Post on 08-Aug-2015
description
transcript
INTRODUCERE
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, care se aplică asupra
livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, operaţiunilor asimilate livrarilor de bunuri
şi prestărilor de servicii, precum şi asupra importului de bunuri, cu condiţia ca aceste
operaţiuni să se realizeze cu plată.
T.V.A. se percepe cu prilejul vînzării unor bunuri şi prestării de servicii,
importului şi exportului etc.
Politica fiscala a Republicii Moldova are la dispozitie numeroase pîrghii de
influenţare a proceselor economice care urmează a fi orientate astfel să acţioneze în
direcţia încurajării agenţilor economici la efectuarea investiţiilor; dezvoltarea
anumitor domenii de activitate; incitarea contribuabililor spre muncă şi economisire;
crearii noi locuri de muncă etc.
Politica fiscală evolueză şi se perfecţionează continuu în funcţie de obiectivele
politice, economice şi sociale din ţară.
Ţinînd cont de rolul şi importanţa politicii fiscale în cadrul unei economii de
piaţă unul din obiectivele importante ale perioadei de tranziţie în Republica Moldova
a fost şi rămîne în perspectivă ajustarea întregului sistem fiscal. Restructurarea
sistemului fiscal în ţara noastră impune perfecţionarea sistemului Taxei pe Valoare
Adăugată, considerată ca una dintre cele mai eficiente componente ale sistemului
fiscal specific economiei de piaţă din ţările occidentale.
La rîndul său, reorientarea scopurilor politicii fiscale în raport cu Taxa pe
Valoare Adaugată provoacă o serie de probleme de care trebuie să se ţină cont pentu
a înlătura denaturările dezvoltării economice. În vederea eliminării distorsiunilor
existente în sistemul Taxei pe Valoare Adăugată aplicat în Republica Moldova,
urmează a fi examinate posibilităţile de transformare a politicii siscale în raport cu
Taxa pe Valoare Adăugata într-o politică eficientă şi stabilizatoare de stimulare a
proceselor economice din ţara noastră.
3
Conform recentelor strategii, Republica Moldova în procesul de aderare la
structurile europene încearcă armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară.
În acest context, lucrarea de faţă încearcă să arate ce s-a adus nou în domeniul
taxei pe valoarea adăugată prin introducerea noului Cod fiscal cît şi care este
influenţa T.V.A. asupra activităţii economico-financiare a agenţilor economici din
RM. Astfel, s-a urmărit încă de la introducerea taxei pe valoarea adăugată în
Republica Moldova aspecte cu privire la sfera de aplicare a taxei pe valoarea
adăugată, persoanele impozabile, cotele utilizate, baza de impozitare şi operaţiunile
scutite.
Sarcina tezei este de a prezenta impactul T.V.A. asupra întreprinderilor din
Republica Moldova.
În conformitate cu scopul propus a fost efectuată următoarea structură a tezei:
În Introducere s-a prezentat actualitatea, scopul şi obiectivele cercetării.
În Capitolul I „Concepte generale privind T.V.A.” s-a efectuat o incursiune în
prezentarea informaţiei privind descrierea sistemului prin intermediul căruia are loc
impunerea cu T.V.A. în condiţiile tranziţiei ţării la economia de piaţă cît şi s-a
efectuat o prezentare generală asupra mecanismului determinării şi achitării T.V.A.
de către agenţii economici.
În Capitolul II „Caracteristica economico-financiară a S.A. „CAHULPAN”” s-a
efectuat o caracterizare generală asupra S.A. „CahulPan”, fiind analizată succint
situaţia economico-financiară a acesteia.
În Capitolul III „Implicaţiile T.V.A. asupra performanţelor întreprinderii” s-au
prezentat problemele ce ţin de administrarea T.V.A. şi metodele de perfecţionare a
acestora precum şi s-a analizat care este impactul T.V.A. asupra situaţiei financiare a
agenţilor economici din RM.
4
CAPITOLUL I CONCEPTE GENERALE PRIVIND T.V.A.
1.1 Formarea sistemului impunerii cu T.V.A.
Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) reprezintă un impozit indirect, plătit de
către persoanele fizice şi juridice, care se aplică la valoarea nou creată la fiecare
stadiu de producere şi vînzare a mărfurilor (serviciilor). Este de menţionat că T.V.A.
este o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic:
aprovizionare, producţie, desfacere şi constituie o sursă importantă de venit
permanent al bugetului de stat. Deşi T.V.A. este o taxă unică, ea se aplică fracţionat,
corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.
Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă pentru prima dată în anul 1954 în
Franţa, apoi a urmat în anul 1967 – Danemarca şi parţial în Brazilia, iar în 1968 – în
Republica Federală Germania. La mijlocul anului 1988, T.V.A. era în vigoare în 47
de ţări ale Europei, Americii Latine, Turcia, Indonezia etc.
„În SUA şi Canada se foloseşte metoda de impozitare similară T.V.A. –
impozitul pe vînzare” [5, p. 103].
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă una dintre cele mai moderne şi eficiente
componente ale politicii fiscale din ţările europene occidentale. Forma nouă de
impozitare care a fost adoptată, începînd cu 1 ianuarie 1970, de către ţările Pieţei
Comune, dar şi de state din afara acestei sfere a fost concepută pentru a evita
impozitarea în „cascadă” cum se face prin impozitul pe cifra de afaceri.
Exemplul cel mai concludent al evoluţiei taxei pe valoarea adăugată este Franţa.
După primul război mondial Franţa a trecut la impunerea indirectă (asupra
cheltuielilor). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere
generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea în 1917, a taxei
proporţionale asupra plătitorilor, prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920
prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vînzărilor totale). Mai tîrziu, în
perioada 1925-1936, s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, ajungîndu-se la
peste 30 de taxe unice.
5
Din anul 1937 s-a instituit o altă taxă şi anume taxa unică asupra producţiei, care
era aplicată tuturor produselor în faza producţiei acestora. Această taxă a fost urmată
de o taxă asupra prestaţiilor.
În 1948 se trece la sistemul plăţilor fracţionate, în sensul că fiecare producător
trebuie să îşi plătească taxa asupra vînzărilor sale totale, fiind autorizat să deducă taxa
pe care a achitat-o pentru cumpărările sale. În vederea perfecţionarii taxei pe
producţie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică de 15,35%.
Aşadar taxa pe valoarea adaugată apare pentru prima dată în Franţa, legea care
introduce denumirea de taxa pe valoarea adăugată fiind adoptată la 10 aprilie 1954.
La nivelul Uniunii Europene, după mai mulţi ani de negocieri, la 11 aprilie 1967 au
fost emise primele 2 directive prin care diferitele impozite asupra cifrei de afaceri au
fost înlocuite cu un sistem comun de taxă pe valoarea adăugată. Unul dintre motivele
fundamentale ce a stat la baza acestui sistem a fost necesitatea unei neutralităţi fiscale
a schimburilor economice dintre statele membre.
Începînd din 21 aprilie 1970 bugetul comunităţii europene este alimentat cu o
parte din veniturile procurate de statele membre prin T.V.A., denumită “resursa
T.V.A.”. La data de 17 mai 1977 se adoptă directiva a 6-a privind T.V.A. care
armonizează sfera de aplicare a T.V.A. în cadrul comunităţii europene şi precizează
lista operaţiunilor scutite de T.V.A.. Începînd cu anul 1933, o dată cu formarea pieţei
unice se trece la un sistem tranzitoriu al T.V.A. care a permis renunţarea la controlul
la frontiere, însă nu şi renunţarea la frontierele fiscale. Conform acestui sistem regula
generală este ca impozitarea să se facă la locul unde îşi are sediul furnizorul bunului
sau serviciului, de la această regula existînd excepţii bine definite.
„Dezvoltarea serviciilor cum ar fi telecomunicaţiile, televiziunea prin cablu au
făcut tot mai dificilă aplicarea impozitării la locul furnizării serviciului, preocupările
actuale în domeniul T.V.A. vizînd modificarea locului impozitării de la locul
furnizării la locul consumului” [6, p. 409].
6
T.V.A. a fost instituită în Republica Moldova la data de 1 ianuarie 1992 şi pe
tot parcursul existenţei sale acest impozit a suferit numeroase modificări care în mod
direct sau indirect a influenţat asupra activităţii întreprinderilor şi a populaţiei.
Potrivit titlului III al Codului fiscal “Taxa pe valoarea adăugată”, intrat în
vigoare la 1 iulie 1998, T.V.A. este un impozit general (de stat) care reprezintă o
formă de colectare la buget a unei părţi din valoarea mărfurilor livrate, serviciilor
prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a
unei părţi din valoarea mărfurilor şi serviciilor impozabile importate în Republica
Moldova.
Sistemul fiscal în RM a fost practic creat după anul 1992, cînd a fost aprobat un
pachet de proiecte de legi cu privire la sistemul fiscal. Printre ele: „Cu privire la
bazele sistemului fiscal în RM”, „Cu privire la taxa pe valoare adăugată” şi altele.
Sistemul impozitar se bazează pe actele legislative corespunzătoare, care se
stabileşte prin metodele concrete de construire şi percepere a impozitelor, adică se
determină elementele impozitelor.
Promovarea reformei fiscale în Republica Moldova la începutul anilor’90
reprezenta o prioritate logică şi raţională, întrucît sistemul fiscal moştenit nu
permitea, în general, introducerea unor reforme graduale, prin care statul să-şi poată
asigura veniturile bugetare, fără să afecteze la minimum dezvoltarea iniţiativei
private.
În această perioadă, marcată de accentuarea integrării internaţionale şi creşterea
mobilităţii factorilor, taxa pe valoarea adăugată prezintă avantaje cum sunt:
1) faptul că este mai puţin supusă fenomenelor legate de mobilitatea asietei şi
de concurenţa fiscală între state, cum este cazul impozitelor pe venit şi pe capital;
2) are acelaşi impact asupra preţurilor produselor importate şi produselor
naţionale, spre deosebire de impozitele asupra factorilor de producţie folosiţi în
producţia naţională;
7
3) aşezarea asupra consumului, atît a persoanelor rezidente, cît şi a
nerezidenţilor, impozitarea consumului persoanelor nerezidente avantajînd ţările cu
un potenţial turistic important.
„Sistemul fiscal trebuie să asigure o atitudine unică şi echitabilă din partea
statului faţă de toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de
gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile pentru finanţarea programelor de stat
şi dezvoltarea sferei serviciilor. Structura acestui sistem trebuia să fie organizată
astfel, încît statul să poată garanta înlesniri sociale şi economice unor pături ale
populaţiei şi unor ramuri ale economiei” [39].
Reformă fiscală, promovată în Republica Moldova, a cuprins, conform unor
surse de specialitate, următoarele etape de realizare:
1. Reforma sistemului T.V.A. (1997-1999);
2. Modificarea sistemului de impunere funciară şi de impunere a bunurilor
imobiliare (1997-2000, cu perspective de noi reforme);
3. Perfecţionarea metodelor utilizate de administraţia fiscală la perceperea
impozitelor (1997 pînă în prezent);
4. Studierea şi analiza altor surse de încasări fiscale, precum şi a defalcărilor în
bugetul asigurărilor sociale de stat (2000-2001);
„Este cunoscut faptul că, reformele fiscale pot produce efecte reale doar în
cazul cînd sunt bazate pe un cadru coerent legal. În acest sens, legislaţia fiscală a
suportat numeroase îmbunătăţiri, racordate la etapele reformelor fiscale: în 1990 sunt
create inspectorate fiscale de stat; în 1992, sunt adoptate Legea Republicii Moldova
“Cu privire la bazele sistemului fiscală, Legea Republicii Moldova „Cu privire la
serviciul fiscal al Republicii Moldova”, Legea Republicii Moldova „Cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi” şi definit Conceptul cu privire la reforma fiscală, în
care au fost determinate principiile de bază ale impozitării, stabilite impozitele
aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, drepturile şi responsabilitatea
contribuabililor şi ale organelor fiscale, înlesnirile şi facilităţile fiscale” [7, p. 79].
8
Astfel, în scopul protecţiei întreprinderilor mici, au fost adoptate Legea cu
privire la susţinerea şi protecţia micului business, Legea privind accizele, ulterior şi
Legea cu privire la impozitarea beneficiului băncilor şi a altor instituţii de credit, a
fost introdusă cota unică de impozitare a profitului obţinut de agenţii economici etc.
Aceste măsuri aveau drept ţintă alinierea în plan fiscal a tuturor elementelor
sistemului financiar.
Printre obiectivele generale ale politicii fiscale pe anii 2008–2010, reflectate în
Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (CCTM), şi în contextul cercetării în cauză,
menţionăm:
- optimizarea presiunii fiscale şi extinderea bazei fiscale;
- armonizarea principiilor puse la baza legislaţiei fiscale naţionale cu cele ale
statelor-membre UE.
În general sistemul actual al impozitării este cel mai aproape de cel acceptat în
Occident, ţinînd cont de faptul, că şi acolo sunt diferenţe esenţiale după ţări. Reforma
fiscală, desfăşurată în Republica Moldova, este menită să sporească încasările la
buget, necesare pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor,
să stimuleze dezvoltarea economiei, să redistribuie veniturile între diferite pături a
populaţiei.
