m o a i ă t i e r b i n t e , ce l ă l a l t in cu loa rea s t ic ie i de s i ion , v e r d e apos .

b e a r a a ieş i t î n oraş . B ă r b i e r i t freş, scl ivisi t ca u n f an te , m a i t e n c i t decâ t u n logodnic . Cobor i scă r i l e f r e d o n â n d . Şi via^a-i p ă r u î n c ă o d a t ă f r u m o a s ă !.. Călca ra r , a t e n t l a n e c a i e pas , ia t i e ca re l u c r u şi a v e a i o n Vasi lescu Cap l ă m u ­r i t i m p r e s i a că e cucer i tor . . . A cucer i t c a t e a r a i a aceas ta n e a g r ă de aici , pa la ­t u l de dincolo, d u r â n a de c â n d l u m e a ; v i t r i ne l e , s t răz i le , ce ru l v ienez , p a r c u ­r i le , fe te le Vienei , a e r u l , r a m u r n e po­m i l o r a r z â n d t o a t e în a lb p e c a n d e i a -b r e i e în f lor i te a le cas tan i lo r de p e bu­l e v a r d e . P a s u - i e ra c a d e n ţ a t , pan to f i i og l indă , og l indă cu scâ r ţ â i e to r i , i a r b a s ­t o n u l subvire l v â r î t i n b u z u n a r u l h a i n e i d e a lpaca (pe c a r e o m â n g â i e în a m i n ­t i r e şi în vis) — c rescu t ene rg i c ca u n vârf de s p a d ă la def i l a re con t r a s t a p l ă ­c u t cu pe t a l e l e c r e m e a le t r a n d a i i r u -lu i „ m a r e ş a l " , p r i n s la b u t o n i e r ă de Mutz i .

I m p r e s i i l e d e a t u n c i l e p ă s t r e a z ă încă, d u p ă c u m p ă s t r e a z ă h a i n a g r i s c u m p ă r a t a c h i a r î n z iua aceia d e p e K e r t m e r s t r a s s e . Deoseb i r ea că e le n u s ' au î n v e c h i t deloc; co l ţu l de suf le t în c a r e le-a ţ i n u t p â n ă a c u m , vii şi p r o a s ­p e t e s a doved i t şi de a s t ă d a t ă m a i t r a i ­n ic decâ t s tofa cea s c u m p ă p l ă t i t ă cu u n p u m n de ban i p e s t r a d a luxoase lo r m a g a z i n e .

Î n c h i d e ochii şi v e d e V i e n a !.. N u m a i d in c u p a aceia e x i s t e n ţ a lu i Ion Vas i ­lescu Cap a a v u t şi u n î n c e p u t şi u n s fârş i t : Viena !.. Amin t i r i l e - i s u n t p a r ­că m a s c a t e d e u n vapo ros l in ţo l iu s au şi m a i a d e v ă r a t , î n c h i p u i n d u - ţ i că ai p r i v i p r i n p â c l ă şi t r e c u t u l î n d e p ă r t a t , o î n m i r e s m a t ă g r ă d i n ă a in imi i şi a t i -n e r e ţ e l o r ta le . N u - ş i m a i a m i n t e ş t e n u ­m e l e l u c r u r i l o r p r i v i t e î n s e a r a d e a-tunc i , t o tu ş i s ea ra d e a t u n c i a r ă m a s în el nec l in t i t ă . F â l f â i a u d e a s u p r a R i n ­g u l u i , p e s t e c a t a p e t e a s m a ca de ca te ­d r a l ă a Opere i , d r a p e r i i i m e n s e d in m a i m u l t ă u m b r ă decâ t l u m i n ă . R ă s ă r i s e l u n a şi c o n t u r u l ei d e u n g a l b e n pal , a p r o a p e s t r ă v e z i u f i l t ra a m u r g u l , s u b ­ţ i re , î n t r ' u n a m e s t e c d e cu lor i ce făcea b ine och iu lu i ; violet , roz, a l b a s t r u ş t e r s şi n u m a i o u r m ă d e n e g r u în t oa t e . O r ază d e l u n ă le î n d u l c e a p e t oa t e .

A a j u n s în P r a t e r ; f rumos , d a r n u i-a p l ăcu t . Ceva m a i cu ră ţ e l , ceva m a i l u s ­t r u i t ,ma i „ ch i c " c u m se s p u n e ; încolo „Moş i i " noş t r i , „Moş i i " noş t r i f ă ră flo­r ice le şi f ă r ă mi t i t e i .

In t r a m v a i u l e lec t r ic î m b u l z i t d e l u ­m e în zi lele de s ă r b ă t o a r e , p r i n t r e o-b r a z u r i l e dolofane, roşcovane , de oa­m e n i b i n e h r ă n i ţ i a r ă s ă r i t deoda t ă , t ocma i c â n d se c o n t u r a în c h e n a r a l ­b ă s t r u i ţ ă r m u l l a rg al D u n ă r i i , u n ch ip l u m i n o s de fată . O fa tă — a v ise lor lu i . O G r e t c h e n a Viene i . B londă , bucă l a t ă , cu ochi i a lbaş t r i . Ochi i a l ba ş t r i d e cer şi obra j i i de p ă p u ş e de po rce l an . A v e a n a s u l în v â n t şi g u r a cât u n d e g e t a r .

Ion Vas i lescu C a p p u t e a oa re , ch ia r f ă ră v r e r e a lui , să n u - i z â m b e a s c ă ? F a t a n u s'a s u p ă r a t şi n ' a fer i t capu l . Z â m b e t u l d ă r u i t ei de c ă t r e t â n ă r u i a -cesta s e m e ţ a v â n d m u s t ă c i o a r ă de î n ­t u n e r i c l-a p r i m i t se v e d e cu d r a g ă i n i ­m ă , î n to rcându- i -1 la fel d e p r o m p t şi d e t a n d r u şi î nvă lu indu-1 p e d a t ă cu o a l b a s t r ă î n d e l u n g p r iv i r e . Ion Vas i lescu Cap a a v u t a t u n c i s enza ţ i a de nedesc r i s a u n e i bă i de l u m i n ă .

Nes imţ i t , a t e n t la f iecare pas , t ip t i l , cu m a r i p r ecau ţ i i , c a ş i c u m a r fi ţ in t i t u n l u c r u de fura t , r o m â n u l n o s t r u se a p r o p i a de G r e t c h e n . „ P a r d o n " în s t â n ­ga, „ p a r d o n " în d r e a p t a , p r e l i n g â n d u - s e g r i ju l iu şi a fab i l p r i n t r e t r u p u r i l e g ros î m p l i n i t e a l e că lă to r i lo r d e p e p l a t fo rmă , s'a p o s t a t d e o d a t ă fulger , în fa ţa ei ; f u l g e r â n d - o cu d o u ă p r i v i r i consecu t ive — ca la B u c u r e ş t i !.. I se de sena fetei p e ch ip o t i m i d i t a t e ce o făcea şi m a i a t r ă g ă t o a r e . Şi p l eoape l e g r e l e de b o ­gă ţ i a gene lo r , c u r b a t e la v â r f u r i şi n e ­g re , a u b ă t u t în f io ra te ; a r ip i de p a s ă r e că l ă toa re în sbor şi î n v â n t .

„ S u n t cl ipe în v i a ţ a u n u i o m p e n t r u ca re ai da t o t u l " — g â n d i filosofic oa­r e c u m d o m n u l Ion Vas i lescu Cap . „Ai da t o t u l să a i t o tu l " , ş i-şi făcu o a r e c u m ins i s t en t , cu spa t e l e d a r b in i şo r o p â r ­t i e de loc a l ă t u r i p e b a n c h e t ă . S i m ţ i c ă l d u r a t r u p u l u i de fa tă î n s t â n g a şi în d r e a p t a m i r o s de t a b a c d in n ă r i l e n e a m ­ţu lu i . V ieneza se s t r â n s e încă ; Vas i lescu încă s tă ru i . . . „ S ă ai t o t u l " oftă înfio-r â n d u - s e şi î n d r ă s n i să-şi a f u n d e p r i ­v i r i l e în ochii ei, ca î n t r ' o m a r e a l b a s t r ă p l i nă de soare .

D r u m u l a fost scur t , p r e a s c u r t p e n ­t r u ce avea de spus i n i m a sa. I a r fata, ca or ice fa tă d i n l u m e a în ţ e l e s de s igu r ce avea să-i s p u n ă i n i m a lu i Vas i lescu C a p ; la cobor î re , a f a r ă d in oraş , e r a u p r i e t en i . P r i e t e n i b u n i — n u m a i d in p r iv i re . . . L u â n d u - i m â n a s'a r e c o m a n ­d a t e* î n t â i : — „ P u s i !"... P u s i şi n u m a i ş t i e Vasi lescu cum, d in p r i c ina n u ­m e l u i u r m ă t o r , g r e u de ţ i n u t m i n t e , cu w, cu tz, cu y p a r c ă ; n u m e n e m ţ e s c !

A u p o r n i t - o a m â n d o i î n t r u ace iaş p a s p e che iu l D u n ă r i i , d e a l u n g u l u n e i a lei s t r ă j u i t ă d e cas tan i în f loare , p o t r i v i n -du-şi m e r s u l , r o m â n u l nos t ru , d u p ă ca ­d e n ţ a mică a v ieneze i .

Aşa d a r v i su l i se î m p l i n i s e ! S i n g u r u l lui v is împl ini t . . . I n s ea ra aceas ta , aici, î n Viena , p e loc, Vasi lescu, la fel e r o u ­lui d in c a r t e a cu t i t lu l de m u l t u i t a t , e ra

de GEORGE DORUL DUMITRESCU

î n d r e p t să -ş i d e c l a r e : — „ D e a c u m a p o t să m o r !"

D u p ă câ ţ iva paş i r o m â n u l n o s t r u a î n c e p u t să exp l i ce fetei , în a m ă n u n t e , p r o b i e m a fericir i i . F a t a n u l-a î n t r e r u p t . P r i v e a s p r e e i d in c a n d in c â n d şi cun c â n d în cand îi z â m b e a a m e ţ i t o r de s u a v şi de du lce . El , î n locu l cuv in t e lo r ce- i î n v ă l v ă t a p i ep tu l a u i t a t p r o b a o n că n o c u n o a ş t e ueca t d e u n ceas, şi u i t ând , i -a p r i n s la î n c e p u t b ra ţu l , p e u r m ă m a n a mică , g r a s u ţ ă şi ca idă .

l i î n v ă l u i a p e a m â n d o i n o a p t e a cal ­m ă , f ă ră van t , p r i e t e n o a s ă şi b u n ă ; p ă r ­t a şe fer icir i i lor . Ceru l , în l u m i n ă t r a n -d a i i r i u poet ică , le e ra compl ice ; şi l una p o s t a t ă la u n s e m n p a r c a p e c r e a n g a cea m a i de sus a ca s t anu lu i , a ace lu iaş i cas t an , d a r m e r e u l a l tu i . Şi v e n e a u ue u n d e v a s v o n u r i d e cl ipocit de apă şi m i r o s c rud .

P a n t o f u l l u i P u s i a r m o n i z a muz ica l s g o m o t u i c a l d a r â m u l u i bă tu t , î n ă i ţ â n d cu fun t a e n o r m a de d e a s u p r a , la t i e ca re p a s şi în d r e p t u l f iecăru i bec eiecuric u n e n o r m f l u t u r e de u m b r ă . P e î n t u ­n e r i c p a n t o t u i l ăcu i t sc l ipea micu ţ , cât p a l m a iu i Vasi lescu.

I n m i n u t u l u r m ă t o r Vas i lescu n ' a m a i ş t iu t ce face, n ' a m a i v r u t să ş t ie ce face. S t r ă f u n d u r i l e c u m p l i t e l o r a ş ­t e p t ă r i , ca d in p r e a p l inu l u n e i cupe , s 'au r e v ă r s a t în e l : c u p r i n z â n d violent , c u a m â n d o u ă p a l m e l e , obraj i i ei de p ă ­p u ş e de porce lan , i-a s ă r u t a t ap r in s , f ă ră răsuf le t , g u r a . O s ă r u t a r e n e m a i p o m e n i t d e l ungă , d e - a u t r e b u i t s ă - i d e ş t e p t e d in ea ro ţ i l e u n u i doca r p e d r u m .

Vieneza i-a z â m b i t cu ochii umez i . T o a t ă v r e m e a apoi , Ion Vas i lescu a

vo rb i t n u m a i el, î n t r ' u n a , a p r o a p e d o u ă ceasur i . î n f ă ţ i ş â n d f rumoase i v ieneze , î n t r ' u n p o t o p d e c u v i n t e r o m â n e ş t i , v i a ţ a sa de p â n ă a c u m a ţ i n u t să- i a r a t e în p r i m u l r â n d , a r z ă t o a r e a d o r i n ţ ă de a se î n t â l n i cu dânsa . Cu o fa tă ca dânsa . Şi imensa- i fer ic i re de a s t ă sea ră . P e n t r u o m a i dep l ină î n ţ e l ege re , Ion Vasi lescu C a p a p u s la con t r ibu ţ i e , c u m se s p u n e , t o a t e r e s u r s e l e : şi ge s tu r i l e l a rg i , şi vocea mie roasă , şi p r iv i r i l e în gol şi î n inf ini t ; a l t eo r i m â n a s t â n g ă p u ţ i n t r e m u r â n d ă ,cu dege te l e res f i ra te i n v o c a t o r s p r e cer sau , când e ra nevoie , p u m n u l a m e n i n ţ ă t o r i sbi t p ă t i m a ş în coşul p i ep tu lu i . L a u n pasag iu a l p e -

ro ra ţ i e i a p l âns , l a c r im i a d e v ă r a t e — e r a nevoie .

R o m â n u l nos t ru , insp i ra t , vo rb i aşa d u p ă c u m încep i o sc r i soare de d r a ­gos te :

— Eu, f r u m o a s ă şi m u l t do r i t ă Pus i , n ' a m fost nici c â n d în g ra ţ i i l e femei lor c a d-ta... Ai t u în t ine , Pus i , ceva nobil , ceva du lce , ceva s incer , ceva naiv. . . Eş t i , cu a l t e cuv in te , fa tă cu lipiciu.. . î n ţ e l e g i ?.. N u în ţe l eg i !.. S a u să s p e r ă m că da, f i indcă p e n t r u f i in ţe le d in ca t e ­gor ia ta , c u l ipiciu v r a să zică, m ' a m d a t în v â n t de când m ă ţ i n m i n t e pe lume . . . A ş dor i să - ţ i poves tesc , Pus i , v i a ţ a m e a . î n t r e a g ă . De là î n c e p u t p â n ă la sfârşi t . Nu- i ea p r e a lungă , vezi b ine şi n ic i p r e a înfocată. . . Mai m u l t ba l t ă d e c â t r âu , căci a fost în f i rea m e a s'o iau domol , încet işor . Aşa : i avaş - i avaş ! — î n ţ e l e p c i u n e a r u s u l u i . Şi to t ca el, a j u n g i m a i s igur . D e p i ldă as tăseară . . . N u conf i rm, p ă c a t e l e me le , c ' am a juns o r i voi a j u n g e a s t ă s e a r ă m a i s igu r u n ­deva. . . U n d e ? — aşa - i P u s i ? — să a-j u n g m a i s i g u r ? D a r să t r e c e m — eşt i de p ă r e r e ! S p u n e a m — t r a i u l pe oare b a m dus , sălciu, apă de p loa ie . Or i m a i prec is , — flor icele —, ca la noi.. . N u le ştii?... S t a i să vezi . Ie i p o r u m b , b o a b e d e p o r u m b , le p u i î n c iur şi c iu ru l d e a ­s u p r a j a r u l u i . F o a r t e s implu , d a t i n i c iu ru l şi a ş tep ţ i . Deoda tă , foa r t e s im­p l u : p â c ! — f lor iceaua- i gata. . . U n fel d e iască u m f l a t ă a lb , p a p u r ă la m e s t e ­cat , c u m ai mânoa , s cuză -mă Pus i , dacă a i m â n c a v r e o d a t ă , paie. . .

I n t r e t i m p v r e m e a — ce să facă ? — t recea . E u c r e ş t eam. P e l a şap tesp rezece an i fiind, i au seama, n u ş t iu p r i n ce mi raco l , ape l e î ncep să i sbească ţ ă r m u l . Ca 'n Bibl ie , Pusi . . . Ici m ă t ă l u ţ ă — n e î n c h i p u i m — p ă m â n t u l , dincolo eu — apa . A t u n c i d in două u n a t r e b u i a să se î n t â m p l e : o r i a ş t e p t să m ă c u p r i n d ă v a l u r i l e ori cuceresc l u m e a !.. M ' a m î n ­to r s însă ş i - am zis : a cucer i p ă m â n t u l — prea- i m a r e . Ce să fac eu cu p ă m â n ­t u l î n t r e g ?.. Şi pe u r m ă e ches t ie de v i t e j i e ; eş t i b u n de aşa ceva n u m a i dacă ai, p r e c u m se şt ie , s ă m â n ţ ă de e rou în sânge . N u ?.. Şi sânge le m e u !

— ţ i - a m expl ica t . E r a u t i m p u r i şi s u n t încă ,de visez ziua 'n amiaza m a r e , cu ochii deschiş i . Noap tea , m a r i cât luna. . . Obiceiul se ţ i n e d e m i n e d in f rageda copi lă r ie . î m i amin t e sc , nu ma i d e p a r t e , b i a t a m a d a m W e b e r , cu s fa tu r i l e şi n e m ţ e a s c a ei... Să fiu c u m i n t e , să fiu s i l i tor , s 'ascul t p ă r i n ţ i i şi p e p rofesor i ca pă r in ţ i i ; să fiu r e spec tuos cu b ă t r â ­nii , să le s ă r u t m â n a , de- i î n t â lnesc pe s t r a d ă să le dau „ b u n ă z i u a " n u doa r cu g u r a , şi cu şapca ; să n u r ă m â n cu ochii ho lba ţ i la v i t r ine , să n u a r u n c cu p i e t r e 'n câini , să las g ioale le şi m a i d a ­ne le , să n u - m i r u p ha ine le , să a m p e u r m ă t o t d e a u n a , or i când te uiţ i , p a n t a ­lonii c u ochelar i , p a r d o n , în s p a t e ; să î n v ă ţ c a r t e şi m a i a les — nemţeş te . . . Să raca , deab ia a c u m v ă d câ tă d r e p t a t e a v e a . Să î n v ă ţ n e m ţ e ş t e ! O, de-aş l i a scu l t a t -o , Pusi . . . F ă c e a m Viena praf!... Ce zici P u s i ?

B ă t r â n a m a d a m W e b e r ! P a r c ă o aud , o văd.. . C u v â n t a , s u n t s igur , c u m ai cu­v â n t a şi t u dacă ai şti , Pus i , ca ea p u ţ i n r o m â n e ş t e . P r o n u n ţ a în loc de d u m ­n e a t a — tumneata; }ei comente şe se-letor!... nă-ţi fărî tegetele 'n nas, băete!... să iei covencios co pătrăniisă nă scăiii okii la trum

Eu, d m p o t r i v ă , s g â i a m ochi de bou, D o a m n e i a r t ă - m ă , la ea şi bou a r u n c a m cât colo ca r tea de g e r m a n ă a lui Schröf.

— „Ah , d u m m e r s K i n d !... D u w i r s t n i e m a l s e twas" . . .

Aşa că nici p â n ă în z iua de as tăz i n u ş t iu ce v r ea să s p u n ă cuv in t e l e ei... P o a t e m a i b ine !...

Mit i t ică , rotofeie , i u t e ca la douăzec i de ani şi g u r a l i v ă !... Doamne . . . C â n d îi î ncepea g u r a nu- ţ i da pas nici să m a i răsufli . . . D u r a - d u r a , d u r a - d u r a , şi t r a -ge- i !... L a u n a r o m â n e a s c ă zece n e m ­ţeşti . . . Şi dă-i şi dă- i , şi i a r ia-o d 'acapo . Năuc i se p a t r u m a h a l a l e , cu a n o a s t r ă cinci. P r e c u p e ţ i i şi o l teni i se t e m e a u de ea ca de d racu . I se dusese b u h u l p â n ă în „ H a n u l cu t e i " u n d e m e r g e a de două ori pe an, la C răc iun şi în S ă r b ă t o r i l e Pas t e lu l , t â r g u i n d de f iecare da t ă câ te u n camion dé l uc ru r i . Negus to r i i , îi t â m p i s e cu g u r a . U m b l a v o r b a că u n u l d in ei se s p â n z u r a s e , la tocmit , d in p r i ­c ina lui m a d a m Weber . . . A l t m i n t e r i , o b ă t r â n i c ă s'o pu i la r ană . B u n ă de nu - ş i găsea p e r e c h e şi cumsecade , da rn ică , s ă r i t o a r e la nevoi le a l to ra . E r a doc to ru l m a h a l a l e i , moaşe , sp i ţ e ru l ei, S a m a r i -neanu l . . . F u s e s e t a r e f rumoasă , îmi s p u n e a t a t ă - m e u , f r u m u s e ţ e ce n u i se p i e r d u s e nici a c u m , la b ă t r â n e ţ e . A v e a m a d a m W e b e r u n obraz senin , p l inu ţ , f ă ră o cu tă . Când r â d e a cu poftă şi r â ­dea m e r e u cu poftă m a d a m W e b e r , fă­cea g r o p i ţ e în obra j i şi p e d in ţ i s t r u n ­gărea ţă . . . P e c u v â n t u l m e u de o n o a r e dacă n u avea i veşn ic în faţa ochi lor u n p o r t r e t de f emeie nos t imă , la t re izeci şi cinci de an i cel m u l t , p u r t â n d însă ca p e v r e m e a n u ş t iu că ru i L u d o v i c p e r u c ă p u d r a t ă a l b şi c rea ţă . Ochii , ca ai tă i Pus i , a lbaş t r i , c ă u t a u sp re om, ca şi ai t ă i Pus i , m e r e u calzi; te m i r a i cu câ tă lumină. . . N u oda t ă l - am auz i t p e b ă t r â n u - m e u v o r b i n d de ochii lu i m a ­d a m W e b e r şi of tând. Şi n u cred să fi of ta t de geaba , el ca re o cunoscuse de p e t i m p u l t inere ţe lor . . . Eu cred că nu.. . .

I n t r e t i m p , r epe t , eu c r e ş t eam. î m i c r e ş t eau tu le ie le , g lasu l se îngroşea de là o zi la a l t a i a r pe b ă r b i e r ă să r i s e ca d in p ă m â n t , deoda tă , u n puf de p ă r c a r e - m i d ă d e a emoţ i i . Mi - e r a d r a g de el, ştii tu , ca o r i că ru i f l ăcă i andru ; şi-1 c e r c e t a m în ogl indă, şi-1 m â n g â i a m şi mi-1 î n c h i p u i a m , n e s p u s de fericit , c u m a r e să fie m a i tâ rz iu , b a r b ă şi mus tă ţ i . . . P o a t e şi cioc — c u m n 'a fost şi n ' a r e să m a i fie vreodată . . . P r e a aş s e m ă n a a capră. . . N u - i aşa ?...

D a r n u p r e a t â rz iu , d u p ă t oa t e as tea , v e n i — şi z iua de asalt!.. . Ţ iu m i n t e , c i t eam o ca r t e de poezii a lui V l a h u ţ ă (nu mi -o r e c o m a n d a s e m a d a m Webe r ) „ I u b i r e " . E r a să zic şti i (de u n d e să ştii?) es te acolo n u m a i d r agos t e ; d r a ­gos te fă ră nici u n fel de ap ropos . Din cea e t e rnă , se zice, şi sfioasă şi p u r ă şi t r a n d a f i r i e şi aşa m a i depar te . . . P e s e m ­n e că d u p ă o a s e m e n e a d ragos t e îmi e r a î n s e t a t suf le tu l , de v r e m e c e m u r ­m u r a m poezii le cu g lasu l scăzut , de r u g ă c i u n e ; fugeam de oamen i , s l ăbeam, of tam, p l â n g e a m fără m o t i v şi c locotea în m i n e o a ş t e p t a r e , ca în f r igur i le mor ţ i i . Mâin i l e î n c e p u s e r ă să -mi t r e ­m u r e , ochii in jec ta ţ i , ne rvos , n e m u l ţ u ­mit . . . Pr icepi! . . . Mă cer ta m a m a că n u m a i m ă n â n c n imic , t a t a că m ' a m ză­păc i t îngrozi tor , m a d a m W e b e r că a m u i ta t , r u ş i n e să-mi fie ob razu lu i , şi i n ­d ica t ivu l „ p r e z e n s " delà v e r b u l „ a ş t ă -t o r habn" . . . N ' a v e a de u n d e b ă n u i că eu e r a m pe cale să încep , fără s fa tu l ei, c e v a m u l t m a i g r e u şi m a i compl ica t : „ ich l iebe, d u l iebst" . . . e t ce te ra , e t c e ­tera . . .

