INTRODUCERE

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, care se aplică asupra

livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, operaţiunilor asimilate livrarilor de bunuri

şi prestărilor de servicii, precum şi asupra importului de bunuri, cu condiţia ca aceste

operaţiuni să se realizeze cu plată.

T.V.A. se percepe cu prilejul vînzării unor bunuri şi prestării de servicii,

importului şi exportului etc.

Politica fiscala a Republicii Moldova are la dispozitie numeroase pîrghii de

influenţare a proceselor economice care urmează a fi orientate astfel să acţioneze în

direcţia încurajării agenţilor economici la efectuarea investiţiilor; dezvoltarea

anumitor domenii de activitate; incitarea contribuabililor spre muncă şi economisire;

crearii noi locuri de muncă etc.

Politica fiscală evolueză şi se perfecţionează continuu în funcţie de obiectivele

politice, economice şi sociale din ţară.

Ţinînd cont de rolul şi importanţa politicii fiscale în cadrul unei economii de

piaţă unul din obiectivele importante ale perioadei de tranziţie în Republica Moldova

a fost şi rămîne în perspectivă ajustarea întregului sistem fiscal. Restructurarea

sistemului fiscal în ţara noastră impune perfecţionarea sistemului Taxei pe Valoare

Adăugată, considerată ca una dintre cele mai eficiente componente ale sistemului

fiscal specific economiei de piaţă din ţările occidentale.

La rîndul său, reorientarea scopurilor politicii fiscale în raport cu Taxa pe

Valoare Adaugată provoacă o serie de probleme de care trebuie să se ţină cont pentu

a înlătura denaturările dezvoltării economice. În vederea eliminării distorsiunilor

existente în sistemul Taxei pe Valoare Adăugată aplicat în Republica Moldova,

urmează a fi examinate posibilităţile de transformare a politicii siscale în raport cu

Taxa pe Valoare Adăugata într-o politică eficientă şi stabilizatoare de stimulare a

proceselor economice din ţara noastră.

3

Conform recentelor strategii, Republica Moldova în procesul de aderare la

structurile europene încearcă armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară.

În acest context, lucrarea de faţă încearcă să arate ce s-a adus nou în domeniul

taxei pe valoarea adăugată prin introducerea noului Cod fiscal cît şi care este

influenţa T.V.A. asupra activităţii economico-financiare a agenţilor economici din

RM. Astfel, s-a urmărit încă de la introducerea taxei pe valoarea adăugată în

Republica Moldova aspecte cu privire la sfera de aplicare a taxei pe valoarea

adăugată, persoanele impozabile, cotele utilizate, baza de impozitare şi operaţiunile

scutite.

Sarcina tezei este de a prezenta impactul T.V.A. asupra întreprinderilor din

Republica Moldova.

În conformitate cu scopul propus a fost efectuată următoarea structură a tezei:

În Introducere s-a prezentat actualitatea, scopul şi obiectivele cercetării.

În Capitolul I „Concepte generale privind T.V.A.” s-a efectuat o incursiune în

prezentarea informaţiei privind descrierea sistemului prin intermediul căruia are loc

impunerea cu T.V.A. în condiţiile tranziţiei ţării la economia de piaţă cît şi s-a

efectuat o prezentare generală asupra mecanismului determinării şi achitării T.V.A.

de către agenţii economici.

În Capitolul II „Caracteristica economico-financiară a S.A. „CAHULPAN”” s-a

efectuat o caracterizare generală asupra S.A. „CahulPan”, fiind analizată succint

situaţia economico-financiară a acesteia.

În Capitolul III „Implicaţiile T.V.A. asupra performanţelor întreprinderii” s-au

prezentat problemele ce ţin de administrarea T.V.A. şi metodele de perfecţionare a

acestora precum şi s-a analizat care este impactul T.V.A. asupra situaţiei financiare a

agenţilor economici din RM.

4

CAPITOLUL I CONCEPTE GENERALE PRIVIND T.V.A.

1.1 Formarea sistemului impunerii cu T.V.A.

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) reprezintă un impozit indirect, plătit de

către persoanele fizice şi juridice, care se aplică la valoarea nou creată la fiecare

stadiu de producere şi vînzare a mărfurilor (serviciilor). Este de menţionat că T.V.A.

este o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic:

aprovizionare, producţie, desfacere şi constituie o sursă importantă de venit

permanent al bugetului de stat. Deşi T.V.A. este o taxă unică, ea se aplică fracţionat,

corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.

Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă pentru prima dată în anul 1954 în

Franţa, apoi a urmat în anul 1967 – Danemarca şi parţial în Brazilia, iar în 1968 – în

Republica Federală Germania. La mijlocul anului 1988, T.V.A. era în vigoare în 47

de ţări ale Europei, Americii Latine, Turcia, Indonezia etc.

„În SUA şi Canada se foloseşte metoda de impozitare similară T.V.A. –

impozitul pe vînzare” [5, p. 103].

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă una dintre cele mai moderne şi eficiente

componente ale politicii fiscale din ţările europene occidentale. Forma nouă de

impozitare care a fost adoptată, începînd cu 1 ianuarie 1970, de către ţările Pieţei

Comune, dar şi de state din afara acestei sfere a fost concepută pentru a evita

impozitarea în „cascadă” cum se face prin impozitul pe cifra de afaceri.

Exemplul cel mai concludent al evoluţiei taxei pe valoarea adăugată este Franţa.

După primul război mondial Franţa a trecut la impunerea indirectă (asupra

cheltuielilor). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere

generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea în 1917, a taxei

proporţionale asupra plătitorilor, prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920

prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vînzărilor totale). Mai tîrziu, în

perioada 1925-1936, s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, ajungîndu-se la

peste 30 de taxe unice.

5

Din anul 1937 s-a instituit o altă taxă şi anume taxa unică asupra producţiei, care

era aplicată tuturor produselor în faza producţiei acestora. Această taxă a fost urmată

de o taxă asupra prestaţiilor.

În 1948 se trece la sistemul plăţilor fracţionate, în sensul că fiecare producător

trebuie să îşi plătească taxa asupra vînzărilor sale totale, fiind autorizat să deducă taxa

pe care a achitat-o pentru cumpărările sale. În vederea perfecţionarii taxei pe

producţie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică de 15,35%.

Aşadar taxa pe valoarea adaugată apare pentru prima dată în Franţa, legea care

introduce denumirea de taxa pe valoarea adăugată fiind adoptată la 10 aprilie 1954.

La nivelul Uniunii Europene, după mai mulţi ani de negocieri, la 11 aprilie 1967 au

fost emise primele 2 directive prin care diferitele impozite asupra cifrei de afaceri au

fost înlocuite cu un sistem comun de taxă pe valoarea adăugată. Unul dintre motivele

fundamentale ce a stat la baza acestui sistem a fost necesitatea unei neutralităţi fiscale

a schimburilor economice dintre statele membre.

Începînd din 21 aprilie 1970 bugetul comunităţii europene este alimentat cu o

parte din veniturile procurate de statele membre prin T.V.A., denumită “resursa

T.V.A.”. La data de 17 mai 1977 se adoptă directiva a 6-a privind T.V.A. care

armonizează sfera de aplicare a T.V.A. în cadrul comunităţii europene şi precizează

lista operaţiunilor scutite de T.V.A.. Începînd cu anul 1933, o dată cu formarea pieţei

unice se trece la un sistem tranzitoriu al T.V.A. care a permis renunţarea la controlul

la frontiere, însă nu şi renunţarea la frontierele fiscale. Conform acestui sistem regula

generală este ca impozitarea să se facă la locul unde îşi are sediul furnizorul bunului

sau serviciului, de la această regula existînd excepţii bine definite.

„Dezvoltarea serviciilor cum ar fi telecomunicaţiile, televiziunea prin cablu au

făcut tot mai dificilă aplicarea impozitării la locul furnizării serviciului, preocupările

actuale în domeniul T.V.A. vizînd modificarea locului impozitării de la locul

furnizării la locul consumului” [6, p. 409].

6

T.V.A. a fost instituită în Republica Moldova la data de 1 ianuarie 1992 şi pe

tot parcursul existenţei sale acest impozit a suferit numeroase modificări care în mod

direct sau indirect a influenţat asupra activităţii întreprinderilor şi a populaţiei.

Potrivit titlului III al Codului fiscal “Taxa pe valoarea adăugată”, intrat în

vigoare la 1 iulie 1998, T.V.A. este un impozit general (de stat) care reprezintă o

formă de colectare la buget a unei părţi din valoarea mărfurilor livrate, serviciilor

prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a

unei părţi din valoarea mărfurilor şi serviciilor impozabile importate în Republica

Moldova.

Sistemul fiscal în RM a fost practic creat după anul 1992, cînd a fost aprobat un

pachet de proiecte de legi cu privire la sistemul fiscal. Printre ele: „Cu privire la

bazele sistemului fiscal în RM”, „Cu privire la taxa pe valoare adăugată” şi altele.

Sistemul impozitar se bazează pe actele legislative corespunzătoare, care se

stabileşte prin metodele concrete de construire şi percepere a impozitelor, adică se

determină elementele impozitelor.

Promovarea reformei fiscale în Republica Moldova la începutul anilor’90

reprezenta o prioritate logică şi raţională, întrucît sistemul fiscal moştenit nu

permitea, în general, introducerea unor reforme graduale, prin care statul să-şi poată

asigura veniturile bugetare, fără să afecteze la minimum dezvoltarea iniţiativei

private.

În această perioadă, marcată de accentuarea integrării internaţionale şi creşterea

mobilităţii factorilor, taxa pe valoarea adăugată prezintă avantaje cum sunt:

1) faptul că este mai puţin supusă fenomenelor legate de mobilitatea asietei şi

de concurenţa fiscală între state, cum este cazul impozitelor pe venit şi pe capital;

2) are acelaşi impact asupra preţurilor produselor importate şi produselor

naţionale, spre deosebire de impozitele asupra factorilor de producţie folosiţi în

producţia naţională;

7

3) aşezarea asupra consumului, atît a persoanelor rezidente, cît şi a

nerezidenţilor, impozitarea consumului persoanelor nerezidente avantajînd ţările cu

un potenţial turistic important.

„Sistemul fiscal trebuie să asigure o atitudine unică şi echitabilă din partea

statului faţă de toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de

gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile pentru finanţarea programelor de stat

şi dezvoltarea sferei serviciilor. Structura acestui sistem trebuia să fie organizată

astfel, încît statul să poată garanta înlesniri sociale şi economice unor pături ale

populaţiei şi unor ramuri ale economiei” [39].

Reformă fiscală, promovată în Republica Moldova, a cuprins, conform unor

surse de specialitate, următoarele etape de realizare:

1. Reforma sistemului T.V.A. (1997-1999);

2. Modificarea sistemului de impunere funciară şi de impunere a bunurilor

imobiliare (1997-2000, cu perspective de noi reforme);

3. Perfecţionarea metodelor utilizate de administraţia fiscală la perceperea

impozitelor (1997 pînă în prezent);

4. Studierea şi analiza altor surse de încasări fiscale, precum şi a defalcărilor în

bugetul asigurărilor sociale de stat (2000-2001);

„Este cunoscut faptul că, reformele fiscale pot produce efecte reale doar în

cazul cînd sunt bazate pe un cadru coerent legal. În acest sens, legislaţia fiscală a

suportat numeroase îmbunătăţiri, racordate la etapele reformelor fiscale: în 1990 sunt

create inspectorate fiscale de stat; în 1992, sunt adoptate Legea Republicii Moldova

“Cu privire la bazele sistemului fiscală, Legea Republicii Moldova „Cu privire la

serviciul fiscal al Republicii Moldova”, Legea Republicii Moldova „Cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi” şi definit Conceptul cu privire la reforma fiscală, în

care au fost determinate principiile de bază ale impozitării, stabilite impozitele

aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, drepturile şi responsabilitatea

contribuabililor şi ale organelor fiscale, înlesnirile şi facilităţile fiscale” [7, p. 79].