1.2 Caracteristica generală a T.V.A.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se aplică în cote
procentuale, fie în fiecare stat pe care îl parcurge marfa de la producător la
consumator (asupra valorii adăugate), fie asupra întregului preţ de vînzare a mărfii,
determinîndu-se astfel cuantumul total al taxei pe valoare adăugată, din care se scade
apoi (deduce) taxa achitată de subiectul economic în amonte pentru aprovizionările şi
serviciile de care a avut nevoie în vederea realizării produselor (serviciilor) în ciclul
său.
9
O definiţie a acestui impozit o prezintă prof. univ. Gheorghe D. Bistriceanu:
„Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit
multistadial, colectat asupra vînzărilor în faza de producţie, în comerţ, precum şi
asupra importurilor” [8, p. 403].
Obiectivul taxei pe valoare adăugată îl reprezintă livrările de marfuri către terţi
şi pentru consumul propriu, achiziţiile de bunuri, prestaţiile de servicii bunurile
importate. Totodată, sunt impozabile şi unele operaţiuni care pot fi asimilate vînzării
sau cumpărării, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri şi, pe un
plan mai general, orice tranzacţie privind transferul proprietăţii unui bun material.
Taxa este astfel colectată de către agenţii economici de la consumatorii finali,
care sunt suportatorii efectivi ai acesteia.
La baza aplicării taxei pe valoarea adăugată poate stă, în general, fie principiul
originii mărfurilor, fie principiul destinaţiei acestora.
Conform principiului originii, se impozitează valoarea care este adăugată tuturor
bunurilor autohtone, inclusiv celor care vor fi ulterior exportate, fără însă să fie
impozitată valoarea adăugată în străinătate şi care se află încorporată în bunurile
supuse impozitării. Înseamnă, deci, că este impozitată numai valoarea adăugată în
interiorul ţării exporturile fiind impozitate, iar importurile fiind scutite.
În cazul aplicării principiului destinaţiei, se impozitează întreaga valoare
adăugată realizată atît în ţară, cît şi în străinătate, pentru toate bunurile destinate
consumului ţărei respective. Prin urmare, exporturile sunt scutite de plata taxei pe
valoarea adăugată, iar importurile vor fi impozitate.
„Ţările care au introdus taxa pe valoarea adăugată au optat pentru principiul
destinaţiei, dînd prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică, în primul rînd,
în consum. Aceasta înseamnă că se procedează la taxarea impozitelor, cum de altfel
se întîmplă şi cu bunurile de provenienţă internă destinate consumului autohton. Cu
alte cuvinte taxa pe valoarea adăugată aferentă exporturilor nu intră în bugetul ţării
exportatoare, ci în cel al ţarii importatoare, care este şi consumatoare” [9, p. 417].
10
În Republica Moldova taxa pe valoare adăugată trebuie să permită aplicarea
principiului destinaţiei, conform căruia impozitarea bunului se face în ţara în care se
consumă. De aceea, bunurile importate se impozitează la fel ca şi bunurile produse în
ţară, iar bunurile exportate se detaxează prin aplicarea scutirii de taxă pe valoarea
adăugată cu drept de deducere.
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată în aceeaşi cotă asupra bunurilor din ţară,
cît şi asupra bunurilor similare importate, asigură ameliorarea poziţiei concurenţiale a
întreprinderilor autohtone pe piaţa internă, iar prin aplicarea regimului de scutire de
taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere pentru exportul de bunuri,
transporturi şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, se asigură
întărirea poziţiei concurenţiale a întreprinderilor moldoveneşti pe pieţele externe.
Taxa pe valoarea adăugată are următoarele caracteristici:
1) este un impozit indirect general;
2) impozit neutru faţă de preţuri;
3) unic, dar cu plată fracţionată;
4) are caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor, lucrărilor şi
serviciilor din economie.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru, pentru că afectează preţul
final al unui bun sau al unui serviciu în momentul în care acesta ajunge la
consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care preced livrarea la
consumatorul final.
Taxa pe valoarea adăugată are un caracter universal, deoarece se aplică asupra
tuturor bunurilor şi serviciilor din economie, rezultate atît din activitatea curentă de
exploatare, cît şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit unic deoarece indiferent de circuitul
pe care îl parcurge materia primă pînă la realizarea produsului finit, este acelaşi ca
nivel al cotei, taxa nefiind dependentă de întinderea circuitului economic.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit cu plata fracţionată, adică ea se
calculează pe fiecare stadiu care intervine în realizarea şi valorificarea produsului.
11
Taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparenţă, pentru că
asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care
este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i revine.
Subiecţii impozabili sînt persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau
trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile art.112 Cod Fiscal, care
presupune că subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia
autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor medico-sanitare publice şi
private şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca
contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a
efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 300000 lei, cu excepţia
livrărilor scutite de T.V.A.
Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd
formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a
avut loc depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare
celei în care a avut loc depăşirea. Înregistrarea în calitate de contribuabil al T.V.A. a
agenţilor economici ce nu corespund cerinţelor nu se efectuează.
La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i
elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:
1) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;
2) datei înregistrării; codului fiscal al subiectului impozabil.
Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se
înregistreze în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oarecare perioadă de
12 luni consecutive, a efectuat livrări impozabile de mărfuri, servicii (cu excepţia
celor de import) în sumă ce depăşeşte 100000 lei, cu condiţia că achitarea pentru
aceste livrări se efectuează de cumpărători sub formă de decontare prin virament la
conturile bancare ale subiectului activităţii de întreprinzător, deschise în instituţiile
financiare ce au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova.
12
În cazul suspendării livrarilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să
informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Anularea înregistrării ca
contribuabil al T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
Serviciul Fiscal de Stat este în drept sa anuleze de sine stătător înregistrarea
contribuabilului T.V.A. în cazul în care:
a) valoarea totală a livrărilor impozabile ale subiectului impunerii într-o oricare
perioadă de 12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 100000 lei;
b) subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind T.V.A. pentru fiecare
perioadă fiscală;
c) informaţia prezentată, de către subiectul impunerii este neveridică.
În momentul anulării înregistrarii contribuabilului T.V.A., el se consideră ca
subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a
mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, T.V.A. a fost trecută în cont
şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pentru această livrare.
Data anulării înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se consideră data întocmirii
actului de control în a cărui baza este emisă decizia şefului (şefului adjunct) al
organului fiscal privind anularea înregistrării.
Suportatorul impozitului este persoana care suportă real impozitul. În cele mai
multe cazuri subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceaşi persoană, însă în
cazul T.V.A. (impozit indirect), ca subiect plătitor apare agentul economic care
produce şi realizează produse, iar suportatorul efectiv este consumatorul final care
achită efectiv acest impozit în momentul procurării produsului (T.V.A. fiind inclus în
preţ).
Obiecte impozabile constituie:
1) livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd
rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
2) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor
de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte
limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.
13
Livrări de mărfuri se consideră transmiterea dreptului de proprietate asupra
mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată
parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală,
prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea
mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către
comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor
comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de
comision.
Livrare sau prestarea de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor
materiale si nemateriale, de consum si de producţie, inclusiv darea proprietăţii în
arendă, locaţiune, leasing operaţional, transmiterea drepturilor privind folosirea
oricăror mărfuri contra plata, cu plata parţială sau gratuit; activitate de executare a
lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări stiinţifice, de construcţii
experimentale şi a altor lucrări contra plată, cu plată parţială sau gratuit.
Import de mărfuri –reprezintă introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii
Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.
Import de servicii – reprezintă prestare de servicii de către persoanele juridice
şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente
sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi
Republica Moldova.
Nu constituie obiecte impozabile:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere;
b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de
leasing;
c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate
si/sau de promovare a vînzărilor în mărime de 0,1% din venitul din vînzări obţinut pe
parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare;
d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic.
14
Conform Codului Fiscal, baza de impozitare a T.V.A. pentru livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii este formată din tot ceea ce constituie contrapartida
obţinută, sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea
cumpărătorului, benificiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de
preţul acestor operaţiuni.
De asemenea, în baza de impozitare a T.V.A. mai sunt cuprinse impozitele,
taxele, precum şi cheltuielile accesorii (comisioane, cheltuielile de ambalare,
transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului).
În anumite situaţii baza de impozitare a T.V.A. poate fi redusă. Astfel, baza de
impozitare a T.V.A. se reduce în următoarele cazuri:
1) în situaţia refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte
elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate, precum şi în cazul
retururilor de pînă la 15% din presa scrisă;
2) în situaţia în care reducerile de preţ privind rabaturile, remizele, sconturile şi
alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea stimulării
vînzărilor sunt acordate conform contractelor încheiate după livrarea bunurilor sau
prestarea servicilor;
3) în situaţia în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat
marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.
În Republica Moldova se stabilesc următoarele cote ale T.V.A:
1) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi
serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;
2) cote reduse în mărime de:
- 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300,
190590600, 190590900), la laptele şi produsele lactate (0401 0402, 0403, 0405,
040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepţia produselor
alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A.;
-8% - la medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente,
cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, importate şi/sau livrate
15
pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii
conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe
medicamentoase) autorizate;
-5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la cele
livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
3) cota zero - se impozitează următoarele livrări:
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi
internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, precum şi serviciile
operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor de călătorie în trafic
internaţional, de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi
a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate aeronautică şi de navigatie aeriană,
aferente aeronavelor în trafic internaţional;
b) energia electrică, energia termică şi apa caldă destinată populaţiei, indiferent
de subiectul în a cărui gestiune se află bunurile imobiliare cu destinaţie locativă ale
populaţiei;
c) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor
destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova şi
uzului sau consumului personal de către membrii personalului diplomatic şi
administrativ-tehnic al acestor misiuni;
d) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate
proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către
organizaţiile internaţionale, proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul
împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat,
din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale.
e) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului
vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului
vamal al Republicii Moldova, precum si cele livrate de către rezidenţii diferitelor
zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;
16
f) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii
Moldova în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare
activă.
g) mărfurile livrate în magazinele duty-free.
Pornind de la definiţie, taxa pe valoare adăugată urmează a fi aplicată la
valoarea adăugată a mărfurilor şi serviciilor, creată la fiecare stadiu al producţiei sau
comercializării acestora. Cu alte cuvinte, aceasta se impune cu valoarea adăugată,
conferită mărfii sau serviciului.
În scopul simplificării calculului taxei pe valoarea adăugată cota T.V.A. se
aplică la valoarea mărfurilor sau serviciilor vîndute altor agenţi economici sau
persoanelor fizice. Este de menţionat că fiecare din ei - persoană juridică sau fizică
este cumpărător, iar apoi vînzător sau invers, fiecare dintre ei contabilizează şi
calculează taxa pe valoarea adăugată atît la cumpărarea, cît şi la vînzarea mărfurilor
şi serviciilor.
1.3 Mecanismul determinării, declarării şi achitării T.V.A. de către
întreprinderi
Metodele de calculare şi achitare a T.V.A. sunt destul de simple. Întreprinzătorii,
înregistraţi drept plătitori ai T.V.A., în dependenţă de rezultatele obţinute în perioada
fiscală (lună calendaristică):
1) vor avea obligaţia să transfere la buget diferenţa pozitivă dintre T.V.A.
calculată de la livrări şi T.V.A. trecută în cont (dedusă) de la bunurile procurate;
2) vor trece în contul perioadei fiscale următoare diferenţa negativă dintre
T.V.A. calculată de la livrări şi T.V.A. trecută în cont (dedusă) de la bunurile
procurate;
3) vor avea dreptul la restituirea de la buget a T.V.A. în cazul dacă depăşirea
sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate asupra T.V.A. calculată de la
livrări se datoreză faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se
impozitează la cota zero sau la cota redusă;
17
Pentru a determina T.V.A. ce urmează a fi achitată la buget pentru fiecare
perioadă fiscală e necesar de determinat:
a) T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către consumator agentului
economic pentru mărfurile şi serviciile procurate de la acesta (suma T.V.A. colectată
de către agentul economic de la consumator, sau T.V.A. primită de la consumator).
Această sumă T.V.A. e denumită T.V.A. colectată.
b) T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către agentul economic
furnizorilor la procurarea bunurilor materiale (materii prime, semifabricate, produse
finite, mărfuri şi servicii prestate de furnizor). Această sumă T.V.A. e denumită
T.V.A. deductibilă.
Obligaţia fiscală privind T.V.A. (suma T.V.A. ce urmează a fi achitată la buget)
se calculează ca diferenţa dintre T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă.
T.V.A. buget= T.V.A. colectată- T.V.A. deductibilă;
T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă se calculează în baza registrului de
evidenţă a vînzărilor şi registrului de evidenţă a procurărilor. Aceste registre sunt
completate în baza facturii fiscale primite de la furnizor sau eliberate consumatorilor
într-o perioadă fiscală. În registrele respective se înregistreză data şi nr. facturii
fiscale, denumirea furnizorului sau cumpărătorului, descrierea operaţiei economice,
valoarea bunurilor fără T.V.A., suma T.V.A. conform cotelor stabilite.