P r e c u m îţi s p u n aşa s'a şi î n t â m p l a t , căci m a i de g r a b ă g h i c e a m decâ t p u ­t e a m să v ă d : o fa tă ca tine!. . . Ca t ine , Pus i , şi ca 'n poezie : n e a p ă r a t b londă , cu ochii de aga tă , s u b ţ i r e la t r u p şi v o ­cea melod ioasă . î n t â l n i r e a cu ea m ' a ş -t e p t a m să fie ca 'n V l a h u ţ ă — lov i t u r ă de t r ă z n e t !...

N ' a fost însă n ic i l ov i t u r ă de t r ă z ­ne t , nici ca t ine , nici ca 'n Vlahuţă . . . Să vezi . A i n t r a t în z iua aceia o o a r e c a r e fa tă la noi pe poa r t ă . A t â t şi n imic m a i m u l t . Din nefer ic i re a scâ r ţ â i t şi p o a r ­ta , i a r delà d o m n i ş o a r a sosi tă şi p â n ă la bo lnave le m e l e a ş t ep t ă r i , ce să-ţ i spun? — „ceeace e pa iu l fa ţă de aur" . . . Nici tu b londă , nici t u subţ i re . . . P a r c ă soa r t a e x p r e s mi -o croise p e dos : oacheşe , g rasă , p u ţ i n t e l fâ ţâ i tă . Şi-o c h e m a Săf-tioa... Pa ro l , Săftica!... O b r a z n i c ă de

(urmare in pag. 6-a)

UNIVERSUL LITERAR 13 Ianuarie 1940

Aspecte italiene

Tot despre „Futurism" şi numai despre el Insuficienţe la Stendhal

D a c ă î n c r o n i c a n o a s t r ă t r e c u t ă a m e x a m i ­n a t i d e o l o g i a f u t u r i s t ă , î n a s p e c t e l e s a l e s o ­c i a l e ş i t e o r e t i c e , r e v i n e c r o n i c e i d e i a t ă s a r ­c i n a d e a p r e z e n t a cr i t i c , a s p e c t u l l i t e r a r a l a c e s t u i c u r e n t , ş i t e h n i c a p e c a r e o a c c e p t ă p e n t r u e x p r i m a r e .

D e p a r t e d e a f i g e n e r a t s p o n t a n , f u t u r i s ­m u l î ş i a f l ă r ă d ă c i n i î n c u l t u r a f r a n c e z ă , a n ­t e r i o a r ă a p a r i ţ i e i lu i . A ş a c ă a v e r s i u n e a f a ţ ă d e t r a d i ţ i e a p u r t ă t o r i l o r a c e s t u i s t i n d a r d , e d e j u c a t ă p r i n a d m i t e r e a u n e i a l t e t r a d i ţ i i d e ­c â t c e a i t a l i a n ă , e d r e p t , d a r n u m a i p u ţ i n a u n e i t r a d i ţ i i . T e m e l e s c u m p e f u t u r i s m u l u i — m a ş i n a , f a b r i c a , u z i n a , o r a ş u l i n d u s t r i a l , m u n ­c a b r a ţ e l o r a n o n i m e c o o r d o n a t e î n a c e l a ş s c o p , — f u s e s e r ă a b o r d a t e m a i d e m u l t d e E m i l e V e r h a e r e n . S i m b o l i s t u l M a u r i c e M a e -t e r l i n g , î n d r a m e l e s a l e c u u n s i n g u r p e r s o ­n a j — m o a r t e a — n u o p e r a s e a l t c e v a d e c â t d e t r o n a r e a i n d i v i d u l u i - e r o u d i n l i t e r a t u r ă , r e v o l u ţ i e a l c ă r e i m e r i t , d a c ă m e r i t e, ş i -1 a s u m ă M a r i n e t t i . G l o r i f i c a r e a p ă g â n ă a c ă r ­n i i , a c ă r e i c e a m a i f e r i c i t ă e x p r e s i e o g ă ­s e ş t e f u t u r i s t u l Mario Bètuda, („o v o l u t t à

d é l i a c a r n e , u n i c a d e a e d u n i c a c e r t e z z a d e l -

l ' a m o r e , v o l u t t à d e l l a c a r n e , t u s o l a , t u so la

s e i t u t t o : l a v i t a , l ' a m o r e , la m o r t e " ) , n u е х э n i c i e a o i d e e c o m p l e c t n o u ă .

P a r ţ i a l , B a u d e l a i r e f u s e s e p r e c u r s o r î n a-c e a s t ă p r i v i n ţ ă , iar R i m b a u d g ă s e ş t e ş i e l a c c e n t e a s e m ă n ă t o a r e î n t u r m e n t a t a s a „ S a i ­s o n e n e n f e r " .

Ş i t o t u ş i , n o u t a t e a f u t u r i s m u l u i p o a t e fi s u s ţ i n u t ă . C e e a c e a p a r e d i s p a r a t ş i a c c i d e n t a l l a î n a i n t a ş i , a p a r e s i s t e m a t i c ş i o r g a n i z a t a ic i ( d a c ă o o r g a n i z a r e p o a t e a v e a ş i d e s o r g a n i -z a r e a ) . S 'ar c r e d e c ă t e m e n o u i n'ar p u t e a fi t r a t a t e f ă r ă o t e h n i c ă n o u ă . E f a p t u l d e c a r e ş i - a d a t s e a m a M a r i n e t t i , a t u n c i c â n d a s i m ­ţ i t c ă t r e b u i e s ă r e d a c t e z e m a n i f e s t u l t e h n i c a l n o u e i ş co l i , î n 1912. N u m a i că n o u a t e h ­n i c ă n u a d u c e n i m i c p o z i t i v , e a m u i ţ u m i n -d u - s e s ă p r e s c r i e d o a r d e s f i i n ţ a r e a c e l e i o b i ş ­n u i t e :

— „ B i s o g n a d i s t r u g g e r e l a s i n t a s s i , d i s p o -n e n d o i s o s t a n t i v i a c a s o , c o m e m a s c o n o " .

— „ S i d e v e a b o l i r e I ' a g g e t t i v o , p e r c h é il s o s t a n t i v o n u d o c o n s e r v i i i s u o v a l o r e e s s e n -z ia le" .

S u b s t a n t i v i z a r e a s i n t a x e i p o a t e p ă r e a s t r a ­n i e , l a o m i ş c a r e l i t e r a r ă c a r a c t e r i z a t ă p r i n a c ţ i u n e . E ş t i u t că a c ţ i u n e a î n t r e b u i n ţ e a z ă , î n e x p r e s i e , v e r b e , d u p ă c u m n e m i ş c ă r e i î i c o n v i n e f o r m a s u b s t a n t i v a l ă , c a u n a c e s u ­g e r e a z ă s u b s t a n ţ e , i m u a b i l e ş i e t e r n e . D e l à f u t u r i s m n e p u t e m a ş t e p t a î n s ă l a t o a t e s u r ­p r i z e l e .

D e a l t f e l s u b s t a n t i v e l e d e c a r e u z e a z ă n u - s t o t d e a u n a i n t e l i g i b i l e . S e n s u l n u e n e a p ă r a t n e c e s a r , î n t r ' u n v e r s . Ori , c h i a r d a c ă e x i s t ă u n s e n s , e l n u e i n t e l e c t u a l , c i s e n s i b i l , o n o -m a t o p o e t i c . F i g u r a a t â t d e d e s u z i t a t ă î n l i ­r i c a f u t u r i s t ă , d e n u m i t ă i m p r o p r i u a n a l o g i e , n u e a l t d e c â t o n o m a t o p e e a a n t i c i l o r : „doi, c i o p , c loc i i , — c l o i j e t e , c l o p p e t e , c l o c h e t e , — c h , ch, ch, — e giù nel — c o r t i l e — jontana

maláta", s c r i e î n v o l u m u l s ă u „ l ' I n c e n d i a r i o " , u n u l d i n t r e ce i m a i c u n o s c u ţ i l i r i c i f u t u r i ş t i : Aldo P a l a z z e s c h i . S a u î n „E l a s c i a t e m i d i v e r -t ire", a l a c e l u i a ş : tu, tu, tu — fu , fu, fu — chu, chu, chu, — ubù, ubù, ubù —".

I n f a n t i l i s m u l a c e s t o r d i s t r a c ţ i i v e r b a l e , („ii poeta s i ăiverte — pazzamente — smisurata-mente"), a t i n g e , c u m o m ă r t u r i s e ş t e î n s u ş i a u t o r u l a c e s t o r v e r s u r i , p a t o l o g i c u l , ( p a z z a ­m e n t e = n e b u n e ş t e ) .

U n a s p e c t n u m a i p u ţ i n b i z a r t r e b u i s e să c a p e t e î n f a ţ a c o n t i m p o r a n i l o r c u m u l t î n a ­in te , l i r i s m u l a b s t r a c t a l lu i M a l l a r m é , a l c ă ­r u i „aboli bibelot d'innanité sonore" n u a v e a p e n t r u ei a l t ă e x p l i c a ţ i e . I a r p r o g r a m u l e r ­m e t i s m u l u i m a l l a r m é - a n , e g r e u d e p r e s u p u s c ă v a fi r ă m a s n e c u n o s c u t l u i M a r i n e t t i , care , s e ş t i e , c u n o ş t e a m a i b i n e l i m b a f r a n c e z ă d e ­c â t p e c e a m a t e r n ă . D e a l t fe l , M a r i n e t t i e d e ­p a r t e d e a u r m a f ide l , n o r m e l e m a n i f e s t u l u i s ă u , p e c a r e d i s c i p o l i i î l ş i d e p ă ş e s c p r i n e x a ­g e r a r e . V e r s u l s ă u n u e l i m i n ă n i c i a d j e c t i v u l , n i c i v e r b u l , n i c i p u n c t u a ţ i a , c u m a n u n ţ a s e ( „ a b o l i r e a n c h e la p u n t e g g i a t u r a " . ) — F a n ­t a s t i c u l d i n p o e s i i l e s a l e n u î n t r e c e p e a l a u ­t o r u l u i „ c o r ă b i e i b e t e " , R i m b a u d .

— „ A h , v o u s v o i l à d o n c d é m a s q u é e s , É t o i l e s ! I n f â m e s c o u r t i s a n e s a u x s e i n s t u r g i d e s e t l o u r d s e t t r a n s l u c i d e s c o m m e d e u x é n o r m e s g o u t t e s d 'ambre" .

P o a t e c ă f a p t u l d e a fi s c r i s f r a n ţ u z e ş t e î i v a f i a d u s l u i M a r i n e t t i î n v i n u i r e a d e s n o ­b i s m . E d e fap t , î n a f a r a c o m o d i t ă ţ i i s a l e d e e x p r e s i e , l i m b a i t a l i a n ă f i i n d u - i n e f a m i l i a r ă , — o v o i n ţ ă d e a m a r c a n e t , c a r a c t e r e l e d e r a f i n a m e n t a l e l i t e r a t u r i i f u t u r i s t e .

D a r e l e m e n t e l e s t i l i s t i c e n u s u n t n o u i . V e r ­s u l a l b e c u n o s c u t d e m u l t . L i m b a j u l u z e a z ă f r a z e ca a l e n o a s t r e , c u s e n s l o g i c d e ş i f a n ­t a s t i c e , ş i cu p u n c t u a ţ i a t r a d i ţ i o n a l ă , N o u i , î n s ă n u c u t o t u l a l t f e l d e c â t c e l e c u n o s c u t e , s u n t i m a g i n i l e . „ D i e u v e h e m e n t d ' u n e r a c e d 'ac ier , „ A u t o m o b i l e i v r e d ' e s p a c e , „qu i p i é t i n e s d ' a n g o i s s e , l e m o r s a u x d e n t s

s t r i d e n t s ! „ O f o r m i d a b l e m o n s t r e j a p o n a i s au y e u x d e

f o r g e „ N o u r r i d e f l a m m e e t d ' h u i l e s m i n é r a l e s , . A f f a m é d ' h o r i z o n s e t d e p r o i e s s i d é r a l e s . . . "

( „ L ' a u t o m o b i l e d e c o u r s e " d i n v o l . „ L a v i l l e c h a r n e l l e " , 1906).

P r o c e d e e ca i r o n i a a l ă t u r ă r i i u n u i e l e m e n t f a n t a s t i c d e e x p l i c a ţ i a l u i ş t i i n ţ i f i c ă , m e c a ­n i c ă („nourr i d e f l a m m e et d'huiles minéra­les" d e p i l d ă ) , a u i n t r a t î n p a t r i m o n i u l t e h -n i c e i m o d e r n i s t e , î n c ă d i n s e c . X I X . — I a r r i m e l e i n t e r n e , s a u a s o n a n t e l e , s u n t p r a c t i ­c a t e c u s u c c e s ş i d e V e r l a i n e :

„ C e s t à c a u s e d u c l a i r d e l a l u n e „ Q u e j ' a s s u m e c e m a s q u e n o c t u r n e „Et d e S a t u r n e p e n c h a n t s o n u r n e „Et d e la l u n e , l ' u n e a p r è s l 'une" .

C e e a c e f a c e p r o p r i u l a c e s t e i t e h n i c i e o b l i ­

g a t i v i t a t e a , a m z ice , a l i c e n ţ e i p o e t i c e , r i d i ­c a t ă la r a n g d e r e g u l ă .

A l d o P a l a z z e s c h i v a f o r m u l ă î n u r m a u n e i serii d e „ c u c u r u r ù , r u r ù c u c ù , c u c c u c c u r u c u ! " d r a g o s t e a f u t u r i ş t i l o r d e l i c e n ţ e : „ C o s a s o n o q u e s t e i n d e c e n z e — q u e s t e s t r o f e b i s b e t i c h e ? — L i c e n z e , l i c e n z e , — L i c e n z e p o e t i c h e ! — s o n o la m i a p a s s i o n e " . E c e e a c e n e î n d r e p t ă ­ţ e a s ă a f i r m ă m î n c r o n i c a t r e c u t ă , că , î n c i u ­d a t e n d i n ţ e l o r s a l e d e d e t r o n a r e a i n d i v i d u ­lui , î n c i u d a e x a l t ă r i i m a s s e l o r a n o n i m e , f u ­t u r i s m u l e, d i n p u n c t d e v e d e r e form- | i , t e h ­n ic , — u n e x c e s d e i n d i v i d u a l i s m . P u n â n d p r o b l e m a c r e a ţ i e i p o e t i c e , î n n e c e s i t a t e a d e a g ă s i i n e f a b i l e l o r s t ă r i p e r s o n a l e , i n d i v i ­d u a l e , n e t r a n s m i s i b i l e , — o e x p r e s i e c a r e s ă l e c o m u n i c e ş i c e lor la l ţ i , e x p r e s i e c a r e : s a u j e r t f e ş t e p a r t i c u l a r u l s t ă r i l o r p o e t i c e , v i z i u ­n i l o r or i s e n t i m e n t e l o r c e t r e b u e s c e x p r i m a t e , sau r e n u n ţ ă la a fi g e n e r a l i n t e l i g i b i l ă , — î n ­ţ e l e g e m că f u t u r i s m u l î n s e a m n ă o p r a v a l a r e a i n d i v i d u a l u l u i s t ă r i l o r a c e s t o r a h a o t i c e , a -s u p r a o r g a n i z ă r i i l o g i c e , g e n e r a l e , a e x p r e ­s ie i . Ş i i a tă că i z v o r u l a c e s t a d e c o n t r a d i c ţ i i , f u t u r i s m u l , n e - o o f e r ă ş i p e a c e a s t a . î n c e r ­c a r e a lu i d e a î n l o c u i c ô p u l e l e ş i c u v i n t e l e c e fac r e l a ţ i a d i n t r e s u b s t a n t i v e , p r i n s e m n e m a ­t e m a t i c e , n u p o a t e fi d e c â t d u p ă u n e x a m e n s u p e r f i c i a l , s o c o t i t ă d r e p t t e n d i n ţ ă d e m a t e ­m a t i z a r e a p o e z i e i , a d i c ă d e g e n e r a l i z a r e . F u n c ţ i a s e m n e l o r m a t e m a t i c e e e v i d e n t a r b i ­t rară , î n e x e m p l e : „ t i n t i n n i o , z a i n i , fuc i l i , c a n n o n i , f e r r a g l i a , a t m o s f e r a = p i o m b o + l a v a + 300 f e t a r i + 50 p r o f u m i . . . "

* D e ş i aco l i ţ i n 'au î n t â r z i a t s ă s e i v e a s c ă ş i

î n p l a s t i c ă (G. Severini, V. Broccioni, A. Bon-zagni, L. Russolo) ori î n m u z i c ă (Balilla, P r a -tella), f u t u r i s m u l s'a d o v e d i t n e v i a b i l , or i v i a ­b i l d o a r p r i n c e e a c e i e s e d i n idef in i ţ ia sa . F u ­t u r i s m u l e n e g a r e a l i t e r a t u r i i , p e n t r u c ă l i t e ­r a t u r a î n s e a m n ă i n d e n t i f i c a r e a i n t u i ţ i e i cu e x p r e s i a ; ori , f u t u r i s m u l î m p i e d e c ă î n c h e g a ­r e a i n t u i ţ i i l o r p e r s o n a l e , p r o p u n â n d t e m e o b i e c t i v e , i m p e r s o n a l e , ş i d i s t r u g e e x p r e s i a , r e d u c â n d - o la j o c arb i t rar .

E x i s t e n ţ a s a r ă s u n ă t o a r e d a r e f e m e r ă n u n e l a s ă d e c â t (răsuf le tu l d e u ş u r a r e ş i z â m b e ­t u l î n ţ e l e g ă t o r a l c e l o r c e s e b u c u r ă că d e s i -d e r a t e l e i - a u f o s t d e p ă ş i t e , şi că a l t e l e s u n t n ă z u i n ţ e l e c u l t u r i i a c t u a l e , i n d e s t r u c t i b i l l e ­g a t ă d e t r a d i ţ i e , d a r n e c o n t e n i t c ă u t â n d s ă o d e p ă ş e a s c ă , f ă r ă a o n e s o c o t i .

D e f u t u r i s m n e a m i n t i m ca d e p ă c a t e l e t i n e r e ţ e l o r : n u f ă r ă p l ă c e r e , şi i n d u l g e n ţ i .

ITALO FRETTI

B i b l i o g r a f i e : = I poeţi futurişti, M i l a n o , Ed . f u t u r i s t e di „ P o e s i a " , 1912, ed . p r i n c e p s i n 8°, 428 p .

= F R A N C E S C O F L O R A , D a i R o m a n t i -c i s m o a l Futurismo, P i a c e n z a 1922.

= V O S S L E R C A R L O , Letteratura italiana contemporanea, N a p o l i , R i c c a r d o R i c c i a r d i 1922, i n 8» e d . II , 175 p.

К О Ш С А M A N I U S. M U T Z N U K C. C. C O N S T A N T I N E S C U A R T A C U I N O R. ÎOSUF „ G R U P U L G R A F I C " .

(Săl i le Dal les)

D - п а R o d i c a M a n i u e î n p l i n p r o g r e s — d a c ă s e p o a t e s p u n e a s t f e l d e s p r e o a r t i s t ă a t â t d e s t ă p â n ă p e a r t a d - s a l e . T a b l o u ­r i l e d i n a n u l a c e s t a s u n t m a i l i m p e z i , m a i a r m o n i o a s e ş i — c u m i j l o a c e m a i p u ţ i n e — m a i e x ­p r e s i v e . Câmpuide, d e a l u r i l e d - n e i R o d i c a M a n i u a m i n t e s c u n e o r i p r i n d e l i c a t e ţ e a v a l o r i l o r p e C o ­rot , d a r c u u n p l u s d e p o e z i e , d e f a r m e c c u t o t u l p e r s o n a l e . A c e s t f a r m e c , a c e a s t ă p o e z i e , î n b u n ă p a r t e , l e d a t o r ă m a d m i r a b i l e i a r ­m o n i i î n c a r e s u n t s c ă l d a t e p e i -s a g e i e d - s a l e . E l e e x p r i m ă , î n t o n u r i l e s t i n s e î n c e r u r i l e a t â t d e l i m p e z i o m e l a n c o l i e a t â t d e r a ­f i n a t ă — o e m o ţ i e a t â t d e d i s c r e ­tă , î n c â t î ţ i t r e o u e o s f o r ţ a r e ca s ă t e d e s p a r ţ i d e e l e .

D . M ü t z n e r , m a i v a r i a t î n t o ­n u r i , u n e o r i c h i a r e x u b e r a n t , a e v o l u a t ş i d o m n i a s a d e l à u l t i m a e x p o z i ţ i e . U m b r e i e s u n t d i n c e î n c e m a i r a r e î n t a b l o u r i l e d - s a l e . C e l e c â t e v a i n t e r i o a r e s u n t a d e v ă r a t e b i j u t e r i i . G r i s - u r i l e ,

Cronica plastica r o z u r i l e s u n t m â n u i t e d e u n a -d e v ă r a t m e ş t e r i ar p e i e a g e l e , s i ­l u e t e l e î n p u n a e r , c h i a r c â n d s u n t î n s o a r e , s u n t p i c t a t e c u o g r i j ă p e n t r u f o r m ă , p e n t r u c u ­l o a r e c a r e c a r a c t e r i z e a z ă p e a -d e v ă r a ţ i i a r t i ş t i .

D . C. C. C o n s t a n t i n e s c u e x p u ­n e — s p r e p ă r e r e a n o a s t r ă d e r ă u — p r e a rar. In u l t i m u l u m p n u a e x p u s d e c â t a n u l t r e c u t la „ G r u p u l N o u " ş i a c u m , c â n d p r e ­z i n t ă — e a d e v ă r a t — u n n u m ă r i m p r e s i o n a n t d e p â n z e . S u b i e c ­t e l e d - s a l e , i n t e r i o a r e , n a t u r i -m o a r t e ş i p e i s a g e d i n B a i c i c s u n t v ă z u t e c u o p r o s p e ţ i m e d e s e n ­t i m e n t p o a t e u n i c e î n p l a s t i c a n o a s t r ă . P e i s a g e l e d - s a l e n u t e l a s ă s ă g h i c e ş t i n i c ă e r i m e t o d a s a u r u t i n a u n e i m u n c i r e p e t a t e , p â n ă l a s a t u r a ţ i e . P i c t u r a d - l u i C o n s t a n t i n e s c u c o n t r a z i c e „ s i s t e ­m e l e " o b i ş n u i t e . D - s a p a r e c ă î n ­c e p e t a b l o u l d e l à u n d e t a l i u c a r e i - a p l ă c u t , c o n t i n u ă a p o i c u a l ­t u l ş i î n c e t - î n o e t , f ă r ă s ă p i a r d ă v i z i u n e a î n t r e g u l u i , t a b l o u l s e d e s ă v â r ş e ş t e p ă s t r â n d , c h i a r câiad s'a r e v e n i t d e n e n u m ă r a t e ori,

de P A U L MIRACOVICI

f r ă g e z i m e a e b o ş u l u i . N a t u r i l e m o a r t e , i n t e r i o a r e l e d e a s e m e n i n e d o v e d e s c d a r u r i l e e x c e p ţ i o n a l e a l e a c e s t u i ar t i s t . E x p o z i ţ i a d - s a ­l e e u n a d i n t r e c e l e m a i i n t e r e ­s a n t e ş i m a i i n s t r u c t i v e d i n a -c e s t a n .

D . A r t a c h i n o n i s e p l â n g e a c ă s e c r e d e c ă „ n u m a i l u c r e a ­ză" că „e b ă t r â n " . E x p o z i ţ i a d-sai le e o v i g u r o a s ă d e s m i n ţ i r e a p r o f e s o r u l u i ; c e l e m a i m u l t e t a b l o u r i şi d e s e n e l e t o a t e a u fos t f ă c u t e a n u l a c e s t a ş i î n c ă m a i t o a t e î n s t r ă i n ă t a t e . D - s a a c o ­l i n d a t B o s n i a , S u d u l F r a n ţ e i , iar dsùa no i D o b r o g e a , c u l e g â n d de p e s t e t o t c u c u n o s c u t a - i c o n ­ş t i i n c i o z i t a t e a s p e c t e l e c e l e m a i p i t o r e ş t i c u o p u t e r e d e m u n c ă p e c a r e i - a r p u t e a - o i n v i d i a ce i m a i t i n e r i i a r d e s e n e l e — f o a r t e n u m e r o a s e î n e x p o z i ţ i e — s u n t f ă c u t e d e o m â n ă c a r e n u t r e ­m u r ă de loc . . .

D . Iosiif e ş i . a n u l a c e s t a f idel o b i c e i u l u i d e a e x p u n e . I n t a ­b l o u r i l e a c t u a l e d - s a a e v o l u a t ş i m a i m u l t p e d r u m u l c e ş i -1 t r ă ­s e s e î n e x p o z i ţ i i l e p r e c e d e n t e ,

i n f l u e n ţ a g r a v u r e i s e r e s i m t e d i n c e î n c e m a i p u ţ i n î n o p e r a d - s a l e . C u l c a r e a în s i n e a luat u n l o c e s e n ţ i a l î n p r e o c u p ă r i l e s a l e n u n u m a i î n l u c r ă r i l e d e d i ­m e n s i u n i m a l m a r i d i n c a r i a u d i s p ă r u t n e g u r i l e , ci ,şi î n ce le m i c i — s c e n e d e t â r g , g r u p ă r i — c a r i s u n t a d m i r a b i l e ca s p o n t a ­n e i t a t e şi c u l o a r e .