8

Astfel, în scopul protecţiei întreprinderilor mici, au fost adoptate Legea cu

privire la susţinerea şi protecţia micului business, Legea privind accizele, ulterior şi

Legea cu privire la impozitarea beneficiului băncilor şi a altor instituţii de credit, a

fost introdusă cota unică de impozitare a profitului obţinut de agenţii economici etc.

Aceste măsuri aveau drept ţintă alinierea în plan fiscal a tuturor elementelor

sistemului financiar.

Printre obiectivele generale ale politicii fiscale pe anii 2008–2010, reflectate în

Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (CCTM), şi în contextul cercetării în cauză,

menţionăm:

- optimizarea presiunii fiscale şi extinderea bazei fiscale;

- armonizarea principiilor puse la baza legislaţiei fiscale naţionale cu cele ale

statelor-membre UE.

În general sistemul actual al impozitării este cel mai aproape de cel acceptat în

Occident, ţinînd cont de faptul, că şi acolo sunt diferenţe esenţiale după ţări. Reforma

fiscală, desfăşurată în Republica Moldova, este menită să sporească încasările la

buget, necesare pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor,

să stimuleze dezvoltarea economiei, să redistribuie veniturile între diferite pături a

populaţiei.

1.2 Caracteristica generală a T.V.A.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se aplică în cote

procentuale, fie în fiecare stat pe care îl parcurge marfa de la producător la

consumator (asupra valorii adăugate), fie asupra întregului preţ de vînzare a mărfii,

determinîndu-se astfel cuantumul total al taxei pe valoare adăugată, din care se scade

apoi (deduce) taxa achitată de subiectul economic în amonte pentru aprovizionările şi

serviciile de care a avut nevoie în vederea realizării produselor (serviciilor) în ciclul

său.

9

O definiţie a acestui impozit o prezintă prof. univ. Gheorghe D. Bistriceanu:

„Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit

multistadial, colectat asupra vînzărilor în faza de producţie, în comerţ, precum şi

asupra importurilor” [8, p. 403].

Obiectivul taxei pe valoare adăugată îl reprezintă livrările de marfuri către terţi

şi pentru consumul propriu, achiziţiile de bunuri, prestaţiile de servicii bunurile

importate. Totodată, sunt impozabile şi unele operaţiuni care pot fi asimilate vînzării

sau cumpărării, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri şi, pe un

plan mai general, orice tranzacţie privind transferul proprietăţii unui bun material.

Taxa este astfel colectată de către agenţii economici de la consumatorii finali,

care sunt suportatorii efectivi ai acesteia.

La baza aplicării taxei pe valoarea adăugată poate stă, în general, fie principiul

originii mărfurilor, fie principiul destinaţiei acestora.

Conform principiului originii, se impozitează valoarea care este adăugată tuturor

bunurilor autohtone, inclusiv celor care vor fi ulterior exportate, fără însă să fie

impozitată valoarea adăugată în străinătate şi care se află încorporată în bunurile

supuse impozitării. Înseamnă, deci, că este impozitată numai valoarea adăugată în

interiorul ţării exporturile fiind impozitate, iar importurile fiind scutite.

În cazul aplicării principiului destinaţiei, se impozitează întreaga valoare

adăugată realizată atît în ţară, cît şi în străinătate, pentru toate bunurile destinate

consumului ţărei respective. Prin urmare, exporturile sunt scutite de plata taxei pe

valoarea adăugată, iar importurile vor fi impozitate.

„Ţările care au introdus taxa pe valoarea adăugată au optat pentru principiul

destinaţiei, dînd prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică, în primul rînd,

în consum. Aceasta înseamnă că se procedează la taxarea impozitelor, cum de altfel

se întîmplă şi cu bunurile de provenienţă internă destinate consumului autohton. Cu

alte cuvinte taxa pe valoarea adăugată aferentă exporturilor nu intră în bugetul ţării

exportatoare, ci în cel al ţarii importatoare, care este şi consumatoare” [9, p. 417].

10

În Republica Moldova taxa pe valoare adăugată trebuie să permită aplicarea

principiului destinaţiei, conform căruia impozitarea bunului se face în ţara în care se

consumă. De aceea, bunurile importate se impozitează la fel ca şi bunurile produse în

ţară, iar bunurile exportate se detaxează prin aplicarea scutirii de taxă pe valoarea

adăugată cu drept de deducere.

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată în aceeaşi cotă asupra bunurilor din ţară,

cît şi asupra bunurilor similare importate, asigură ameliorarea poziţiei concurenţiale a

întreprinderilor autohtone pe piaţa internă, iar prin aplicarea regimului de scutire de

taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere pentru exportul de bunuri,

transporturi şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, se asigură

întărirea poziţiei concurenţiale a întreprinderilor moldoveneşti pe pieţele externe.

Taxa pe valoarea adăugată are următoarele caracteristici:

1) este un impozit indirect general;

2) impozit neutru faţă de preţuri;

3) unic, dar cu plată fracţionată;

4) are caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor, lucrărilor şi

serviciilor din economie.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru, pentru că afectează preţul

final al unui bun sau al unui serviciu în momentul în care acesta ajunge la

consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care preced livrarea la

consumatorul final.

Taxa pe valoarea adăugată are un caracter universal, deoarece se aplică asupra

tuturor bunurilor şi serviciilor din economie, rezultate atît din activitatea curentă de

exploatare, cît şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit unic deoarece indiferent de circuitul

pe care îl parcurge materia primă pînă la realizarea produsului finit, este acelaşi ca

nivel al cotei, taxa nefiind dependentă de întinderea circuitului economic.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit cu plata fracţionată, adică ea se

calculează pe fiecare stadiu care intervine în realizarea şi valorificarea produsului.

11

Taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparenţă, pentru că

asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care

este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i revine.

Subiecţii impozabili sînt persoanele juridice şi fizice care sînt înregistrate sau

trebuie să fie înregistrate în conformitate cu prevederile art.112 Cod Fiscal, care

presupune că subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia

autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor medico-sanitare publice şi

private şi deţinătorilor patentei de întreprinzător, este obligat să se înregistreze ca

contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a

efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 300000 lei, cu excepţia

livrărilor scutite de T.V.A.

Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat, completînd

formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a

avut loc depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare

celei în care a avut loc depăşirea. Înregistrarea în calitate de contribuabil al T.V.A. a

agenţilor economici ce nu corespund cerinţelor nu se efectuează.

La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i

elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:

1) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;

2) datei înregistrării; codului fiscal al subiectului impozabil.

Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se

înregistreze în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oarecare perioadă de

12 luni consecutive, a efectuat livrări impozabile de mărfuri, servicii (cu excepţia

celor de import) în sumă ce depăşeşte 100000 lei, cu condiţia că achitarea pentru

aceste livrări se efectuează de cumpărători sub formă de decontare prin virament la

conturile bancare ale subiectului activităţii de întreprinzător, deschise în instituţiile

financiare ce au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova.

12

În cazul suspendării livrarilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să

informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Anularea înregistrării ca

contribuabil al T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.

Serviciul Fiscal de Stat este în drept sa anuleze de sine stătător înregistrarea

contribuabilului T.V.A. în cazul în care:

a) valoarea totală a livrărilor impozabile ale subiectului impunerii într-o oricare

perioadă de 12 luni consecutive nu a depăşit plafonul de 100000 lei;

b) subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind T.V.A. pentru fiecare

perioadă fiscală;

c) informaţia prezentată, de către subiectul impunerii este neveridică.

În momentul anulării înregistrarii contribuabilului T.V.A., el se consideră ca

subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri şi a

mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, T.V.A. a fost trecută în cont

şi trebuie să achite datoria la T.V.A. pentru această livrare.

Data anulării înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se consideră data întocmirii

actului de control în a cărui baza este emisă decizia şefului (şefului adjunct) al

organului fiscal privind anularea înregistrării.

Suportatorul impozitului este persoana care suportă real impozitul. În cele mai

multe cazuri subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceaşi persoană, însă în

cazul T.V.A. (impozit indirect), ca subiect plătitor apare agentul economic care

produce şi realizează produse, iar suportatorul efectiv este consumatorul final care

achită efectiv acest impozit în momentul procurării produsului (T.V.A. fiind inclus în

preţ).

Obiecte impozabile constituie:

1) livrarea mărfurilor şi serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd

rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;

2) importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor

de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte

limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice.

13

Livrări de mărfuri se consideră transmiterea dreptului de proprietate asupra

mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată

parţială, achitarea salariului în expresie naturală, prin alte plăţi în expresie naturală,

prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea

mărfurilor în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către

comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de către furnizor

comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de

comision.

Livrare sau prestarea de servicii reprezintă activitatea de prestare a serviciilor

materiale si nemateriale, de consum si de producţie, inclusiv darea proprietăţii în

arendă, locaţiune, leasing operaţional, transmiterea drepturilor privind folosirea

oricăror mărfuri contra plata, cu plata parţială sau gratuit; activitate de executare a

lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări stiinţifice, de construcţii

experimentale şi a altor lucrări contra plată, cu plată parţială sau gratuit.

Import de mărfuri –reprezintă introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii

Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.

Import de servicii – reprezintă prestare de servicii de către persoanele juridice

şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice rezidente

sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi

Republica Moldova.

Nu constituie obiecte impozabile:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere;

b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de

leasing;

c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate

si/sau de promovare a vînzărilor în mărime de 0,1% din venitul din vînzări obţinut pe

parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare;

d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic.

14

Conform Codului Fiscal, baza de impozitare a T.V.A. pentru livrările de

bunuri şi/sau prestările de servicii este formată din tot ceea ce constituie contrapartida

obţinută, sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea

cumpărătorului, benificiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de

preţul acestor operaţiuni.

De asemenea, în baza de impozitare a T.V.A. mai sunt cuprinse impozitele,

taxele, precum şi cheltuielile accesorii (comisioane, cheltuielile de ambalare,

transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului).