Mecanismul de aplicare a T.V.A. este reglementat integral de legislaţia în
vigoare. În acest caz prezintă interes un şir de reguli generale:
1) Dacă suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor
(T.V.A. deductibilă) depăşeşte suma T.V.A. primită de la consumator pentru
mărfurile sau serviciile livrate în perioada fiscală (T.V.A. colectată) atunci diferenţa
se trece în contul următoarei perioade fiscale şi devine o parte a sumei T.V.A. ce
urmează a fi achitată pe valorile materiale sau serviciile procurate în această perioadă.
2) În cazul în care, suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate
de către întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce
prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de
18
pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget
în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţite cu valoarea livrării ce se impozitează la
cota redusă. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va
depăşi 45 de zile.
3) Daca suma T.V.A. la valorile materiale şi/sau la serviciile procurate de către
întreprinderile ce desfăşoară activitate de leasing depăşeste suma T.V.A. la livrările
de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau
operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A.
înmultite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A.
Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii
de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei
vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii
Moldova.
Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror
valoare depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, achită T.V.A. în momentul
controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita
stabilită.
Pentru importator valoarea mărfurilor în baza căreia se calculează T.V.A. este
costul mărfurilor la momentul intrării în ţară, inclusiv toate taxele legate de import,
taxe vamale, asigurare. Importatorii sunt obligaţi să prezinte documentele care
confirmă valoarea mărfurilor importate (facturi fiscale, contracte comerciale).
Achitarea T.V.A. pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se
efectuează pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale sau a declaraţiei
verbale în cazul în care persoana fizică importă mărfuri pentru propria folosinţă.
T.V.A. va fi achitată la cota de 20 la sută cu excepţia mărfurilor a căror cotă este
zero.
Serviciile importate în Republica Moldova sunt obiecte ale impozitării.
Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care v-a fi achitat de
19
persoanele fizice sau juridice către furnizor. Valoarea serviciilor va include plăţile
efectuate în Republica Moldova sau în străinătate.
Subiecţii impozabili ce exportă mărfuri sau servicii se impozitează la cota zero.
Pentru a obţine dreptul de restituire a T.V.A. pentru mărfurile şi serviciile
exportate, subiectul impozabil trebuie să prezinte următoarele documente: documente
de confirmare a sosirii mărfurilor în ţară, considerată a fi declaraţia vamală, alte
documente ce confirmă introducerea mărfurilor sau exportarea mărfurilor din ţară
(documente comerciale). Documentele respective sunt necesare în calitate de
documente de însoţire la transportul internaţional. În aceste documente se cuprinde
informaţia despre traversarea hotarelor statului prin care trece marfa, precum şi
menţiunea despre sosirea mărfii în punctul de destinaţie.
La transportarea internaţională a pasagerilor, la documentele ce confirmă
efectuarea livrărilor de export se referă:
a) Foaia de parcurs
b) Fişa de evidenţă a biletelor (la efectuarea transporturilor regulate)
c) Borderoul de control (la efectuarea transporturilor publice)
d) Fişa de evidenţă a biletelor (în cazul transportului feroviar)
e) Însărcinarea de navigaţie (la transportarea cu transportul aerian)
În cazul lipsei documentelor ce confirmă exportul, subiectul impozabil nu are
dreptul să pretindă la restituirea sumei T.V.A.. În cazul transportării pasagerilor cu
toate tipurile de transport pe rutele internaţionale, T.V.A. nu se include în costul
biletului, deoarece astfel de servicii sunt impozitate la cota zero.
Conform instrucţiunii IFPS, contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A.
beneficiază de restituirea efectivă a sumelor T.V.A. în următoarele cazuri:
1) Impozitarea mărfurilor (serviciilor) cu T.V.A. la cota zero stabilită la livrările
de mărfuri şi servicii pentru export şi toate tipurile de transport internaţional de
mărfuri şi pasageri.
2) Impozitarea mărfurilor la cota redusă conform Codului Fiscal.
20
În conformitate cu Codul Fiscal la livrarea mărfurilor şi serviciilor pentru
export, inclusiv pentru toate tipurile de transport internaţional, se permite restituirea
T.V.A. dacă există confirmarea organului vamal privind livrarea de mărfuri pentru
export. Determinarea sumei T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare
perioadă fiscală separat.
Dacă subiectul impozabil are datorii la buget privind T.V.A., alte impozite, taxe
sau penalităţi, atunci suma T.V.A. admisă spre restituire se trece în contul achitării
T.V.A. sau a altor impozite, amenzi sau penalităţi. Determinarea sumei T.V.A. spre
restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar poate fi solicitată şi
odată pe trimestru sau odată pe an în dependenţă de suma ce trebuie restituită. La
determinarea sumei T.V.A. ce trebuie restituită se verifică corectitudinea trecerii în
cont a sumei T.V.A., respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provinienţa
facturilor fiscale şi modul lor de completare.
Restituire T.V.A. se în făptuieşte în baza prevederilor articolului 101 al Codului
Fiscal şi „Instrucţiunii privind restituirea sumei T.V.A.” într-un termen ce nu
depăşeşte 45 de zile. O condiţie obligatorie pentru a beneficia de dreptul la restituire
la mărfurile livrate la cota zero este ca achitarea mărfurilor, serviciilor procurate să se
înfăptuiască prin intermediul contului de decontare. Contribuabilul are dreptul la
restituirea sumei T.V.A. doar în limitele sumei ce depăşeşte suma T.V.A. achitată
pentru mărfurile şi serviciile procurate şi livrările efectuate la cota zero în perioada
fiscală.
Restituirea T.V.A. se efectuează în contul stingerii dătoriilor agenţilor
economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, cu excepţia
obligaţiilor fiscale administrate de organele vamale, iar în lipsa dătoriilor - la contul
bancar al agentului economic.
21
Dreptul la trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorilor materiale şi serviciilor
procurate apare numai în cazurile în care:
1) subiectul impozabil dispune de factura T.V.A. privind valorile materiale sau
serviciile procurate pentru care a fost achitată sau urmează să fie achitată taxa pe
valoarea adăugată;
2) subiectul impozabil dispune de documentul eliberat de autorităţile vamale
care confirmă achitarea
În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, li se permite trecerea în
cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai
T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor
impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Suma T.V.A., achitată
sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt
folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se
raportează la consumuri sau la cheltuieli.
Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale,
serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi
scutite de T.V.A. se trece în cont dacă se referă la livrările impozabile.
Diferenţa dintre T.V.A. primită sau care urmează a fi primită (datoria statului) şi
T.V.A. trecută în cont de întreprindere (deductibilă) poate fi numită taxa pe valoarea
adăugată de plătit. Aşadar, achitarea la buget a taxei pe valoarea adăugată se face în
mărimea diferenţei dintre taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise
clienţilor şi taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor primite de la furnizori pentru
mărfurile achiziţionate şi serviciile primite.
Eliberarea facturii T.V.A. nu este obligatorie dacă se respectă următoarele
condiţii:
a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la
fiecare punct comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind
efectuarea decontărilor băneşti aferente operaţiilor comerciale sau serviciilor prestate
b) înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar.
22
c) la finele fiecărei zile de muncă se face bilanţul;
d) la finele fiecărei zile de lucru, în documentele de evidenţă se înscrie suma
totală a T.V.A. aferentă vînzărilor efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor
materiale procurate se introduc datele din facturile T.V.A. achitate în numerar.
Termenele obligaţiei fiscale
Data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră
data predării mărfurilor, prestării serviciilor,.
Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor
consumatorului sau dacă marfurile sînt transportate, data livrării se consideră data la
care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se
consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.
În cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data trecerii
bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la data înscrierii lor în registrul
bunurilor imobiliare.
Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării
facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parţial sau
în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
Dacă factura fiscală este eliberată, sau plata este primită pîna la momentul
efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data
primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
Dacă mărfurile, serviciile sînt livrate regulat pe parcursul unei anumite perioade
de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale
sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor
Pentru mărfurile importate utilizate pentru desfăşurarea activiţii de
întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la
punctele vamale de frontieră, iar data achitării – data depunerii de către importator
(declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la
Contul Unic Trezorerial, confirmată printr-un extras din contul bancar. La serviciile
23
importate, utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul
obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data prestării serviciului,
indicată în documentul care confirmă prestarea serviciului.
Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele
prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova
şi dacă marfa a fost supusă taxei vamale. În cazul în care taxa vamală pe marfa
importată nu trebuie achitată, marfa se consideră importată, ca şi cum ea ar fi fost
supusă taxei vamale, cu respectarea procedurilor corespunzătoare de import a
mărfurilor, prevăzute în legislatia vamală.
Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A
[Anexa 1.3.1.] pentru fiecare perioada fiscală. Perioada fiscală privind T.V.A.
constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii. Declaraţia se întocmeste
pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat. La Declaraţia
privind T.V.A. se prezintă obligatoriu anexa [Anexa 1.3.2.], care conţine informaţia
despre facturile fiscale, primite în perioada fiscală pentru care se prezintă declaraţia.
Modul de completare a declaraţiei privind T.V.A. este reglementată de „Nota
Informativă referitoare la completarea declaraţiei privind T.V.A.” [Anexa 1.3.3.]
Subiectul impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi
achitată pentru fiecare perioada fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru
prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la
serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plătii pentru
serviciul importat.
24
CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ECONOMICO-FINANCIARĂ A
S.A. „CAHULPAN”
2.1 Prezentarea generală a S.A. „CAHULPAN”
S.A. „CAHULPAN” este fondată în anul 1946, şi este persoană juridică care
activează în baza „Legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi”, precum şi a „Legii Republicii Moldova cu privire la societăţile pe
acţiuni” nr.1 134-XIV din 2.04.1997 şi a altor acte normative ale Republicii
Moldova.
După forma sa organizatorico- juridică S.A.„CAHULPAN” este o societate pe
acţiuni de tip deschis.
Societatea pe acţiuni „CAHULPAN” activează pe teritoriul Republicii Moldova.
Adresa juridică a S.A. „CAHULPAN” este: RM, oraşul Cahul, str.Păcii 20, codul
fiscal: 1003603007486, codul atribuit ca plătitor de T.V.A.: 3400014, codul atribuit
ca subiect impozabil de acciz:78024.
S.A. „CAHULPAN” este o instituţie care îşi desfăşoară activitatea pe principiul
autofinanţării, este creată şi funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi
Statutul societăţii.
Societatea îşi desfăşoară activitatea sa economico-financiară din cont propriu şi
poartă responsabilitate patrimonială proprie, în conformitate cu legislaţia şi actele
normative în vigoare.
Mijloacele financiare obţinute de S.A. „CAHULPAN” se utilizează pentru
realizarea scopurilor societăţii, stabilite în conformitate cu planurile de activitate
economico-financiară aprobate pentru perioada respectivă.
S.A. „CAHULPAN” este fondată în scopul sporirii eficacităţii activităţii
economice, comerciale şi de producţie în domeniul industriei alimentare şi alte
activităţi de antreprenoriat îndreptate spre satisfacerea cît mai deplină a necesităţilor
tuturor persoanelor juridice şi a cetăţenilor Republicii Moldova.
Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data
înregistrării de stat.
25
S.A. „CAHULPAN” posedă calitatea de persoană juridică, din momentul
aprobării statului şi înregistrării de stat şi se bucură de toate drepturile ce decurg din
această calitate, are cont propriu în bancă, inclusiv şi cont valutar, are ştampilă,
formular cu antet şi imaginea emblemei, precum şi dispune de un bilanţ autonom.
Durata de activitate a S.A. „CAHULPAN”este nelimitată, cu începere de la data
înregistrării de stat.
S.A. „CAHULPAN” este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă
Ministerul Justiţiei la 1.06.1995 nr. 1003603007486.
Întreprinderea S.A. „CAHULPAN” este amplasată în oraşul Cahul, str. Păcii
20, pe o suprafată de 1,16 ha. Principalele blocuri ale întreprinderii sunt :
1) Blocul Administrativ ;
2) Cazangeria ;
3) Blocul Auxiliar ;
4) Magazinul Angro ;
5) Garajele ;
6) Depozitul de materie primă şi producţie finite ;
Organele de conducere ale S.A. „CAHULPAN” sunt:
1. Adunarea generală a acţionarilor - este organul de conducere a societăţii de şi
asigură politica economică şi comercială;
2. Consiliul societăţii - este organul colectiv de conducere ales, care reprezintă
interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale şi în limitele competenţei
sale exercită conducerea generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Competenţa
sa, componenţa numerică, modul înfiinţării şi activitatea consiliului se stabilesc de
regulamentul de ordine interioară şi prin statut.
3. Organul executiv - directorul;
4. Comisia de cenzori;
Structura operaţională la S.A. „CAHULPAN” este alcătuită din 7
departamente:
1. secţia contabilitate;
26
2. secţia aprovizionare;
3. secţia laborator;
4. secţia tehnologie;
5. secţia programare, informaţii;
6. secţia desfaceri;
7. secţia dezvoltare;
Echipa managerială este alcătuită din 41 persoane , fiecare din ei avînd studii
superioare.
Numărul total de angajaţi ai S.A. „CAHULPAN” la 01.01 2009 constituia 265
persoane, cu studii superioare, medii speciale şi medii, tehnice. Procesul de recrutare
are loc prin intermediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă din oraşul Cahul, alte
surse de recrutare sunt cunoştinţele, absolvenţii instituţiilor superioare din oraşul
Cahul şi Chişinău.
Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative
neinterzise de lege ce prevede fabricarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor, desfăşurată în mod independent, din propria iniţiativă, din numele
societăţii, pe riscul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei, cu
scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.
Pentru a-şi realiza sarcinile asumate, S.A. „CAHULPAN” va desfăşura
următoarele genuri de activitate:
1) Obţinerea produselor de panificaţie, patiserie şi a pastelor făinoase;
2) Fabricarea altor produse alimentare şi materiei prime pentru ele;
3) Activitate externă;
4) Activitate comercială (cu ridicata şi amănuntul) şi intermediară;
5) Arendarea şi darea în arendă, operaţiuni cu avere şi patrimoniu.
În prezent întreprinderea S.A. „CAHULPAN” produce un sortiment larg de:
a) 35 feluri de pîine şi produse de panificaţie;
b) 10 feluri de covrigi şi covrigei;
c) 10 feluri pesmeţi;
27
d) 8 feluri turte dulci;
e) 5 feluri de biscuiţi;
f) 35 feluri de torturi, rulade, prăjituri, checuri;
g) 6 feluri de paste făinoase.
Patrimoniul S.A. „CAHULPAN” este alcătuit din bunuri primite în comodat
sau procurate pe parcursul activităţii, mijloacele financiare obţinute în urma
producerii şi comercializării produselor de panificaţie şi a altor genuri de activitate
permisă.
Societatea are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest
patrmoniu, poate să dobîndească şi să execute în nume propriu drepturi patrimoniale
şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în
instanţa de judecată. Întreg patrimoniul S.A. „CAHULPAN” este folosit exclusiv
pentru realizarea scopurilor statutare.
S.A. „CAHULPAN” planifică individual activitatea sa economico-financiară
astfel încît să asigure atingerea scopurilor statutare şi dezvoltarea sa ulterioară.
Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica
Moldova în conformitate cu actele legislative în vigoare, iar în străinătate în
conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica
Moldova este parte nu prevede altfel.
Capitalul social al Societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă
valoarea minimală a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină Societatea.
Capitalul social al S.A. „CAHULPAN” constituie 8176926 lei divizat în
2725642 acţiuni ordinare nominative cu valoare nominală de 3 lei fiecare de aceeaşi
clasă cu drept de vot.
Pentru comercializarea produselor S.A. „CAHULPAN” dispunde de 9 magazine
proprii în oraşul Cahul şi în localitaţile apropiate ale oraşului, şi de asemeni un
magazin pe teritoriul întreprinderii.
Magazinele proprii care aduc cele mai mari venituri din vînzări sunt: „Pîine
caldă”, „Pîine proaspătă”, „Dulce basm” etc.
28
S.A. „CAHULPAN” îşi comercializează produsele, în primul rînd, pe piaţa de
sud a republicii, astfel deţinînd o pondere de 80% din totalul pieţei. Societatea
urmăreşte o strategie de prospectare de noi pieţe, astfel, la ora actuală, întreprinderea
comercializează biscuiţi pe întreg teritoriul republicii.
S.A. „CAHULPAN” este una dintre cele mai mari întreprinderi în sudul
Moldovei, unde datorită acestui fapt face fată concurenţilor săi. Fiind o societate de
producţie S.A. „CAHULPAN” acordă o deosebită atenţie politicii de produs
posedînd un sortiment foarte variat precum şi un potenţial înalt pentru a lărgi gama
sortimentală de producţie în dependenţă cu cerinţele pieţei.
În oraşul Cahul mai sunt mici întreprinderi individuale ca S.R.L. „CIPRI”,S.R.L.
„Savit-Sim” şi de asemeni mai sunt şi mici întreprinderi în localitaţile din apropierea
oraşului, dar datorită sortimentului larg de produse, capacităţii de producţie şi a
termenului de livrare, Combinatul de panificaţie este în fruntea tuturor
întreprinderilor.
Deoarece zona de activitate a întreprinderi este oraşul Cahul, ca piaţă de
desfacere serveşte de asemenea oraşul Cahul (şcolile, grădiniţele, unităţile economice
din oraş ) cît şi satele din apropiere. Produsele finite din întreprindere se exportă cu
maşini speciale şi se distribuie pe la magazine.
2.2 Aprecirea potenţialului uman şi tehnic a S.A. „CAHULPAN”
În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde
eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi calitatea lor
influenţează esenţial asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de
întreprindere în urma activităţii desfăşurate.
Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori
noi. Concomitent acest factor, joacă un rol determinant în dirijarea procesului de
producţie. Orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resurse umane
de sine stătătoare, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a resurselor
29
umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi calitative
carepresupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.
Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă numai
cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane
necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ. Pentru a examina
modul de asigurare a unităţiide producţie cu resurse umane se utilizează indicatorul
generalizator „numărul mediu scriptic al salariaţilor”. După conţinut acest
indicator reflectă situaţia asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect
cantitativ. Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse umane
din punct de vedere structural este necesar să se ţină cont de posibilităţile de grupare
a personalului întreprinderii după anumite criterii:
1) Din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:
a) Personal din activitatea de bază
b) Personal din activitatea secundară
2) În funcţie de rolul personalului din activitatea de bază în procesul de
producţie:
a) Muncitori
b) Funcţionari
Sursele principale de informaţie privind aprecirea potenţialului uman la S.A.
„CAHULPAN” sunt:
1) Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul
„Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul de afaceri.
2) Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.
3) Raportul statistic nr.1-m (anual) „Munca”.
4) Raportul statistic nr. 1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de muncă
existente”.
5) Alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă (nota
informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc.).
30
Tabelul 2.2.1.
Analiza asigurării întreprinderii S.A. „CAHULPAN” cu resurse umane pe
categorii de personal în dinamică pe perioada 2007-2009
(persoane)
Categorii de personal
Anii Abaterea relativă ,% (+,-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008
1. Numărul mediu scriptic al salariaţilor- total inclusiv: 324 296 274 -15,43 -8,64 -7,431.1. Personal din activitatea de bază, din care : 295 269 250 -15,25 -8,81 -7,061.1.1. Muncitori 236 215 201 -14,83 -8,9 -6,51
1.1.2.Funcţionari 59 54 49 -19,95 -8,47 -9,26
1.2. Personal din activitatea secundară 29 27 24 -17,24 -6,9 -11,11
Din tabelul 2.2.1. rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă
de reducere a efectivului de personal în anul 2009 faţă de anul precedent, atît la total
cît şi pe fiecare activitate în parte. Astfel, numărul mediu scriptic al salariaţilor în
total pe întreprindere în anul 2009 s-a redus faţă de anul 2008 cu 7,43% (constituind
274 persoane), inclusiv personalul din activitatea de bază- cu 7,06% (constituind 250
persoane) şi cel din activitatea secundară cu 11,11%, (constituind 24 persoane).
Concomitent la S.A. „CAHULPAN” în perioada de gestiune 2009 s-a redus
numărul mediu scriptic al salariaţilor în total pe întreprindere faţă de anul 2007 cu
15,43%, inclusiv personalul din activitatea de bază- cu 15,25% şi cel din activitatea
secundară cu 17,24%.
Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate de producţie trebuie să
dispună de un potenţial tehnico- material bine argumentat. Mijloacele fixe ocupă un
loc predominat între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element al
acestora. Mijloacele fixe reprezintă o parte a activelor materiale pe termen lung care
au o durată de funcţionare mai mare de un an, sau au o valoare de inventar mai mare
31
de 3000 lei şi sunt utilizate de întreprindere pentru a obţine anumite avantaje
economice şi financiare.
Mijloacele fixe prezintă o serie de caracteristici care le delimitează de celelalte
valori materiale aflate în circuitul patrimonial al întreprinderii, şi anume: au o valoare
mare şi o durată de folosinţă îndelungată; participă la mai multe cicluri de exploatare;
nu-şi schimbă forma fizică iniţială pe timpul utilizării şi îşi transmit treptat valoarea
prin intermediul uzurii, asupra bunurilor nou create, lucrărilor executate şi servicii
prestate. În componenţa mijloacelor fixe se include clădirile, construcţiile speciale,
maşinile, utilajele, instalaţiile de transmisie, mijloacele de transport.
Mijloacele fixe pot asigura prin structura şi conţinutul lor,precum şi gradul de
utilizare, o concordanţă justificată cu resursele materiale consumate şi forţa de muncă
antrenată în sfera de producţie.
Analiza asigurării cu mijloace fixe şia eficienţei utilizării acestora, de regulă, se
începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în
dinamică. Pe parcursul perioadei de gestiune a mijloacelor fixe ale întreprinderii sunt
în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor
indicatori relativi:
1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe- care se determină ca raportul
dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea
mijloacelor fixe la finele acestei perioade.
2) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe- care se determină ca
raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a
mijloacelor fixe la finele acestui an.
3) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe- care se calculează ca diferenţa dintre
100 şi mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe.
Sursele principale de informaţie privind aprecirea potenţialului tehnic la S.A.
„CAHULPAN” sunt:
1) Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul „Mijloace
fixe: componenţa şi utilizarea lor extensivă şi intensivă).
32
2) Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.
3) Formularul nr.1 din raportul financiar „Bilanţul contabil”.
4) Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar (capitolul 1 „Existenţa şi
mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale”).
5) Procese verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.
6) Registrele evidenţei sintetice a intrării şi ieşirii mijloacelor fixe.
Tabel 2.2.2.
Aprecierea mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe la întrepriderea S.A.
„CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009
Indicatori La finele anului Abaterea relativă ,% (+,-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008
1. Valoareamijloacelor fixe, lei 39791897 40786356 41629072 +4,62 +2,5 +2,072. Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (%) 31,64 1,43 2,16 -93,17 -95,48 +51,053. Coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (%) 36,75 41,67 45,52 +23,86 +13,39 +9,244. Coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (%) 63,25 58,33 54,48 -13,86 -7,78 -6,65. Randamentul mijloacelor fixe 0,4532 0,9106 1,59 +250,84 +102,12 +74,61
În baza datelor din tabelul 2.2.2., observăm că la S.A. „CAHULPAN” în 2009
are loc o majorare a valorii mijloacelor fixe faţă de anul precedent cu 2,07%
(constituind 41629072 lei), cît şi faţă de anul 2007 cu 4,62%. Deasemenea are loc o
creştere a coeficientului uzurii faţă de anul 2008 de la 41,67% la 45,52% , precum şi
o majorare faţă de perioada 2007 cu 23,86%. Această situaţie a contribuit la
reducerea coeficientului utilităţii mijloacelor fixe în anul 2009 faţă de anul 2008 de
la 58,33 la 54,48.
În ceea ce priveşte randamentul mijloacelor fixe în anul 2009 acesta a crescut
cu 250,84 % faţă de 2007, şi s-a majorat cu 74,61 % faţă de anul 2008, constituind
astfel 1,59.
33
2.3 Analiza situaţiei financiare a S.A. „CAHULPAN”
Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare S.A. „CAHULPAN” îşi
formează patrimoniul ce reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de
agentul economic. Analiza situaţiei financiare presupune examinarea activelor
controlate de întreprindere indiferent de sursele de finanţare a acestora. Analiza
situaţiei financiare constituie un instrument managerial care contribuie la cunoaşterea
situaţiei activităţii financiare a întreprinderii, a factorilor şi cauzelor care au
determinat-o în conştientizarea trecutului şi prezentului în vederea fundamentării
viitoarelor obiective strategice de menţinere şi dezvoltare a întreprinderii într-un
mediu concurenţial. Prin intermediul analizei situaţiei financiare se stabilesc punctele
forte şi cele slabe ale gestiunii financiare avînd la bază anumite norme şi criterii, se
dă o explicare a rezultatelor nesatisfăcătoare şi se propun căi de ameliorare a lor.
În calitate de sursă principală da analiză a situaţiei financiare serveşte
Bilanţul contabil, de asemenea şi datele din Anexe la Bilanţul contabil.
Tabel 2.2.3.
Aprecierea situaţiei patrimoniale şi a surselor de formare al patrimoniului
întreprinderii S.A. „CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009
Indicatori Ponderea în anii (%) Abaterea absolută, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008
1. Structura surselor de formare al patrimoniului 100 100 100 x x x1.1. Surse proprii 61,1 68,03 78,07 +16,97 +6,93 +10,041.2. Surse împrumutate 38,9 31,97 21,93 -16,97 -6,93 -10,042. Structura componenţei activelor 100 100 100 x x x2.1. Active pe termen lung 78,61 73,86 74,08 -4,53 -4,75 +0,222.2. Active curente 21,39 26,14 25,92 +4,53 +4,75 -0,22
34
Conform datelor din tabelul 2.2.3., se poate constata că la S.A. „CAHULPAN
ponderea principală în cadrul pasivelor întreprinderii îi revine surselor proprii, care
înregistrează o majorare în anul 2009 cu 10,04 puncte procentuale faţă de anul
2008, cît şi cu 16,97 puncte procentuale faţă de anul 2007, constituind 78,07%. Ca
urmare a majorării ponderii surselor proprii în totalul pasivelor, s-a redus ponderea
surselor împrumutate, care au scăzut de la 31,97 % (anul 2008) la 21,93 % (anul
2009).