U n u l d i n s e m n e l e î m b u c u r ă ­t o a r e p e n t r u g r a v u r a n o a s t r ă e c o n s t i t u i r e a „ G r u p u l u i Graf i c" , î n c u r a j a ţ i d e i n t e r e s u l o f i c i a l i ­tă ţ i i c a r e o r g a n i z e a z ă a n u a l u n s a l o n d e a l b ş i n e g r u . C â ţ i v a a r t i ş t i t i n e r i d i n t r e c e i m a i t a ­l e n t a ţ i a u î n j g h e b a t a c e a s t ă g r u ­p a r e care-ş i p r o p u n e să e x p u n ă a n u a l o p e r e l e lor . N u m e l e l or

s u n t c u n o s c u t e d i n e x p o z i ţ i i l e p e r s o n a l e s a u d i n p a r t i c i p ă r i l e l or l a S a l o a n e . D - r a T a n i a B a i l -l a y r e , d. A l . B a s s a r a b c u i n t e ­r e s a n t e î n c e r c ă r i d e a i e ş i d i n o -b i ş n u i t , d. G h . C e g l o c o f f u n d e ­s ă v â r ş i t c u n o s c ă t o r a l m e ş t e ş u ­gu lu i , d. D u m i t r u NJcola ide , cu f r u m o a s e c o m p o z i ţ i i , V . D o b r i a n şi G h . N a u m a l e c ă r o r l u c r ă r i s u n t r e a l i z ă r i d i n t r e c e l e m a i i n ­t e r e s a n t e , A . M ă r c u l e s c u şi M a r ­c e l O l i n e s c u c u a d m i r a b i l e l e s a l e i l u s t r a ţ i u n i d e b a s m e s u n t m e m ­b r i i a c e s t e i g r u p ă r i a t â t d e i n t e ­r e s a n t e .

T o a t ă l u m e a e s t e d e a c o r d să - l con­s i d e r e pe S t e n d h a l u n u l d i n c rea to r i i r o m a n u l u i m o d e r n . .Nu-i l ips i t d e in ­t e res , m a i a les d in aces t p u n c t de ve­d e r e , s ă - l u r m ă r i m d e a l u n g u l ceior d o u ă r o m a n e cu ca r e a t r ecu t , l a d r e a p ­t a şi la s t ânga , p r a g u l pos te r i t ă ţ i i , „ L e r o u g e e t l e n o i r " şi „ L a C h a r t r e u s e de P a r m e " , c e r c e t â n a u - 1 cu d e a m ă n u n t u l s p r e a-i de scope r i s ec re t e l e . S e poa t e s p u n e , p e d r e p t cuvân t , că ş t i in ţa lu i a r t i s t i c ă e s t e excep ţ iona lă . Meş t e şugu l s t e n d h a l i a n e s t e s u r p r i n z ă t o r , l o t u l vi­zează la c a p t a r e a şi m e n ţ i n e r e a a t e n ­ţiei , p ă s t r â n d l imi t e l e î n a l t e a l e a r t e i , t o t u l u r m ă r e ş t e i n o d a r e a şi d e s n o d a r e a u n e i a c ţ i un i p a l p i t a n t e , i u b i r e şi sacr i ­ficiu . ambi ţ i e î n c o r d a t ă şi l a ş i t ă ţ i r i d i ­cule , i n t r u n c u v â n t un p a n o p t i c u m d e p a s i u n i d m cele m a i d ive r s e ca re i a ce sä se î n t r e v a d ă în m o d c lar c ă t r e c a r e t ip de om, c ă t r e ca re idea l u m a n , se lăsa c o n d u s ă ï a n t e z i a sa . IMu n e p r o p u n e m să a r ă t ă m m e r i t e l e s t i l u lu i s t e n d n a l i a n . I n r e z u m a t , aces t s t i l cons tă î n e x p r i ­m a r e a j u rna l i s t i c ă , rece , n e i n i l o n t a , a î n t r e g c o n ţ i n u t u l u i s ă u su l l e t e sc . A s t a l a să o a m p r e n t ă n e u i t a t ă , de se r ioz i t a t e şi g r a v i t a t e . S o b r i e t a t e a aces tu i s t i l n u d i s t inge , s p r e e x e m p l u , f r u m u s e ţ i l e na­tu r i i , i n de sc r i e r ea c ă r o r a s a r lăsa , e-v e n t u a l . a n t r e n a t . T o t u l e s t e i a p t p r e ­cis, l im i t a t , r ece ; o e x p r e s i e n u d a a u n u i c o n ţ i n u t p l in , capabi l aşa d a r de a t r ă i p r m s ine însuş i , i a t ă d a r c a r e es te ca ­l i t a t ea f u n d a m e n t a l ă a s t i l u lu i s t e n d h a ­l ian , şi ' n t r u c â t a r t a se r e d u c e l a e x p r e ­sie, ca l i t a t ea i u n o a m e n t i ă a ş t i in ţe i l u i H e n r i Bey le . N u - m i a m i n t e s c să i i g ă ­s i t î n „Roş şi N e g r u " u n a l t pasag iu , d e i n sp i r a ţ i e b rusca , r id i ca tă ,decâ t aces ta d e m a i j o s : „11 voya i t à ses p ieds v ing t l i eues de p a y s . Q u e l q u e é p e r v i e r p a r u d e s g r a n d e s r o c h e s a u - d e s s u s de sa t é t e é t a i t a p e r ç u p a r lu i , d e t e m p s à a u t r e , d é c r i v a n t en s i lence ses cerc ies i m m e n ­ses . L 'oe i l de J u l i e n su iva i t m a c h i n a ­l e m e n t l ' o i seau de p ro ie . Ses m o u v e ­m e n t s t r a n q u i l l e s e t p u i s s a n t s le f r ap ­p a i e n t ; il env ia i t ce t t e force, il env ia i t ce t i so lemen t .

C é t a i t l a d e s t i n é e de N a p o l é o n ; s e ­r a i t - ce u n j o u r la s i e n n e ?"

Mişca rea n e p r e v ă z u t ă a su f l e tu lu i s t e n d n a l i a n a fost g e n e r a t ă d e u n as ­p e c t m ă r e ţ a l n a t u r i i , u n u l iu ca r e se r o t e a s i n g u r a t e c în m a r i ce rcu r i , dea ­s u p r a sa, u n d e spa ţ iu l c re ia c l ima tu l d e inv id ia t ai sol i tucunii şi g r a n d o a r e i . S t e n d h a l a iub i t a ce s t e a spec te a le n a ­tu r i i , i a r o m u l p e r t e c t p e n t r u el a fost Napo leon ; aeace ia se şi exp l ică s u b i t u l t r a n s p o r t . Se p o a t e insă o b s e r v a cobo-r i r e a r a p i d ă ia s t u d i u l c a r a c t e r u l u i per ­sonag iu lu i , p e care-1 p u n e în l e g ă t u r ă cu d e s t i n u l so i i t a r a l pă să r i i de p r a d ă . Deci nici aici folosul de a l u m i n a p e cet i tor , n u - i scapă . M a i c u n o a ş t e Roş şi N e g r u v â r t e j u r i d e i n sp i r a ţ i e ca acesta , u n a e p r i n t r u n ochiu s e m n se v e d e î n ­t r e a g a i m e n s i t a t e a spa ţ iu lu i ? N u c red . Ca l i t a t ea insp i ra ţ i e i ce a n ă s c u t a cea s t ă ca r t e es te a i ta . N e p r o p u n e m u n a l t t e r m e n p e n t r u a o defini . D e o c a m d a t ă p r e c i z ă m că ea r e s p i n g e m e t a f o r a , s u ­per f ic ia la l u m i n ă t r a n d a f i r i e ce-o a r u n ­că a spec te le e x t e r i o a r e a le n a t u r i i . A s ­pec tu l i n t e r i o r a l n a t u r i i . ia tă su r sa , pe scur t , a s t i l u lu i s t e n d h a l i a n .

D a r insuf ic ien ţe a a v u t şi H e n r i B e y ­le. E l e p rov in , în tâ i , d in l ipsa une i r e cep t i v i t ă ţ i ca re să c u p r i n d ă î n t r e a g a s i m ţ i r e , î n t r e g u l aspec t i n t e r i o r a l n a ­t u r i i u m a n e , in v a r i e t a t e a ei nes fâ r ş i t ă . O o b s e r v a ţ i e c u t o tu l g e n e r a l ă es te că l u m e a lu i S t e n d h a l es te o l u m e de pa­s iuni . E l n u p o a t e p e r c e p e ac t iv i t a t ea c o n t e m p l a t i v ă , s p r e e x e m p l u , dea icea p u ţ i n a lu i v i b r a r e în fa ţa m o r ţ i i şi to t deaici , cu s i g u r a n ţ ă , opac i t a t ea ce-o a -r a t ă f e n o m e n e l o r n a t u r i i şi c r a m p o n a ­r e a pe s tud iu l , m a i r igid, în or ice caz m a i dificil, a i ca rac t e re lo r . E l n u p o a t e p e r c e p e to tu l , n ic i d in l u m e a pas iona lă . S p r e e x e m p l u c r i m a d m r ă u t a t e , d in u r ă . A s p e c t u l pa s iun i lo r sa le a r a t ă o î n ă l ţ i m e m o r a l ă deoseb i tă . I ub i r e , s a -с г ш с ш , e ro i sm, s u n t t r e i c a r a c t e r e ale aces tor pas iun i . A i t e a spec t e cad î n a-fa ră , î n n o a p t e , ca şi c u m es te o i n s u -

de MIHAIL CHIRNOAGA

f ic ienţă , d a r n u u n păca t . î n t r u c â t r ă ­m â n e S t e n d h a l m a i pre jos , f i indcă n u poa t e î n ţ e l e g e t oa t e man i f e s t ă r i l e s p i ­r i t u lu i o m e n e s c ? A r t a lu i , deş i l i m i t a ­tă, a a t in s o c o a r d ă de s u p e r i o r i t a t e , ca re se m e n ţ i n e , ch i a r dacă es te s cu r t ă .

Mai i n t e r e s a n t e p a r obse rva ţ i i l e c e se po t face c â n d î n t â l n i m s c u r t e c a r ac t e ­rizări î n locul descr ie r i lo r de l u p t e s u ­f le teş t i cu m a r i i n t e n s i t ă ţ i . S t e n d h a l , or i n u p o a t e să i n tu i a scă j u s t ace le m i ş ­căr i a le su f l e tu lu i de m a r e i n t e n s i t a t e ş i - a tunc i se t e m e d e r id icu l , o r i face o concesie g u s t u l u i p u b l i c u l u i d in acele t i m p u r i , p e ca re ţ i n e să nu-1 p l ic t i sea­scă cu desc r ie r i a m ă n u n ţ i t e . Deace ia g ă s i m astfel de ca rac t e r i ză r i foa r t e b a ­na le , a p r o a p e locur i c o m u n e , dacă n ' a r i n t e r v e n i m e ş t e ş u g u l de ca l i t a t e deose­b i t ă : „Ce s u r c r o î t d e d o u l e u r a r r i v a à t o u t e l ' i n t ens i t é de m a l h e u r qu ' i l est donné a l'âme humaine de supporter". (Pag. 67). S a u : J u l i e n a j u n g e să s p u n ă î n t r ' o b u n ă D o a m n e i de Rena l , soţ ia p r i m a r u l u i , în casa că ru i a p r e p a r a co­piii :

„ — M a d a m e , c e t t e nu i t , à d e u x h e u r e s , j ' i r a i d a n s v o t r e c h a m b r e , j e dois vous d i r e q u e l q u e c h o s e " . Te-a i a ş t e p t a la u n r ă s p u n s e x t r a o r d i n a r . D a r S t e n d h a l : „ M a d a m e d e R é n a l répondit avec u n e i n d i g n a t i o n rée l le , e t n u l l e ­m e n t e x a g é r é e , à l ' annonce i m p e r t i ­n e n t e q u e J u l i e n osai t lu i f a i re" , n e s p u n e cum a r ă s p u n s şi n u ce a r ă s p u n s . Mijloc m a i comod de a t e d e b a r a s a de o g r e u t a t e r e c u n o s c u t ă . (Pag . 82, 83). îns fâ rş i t , de là pag . 212 l a 215, S t e n d h a l n e descr ie pe r ipe ţ i i l e lu i J u l i e n ca r e r ev ine , î n to iu l nop ţ i i , d u p ă o a b s e n ţ ă de m a i b ine d e u n an , să-şi r e v a d ă a m a n t a , p e M - m e de R é n a l . N e m a i descr ie cu o m i n u ţ i o z i t a t e de săvâ r ş i t ă , n e h o t ă r î r e a e rou lu i , t e m e r i l e de a n u găsi p e a l t c ineva , p o a t e pe so ţu l î n ş e ­lat, p o a t e u n s t r ă in , de a n u fi auzi t , l ă t r a t de câini şi 'n sfârşi t , d u p ă ce s a r e f e r ea s t r a se gă se ş t e în p r e z e n ţ a u n e i a r ă t ă r i a lbe , — n o a p t e a e ra opacă — d e s p r e ca r e n u ş t ia d e es te a m a n t a d o ­r i tă . U n mic s t r i g ă t d e s p a i m ă a l D o a m ­ne i de Rena l , face s'o r ecunoască . A r u r m a desc r i e r ea t u l b u r ă t o a r e i b u c u r i i ce-o r e s i m t e J u l i e n , la a u z u l ace lu i g las cunoscut , a sa t is fac ţ ie i i m e n s e de a fi r euş i t , căc i el e s t e u n ambi ţ io s î n t oa t e m a n i f e s t ă r i l e sale, d a r S t e n d h a l iese d in î n c u r c ă t u r a u n e i s i tua ţ i i a t â t de g re le p e n t r u u n scr i i tor , î n aces t chip , s implu , p rec i s , de r e p o r t a j : „ Q u e de -v in t - i l , q u a n d i l c o m p r i t à u n pe t i t c r i q u e c 'é ta i t M - m e de R é n a l ?" A d i c ă se î n t r e a b ă şi el î n p o s t u r a o m u l u i c a r e n u a re c u v i n t e şi d u c â n d m â n a la fa ţă oftează cu ochii p i e r d u ţ i în r e v e r i a deş­t e p t a t ă d e - a t â t a fer ic i re .

S u n t aces tea insuf ic ien ţe m a r i ? H o -t ă r î t că n u ! Dea l t fe l p a r inobservab i le . Ce t i t o ru l n e a v e r t i z a t t r e c e m a i d e p a r t e , r ăp i t de i u ţ e a l a cu c a r e se c o n d u c e ac ­ţ i unea . E le to tuş i ex i s tă şi n e fac să p r i v i m cu m u l t ă p rec iz ie î n l a b o r a t o ­r u l sc r i i to ru lu i , ca p r i n t r ' o s i tă m ă r u n ­tă, c a r e to tuş i p e r m i t e o v e d e r e con­t inuă , a p r o a p e b u n ă .

C u n o a ş t e m ast fe l m e t o d e l e s c r i i t o ru ­lu i , p u t e r i l e sa le şi ce a i a c u t sau c u m face ca să-ş i a cope re l ipsur i le . O p e r a n o a s t r ă de descoper i r e , ü e p a r t e d e a fi r ep robab i l ă , e s t e foa r t e u t i lă . P u n â n d în e v i d e n ţ a m e t o d e i n t i m e de luc ru , a f l ăm p r i l e j u l de a î n v ă ţ a . Una d in da tor i i l e n o a s t r e d in cele d in t â i e s t e d e a î n v ă ţ a p e m o d e l e r e n u m i t e . De al tfel , n u aici se opresc m ă r u n t e l e insuf ic ien­ţ e a le lu i S t e n d h a l . S ă î n c h e i e m cu o i m a g i n ă comică : „ P o u r J u l i e n , j a m a i s il ne s ' é ta i t t r o u v e auss i p r è s de ces t e r r i b l e s i n s t r u m e n t s de l ' a r t i l l e r i e fé­m i n i n e " . A r t i l e r i a femin ină , í h n d v o r ­ba de j u p o a n e l e şi ce le la l te m ă r u n ţ i ş u r i i n t i m e u m î m b r ă c ă m i n t e a u n e i l e m e i a t i m p u l u i ! P e - a t u n c i S t e n d h a l n u p u ­t ea p r e v e d e d e s v o l t a r e a a r t i l e r i e i în m ă s u r a de azi , n e z icem, de -a p u t u t i m a g i n a acea s t ă a p r o p i e r e . C u m el iu ­bea i ron ia , a r r â d e cu noi, d e s igur , dacă s a r p u t e a r id ica d i n m o r m â n t !

Cronica ideilor

C o g i t o şi d u b i t o Jacques Chevalier comentează într'o lu­

crare recentă 1 ) , următoarele rânduri din meditaţia Ш-а a lui Descartes: Căci văd fără putinţă de îndoială că întâlnim mai multă realitate în substanţa infinită de­cât în substanţa finită, că deci am in mod primordial în mine noţiunea infinitului mai mult decât a finitului, adică noţiunea lui Dumnezeu mai degrabă decât aceia despre mine însumi. Cum ar fi posibil ca să pot cunoaşte că mă îndoiesc şi doresc, prin urmare că îmi lipseşte ceva şi că nu sunt perfect, dacă nu aş avea în mine nicio idee despre o fiinţă mai perfecta de­cât a mea, prm comparaţie cu care să re­cunosc defectele firii mele?" (op. pg. 71). Am subliniat astfel încât să remarcăm că certitudinea existenţei divine naşte din în­doială. Chevalier continuă gândul carte­zian într'un sens analog : ,jprin urmare din îndoială, adică din imperfecţiunea fiinţei gânditoare şi din sentimentul ace­stei imperfecţiuni se formează certitudi­nea existenţei fiinţei perfecte".

Cogito ergo sum, sum ergo Dens est, ur­mează deci a fi interpretat astfel: exist pentrucă gândesc iar gândesc, adică vesti-giul existenţei şi al cunoaşterii, se- mani­festă întrucât există o îndoială primor­dială. Cogito ergo sum, trebue să fie com-

pletat şi adâncit prin: dubito ergo cogito. Ajungem astfel la constatarea cà la baza gândirii noastre, pe care Descartes o voia cât mai clară, cât mai geometrică, deci cât mai lipsită de elementul naturalist — psihologisant, se află îndoiala. Mai îna­inte să ne întrebăm despre natura acestui dubito care produce gândirea, deci cunoa­şterea, este oportun să amintim că ego pur ^cartezian a fost interpretat de Hus­serl, marele cartezian al epocei noastre, în afara oricărei semnificaţii psihologice. Hœserl aminteşte adesea de confundarea lui ego pur, în sensul Iui cogito cu eul psihologic, a cărui realitate, ca *orice logi­cian convins, o contestă vehement. Acest gânditor pretinde că îl interpretează real­mente pe Descartes atunci când încearcă întemeierea lui ego ca strictă semnificaţie logică. Deopotrivă cui creditul reclamat pen­tru raţiune şi pentru cunoaşterea matema­tică, Descartes ne mai învaţă insă că în­doiala sta la baza gândirii, încât „nicioda­tă nu cunoaştem cauza totală". Să anali­zăm deci in ce mod se pot concilia cogito şi dubito, care este natura separată a ter­menilor, şi raportul lor funcţional. Un glas pozitivist ar putea să motiveze astfel im­perfecţiunea deductivismului cartezian: nu este oare gratuit să afirmăm că realitatea

necunoscută (cauza totală, Fiinţa perfec­tă, Dumnezeu) se dovedeşte prin faptul că nu o cunoaştem? Realitatea nu poate fi pusă în raport de necunoscut ci de cu­noaştere. A răspunde, împreună cu Des­cartes, că existenţa realităţii absolute se verifică tocmai prin faptul că nu o cunoa­ştem, pentrucă spiritul nostru o exige drept termen de comparaţie cu finitul virtual cognoscibil; însemnaeză a postula, dacă nu chiar a face simplă psihologie. A spune: „simt că trebue să existe şi alt­ceva, am presentimentul unei alte reali­tăţi, superioare aceştia" — este o supozi­ţie demnă de un psiholog nu de un meta­fizician deducţie ctivist, care (pledează, ra­dical, metoda matematică şi raţionalismul in cunoaştere. Chevalier însuşi interpre­tează pe dubito cartezian de o man-eră favorabilă glasului po_zitivist, atunci când scrie că certitudinea existenţei fiinţei per­fecte, vine din sentimentul imperfecţiunii noastre. Prin urmare existenţa infinitului se dovedeşte deductiv, din opoziţia şi prin comparaţia cu finitul existent, ştiu că e-xist eu, adică finitul imperfect, şi pentru­că gândirea mea (cogito) este agitată de o îndoială fundamentală (dubite), această îndoială probează existenţa altei realităţi, infinite, care obsedează turburător pe co­gito: Altfel raţiunea omului ar fi satisfă­

cută în sine şi cu sine, nemaiavând nicio exigenţă complimentară. Raţionalistul va răspunde, susţinând teza carteziană: din moment ce mintea noastră posedă ideea finitului, despre a cărei existsnţă gândi­rea îşi dă seama — însemnează că impli­cit există infinitul: Altfel nu am putea şti nimic cu privire la existenţa aceasta, fi­nită.

Ni se pare că din punctul de vedere al lui dubito nu poate exista nici un conflict intre logică şi psihologie. Dubito nu apar­ţine nici logicei pure nici psihologiei. în­doiala lui Descartes cere rang metafizic. Este mai adevărat să afirmăm că metafi­zica este atât 'la baza logicei cât şi a psi­hologiei. Dubito nu poate fi explicat, lo­gic, drept geneză a gândirii, nici psiholo­gic, ea un sentiment oarecare.

In dubito trebue să recunoaştem origina асэіеі anxietăţi kierkegaaraiere („l'an-goiase") şi tot aici se identifică sursa sen­timentului fundamental de teamă despre care vorbeşte Heidegger. Nu este desigur o simplă întâmplare că Heidegger a ajuns să se întrebe cu privire la existenţa care provoacă producerea existenţei (teama) — abia duipă ce a parcurs filozofia fenome­nologică, sau mai bine zis: prin filieră fe­nomenologică. A explica logic sau psiho­logic pe dubito însemnează a-i da o va­

loare practică, localizându-1 în imediat. Or, îndoiala carteziană nu era nimic uti­litar in structura şi in eficienţa ei. Nu mă îndoiesc dintr'un motiv oarecare ori în vederea unei cunoaşteri. Dubito nu are a-dresă în imediat ori in efemer. Chevalier poate că nu are dreptate când vorbeşte despre sentimentul imperfecţiunii. Aici nu este vorba de un sentiment capabil a se epuiza ori realiza practic, mai târziu sau mai devreme. O explicaţie biologică, un fel oarecare de determinism 'biofizic, ar

trebui să intervină deîndată, lămuritor, "dacă dubito ar fi, în mod propriu, un sen­

timent. Dubito stă la baza raţiunii şi a oricărei psihologii nu ca un sentiment, — in această ipoteză dependenţa logicei de psihologie ar trebui definitiv admisă. în­treaga natură a spiritului nostru, indife­rent de metoda cunoscătoare, deci indife­rent de logică şi psihologie — trăieşte sub semnul unei vocaţiuni metafizice şi acea­sta este dubito cartezian. Dubito este con-diţiunea existenţei şi producerei gândirii. El are o existenţă metafizică, şi rang su­perior existenţei pe care o măsoară logica şi psihologia.

CRONICAR

1) V. „OadSnces", Pion, Par i i , 193Ѳ.

13 Ianuarie 1940 UNIVERSUL LITERAR

A ş a începea şi a ş a se sfârşea viaţa în c a s a as ia . întâi apăreau la fereastră zorile şi capul ciufulit al cireşului, care aproape că intra cu o creangă de flori în odae . Apoi sgomotul străzii, ceeace însemna şi patrularea întârziată a lampadarilor şi strigătul mi­cului vânzător de ziare. Dar mai a les cântecul frânt — întortochiat — obscurizat al lui Vasia (care se în­torcea întotdeauna beat şi numai dimineaţa).

Şi odată cu zorile, odată cu viaţa oraşului — se trezea bătrânul. Cel dintâi care închidea şi deschi­dea ochii. Dealtfel şi aşa , de multe ori nu dormea sau somnul i se a s e m ă n a unui coşmar continuu. Bătrânul era paralitic şi de zece ani el nu trăia de :

cât într'un fotoliu pe rotiţe (care îi putea fi şi masă şi pat şi într'o bună zi chiar catafalc).

A ş a dar bătrânul. Trezia lui nu schimba cu nimic orânduiala casei . Rămânea tot acolo, ghemuit între braţele jilţului, fără altă mişcare, ca o materie iner­tă — fără sens — fără realitate. Se continua astfel o somnolenţa sfâşietoare, când timpul venea şi ple­ca, pleca şi venea — fără variaţii, fără schisme, fără nicio nebulositate a trăirii de dincolo de zidurile ca­sei. Tuşea sec , stins, cu obrajii scoiâlciţi şi pieptul uscat. îşi aprindea totuşi pipa, lua apoi cartea scrip­turilor şi deschizând-o la întâmplare citea cu un glas ceţos, îngreunat, numai pentru el, tuşind iar sec şi iar fumând.