În anumite situaţii baza de impozitare a T.V.A. poate fi redusă. Astfel, baza de

impozitare a T.V.A. se reduce în următoarele cazuri:

1) în situaţia refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, preţurile sau alte

elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate, precum şi în cazul

retururilor de pînă la 15% din presa scrisă;

2) în situaţia în care reducerile de preţ privind rabaturile, remizele, sconturile şi

alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea stimulării

vînzărilor sunt acordate conform contractelor încheiate după livrarea bunurilor sau

prestarea servicilor;

3) în situaţia în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat

marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

În Republica Moldova se stabilesc următoarele cote ale T.V.A:

1) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi

serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

2) cote reduse în mărime de:

- 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300,

190590600, 190590900), la laptele şi produsele lactate (0401 0402, 0403, 0405,

040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepţia produselor

alimentare pentru copii care sînt scutite de T.V.A.;

-8% - la medicamentele, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente,

cît şi autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, importate şi/sau livrate

15

pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii

conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe

medicamentoase) autorizate;

-5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate, atît la cele importate, cît şi la cele

livrate pe teritoriul Republicii Moldova;

3) cota zero - se impozitează următoarele livrări:

a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi

internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, precum şi serviciile

operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor de călătorie în trafic

internaţional, de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi

a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate aeronautică şi de navigatie aeriană,

aferente aeronavelor în trafic internaţional;

b) energia electrică, energia termică şi apa caldă destinată populaţiei, indiferent

de subiectul în a cărui gestiune se află bunurile imobiliare cu destinaţie locativă ale

populaţiei;

c) importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor, serviciilor

destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova şi

uzului sau consumului personal de către membrii personalului diplomatic şi

administrativ-tehnic al acestor misiuni;

d) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate

proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către

organizaţiile internaţionale, proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul

împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat,

din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale.

e) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului

vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului

vamal al Republicii Moldova, precum si cele livrate de către rezidenţii diferitelor

zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;

16

f) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii

Moldova în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare

activă.

g) mărfurile livrate în magazinele duty-free.

Pornind de la definiţie, taxa pe valoare adăugată urmează a fi aplicată la

valoarea adăugată a mărfurilor şi serviciilor, creată la fiecare stadiu al producţiei sau

comercializării acestora. Cu alte cuvinte, aceasta se impune cu valoarea adăugată,

conferită mărfii sau serviciului.

În scopul simplificării calculului taxei pe valoarea adăugată cota T.V.A. se

aplică la valoarea mărfurilor sau serviciilor vîndute altor agenţi economici sau

persoanelor fizice. Este de menţionat că fiecare din ei - persoană juridică sau fizică

este cumpărător, iar apoi vînzător sau invers, fiecare dintre ei contabilizează şi

calculează taxa pe valoarea adăugată atît la cumpărarea, cît şi la vînzarea mărfurilor

şi serviciilor.

1.3 Mecanismul determinării, declarării şi achitării T.V.A. de către

întreprinderi

Metodele de calculare şi achitare a T.V.A. sunt destul de simple. Întreprinzătorii,

înregistraţi drept plătitori ai T.V.A., în dependenţă de rezultatele obţinute în perioada

fiscală (lună calendaristică):

1) vor avea obligaţia să transfere la buget diferenţa pozitivă dintre T.V.A.

calculată de la livrări şi T.V.A. trecută în cont (dedusă) de la bunurile procurate;

2) vor trece în contul perioadei fiscale următoare diferenţa negativă dintre

T.V.A. calculată de la livrări şi T.V.A. trecută în cont (dedusă) de la bunurile

procurate;

3) vor avea dreptul la restituirea de la buget a T.V.A. în cazul dacă depăşirea

sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate asupra T.V.A. calculată de la

livrări se datoreză faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se

impozitează la cota zero sau la cota redusă;

17

Pentru a determina T.V.A. ce urmează a fi achitată la buget pentru fiecare

perioadă fiscală e necesar de determinat:

a) T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către consumator agentului

economic pentru mărfurile şi serviciile procurate de la acesta (suma T.V.A. colectată

de către agentul economic de la consumator, sau T.V.A. primită de la consumator).

Această sumă T.V.A. e denumită T.V.A. colectată.

b) T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată de către agentul economic

furnizorilor la procurarea bunurilor materiale (materii prime, semifabricate, produse

finite, mărfuri şi servicii prestate de furnizor). Această sumă T.V.A. e denumită

T.V.A. deductibilă.

Obligaţia fiscală privind T.V.A. (suma T.V.A. ce urmează a fi achitată la buget)

se calculează ca diferenţa dintre T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă.

T.V.A. buget= T.V.A. colectată- T.V.A. deductibilă;

T.V.A. colectată şi T.V.A. deductibilă se calculează în baza registrului de

evidenţă a vînzărilor şi registrului de evidenţă a procurărilor. Aceste registre sunt

completate în baza facturii fiscale primite de la furnizor sau eliberate consumatorilor

într-o perioadă fiscală. În registrele respective se înregistreză data şi nr. facturii

fiscale, denumirea furnizorului sau cumpărătorului, descrierea operaţiei economice,

valoarea bunurilor fără T.V.A., suma T.V.A. conform cotelor stabilite.

Mecanismul de aplicare a T.V.A. este reglementat integral de legislaţia în

vigoare. În acest caz prezintă interes un şir de reguli generale:

1) Dacă suma T.V.A. achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor

(T.V.A. deductibilă) depăşeşte suma T.V.A. primită de la consumator pentru

mărfurile sau serviciile livrate în perioada fiscală (T.V.A. colectată) atunci diferenţa

se trece în contul următoarei perioade fiscale şi devine o parte a sumei T.V.A. ce

urmează a fi achitată pe valorile materiale sau serviciile procurate în această perioadă.

2) În cazul în care, suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate

de către întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie şi întreprinderile ce

prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de

18

pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget

în limitele cotei-standard a T.V.A., înmulţite cu valoarea livrării ce se impozitează la

cota redusă. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va

depăşi 45 de zile.

3) Daca suma T.V.A. la valorile materiale şi/sau la serviciile procurate de către

întreprinderile ce desfăşoară activitate de leasing depăşeste suma T.V.A. la livrările

de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau

operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A.

înmultite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A.

Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii

de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei

vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii

Moldova.

Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror

valoare depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, achită T.V.A. în momentul

controlului vamal al bagajului şi numai în măsura în care valoarea depăşeşte limita

stabilită.

Pentru importator valoarea mărfurilor în baza căreia se calculează T.V.A. este

costul mărfurilor la momentul intrării în ţară, inclusiv toate taxele legate de import,

taxe vamale, asigurare. Importatorii sunt obligaţi să prezinte documentele care

confirmă valoarea mărfurilor importate (facturi fiscale, contracte comerciale).

Achitarea T.V.A. pentru mărfurile importate de către subiecţii impozabili se

efectuează pînă la sau în momentul prezentării declaraţiei vamale sau a declaraţiei

verbale în cazul în care persoana fizică importă mărfuri pentru propria folosinţă.

T.V.A. va fi achitată la cota de 20 la sută cu excepţia mărfurilor a căror cotă este

zero.

Serviciile importate în Republica Moldova sunt obiecte ale impozitării.

Valoarea serviciilor importate se consideră preţul achitat sau care v-a fi achitat de

19

persoanele fizice sau juridice către furnizor. Valoarea serviciilor va include plăţile

efectuate în Republica Moldova sau în străinătate.

Subiecţii impozabili ce exportă mărfuri sau servicii se impozitează la cota zero.

Pentru a obţine dreptul de restituire a T.V.A. pentru mărfurile şi serviciile

exportate, subiectul impozabil trebuie să prezinte următoarele documente: documente

de confirmare a sosirii mărfurilor în ţară, considerată a fi declaraţia vamală, alte

documente ce confirmă introducerea mărfurilor sau exportarea mărfurilor din ţară

(documente comerciale). Documentele respective sunt necesare în calitate de

documente de însoţire la transportul internaţional. În aceste documente se cuprinde

informaţia despre traversarea hotarelor statului prin care trece marfa, precum şi

menţiunea despre sosirea mărfii în punctul de destinaţie.

La transportarea internaţională a pasagerilor, la documentele ce confirmă

efectuarea livrărilor de export se referă:

a) Foaia de parcurs

b) Fişa de evidenţă a biletelor (la efectuarea transporturilor regulate)

c) Borderoul de control (la efectuarea transporturilor publice)

d) Fişa de evidenţă a biletelor (în cazul transportului feroviar)

e) Însărcinarea de navigaţie (la transportarea cu transportul aerian)

În cazul lipsei documentelor ce confirmă exportul, subiectul impozabil nu are

dreptul să pretindă la restituirea sumei T.V.A.. În cazul transportării pasagerilor cu

toate tipurile de transport pe rutele internaţionale, T.V.A. nu se include în costul

biletului, deoarece astfel de servicii sunt impozitate la cota zero.

Conform instrucţiunii IFPS, contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

beneficiază de restituirea efectivă a sumelor T.V.A. în următoarele cazuri:

1) Impozitarea mărfurilor (serviciilor) cu T.V.A. la cota zero stabilită la livrările

de mărfuri şi servicii pentru export şi toate tipurile de transport internaţional de

mărfuri şi pasageri.

2) Impozitarea mărfurilor la cota redusă conform Codului Fiscal.

20

În conformitate cu Codul Fiscal la livrarea mărfurilor şi serviciilor pentru

export, inclusiv pentru toate tipurile de transport internaţional, se permite restituirea

T.V.A. dacă există confirmarea organului vamal privind livrarea de mărfuri pentru

export. Determinarea sumei T.V.A. spre restituire se efectuează pentru fiecare

perioadă fiscală separat.

Dacă subiectul impozabil are datorii la buget privind T.V.A., alte impozite, taxe

sau penalităţi, atunci suma T.V.A. admisă spre restituire se trece în contul achitării

T.V.A. sau a altor impozite, amenzi sau penalităţi. Determinarea sumei T.V.A. spre

restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar poate fi solicitată şi

odată pe trimestru sau odată pe an în dependenţă de suma ce trebuie restituită. La

determinarea sumei T.V.A. ce trebuie restituită se verifică corectitudinea trecerii în

cont a sumei T.V.A., respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la provinienţa

facturilor fiscale şi modul lor de completare.

Restituire T.V.A. se în făptuieşte în baza prevederilor articolului 101 al Codului

Fiscal şi „Instrucţiunii privind restituirea sumei T.V.A.” într-un termen ce nu

depăşeşte 45 de zile. O condiţie obligatorie pentru a beneficia de dreptul la restituire

la mărfurile livrate la cota zero este ca achitarea mărfurilor, serviciilor procurate să se

înfăptuiască prin intermediul contului de decontare. Contribuabilul are dreptul la

restituirea sumei T.V.A. doar în limitele sumei ce depăşeşte suma T.V.A. achitată

pentru mărfurile şi serviciile procurate şi livrările efectuate la cota zero în perioada

fiscală.

Restituirea T.V.A. se efectuează în contul stingerii dătoriilor agenţilor

economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, cu excepţia

obligaţiilor fiscale administrate de organele vamale, iar în lipsa dătoriilor - la contul

bancar al agentului economic.

21

Dreptul la trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorilor materiale şi serviciilor

procurate apare numai în cazurile în care:

1) subiectul impozabil dispune de factura T.V.A. privind valorile materiale sau

serviciile procurate pentru care a fost achitată sau urmează să fie achitată taxa pe

valoarea adăugată;

2) subiectul impozabil dispune de documentul eliberat de autorităţile vamale

care confirmă achitarea

În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, li se permite trecerea în

cont a sumei T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai

T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor

impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Suma T.V.A., achitată

sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt

folosite pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. nu se trece în cont şi se

raportează la consumuri sau la cheltuieli.

Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale,

serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea livrărilor atît impozabile, cît şi

scutite de T.V.A. se trece în cont dacă se referă la livrările impozabile.