Examinînd structura componenţei activelor la S.A. „CAHULPAN, observăm că
ponderea principală în cadrul acestora le revine activelor pe termen lung, care
înregistrează o majorare în anul 2009 cu 0,22 puncte procentuale faţă de anul 2008,
cît şi se reduc cu 4,53 puncte procentuale faţă de anul 2007, constituind 784,08 %.
Ca urmare a majorării ponderii activelor pe termen lung în totalul activelor în anul
2009 faţă de anul 2008, s-a redus ponderea activelor curente ale întreprinderii, care
au scăzut de la 26,14 % (anul 2008) la 25,92 % (anul 2009).
Tabel 2.2.4
Aprecierea stabilităţii financiare a întreprinderii S.A. „CAHULPAN” în
dinamică pe perioada 2007-2009
Indicatori Anii Abaterea relativă, %, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008
1. Coeficientul autonomiei financiare 0,61 0,68 0,78 +27,87 +11,47 +14,72. Coeficientul atragerii surse-lor împrumutate 0,39 0,32 0,22 -43,59 -17,95 -31,25
3. Coeficientul stabilităţii financiare 0,67 0,7 0,8 +19,4 +4,47 +14,29
Din tabelul 2.2.4. constatăm următoarele:
1) Coeficientul autonomiei financiare la S.A. „CAHULPAN” la sfîrşitul anului
2009 s-a majorat cu 14,7 % faţă de 2008 şi cu 27,87 % faţă de 2007, constituind
0,78. Aceasta ne arată creşterea cotei capitalului propriu în suma totală a pasivelor.
35
2) Coeficientul atragerii surselor împrumutate la S.A. „CAHULPAN” la
sfîrşitul anului 2009 s-a redus cu 31,25 % faţă de 2008 şi cu 43,59 % faţă de 2007,
constituind 0,22. Aceasta ne arată reducerea cotei datoriilor pe termen lung şi scurt
în suma totală a pasivelor.
3) Coeficientul stabilităţii financiare la S.A. „CAHULPAN” la sfîrşitul anului
2009 a crescut cu 14,29 % faţă de 2008 şi cu 19,4 % faţă de 2007, constituind 0,8.
Aceast coeficient ne reflectă legatura dintre capitalul permanent de care
întreprinderea dispune în mod stabil şi patrimoniul total. Nivelul coeficientului
stabilităţii financiare la S.A. „CAHULPAN” în perioada de gestiune 2009
înregistreaza o tendinţă de îmbunătăţire ca urmare a creşterii capitalului permanent
ca urmare a contractării unui împrumut pe termen lung.
Tabel 2.2.5.
Aprecierea indicatorilor activităţii productiv-financiare a întreprinderii
S.A. „CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009
Indicatori Anii Abaterea relativă, %, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008
1. Venitul din vînzări (lei) 57823889 77926138 66193074 +14,47 +37,46 -15,062. Costul vînzărilor (lei) 45254549 63657417 51443412 +13,67 +40,66 -19,193. Profitul brut (lei) 12569340 14268721 14749662 +17,35 +13,52 +3,374. Cheltuieli ale perioadei (lei) 10799042 13007251 10326165 -4,38 +20,45 -20,615. Profitul (pierderea) pînă la impozitare (lei) 2882342 2466766 4900530 +70,02 -14,42 +98,666. Profitul (pierderea) net (lei) 2288475 3720805 4900530 +114,14 +62,59 +31,717. Rentabilitatea venitului din vînzări (%) 21,74 18,31 22,28 +2,48 -15,78 +21,688. Rentabilitatea activelor (%) 7,92 6,89 14,27 +80,18 -13,01 +107,119. Rentabilitatea capitalului propriu (%) 10,29 15,26 18,28 +77,65 +48,3 +19,79
36
În baza datelor din tabelul 2.2.5. observăm o majorare a profitului brut la
întreprindere în 2009 faţă de anul precedent cu 3,37% şi cu 17,35% faţă de anul
2007. Această abatere a fost determinată în mare parte de reducerea costului
vînzărilor în anul 2009 faţă de anul precedent, constituind 51443412 lei.
Concomitent profitul net obţinut în 2009 s-a majorat cu 31,71 % faţă de nivelul
acestuia înregistrat în 2008 şi cu 114,14 % faţă de anul 2007, constituid 4900530 lei.
În baza rezultatelor din tabelul 2.2.5., putem constata următoarele:
1) Rentabilitatea veniturilor din vînzări la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a
majorat comparativ cu nivelul înregistrat în anul precedent cu 21,68%, constituind
22,28 %, cît şi cu 2,48 % faţă de anul 2007. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în anul
2009 mărimea profitului brut la 1 leu venituri din vînzări care poate fi utilizată atît
pentru acoperirea cheltuielilor perioadei cît şi pentru formarea profitului activităţii
operaţionale, s-a majorat constituind 22,28 bani.
2) Rentabilitatea activelor la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a majorat cu
107,11 % comparativ cu anul 2008, precum şi cu 80,18 % faţă de nivelul înregistrat
în 2007, constituind 14,27 %. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în 2009 mărimea
profitului pînă la impozitare la 1 leu valoarea activelor s-a majorat constituind 14,27
bani.
3) Rentabilitatea capitalului propriu la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a
majorat comparativ cu nivelul înregistrat în anul precedent cu 19,79 %, constituind
18,28 %, cît şi cu 77,65 % faţă de anul 2007. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în anul
2009 mărimea profitului net la 1 leu capital propriu s-a majorat, constituind 18,28
bani.
37
CAPITOLULIII. IMPLICAŢIILE TVA ASUPRA PERFORMANŢELOR
ÎNTREPRINDERII
3.1 Impactul T.V.A. asupra stării financiare a întreprinderii
Taxa pe valoarea adăugată apare în structura veniturilor bugetului de stat ca un
impozit indirect ce reprezintă, în Republica Moldova, peste 1/3 din resursele băneşti a
celei mai importante componente bugetare, bugetul de stat.
În Republica Moldova, ca şi în celelalte ţări în curs de dezvoltare, nivelul taxei
pe valoarea adăugată are un rol important în ceea ce priveşte ritmul de creştere
economică. De acea, se impune ca orice măsură cu privire la aplicarea unei cote mai
reduse sau mai mari de T.V.A. să fie luată ţinînd seama în primul rînd de situaţia
economică a Republicii Moldova.
O eventuală creştere a cotei taxei pe valoarea adăugată ar avea efecte negative şi
asupra consumatorilor (care vor reduce consumul), precum şi asupra societăţilor
comerciale (care vor înregistra încasări mai mici şi vor fi nevoite astfel să îşi restrîngă
activitatea). Astfel, o decizie de majorare a T.V.A. ar determina în mod cert, o
reducere a ritmului actual de creştere economică a Republicii Moldova.
Unele impozite indirecte influenţează creşterea dimensiunii societăţilor prin
concentrare. Concentrarea verticală descurajează specializarea, distorsionează
deciziile legate de alegerea factorilor de producţie şi relaţiile concurenţiale. Aceste
efecte negative sunt eleminate în cazul aplicării T.V.A. care este neutră în ceea ce
priveşte concentrarea activităţilor, astfel T.V.A. stimulează concentrarea societăţilor
competitive.
T.V.A. are impact atît asupra preţurilor, cît şi asupra cererii şi ofertei. Nefiind
personalizată, T.V.A. acţionează oriunde se produce operaţiunea economică care
intră, conform legii, sub incidenţa impozitării indirecte. De aceea, se poate spune că
influenţa T.V.A. este uniformă, nediscriminatorie.
Creşterea preţurilor sub impactul T.V.A. are unele caracteristici faţă de creşterea
lor sub impactul altor elemente de cost:
38
a) este o creştere involuntară; creşterea costului de producţie nu este la
latitudinea producătorului, ci este o creştere imperativă, dictată din afara procesului
nemijlocit de producţie;
b) este o creştere cu caracter permanent; această creştere nu poate fi eliminată
ulterior prin măsuri manageriale, sau alte măsuri care sunt la îndemîna
producătorului.
c) este o creştere generală; deci, sub acest aspect, impozitarea indirectă nu
introduce elemente de concurenţă artificială între firme, prin diferenţierea costurilor.
Impactul T.V.A. asupra cererii (consumatorului).
T.V.A. e plătită de consumatori (deci din perspectiva cererii) nu în mod
nemijlocit, ci prin intermediul creşterii preţurilor la bunuri şi servicii astfel că
consumatorul va reacţiona prin intermediul elasticităţii-preţ a cererii.
Se pot face următoarele remărci generale:
a) randamentul fiscal al impozitării (din perspectiva cererii) este maxim atunci
cînd cererea pentru bunul sau serviciul impozitat este rigidă;
b) cu cît coeficientul de elasticitate este mai mare în valoare absolută, cu atît
randamentul impozitării indirecte scade;
c) cu cît impozitarea indirectă este mai mare, cu atît randamentul impozitării
este mai mic;
d) cu cît preţul iniţial al produsului la care se aplică impozitarea indirectă este
mai mare, cu atît randamentul fiscal al acestei impozitări este mai mare.
Această concluzie ne poate duce la ideea că impozitarea indirectă trebuie
aplicată la acele produse la care deja cererea este rigidă astfel încît să nu fie afectată
nivelul cererii la produsele impozitate.
Impactul T.V.A. asupra ofertei (producătorului).
Deşi creşterea preţului la bunurile şi serviciile supuse impozitării cu T.V.A. ar
trebui să conducă, în conformitate cu legea ofertei, la stimularea ofertei, acest lucru
nu se produce, întrucît impozitul indirect încasat de către producător nu rămîne în
profitul acestuia, ci este prelevat de către stat la dispoziţia bugetului de stat. Cu alte
39
cuvinte, din perspectiva producătorului, nu este vorba despre creşterea preţului, ci
despre creşterea costurilor, crescînd costul mediu variabil, creştere care micşorează
marja profitului aşteptat sau creşterea costului mediu variabil va conduce la creşterea
costului marginal, ceea ce va avea ca efect reducerea ofertei.
Deci, ca o consecinţă macroeconomică a impozitării cu T.V.A. asupra ofertei,
aceasta din urmă va suferi o presiune în sensul scăderii ei. Această tendinţă este una
pe termen scurt, pe termen lung producătorii vor încerca să contracareze creşterea
costurilor administrative prin reducerea cît mai mult a costurilor economice.
Cu toate că T.V.A. este un impozit neutru din punct de vedere al circuitelor de
fabricaţie şi distribuţie, concomitent T.V.A. este şi un impozit intervenţionist. T.V.A.
are impact asupra consumatorilor, în raport cu ansamblul operaţiunilor care îi sunt
supuse, cumpărări şi plăţi, vînzări şi reglementări, T.V.A. produce efecte şi asupra
trezoreriei întreprinderii.
Impactului T.V.A. asupra situaţiei financiar-patrimoniale şi asupra fluxurilor
de trezorerie ale întreprinderii se referă la influenţa acesteia asupra poziţiei
financiare şi a indicatorilor echilibrului financiar. Intensitatea efectelor depinde de
ponderea valorică a facturilor neîncasate în totalul valoric al facturilor emise şi
respectiv de ponderea valorică a facturilor restante la plată în totalul valoric al
bunurilor şi serviciilor cumpărate.
Astfel T.V.A. aferentă avansurilor plătite furnizorilor pentru mărfurile ce
urmează a fi primite, devine deductibilă la plătitorii avansurilor numai din momentul
întocmirii facturii de către furnizori, astfel lichidităţile trezoreriei sunt diminuate.
În momentul în care au loc plăţi către furnizori, la care se adaugă influenţa
datorată intervalelor de timp la care au loc încasări de la clienţi, în raport cu intervalul
de timp în care are loc exercitarea dreptului de deducere şi stabilirea T.V.A. dedusă,
generează efecte pozitive dar şi negative asupra trezoreriei. Efectul final depinde de
ponderea efectului dominant asupra lichidităţii trezoreriei.
Cînd T.V.A. colectată este mai mică decît T.V.A. deductibilă atunci pentru
T.V.A. dedusă societatea are un drept de creanţă asupra bugetului statului. Creşterea
40
intervalului de timp prevăzut de legislaţia fiscală în care societatea îşi poate recupera
dreptul său de creanţă influenţează negativ asupra trezoreriei societăţii. Evident că
pentru bugetul statului aceasta constituie o finanţare temporară care nu este purtătoare
de dobîndă. Rambursarea de către bugetul statului lunar a T.V.A. aferentă
operaţiunilor de export, alături de stimularea acestuia contribuie la îmbunătăţirea
lichidităţii trezoreriei. Acest efect pozitiv este parţial diminuat atunci cînd societatea
trebuie să plătească o cauţiune pentru eventualele sume incorect rambursate.
În situaţia în care agentul economic are de plată la bugetul de stat T.V.A.,
această sumă trebuie achitată la sfîrşitul lunii următoare, rezultă că agentul respectiv
beneficiază de un surplus de trezorerie pentru cel puţin 30 de zile, cu condiţia că
suma pentru vînzările efectuate să fie încasată de la terţi pînă la data de întîi a lunii
următoare.
Acelaşi impozit produce o sumă de efecte asupra subiecţilor din economie
deoarece pînă la incidenţa sa finală apar efecte datorate impactului şi repercusiunii
impozitului.
Tabel 3.1.1.