De aci pornea o turburătoare metamorfoză. Bătrâ­nul se identifica, rând pe rând, cu toţi profeţii — cu toţi sfinţii, participa voluptos şi senzual la aventu­rile lor şi atât de mult se pasiona, încât (după ter­minarea pasagiilor mai dramatice) rămânea cu o-chii îndreptaţi în sus, încremenit în fotoliu, strein de orice fapt ce s'ar fi putut petrece alături de el. Era o ciudată condiţie organică, se pare că esenţială pen­tru vârsta şi starea lui imobila. Se lupta, clipă de clipă, cu toate duhurile rele a le fiinţei redusă la fi­xitate, s e chinuia să uite cum i-ar sta din nou plim-bându-se pe propriile lui picioare.

Orele ace l ea de extaz fals, când ura şi cu sfin­ţenia se împreunau, ceasurile ace l ea de eroare sal­vatoare făceau din bătrân un fel de icoană vie care arde şi nu se mai termina, care se sdrumică şi nu se chinue un fel de iluzie a l cărei revers real nu se presimţea nicăiri.

A ş a îl g ă s e a u fetele când apăreau târziu din ca­mera lor. A ş a l-au găsit zece ani dearândul. Intre Tina şi Zuza nu era nicio deosebire. Amândouă crescuseră la fel, sub imaginea lui statică, în atmos­fera aceasta de temperanţă mizeră, constrânse de zodia lor să nu cunoască alt peisaj decât pe-al casei.

La început nu-şi dăduseră seama ce s e întâmplă, dece parcă însăşi oda ia agonizează, nici ce v a fi mâine. Aproape lipsite de raţionament, fără contac­tul direct cu natura nudă, amândouă s e văzuseră ca alte patru mâini a le bătrânului. II spălau, îl îmbră-cau, îl duceau afară, îl aduceau — dar fără să se scârbească, fără să scuipe, fără gTeaţă — mereu în auz cu scârţâitul strident a l rotilelor, mereu în ochi cu viziunea ştearsă, întunecată a viitorului lor.

Viaţa începea cu tata şi sfârşea cu tata. Strada niciodată nu le amăgise , niciodată nu le invitase la euforia stranie a svârcolirilor. Oraşul şi mai puţin. Aci se întâmplau toate. De dincolo de pereţii casei nu soseau decât svonurile anotimpurilor şi crispa­rea anilor îmbătrâniţi.

Deaceea poate nici nu simţeau cum trece timpul. Iar Tina nici astăzi nu se mai întreba dece rămăsese fată bătrână. Din cauza cui? Din cauţa vieţii, din cauza destinului, din cauza tatei? Poate! Dar pentru Tina — tata era tata, era însăş viaţa, era întruchi­parea palidă, spasmodică, anomal ică a destinului. Destinul fără niciun adjectiv, fără niciun compliment, fără niciun apanaj . Simplu. Tata şi steaua de su3. Aşa se învăţase, a ş a crezuse decât bătrânul mai cu­noştea senzaţia atingerii pământului şi-i spusese în­tr'un miez de noapte:

— Uite Tina! steaua a c e e a de sus e spiritul tău. Şi a ş a rămăsese, a ş a era Tina la cei treizeci şi pa­

tru de ani ai ei. Fată bătrână. Care nu iubsa decât florile, îi p lăcea seara s ă tânjească mult la ferea­stră, cu privirile bolnăvicioase-arzânde, îndieptate spre cer. Dece? Tina crezuse în noaptea a c e e a înde­părtată că acolo în steaua de sus se găseşte şi „ce­lălalt", c ă de acolo v a purcede şi v a veni să-i bată în geam. Ea se născuse cu o inferioritate. Credinţa în semne. И căuta în cafea, în bobi, în cărţi şi-1 aş­tepta. Dar în locul „celuilalt" s e desvăluise, diformat-astmatic-ilucid, tata. SinguTul bărbat pe care-1 cunos­cuse. Dar tata era un bărbat din care purcesese ea, tata era bătrân (deci sleios, puhav, fără masculini­tate). Şi Tina rămăsese fată bătrână. Pentrucă îşi pierduse apoi (zi de zi) orice potentă senzuală, pri-vinduJ, pentrucă în ea se înceţoşaseră toate imagi­nile violente a le tinerilor goi, superbi şi atletici. Din­colo de tata nu mai erau decât stelele, florile şi ci­reşul. (Cireşul care creştea lângă fereastră).

Şi totuşi era groasnic. Tina simţea câteodată cum o gâdilă sînul, cum peste piept îi trece ca un fior umbra unei alte mângâieri necunoscute, cum de multe ori slăbeşte şi ofileşte — pentrucă prea se în­grămădeau în e a toate obscurităţile viselor.

Toată ziua, alături de bătrân, croşeta, cosea , iar croşeta, se scula, robotea prin bucătărie, aducea masa, iar broda, iar cârpea, săruta mâna tatii, îşi făcea cruce şi se culca. In fiecare zi ace laş pro­gram. Nu era o renunţare viaţa trăită numai între pereţii ace leaş i odăi, dar s e simţea mulţumită, cal­mă, nepătrunsă de nici o dramă, nesângerată de nici un dor » mergea numai cu paşi înceţi, dansaţi a-proape, fără sgomot, fără să strice estetica silfidă a casei. Părea mai de grabă o umbră, o umbră cu via­ţa ei particulară, care trăeşte Ia fol ca şi tablourile, ca şi obiectele. Alături de bătrân schiţa panorama unui carnaval agonic, cu toate sfâşietoarele lui sfâr-şiri, trageri de cortină molcome şi decente.

La fel crescuse şi Zuza. Zuza care a v e a numai şaptesprezece ani şi căreia începuse să-i scântee ochii şi să i se învineţească pleoapele . La fel fusese. Viaţa ei mersese paralelă cu a bătrânului şi cu a Ti-nei. Câteodată chiar se confundase, niciodată însă nu depăşise cercul lor strimt şi neguros. Când înce­puse să-şi dea s e a m a de anumite lucruri, când în­cercase pentru prima dată cunoaşterea faptelor din preajma ei — n'o văzuse decât pe Tina croşetând, pe bătrân cetind şi în jurul lor tăcere. O tăcere atât de aspră şi obositoare, că toate cele trei inimi se au­zeau bătând tare — ceasornice obsedante. Când se mişca Tina, când se mişca fotoliul — se mişca şi Zuza. Când vorbea unul, când vorbea celălalt — vorbea şi Zuza. A ş a că apoi şi Zuza terminase prin a lua pânza şi acul în mână.

Aliniaţi toţi trei în rând, atât de încremeniţi acolo că păreau mai întâi un fel de păpuşi de lemn şi de abia mai apoi oameni, e i trăiau totuşi, dar erau oa­meni — lucruri, oameni — linişte.

Căzură guvernele, se spânzură copilul spălătore-

S'a întâmplat undeva —Episod inedit din cartea de nuvele „Straniul Paradis"—

sei de peste drum, doamna Beraxiu îşi aducea în fie­care seară alt necunoscut în casă — şi atâtea se pe-trecură pe strada Oglinzilor, — dar Tina, bătrânul şi Zuza nu ştiau nimic s a u de auzeau ceva, rămâ­neau tot calmi, tot împietriţi în scaunele lor.

A ş a începea şi a ş a se sfârşea viaţa în casa asta. Şi Zuza avu doisprezece, treisprezece, patruspre­

zece, cincisprezece, şasesprezece ani. Anii treceau fără nimic nou, fără alte svârcoliri, fără nici un alt divertisment. Zuza se uita în oglindă şi vedea bine că se schimbă totuşi ceva în ea . Ceva fără înţeles, ceva fără precizie — şi iarăşi, nedesminţit — ceva. Era ca o beţie care o îneacă, un fel de re copilărie— dar mai ciudată, mai trufaşă.Ceva oare pornea delà glesne, s e urca prin rotula genunchiului, uşor pe coapsă, rece pe pântec, miresmat pe sâni şi până la ochi — ceva care înfioarâ şi frige. Tot corpul era pă­truns de o bucurie melancolică, de un spasm undui­tor şi tineresc Zuza în anii aceştia se a semăna cu azima care se coace, s e rumeneşte, se umple. In o-glindă se v e d e a mai înaltă, reliefurile m m accen­tuate, chiar întâmplările mici (din zori până'n seară) luau în oglinda aspecte inedite şi spectaculoase. Zuza creştea. Dar Zuza nu înţelegea.

— Ai început să plângi în somn. Zuza! La cine te gândeşti ?

— La nimeni ! — Nu te doare nimic ? — Mă doare capul. Parcă m ă îndeamnă cineva

s ă cânt şi sâ sărut toţi copacii. Ce poate s ă fie. Tina? Adevărat că m ă schimb ?

— Fără îndoială c ă da . Creşti. Eşti fată de acum încolo.

— Dar până eri? — Ai fost copil, Zuza! — Copil...?! (afară lângă cireşul Tinei înfloreau

macii). Şi odată cu macii apăruse pe strada Oglinzilor,

întârziatul visător, heraldicul peregrin întors din be­ţie — blândul Vasia. Zuza îi auzise dintâi cântecul. Un cântec fără melodie, cu accente luate la întâm­plare şi totuşi cântec, pentrucă însemna bucurie, însemna „bună dimineaţa" spus tuturor fetelor de pe strada aceea , însemna viaţă liberă. Când apăru Va­sia, Zuza nu mai era a casei .

într'un zori se văzu faţa în faţă cu el. II bănuise sau poate îl avusese în gând. Sta cu fereastra des-chisă şi-d aştepta. Vasia venea legănător, vese l şi tânăr. întruchipa toate pasiunile necunoscute până atunci şi era ca vântul care te pătrunde cu fiori. Ii zâmbise. Lui Vasia nu-i zâmbise niciodată nimeni, nicio fată ce-i eşise în drum. împleticit, cu sufletul strâns în el ca o vioară care nu mai cânta, se oprise buimăcit în loc, proptindu-se cu gesturi leneşe de gard. Stătu a ş a câteva clipe privind-o şi aşteptând. Fata tăcea. Vas ia crezu că totul nu este decât ceva ordonat delà sine, deci nimic extraordinar şi plecă mai departe. Zuza ar fi vrut să-1 strige, dar nu ştia cum îl cheamă. Rămase între cadrele ferestrei, pri-vindu-1 cum duce cu el înainte — betia şi cântecul.

Nici bătrânul, nici Tina nu observară nimic. Nici atunci când Zuza lăsa de multe ori lucrul pe ge­nunchi şi cu urechea atentă la stradă aştepta s ă au­dă din nou melodia.

Aceeaş i tăcere gravă, chinuitoare. Simţea pe buze un gust amar şi gura i se crispa la orice încercare de a plânge sau a zâmbi, pentru c a s ă uite. Din piept urca învălmăşitor ceva care înăbuşe, iar ochii se umezeau — scânteind cu viclenie şi ispite Ca într'o magie , tot trupul Zuzei se împurpura şi a ş a ascuns în rochie — parcă se învolbura» se ră­sucea, tremura de atâta sălbatecă fierbere a sân­gelui.

Zuza se uită în jur şi toate lucrurile le văzu de astă dată alifel. Tavanul a p ă s a greu peste imobili­tatea lor. Pereţii strângeau existenţa ca'n chingi. Timpul ca o racilă lăsa semne şi pete peste sufle­tele lor. Şi aerul, aerul acesta mirositor şi ceţos ! Nu, în c a s a asta nu se mai poate trai. Prea a u devenit ceasurile sfâşietoare şi tragice. Prea multa tăcere. Şi dacă n'ar fi sânge le care o sbate şi o frământă !

Până seara şi noaptea întreagă s'a svârcolit, som­nul n'a prididit-o. Buimacă, sta cu ochii deschişi să vină zorile. Dar nu le aşteaptă. Se îmbrăcă iute, cu gesturi deslânate, păşi încet pe lângă patul Tinei şi dincolo pe lângă fotoliul bătrânului, ieşi afară. Ră­coarea, aerul tare al nopţii, seninătatea a c e e a dulce — o limpeziră. Stătu câtva timp ghemotoc pe trepte, cu braţele încercuind genunchii strânşi, cu ochii scrutând depărtările. Respira miresmele florilor, mi­resmele vremii primăverme cu nările dilatate, cu gura străvezie, cu tot trupul răscolit de doruri şi pa­timă. Era bine ! O simţea prin străfulgerarea care pă­trunsese în c a m e odată cu frigul, odată cu liberarea. A v e a senzaţia unei ciudate destinderi, parcă fugeau ceţurile înapoi ori o străbate un abur sfânt de tă-mâe .

Cireşul creştea alături, Şi jos Ia rădăcina, creşteau macii. Se repezi s ă cu leagă unul, s ă cu leagă un bu­chet plin, Pentru cine ? Aplecată, rochia se desprin­se depe şold într'o parte şi coapsa întreagă se alintă pe neştiute de muşchiul copacului. Atunci parcă o spintecă altă nălucire de săgeţi şi săbii, cu otravă şi desmierdări. Muşchiul era mătăsos şi rece, pieliţa era roză şi agitată. Ii căzură macii din palme şi iară

de LAURENŢITJ FTJLGA

să mai judece, fără conştiinţă, golită de orice însu­fleţire, orbeşte — se alătură întreagă copacului.

Zuza nu ştia ce-i a c e e a iubire. Zuza nu putea sâ explice îmbrăţişarea asta. Dar cireşul era ca un a-mont (voinic, înfiorător, halucinat). Cine îi spusese că natura e cel dintâi iubit a l fetelor la şaptespre­zece ani? Toate porneau delà Vasia. Ea nu pricepea. Dar crengile cireşului erau braţele lui, trunchiul ace­sta sgrunţuros şi rece era trupul lui Vasia. Gura Zu­zei îi cânta plângând cântecul, gândul plecase după sufletul lui Vasia, în cârciumile cu alcool şi muzici desmăţate.

Târziu s e reculese c a dintr'un extaz. Târziu când apărură zorile şi odată cu zorile — Vasia. Zuza nu se minună, nici nu tresări. Ştia c'o s ă vină. Cântecul se apropie, tot aşa , învălmăşit şi alb. Urcată cu pi­cioarele goale pe gard, îi zâmbi. Zâmbetul era cald, cu suspine, prietenos, uman. Vasia s e opri ca şi eri.

— Buna dimineaţa, fetiţo ! — Bună dimineaţa, vântule ! Obrazul Zuzei roşise, că prea era atât de vie şi te­

lurică prezenţa lui acolo. Ц privea de sus şi parca i îmbrăţişa. El o privea de jos, cu teama c ă din nou, ca şi eri, va fugi zâmbetul.

— Dece te 'ntorci mereu beat ? Vasia s e cutremură şi se desmetici. Zâmbetul pie­

rise cu adevărat, iar vocea fusese alburie, întristată. Zuza, acolo deasupra gardului, era ca un procuror insensibil, râu şi viclean. Ca niciodată se simţi stin­gher, lihnit, nesigur pe sine. — „Un copil, un copil care m ă întreabă dece b e a u !" gândi Vasia.

— Ai să 'nţelegi dacă-ţi spun ? — Poate că da. Te rog mult. — Sunt nefericit, fetiţo ! Acum zâmbia Vasia. Dar zâmbetul lui era atât de

chinuit şi buzele atât de vinete ! Intre ei se iscase totuşi începutul. Semnele exau pure, pentrucă por­neau delà destine comune.

— Mă cheamă Zuza. — Pe mine Vasia. — Dece eşti nefericit, Vasia ? Nimeni nu-1 întrebase nici când, nimeni nu-1 isco­

dise. Ii venea gr eau s ă i s e spovedească . Şi ce i a r spune ? (Că nu este el vinovat, că visează mereu să fugă undeva unde poate fi mai frumos şi mai liber ca aici, că îl opreşte în loc soarta, c ă de a c e e a b e a ?)

— Lasâ-mâ în pace ! Să nu mai m ă opreşti pen­tru asta.

— Vas ia ! — Eşti un copil. Poate ţi-aş vorbi altfeL — Şi eu sunt nefericita, Vasia. — Bei? — Nu, nu beau . Deaceea nu trebue s â mai bei

nici „tu". Te superi? — Nu m ă supăr. Ceeace spui e frumos. Dar ştii tu

Zuza, ce e fericirea? Fata încrunta dintâi fruntea, apoi cum poate ar fi

căutat în propriul ei suflet des legarea întrebării, vor­bi limpezită şi clară :

— A ş a ca şi cum ai închide ochii şi-ai trăi numai acolo, dincolo de ei, în viaţa cealaltă. Dece când închizi ochii parcă nu mai doreşti nimic, parcă te lepezi de orice chin ? Tu ai stat vreodată a ş a ?

— N'am stat. Poate c ă e bine. — Da, Vasia. Aici în casa noastră e greu de trăit.

Şi dacă n'aş închide ochii, dacă n'aş visa — a ş îne-buni, mai bine m'aş ucide.

— E greu, atât de greu? — O, Vasia, de-ai putea înţelege ! Suferinţa la

noi e proscrisa, noi ne-am născut cu suferinţa în sânge .

— Şi de ce-mi vorbeşti mie, dece m'ai a les pe mine ?

— Iar te superi. — Eu nu mai sunt bun d e nimic. — Totuşi... — Intoarce-te la visele tale ! — Şi pe tine te-am visat Vasia . Vasia a v e a chipul prelung şi barba nerasă de

prea multe zile. împreună cu ochii încercănaţi — îi da înfăţişarea unui fel de mucenic obosit şi sfinţit prin suferinţă. El cunoştea mai multe taine decâl Zuza; pentru aceasta nu cugeta decât târziu şi a-dânc asupra tuturor întâmplărilor sale . Acum s e sim­ţea stânjenit şi ridicol. Ii trecuse beüa. dar urmele ei se vedeau în modulaţiunile aspre a le vocii şi în ri­durile grele ale obrazului. Cum sâ-i răspundă Zu­zei? Căci Zuza era c a florile care răsar prea firave, prea milostive şi e păcat sâ le pui chiar la butonie­ră. El, omul mereu dus de viaţă în cruciş, mereu a-raestecat cu tot c eeace oraşul a v e a mai larvar şi odios — el care renunţase la iluzii, la viitor numai prin beţie, e oprit astăzi de un copil drag, cuminte, iară conştiinţa marilor schisme, lipsit de controlul ac­telor logice. Ştia c ă Zuza judeca şi afirmă ceva nu­mai prin reflexe, numai prin c e e a c e ea poseda în ascuns, în simţuri.

— Şi pe tine te-am v i sa t Vasia I Zuza vorbise pentru a doua oară, aplecată mai

mult şi aşteptând mai nerăbdătoare. Dar Vasia tă-cea. II durea capul şi gura îi era amară. Cu toată răcoarea dimineţii, îi vâjâiau încă tâmplele — iar în adânc i se infiltra nebuloasa — una din marile lui bucurii. Fetiţa aceasta îi aminti de copilăria de altădată şi de tot ceeace e a avusese iureş, elan şi minune. Din minunile de eri — doar el rămăsese. Zuza îl întorsese din drum şi-1 ducea cu e a de mână prin amintire. O bucurie tandră, tinerească, volup­toasă. Ar fi vrut să fugă. Se tot temea să nu fie a-măgire. Dar Zuza era acolo şi aştepta. El nu ştia de ce se petrec toate acelea , dece Zuza vorbise astfel, nici nu putea să-şi lămurească enigma casei de un­de răsărise Zuza. într'o clipă — şi remuşcările şi re­nunţările îl copleşiră. O privi în ochi cu lăcomie. Apoi îi întinse mâna. Mâna Zuzei tremura :

— Nu mai are nici un rost. Ne vom întâlni mâine. Şi plecă. Pleca fără cântec, fără zâmbet — Vasia 1 Se opri în loc, ezită o clipă, îşi continuă drumuL — M'cd putea iubi, Vasia? Cuvintele veniseră p â n ă la el atât de tragice, că

parcă erau însoţite de plâns. Erau ca ultimele vorbe ale unui om care moare, pe care n'o să-1 mai întâl­neşti. Şi se întoarse. O revăzu cu alte priviri. Făptura Zuzei râdea, ca şi cum şi şoldurile şi pieptul ar ii avut gură.

— Poate cä da, Zuza !

— Mai m ă întrebi dece te-am a l e s pe tine ? — Nu. Am înţeles, Zuza. — Acum ştiu ce 'nseamnă bucurie, acum îmi dau

s e a m a dece este a ş a . — Ce simţi ? — Parcă sunt un înger fugit din raL — Căzut în capcana unui hoinar. — Ba nu, căci viaţa m e a începe cu tine, Vasia ! Nu şi-a dat s e a m a cum a fost. Zuza s'a aplecat

peste gard, a simţit cum o strânge sânul apăsat pes­te lemn, i-a prins grumazul cu mâinile amândouă şi 1-a sărutat frumos şi dulce ca pe-o icoană. Vasia a scuturat capul, a vrut să întindă braţele, dar dincolo de ulucă nu se auziră decât paşii care alergau spre casâ . Privi printre zăbrele, văzu cireşul, macii rupţi alături, auzi uşa deschizându-se — şi de abia apoi porni pe drumul lui. De astă dată pornea şi cânte­cul. Dar cântecul — limpede şi pur — c a orice poem de iubire.

Zuza printre perdele îl văzu. A ş a ascunsă, părea câ-1 adulmecă şi-1 soarbe ca pe o boare. Şi numai după ce nu s e mai zări şi nu se mai auzi nimic, Zuza se strânse între falduri — încremenită acolo, fără mişcare, fără suspin, fără surâs.

Se trezi bătrânul, se trezi Tina. In casă toţi trăiau, numai Zuza n'avea viaţă. De pe undeva, din altă existenţă fantastică, isbucniră predispoziţiile agoni­ce. Mizeria nu era numai a odăii, numai a obiectelor, numai a făpturilor care stăteau acolo. Mizeria pur-cedea din contrastul conştiinţelor, din lipsa de pers­pective, din diferenţa de trăiri. Până acum, aşa fuse­seră toate. Fără ritm, fără bizarerii, fără realitate. Ca o inimă scoasă din pieptul unui om şi expusă în vi­trină. (Ea ar reprezenta acolo pe cineva, dar adevă­rul despre acel cineva ar fi fost păgân). Aşa fuseseră ei. Trei inimi disperate că nu şi-au găsit trup în ca­re s ă se închidă. Bătrânul — manechin, puhav, im-becilizat. Tina —- suptă, galbenă, fată bătrână. Zuza — stea căzută, poveste neîncepută, miracol. Şi as­tăzi, marea întâmplare. Cine îl adusese , cine îl che­mase , de unde venise ? Vasia — visatul, doritul, ne­cunoscutul. Iubitul alb, iubitul pur! Zuza nu ştia cum e iubirea. Deaceea nici nu judeca noţiunea ei. nici nu calcula urmările ei. Iubirea nu era a minţii, nu era a voinţii categorice de a se desrâdâcina de-ai casei. Iubirea era a trupului, a anilor tineri.

Şi iar intrarea în vechea oroare. Iar zilele lungi, egale , false. Iar lecturile şi tusele tatei, iar accese le de nevroza senzuala ale Tinei. Târziu se întoarse dintre perdele, se aşeză pe scăunelul e t luă lucrul în mână, dar tot fără viaţă era.

Tina se dusese să fiarbă apă. Bătrânul trebuia îm­băiat, îşi dădu seama numai după ce apa iu adusă şi răsturnată în cadă. Bă Iranul îşi scoase haina, că­m a ş a — singur. Şi Zuza trebuia să se aplece, să-1 descalţe, sâ-i scoată pantalonii, să-1 ducă de braţ până la cadă, s ă i săpuneze, să-1 cureţe ca pe un pepene s a u ca pe o cârtiţă murdară. II văzu a ş a cu pieptul tras, uscat şi pa l id ; cu umerii scobiţi şi un­suroşi; cu pântecul alunecat peste curea tot galben şi lăbărţat

Dincolo în stradă, cu cântecul, cu primăvara — era Vasia. Vasia nu putea fi aşa . Spectacolul se mă­rea, se diforma. Bătrânul era ca o pată alburie, dar rămăseseră în primul plan erorile vieţii : carnea ofi­lită, mirositoare şi mucedă; pântecul acela holbat ca altă greaţă, ca o imensă spurcăciune. Bătrânul par­că s e desmaterializa şi în locul lui apăreau viermii şi apoi scheletul.

Zuza nu se înfiora de momentul când v a trebui sâ umble din nou cu degetele pe pielea lui, nu se scâr­bea de clipa când v a ii nevoită să-1 v a d ă în toată goliciunea lui, pe jumătate putred şi paralizat. Ştia că bătrânul v a surâde fericit, v a râde când se va simţi gâdilat la subsiori şi pe burtă. Toate le vedea Zuza. Dar nu de astea se înflora. Ci de bătrâneţe. Se văzuse pe e a însăşi în oglindă — mlădie, albă, cu torsul elegant şi sprinţar, toi corpul ei acolo părând ideal şi evaporizant c a o realitate florală. Şi-1 închi­puia dincolo pe Vasia — tot a ş a — plin. vânjos, tăiat simetric şi marmore an. Iar aci bătrânul (chiar tata fiind) predispus acelui act de saponificare. pre­dispus unei alte vieţi larvare.