Diferenţa dintre T.V.A. primită sau care urmează a fi primită (datoria statului) şi

T.V.A. trecută în cont de întreprindere (deductibilă) poate fi numită taxa pe valoarea

adăugată de plătit. Aşadar, achitarea la buget a taxei pe valoarea adăugată se face în

mărimea diferenţei dintre taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise

clienţilor şi taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor primite de la furnizori pentru

mărfurile achiziţionate şi serviciile primite.

Eliberarea facturii T.V.A. nu este obligatorie dacă se respectă următoarele

condiţii:

a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar la

fiecare punct comercial şi de prestări servicii în conformitate cu legislaţia privind

efectuarea decontărilor băneşti aferente operaţiilor comerciale sau serviciilor prestate

b) înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar.

22

c) la finele fiecărei zile de muncă se face bilanţul;

d) la finele fiecărei zile de lucru, în documentele de evidenţă se înscrie suma

totală a T.V.A. aferentă vînzărilor efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor

materiale procurate se introduc datele din facturile T.V.A. achitate în numerar.

Termenele obligaţiei fiscale

Data obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră

data predării mărfurilor, prestării serviciilor,.

Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor

consumatorului sau dacă marfurile sînt transportate, data livrării se consideră data la

care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se

consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.

În cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data trecerii

bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la data înscrierii lor în registrul

bunurilor imobiliare.

Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării

facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parţial sau

în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

Dacă factura fiscală este eliberată, sau plata este primită pîna la momentul

efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data

primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

Dacă mărfurile, serviciile sînt livrate regulat pe parcursul unei anumite perioade

de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale

sau data primirii fiecărei plăţi regulate, în dependenţă de ce are loc mai înainte.

Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor

Pentru mărfurile importate utilizate pentru desfăşurarea activiţii de

întreprinzător, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la

punctele vamale de frontieră, iar data achitării – data depunerii de către importator

(declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la

Contul Unic Trezorerial, confirmată printr-un extras din contul bancar. La serviciile

23

importate, utilizate pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, termenul

obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data prestării serviciului,

indicată în documentul care confirmă prestarea serviciului.

Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele

prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova

şi dacă marfa a fost supusă taxei vamale. În cazul în care taxa vamală pe marfa

importată nu trebuie achitată, marfa se consideră importată, ca şi cum ea ar fi fost

supusă taxei vamale, cu respectarea procedurilor corespunzătoare de import a

mărfurilor, prevăzute în legislatia vamală.

Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A

[Anexa 1.3.1.] pentru fiecare perioada fiscală. Perioada fiscală privind T.V.A.

constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii. Declaraţia se întocmeste

pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat. La Declaraţia

privind T.V.A. se prezintă obligatoriu anexa [Anexa 1.3.2.], care conţine informaţia

despre facturile fiscale, primite în perioada fiscală pentru care se prezintă declaraţia.

Modul de completare a declaraţiei privind T.V.A. este reglementată de „Nota

Informativă referitoare la completarea declaraţiei privind T.V.A.” [Anexa 1.3.3.]

Subiectul impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi

achitată pentru fiecare perioada fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru

prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget la

serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plătii pentru

serviciul importat.

24

CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ECONOMICO-FINANCIARĂ A

S.A. „CAHULPAN”

2.1 Prezentarea generală a S.A. „CAHULPAN”

S.A. „CAHULPAN” este fondată în anul 1946, şi este persoană juridică care

activează în baza „Legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi

întreprinderi”, precum şi a „Legii Republicii Moldova cu privire la societăţile pe

acţiuni” nr.1 134-XIV din 2.04.1997 şi a altor acte normative ale Republicii

Moldova.

După forma sa organizatorico- juridică S.A.„CAHULPAN” este o societate pe

acţiuni de tip deschis.

Societatea pe acţiuni „CAHULPAN” activează pe teritoriul Republicii Moldova.

Adresa juridică a S.A. „CAHULPAN” este: RM, oraşul Cahul, str.Păcii 20, codul

fiscal: 1003603007486, codul atribuit ca plătitor de T.V.A.: 3400014, codul atribuit

ca subiect impozabil de acciz:78024.

S.A. „CAHULPAN” este o instituţie care îşi desfăşoară activitatea pe principiul

autofinanţării, este creată şi funcţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi

Statutul societăţii.

Societatea îşi desfăşoară activitatea sa economico-financiară din cont propriu şi

poartă responsabilitate patrimonială proprie, în conformitate cu legislaţia şi actele

normative în vigoare.

Mijloacele financiare obţinute de S.A. „CAHULPAN” se utilizează pentru

realizarea scopurilor societăţii, stabilite în conformitate cu planurile de activitate

economico-financiară aprobate pentru perioada respectivă.

S.A. „CAHULPAN” este fondată în scopul sporirii eficacităţii activităţii

economice, comerciale şi de producţie în domeniul industriei alimentare şi alte

activităţi de antreprenoriat îndreptate spre satisfacerea cît mai deplină a necesităţilor

tuturor persoanelor juridice şi a cetăţenilor Republicii Moldova.

Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data

înregistrării de stat.

25

S.A. „CAHULPAN” posedă calitatea de persoană juridică, din momentul

aprobării statului şi înregistrării de stat şi se bucură de toate drepturile ce decurg din

această calitate, are cont propriu în bancă, inclusiv şi cont valutar, are ştampilă,

formular cu antet şi imaginea emblemei, precum şi dispune de un bilanţ autonom.

Durata de activitate a S.A. „CAHULPAN”este nelimitată, cu începere de la data

înregistrării de stat.

S.A. „CAHULPAN” este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă

Ministerul Justiţiei la 1.06.1995 nr. 1003603007486.

Întreprinderea S.A. „CAHULPAN” este amplasată în oraşul Cahul, str. Păcii

20, pe o suprafată de 1,16 ha. Principalele blocuri ale întreprinderii sunt :

1) Blocul Administrativ ;

2) Cazangeria ;

3) Blocul Auxiliar ;

4) Magazinul Angro ;

5) Garajele ;

6) Depozitul de materie primă şi producţie finite ;

Organele de conducere ale S.A. „CAHULPAN” sunt:

1. Adunarea generală a acţionarilor - este organul de conducere a societăţii de şi

asigură politica economică şi comercială;

2. Consiliul societăţii - este organul colectiv de conducere ales, care reprezintă

interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale şi în limitele competenţei

sale exercită conducerea generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Competenţa

sa, componenţa numerică, modul înfiinţării şi activitatea consiliului se stabilesc de

regulamentul de ordine interioară şi prin statut.

3. Organul executiv - directorul;

4. Comisia de cenzori;

Structura operaţională la S.A. „CAHULPAN” este alcătuită din 7

departamente:

1. secţia contabilitate;

26

2. secţia aprovizionare;

3. secţia laborator;

4. secţia tehnologie;

5. secţia programare, informaţii;

6. secţia desfaceri;

7. secţia dezvoltare;

Echipa managerială este alcătuită din 41 persoane , fiecare din ei avînd studii

superioare.

Numărul total de angajaţi ai S.A. „CAHULPAN” la 01.01 2009 constituia 265

persoane, cu studii superioare, medii speciale şi medii, tehnice. Procesul de recrutare

are loc prin intermediul Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă din oraşul Cahul, alte

surse de recrutare sunt cunoştinţele, absolvenţii instituţiilor superioare din oraşul

Cahul şi Chişinău.

Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative

neinterzise de lege ce prevede fabricarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor, desfăşurată în mod independent, din propria iniţiativă, din numele

societăţii, pe riscul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei, cu

scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.

Pentru a-şi realiza sarcinile asumate, S.A. „CAHULPAN” va desfăşura

următoarele genuri de activitate:

1) Obţinerea produselor de panificaţie, patiserie şi a pastelor făinoase;

2) Fabricarea altor produse alimentare şi materiei prime pentru ele;

3) Activitate externă;

4) Activitate comercială (cu ridicata şi amănuntul) şi intermediară;

5) Arendarea şi darea în arendă, operaţiuni cu avere şi patrimoniu.

În prezent întreprinderea S.A. „CAHULPAN” produce un sortiment larg de:

a) 35 feluri de pîine şi produse de panificaţie;

b) 10 feluri de covrigi şi covrigei;

c) 10 feluri pesmeţi;

27

d) 8 feluri turte dulci;

e) 5 feluri de biscuiţi;

f) 35 feluri de torturi, rulade, prăjituri, checuri;

g) 6 feluri de paste făinoase.

Patrimoniul S.A. „CAHULPAN” este alcătuit din bunuri primite în comodat

sau procurate pe parcursul activităţii, mijloacele financiare obţinute în urma

producerii şi comercializării produselor de panificaţie şi a altor genuri de activitate

permisă.

Societatea are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest

patrmoniu, poate să dobîndească şi să execute în nume propriu drepturi patrimoniale

şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în

instanţa de judecată. Întreg patrimoniul S.A. „CAHULPAN” este folosit exclusiv

pentru realizarea scopurilor statutare.

S.A. „CAHULPAN” planifică individual activitatea sa economico-financiară

astfel încît să asigure atingerea scopurilor statutare şi dezvoltarea sa ulterioară.

Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica

Moldova în conformitate cu actele legislative în vigoare, iar în străinătate în

conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica

Moldova este parte nu prevede altfel.

Capitalul social al Societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă

valoarea minimală a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină Societatea.

Capitalul social al S.A. „CAHULPAN” constituie 8176926 lei divizat în

2725642 acţiuni ordinare nominative cu valoare nominală de 3 lei fiecare de aceeaşi

clasă cu drept de vot.

Pentru comercializarea produselor S.A. „CAHULPAN” dispunde de 9 magazine

proprii în oraşul Cahul şi în localitaţile apropiate ale oraşului, şi de asemeni un

magazin pe teritoriul întreprinderii.

Magazinele proprii care aduc cele mai mari venituri din vînzări sunt: „Pîine

caldă”, „Pîine proaspătă”, „Dulce basm” etc.

28

S.A. „CAHULPAN” îşi comercializează produsele, în primul rînd, pe piaţa de

sud a republicii, astfel deţinînd o pondere de 80% din totalul pieţei. Societatea

urmăreşte o strategie de prospectare de noi pieţe, astfel, la ora actuală, întreprinderea

comercializează biscuiţi pe întreg teritoriul republicii.

S.A. „CAHULPAN” este una dintre cele mai mari întreprinderi în sudul

Moldovei, unde datorită acestui fapt face fată concurenţilor săi. Fiind o societate de

producţie S.A. „CAHULPAN” acordă o deosebită atenţie politicii de produs

posedînd un sortiment foarte variat precum şi un potenţial înalt pentru a lărgi gama

sortimentală de producţie în dependenţă cu cerinţele pieţei.

În oraşul Cahul mai sunt mici întreprinderi individuale ca S.R.L. „CIPRI”,S.R.L.

„Savit-Sim” şi de asemeni mai sunt şi mici întreprinderi în localitaţile din apropierea

oraşului, dar datorită sortimentului larg de produse, capacităţii de producţie şi a

termenului de livrare, Combinatul de panificaţie este în fruntea tuturor

întreprinderilor.

Deoarece zona de activitate a întreprinderi este oraşul Cahul, ca piaţă de

desfacere serveşte de asemenea oraşul Cahul (şcolile, grădiniţele, unităţile economice

din oraş ) cît şi satele din apropiere. Produsele finite din întreprindere se exportă cu

maşini speciale şi se distribuie pe la magazine.