Analiza datoriilor şi creanţelor aferente decontărilor T.V.A. cu
bugetul de stat ale S.A. „CAHULPAN” în dinamică.
(lei)
Indicatori La finele anului Abaterea absolută, (+/-)
2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/20081. Creanţe privind T.V.A. 448738 84317 - - -364421 -2. Datorii privind T.V.A. - 25979 140961 - - +114982
În baza datelor din tabelul 3.1., observăm faptul că la S.A. „CAHULPAN” în
perioada 2007 mărimea creanţelor privind T.V.A. era de 448738 lei, în timp ce în
anul 2008 mărimea acestuia s-a redus cu 364421 lei faţă de anul 2007.
41
Concomitent mărimea datoriilor privind T.V.A. la finele anului 2008 a
înregistrat nivelul de 25979 lei, în timp ce în anul 2009 mărimea acestuia s-a majorat
cu 114982 lei faţă de nivelul precedent.
Impactul T.V.A. aspra pragului de rentabilitate
Cunoaşterea pragului de rentabilitate prezintă importanţă în activitatea practică
deoarece pot fi adoptate decizii care să anihileze influenţele negative ale unor factori
conjuncturali.
În cazul în care T.V.A. determină un raport neutral asupra rentabilităţii
întreprinderii, atunci valorile pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă nu
se vor modifica.
Dacă T.V.A. generează creşterea costurilor de achiziţie prin includerea taxei
fiscale nedeductibile, conducînd implicit la creşterea cheltuielilor de exploatare,
costuri de gestiune, costuri de trezorerie, atunci se modifică atît pragul de
rentabilitate, cît şi intervalul de siguranţă, pentru că nivelul cheltuielilor variabile se
modifică.
Impactul T.V.A. asupra rezultatului activităţii întreprinderii
Taxa pe valoare adăugată este neutră pe plan economic, în raport cu gestiunea
întreprinderii, doar dacă agentul economic intră în sfera de plată a T.V.A sau a optat
pentru plata T.V.A. prin cerere aprobată de organul fiscal unde agentul economic
respectiv este înregistrat ca plătitor de taxe.
Există cazuri în care agentul economic se încadrează în situaţiile de mai sus, dar,
potrivit activităţii pe care o desfăşoară, livrează şi bunuri scutite de T.V.A. Diferenţa
nedeductibilă nu mai poate fi neutră din punct de vedere contabil, deci ea va afecta
contul de rezultate prin creşterea cheltuielilor de exploatare.
Din punct de vedere contabil, taxa pe valoare adăugată este neutră pentru
întreprindere, dacă operaţiunile desfăşurate intră în sfera de aplicare, iar
deductibilitatea este de 100%. Această neutralitate este efectivă în ceea ce priveşte
contul de rezultate, iar dispoziţiile Planului General de Conturi obligă întreprinderea
42
să înregistreze cumpărăturile şi vînzările la valoarea lor netă, fără a fi înglobat
T.V.A..
Pentru ca agentul economic plătitor de T.V.A. să aibă posibilitatea înregistrării
în contabilitatea ţării, din punct de vedere fiscal, trebuie să înregistreze pe bază de
facturi atît în registrul de evidenţă a vînzărilor cînd livrează bunuri sau efectuează
prestări de servicii, iar atunci cînd achiziţionează bunuri pe bază de facturi sau alte
documente înlocuitoare, evidenţiază în registrul de evidenţă a procurărilor, toate
intrările de bunuri supuse T.V.A..
Se apreciază că T.V.A. implică două categorii de raporturi faţă de rentabilitatea
întreprinderii. Un raport neutral, pentru agenţii economici supuşi acestui impozit, care
livrează bunuri şi servicii impozabile nefiind afectată rentabilitatea întreprinderii.
Întreprinderea este obligată la plata T.V.A. pentru cumpărările efectuate şi de a
solicita, prin facturare, clienţilor săi T.V.A. conform legislaţiei. Astfel, întreprinderea
intervine ca un colector de impozit pentru T.V.A..
În aceste situaţii se apreciază că între contabilitate şi fiscalitate se creează un
raport neutral, informaţia contabilă fiind folosită ca obiect şi ca suport pentru
calcularea ei şi decontarea T.V.A.. Astfel, T.V.A. nu generează probleme pentru
amortizarea celor două categorii de interese, contabil şi fiscal.
Al doilea raport, integrat, influenţează rentabilitatea întreprinderii, T.V.A.
intrînd în costul de achiziţie pentru agenţii economici neplătitori. Contribuabilii
supuşi acestui impozit ce livrează bunuri şi servicii care prin efectul legii sunt scutite
de T.V.A., majorează cheltuielile de exploatare, implicînd costuri suplimentare de
gestiune şi costuri de trezorerie.
Raportul integral al T.V.A. asupra rentabilităţii întreprinderii este determinat de
intersecţia între interesul contabil şi cel fiscal. În cazul acestor intersecţii apar
dezacorduri între principiile contabile şi cele fiscale şi, în consecinţă, ele trebuie
armonizate sau conciliate.
43
Un element destul de important al impactului T.V.A. asupra activităţii
întreprinderilor cît şi asupra situaţiei financiare a activităţii întreprinderilor este faptul
că agenţii economici beneficiază de dreptul de restituire a sumei T.V.A.
Dreptul la restituirea TVA din buget se extinde numai asupra subiecţilor
impozabili înregistraţi ca plătitori de TVA şi se efectuează prin Decizia Comisiei
IFPS privind restituirea TVA contribuabililor deserviţi de Direcţia de Administrare a
Contribuabililor Mari.
Restituirea TVA se efectuează doar în cazurile cînd depăşirea sumelor TVA
aferente mărfurilor procurate asupra sumelor TVA calculate de la livrările efectuate
este rezultată în cadrul livrărilor efectuate:
1) la cota zero;
2) la cota redusă doar la pâine şi produsele de panificaţie, lapte şi produse
lactate, produse şi prelucrate de aceste întreprinderi.
Declararea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă
fiscală separat, în conformitate cu Modul de completare de către subiecţii impozabili
cu TVA a Declaraţiei privind TVA. Subiecţii impunerii, pot solicita restituirea
T.V.A., adresîndu-se la inspectoratele fiscale teritoriale de la locul de deservire prin
depunerea cererii de restituire a T.V.A. [Anexa 3.1.1.]
Restituirea sumei TVA se efectuează în termen de 45 de zile din data depunerii
cererii de restituire, 37 de zile din termenul dat sunt destinate efectuării controlului şi
primirii deciziei de restituire, restul de 8 zile sunt destinate efectuării restituirii
efective.
Suma TVA ce urmează a fi restituită contribuabilului în rezultatul livrărilor
impozabile la cota zero şi la cota redusă a TVA se calculează prin înmulţirea cotei
standard a TVA cu valoarea livrării ce se impozitează la cota zero sau la cota redusă.
T.V.A. generează costuri pentru întreprindere în calitatea sa de colector
fiscal. Aceste costuri pot fi determinate de următoarele categorii: costuri directe,
costuri de gestiune şi costuri de trezorerie.
44
Costurile directe intervin în cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în
totalitate, partea nedeductibilă fiind cuprinsă în costul de achiziţie al bunului
respectiv şi în situaţia în care întreprinderea este ea însăşi asimilată consumatorului
final.
Dacă agentul economic este scutit de T.V.A. şi nici nu a făcut opţiunea de
plătitor de T.V.A. şi se aprovizionează cu materii prime sau servicii de la terţi care au
o valoare relativ mare, încarcă costul bunului respectiv şi cu valoarea T.V.A., riscînd
să fie exclus de pe piaţă prin concurenţa furnizorilor.
Pentru a-şi lua în calcul dimensiunea fiscală a afacerilor, agentul economic
trebuie să-şi analizeze foarte bine obiectul de activitate. Dacă consumurile
intermediare, ca participante la valoarea adăugată, sunt mari, atunci poate să
aprecieze luarea în considerare a capacităţii fiscale şi este decizia sa normală de
opţiune ca plătitor de T.V.A..
Pentru un agent economic, al cărui obiect de activitate îl constituie prestările de
servicii, prin analize, consultaţii, evaluare, proiectare şi în general exploatarea
inteligenţei, consumurile intermediare vor fi mai mici. În asemenea situaţii,
întreprinderea nu va opta pentru o gestiune eficientă, pentru plata T.V.A., deoarece
aceasta va fi suportată de client, iar în concurenţă cu alte întreprinderi neplătitoare de
T.V.A., va renunţa la serviciile sale, chiar dacă calitatea lucrărilor prestate este de
nivel înalt.
Creşterea costului de achiziţie prin includerea taxei fiscale nedeductibile
conduce implicit la creşterea cheltuielilor de exploatare şi micşorarea rezultatului
contabil.
Costurile de gestiune sunt generate de rolul întreprinderii de colector fiscal
privind T.V.A.. În acest scop, trebuie întocmite documentele justificative şi registrele
privind T.V.A., de asemenea, trebuie organizată o evidenţă contabilă riguroasă,
detaliată, complexă pentru a dispune de timp şi de informaţiile necesare întocmirii
decontului de T.V.A., necesitînd o forţă de muncă deloc neglijabilă.
45
Colectarea T.V.A. se derulează, nu în puţine cazuri, pe fondul riscului de
insolvabilitate al clienţilor şi al litigiilor ce pot interveni în relaţiile cu furnizorii.
Costurile de gestiune implică forţă de muncă suplimentară şi deci, creşterea
cheltuielilor cu munca vie.
Costurile de trezorerie sunt determinate de intervalul de timp între creanţele
asupra bugetului de stat privind T.V.A. deductibilă la intrare şi datoriile faţă de
bugetul de stat privind T.V.A. colectată la ieşire.
T.V.A. generează creditul-clienţi şi creditul-furnizori. Aceste diferenţe sunt
regularizate pînă la sfîrşitul lunii următoare. T.V.A. de plată se achită pe baza
declaraţiei T.V.A.. În schimb, T.V.A. de recuperat se rambursează selectiv pentru
anumiţi agenţi economici, în termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii
de rambursare şi a documentaţiei justificative. Pentru alţi agenţi economici, T.V.A.
de recuperat se compensează cu T.V.A. de plată în lunile următoare.
T.V.A. angajează un cost legat de gestiunea trezoreriei pentru avansurile
încasate la clienţii creditori. Din punct de vedere fiscal, avansurile sunt purtătoare de
T.V.A. şi se facturează.
Dacă în luna respectivă, agentul economic nu are consumuri intermediare, deci
T.V.A. deductibilă sau mărimea sa este nesemnificativă, furnizorul de bunuri are
obligaţia de a vira un buget integral T.V.A. aferentă avansurilor încasate. Prin suma
virată la buget se creează la unitatea furnizoare o reducere de disponibilităţi baneşti,
suma ce nu se poate recupera decît în lunile următoare. Această situaţie poate
conduce întreprinderea furnizoare în întîrzieri la plata unor obligaţii scadente.
Există şi posibilitatea ca derularea operaţiunii pentru care s-a încasat avansul să
nu se mai realizeze, avansul urmînd a fi restituit integral clientului.
Întrucît virarea la buget a T.V.A. calculată pentru avansurile încasate a avut loc,
recuperarea urmează a se realiza în lunile următoare de la alte operaţiuni sau prin
rambursarea de la buget.
46
O situaţie deosebită între relaţiile comerciale ale agentului economic o
reprezintă pierderea, deprecierea sau distrugerea bunurilor pe timpul transportului
către client.
Stabilirea taxei datorate se face în strînsă corelaţie cu prevederile contractuale.
Dacă bunurile s-au pierdut pe timpul transportului către client şi contractul îl face
responsabil pentru orice pierdere înregistrată după predarea bunului, furnizorul
datorează taxa aferentă bunurilor respective, clientul avînd drept de deducere a taxei
cuprinse în factura furnizorului în măsura în care bunurile erau destinate realizării de
operaţii impozabile.
Pentru bunurile destinate unor operaţii, scutite de taxe sau cheltuieli care nu au
legatură directă cu activitatea firmei, T.V.A. aferentă bunurilor pierdute pe timpul
transportului nu poate fi dedusă.
Există situaţii în care beneficiarii bunurilor sau serviciilor sunt declaraţi
insolvabili prin hotărîri judecătoreşti definitive, iar furnizorii şi prestatorii de servicii
beneficiază de dreptul de deducere prin restituire de la bugetul statului a T.V.A.
corespunzătoare sumelor ce nu pot fi încasate.
Influenţa T.V.A. asupra lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii
Raportul integral al taxei pe valoarea adăugată nu generează mişcarea valorii
ratelor de solvabilitate şi de lichiditate.
Influenţa T.V.A. asupra ratelor de lichiditate şi solvabilliate în sensul creşterii
acestora apare în situaţia în care agentul economic are de plată la bugetul de stat
T.V.A., beneficiind de un surplus de trezorerie.
În situaţia în care vînzările rămîn constante şi termenul de scadenţă nu se
modifică, societatea beneficiază din partea statului de un credit constant, caz în care
societatea realizează un profit suplimentar, determinat de rata dobînzii, practicat de
băncile comerciale, prin folosirea de disponibilităţi.