Din toate crizele acestea de conştiinţă, purcede a o teribilă mizerie a cărnii mai întâi. In Zuza se reflec­tau reversurile dorurilor, contradicţiile senzaţiilor. Şi e a nu reacţiona prin judecată, ci prin tinereţe.

Veni în faţa bătrânului, se aşeză în genunchi şi-i vorbi cu capul plecat, cu glasul plâns :

— Iartămă tată, dar nu mai pot. Ochii nu s e ridicară. Bătrânul tuşi sec. Tina veni

alături : — Ce s'a întâmplat ? Ce nu mai poţi ? — Nu mai pot să-1 îmbâez pe tata. — Dece, Zuza? întrebă răguşit şi dureros bătrâ­

nul. — Vezi tată, eu... eu... — Haide mironosiţo, ţi-e lehamite, nu? Mie nu mi-a

fost atâţia ani şi astăzi ţie ţi-e scârbă ? Zuza privi pe unul, privi pe celălalt amândoi o

duşmăneau. — Ei bine, m i e scârbă ! Auziţi ? mi-este scârbă. In aceeaş i clipă bătrânul ridica pumnuL Şi'n cli­

pa următoare pumnul lovi în plin. — Să nu-ţi mai fie scârbă. Sângele ţâşni cu uşurinţă. Zuza îşi duse palma —

ghioc la gură — privi adânc în ochii bătrânului (ochii care ardeau şi-o batjocoreau), privi la chipul Tinei (Tina care zâmbea) şi văzând la amândoi ima­ginea răsturnată a visului ei — se retrase afara. Se împleticise pe scări, năucită, căzu buimaca la rădă­cinile cireşului.

— Cum să înţeleagă ei? Cum să-şi dea s e a m a că a m şaptesprezece a n i ?

Inserarea căzu suavă şi calmă. Nu mai putea gân­di la nimic. Imaginile se amestecau, se suprapu­neau, se închistau. Tata, casa fără viaţă, bătrâne­ţea, Vasia. Prima îmbrăţişare, prima încercare de evadare. Dar când îl v a aduce pe Vasia în camera ei ? Ce va spune bătrânul, ce v a face fata bătrână ? Merita Vasia jertfa asta ?

Dar cine e Vasia? (întunericul, besmeticul, fulge­rul ?)

Da şi nu. Căci Vasia mai era dorituL visatuL iu­bitul alb, iubitul pur.

Dar dincolo de el ? Culcată acolo, cu braţele îm­brăţişând copacul — Zuza adormi iute. Plânsul se continua şi în somn. Şi se pare că toată noaptea chiar Dumnezeu plânse lângă umerii nemângâiaţi de nicio nălucă.

Alături macii parca se înălţau roşii din însuşi su­fletul lovit al Zuzei.

— Cum s ă înţeleagă ei ? Undeva, în străfundurile lumii, cântecul lui Vasia

se auzea ca o litanie.

6 13 Ianuarie 1940

n u - i găsea i p e r e c h e . De là p r i m a v e d e r e , fă ră s'o cunosc : — „Ce faci p u ş t i u l e ? " — şi i se s b e n g u i a p e obraz o a l u ­n i ţ ă cât m i e z u l d e nucă . M ă d e s n ă d ă j -d u i a d e a s e m e n i f ap tu l că la or ice oca­zie cân ta , e ra d i spusă or icând . In a-ceas tă p r i v i n ţ ă n u t e -a i fi m i r a t deloc c h i a r auz ind-o r e c o m a n d â n d u - s e : . — „Eu, Săft ica, s u n t ca ou l — m ' a făcut m a m a cântând!" . . .

N u zic, p o a t e să n u fi fost ea a t â t de n e s ă b u i t ă , c u m n ' a şi fost p â n ă la u r m ă . Poa te . . . D a r t r e b u e , d in cele descr ise m a i sus, Puş i , să r e c u n o ş t i că delà Săf­t ica şi p â n ă la fa ta de a u r a v i su lu i meu. . . T r e b u e să recunoş t i , Pusi . . .

F a c m e a culpa , da, m e a cu lpa şi d e ­clar , n u te supă ra , dec la r făţ iş — a m iub i t -o , î nch ipu ie - ţ i , pe Săft ica. M u l t n u , î ţ i s p u n s incer , o l u n ă de va ră , ca la bă i or i ca o l u n ă de mie re , Augus t . . . D ă d e a u în p â r g u i t c iorchin i i v i ţe i bo l ­t i t ă d e a l u n g u l casei; mi rosea a iasomie ; puzde r i i de s te le cu cozi d e art if ici i c ădeau , m i se p ă r e a mie a m o r e z a t u l , d i r ec t î n cozile de t uc iu a l e Săft icăi . Ea v e n e a în f iecare s e a r ă la noi — „ în v iz i tă" , şi în f iecare s ea ră l u n a a p u n e a d e a s u p r a î m b r ă ţ i ş e r i i n o a s t r e . Ii f r i ­g e a u m â i n e l e şi m ă î n v ă ţ a să s ă r u t ; p a r c ă o a u d : „ha id i , aşa l u u u n g . H a i -d i " L . D u p ă două s ă p t ă m â n i Săf t ica îmi ocupase locul : ofta, gemea , se sbă t ea ea ca pe j a r . E u î n c e p u s e m să m ă d o -îiioiesc. Mi se p ă r e a u r î t ă , u r î t ă foc. L i p s e a m delà î n t â ln i r i . Ch ipu l iub i t de fa tă b londă r e v e n i s e acasă. Săft ica t r e ­bu i a a l u n g a t ă . Ceeace n ' a m în t â r z i a t să fac. I - a m spus în m o m e n t e l e c â n d se a ş t e p t a m a i pu ţ in , cu expres i i e l egan t e î n v ă ţ a t e d i n t r ' u n r o m a n . L e ţ i n încă m i n t e :

— Săft ico, eu m ă s imt s t ă p â n i t de u n a l t f a rmec , s t r ă in de -a l tău. . . P r i e t e n a m e a e b londă , o p r i e t e n ă p e ca r e n 'o p o a t e u i t a n imeni . . . N u t e cons ide ra j i c ­n i t ă dacă î ţ i vo rbesc deschis. . . C o n v e ­nab i l să ne d e s p ă r ţ i m amici , a c u m ; a l t ­fel su fe r in ţ a v a fi m a i t â r z iu şi m a i c run tă . . . A m ref lec ta t că-i a m a b i l şi cava le re sc f ap tu l de a t e p r e v e n i , în locul une i r u p t u r i v io len te . In ace laş t imp, cred , n u t e poţ i p l â n g e de l ipsa m e a de respec t , cel p u ţ i n în ser i le n o a ­s t r e de s u b viţă. . .

N u m a i m i - a d a t p a s să con t inu i : — T â m p i t ! Obse rv i : m ă făcuse t â m p i t . In c u r â n d d ă d u i de a l ta . E r a b londă

î n t r ' a d e v ă r d a r ce folos!... I s m e n i t ă şi r e a ( învă ţa la Călugăr i ţe ) . . . O o t r avă . M a i i n f e r n a l ă decâ t o t r ava . P e n t r u m i ­n e n u avea decâ t g e s t u r i de m a r e d u ­cesă şi de f iecare r e n d e z - v o u s ace leaş i n e s c h i m b a t e p a t r u c u v i n t e :

— „Bonso i r B é b é !" la ven i r e , — „Bonso i r B é b é ! " la p lecare . . . î m i ofe­r e a o m â n ă ca d in ba lcon şi o p r i v i r e ca d in „ T u r n u l Colţei" . . . N u m e l e i l -am u i ta t , ş t iu î n s c h i m b c u m se g r ă b e a s ă - m i s p u n ă î n t o t d e a u n a , r egu l a t , ce m â n c a s e la p r â n z . O d a t ă :

— Astăz i , Bébé , „ le po t age i m p é r a ­t r i ce" .

E u de-colo : — Ce-i a ia ? — L e po - t age i m - p e - r a - t r i c e ! — N u cunosc . — Vai ! — Vai , d a r aşa e. — Ce i g n o r a n ţ ă ! Tot eu : — Ce-i a ia ? — Bonso i r B é b é !... Şi d u s ă a fost. P e n t r u căţei i ce soco­

t e a m că- i voi face fandos i te i p e i n i m ă i - am s t r i ga t în u r m ă câ t m ' a ţ i n u t g u r a :

— Şti i ce a m m â n c a t noi as tăz i ?... S a r m a a a l e !... Şi c iorbă de c iocăne le !...

Cu a t r e i a a m a v u t de furcă. Să v e z i R ă u ! I n t r a s e r ă p ă r i n ţ i i la g â n d u r i , p l u s m a d a m Webe r . Ţ i n e a u laola l tă con fe r in ţ e s ec re t e n o a p t e a şi m a m a , b ia ta de ea, c h e m a s e p e P ă r i n t e l e Io ­n ică delà „ I a n c u - N o u " cu a g h i a z m ă să -mi s t ropească a ş t e r n u t u l p a t u l u i , cu dască l p e n t r u s lu jbă , cu t ă m â i e p r i n co l ţu r i l e odăii . D iavo lu l să laş lu ia în m i n e . A d e v ă r a t , î m p l i n i s e m douăzeci de ani când a m î n t â l n i t p e P a ţ a c h i n a . ( M a d a m W e b e r îi s p u n e a aşa) . F i e însă vo rba î n t r e noi — f rumoasă P a ţ a c h i n a ! Ce e d r e p t e d r ep t . Zău!.. . F ă - ţ i o s im­p lă p ă r e r e : n u m e l e Mar ioa ra , d in ţ i i a l ­bu l l ap te lu i , t e n u l de s m â n t â n ă , p ă r buc la t , a r a n j a t , câ r l ion ţa t , n e g r u ; m i e r e în g lasu- i , de a lb ine ; t r u p l egăna t , t a r e p i a t r ă . A v e a p e v ino 'n coace e n o r m şi vo rbea pel t ic . . . Mi-era c a p u l p l in de d r a g o s t e : „ p u t e a m să pu i , ca 'n p o v e s ­t e , ceasu l la f ier t şi să m ă u i t la ou".. . L e ş i n a m de p l ă c e r e când o a u z e a m s p u n â n d u - m i d e s m i e r d ă t o r : Ione l !... Ione l p e t o a t e va r ian te le . . . Ione l d ragă , Ione l dulce , Ione l s c u m p e , Ione l n e ­p r e ţ u i t , Ione l f l u tu ra ş , Ione l iubi t , I o ­ne l îngeraş . . . E r a m sedus , Pusi . . . S c u r t ! Şi, c u m femei lor le es te î n g ă d u i t to tu l , M a r i o a r a m ă făcuse cârpă. . .

N u fusese deloc fer ic i tă — m i - a des ­t ă i n u i t — d in cauza u n e i iub i r i t r ag ic n e î m p ă r t ă ş i t ă , e x c l a m a , şi e x c l a m a „ n e î m p ă r t ă s i t e " pe l t ic , în vâr fu l l imbi i , ado rab i l . D r a g o s t e a t r ag ică : u n a r t i s t de là g r ă d i n a Raşca ; su fe r in ţ a : d o m n u l P a r a s c h i v Tănăsescu , soţul . P r i m u l , cu ­noscu t de p e bănc i l e P ro fes iona lu lu i , al doi lea m o r t d e c u r â n d . D e o c a m d a t ă , f i indcă a r t i s t u l A r m a n d D u v a l ( l - am d e d u s i m e d i a t d in l a c r imi l e Mar ioa r e i şi d in „ D a m a cu camel i i" ) făcea o a r e ­ca r e mof tu r i , M a r i o a r a m ă găsise p e m i n e . Şi eu a m fugit d e acasă ; c u m ar d i spa r e o fată, d a r cu ce a v e a m p e u-m e r i — de d r a g u l ei... I n concluzie , Pus i , Ionel , Ione lu l de m i n e gândea că-i şi cucer i t Pa rad i su l . . . Şi asta , j u ­dec i p r e a clar, î n locueş te or ice l ipsă. O d a t ă cu M a r i o a r a P a r a d i s u l , veşn ic gent i l , îm i p u n e a la d ispozi ţ ie şi î n t r e g

V a l s v i e n e z dich i su l r ă p o s a t u l u i P a r a s c h i v T ă n ă -n e s c u : p a l t o n de b l ană , o p e r e c h e d e h a i n e n o u i - n o u ţ e , căc iu la de a s t r a h a n , ru fă r i a , ha l a tu l , scufia d e n o a p t e , pa ­puc i i şi cheseaua de t u t u n , p l ină .

M ă în fă ţ i ş eam p r i n u r m a r e î n p r o a s ­p ă t a - m i locu in ţ ă d in s t r a d a A r m o n i e i 12 bis , î m p u t e r n i c i t p r i n m o ş t e n i r e şi m a i cu s e a m ă p r i n n ă r a v u r i l e v r e m i i d e s p r e ca re - ţ i a m i n t e s c cu n a z u r i l e şi a t o t p u ­t e r n i c i a u n u i soţ a d e v ă r a t . Ce v ă z u s e m în a l t e case î n ţ e l e g e a m să p u n şi eu în ap l i ca re la Mar ioa r a , a idoma . D in p r i ­m a zi m i - a m şi l u a t n a s u l la p u r t a r e , acelaş n a s ce nu-1 ş t e r s e s e m b i n e c u ba ­tista. . . V o r b a m e a e r a p o r u n c ă , o d o ­rinţă a m e a lege . T ă i a m şi s p â n z u r a m , î n t r ' u n c u v â n t , P a ş e !... Şi e ra m i n u n a t . D ă d u s e m d e m i e r e a u r s u l u i . î n c e p u s e m să m ă îng ra ş . P u r t a m s t r a i e n e m ţ e ş t i , f u m a m cu ţ i g a r e t d e c h i l i m b a r şi m ă r ă d e a m cu pe rda f şi c u p u d r ă „ G e r -m a n d r é " . C â r c i u m a r u l d i n colţ îm i s p u n e a d o m n u l e . D o m n u l e — ca lu i t a t a .

I n ceeace p r i v e ş t e M a r i o a r a e d e a -j u n s , p e n t r u a t e l ă m u r i , s p u n â n d u - ţ i că e ra o f i in ţă un ică . î m i r e a m i n t e ş t e şi as tăz i dogor i n e m a i î n t â l n i t e î n v i a ţ a m e a — n e m a i î n t â l n i t e p â n ă la t i n e P u s i — t r e b u e să adaug. . . D o u ă l u n i c â t a d u r a t a v e n t u r a , s i n g u r ă ea, M a ­r ioa ra , a ş t iu t să m ă î n v e ţ e să p r e ţ u e s c p a t i m a . Şi s ă - m i p l a c ă pa t ima . . . P â n ă m a i a d i n e a u r i , î n t r a m w a i , be ţ i a d e a-t u n c i n u se e v a p o r a s e î n d e a j u n s d in co rpu l meu. . . O c r e a t u r ă e x t r a o r d i n a r ă . I u b i n d - o , t r ă i a m , c u m se s p u n e , î n t r ' u n vis, l e n e v e a m v isând , d o r m e a m — a-dică n u m a i d o r m e a m d e loc... S i m ţ e a m ce n u s i m ţ i s e m n ic ioda tă : ceva p ro fund ; i a r când m ă î n v ă l u i a cu p r i v i r e a ei a r -z â n d ă e r a m p i e r d u t . N u m a i e r a m P a ­şe.. . A v e a M a r i o a r a d a r u l ceresc de a p r e s c h i m b a o a m e n i i î n înger i . B ă r b a ţ i i î n specia l . (Nu şi pe m a d a m W e b e r ) . Ai să vezi!... A l ă t u r a r e a ei s t â r n e a î n m i n e u n u r a g a n de ca re m i - e r a frică ; d e s l ă n ţ u i a vijel i i , ploi t o r en ţ i a l e , i n u n ­daţi i . . . D a r ca să scu r t ez p e câ t cu p u ­t i n ţ ă v o r b a î ţ i voi l ă m u r i că v ia ţ a l â n ­g ă M a r i o a r a mi -a fost u n du lce susp in . Şi p r i n exp re s i a de m a i sus , f i reş te t u ca femeie , p r i cep i defini t iv. . . F e m e i e , n u ?...

S e cuv ine , Pus i , u n ocol î n e x p u n e r e : g u r a l u m i i !... M o t i v u l ce a şi con t r ibu i t la d u r e r o a s a şi r a p i d a d e s t r ă m a r e a v i ­su lu i .

Ma i în tâ i , c u m se î n t â m p l ă ob işnu i t m a i în tâ i , şuşo teş te m a h a l a u a : infecţi i! . . S c u z ă - m ă , ţ i le voi des luş i , s ă - ţ i faci o ideie. . . Ob iec t ivu l : — M a r i o a r a !... Da, M a r i o a r a !... M a r i o a r a î n jos , M a r i o a r a în sus. . . B a că n ' a fost fa tă , ba că- i fe­m e i e cu cusur , b a că „mişcă d in u r e c h i " — cons ide rab i l — şi aşa şi ' n veci i v e ­cilor . A l u a t - o T ă n ă s e s c u p e t i m p u r i cu u n copil f ăcu t l a M a t e r n i t a t e c u a l tu l . A l t u l de-1 g iug iu l ea ea p r i n sc r i ­sor i T ieă şi scr i sor i le t r i m i s e — roz, ca a le fe te lor de là N o t r e D a m e d e Sion.. . P e n t r u Tică ă l a a p l â n s M a r i ­oara , a sufer i t , s'a sacr i f ica t . Degeaba , Tică to t Tică ! N ' a v r u t să ş t ie bes t i a abso lu t n i m i c şi f ă ră să -ş i î n t o a r c ă m ă c a r o s i n g u r ă d a t ă p r i v i r i l e înapo i ş i -a l u a t î n t r ' o zi l a rgu l , l ă sând-o p e M a r i o a r a p u r şi s imp lu mof luză şi în b r a ţ e cu F l o a r e a de lo tus — ca la j a ­ponez i . F l o a r e a d e lo tus , ca la j aponez i , e ra n u m e l e p r o g e n i t u r i i l ă sa t e de Tică în b r a ţ e l e Mar ioa re i , mofluză. . . T i p u l voia jase m u l t , d u p ă câ te a m în ţe les , îi p l ă c e a u l u c r u r i l e nos t ime , M a r i o a r a de e x e m p l u ; ţ i nea la d e n u m i r i l e f is t ichii : F l o a r e de lo tus !...

R ă p o s a t u l P a r a s c h i v , o m t a r e ap r ig şi sanch iu , c a r e cunoş t ea d in f ir a p ă r toa tă d a n d a n a u a n u se ş t ie p r i n ce m i ­n u n e o i e r t a se . Ş t e r s e cu b u r e t e l e pes te t r e c u t u l Mar ioa r e i ca p e t a b e l a n e a g r ă . Zic „ n u se ş t ie p r i n ce m i n u n e " da r î n fond e u n fel de a vorb i , căci s e ş t ia cu d e a m ă n u n t u l d e ce-o i e r t a s e r ă p o ­s a t u l P a r a s c h i v şi a n u m e : ca şi m i n e — de d r a g u l ei... S i g u r !... Ch ibzu i m a ­t u r , socoti, desenă , î m i înch ipu i , u n p l a n de t a i l a t p e h â r t i e şi n u m a i î n cele d in u r m ă crezu de cuv i in ţă , P a r a s c h i v r ăposa tu l , că - i n i m e r i t să p rocedeze cu M a r i o a r a d u p ă c u m u r m e a z ă : a r a n j a copi lul la or fe l ina t , îi t r a s e M a r i o a r e i u n toc de b ă t a e soră cu m o a r t e a şi-o luă acasă femeie cu cununie . . . „ D o a r s 'o a s t â m p ă r a " . — „Ţi-ai găs i t c ine !... M a r i o a r a " r â d e a m a h a l a u a pe ' n f u n d a -

(Urmare din pag. 3-a)

t e , — „ M a r i o a r a " !... „Va i de c a p u l t ău , T ă n ă s e s c u l e !"... C h i a r va i de c a p u l lu i , căci în m a i p u ţ i n de doi a n i femeia cu c u n u n i e l -a şi b ă g a t î n p ă m â n t p e T ă ­năsescu , se 'n ţe lege . . .

N ' a ş cu teza să - ţ i s p u n că d a m as­c u l t a r e bibl ică nefe r ic i r i lo r m a i sus n o ­t a t e . D a r or icum. . . S u f e r e a m cumpl i t . . . î n c e p u s e m , iar , să s lăbesc . E n o r m a l !... P e n t r u b u n e l e m e l e in t en ţ i i , î n t r e b ă r i ­lor ce i l e a d r e s a m , n o r m a l , ea a v e a r ă s p u n s u l g a t a t ic lu i t ; expl ica ţ i i ce n u m a i e r a u expl ica ţ i i , ci p l ânse t ; o r i ş i ­re ten i i , ai c u v â n t u l m e u , p l i ne de g r a ­ţie. . . F i i a t e n t ă !

Ea : — „Dacă t u ascu l ţ i n u m a i decâ t în g u r a lumi i , Ione lu le , ce să - ţ i fac eu, Ione l s c u m p ?..'. A r d e - o - a r focul s'o a r -

ză, Ione l iub i t , d e l u m e mize rab i l ă , Io­n e l d r a g u l e , ş i l u m e m u r d a r ă , Ione l a-dora tu le . . . C u m n u - m i dă ea p a c e să t r ă e s c cât v r e a u eu c u Ione lu l m e u şi i ub i t şi dulce" . . .

E u ?... E u Ione lu l ei şi iub i t şi d u l ­ce !... Ma i p u t e a m zice ceva ?...

Bâr fe l i l e p e d e a l t ă p a r t e se î n t e ­ţ e a u ; r ee şea d in ele, l impede , că Ma­r ioa ra m e a - i p r o v e r b i a l ă — ca Mi ţ a b i -ciclista.. .

Câ t eoda t ă , ţ i n â n d să fac p e g r o z a v u l îm i l u a m o în f ă ţ i ş a r e de om s u p e r i o r : n u m ă in t e r e sează ; n u le d a u nicio a-t e n ţ i e ; pros t i i , ca lomni i , m u r d ă r i i , in -

T A B L O U

famii ; eu s t a u d e a s u p r a lor... Ce să s t a i d e a s u p r a lor ? când a v e a m , p a r d o n , m u r d ă r i a s u b n a s : l is ta fanţilor!. . . P e o n o a r e a mea. . . Ai s 'o vezi , s cuză -mă , acuş ; o a m la m i n e ; ţ i -o ară t . . . N e g r u p e a lb — 5 ! Socoti ţ i , a l in ia ţ i , b o b n u ­m ă r a t — 5 ! Nici u n u l m a i p u ţ i n ! P e o n o a r e a m e a !...

Pusi . . . u n m o m e n t . . . fii d răgu ţă . . . t r e ­cem l â n g ă bec. . . aci la lumină . . . aşa. . . să- i u r m ă r i m î n d e a p r o a p e . . . U n „ t a b l o u " p u r t a t în p e r m a n e n ţ ă în buzuna r . . . S u ­venir . . . M'a î n v ă ţ a t ca is toria . . . mu l t e . . . L - a m şi t r e c u t în r â n d u l d o c u m e n t e ­lor... D o c u m e n t u l s b u c i u m a t e i m e l e v i e ţ i ! . . . Eş t i de a c o r d ? . . . Ui te-1 !... Ia- i , t e rog, s e a m a : t a b l o u în d u b l u e x e m ­plar . . . l iniat . . . c e r n e a l ă a lbas t ră . . . c u ­loarea speran ţe i . . . scr is îngri j i t . . . n u ­mero ta t . . . r ub r i c i separa te . . . şi la sfârş i t t o t a lu l : 5 ! ' ^ ă r ă s u b s e m n a t u l şi f ă ră r ăposa t ) .