2.2 Aprecirea potenţialului uman şi tehnic a S.A. „CAHULPAN”

În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde

eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi calitatea lor

influenţează esenţial asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de

întreprindere în urma activităţii desfăşurate.

Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori

noi. Concomitent acest factor, joacă un rol determinant în dirijarea procesului de

producţie. Orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resurse umane

de sine stătătoare, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a resurselor

29

umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi calitative

carepresupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.

Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă numai

cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu resurse umane

necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ. Pentru a examina

modul de asigurare a unităţiide producţie cu resurse umane se utilizează indicatorul

generalizator „numărul mediu scriptic al salariaţilor”. După conţinut acest

indicator reflectă situaţia asigurării întreprinderii cu resurse umane sub aspect

cantitativ. Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse umane

din punct de vedere structural este necesar să se ţină cont de posibilităţile de grupare

a personalului întreprinderii după anumite criterii:

1) Din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:

a) Personal din activitatea de bază

b) Personal din activitatea secundară

2) În funcţie de rolul personalului din activitatea de bază în procesul de

producţie:

a) Muncitori

b) Funcţionari

Sursele principale de informaţie privind aprecirea potenţialului uman la S.A.

„CAHULPAN” sunt:

1) Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul

„Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul de afaceri.

2) Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.

3) Raportul statistic nr.1-m (anual) „Munca”.

4) Raportul statistic nr. 1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de muncă

existente”.

5) Alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă (nota

informativă, actul de revizie, materiale sociologice etc.).

30

Tabelul 2.2.1.

Analiza asigurării întreprinderii S.A. „CAHULPAN” cu resurse umane pe

categorii de personal în dinamică pe perioada 2007-2009

(persoane)

Categorii de personal

Anii Abaterea relativă ,% (+,-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008

1. Numărul mediu scriptic al salariaţilor- total inclusiv: 324 296 274 -15,43 -8,64 -7,431.1. Personal din activitatea de bază, din care : 295 269 250 -15,25 -8,81 -7,061.1.1. Muncitori 236 215 201 -14,83 -8,9 -6,51

1.1.2.Funcţionari 59 54 49 -19,95 -8,47 -9,26

1.2. Personal din activitatea secundară 29 27 24 -17,24 -6,9 -11,11

Din tabelul 2.2.1. rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă

de reducere a efectivului de personal în anul 2009 faţă de anul precedent, atît la total

cît şi pe fiecare activitate în parte. Astfel, numărul mediu scriptic al salariaţilor în

total pe întreprindere în anul 2009 s-a redus faţă de anul 2008 cu 7,43% (constituind

274 persoane), inclusiv personalul din activitatea de bază- cu 7,06% (constituind 250

persoane) şi cel din activitatea secundară cu 11,11%, (constituind 24 persoane).

Concomitent la S.A. „CAHULPAN” în perioada de gestiune 2009 s-a redus

numărul mediu scriptic al salariaţilor în total pe întreprindere faţă de anul 2007 cu

15,43%, inclusiv personalul din activitatea de bază- cu 15,25% şi cel din activitatea

secundară cu 17,24%.

Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate de producţie trebuie să

dispună de un potenţial tehnico- material bine argumentat. Mijloacele fixe ocupă un

loc predominat între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element al

acestora. Mijloacele fixe reprezintă o parte a activelor materiale pe termen lung care

au o durată de funcţionare mai mare de un an, sau au o valoare de inventar mai mare

31

de 3000 lei şi sunt utilizate de întreprindere pentru a obţine anumite avantaje

economice şi financiare.

Mijloacele fixe prezintă o serie de caracteristici care le delimitează de celelalte

valori materiale aflate în circuitul patrimonial al întreprinderii, şi anume: au o valoare

mare şi o durată de folosinţă îndelungată; participă la mai multe cicluri de exploatare;

nu-şi schimbă forma fizică iniţială pe timpul utilizării şi îşi transmit treptat valoarea

prin intermediul uzurii, asupra bunurilor nou create, lucrărilor executate şi servicii

prestate. În componenţa mijloacelor fixe se include clădirile, construcţiile speciale,

maşinile, utilajele, instalaţiile de transmisie, mijloacele de transport.

Mijloacele fixe pot asigura prin structura şi conţinutul lor,precum şi gradul de

utilizare, o concordanţă justificată cu resursele materiale consumate şi forţa de muncă

antrenată în sfera de producţie.

Analiza asigurării cu mijloace fixe şia eficienţei utilizării acestora, de regulă, se

începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în

dinamică. Pe parcursul perioadei de gestiune a mijloacelor fixe ale întreprinderii sunt

în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor

indicatori relativi:

1) coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe- care se determină ca raportul

dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune şi valoarea

mijloacelor fixe la finele acestei perioade.

2) coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe- care se determină ca

raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a

mijloacelor fixe la finele acestui an.

3) coeficientul utilităţii mijloacelor fixe- care se calculează ca diferenţa dintre

100 şi mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe.

Sursele principale de informaţie privind aprecirea potenţialului tehnic la S.A.

„CAHULPAN” sunt:

1) Programul social-economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul „Mijloace

fixe: componenţa şi utilizarea lor extensivă şi intensivă).

32

2) Raportul statistic nr.1-p (anual) „Producţie”.

3) Formularul nr.1 din raportul financiar „Bilanţul contabil”.

4) Anexa la Bilanţul contabil din raportul financiar (capitolul 1 „Existenţa şi

mişcarea activelor pe termen lung”, paragraful 1.2 „Active materiale”).

5) Procese verbale de primire-predare a mijloacelor fixe.

6) Registrele evidenţei sintetice a intrării şi ieşirii mijloacelor fixe.

Tabel 2.2.2.

Aprecierea mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe la întrepriderea S.A.

„CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009

Indicatori La finele anului Abaterea relativă ,% (+,-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008

1. Valoareamijloacelor fixe, lei 39791897 40786356 41629072 +4,62 +2,5 +2,072. Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (%) 31,64 1,43 2,16 -93,17 -95,48 +51,053. Coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (%) 36,75 41,67 45,52 +23,86 +13,39 +9,244. Coeficientul utilităţii mijloacelor fixe (%) 63,25 58,33 54,48 -13,86 -7,78 -6,65. Randamentul mijloacelor fixe 0,4532 0,9106 1,59 +250,84 +102,12 +74,61

În baza datelor din tabelul 2.2.2., observăm că la S.A. „CAHULPAN” în 2009

are loc o majorare a valorii mijloacelor fixe faţă de anul precedent cu 2,07%

(constituind 41629072 lei), cît şi faţă de anul 2007 cu 4,62%. Deasemenea are loc o

creştere a coeficientului uzurii faţă de anul 2008 de la 41,67% la 45,52% , precum şi

o majorare faţă de perioada 2007 cu 23,86%. Această situaţie a contribuit la

reducerea coeficientului utilităţii mijloacelor fixe în anul 2009 faţă de anul 2008 de

la 58,33 la 54,48.

În ceea ce priveşte randamentul mijloacelor fixe în anul 2009 acesta a crescut

cu 250,84 % faţă de 2007, şi s-a majorat cu 74,61 % faţă de anul 2008, constituind

astfel 1,59.

33

2.3 Analiza situaţiei financiare a S.A. „CAHULPAN”

Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare S.A. „CAHULPAN” îşi

formează patrimoniul ce reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de

agentul economic. Analiza situaţiei financiare presupune examinarea activelor

controlate de întreprindere indiferent de sursele de finanţare a acestora. Analiza

situaţiei financiare constituie un instrument managerial care contribuie la cunoaşterea

situaţiei activităţii financiare a întreprinderii, a factorilor şi cauzelor care au

determinat-o în conştientizarea trecutului şi prezentului în vederea fundamentării

viitoarelor obiective strategice de menţinere şi dezvoltare a întreprinderii într-un

mediu concurenţial. Prin intermediul analizei situaţiei financiare se stabilesc punctele

forte şi cele slabe ale gestiunii financiare avînd la bază anumite norme şi criterii, se

dă o explicare a rezultatelor nesatisfăcătoare şi se propun căi de ameliorare a lor.

În calitate de sursă principală da analiză a situaţiei financiare serveşte

Bilanţul contabil, de asemenea şi datele din Anexe la Bilanţul contabil.

Tabel 2.2.3.

Aprecierea situaţiei patrimoniale şi a surselor de formare al patrimoniului

întreprinderii S.A. „CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009

Indicatori Ponderea în anii (%) Abaterea absolută, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008

1. Structura surselor de formare al patrimoniului 100 100 100 x x x1.1. Surse proprii 61,1 68,03 78,07 +16,97 +6,93 +10,041.2. Surse împrumutate 38,9 31,97 21,93 -16,97 -6,93 -10,042. Structura componenţei activelor 100 100 100 x x x2.1. Active pe termen lung 78,61 73,86 74,08 -4,53 -4,75 +0,222.2. Active curente 21,39 26,14 25,92 +4,53 +4,75 -0,22

34

Conform datelor din tabelul 2.2.3., se poate constata că la S.A. „CAHULPAN

ponderea principală în cadrul pasivelor întreprinderii îi revine surselor proprii, care

înregistrează o majorare în anul 2009 cu 10,04 puncte procentuale faţă de anul

2008, cît şi cu 16,97 puncte procentuale faţă de anul 2007, constituind 78,07%. Ca

urmare a majorării ponderii surselor proprii în totalul pasivelor, s-a redus ponderea

surselor împrumutate, care au scăzut de la 31,97 % (anul 2008) la 21,93 % (anul

2009).

Examinînd structura componenţei activelor la S.A. „CAHULPAN, observăm că

ponderea principală în cadrul acestora le revine activelor pe termen lung, care

înregistrează o majorare în anul 2009 cu 0,22 puncte procentuale faţă de anul 2008,

cît şi se reduc cu 4,53 puncte procentuale faţă de anul 2007, constituind 784,08 %.

Ca urmare a majorării ponderii activelor pe termen lung în totalul activelor în anul

2009 faţă de anul 2008, s-a redus ponderea activelor curente ale întreprinderii, care

au scăzut de la 26,14 % (anul 2008) la 25,92 % (anul 2009).

Tabel 2.2.4

Aprecierea stabilităţii financiare a întreprinderii S.A. „CAHULPAN” în

dinamică pe perioada 2007-2009

Indicatori Anii Abaterea relativă, %, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008

1. Coeficientul autonomiei financiare 0,61 0,68 0,78 +27,87 +11,47 +14,72. Coeficientul atragerii surse-lor împrumutate 0,39 0,32 0,22 -43,59 -17,95 -31,25

3. Coeficientul stabilităţii financiare 0,67 0,7 0,8 +19,4 +4,47 +14,29

Din tabelul 2.2.4. constatăm următoarele:

1) Coeficientul autonomiei financiare la S.A. „CAHULPAN” la sfîrşitul anului

2009 s-a majorat cu 14,7 % faţă de 2008 şi cu 27,87 % faţă de 2007, constituind

0,78. Aceasta ne arată creşterea cotei capitalului propriu în suma totală a pasivelor.

35

2) Coeficientul atragerii surselor împrumutate la S.A. „CAHULPAN” la

sfîrşitul anului 2009 s-a redus cu 31,25 % faţă de 2008 şi cu 43,59 % faţă de 2007,

constituind 0,22. Aceasta ne arată reducerea cotei datoriilor pe termen lung şi scurt

în suma totală a pasivelor.