Dacă societatea are de recuperat T.V.A., atunci se va confrunta cu necesitatea de
disponibilităţi, aflîndu-se în situaţia de a contracta un împrumut bancar, să îşi
diminueze stocurile prin accelerarea vitezei de rotaţie a acestora, sau să diminueze
47
volumul creditului acordat clienţilor, prin accelerarea procedurilor de încasare a
creanţelor de la partenerii de afaceri. Aceste măsuri vor conduce la scăderea ratelor
de lichiditate şi solvabilitate.
Influenţa T.V.A. asupra ratelor de echilibru financiar şi de randament
Dacă societatea are de plată T.V.A., înseamnă că societatea va putea folosi
disponibilităţile create şi să renunţe la credite. Aceasta va conduce la creşterea ratei
autonomiei financiare, ratei de finanţare a stocurilor şi scăderea ratei datoriilor, în caz
contrar are loc o scădere a acestor rate.
Raportul neutral în care se află T.V.A. în cazul în care agentul economic este
plătitor de T.V.A. şi efectuează operaţiuni cu prorata 100% nu va modifica ratele de
rentabilitate.
Pentru cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în totalitate, pentru că agentul
economic efectuează operaţiuni care sunt scutite, sau nu are prorata de 100%,
costurile pe care le antrenează vor conduce la micşorarea ratei rentabilităţii
economice şi a ratei rentabilităţii financiare.
Influenta cheltuielilor de exploatare angajate de T.V.A. asupra rezultatelor
întreprinderii
Avînd în vedere că T.V.A. conduce la creşterea costului de achiziţie prin
includerea taxei fiscale nedeductibile, în situaţia în care T.V.A. nu este deductibilă în
totalitate şi în situaţia în care întreprinderea este ea însăşi asimilată consumatorului
final, implicit cresc cheltuielile de exploatare şi se micşorează rezultatul contabil.
Creşterea cheltuielilor de exploatare implică modificarea soldurilor intermediare de
gestiune.
Pentru agenţii economici supuşi plăţii T.V.A., care livrează bunuri şi servicii
impozabile şi au prin efectul legii prorata de 100%, situaţia generală nu este afectată
şi nici rentabilitatea întreprinderii.
Pentru agenţii economici supuşi plăţii T.V.A., care livrează bunuri şi servicii
impozabile şi nu au prorata 100%, situaţia generală este afectată influenţînd
rentabilitatea întreprinderii. T.V.A. ,conducînd la creşterea costurilor.
48
Pentru cei care livrează bunuri şi servicii care prin efectul legii sunt scutite de
plata T.V.A., se majorează cheltuielile de exploatare.
Astfel, marja comercială se va diminua în cazul unui raport integrat al T.V.A. asupra
rentabilităţii întreprinderii, cu T.V.A. nedeductibilă aferentă livrărilor de bunuri
scutite. Aceasta va conduce la diminuarea valorii adăugate, excedentul brut din
exploatare, rezultatului exploatării, rezultatului curent şi rezultatului exerciţiului cu
valoarea corespunzătoare T.V.A. nedeductibilă.
Efectele T.V.A. asupra finanţării investiţiilor
Subiecţii impozabili, care au o depăşire a sumei T.V.A. achitate sau ce urmează
a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma
T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători pentru marfurile,
serviciile livrate lor au dreptul la restituirea depăşirii date. Suma pasibilă restituirii nu
poate fi mai mare decît suma T.V.A. achitată prin intermediul contului bancar pentru
valorile materiale, serviciile ce tin de investitiile (cheltuielile) capitale efectuate.
Subiectilor impozabili care au efectuat investitii (cheltuieli) capitale li se restituie
T.V.A. în cazul în care depăşirea sumei T.V.A. pentru o perioadă fiscală determinată
este mai mare de 100000 de lei.
Agenţii economici înregistrati în calitate de plătitori de T.V.A. în conformitate cu
art.1121 au dreptul la restituirea sumei T.V.A. achitate prin intermediul contului
bancar furnizorilor de valori materiale, servicii ce ţin de investiţiile (cheltuielile)
capitale efectuate, care au constituit temei pentru înregistrarea subiectului ca plătitor
de T.V.A. Restituirea T.V.A. se efectueaza în termen de 45 de zile de la data
depunerii cererii, în modul stabilit de Guvern. Restituirea T.V.A. se efectuează în
contul stingerii datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul
public naţional, iar în lipsa datoriilor, restituirea se efectuează la contul bancar al
agentului economic.
49
3.2 Problematica T.V.A. şi modalităţi de soluţionare a acestora.
Republica Moldova a reuşit să-şi întemeieze o politică fiscal-bugetară
independentă chiar imediat după obtinerea independenţei în 1991. Însa consolidarea
sistemului bugetar şi fiscal şi a politicii fiscal-bugetare au avut loc după introducerea
valutei naţionale în noiembrie 1993. În anii 1991-1995 se desfăşoară prima etapă de
formare a politicii fiscale. În aceasta perioada are loc procesul de adaptare la noile
cerinţe prin modificarea actelor normative şi legislative.
Începînd cu anul 1992 au fost introduse un sir de impozite noi, utilizate în
economiile de piaţă cum ar fi: T.V.A., accizele, taxele rutiere, tarifele vamale etc. Au
fost modificate principiile şi metodologia de calcul a impozitele deja existente. În anii
1996-1999 este definitivată constituirea sistemului bugetar - adoptarea Legii cu
privire la sistemul bugetar şi procesul bugetar, a Conceptiei reformei fiscale şi a unor
articole din Codul fiscal. [10]
În cîţiva ani de independenţă politică şi de tranziţie la economia de piaţă, agenţii
economici au inventat o multime de şiretlicuri pentru a nu achita impozitele. Potrivit
rapoartelor organelor cu atribuţii de administrare fiscală, unul din cele mai răspîndite
şiretlicuri este contabilitatea dublă. Unii agenţi economici dispun de două registre
contabile, unul real în care sunt indicate veniturile şi cheltuilelile reale ale
întreprinderii, iar altul, care este prezentat organelor de control. În cel de-al doilea
registru practic lipsesc veniturile, iar la capitolul pierderi sau cheltuieli cifrele sunt
impresionante.
O modalitate excelentă pentru eschivarea de la impozite pentru importatori sau
exportatori este Transnistria, cu care Chişinăul are un acord referitor la neachitarea
taxelor pentru agenţii economici din ambele părti la frontiera de pe Nistru.
O cauză care se răsfrînge nemijlocit asupra fenomenului neachitărilor către
buget este povara fiscală neadecvată pentru condiţiile şi economia Republicii
Moldova. Prezenţa unui sector subteran masiv contribuie la crearea unei poveri
fiscale excesive.
50
Sursa veniturilor bugetului de stat este activitatea în economia oficială. Dar de o
mare parte a cheltuililor din buget se bucură şi persoanele care nu plătesc impozite
De aceea dacă povara fiscală medie pe economie este de circa 30%, atunci povara
fiscală efectivă a unor agenţi economici care activează în cadrul economiei oficiale
este evident mai mare (40-60%) [11].
Trei factori determină politica fiscală a Republicii Moldova. Primul este
recesiunea generală, care reduce baza impozabilă. Al doilea factor este incapacitatea
administraţiei fiscale să colecteze impozitele ca rezultat al evaziunilor fiscale, larg
răspîndite. Al treilea factor este lipsa ajustării adecvate a cheltuielilor.
Există o serie de practici ale agenţilor economici cu scopul de a nu declara total
sau parţial veniturile realizate. Astfel, la controalele efectuate privind taxa pe
valoarea adăugată s-au constatat, în principiu, următoarele deficienţe:
1) exercitarea dreptului de deducere fără documente legale;
2) necalcularea T.V.A. pentru prestări de servicii efectuate de societăţi cu sediul
în străinătate;
3) necalcularea T.V.A. pentru avansuri încasate sau vînzări de mijloace fixe;
4) necolectarea T.V.A. pentru mărfuri depreciate calitativ;
5) nejustificarea activităţii de export realizat prin comision cu documente legale;
6) neînregistrarea T.V.A. pentru utilaje agricole vîndute;
7) neconcordanţe între datele înscrise în deconturi şi cele înregistrate în evidenţa
contabilă precum şi necalcularea T.V.A. pentru plăţi efectuate în natură;
8) depunerea cu întîrziere la organul fiscal a Declaraţiilor privind T.V.A. şi
nerespectarea cotelor legale;
9) calcularea T.V.A. de către agenţi economici neplătitori de T.V.A. şi nevirarea
acesteia;
10) exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. înainte de înregistrarea ca
plătitori de T.V.A.;
11) diminuarea T.V.A. colectat prin stornări fără documente legale;
51
12) necalcularea T.V.A. pentru echipamentul de lucru acordat salariaţilor, plătit
de aceştia;
13) necalcularea şi neachitarea T.V.A. aferent ratelor de leasing;
14) deduceri repetate în baza aceluiaşi document;
15) neînregistrarea în evidenţa contabilă a T.V.A. colectată;
16) necalcularea T.V.A. pentru livrările de gaz către centrale termice sau către
agenţi economici, motivîndu-se că destinaţia finală este consumul populaţiei, fară a se
justifica aceasta prin documente legale;.
Numeroşi plătitori de T.V.A. îşi asumă riscul fraudei, motiv pentru care
impactul economic şi cel social al acestui impozit nu pot fi apreciate fără luarea în
considerare a evaziunii fiscale. Întrucît frauda compromite competitivitatea şi
falsifică premisele concurenţei între agenţii economici, se ajunge la încălcarea
principiului de neutralitate a taxei pe valoarea adăugată.
O altă problemă care merită atenţie este legată de neonorarea de către o bună
parte de contribuabili a obligaţiunii de prezentare organului fiscal a dărilor de
seamă fiscale prevăzute de legislaţie. Cauzele principale se rezumă în faptul că
majoritatea contribuabililor ce nu prezintă dări de seamă sînt întreprinderi
individuale, care nu activează, iar fondatorii sînt plecaţi din ţară, sau au decedat. Deşi
SFS utilizează pîrghiile de constrîngere legală, prevăzute în art.34 din Legea nr.845-
XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, iniţiind lichidarea
agenţilor economici în cauză, este necesar de menţionat că procedura ca atare este
costisitoare şi neeficientă pentru buget, iar numărul acestora este impunător.
Cît priveşte problemele sistemului vamal, organele vamale ale Republicii
Moldova şi activitatea vamală în întregime nu a fost în stare să evite unele dificultăţi
caracteristice perioadei de tranziţie. În sectorul vamal există probleme serioase ce ţin
de implementarea complexă a principiilor activităţii vamale, armonizarea şi
simplificarea procedurilor vamale, organizarea eficientă a activităţilor, asigurarea
financiară şi tehnico-materială, nivelul profesional şi etic al funcţionarilor vamali,
52
asigurarea activităţii de combatere a contrabandei şi altor încălcări ale legislaţiei,
propagarea stipulărilor legale, colaborarea internaţională.
O problemă importantă este restituirea TVA. Actualul mecanism de restituire a
T.V.A. îi descurajează pe exportatori.
Restituirea TVA, în loc să îi stimuleze financiar pe exportatori, nu face decît să
creeze prejudicii materiale şi să inhibe orice elan în activitatea de export. Procedura
de restituire a TVA este una anevoioasă şi discriminatorie, fiind create dificultăţi în
mod artificial. Restanţele statului la restituirea TVA afectează administrarea
business-ului privat, iar companiile sunt nevoite să apeleze la creditare, proces dificil
şi scump în Republica Moldova. Mai mult, costul producţiei creşte proporţional cu
cel al finanţării, în timp ce produsele autohtone devin necompetitive pe pieţele
externe, unde sunt supuse imediat taxării, din momentul trecerii vămii.
Printre companiile faţă de care statul are cele mai mari datorii la restituirea
TVA, se regăsesc cele cu capital străin, astfel încît nici un investitor nu va mai fi
interesat de ţara noastră, dacă este tratat în asemenea mod, nemaivorbind că termenul
de 45 de zile este exagerat (în realitate, e vorba de trei luni).
Percepţia restituirii TVA în calitate de cheltuială în plus pentru stat este una
greşită din start, TVA nu este nimic altceva decît un impozit indirect. Nu este decît o
acţiune de rambursare a banilor deja încasaţi de la companiile private. Or, la
momentul de faţă asistăm la o luptă dintre organele de stat şi companiile private, în
care ultimele trebuie mereu să demonstreze că nu sunt infractori.
Majoritatea agenţilor economici au menţionat suprapuneri şi dublări de
informaţie în lista de documente solicitate. O altă dificultate se referă la rigorile
exagerate ale inspectorilor, controlul fiscal se soldează adesea cu aplicări de amenzi
şi în consecinţă, agentul economic, cunoscînd riscul unor amenzi potenţiale, nu mai
consideră recuperarea TVA atît de atractivă ca facilitate.
TVA nu este o pomană a Guvernului, ci o obligaţie, fiindcă, la urma urmelor,
agenţii economici au achitat TVA şi au creditat astfel bugetul pentru o perioadă
oarecare de timp, pentru că ciclul de producere este destul de mare pentru produsele
53
de export, 45-60 de zile. Problema restituirii TVA nu este una simplă. Acest impozit
indirect este un pilon foarte important, fiind necesară optimizarea administrării TVA.