A ş a d a r a t e n ţ i u n e ! P u r c e d la desch i ­d e r e a d o c u m e n t u l u i s b u c i u m a t e i m e l e vie ţ i ! Şi-1 ci tesc ! Ascu l t ă P u s i ! P r i -v e ş t e J !

a) î n a i n t a t de u n b inevo i tor n e c u n o s c u t D o m n i e i S a l e D o m n u l u i Ionel Vasilescu p e n t r u c o n v i n g e r e . Post-Scriptnm: D a c ă n u crede îi s t ă m l a d i spoz i ţ i e c u depoz i ţ i a martor i lor . Ş i iar d a c ă n u — t r e a b a d â n s u l u i .

b) Legătur i l e D o m n i e i S a l e D o m n e i Marioara P. Tănăsescu î n ord ine n u m e r i c ă .

r. curent

Durata Doamna Maiioira

N u m e l e şi P r o n u ­

m e l e ce lu i ind ica t Etatea P ă r i n ţ i i R u d e l e O c u p a ţ i u n e a S e m n a l m e n t e O b s e r v a ţ i u n i

1 1 An

V I N T I L Ä

S D U C U

25

ani

N u c u n o a ş t e m

noi

N 'are sau are

m ă t u ş ă bătrână

una s i n g u r ă

La păr inţ i S e m n a l m e n t e n'are decâ t n a s u l lung

A r ţ ă g o s S c a n d a ­l a g i u P u ş l a m a d e

D e a l u l S p i r e i

2 3 Luni

T A S E ( P r o n u m e l e n e c u ­n o s c u t f i ind p lecat

în P r o v i n c i e a facer i b a n i )

30 ani

( z i ce e l )

Tata: M e l i n t e

M a m a : M. M e l i n ­

te

G i a m b a ş ( F a c e pe b o e r u

dar n u e)

U i t ă t u r ă h o ţ e a s c ă M u s t a ţ ă „ M e r s „ V o c e ,, P u m n „

B ă t e a D o a m n a M a r i o a r a P. T ă n ă ­s e s c u d o u ă ori — tre i z i l e ( R e g u l a t )

3 P o a t e u n A n p o a t e m a i

p u ţ i n

G I G E L

G E O R G E S C U

18 foar te

e x ­acţi

Tata c u m s e c a d e Mama c u m s e c a d e

V r u t o m o r â t : M a d a m T ă n ă s e s c u

n e n o r o c i t c o p i ­lu l o a m e n i l o r

M u l t e . N e g u s t o r i Onorab i l i Cins t i ţ i

F ă c u t r u ş i n e n e p o t G i g e i

Ş c o l a r fost c u m i n t e

F r u m o s fată î n v ă ţ a f. b i n e N u mai

î n v a ţ ă f. b i n e S c o s m a d a m m i n ţ i

M a d a m a s c l i f o s e a c o p i l u l : Gică , Gig i ,

Gi i , G i g e a . P u s c o p i ­lu l z ică m a d a m T ă n ă -s e s c u - e i - M e r y . p t iu! . .

4 2

a n i prec i s m a t e ­m a t i c

B ă r b a t u l - D a m a cu c a m e l i i - l a

G r ă d i n a R a ş c a -Armand Duval z i s A r i s t i d e N i ţ u l e s c u

35 p e

m u ­c h i e

N'are m a m ă

N'are tată N'are r u d e

Art i s t G u r i s t (noaptea v e s e l

z i u a tr is t )

P ă r ca f e m e i l e M u s t a ţ ă ca f e m e i l e

G l a s ca f e m e i l e Mâin i ca f e m e i l e

Dat d r a c u ca f e m e ­i l e

A fost i u b i t E s t e iub i t Va fi i u b i t

P e z e v e n g h i u Cartofor

P .S . T r a g e la m ă s e a

5 D u r a t a n ' a v e m

i d e e TI CA T I C Ä

29

ani

U n s u f l e t m i c F lor i l o tus

P ă r ă s i t o r f e l i n a t cu M a d a m T ă n ă s e s c u

V o y a g e u r C o l i n d ă l u m e a P l a c e f i s t i c h i u N o s t i m a d a E x c a p a d a Cra i lâcu

A c u m D o a m n a M a r i o a r a

?

J u s t : n i m e n i n u p o a t e î n d r e p t a ce e scr is !... E ra , î m i amin t e sc , zi de pos t ( m â n c a s e m n u p o t a g e i m p é r a t r i c e , î m ­p r e u n ă eu şi Mar ioa ra , ci o c iorbă d e l i n t e cu z e a m ă de v a r z ă ac ră , t u r b a t ă ) . V ine r i c ă t r e o re le 6 d u p ă amiază , c â n d îşi făcu a p a r i ţ i a p r i n uşa p r i n c i p a l ă — p l u t o n u l d e e x e c u ţ i e ! In l in ie d e t r ă ­g ă t o r i : t a t a , m a d a m W e b e r , m a m a . F i g u r i l e lo r m i s 'au î n t i p ă r i t per fec t în m i n t e : călăi !... Sf in te ! m a d a m W e b e r c u deosebire . . . P ă ş e ş t e l a rg , m â i n i l e la spa te , d i rec t sp r e col ţu l u n d e î n m ă r ­m u r i s e Mar ioa ra , cu î m p l e t i t u r a c a d o u ­lu i m e u de Crăc iun , u n şal v ă r g a t . N u - i pos ibi l să- i descr iu c ă u t ă t u r a de că lău p e ca re M a r i o a r a n u fu în s t a r e să i-o î n f run t e , la u n c e n t i m e t r u d i n a i n t e a s caunu lu i . Eu î n g h e ţ a s e m . P a r c ă m ă idioţ ise D u m n e z e u . Ţ e a p ă n , cu ochi i ficşi, g u r a căscată , u i t a s e m ţ i g a r e t u l de c h i l i m b a r al r ă p o s a t u l u i î n t r e d e g e t e p o r n i t î n d rec ţ i a gur i i să t r a g u n fum, fum n e m a i t r a s n ic ioda tă . A s c u l t a m năuc i t , fă ră să po t desluşi , oceanu l m u s t r ă r i l o r lu i m a d a m W e b e r , izvor ne seca t de cuv in t e , ava l anşe , ca tac l i sm d e cuv in t e ; p o a t e să fi fost la u n m i ­l ion, dacă n u două . F ă c u s e s p u m ă la g u r ă . Se u r î ţ i s e .

T a t a ros t i s e n t i n ţ a : — „ D u m n e a t a " m u s i u , ia- ţ i c a t r a fu ­

se le ce n u le ai şi ş t e rge -o ! V r u i să m ă o p u n ca tegor ic . D a r m a i

m u l t decâ t aş fi s imţ i t , auzi i de î n d a t ă t r ă s n e t u l a două p e r e c h i d e p a l m e p e obra j i i m e i ; două p a l m e mic i şi z d r a ­v e n e : m a d a m W e b e r mi -o lua se î n a ­in t e , p o c n i n d u - m ă s c u r t : p l ic i ! plici ! pl ici ! pl ici !

T a t a u r m ă : — Cucoane i d e aici i -aş face p r e a

m u l t ă c ins te , c h e m â n d - o a l t m i n t e r i d e ­cât.. . P a ţ a c h i n a !... Şi încă n ' a r fi vo rbă p r e a t a r e p e n t r u p u r t ă r i l e dânsei . . . Gândeş t i , m a d a m , că ai găs i t s a t f ă ră c â i n i ? . . . A ? . . . Ţ i - a r ă t e u ţ i e sa t f ă ră câini!. . . De n u ţ i -o p lace , s ă - m i r az i m i e mus ta ţa . . . P a ţ a c h i n a !...

Vai , s ă r a c a M a r i o a r a !... N ' a m m a i p u t u t ascu l ta . M ă s i m ţ e a m r ă n i t , r ă n i t d e m o a r t e ; p u s t i u şi nenoroc i t .

î n c e a r c ă şi M a r i o a r a u n cuvân t , j a l ­n i c c u v â n t .

— S ă tac i , f emeie fără n u m e ! r ăcn i a l m e u p ă r i n t e . S ă taci !... M i - e r u ş i n e , n u vezi , să- ţ i zic c u m t e chiamă. . . S ă - m i zici m i e cu ţu , n u Vas i lescu le , c u ţ u d a c ă n u ţ i -o v e n i d e h a c Vas i lescu .

Vai , s ă r a c a M a r i o a r a ! — tăcu . T a t a sufla g reu , u d leoarcă . I n t o r -

c â n d u - s e zor i t s p r e m i n e — m ă a ş t e p ­

t a m la a l t e cel p u ţ i n c inci p e r e c h i de p a l m e . N u m i le de te . S p u s e gâfâ ind , t r ă z n i n d u - m ă cu p r i v i r e a :

— H a i - m a - n a !... I ţ i t r e b u i a ţ i i t oa r e ! A ?... î ţ i d a u eu ţ ie acasă ţ i i toare . . . P u ş -l a - m a !... Mişcă- te !... M a r ş d 'a ic i !...

S ă r a c a M a r i o a r a !... Ii v ă d ch ipu l n e ­cl int i t , c â n d m ' a m mişca t r epez i t s p r e uşă; dobor î t ă , cu s u f e r i n ţ ă î n ochi şi î m p l e t i t u r a c a d o u l u i m e u în poală . A-b ă t u o p r i v i r e a s u p r ă - m i ; o a n u m e p r i ­v i r e . Şi o z a d a r n i c ă chemare . . . î n c e p u să p l â n g ă d i n nou . Şi eu... S ă r a c a M a ­rioara !...

T o t a l 5 + s o ţ u l = 6 D u m u e z e u să-1 erte !

p . conform. U n m a r e b i n e v o i t o r

A t â t a fost. G a t a P u s i !... L a d r e p t vo rb ind , a u m a i fost şi a l ­

te le . A l t e l e — p a s a g e r e . Şt i i tu. . . Nici u n a însă M a r i o a r a . O, nu. . . D e p a r t e G r i v a de iepure . . .

Şi ca î n c h e i e r e să - ţ i dec la r so l emn , cu m â n a p e i n i m ă : d e - a c u m t u ! T u P u s i !... Tu , fa ta v i su lu i m e u b lond !... B londă . Dor i t ă . î n c â n t ă t o a r e . Du lce . Vieneză. . . Ca 'n V l a h u ţ ă — D u n ă r e a l ­b a s t r ă a v a l s u l u i m e u !...

GEORGE DORUL DUMITRESCU D i n v o l u m u l „Puf de păpădie" c e v a a p a r e

î n E d i t u r a C a r t e a R o m â n e a s c ă .

Gântec de copif Focului, norocului, îngerilor, jocului Iată. «'am ven i t şi eu. Nu'ntrebaţi de ţara mea , Că sunt mic şi n'aş putea Să vă ispun minuni l e Ce încântă lumile Şi le face să răsară Mugurii in {primăvară.

Eu n u şt iu n imic; Că un m o ş pitic Incue bordeile Şi ia toate cheile.

Dar ţ i e tătuţule Uite-ţi idau mânuţe le Să ghiceşti în fiecare Svon >de cântec şi ninsoare. (Tu'nţelegi cât spun de multe Cine ş t ie s ă le-asculte ! ! )

„Porţilcr împărăteşt i Sufletul să ne primeşti . La ferestre unduinde îngeri i să ne colinde". Ca să dau darul cel mare, Hotare — fără hotare, Lăcrămaţii , linii, aştrii, Zavea sângelui , albaştrii Ochii mei, Măicuţei mele, Jar ide se te şi mărgele.

Tot ce -aş ma i avea de spus Este'n gene şi surâs. Şi o taină grea, a m e a : Verde'mi es te in ima.

Focului, norocului, îngerilor, jocului Iată c'am venit ş i eu.

ION A. BUCUR

amna Stă cumpăna fântâni i pe suflet aplecată $i fruntea albă'n pa lme se clat ină uşor, Prin crengile strivite de -o toamnă 'nveninată, Se dapănă şuviţă, icoana unui nor.

Doi ochi la o fereastră privesc prin crucea rece Broboanele de sânge ieşite din pământ , Pe uliţa pustie, grăbită ziua trece, î n j u n g h i a t ă aspru de ghiara unui vânt .

Şi c u m se lasă seara prin cuiburile ude Se scaldă în întuneric şi pleoapele şi vis, Şi numai plânsul toamnei ar mai putea pătrunde, Prin porţi le ce'n mine de-apururi s'au închis .

CONSTANTIN SALCIA

13 Ianuarie 1940 UNIVERSUL LITERAR 7

TEATRUL NAŢIONAL: ,J)OD-SWORTH" DUPA SINCLAIR LEWIS. REGIA: SOARE Z.

SOARE

Noua premieră a teatrului Naţional a însemnat un frumos succes regisoral şi o excelentă realizare artistică. Spectacolul a suferit însă în primul rând din pricina piesei care cuprin­de mult prea puţine şi prea monotone elemente dramati­ce. Un excelent roman psi-chologic, dramatizat, dar nu­mai atât. Singurul element dinamic al acestui spectacol, ar fi trebuit să fie „decupa­jul" pur cinematografic. în ­tr'adevăr, cele patrusprezece tablouri cari se schimbă, sunt destul de variate ca ton şi cu­loare; posibilităţile mecanice însă, fiind deocamdată incom-plecte pentru un spectacol de această factură, au îngreuiat enorm schimbarea decoruri­lor.

Şi pauzele, mereu repetate, au creiat o atmosferă apăsă­toare...

Trebuie să mărturisim de­altfel că decorurile d-lui Fu-erst au fost sub aşteptări. II cunoşteam pe acest distins sce­nograf, din renume. Aşteptam mult mai mult.

D. Fuerst, a făcut nişte de­coruri de bun gust în canti­tate mai mare ; (sunt vre-o ze­ce) dar numai.

D. Ion Manolescu în rolul Dodsworth, are o excelentă creaţie. Acelaşi lucru se poate spune despre d-na Agepsina Macri şi id-nele Marietta Sa-dova, Nora Pejow. Nataşa A-lexandra etc. Un debut inte­resant este al d-rei Corina Constantinescu. Restul distri­buţiei, în aceleaşi frumoasa condiţiuni.

Regia & semnat-o d. Soare Z. Soare.

INTERIM

Cei treizeci de ani de teatru ai Iui Mişu Fotino

Un indiscret la o repetiţie

„Tânărul" actor Mişu Fotino, meşteşugar de mare artă în ale comediei, ne face o surpriză : îm­plineşte treizeci de ani de teatru.

într'adevăr : treizeci de ani a parcurs Mişu Fotino, delà rolul lui Pierre Vareine din „Marione­tele" până la cel pe care-l joacă azi în aceeaşi piesă la „Come­dia".

Cariera, plină de frământări a acestui actor, a început la Cra-iova, la Teatrul Naţional. (Era pe atunci director Em. Gârleanu). Junele prim are însă simţul boe-miei : îi era dat să alerge, să se organizeze, să creieze. Şi după ce, la Craiova, trece printr'o gamă de. roluri delà „Pygmalion" la „Inşir'te Mărgărite" — să nu ui­tăm marile sale succese : „Fra­cul", „Prostul", „Punctul negru", vine la Bucureşti. Joacă în ,,Vă-paia" cu Marioara Voiculescu şi G. Storin, apoi face parte din prima formaţie Elvira Popescu, Al. Mihalescu, Ion Iancovescu şi joacă „Grădina lui Dumnezeu", etc.

De acum încolo Mişu Fotino va avea multe „direcţii" şt multe teatre va face şi va desface, cu şi fără prietenul şi codirectorul Ion Iancovescu. Căci avea voca­ţia de organizator şi pasiunea deschiderii de drumuri noui.

In 1925, cu Tantzi Cutava-Ba-rôzi, ia direcţia Teatrului Mic, şi joacă : „Fracul", „Prostul", „Mi­tică Popescu", „D-ra Doctor", etc.

O înfăptuire impresionantă : Mişu Fotino a întreprins primul turneu de propagandă în Ardeal. La Braşov, în urma unei primiri entusiaste, rămâne şi joacă un an de zile punând bazele „Teatrului Naţional din Braşov", la fel la Sibiu, unde înfiinţează „Teatrul Orăşenesc".

La Brăila reînfiinţează şi preia direcţia „Teatrului Comunal". Mişu Fotino o mărturiseşte ca una dintre cele mai dragi, mai izbutite înfăptuiri...

Iată-l alături de Iancovescu. Sub direcţia lor se deschide

„Teatrul Sălii de arme", astăzi „Regina Maria". Ei au fost primii directori ai acestui teatru unde joacă „Cocoşii şi Găinile", etc.

Tot cu Iancovescu deschide ,-Teatrul delà Poştă", astăzi „Al-hambra" unde joacă marele suc­ces proaspăt în mintea tuturor „Afacerea Kubinski".

O ultimă etapă a carierii di­rectoriale (de până acum; Mişu Fotino o va continua, desigur) este aceea de director al Teatru­lui Naţional din Cernăuţi. Ex­perienţa a fost, se pare, tristă. Directorul cel nou aducea cu el idei prea îndrăzneţe pentru con­cepţia de „artă" a localnicilor ! înfăptuirilor lui i s'a opus o ne-îndu).ltca*b masv ó іл ectorul, care e la rândul său îndrăgostit de ideile sale evoluate şi de rea­lizările în teatru, demisionează şi se întoarce la Bucureşti, unde intră în compania d-lui Sică Ale-xandrescu.

Aceştia sunt — pe scurt — cei treizeci de ani de teatru ai lui Mişu Fotino, şi câte ceva din multele sale înfăptuiri. Sărbăto­rirea de anul acesta, încoronează o activitate şi înseamnă cu roşu o etapă a unei existenţe închina­te deplin, Teatrului.

GEORGE VOINESCU

QUARTETUL THEODORESCU

Sâmbătă 13 Ianuarie 1940, o-rele 17 va avea Ioc în sala „Dal­les" al şaselea şi ultimul con­cert din ciclul quartetelor de Beethoven.

In program: Quartetul Do diez minor op.

131. Quartetul Fa major op. 135

şi monumentala capodoperă „Marea Fugă" în si bemol op. 133.

Biletele Aa (magazinul „Doi­na".

Când intri într'un teatru, nu prin intrarea principală, ci prin­tr'o uşe mai puţin impresionantă, „intrarea artiştilor", când cea­sornicul tău sau, în cazul unui pârlit de reporter, ceasornicul

veste pe nimeni de sus, aşa cum fac tinerele „vedete" cari au repurtat un succes şi cari poartă pică taurilor altor „tinere ve­dete".

Maestre, îmi dau seama că

— „Fără gesturi, Voinescule, fără gesturi".

Scene întregi sunt reluate delà început. Chiar şi un act, fiindcă d. Maximilian n'a simţit străbă-

Nedumeriri... Ce va mai fi devenit aşa zisa

„Proprietate artistică"? — Nu mai ştim. Dealtfel, autorii noş­tri dramatici ne informează cam aşa: Proprietatea artisti­că? Paternitatea unei opere? Fleacuri. Important este să nu plăteşti drepturi de autor în străinătate. De aceia, „ai noş­tri" ar trebui să treacă sub

tând în timpul repetiţiei, acel su- numele lor toată producţia dra-

prietenului^ n'arată ora la care n'am să pot găsi cuvintele potri trebue să înceapă spectacolul pe afişe în totdeauna ora aceas­ta este întovărăşită de o preci­zare : ora cutare fix, — când în mână n'ai programul pe Care ţi l-a oferit un plasator ^galonat şi aproximativ de politicos, ci, din-potrivă, un creion bont la un capăt iar cu celălalt mâncat de nişte dinţi nervoşi, ai impresia că eşti inutil şi că stai pe capul unor oameni cari au mult de lu­cru şi cărora nu le arde de „fleacuri". înseamnă că ai picat tocmai în toiul unei repetiţii, cu câteva zile înainte de premieră.

O repetiţie mi-am închipuit-o întotdeauna ca pe un cazan în care toată lumea trebue să fiarbă, regisorul trebue să fie în c&maşe şi să ţipe iar vedeteîe să trnspire şi să se enerveze.

vite prin cari să arăt tot ceeace am simţit cunoscându-vă.

Mă voiu folosi de o formulă banală, pe care vă rog să mi-o ternează cu cele comice.

fiu care-l ţine pe spectator în­cordat pe scaun.

Nu se supără însă nimeni, fiindcă maestrul nu ridică glasul — în stil american — şi ştie să le arate tuturor, domol, când şi unde au greşit.

Pe scenă clipele dramatice al-

Cam aşa ceva văzusem eu în nişte filme americane, cam aşa ceva văzuse, pesemne, şi domnul regisor Care, acum câteva luni, nu-mi dăduse voe să asist la re­petiţii fiindcă s'ar putea să-i enervez pe actori.

Nu acelaş lucru s'a întâmplat şi cu domnul V. Maximilian, în faţa căruia — trebue să reçu nosc — mă prezentasem puţin cam emoţionat ca un tânăr ad- D-na Florence Lupescu fumea-mirator care face cunoştinţă cu ză ţigare după ţigare iar George acel de neuitat Topaze sau cu tot Voinescu se agită mereu. Şi în atât de simpaticul inspector de sală, şi pe scenă, poliţie din „Salto mortale". Pe scenă îi tae însă avântul

Domnul Maximilian nu pri- d. Maximilian :

ertaţi : Maximilian — omul este, cel puţin, tot atât de simpatic ca şi Maximilian-actorul.

Şi acum să trecem la repeti­ţiile viitoarei premiere de la Re­gina Maria : Nuca de cocos. Ac­torii s'au adunat în jurul maes­trului care le dă ultimele sfaturi: „Nu neglijaţi repetiţiile, copii. Cu cât vă veţi sili mai mult la repetiţii, cu atât veţi fi mai bine la premieră. Inchipuiţi-vă ce s'ar întâmpla dacă ar lipsi unul dintre voi acum în preajma pre­mierei !"

Dar, bine înţeles, aşa ceva nu se întâmplă : toţi actorii sunt în păr şi abia aşteaptă să înceapă.

Domnişoara Angela Milian re­petă pe diferite tonuri prima ei replică : „Vasăzică, nu mă iu­beşti..." Domnişoara Tantzi Că-păţână îl întreabă pe George Voinescu dacă am 12 ani — du-due, te rog frumos să mă crezi: am 20 de ani împliniţi. Merg pe 21 — iar d. George Musceleanu, care în afară de actor este şi un fel de ministru de propagandă al teatrului, aduce la cunoştinţa tu­turor data exactă a premierei. Notaţi-o şi dumneavoastră : 19 Ianuarie. Bine înţeles, anul e 1940.

D. Ion Talianu primeşte delà toţi cuvenitele felicitări. Eri a fost Sf. Ion. D-na Sandina Stan îi spune că a vorbit despre el cu un domn care-l cunoştea de când era „tare subţirel şi frumuşel''.

— „Da", aprobă d. Talianu, mândru, frumuşel

Intervine d. Musceleanu, care în piesă joacă rolul intrigantului:

— „Cât de melancolic trebue să fie pentru d-ta să spui: e r a m frumos !"

— „De ce să fiu melancolic ?

tnatică străină, că doar tot ei „e" mai deştepţi.

Dacă Shackespeare ar face pe nebunul şi ar cere prea mulţi gologani pe fleacurile sale, am putea viziona, fără îndoială:

„Hamlet" a treia versiune de d-nii Ionel Popescu şi Mitică Nu prea înţeleg cum o să poa

tă face d-na Sandina Stan să Ionescu. pară urîtă în primele două acte, TT„ . , . aşa cum cere rolul. P n . f « * ™ * " * d e p r o f u n d a

D. Sion dovedeşte — în piesă, т а т ™ е n a ţ i o n a l a n e - a r c u -bine înţeles — mari calităţi de Р г , п « е p e t o ţ i . ghicitor în palmă, ceeace nu-i prea convine d-nei Sandina Stan

Replica d-lui Talianu, din pie­să, este mereu : „Buuuună !"

Despre creaţia sa n'am şi eu decât un singur cuvânt de spus: „Buuuună !"

D-nii cititori să adauge un „Foarte !"

„Cârlanii" distribuţiei — ex­presia e a d-lui Maximilian — sunt Angela Milian şi cu George Voinescu.

Prima, elevă a d-lui Maximi­lian, a fost puţin şi vedetă de ci­nema, dar pe scenă pare mult mai în largul ei decât pe ecran.

In ceeace-l priveşte pe Voine­scu, meritul este al d-lui Maxi­milian că pentru rolul lui An­toine n'a recurs la ajutorul vre­unuia din tinerii actori cunos­cuţi ci, l-a distribuit pe acest tâ­năr debutant, cunoscut acum mai mult din caricaturile lui. După premiera „Nucii de cocos" cred că se va putea vorbi şi despre „ac­torul" George Voinescu.

D-şoara Tantzi Căpăţână a în­semnat pentru noi o surpriză : e tot atât de bine în teatru serios ca şi în operetă. Poate chiar mai bine.

D. Musceleanu n'are nevoe de roluri prea mari pentru ca să se

eram tare subţirel şi remarce. Acelaş lucru îl pot

* Publicul e idiot. Asta se ştie

şi-au stabilit-o definitiv directo­rii în privinţa cumpărătorilor de scaune.

Nivelul spiritual al acestui pu­blic este de asemeni foarte scă­zut.

Il dispreţuim ; dar ce să-i faci? Avem nevoe de el. De aceea, îi dăm alcoolul pe care ni-l cere.

Acelaşi public, a fost însă ca­pabil să „pătrundă" spectacole de superioară calitate, din care a făcut mari succese : „Părinţii te­ribili", „Medalionul", „Calul năz­drăvan"...

Publicul e convins că merită un tratament îndulcit.

G. V. * Urît şi-а mai bătut lumea joc

de aşa zişii cabotini. Actorul de teatru e socotit de

toţi drept un stâlp de cafenea, un tip nesuferit care nu face alt­ceva decât să bârfească.

— „S'o ştii delà mine, nene Cea mai rea gură din ùume o au actorii, dom'le !"