3) Coeficientul stabilităţii financiare la S.A. „CAHULPAN” la sfîrşitul anului

2009 a crescut cu 14,29 % faţă de 2008 şi cu 19,4 % faţă de 2007, constituind 0,8.

Aceast coeficient ne reflectă legatura dintre capitalul permanent de care

întreprinderea dispune în mod stabil şi patrimoniul total. Nivelul coeficientului

stabilităţii financiare la S.A. „CAHULPAN” în perioada de gestiune 2009

înregistreaza o tendinţă de îmbunătăţire ca urmare a creşterii capitalului permanent

ca urmare a contractării unui împrumut pe termen lung.

Tabel 2.2.5.

Aprecierea indicatorilor activităţii productiv-financiare a întreprinderii

S.A. „CAHULPAN” în dinamică pe perioada 2007-2009

Indicatori Anii Abaterea relativă, %, (+;-)2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/2008

1. Venitul din vînzări (lei) 57823889 77926138 66193074 +14,47 +37,46 -15,062. Costul vînzărilor (lei) 45254549 63657417 51443412 +13,67 +40,66 -19,193. Profitul brut (lei) 12569340 14268721 14749662 +17,35 +13,52 +3,374. Cheltuieli ale perioadei (lei) 10799042 13007251 10326165 -4,38 +20,45 -20,615. Profitul (pierderea) pînă la impozitare (lei) 2882342 2466766 4900530 +70,02 -14,42 +98,666. Profitul (pierderea) net (lei) 2288475 3720805 4900530 +114,14 +62,59 +31,717. Rentabilitatea venitului din vînzări (%) 21,74 18,31 22,28 +2,48 -15,78 +21,688. Rentabilitatea activelor (%) 7,92 6,89 14,27 +80,18 -13,01 +107,119. Rentabilitatea capitalului propriu (%) 10,29 15,26 18,28 +77,65 +48,3 +19,79

36

În baza datelor din tabelul 2.2.5. observăm o majorare a profitului brut la

întreprindere în 2009 faţă de anul precedent cu 3,37% şi cu 17,35% faţă de anul

2007. Această abatere a fost determinată în mare parte de reducerea costului

vînzărilor în anul 2009 faţă de anul precedent, constituind 51443412 lei.

Concomitent profitul net obţinut în 2009 s-a majorat cu 31,71 % faţă de nivelul

acestuia înregistrat în 2008 şi cu 114,14 % faţă de anul 2007, constituid 4900530 lei.

În baza rezultatelor din tabelul 2.2.5., putem constata următoarele:

1) Rentabilitatea veniturilor din vînzări la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a

majorat comparativ cu nivelul înregistrat în anul precedent cu 21,68%, constituind

22,28 %, cît şi cu 2,48 % faţă de anul 2007. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în anul

2009 mărimea profitului brut la 1 leu venituri din vînzări care poate fi utilizată atît

pentru acoperirea cheltuielilor perioadei cît şi pentru formarea profitului activităţii

operaţionale, s-a majorat constituind 22,28 bani.

2) Rentabilitatea activelor la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a majorat cu

107,11 % comparativ cu anul 2008, precum şi cu 80,18 % faţă de nivelul înregistrat

în 2007, constituind 14,27 %. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în 2009 mărimea

profitului pînă la impozitare la 1 leu valoarea activelor s-a majorat constituind 14,27

bani.

3) Rentabilitatea capitalului propriu la S.A. „CAHULPAN” în anul 2009 s-a

majorat comparativ cu nivelul înregistrat în anul precedent cu 19,79 %, constituind

18,28 %, cît şi cu 77,65 % faţă de anul 2007. Astfel la S.A. „CAHULPAN” în anul

2009 mărimea profitului net la 1 leu capital propriu s-a majorat, constituind 18,28

bani.

37

CAPITOLULIII. IMPLICAŢIILE TVA ASUPRA PERFORMANŢELOR

ÎNTREPRINDERII

3.1 Impactul T.V.A. asupra stării financiare a întreprinderii

Taxa pe valoarea adăugată apare în structura veniturilor bugetului de stat ca un

impozit indirect ce reprezintă, în Republica Moldova, peste 1/3 din resursele băneşti a

celei mai importante componente bugetare, bugetul de stat.

În Republica Moldova, ca şi în celelalte ţări în curs de dezvoltare, nivelul taxei

pe valoarea adăugată are un rol important în ceea ce priveşte ritmul de creştere

economică. De acea, se impune ca orice măsură cu privire la aplicarea unei cote mai

reduse sau mai mari de T.V.A. să fie luată ţinînd seama în primul rînd de situaţia

economică a Republicii Moldova.

O eventuală creştere a cotei taxei pe valoarea adăugată ar avea efecte negative şi

asupra consumatorilor (care vor reduce consumul), precum şi asupra societăţilor

comerciale (care vor înregistra încasări mai mici şi vor fi nevoite astfel să îşi restrîngă

activitatea). Astfel, o decizie de majorare a T.V.A. ar determina în mod cert, o

reducere a ritmului actual de creştere economică a Republicii Moldova.

Unele impozite indirecte influenţează creşterea dimensiunii societăţilor prin

concentrare. Concentrarea verticală descurajează specializarea, distorsionează

deciziile legate de alegerea factorilor de producţie şi relaţiile concurenţiale. Aceste

efecte negative sunt eleminate în cazul aplicării T.V.A. care este neutră în ceea ce

priveşte concentrarea activităţilor, astfel T.V.A. stimulează concentrarea societăţilor

competitive.

T.V.A. are impact atît asupra preţurilor, cît şi asupra cererii şi ofertei. Nefiind

personalizată, T.V.A. acţionează oriunde se produce operaţiunea economică care

intră, conform legii, sub incidenţa impozitării indirecte. De aceea, se poate spune că

influenţa T.V.A. este uniformă, nediscriminatorie.

Creşterea preţurilor sub impactul T.V.A. are unele caracteristici faţă de creşterea

lor sub impactul altor elemente de cost:

38

a) este o creştere involuntară; creşterea costului de producţie nu este la

latitudinea producătorului, ci este o creştere imperativă, dictată din afara procesului

nemijlocit de producţie;

b) este o creştere cu caracter permanent; această creştere nu poate fi eliminată

ulterior prin măsuri manageriale, sau alte măsuri care sunt la îndemîna

producătorului.

c) este o creştere generală; deci, sub acest aspect, impozitarea indirectă nu

introduce elemente de concurenţă artificială între firme, prin diferenţierea costurilor.

Impactul T.V.A. asupra cererii (consumatorului).

T.V.A. e plătită de consumatori (deci din perspectiva cererii) nu în mod

nemijlocit, ci prin intermediul creşterii preţurilor la bunuri şi servicii astfel că

consumatorul va reacţiona prin intermediul elasticităţii-preţ a cererii.

Se pot face următoarele remărci generale:

a) randamentul fiscal al impozitării (din perspectiva cererii) este maxim atunci

cînd cererea pentru bunul sau serviciul impozitat este rigidă;

b) cu cît coeficientul de elasticitate este mai mare în valoare absolută, cu atît

randamentul impozitării indirecte scade;

c) cu cît impozitarea indirectă este mai mare, cu atît randamentul impozitării

este mai mic;

d) cu cît preţul iniţial al produsului la care se aplică impozitarea indirectă este

mai mare, cu atît randamentul fiscal al acestei impozitări este mai mare.

Această concluzie ne poate duce la ideea că impozitarea indirectă trebuie

aplicată la acele produse la care deja cererea este rigidă astfel încît să nu fie afectată

nivelul cererii la produsele impozitate.

Impactul T.V.A. asupra ofertei (producătorului).

Deşi creşterea preţului la bunurile şi serviciile supuse impozitării cu T.V.A. ar

trebui să conducă, în conformitate cu legea ofertei, la stimularea ofertei, acest lucru

nu se produce, întrucît impozitul indirect încasat de către producător nu rămîne în

profitul acestuia, ci este prelevat de către stat la dispoziţia bugetului de stat. Cu alte

39

cuvinte, din perspectiva producătorului, nu este vorba despre creşterea preţului, ci

despre creşterea costurilor, crescînd costul mediu variabil, creştere care micşorează

marja profitului aşteptat sau creşterea costului mediu variabil va conduce la creşterea

costului marginal, ceea ce va avea ca efect reducerea ofertei.

Deci, ca o consecinţă macroeconomică a impozitării cu T.V.A. asupra ofertei,

aceasta din urmă va suferi o presiune în sensul scăderii ei. Această tendinţă este una

pe termen scurt, pe termen lung producătorii vor încerca să contracareze creşterea

costurilor administrative prin reducerea cît mai mult a costurilor economice.

Cu toate că T.V.A. este un impozit neutru din punct de vedere al circuitelor de

fabricaţie şi distribuţie, concomitent T.V.A. este şi un impozit intervenţionist. T.V.A.

are impact asupra consumatorilor, în raport cu ansamblul operaţiunilor care îi sunt

supuse, cumpărări şi plăţi, vînzări şi reglementări, T.V.A. produce efecte şi asupra

trezoreriei întreprinderii.

Impactului T.V.A. asupra situaţiei financiar-patrimoniale şi asupra fluxurilor

de trezorerie ale întreprinderii se referă la influenţa acesteia asupra poziţiei

financiare şi a indicatorilor echilibrului financiar. Intensitatea efectelor depinde de

ponderea valorică a facturilor neîncasate în totalul valoric al facturilor emise şi

respectiv de ponderea valorică a facturilor restante la plată în totalul valoric al

bunurilor şi serviciilor cumpărate.

Astfel T.V.A. aferentă avansurilor plătite furnizorilor pentru mărfurile ce

urmează a fi primite, devine deductibilă la plătitorii avansurilor numai din momentul

întocmirii facturii de către furnizori, astfel lichidităţile trezoreriei sunt diminuate.

În momentul în care au loc plăţi către furnizori, la care se adaugă influenţa

datorată intervalelor de timp la care au loc încasări de la clienţi, în raport cu intervalul

de timp în care are loc exercitarea dreptului de deducere şi stabilirea T.V.A. dedusă,

generează efecte pozitive dar şi negative asupra trezoreriei. Efectul final depinde de

ponderea efectului dominant asupra lichidităţii trezoreriei.

Cînd T.V.A. colectată este mai mică decît T.V.A. deductibilă atunci pentru

T.V.A. dedusă societatea are un drept de creanţă asupra bugetului statului. Creşterea

40

intervalului de timp prevăzut de legislaţia fiscală în care societatea îşi poate recupera

dreptul său de creanţă influenţează negativ asupra trezoreriei societăţii. Evident că

pentru bugetul statului aceasta constituie o finanţare temporară care nu este purtătoare

de dobîndă. Rambursarea de către bugetul statului lunar a T.V.A. aferentă

operaţiunilor de export, alături de stimularea acestuia contribuie la îmbunătăţirea

lichidităţii trezoreriei. Acest efect pozitiv este parţial diminuat atunci cînd societatea

trebuie să plătească o cauţiune pentru eventualele sume incorect rambursate.

În situaţia în care agentul economic are de plată la bugetul de stat T.V.A.,

această sumă trebuie achitată la sfîrşitul lunii următoare, rezultă că agentul respectiv

beneficiază de un surplus de trezorerie pentru cel puţin 30 de zile, cu condiţia că

suma pentru vînzările efectuate să fie încasată de la terţi pînă la data de întîi a lunii

următoare.