Se crează situaţia cînd agentul economic, după o verificare destul de masivă, trebuie
să aştepte nu 45 de zile, potrivit legislaţiei, dar, cu regret, cîteva luni."
De multe ori, funcţionarii de stat îşi permit de sine stătător să ceară acte care nu
sunt incluse în Regulamentul de restituire a TVA.
În concepţia UE obiectivul sistemului fiscal este colectarea impozitelor şi
taxelor. Prin urmare, misiunea administrării T.V.A. este concentrată pe colectarea
acestei taxe. Procedurile formale transparente sunt esenţiale pentru funcţionarea
eficientă a sistemului T.V.A.. Totodată, ele sunt imperios necesare pentru o
administrare echitabilă, asigurînd o cale de restricţionare a corupţiei. Clarificarea şi
simplificarea procedurilor referitoare la costurile supunerii la impozitare a
contribuabililor şi la costurile de administrare sunt caracteristicile evoluţiilor recente
în administrarea T.V.A..
Este binecunoscut faptul că procedurile de impunere pot stimula aranjamente
informale, care se stabilesc, fără o baza legală, între contribuabili şi inspectorii fiscali.
Pentru evitarea unor asemenea practici, ţările UE au dezvoltat sisteme de audit intern
puternice. Pe lîngă definirea procedurilor de administrare a T.V.A., ţările UE acordă
o atenţie specială doleanţelor contribuabililor şi procedurilor de contestare, care
clarifică drepturile contribuabililor în procesele legate de T.V.A.. Totodată, sistemul
informaţional este considerat un element important în administrarea sistemului
T.V.A.. În prezent, există diferenţe între ţările din UE în ceea ce priveşte ratele
aplicate. În ciuda acestei diversificări, există un numitor comun pentru toate sistemele
de T.V.A. din ţările UE. Acest numitor comun este Directiva a VI-a a Comisiei
Europene, care stabileşte cadrul de armonizare a legislaţiilor sistemelor T.V.A. pentru
statele membre.
Regulile privind deducerile sunt armonizate pentru statele membre în UE în
măsura în care acestea afectează sumele anuale colectate, iar proporţia deductibilităţii
ar trebui calculată într-un mod similar. Prin urmare, legislaţiile naţionale trebuie să
54
specifice care persoane sunt în masură să plătească T.V.A., în particular în ceea ce
priveşte serviciile oferite de o persoană stabilită în altă ţară.
Obligaţiile contribuabililor trebuie armonizate cît de mult posibil astfel încît să
se asigure o colectare uniformă în toate statele membre în UE. Atunci cînd este
necesar pentru stabilirea şi monitorizarea bazei de evaluare a propriilor resurse,
contribuabilii ar trebui să întocmească periodic evidenţe ale veniturilor agregate din
tranzacţiile legate atît de inputuri, cît şi de rezultate.
Este necesară o evidenţă şi raportare separată a amînărilor sau eşalonărilor
acordate contribuabilului fără calcularea majorărilor de întîrziere şi a amînărilor sau
eşalonărilor acordate contribuabilului cu calcularea majorărilor de întîrziere, fapt care
presupune necesitatea reglementării unor aplicaţii de evidenţă şi raportare a acestor
sume în concordanţă cu prevederile legale, ceea ce va determina monitorizarea
eficientă a restanţelor respective.
Pentru rezolvarea problemei TVA e necesar luarea următoarelor măsuri:
1) Tratarea nediscriminatorie a ofertanţilor de materii prime şi bunuri de capital;
2) Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri;
3) Neacordarea de amînări de la plata taxei pe valoarea adăugată;
4) Impunerea de penalităţi severe pentru solicitările frauduloase;
5) Asigurarea stabilităţii legislaţiei şi evitarea “legilor speciale” pentru a evita
confuziile ce pot aparea în rândul contribuabililor;
6) Plata promtă a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată.
7) Creşterea eficienţei în colectarea taxei pe valoarea adăugată.
În anul 2005 a fost aprobată şi la începutului anului 2006 a întrat în vigoare
redacţia nouă a Instrucţiunii privind restituirea sumelor TVA, care reprezintă un
document unic, în care sînt specificate toate normele existente ce ţin de restituirea
TVA subiecţilor impozabili, fiind luate în consideraţie doleanţele organizaţiilor
financiare internaţionale referitoare la procedura de restituire a TVA. Ca rezultat
considerabil s-a simplificat procesul de luare a deciziei privind restituirea
55
impozitului, fapt ce în final contribuie la micşorarea termenului de examinare a
materialelor de restituire în organele fiscale.
Cadrul legal privind restituirea TVA către agenţii economici trebuie reformat.
Agenţii economici se confruntă cu o serie de probleme la capitolul restituirea
impozitelor plătite către stat la efectuarea operaţiunilor de import-export, precum:
rigorile prea exagerate ale inspectorilor la efectuarea controalelor şi solicitarea de a
prezenta un număr prea mare de documente, precum şi încălcarea termenilor legali de
recuperare a banilor plătiţi.
Este necesară reducerea termenului de restituire a TVA şi simplificarea
procedurilor, deopotrivă cu reducerea restanţelor statului. Pentru a simplifica
procedura de restituire a TVA, se recomandă implementarea verificării electronice a
informaţiei necesare. O altă propunere este reducerea termenului de restituire TVA de
la 45 de zile la 15 zile. Pentru a-i compensa pe agenţii economici faţă de care statul
are datorii, e nevoie de calcularea unor penalităţi pentru a demonstra că restituirea
TVA este o destinaţie prioritară pentru resursele bugetare.
Obiectivele de bază privind administarea TVA în RM, expuse în programele
guvernamentale, sunt:
1. Perfecţionarea continuă a sistemului de deservire a contribuabililor, inclusiv şi
realizarea mecanismului de restituire a TVA şi de subvenţionare a producătorilor
agricoli cu stricta respectare a termenelor.
2. Perfecţionarea procedurii de anulare a înregistrării a contribuabililor TVA,
datorită cărui fapt, durata de activitate a întreprinderilor ce au intenţia de a utiliza
mecanisme de escrocherii fiscale se va reduce la minimum.
3. Întru eficientizarea încasării restanţelor la bugetul public naţional pe parcursul
2010 se vor întreprinde acţiuni în vederea perfecţionării procedurii de executare silită
şi a măsurilor de asigurare a atingerii obligaţiei fiscale, inclusiv prin:
- perfecţionarea mecanismului existent de comercializare a bunurilor
sechestrate;
56
- elaborarea sarcinilor pentru implementarea programului electronic de ţinere a
evidenţei acţiunilor de executare silită;
- elaborarea unei proceduri noi de evaluare, clasificare a restanţierilor şi după
factori de risc.
4. Modernizarea tehnologiilor informaţionale:
- prin crearea şi sistematizarea bazei existente cu înnoirea permanentă a
informaţiei despre contribuabil pentru determinarea conformării fiscale.
- crearea şi implementarea sistemului de prezentare de către contribuabili a
dărilor de seamă în mod electronic;
- perfecţionarea mecanismului de interacţiune cu sistemele informaţionale ale
altor instituţii de stat.
6. Perfecţionarea procedurii control fiscal:
7. Dezvoltarea culturii fiscale a contribuabililor şi stabilirea relaţiilor de
parteneriat:
- popularizarea pe larg a legislaţiei fiscale;
- crearea în cadrul IFPS a Centrului de asistenţă informaţională (centrul
telefonic).
8. Dezvoltarea relaţiilor externe:
- iniţierea unei cooperări cu Administraţiile fiscale din Ucraina şi România;
- dezvoltarea în continuare a colaborării bilaterale cu Serviciile Fiscale din
Bulgaria, Cehia, Franţa şi Olanda.
57
CONCLUZII
Taxa pe valoarea adăugată este cel mai important impozit indirect, el deţinând
ponderea cea mai mare din totalul acestora şi reprezintă o importantă sursă de
venituri publice la bugetul de stat.
Taxa pe valoarea adăugată afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici,
deoarece TVA-ul se percepe, de regulă, la vînzarea bunurilor de larg consum. Astfel,
taxa pe valoarea adăugată este suportată de consumătorii finali, aceasta fiind inclusă
în preţul de vânzare al mărfurilor.
Din considerente sociale sau administrative, unele operaţiuni sunt scutite de taxa
pe valoarea adăugată. Prin aplicarea regimului de scutire de taxa pe valoarea adăugată
cu drept de deducere pentru exportul de bunuri, transporturi şi prestările de servicii
legate direct de exportul de bunuri, are loc detaxarea bunurilor exportate, ceea ce
conduce la întărirea poziţiei concurenţiale a întreprinderilor moldoveneşti pe pieţele
externe.
Taxa pe valoarea adăugată nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele
reale, ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumpărare.
Obiectivul prioritar al politicii fiscale din domeniul taxei pe valoarea adăugată îl
reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară în domeniu.
Aplicarea unei cote reduse, reprezintă o modalitate de a simplifica şi, în acelaşi timp
de a asigura o mai corectă colectare a veniturilor publice, eliminând totodată
posibilitatea săvârşirii unor acte de evaziune fiscală.
În Republica Moldova, ca şi în celelalte ţări în curs de dezvoltare, nivelul taxei
pe valoarea adăugată are un rol important în ceea ce priveşte ritmul de creştere
economică. De acea, se impune ca orice măsură cu privire la aplicarea unei cote mai
reduse sau mai mari de T.V.A. să fie luată ţinînd seama în primul rînd de situaţia
economică a Republicii Moldova.
O eventuală creştere a cotei taxei pe valoarea adăugată ar avea efecte negative şi
asupra consumatorilor (care vor reduce consumul), precum şi asupra societăţilor
comerciale (care vor înregistra încasări mai mici şi vor fi nevoite astfel să îşi restrîngă
58
activitatea). Astfel, o decizie de majorare a T.V.A. ar determina în mod cert, o
reducere a ritmului actual de creştere economică a Republicii Moldova.
Taxa pe valoare adăugată este neutră pe plan economic, în raport cu gestiunea
întreprinderii, doar dacă agentul economic intră în sfera de plată a T.V.A sau a optat
pentru plata T.V.A. prin cerere aprobată de organul fiscal unde agentul economic
respectiv este înregistrat ca plătitor de taxe.
Din punct de vedere contabil, taxa pe valoare adăugată este neutră pentru
întreprindere, dacă operaţiunile desfăşurate intră în sfera de aplicare, iar
deductibilitatea este de 100%. Această neutralitate este efectivă în ceea ce priveşte
contul de rezultate, iar dispoziţiile Planului General de Conturi obligă întreprinderea
să înregistreze cumpărăturile şi vînzările la valoarea lor netă, fără a fi înglobat
T.V.A..
Raportul neutral în care se află T.V.A. în cazul în care agentul economic este
plătitor de T.V.A. şi efectuează operaţiuni cu prorata 100% nu va modifica ratele de
rentabilitate.
Pentru cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în totalitate, pentru că agentul
economic efectuează operaţiuni care sunt scutite, sau nu are prorata de 100%,
costurile pe care le antrenează vor conduce la micşorarea ratei rentabilităţii
economice şi a ratei rentabilităţii financiare.
Pentru solutionarea problemei TVA e necesar aplicarea următoarelor măsuri:
1) Tratarea nediscriminatorie a ofertanţilor de materii prime şi bunuri de capital;
2) Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri;
3) Neacordarea de amînări de la plata taxei pe valoarea adăugată;
4) Impunerea de penalităţi severe pentru solicitările frauduloase;
5) Asigurarea stabilităţii legislaţiei şi evitarea “legilor speciale” pentru a evita
confuziile ce pot aparea în rândul contribuabililor;
6) Plata promtă a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată.
7) Creşterea eficienţei în colectarea taxei pe valoarea adăugată.
59
O apreciere a activităţii de administrare a TVA în Republica Moldova au expus-
o colegii din cadrul serviciilor fiscale ale ţărilor CSI. Raportul pe tema utilizării
resurselor informaţionale la administrarea TVA la şedinţa Consiliului Consultativ a
conducătorilor serviciilor fiscale a CSI, organizată la Astana în luna septembrie 2005,
precum şi vizitele ulterioare pe marginea acestor probleme efectuate de reprezentanţii
serviciilor fiscale a Federaţiei Ruse şi Ucrainei au trezit un interes deosebit faţă de
metodele de administrare utilizate de IFPS a RM, încît pentru anul 2010 s-a solicitat
desfăşurarea seminarului pe marginea chestiunilor de administrare a TVA.
Întru depăşirea situaţiei, la iniţiativa IFPS, a fost elaborat Regulamentul privind
modalitatea de stingere prin prescripţie a restanţelor compromise, care la moment
este deja aprobat de IFPS, şi remis Ministerului Justiţiei pentru înregistrare. ecătînd la
existenţa indicatorilor pozitivi este de menţionat, că rezervele nu sînt valorificate pe
deplin. Pentru majorarea tempoului încasărilor în anul 2010 vor fi întreprinse măsuri
de intensificare a utilizării de către organele fiscale a instrumentelor de administrare
fiscală.
În urma analizei efectuate a activităţii contribuabililor mari au fost revăzute
criteriile de atribuire la categoria respectivă şi în final aprobată lista contribuabililor
mari. Însă în scopul ridicării nivelului de administrare realitatea cît şi experienţa altor
state demonstrează necesitatea reducerii numărului de contribuabili mari.
60