Cam aşa ceva îmi spunea un 'cetăţean revoltat, înmuind în chip savant o bucată de cozonac ân capuţinerul adus la masa lui

cafenea, de ün spune şi

despre doamna Florence Lupescu. obişnuită delà Cât despre maestrul Maximilian, picoio blazat. rolul îi vine ca o mânuse. Şi atât Fără să vreau, m'am gândit la ajunge. prietenul meu, cabotinul, pe ca-

Mi s'a atras atenţia că în tea- r e . i lăsasem, în pardesiul lui de­in* există o superstiţie: Să nu colorat, răsfoind ultimele cărţi

u . Pe atunci eram frumos ca băiat, te entuziasmezi prea mult dc un expuse la Cartea Românească i n Acum, sunt frumos ca bărbat". spectacol, la repetiţii. „ -

Cu cititorii mei am să fac o indiscreţie, ca să le mulţumesc că m'au citit :

„Nuca de cocos o să însemne un succes".

TRAI AN LALESCU

F a c e m un turneu? .

Reţetele realizate de Teatrul Naţional şi de Studioul Teatru­lui Naţional, de sfintele sărbă­tori, au întrecut cele mai opti-miste aşteptări.

Se pare că d. Ion Marin Sa­arn să-şi mintă somnul în vre-o Şi direcţia pleacă spre agen- Sălile de teatru şi sălile de űoveanu este dispus să acorde cafenea ori la vre-un hotel pen- ţia teatrală! In drum, p© bule- cinematograf din provincie deşi slujitorilor primei scene de stat tru un ceas sau două. bardul gării, afişele 24 şi 36 se deosebesc mult între ele, se gratfficaţiile proectate.

Intre Anul Nou şi Vinerea Patimilor e cel mai bun timp de plecat în turneu.

Fruntaşii teatrului se grăbesc să apuce unul înaintea altuia oraşele cele mai bune, condi­ţiile unui cât mai... bine orga­nizat turneu.

Dincolo de nevoia unui câş­tig muncit, actorul trăeşte cu dorul de ducă.

S'au văzut numeroase cazuri in cari directorii şi organiza­torii unui turneu au pierdut încă din primele zile banii munciţi cu greu şi totuşi nu s'au înapoiat în capitală.

Este în această stăruinţă, în această penibilă luptă cu ne­cunoscutul, una din frumoase­le particularităţi ale îndrăgos­titului de artă.

In rândurile de faţă vom în­cerca să arătăm numai câteva din piedicile pe cari le întâm­pină o trupă plecată în tur­neu prin ţară.

Să admitem că trupa e for­mată şi să uităm micile plicti­seli ale substituirei în distri­buţie, ale rotunjirei textului, ale surprizelor repetiţiilor, ale inevitabilelor decepţii produse de răspunsurile din provincie.

Administratorul a făcut co­respondenţa, a tras afişele, le-a

expediat şi... trupa e la vagon; In prima noapte nu doarme gata de plecare. nimeni. Aceiaşi îngrijorare, a-

In forfota plecării, trupa face ceiaşi emoţie la toţi. Omul de o primă victimă — însoţitorul vagonului.

Vai de bietul om; în capul lui se sparg toate oalele:

— „Bine domnule, pat e ăsta? Ce pătură mi-ai dat? Asta e pernă ori bolovan?"

— „Să vedeţi domnişoară, di­recţia...

— „Ce direcţie domnule? Noi plătim şi cerem să fim ser­viţi!"

Până la plecarea trenului, omul de vagon, scoate delà re­zervă un maldăr de pături şi de cearceafuri de toată mân-dreţea, ştie el că domnii artişti e oameni cum se cade...

Cu câteva minute înainte de plecarea trenului, administrato­rul s'a proptit pe peron în fata vagonului şi admiră tăbliţa pe care stă scris cu litere mari, negre: Turneul marei artiste... cu formidabilul succes...

Şi caravana a plecat la drum. In vagon, o căldură îngro­

zitoare. Sobele duidue mai gro­zav ca locomotiva.

— „Fraţilor, a dat drumul şi la calorifer; atenţie la galoşi. Scoateţi-i de la subsol şi usca-ţi-i la etaj!...

A avut insă grijă să aranjeze zâmbesc de pe gardurile prop- aseamănă grozav în privinţa cu slujbaşii drumului de fier, tite, stelei în trecere. confortului şi a... îngheţului chestia cu vagonul... Administratorul a avut gri- A r p u t e a f i n u m ă r a t e p e de-

Domnul şef are loja domniei Ja să-l anunţe pe agent să faca sale la teatru; domnul impie- un afişaj ca lumea. d e r o ­gat are 3 locuri, domnul ca- Noroc că onora a Secţ iune ţ^f ^ Ѵ ^ И о Г - ^ а й і -sier vine cu soacra şt cumna- ţine drumul drept, ca daca ѣ . . . . . . ta, şeful de manevră cam tot s'ar abate la dreapta ori la ta tea — nişte dărăpănaturi, aşa, bâeţii delà revizie şi delà stânga n'ar vedea nici urmă de nişte hambare, prin îngheţul remiză vor şl ei să meargă la afiş. cărora trupa îşi poartă gloria teatru, că d'aia a venit teatru, s ă nu fim ingraţi! Ar găsi Şi-Şi macină sănătatea.

Cu macagiii şi cu şefii delà afişele prin băcănii ori pe la Avem un public provincial depou, trupa trebue să fie foar- măcelării. foarte bun, un public cald, en­te atentă, pentrucă se poate Ei, dar ce să-l faci, aşa e t u z i a s t ş i generos; ne lipsesc întâmpla ca vagonul plecat d m teatru. In definitiv ce contează ! П Ч 5 Ч я і і ь * і чг.рп.ріе mp. г я г і

Când se îngâna ziua cu Bucureşti nou nouţ şi verificat un afiş mai mult, ori mai pu * sceneie pe cari

la vagon s'a şi încurcat în so­coteli cu cafelele domnilor ar­tişti.

Directoarea îşi tratează an­gajaţii cu prăjituri şl bomboa­ne; angajaţii se tratează cu invitaţii la un pocheras.

...Şi trenul merge; vagonul special-ataşat la coada garni­ture! e luminat ca ziua.

să se afle beteag pe la înches- ţ i n c h e s t i a e să se ştie că „as-t u r i - tă seară" joacă o trupă de tea-

Şi câte drăcovenii nu are un tru. vagon: mai întâiu are patru o-sii, are arcuri, foi, boghiuri şi... mă rog, toate dichisurile.

O mică scăpare din vedere şi vagonul trozneşte din bala­male şi începe să alerge ca ne­bunul delà un semafor la altul,

Dar cum dracul să nu se ştie? Par'că publicul nu ştie el ce are de făcut?

noaptea luminile se sting una după alta şi trupa adoarme...

Excelenţele lor nu ştiu, nu trebue să ştie la ce oră a ajuns vagonul la destinaţie.

Pe administrator îl scoatem din cauză. (Dacă e deştept, nu doarme). Pe directoare s'o lă­săm să doarmă până pe la ze­ce; oră la care se scoală din nesomn şi se uită îngrijorată S P r e °rft * Ar*v«t «S. * ducă Г І 1 е d e - m a „ T Г І d ? l a . r ^ ä ! a wastră în văzul tuturor.

— „Cine e drăguţ sa se duca magazie, delà bariera la linia . . . . „. . . . până'n gară să-mi oprească o moartă A s t a - Pentrucă sa fie văzuta trăsură? „Păi vezi, domnule adminis- f admirată (Reclama e sufle-

Trupa doarme, numai omul trator o făcuşi? Nu era mai bi- t u L comerţului), de vaeon şi aghiotantul direc- ne să închizi ochii şi să laşi in ѣ . o r a

i

c a n a I a a e m t u i de zia-ţiei mai dau semne de viaţă; gară 4 - 6 bilete mai mult?" f.e V t u t u n — с а г е e şi agen-administratorul turneului a în sfârşit ora 10. Onorata di- t i e de teatru — mentorii ora-plecat cu noaptea în cap, să recţie e în formă. Trăsura aş- ? U 1 U 1 l s i I a c ü e l u c r u -vadă cum merg treburile. teaptă de cel puţin un ceas in K , w «,™^s™-

Vorbă să fie! S'a dus bietul faţa gării.

le-ar merita acest spectator. Agenţii de teatru şi proprie­

tarii de săli ştiu să pretindă însă cât mai mult.

E micul şantaj pe care a-ceşti oameni îl fac asupra tru-

A v e n i t « r i n ' a v p n i t a r t i s - P 6 1 0 1 ' d e a n i ^ a n l d e z i l e -tii? A e ï ï o . b o d ^ s c S S : E u n c h i n w m â n t ă t o r pe rant, berărie si bursă de nou- bietul regisor şl pe maşinişti taţi, onorata 'direcţie e da- P a n a să aranjeze un decor din

plimbându-se eu toate garnitu- t o a r ' e ^ a p e r i t i v u l la fe- maldărul de şipci şi de pânză putredă.

Totuşi preţul sălii e preţ. îşi poate oricine închipui ce

soartă-i aşteaptă pe actori.

Personalul artistic auxiliar — ale cărui lefuri variază între 1916 lei şi 3900 lei lunar e op­timist...

G. S

Ecranul TRIANON: STAN ŞI BRAN

AVIATORI

Ultimul film al cunoscuţilor comici americani, prezentat de cinematograful Trianon, păstrea­ză aproape cu sfinţenie factura cu care-am fost obicinuiţi de multă vreme, ori decâteori i-am văzut. Genul ce l-au creeat ră-mîne, orice s'ar spune, de neimi­tat ; e unul bun, însă, dacă nu se vor schimba în curînd clişeele cari încep să se uzeze, va deveni în curând obositor. Aceleaşi trăs-năi, acelaş Stan care nu mai încearcă să-şi schimbe pielea de ţap ispăşitor, aceleaşi teancuri interminabile de farfurii prăvă­lite în bucăţi pe un parchet bu­clucaş, — ajung la un moment

Cronica muz ica lă ge Prokofieff, unul din cei mai proemi­nenţ i compozitori ruşi moderni.

sau în costum modern, actorul e dator să joace de cele mai multe ori în frig în faţa pu-

Un bilet cumpărat, aduce t>iicul\xi care e îmbrăcat, încă 4—5. Cu toată oboseala alergăturii, onorata direcţie trebue să fie în formă — şi da­că se poate — cu toată trupa... „ , , , , . ,

La ora prânzului, după ce Undeva într'un orăşel din adminstraţia şi direcţia au a

îmbrăcat în Costum de epocă dat să-ţi smulgă deabia un surîs de compătimire pentru lipsa de inventivitate a cuplului.

Cine a văzut tot ceeace au pro­dus aceşti doi comici, nu găseşte prea multă noutate în această

Trebue să recunoaştem că a-vem şi scene bune, dar sunt prea puţine.

sud-vestul românsec, e o scenă

de ROMEO ALEXANDRESCU

Concertul de Chopin a fost armonios г я г , і я ^ ' « « » f w t u r a ' n r i m ă r i a a c ă r e i c o r t l n a e p r o p r i e t a t e a dantelat , în cristaline împletiri de sono- ^ Г і п g e n e S c»Í o f l c E B S t U D e i * ° ™ m m M * Ş l d e

ritate şi cu recunoscuta-i f ineţe şi trans- t r u p a v i n e l a m a s ă , l a c e l m a i b i n e f a c e r e , i a r d e c o r u r i l e s u n t parenţă de mecanism, de d-ra Nadia mare restaurant al urbei, a

FILARMONICA. — Intre o interpretare care .într'o execuţ iune accentuat concer de stil cu accent şi autoritate desemnat tantă, în special, contează. O subliniem

Şi popota of:ţeri-ale unei asociaţii meşteşugăre-

Coebap, care l-a st i l izat cu deosebită colo unde e siguranţă de muzical i tate . lor. In seara spectacolului, mai

MĂRTURIA RADIOFONICA A UNUI Târziu de tot intră în local, înainte să se fi făcut socote-de d. George Georgescu, a uverturei la p € n t r u c ă , deşi s tăpânind un mecani sm MARE SUCCES. — La „Scala", celebrul b a i a t u l t r i m i s ^ s c o l i - Iile reprezentaţiei, ^aceste aso-Flautul fermecat, de Mozart şi o execu- îngrijit şi bine conformat d-ra Fotino ne teatru liric de s ta t din Milano" s'a cân- — „Balcoanele şi galeria e c- ciaţii vin pe rând să-şi înca-tie de vie desfăşurare şi expresivitate pare cu mul t mai dotată decât tehnicia- ^ într'una din serile" trecute pentru c u î > a t e - ѵ і п э Ф l i c e u l d e f e t s & 6 e 2 ß chiriile respective, priceput reliefată a simfoniei de César n ă s a u , exprimând altfel aceeaş impre- prima dată, opera „Femeia fără umbră" M m í f u 1 ' / i n ^ * ° f f„ ̂ Д т

с ? " ' . ? a , r «abinele? Magazii şi co-Franck, concertul trecut al „Fillarmoni-cei" a avut şi meritul să prelungiască a-pariţia unei soliste autohtone, d-ra Mă­ria Fotino, pianistă. D-ra Fotino repre­zintă cu incontestabi lă legit imitate ge­neraţia nouă a talentelor muzicale ro­mâneşti de serioasă structură. Fondul de sănătoasă şi firească muzical i tate care s'a putut lămuri în cursul interpretării date de d-sa concertului de Beethoven in do minor, îi va fi desigur o bază trai­nică în evoluţia d-sale de concertistă. Calităţile d-sale naturale de bun s imţ expresiv, de sonoritate bine legată şi ro

sie, talentul d-rei Fot ino revendică mai de Richard Sirauss. r^SÄfl^ ѵрАрлтгГ Ф%1 AC— Ц 0 6 - ímü™??. p e

„ . , ' , „ . „ „ „ , - . „ , i , „ „ „ „ ( „ , » ra, şcolile tot vor veni, pentru- rand, unu in scena, iar alţii pe multă bravura instrumentală. Complex dramatic de mare intensi- c ă „trupa e delà Bucureşti", coridoare. Rămânem, în linie generală, la o ex- täte de desfăşurare, partiţ iune muzicală Firma e firmă Ceiace e mai dureros e că a-

celentă părere asupra posibilităţitor a- de"mare virtuositate de scriere şi cumul Treaba şi chibzuiala admi- ceste săli nu sunt.ale particu-cestei tinere pianiste, a cărei carieră are de e fecte dificile de excepţională exigen- nistratorului, chestia cu şcoli- larilor, ci sunt ale comunelor, valoroşi sorţi de isbândă. ţă de realizare, această operă a avut de le; pe ciupeală — unii cu un c a r i d & z e c i d & a n i n u s e m

ORCHESTRA RADIO" D Alfwrt i n t e r P r e t ă a rolului titular, covârşite* de pol de căciulă, alţii cu zece lei v r e d n i c € S C e a m a i f a c a n i c i 0

*. л , , к д ш и . — JJ. Aurea d . n a s t e U a R ^ a n cântăreaţă — şi pana la urma cu grama- r e D a r a t i e

Aiessandrescu a condus ult imul concert ţ o m a ^ k n e a u z i t ă încă în ţară, dar care da, l a repezeală şi la vâjâialâ. rep„aJl„I; Regretăm că spaţiul nu ne îngădue să arătăm cari anume duminical delà Ateneu al societâţei de e s t e a s t ă z i u n a d i n ^ ^ î n s e m n a t e

radiodifuziune, i lustrând interesant te- artiste lirice din Italia, ma „muzicei slave», alese pentru acest C h i p u l € X o e p ţ i o n a l în care admirabilul

r , . . . . . . . . a^saie glas a s tramcit şi a emoţionat е ѵ о с а ь е succese, se pot infiripa Bucuriile şi necazurile unei Zburdalnica şi pitoreasca uvertură a î n integritatea acestui mare rob, a fost и і ^ . şi a » mai departe.

„De nu curge, pică!" Intre două feluri de mânca- . _„., . . , .

re se pot răscoli amintiri, se s u n t saMe cari ar ^trebui oco-pot face cunoştinţe noui, pot fi Ute. O vom face însă în curând,

tunjităi aderenţa şi maleabi l i tatea de l u i . Şmetana Ia „Mireasa Vândută'' ,ea- revelat şi la noi, de undele radiofonice, - . atingere şi de extragere a sunetului cât p n e u l spaniol" de Rimsky Korsakoff şa i a r e C o u l triumfului obţinut, a adus de t o S ^ ă T î n S g ă 1^ v a g o n . u i t ă î n s ă t o a t e n e n o r o c i r i l e şi o frumoasă sobrietate de expunere, concertul in mi minor de Chopin, pen- sigur un val de mândrie ascultătorilor

d a -trupe în turneu sunt multe.

In entuziasmul lui, actorul ? l

„ x - - „ Fraţii mai raman la un şpriţ, ьгряг.х. 1 я d r i l r n 4j 4trăhate ЧП— ferită şi de pericolul uscăcîunei prin- Pian şi orchestra, au înmanunchia t r o m â n i de pretutindeni , care au putut iar fetele se duc să se mai í f oraşe cel nutin odată tr'un real aport de muzical itate pro- trei accentuat felurite exemplare de mu- înţelege că cea mai frumoasă dintre pro- plimbe. pe prie, n'au încă la dispoziţie întreaga zică slavă, cărora le-a a lăturat unul de pagande, aceea a artelor, se bucură, în Maşinistul a avut grijă să a- „Mergem in turneu?", gamă a virtuozităţii pianistice, creatoare temerară noutate şi învederată persona- străinătate, de-o nouă şi victorioasă sus- ranjeze decorurile în spatele de nel imitat câmp de realizare sonoră, li täte, suita „Romeo şi Julietta". de Ser- ţ inere în favoarea noastră. ecranului cinematografic GHEORGHE SOARE

din urmă peliculă. într'adevăr, soldaţi în Legiunea străină. Stan şi Bran ne-au arătat mai de mult cum trebue să nu fie un ase­menea ostaş ; într'un local oare­care, ne-au demonstrat de nenu­mărate ori cât sunt de neînde-mânateci, iar în scenele cu apă, s'au bălăcit prea de multe ori fără nelipsita lor pălărie tare, — pen­trucă toate aceste scene din nou turnate în „Stan şi Bran avia­tori" să mai obţină efectele de ilaritate scontate.

Titlul ne îndemna să credem cu totul altceva despre acţiunea căreia-i pregăteam hohote ne­stânjenite de rîs, încă delà in­trarea în sală. Ne-am întrebat nedumeriţi, aproape de sfârşit, dece nu i s'a spus „Stan şi Bran candidaţi la sinucidere" sau „Stan şi Bran în Legiunea străină", mai curînd ? Enigma a fost deslegată deabia în ultima scenă când, ur­măriţi fără cruţare de un întreg regiment, nimeresc într'un han­gar şi-şi găsesc adăpost într'un avion. Un picior vîrît fără voie de Stan, pune motorul în func­ţiune şi asta îi aruncă într'o panică grozavă pe-amîndoi şi iată-i aviatori.

Este, desigur, o scenă foarte bine realizată. Dar prea scurtă, raportată la întreg metrajul fil­mului şi insuficientă pentru a împrumuta titlul întregii peli­cule.

Iubitorii — şi sunt mulţi şi ăi diverse vârste — acestor comici nu vor regreta însă, văzându-i din nou.

C. P

UNIVERSUL LITERAR 13 ianuarie 1940

L i t e r a t u r a , a r t a . i d e i . . . „Cronica mărunta"

A c u m u l a r e a m a t e r i a l u l u i l i te ­rar, d e S ă r b ă t o r i n e - a î m p i e d i c a t să d ă m c i t i tor i lor ceeace am des­tinat aci, de multă vreme: c r o n i c a m ă r u n t ă . Am regretat lipsa c r o ­nic i i m ă r u n t e în primul rând noi. Pentrucă, a t u n c i c â n d s c r i e m c h i a r n u m a i c â t e v a rânduri des­pre o carte, o revistă, un fapt li­terar sau o idee, nu o facem fără cr i t er iu . C r i t e r i u l p o a t e fi s i î n s i m p l a anunţare. Anunţăm cu intenţia de a p u n e î n c i r c u l a ţ i e , şi n o i f i n e m seamă de ce m e r i t ă s i ce nu merită să fie pus în cir­culaţie.

Iată un prim aspect al cronic i i m ă r u n t e . In cadrul ei se pot face ţi j u d e c ă f i d e valoare d i r e c t e . O frază de câteva rânduri poate cu­prinde un adevăr critic mai sub­stanţial decât o poliloghie pe pa­gini întregi. Astfel de judecăţi nu trebue să se creadă că pornesc din spirit de şicană, din mania de a înţepa... etc.

In mod normal, un scriitor tre­bue să aibă responsabilitatea

scrisului. Numai aşa el ajunge o personalitate. In alte domenii de a c t i v i t a t e , personalitatea se obţine prin calitatea f o r m a l ă a faptelor; în l i t e ra tură , p e r s o n a l i t a t e a creşte prin acumularea adevărurilor din scris. Personalitatea literară se scructurează oarecum, nevăzut, pe de dierubt, e a a p u r e d i n a d u n e ,

impunătoare. Numai astfel se ex­plică, pentru ce autori cari pu­blică un număr impresionant de cărţi, nu sunt totuşi o personali­tate. Ca gest, ca faptă, o carte nu se deosibeşte de alta, prin ni­mic. Diferenţa apare numai cu ivirea exponenţială a adevărului.

O carte cuprinde mai mult ade­văr, alta mai puţin, alta de loc. Rezultatul, pentru autor, se de­duce uşor. Revista, în activitatea ei însumatoare, este şi ea un a u ­tor , a d i c ă s i ea poate să-şi facă sau să nu-şi facă o personalitate. Nu apar oare, atâtea reviste, de ani de zile, stăruitor, şi totuşi nu isbutesc să se impuie? După cele expuse, numai este vorba de un siecret, în anonimatul multor re­viste.

Efortul ,,UNrvTERSTJbUI LITE­RAR", este de a-şi forma o astfel de personalitate prin î n s u m a r e treptată de adevăruri, şi de a im-pime apoi, ca orice personalitate, adevărurile găsite prin atenţia susinută faţă de fenomenele lite­rare. In c r o n i c a m ă r u n t ă n o i n e arătăm o parte a atenţiei noastre susţinute faţă de fenomenele li­terare. Şi aşteptăm de aici aceiaş rod ca delà auíivitatea generală a r ev i s t e i . De aceea, nu trebue să se creadă că lipsa cronic i i m ă ­r u n t e însemnează o lipsă de pre­ţuire a ei. Numai împrejurarea a făcut să nu apară.

O CARTE A LUI GR. TRANCU-IAŞI

N i m i c m a i n i m e r i t , s p r e a e x ­p r i m a c u v â n t u l n o s t r u d e r e g r e t l a m o a r t e a p r o f e s o r u l u i Gr . I. T r a n c u - a ş i , d e c â t s ă p o m e n i m d e u l t i m a lud cânte t i p ă r i t ă î n e d i t u r a „Universa l i": ,Jn slujba umanităţii". S u n t ş a s e p o r t r e t e a ş a s e m u z i c a n ţ i : B e e t h o v e n , C h o -р:Пі E n e s e u , Mozaait, S a i n t - S a ë n s , W a g n e r . A u t o r u l î n c e a r c ă s ă r â n ­d u i a s c ă e l e m e n t e l e f o r m a t i v e a l e a c e s t o r p e r s o n a l i t ă ţ i , d u p ă n o r m a a l e a s ă d e e l : î n s l u j b a u m a n i t ă ţ i i .

Genioil trebaie s ă c o n t r i b u e la f o r m a r e a u n u i u m a n i s m . A c e s t a e s t e s e n s u l m o d u l u i s ă u d e o s e b i t d e a s e î n f ă ţ i ş a p r i n t r e s e m e n i .

O r i c e o m m a r e s e a ş e a z ă p r i n d e s t i n , î n s l u j b a u n u i u m a n i s m A c e a s t ă i d e e , u r m ă r i t ă c u p a s i u ­n e a d e c a r e n u m a i p r o f e s o r u l G r I. T r a n e u - I a ş i e r a î n s tare , p u t e a h r ă n i îndestoiilător s u f l e t u l u n e i r e a l e p e r s o n a l i t ă ţ i a ş a c u m a ş i fos t a u t o r u l căuţ i i ,7Іп s l u j b a u m a ­nităţ i i" .

MOARTEA LUI CH. DROUHET

D u m i n i c ă , 7 I a n u a r i e a. c , s'a s t i n s d i n v i a ţ ă , în C a p i t a l ă , C h a r ­l e s D r o u h e t , p r o f e s o r d e l i m b a şi l i t e r a t u r a f r a n c e z ă la f a c u l t a t e a d e l i t e r e d i n B u c u r e ş t i .

N ă s c u t la B â r l a d î n z i u a d s 22 I a n u a r i e 1879, d intr 'o v e c h e f a m i ­l ie d e o r i g i n e f r a n c e z ă s t a b i l i t ă ş i n a t u r a l i z a t ă î n R o m â n i a , C h a r ­l e s D r o u h e t , ş i -a l u a t b a c a l a u ­r e a t u l î n 1S96, i a r l i c e n ţ a î n f i l o ­

l o g i a m o d e r n ă da fecultai tea d e l i ­tere , d i n B u c u r e ş t i , î n a n u l 1900.