Acelaşi impozit produce o sumă de efecte asupra subiecţilor din economie

deoarece pînă la incidenţa sa finală apar efecte datorate impactului şi repercusiunii

impozitului.

Tabel 3.1.1.

Analiza datoriilor şi creanţelor aferente decontărilor T.V.A. cu

bugetul de stat ale S.A. „CAHULPAN” în dinamică.

(lei)

Indicatori La finele anului Abaterea absolută, (+/-)

2007 2008 2009 2009/2007 2008/2007 2009/20081. Creanţe privind T.V.A. 448738 84317 - - -364421 -2. Datorii privind T.V.A. - 25979 140961 - - +114982

În baza datelor din tabelul 3.1., observăm faptul că la S.A. „CAHULPAN” în

perioada 2007 mărimea creanţelor privind T.V.A. era de 448738 lei, în timp ce în

anul 2008 mărimea acestuia s-a redus cu 364421 lei faţă de anul 2007.

41

Concomitent mărimea datoriilor privind T.V.A. la finele anului 2008 a

înregistrat nivelul de 25979 lei, în timp ce în anul 2009 mărimea acestuia s-a majorat

cu 114982 lei faţă de nivelul precedent.

Impactul T.V.A. aspra pragului de rentabilitate

Cunoaşterea pragului de rentabilitate prezintă importanţă în activitatea practică

deoarece pot fi adoptate decizii care să anihileze influenţele negative ale unor factori

conjuncturali.

În cazul în care T.V.A. determină un raport neutral asupra rentabilităţii

întreprinderii, atunci valorile pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă nu

se vor modifica.

Dacă T.V.A. generează creşterea costurilor de achiziţie prin includerea taxei

fiscale nedeductibile, conducînd implicit la creşterea cheltuielilor de exploatare,

costuri de gestiune, costuri de trezorerie, atunci se modifică atît pragul de

rentabilitate, cît şi intervalul de siguranţă, pentru că nivelul cheltuielilor variabile se

modifică.

Impactul T.V.A. asupra rezultatului activităţii întreprinderii

Taxa pe valoare adăugată este neutră pe plan economic, în raport cu gestiunea

întreprinderii, doar dacă agentul economic intră în sfera de plată a T.V.A sau a optat

pentru plata T.V.A. prin cerere aprobată de organul fiscal unde agentul economic

respectiv este înregistrat ca plătitor de taxe.

Există cazuri în care agentul economic se încadrează în situaţiile de mai sus, dar,

potrivit activităţii pe care o desfăşoară, livrează şi bunuri scutite de T.V.A. Diferenţa

nedeductibilă nu mai poate fi neutră din punct de vedere contabil, deci ea va afecta

contul de rezultate prin creşterea cheltuielilor de exploatare.

Din punct de vedere contabil, taxa pe valoare adăugată este neutră pentru

întreprindere, dacă operaţiunile desfăşurate intră în sfera de aplicare, iar

deductibilitatea este de 100%. Această neutralitate este efectivă în ceea ce priveşte

contul de rezultate, iar dispoziţiile Planului General de Conturi obligă întreprinderea

42

să înregistreze cumpărăturile şi vînzările la valoarea lor netă, fără a fi înglobat

T.V.A..

Pentru ca agentul economic plătitor de T.V.A. să aibă posibilitatea înregistrării

în contabilitatea ţării, din punct de vedere fiscal, trebuie să înregistreze pe bază de

facturi atît în registrul de evidenţă a vînzărilor cînd livrează bunuri sau efectuează

prestări de servicii, iar atunci cînd achiziţionează bunuri pe bază de facturi sau alte

documente înlocuitoare, evidenţiază în registrul de evidenţă a procurărilor, toate

intrările de bunuri supuse T.V.A..

Se apreciază că T.V.A. implică două categorii de raporturi faţă de rentabilitatea

întreprinderii. Un raport neutral, pentru agenţii economici supuşi acestui impozit, care

livrează bunuri şi servicii impozabile nefiind afectată rentabilitatea întreprinderii.

Întreprinderea este obligată la plata T.V.A. pentru cumpărările efectuate şi de a

solicita, prin facturare, clienţilor săi T.V.A. conform legislaţiei. Astfel, întreprinderea

intervine ca un colector de impozit pentru T.V.A..

În aceste situaţii se apreciază că între contabilitate şi fiscalitate se creează un

raport neutral, informaţia contabilă fiind folosită ca obiect şi ca suport pentru

calcularea ei şi decontarea T.V.A.. Astfel, T.V.A. nu generează probleme pentru

amortizarea celor două categorii de interese, contabil şi fiscal.

Al doilea raport, integrat, influenţează rentabilitatea întreprinderii, T.V.A.

intrînd în costul de achiziţie pentru agenţii economici neplătitori. Contribuabilii

supuşi acestui impozit ce livrează bunuri şi servicii care prin efectul legii sunt scutite

de T.V.A., majorează cheltuielile de exploatare, implicînd costuri suplimentare de

gestiune şi costuri de trezorerie.

Raportul integral al T.V.A. asupra rentabilităţii întreprinderii este determinat de

intersecţia între interesul contabil şi cel fiscal. În cazul acestor intersecţii apar

dezacorduri între principiile contabile şi cele fiscale şi, în consecinţă, ele trebuie

armonizate sau conciliate.

43

Un element destul de important al impactului T.V.A. asupra activităţii

întreprinderilor cît şi asupra situaţiei financiare a activităţii întreprinderilor este faptul

că agenţii economici beneficiază de dreptul de restituire a sumei T.V.A.

Dreptul la restituirea TVA din buget se extinde numai asupra subiecţilor

impozabili înregistraţi ca plătitori de TVA şi se efectuează prin Decizia Comisiei

IFPS privind restituirea TVA contribuabililor deserviţi de Direcţia de Administrare a

Contribuabililor Mari.

Restituirea TVA se efectuează doar în cazurile cînd depăşirea sumelor TVA

aferente mărfurilor procurate asupra sumelor TVA calculate de la livrările efectuate

este rezultată în cadrul livrărilor efectuate:

1) la cota zero;

2) la cota redusă doar la pâine şi produsele de panificaţie, lapte şi produse

lactate, produse şi prelucrate de aceste întreprinderi.

Declararea sumelor TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă

fiscală separat, în conformitate cu Modul de completare de către subiecţii impozabili

cu TVA a Declaraţiei privind TVA. Subiecţii impunerii, pot solicita restituirea

T.V.A., adresîndu-se la inspectoratele fiscale teritoriale de la locul de deservire prin

depunerea cererii de restituire a T.V.A. [Anexa 3.1.1.]

Restituirea sumei TVA se efectuează în termen de 45 de zile din data depunerii

cererii de restituire, 37 de zile din termenul dat sunt destinate efectuării controlului şi

primirii deciziei de restituire, restul de 8 zile sunt destinate efectuării restituirii

efective.

Suma TVA ce urmează a fi restituită contribuabilului în rezultatul livrărilor

impozabile la cota zero şi la cota redusă a TVA se calculează prin înmulţirea cotei

standard a TVA cu valoarea livrării ce se impozitează la cota zero sau la cota redusă.

T.V.A. generează costuri pentru întreprindere în calitatea sa de colector

fiscal. Aceste costuri pot fi determinate de următoarele categorii: costuri directe,

costuri de gestiune şi costuri de trezorerie.

44

Costurile directe intervin în cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în

totalitate, partea nedeductibilă fiind cuprinsă în costul de achiziţie al bunului

respectiv şi în situaţia în care întreprinderea este ea însăşi asimilată consumatorului

final.

Dacă agentul economic este scutit de T.V.A. şi nici nu a făcut opţiunea de

plătitor de T.V.A. şi se aprovizionează cu materii prime sau servicii de la terţi care au

o valoare relativ mare, încarcă costul bunului respectiv şi cu valoarea T.V.A., riscînd

să fie exclus de pe piaţă prin concurenţa furnizorilor.

Pentru a-şi lua în calcul dimensiunea fiscală a afacerilor, agentul economic

trebuie să-şi analizeze foarte bine obiectul de activitate. Dacă consumurile

intermediare, ca participante la valoarea adăugată, sunt mari, atunci poate să

aprecieze luarea în considerare a capacităţii fiscale şi este decizia sa normală de

opţiune ca plătitor de T.V.A..

Pentru un agent economic, al cărui obiect de activitate îl constituie prestările de

servicii, prin analize, consultaţii, evaluare, proiectare şi în general exploatarea

inteligenţei, consumurile intermediare vor fi mai mici. În asemenea situaţii,

întreprinderea nu va opta pentru o gestiune eficientă, pentru plata T.V.A., deoarece

aceasta va fi suportată de client, iar în concurenţă cu alte întreprinderi neplătitoare de

T.V.A., va renunţa la serviciile sale, chiar dacă calitatea lucrărilor prestate este de

nivel înalt.

Creşterea costului de achiziţie prin includerea taxei fiscale nedeductibile

conduce implicit la creşterea cheltuielilor de exploatare şi micşorarea rezultatului

contabil.

Costurile de gestiune sunt generate de rolul întreprinderii de colector fiscal

privind T.V.A.. În acest scop, trebuie întocmite documentele justificative şi registrele

privind T.V.A., de asemenea, trebuie organizată o evidenţă contabilă riguroasă,

detaliată, complexă pentru a dispune de timp şi de informaţiile necesare întocmirii

decontului de T.V.A., necesitînd o forţă de muncă deloc neglijabilă.

45

Colectarea T.V.A. se derulează, nu în puţine cazuri, pe fondul riscului de

insolvabilitate al clienţilor şi al litigiilor ce pot interveni în relaţiile cu furnizorii.

Costurile de gestiune implică forţă de muncă suplimentară şi deci, creşterea

cheltuielilor cu munca vie.

Costurile de trezorerie sunt determinate de intervalul de timp între creanţele

asupra bugetului de stat privind T.V.A. deductibilă la intrare şi datoriile faţă de

bugetul de stat privind T.V.A. colectată la ieşire.

T.V.A. generează creditul-clienţi şi creditul-furnizori. Aceste diferenţe sunt

regularizate pînă la sfîrşitul lunii următoare. T.V.A. de plată se achită pe baza

declaraţiei T.V.A.. În schimb, T.V.A. de recuperat se rambursează selectiv pentru

anumiţi agenţi economici, în termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii

de rambursare şi a documentaţiei justificative. Pentru alţi agenţi economici, T.V.A.

de recuperat se compensează cu T.V.A. de plată în lunile următoare.

T.V.A. angajează un cost legat de gestiunea trezoreriei pentru avansurile

încasate la clienţii creditori. Din punct de vedere fiscal, avansurile sunt purtătoare de

T.V.A. şi se facturează.

Dacă în luna respectivă, agentul economic nu are consumuri intermediare, deci

T.V.A. deductibilă sau mărimea sa este nesemnificativă, furnizorul de bunuri are

obligaţia de a vira un buget integral T.V.A. aferentă avansurilor încasate. Prin suma

virată la buget se creează la unitatea furnizoare o reducere de disponibilităţi baneşti,

suma ce nu se poate recupera decît în lunile următoare. Această situaţie poate

conduce întreprinderea furnizoare în întîrzieri la plata unor obligaţii scadente.

Există şi posibilitatea ca derularea operaţiunii pentru care s-a încasat avansul să

nu se mai realizeze, avansul urmînd a fi restituit integral clientului.