I n I a n u a r i e 1915 a u r m a t l a c a ­tedra lu i Pompdlliu B l i a d e la c a t e ­d r a d e l i m b a ş i l i t e r a t u r a f r a n -c e z ă deda u n i v e r s i t ä r a d i n B u c u ­reşt i .

A s c r i s n e n u m ă r a t e stoidii ş i cărţ i d e i s tor i e l i t e r a r ă şi a c o l a ­b o r a t la p u b l i c a ţ i i l e c e l e m a i d e s e a m ă d i n ţară şi d i n F r a n ţ a . S'a o c u p a t î n d e o s e b i d e r a p o i t u f i l e

l i t eratur i i n o a s t r e .cu c e a f r a n c e z ă A s c r i s a s u p r a a c e s t o r a o s e a m ă d e s t u d i i d i n c a r e c i t ă m : Cul tura f r a n c e z ă î n R o m â n i a , R o m â n i a în l i t e r a t u r a f r a n c e z ă ; D e s p r e o r i g i n a r o m â n ă a lu i R o n s a r d , A l e c s a n d r i ş i a u t o r i i f r a n c e z i .

O p e r a cea m a i d e s e a m ă a lui C h a r l e s D r o u h e t e s t e s t u d i u l d e s ­p r e Vasa le Ai lecsandri .

A . C. C U Z A : P O E Z I I I , E P I ­G R A M E , C U G E T Ă R I , P R O Z A . „ B u c o v i n a " , I. G. T o r o u ţ i u , B u c u ­reşti , 1939. O c a r t e d e care n e a ­p ă r a t t r e b u e s ă s e o c u p e cr i t ica . N u e s t e e x t r e m d e i n t e r e s a n t f a p ­t u l c ă d. A . C. C u z a a d u c e v i u , p â n ă în z i l e l e n o a s t r e f e n o m e n u l ihfuuenţe i d i r e c t e m i n e s c i e n e ? U n l i r i s m s:ncex e x p r i m a t î n d u h u l şi a t m o s f e r a c a r e a p ă s ă c o n t a g i o s , d u p ă 1890, a s u p r a u n e i g e n e r a ţ i i care d e a b i a s'a m â n t u i t d e melan­colie, p r i n b a i a d e f o c a r ă z b o i u ­lui .

D a r d. A . C. C u z a a r ă m a s t e a ­făr, tânăr , u l u i t o r c a u n d e b u t a n t dsda 1890, c a r e ar a d u c e p r i n t r e noi , m i r e s m e l e u i t a t e a l e f ior i lor d e te i .

„ C Â N T E C D E L U M I N A " , P O E M E ei i n s u f l e t . V e g e t a ţ i a c o n s t i t u e DE I . S T A N C I U L E S C U - M E H E - unu i d i n щ т г і і е r ea l i tă ţ i a l e ţăr i i DINŢI , ( E D I T U R A . . C U V Â N T U L r o m â n e ş t i , c a r e p o a t e fi c â n t a t ă ROMANESC") . p r o f u n d şi i u b i t ă .

I n toate p o e m e l e d-<lui I. S t ă n -c iudeseu-Meh-edinţ i s t ă r u e con­f l ic tu l d i n t r e v i a ţ a a p a r e n t ă şi c o m p l e x u l in ter ior . Gândul învechit şi vioara mută Mă 'nsoţesc pe drumul plin de

răni adânci, ТщШа cu viaţa, floare de cucută, SA^aerează astăzi sufletul pe

stânci. (Vioara m u t ă )

P o e z i a d-doii I. S t ă n c i u l e s c u -M e h e d i n ţ i e s t e o p r o m i ţ ă t o a r e î n ­f lor ire t i n e r e a s c ă .

G H . A T A N A S T U : „ M O A R A R O Ş I E " , R O M A N , „ C U G E T A ­R E A " .

N e v o m o c u p a i n c u r â n d d e r o ­m a n u l , .Moara Roş ie" , ad d - l u i G h . A t a n a s i u , a u t o r u l adtor d o u ă cărţi ep i ce , p r e ţ u i t e d e n o i : .Jldelina" şi „ D e s m o y i e n i f i i " .

P R O F . I. S I M I O N E S C U : F L O ­R A R O M Â N I E I : I n „ B i b l i o t e c a E n d d l o p e d i c ă " , a F u n d a ţ i e i p e n ­tru l i t e r a t u r ă şi a r t ă .„Regele Ca-rol II", a a p ă r u t i m p o z a n t a l u ­c r a r e a d-doii prof . I. S i m i o n e s c u , m e m b r u a l A c a d e m i e i R o m â n e : pFlora României". L u c r a r e a c u ­p r i n d e 440 d e p a g i n i , c u 664 d e f igur i î n t e x t ş i 12 tabe l e . E s t e o m t o c m i r e d e c i n s t e a ş t i in ţe i 'ro­m â n e ş t i şi d e u n n e b ă n u i t f o l o s p e n t r u c e e a c e s e c h i a m ă c u n o a ş t e ­rea ţăr i i p r i n a p r o p i e r e a rea l i tă ţ i i

LUCEAFĂRUL DE SEARA S e n u m e ş t e - u n s i m p a t i c v o l u m

de v e r s u r i p u b l i c a t i a t i p o g r a f i a B u c o v i n a , d e d. I o n M a i c a n . C a l i ­tăţ i le l u i d e l i m p e z i m e şi f r u ­m o a s e e x p r e s i u n i î l v o r f a c e ou s i g u r a n ţ ă c u n o s c u t .

M E R G E A S T R E I N U L : O P E R A L I R I C A , 1929-1939.

I n n u m ă r u l v i i t o r a l r e v i s t e i c r o n i c a n o a s t r ă l i t erară o v o m re ­z e r v a cărţ i i d - i u i M i r c e a S t r e i ­n u l : O p e r a l ir ică , 1929-1939. C o n ­s i d e r a ţ i i l e d e s p r e p r o d u c ţ i a l i r ică d e s v o l t a t ă t i m p d e z e c e an i , a a u t o r u l u i n e v o r p r i l e j u i c o n s t a ­tări şi d e s p r e u n a n u m i t m o d d e a s e scr ie p o e z i e , c a r a c t e r i s t i c u l ­t i m u l u i d e c e n i u , ş i î n care d. Mir ­cea S t r e i n u l se i n t e g r e a z ă i l u s t r a ­tiv,

„ T I M O C U L " , revistă de luptă naţional-culturală, o r g a n u l s o c i e ­tăţi i „ T i m o c " , a R o m â n i l o r d i n v a l e a Timocuduii ş i d r e a p t a D u ­năr i i , (an. V I , n r . 9-12, S e p t - D e e . 1939). V a l o r o a s ă p u b l i c a ţ i e , c u u n c o n ţ i n u t ser ios d e m u n c ă l i t e r a r ă şi ş t i in ţ i f i că . C o l a b o r e a z ă : S . M e ­h e d i n ţ i , Th . C a p i d a n , F l o r e a , F l o -rescu , Ch. A t a n a s i u , G e o r g e A r i a , A . T i m o c , A . A n d r e i ,

, . A F I R M A R E A " , literară-socială spr i j in i tă de „Astra" , d e s p ă r ţ ă ­m â n t u l S a t u - M a r e . A n . IV, nr . 11, N o e m b r i e - D e c e m b r i e 1939. P r i n

ro lu l ei g r ă n i c e r e s c , r e v i s t ă de m a r e i n t e r e s şi d e m e r i t o a s e r e a ­l izări . S e m n e a z ă : C c n s t . G h . P o ­p e s c u ( fondator ) ; V a s i l e S c u r t u , D . H u i o v e ö n u , I o n Ş u g a r i u , M. O l t e a n u , P e t r e P a u l e s c u , Mar ia C. P o l e s c u , V i r g i l T r e b o n i u , E m . P a p a z i s s u , Igor B l o c k , I o n N e g e s c u C P â r l e a , C. B e r a , M a r i a A . D e -m i a n , E l e f t e r i e B e o c a , T i t u s B i l -ţ iu , M i h a i l L u n g i a n u , C o r n e l i a A . B a e i u , O o t a v i a n R ü l e a n u . V i c t o r M o i ş , N . V a j .

„ M O L D Á V I A " , r e v i s t ă d e c u l ­tură , ( a p a r e la B e l g r a d , d i r e c t o r I o a n Şt . B o t e z , r e d a c t o r V l a d i m i r C a v a r n a l i ) . A n . I, n r . 4-6 , N o e m ­b r i e - D e c e m b r i e , 1939. A m m a i pre ­z e n t a t b i n e v o i t o r a c e a s t ă rev i s tă , d e s e r i o a s e m e r i t e p r i n l o c u l u n d e C o l a b o r e a z ă : I o a n Şt . B o t e z , C o n ­s t a n t i n S t e l i a n , G e o r g e M e n i u c , D r a g . P e t r e s c u , A u g u s t i n Z. N. P o p , C. A l d e a , A u r e l D u m i t r e s c u , I. G. 'Ioan, I. G. PordOs, h. V r a ­bie , A . G. S t i n o , G . U r s u , I l ar iu S p u l b e r , T a t i a n a G â l u ş e ă , E m . G a n e , M i h a i l Иоѵіс і , i n g . S t . D . C â m p e a n u , V l a d i m i r C a v a r n a l i . Ion G r ă m a d ă .

w G A N D R O M A N E S C " , r e v i s t a d e cu l tură e d i t a t ă d e „Asbra", Cùuj, a n . V I I , nr . 10-12 1939. A s u ­pra c u p r i n s u l u i s e r i o a s e i publ i -caţ i i a r d e l e n e , s 'ar c u v e n i s ă s t ă ­r u i m , l u c r u lke-4 v o m f a c e , în c u r â n d , a n a l i z â n d u n e l e ar t i co l e . D e o c a m d a t ă i n d i c ă m c o l a b o r a t o ­ri i: E u g e n i u S p e r a n ţ i a , M i n a i B e -n i u c , I o n M u ş l e a , I o n S a v a , A n ­dre i A d y , R a d u S t a n c a , A l . D i m a G h . P a v e l e s c u , O. F . P o p a .

Influenţe din Edgar Poe in poemele lui Mateiu Caragiale

(Urmare dia pag. I-*)

p o e m e l e l u i C a r a g i a l e c i t a t e m a i sus şi ca re , î n a fa ră d e p o e m a i n t i t u l a t ă „Cetatea din mare", se m a i găsesc la P o e , s u b d i fe r i te fo rme , asocia te u n o r n a t u r i fie pa rad iz i ace , fie s u m ­bre , î n p o e m e ca „Ţară de vis", „Va­lea neodihnei", „Lacul".

I n a l t e p o e m e a l e lu i M a t e i u Ca­rag ia l e („întoarcerea învinsului", „Singurătatea", etc.) m a i g ă s i m u n m o t i v ca r e eote cu c e r t i t u d i n e poesc . m a i a les fa ţă de cele a r ă t a t e m a i sus, şi a n u m e ace la al trufiei, î n t â l n i t d e s (în „Ziua cea mai fericită", „Imi­taţie", „Măriei Luiza Shew", „Le-nore", „Steaua serii", „Corbul") şi la m a r e l e p o e t ca re c ân t a se : Cunoşti tu taina unui spirit Dus de «ulbateca-i trufie la desonoare ?

( T a m e r l a n )

B i n e î n ţ e l e s că s t ab i l i r ea în a m ă ­n u n t e a i n f luen ţ e lo r n u t r e b u e fă­cu tă c u i n t e n ţ i a de a găs i e u or ice p r e ţ n o d în p a p u r ă şi m ă r g i n i t ă de p i ldă la a s e m ă n ă r i l ex ica le , c u m se face d e obiceiu . (Cuvin te le , c h i a r c e ­le m a i neob i şnu i t e , n u s u n t p rop r i e ­t a t e a u n u i s i n g u r a u t o r şi, u t i l i za te î n a m b i a n ţ e d i fe r i t e p o t a v e a î n ţ e ­l e su r i des tu l d e d e p ă r t a t e ) . Corbu l , de p i ldă , p e ca r e îl î n t â l n i m în p o e ­m a lu i M a t e i u C a r a g i a l e „La Argeş", n u p u t e m a f i r m a cu s i g u r a n ţ ă că v i n e d i rec t d in P o e (deşi p o a t e cele­la l te e x e m p l e n e - a r au to r i za s'o fa­cem) cu a t â t m a i m u l t cu câ t la Ca­rag ia l e î l g ă s i m în a l t ă a m b i a n ţ ă , no t a p e r s o n a l ă f i ind m a i a les s e m ­nif icaţ ia h e r a l d i c ă p e ca r e i-o dă.

N u ace iaş l u c r u îl p u t e m însă s p u n e d e s p r e u r m ă t o a r e a p o e m ă , pe ca r e o r e p r o d u c e m în î n t r e g i m e .

D O R M I . . .

Urare binevoitoare Cuconiţei răposate.

Dormi dulce somn netulburat In flori şi în dantele, Dormi că ţi-au pălit mâinile In grele inele.

Dormi rece somn ne'nfiorat De gânduri, nici de vise, Dormi că ţi-au rănit pleoapele Făcliile aprinse. Dormi veşnic somn îmbălsămat In besnă şi'n uitare, Dormi că ţi-a muşcat buzele A Morţii sărutare.

A j u t â n d u - n e şi d e ind ica ţ i i l e d e m a i sus , c a r e n e - a u a r ă t a t calea, p u ­t e m a f i r m a cu s i g u r a n ţ ă c ă acea s t ă p o e m ă n u e s t e d e c â t r e f l exu l cele­b re i p o e m e a lu i P o e i n t i t u l a t ă „Som­noroasă" („The sleeper") în o a r e p o e ­tu l rea l izează în m i n t e m e t a m o r f o ­za rea i ub i t e i a d o r m i t e (o d o a m n ă ) în m o a r t ă , ca p e n t r u o m a i î n t r e a g ă poses iune . T o t u l s e p e t r e c e î n t r ' u n s o m p t u o s decor î n ca re a d â n c i m e a s o m n u l u i n u e t u r b u r a t ă nici de sp i r i t e , d i n ca r e n u l ipsesc nici florile, n ic i pa loa rea , n ic i p leoa­pe le , i a r d a n t e l e l e fac p a r t e d i n a-ceiaşi fami l ie d e c o r a t i v ă . I a t ă u n f r a g m e n t d in t e x t u l poeşc, p e c a r e , d in d i f i cu l t a t ea c e a m a v e a d e a-1 r e d a aci şi î n eng lezeş te , îl r e p r o d u ­cem, caş i pe ce le la l t e în t r a d u c e r e a n o a s t r ă :

M ă r i t ă doamnă ! cum e permisă — S p r e noapte această fereastră deschisă ? Adieri şăgalnice, de prin poiene, Surâzând se strecoară printre persiene — A d i e r i fără trup, uşurei prichindusi, Răsar din unghere, de după uşi, Pologul patului tău îl ridică Cu-atătea temeri — cu-atăta frică — D e deasupra pleoapei închise, dantelate, Sub care sufletul tău abia bate, Că pe jos şi dealungul zidului, sumbre, Ca nişte strigoi, alunecă umbre ! Doamnă iubită, nu ţi-e teamă ? Ce visuri, câte, ai pe seamă ? Poate-ai venit pe mări depărtate Să vrăjeşti arborii din poiană ! Cât eşti de palidă ! straniu ţi-e portul.' Stranie cosiţa pân' la pulpană, Stranie solemna tăcere sub geană !

Oh ! doamna doarme ! Fie somnul ei Să ţie adânc şi mai cu temei ! Să aibă cerul întreg paza ei ! Cu-alcovul într'unul mai sfânt schimbat. Cu patul într'unul mai dezolat, Pe Domnul îl rog să o o d i h n e a s c ă Pleoapele pe veci să-i pecetluiască, Strigoii, vedeniile, i le isgonească !

A s e m ă n a r e a e s t e p r e g n a n t ă , cu toa t e c ă a m r e d a t n u m a i u n f rag­m e n t d in p o e m a l u i Poe , c a r e o con­ţ ine în î n t r e g i m e a e i p e cea l a l t ă . Ea es te însă e v i d e n t ă p e n t r u o r i c i n e c u ­n o a ş t e î n t r e a g a o p e r ă a l u i P o e şi n u se g h i d e a z ă n u m a i d e f r a g m e n t e l e pe c a r e l e - am c i ta t m a i sus .

EMIL G ULI AN

într'adevăr, gnosticismul a fost delà începuturile lui o mişcare secretă şi ocultă. O-punându . se creştinismului victorios, care-şi recolta a-depţi din toate clasele socie­tăţii şi al cărui mesagiu era accesibil oricui, care punea preţ pe alte virtuţi decât cele speculative şi se împotrivea atât ascetismului excesiv cât si curentelor mistic.orgîasti-ce din lumea antică — gnos­ticismul pretindea că e „ade­văratul" continuator al Mân­tuitorului, a cărui învăţătură afirma că singur o înţelege şi o poate împărtăşi. Dar nu oricine putea deveni gnostic, aşa cum oricine putea deveni creştin printr'un act de su­punere şi prin taina botezu­lui. Numeroasele secte gno­stice impuneau o lungă pre­gătire teoretică şi o dificilă iniţiere ascetîc-mistică, pen­tru a putea revela doctrina secretă. In gnosticism îşi de-ăeau întâlnire toate curente­le de gândire şi toate tradi­ţiile religioase orientale şi

In căutarea lui Adam (Urmare ЛЫ pag. D

greceşti. Deaeeia literatura gnostică, fragmentar cum ni s'a transmis, e o mină ine­puizabilă pentru istoricul re-ligiunilor, pentrucă au fost conservate în acele texte ob­scure idei şi obiceiuri cu mult mai vechi. Şi una din ideile centrale pe care o întâlnim în anumite secte gnostice este tocmai acest mit al an. droginului, împrumutat din unt ich itat ea greco.orientală, şi interpretat în conformita­te cu teologia creştină.

într'un fragment dintr'un text apocrif, numit E v a n g h e ­l ia Egipteni lor , conservat de Clement Alexandrinul, ni se spune că Mântuitorul, între­bat când va veni împărăţia Sa, ar fi răspuns: „Când cei doi (bărbat şi femeie) vor fi unul, în exterior ca şi în in­terior, iar bărbatul cu femeia nu va fi nici bărbat nici fe-

Un Eminescu intact. (Urmare din vag. I)

atâtor locuri p late pe care e s igur că astăzi e l s'ar regăsi numai cu si lă. El ne-ar c h e m a dimpotrivă pe acele rare înălţ imi unde flacăra lui despărţindu-se, tremurând, a biruit glorioasă şi liberă — dând alte aspecte lumii şi altă primăvară cuvintelor. Ne-ar arăta mai ales miraco­lul unic al acestui Lucea fă r liber prin spaţii le goale, ne-ar arăta desigur Sa t i re le un.de se încearcă atâtea dificultăţi pe care încă nu le s imţim, sau aceste palide mări volup­toase care alt fe l respiră şi altfel trăesc decând el le-a văzut.

A-1 cunoaşte pe Eminescu, a fi în reală comuniune cu el, ar fi în semnat să ş t im că pentru aceste lucruri el este poet. Să cunoaştem, cu u n cuvânt, locurile pe care el le-a atins — acele puncte sigure unde el a dat la o parte, a frânt „cercul ide ignoranţă" de care vorbeşte Dante şi care înconjură fără scăpare frunţi le noastre.

Dar dacă n'am at ins aceste regiuni, dacă nu le-am pri­ceput, dacă n'am s imţi t că e îe sunt dificultatea, triumful şi, e le singure, poesia — n'am luat din Eminescu nimic.

Ce vedem până acum, şi ce d e n u n ţ ă m aici, asumându-ne liniştiţi toate riscurile, e n u m a i locul c o m u n timorat, care4 confundă pe Eminescu, aşa încât n imeni n'a în-drăsnit să-1 apere până azi numai c u propriul Iui adevăr.

In acest sens poetul ne-a rămas intact — şi e s igur că astăzi e l ar continua să privească melancol ic sau trist, văzând c u m frumuseţi le lui, a tâ ta de grosolan confundate , sunt încă dest inate să rămână îndepărtate şi singure.

(In numărul viitor : Opera ideologică)

TOMA VLADESCU

meie". Se vede olar din acest text că, după autorul respec­tiv, omul nu va putea fi de­săvârşit decât când va do­bândi condiţia androginică; deabia atunci se va împlini împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Acest ideal al an­droginului într'un viitor de­părtat ne aminteşte de idea­lul romanticilor germani (cf. articolul S é r a p h i t a ) .

Sf. Hipolit ne-a păstrat foarte multe mărturii ale gnosticilor, ale căror doctri­ne le-a réfutait. Aflăm astfel că Simon Magul afirma şi el un „spirit primordial" andro­gin, pe care îl denumea de-altminteri a r a e n ó t h e l u s (băr. bat-femeie). Acest „spirit primordial" avea, am spune,

două esenţe: spiritul (nous) de sus, care era tatăl — şi gândirea de jos, care era fe­meia, creiatoare a tuturor lucrurilor. Alţi gnostici, do. cetiştii, credeau că eonii , ipo. staze cosmo . antropologice, erau androgini, insă secta gnostică în care mitul andro­ginului joacă un rol capital, este secta numita a Naase-nilor. După teoriile lor, ar-chetipul, omul ceresc, numit Adamas, e androgin (airsenó-t h e l u s ) . Adam, omul pămân. iese, este numai o imagină

a archetipului ceresc, şi ca abare e şi el androgin. (Se pă­strează aici tradiţia iudaică a lui Adam-androgin, pe care o vom examina altădată). Oa. menu fiind toţi născuţi din Adam, a r s e n ó t h e l u s există în fiecare dintre ei. Ca să se de­săvârşească, omul trebue să caute şi să regăsească andro­ginul ( a r s e n ó t h e l u s ) în sine. Mijloacele pe care le oferă Naasenii pentru această de­săvârşire prin androginîsm, sunt destul de curioase: ma. gia şi asexualitatea. într'ade­văr, atât prin practici magi­ce cât şi printr'o asceză ab­solută, se poate suprima con. diţiu umană profană; ceeace înseamnă actualizarea con­diţiei primordiale, nediferen­ţiate, degajate de orice atri­but şi specificitate.

Să ne oprim aici cu exem. piele din gnostici. Nu urmă­

rim decât istoria unui motiv mitic, şi nu putem dezbate toate problemele care Щ se deschid în această rapidă schiţă. Important de subli­niat ni se pare faptul că gno­sticismul — de unde au por­nit cele trei mari tradiţii o . culte mediteraniene — acor­dă un rol central mitului an. droginului şi androginiei ca o condiţie indispensabilă de desăvârşire omenească. Ce poate însemna aceasta? Ştim că doctrinele gnosticilor erau adunate din cele patru col, ţuri ale lumii greco-orienta, le. Cum vom vedea cu alt prilej, pretutindeni în civili­zaţiile /arhaice, androginul e considerat tipul perfect al o. mului. Gnosticii afirmă că nu ie poţi desăvârşi dacă nu rea­lizezi condiţia androginică. dacă nu actualizezi în tine pe primordialul Adam. Dar con. diţia androginică — cel puţin în sensul Naaseniior — în­seamnă o regresiune. Omul se reîntoarce la primordial, la o stare nedeterminată, pre.formală; o stare „tota­lă", informă, nedespicată de atribute şi de polarizări. Nu­mai cel ce dobândeşte o ase. menea stare poate nădăjdui absorbţia în divinitate. De Dumnezeu nu se pot apropia existenţele individuate, limi­tate prin atribute. Avem dea-face, în cazul Naaseniior, cu o „totalizare" prin regresiune în amorf şi nedeterminat. Se ghiceşte aici o sete de supri­mare a condiţiei umane — aceiaşi sete care face pe mi­sticii creştini să se desăvâr­şească până kt pierderea în divinitate, sau pe asceţii indi. eni să depăşească prin orice mijloace condiţia umană, de­venind impasibili şi detaşaţi, asemenea pietrelor. Gandin, du-ne bine, e turburător să constaţi că în milenii diferi, te, în continente diferite, In religii diferite — oamenii au fost totdeauna însetaţi de desăvârşire şi n'au conceput această desăvârşire decât prin suprimarea condiţiei u-mane. Căci, în fond, andro. ginia către care tindeau gno. sticii era realizarea archeti. pului, a unui Adam înainte de păcat, adică a unui Adam care nu căpătase conştiinţa de sine pentrucă era bisexual şi deci, ca atare, nedetermi­nat.

MIRCEA ELIADE

— Aruncă ţigara şi deschide gura, mare: vreau să jucăm o partidă de şah — Nu vii cu noi să împleteşti ciorapi?

trm-r-r-r 11 п т т л т т п т ю т т rx U I T » n n n n л т » іттгт « O , m i _ i x _ 1 X 4 . - J . X î „ n n « ^ r m i 9 П Г П І 1 9 Г І І Air ÍIAz. T> T T N r 2 4 4 6 4 - 9 3 8