Întrucît virarea la buget a T.V.A. calculată pentru avansurile încasate a avut loc,

recuperarea urmează a se realiza în lunile următoare de la alte operaţiuni sau prin

rambursarea de la buget.

46

O situaţie deosebită între relaţiile comerciale ale agentului economic o

reprezintă pierderea, deprecierea sau distrugerea bunurilor pe timpul transportului

către client.

Stabilirea taxei datorate se face în strînsă corelaţie cu prevederile contractuale.

Dacă bunurile s-au pierdut pe timpul transportului către client şi contractul îl face

responsabil pentru orice pierdere înregistrată după predarea bunului, furnizorul

datorează taxa aferentă bunurilor respective, clientul avînd drept de deducere a taxei

cuprinse în factura furnizorului în măsura în care bunurile erau destinate realizării de

operaţii impozabile.

Pentru bunurile destinate unor operaţii, scutite de taxe sau cheltuieli care nu au

legatură directă cu activitatea firmei, T.V.A. aferentă bunurilor pierdute pe timpul

transportului nu poate fi dedusă.

Există situaţii în care beneficiarii bunurilor sau serviciilor sunt declaraţi

insolvabili prin hotărîri judecătoreşti definitive, iar furnizorii şi prestatorii de servicii

beneficiază de dreptul de deducere prin restituire de la bugetul statului a T.V.A.

corespunzătoare sumelor ce nu pot fi încasate.

Influenţa T.V.A. asupra lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii

Raportul integral al taxei pe valoarea adăugată nu generează mişcarea valorii

ratelor de solvabilitate şi de lichiditate.

Influenţa T.V.A. asupra ratelor de lichiditate şi solvabilliate în sensul creşterii

acestora apare în situaţia în care agentul economic are de plată la bugetul de stat

T.V.A., beneficiind de un surplus de trezorerie.

În situaţia în care vînzările rămîn constante şi termenul de scadenţă nu se

modifică, societatea beneficiază din partea statului de un credit constant, caz în care

societatea realizează un profit suplimentar, determinat de rata dobînzii, practicat de

băncile comerciale, prin folosirea de disponibilităţi.

Dacă societatea are de recuperat T.V.A., atunci se va confrunta cu necesitatea de

disponibilităţi, aflîndu-se în situaţia de a contracta un împrumut bancar, să îşi

diminueze stocurile prin accelerarea vitezei de rotaţie a acestora, sau să diminueze

47

volumul creditului acordat clienţilor, prin accelerarea procedurilor de încasare a

creanţelor de la partenerii de afaceri. Aceste măsuri vor conduce la scăderea ratelor

de lichiditate şi solvabilitate.

Influenţa T.V.A. asupra ratelor de echilibru financiar şi de randament

Dacă societatea are de plată T.V.A., înseamnă că societatea va putea folosi

disponibilităţile create şi să renunţe la credite. Aceasta va conduce la creşterea ratei

autonomiei financiare, ratei de finanţare a stocurilor şi scăderea ratei datoriilor, în caz

contrar are loc o scădere a acestor rate.

Raportul neutral în care se află T.V.A. în cazul în care agentul economic este

plătitor de T.V.A. şi efectuează operaţiuni cu prorata 100% nu va modifica ratele de

rentabilitate.

Pentru cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în totalitate, pentru că agentul

economic efectuează operaţiuni care sunt scutite, sau nu are prorata de 100%,

costurile pe care le antrenează vor conduce la micşorarea ratei rentabilităţii

economice şi a ratei rentabilităţii financiare.

Influenta cheltuielilor de exploatare angajate de T.V.A. asupra rezultatelor

întreprinderii

Avînd în vedere că T.V.A. conduce la creşterea costului de achiziţie prin

includerea taxei fiscale nedeductibile, în situaţia în care T.V.A. nu este deductibilă în

totalitate şi în situaţia în care întreprinderea este ea însăşi asimilată consumatorului

final, implicit cresc cheltuielile de exploatare şi se micşorează rezultatul contabil.

Creşterea cheltuielilor de exploatare implică modificarea soldurilor intermediare de

gestiune.

Pentru agenţii economici supuşi plăţii T.V.A., care livrează bunuri şi servicii

impozabile şi au prin efectul legii prorata de 100%, situaţia generală nu este afectată

şi nici rentabilitatea întreprinderii.

Pentru agenţii economici supuşi plăţii T.V.A., care livrează bunuri şi servicii

impozabile şi nu au prorata 100%, situaţia generală este afectată influenţînd

rentabilitatea întreprinderii. T.V.A. ,conducînd la creşterea costurilor.

48

Pentru cei care livrează bunuri şi servicii care prin efectul legii sunt scutite de

plata T.V.A., se majorează cheltuielile de exploatare.

Astfel, marja comercială se va diminua în cazul unui raport integrat al T.V.A. asupra

rentabilităţii întreprinderii, cu T.V.A. nedeductibilă aferentă livrărilor de bunuri

scutite. Aceasta va conduce la diminuarea valorii adăugate, excedentul brut din

exploatare, rezultatului exploatării, rezultatului curent şi rezultatului exerciţiului cu

valoarea corespunzătoare T.V.A. nedeductibilă.

Efectele T.V.A. asupra finanţării investiţiilor

Subiecţii impozabili, care au o depăşire a sumei T.V.A. achitate sau ce urmează

a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma

T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători pentru marfurile,

serviciile livrate lor au dreptul la restituirea depăşirii date. Suma pasibilă restituirii nu

poate fi mai mare decît suma T.V.A. achitată prin intermediul contului bancar pentru

valorile materiale, serviciile ce tin de investitiile (cheltuielile) capitale efectuate.

Subiectilor impozabili care au efectuat investitii (cheltuieli) capitale li se restituie

T.V.A. în cazul în care depăşirea sumei T.V.A. pentru o perioadă fiscală determinată

este mai mare de 100000 de lei.

Agenţii economici înregistrati în calitate de plătitori de T.V.A. în conformitate cu

art.1121 au dreptul la restituirea sumei T.V.A. achitate prin intermediul contului

bancar furnizorilor de valori materiale, servicii ce ţin de investiţiile (cheltuielile)

capitale efectuate, care au constituit temei pentru înregistrarea subiectului ca plătitor

de T.V.A. Restituirea T.V.A. se efectueaza în termen de 45 de zile de la data

depunerii cererii, în modul stabilit de Guvern. Restituirea T.V.A. se efectuează în

contul stingerii datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul

public naţional, iar în lipsa datoriilor, restituirea se efectuează la contul bancar al

agentului economic.

49

3.2 Problematica T.V.A. şi modalităţi de soluţionare a acestora.

Republica Moldova a reuşit să-şi întemeieze o politică fiscal-bugetară

independentă chiar imediat după obtinerea independenţei în 1991. Însa consolidarea

sistemului bugetar şi fiscal şi a politicii fiscal-bugetare au avut loc după introducerea

valutei naţionale în noiembrie 1993. În anii 1991-1995 se desfăşoară prima etapă de

formare a politicii fiscale. În aceasta perioada are loc procesul de adaptare la noile

cerinţe prin modificarea actelor normative şi legislative.

Începînd cu anul 1992 au fost introduse un sir de impozite noi, utilizate în

economiile de piaţă cum ar fi: T.V.A., accizele, taxele rutiere, tarifele vamale etc. Au

fost modificate principiile şi metodologia de calcul a impozitele deja existente. În anii

1996-1999 este definitivată constituirea sistemului bugetar - adoptarea Legii cu

privire la sistemul bugetar şi procesul bugetar, a Conceptiei reformei fiscale şi a unor

articole din Codul fiscal. [10]

În cîţiva ani de independenţă politică şi de tranziţie la economia de piaţă, agenţii

economici au inventat o multime de şiretlicuri pentru a nu achita impozitele. Potrivit

rapoartelor organelor cu atribuţii de administrare fiscală, unul din cele mai răspîndite

şiretlicuri este contabilitatea dublă. Unii agenţi economici dispun de două registre

contabile, unul real în care sunt indicate veniturile şi cheltuilelile reale ale

întreprinderii, iar altul, care este prezentat organelor de control. În cel de-al doilea

registru practic lipsesc veniturile, iar la capitolul pierderi sau cheltuieli cifrele sunt

impresionante.

O modalitate excelentă pentru eschivarea de la impozite pentru importatori sau

exportatori este Transnistria, cu care Chişinăul are un acord referitor la neachitarea

taxelor pentru agenţii economici din ambele părti la frontiera de pe Nistru.

O cauză care se răsfrînge nemijlocit asupra fenomenului neachitărilor către

buget este povara fiscală neadecvată pentru condiţiile şi economia Republicii

Moldova. Prezenţa unui sector subteran masiv contribuie la crearea unei poveri

fiscale excesive.

50

Sursa veniturilor bugetului de stat este activitatea în economia oficială. Dar de o

mare parte a cheltuililor din buget se bucură şi persoanele care nu plătesc impozite

De aceea dacă povara fiscală medie pe economie este de circa 30%, atunci povara

fiscală efectivă a unor agenţi economici care activează în cadrul economiei oficiale

este evident mai mare (40-60%) [11].

Trei factori determină politica fiscală a Republicii Moldova. Primul este

recesiunea generală, care reduce baza impozabilă. Al doilea factor este incapacitatea

administraţiei fiscale să colecteze impozitele ca rezultat al evaziunilor fiscale, larg

răspîndite. Al treilea factor este lipsa ajustării adecvate a cheltuielilor.

Există o serie de practici ale agenţilor economici cu scopul de a nu declara total

sau parţial veniturile realizate. Astfel, la controalele efectuate privind taxa pe

valoarea adăugată s-au constatat, în principiu, următoarele deficienţe:

1) exercitarea dreptului de deducere fără documente legale;

2) necalcularea T.V.A. pentru prestări de servicii efectuate de societăţi cu sediul

în străinătate;

3) necalcularea T.V.A. pentru avansuri încasate sau vînzări de mijloace fixe;

4) necolectarea T.V.A. pentru mărfuri depreciate calitativ;

5) nejustificarea activităţii de export realizat prin comision cu documente legale;

6) neînregistrarea T.V.A. pentru utilaje agricole vîndute;

7) neconcordanţe între datele înscrise în deconturi şi cele înregistrate în evidenţa

contabilă precum şi necalcularea T.V.A. pentru plăţi efectuate în natură;

8) depunerea cu întîrziere la organul fiscal a Declaraţiilor privind T.V.A. şi

nerespectarea cotelor legale;

9) calcularea T.V.A. de către agenţi economici neplătitori de T.V.A. şi nevirarea

acesteia;

10) exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. înainte de înregistrarea ca

plătitori de T.V.A.;

11) diminuarea T.V.A. colectat prin stornări fără documente legale;

51

12) necalcularea T.V.A. pentru echipamentul de lucru acordat salariaţilor, plătit

de aceştia;

13) necalcularea şi neachitarea T.V.A. aferent ratelor de leasing;

14) deduceri repetate în baza aceluiaşi document;

15) neînregistrarea în evidenţa contabilă a T.V.A. colectată;

16) necalcularea T.V.A. pentru livrările de gaz către centrale termice sau către

agenţi economici, motivîndu-se că destinaţia finală este consumul populaţiei, fară a se

justifica aceasta prin documente legale;.

Numeroşi plătitori de T.V.A. îşi asumă riscul fraudei, motiv pentru care

impactul economic şi cel social al acestui impozit nu pot fi apreciate fără luarea în

considerare a evaziunii fiscale. Întrucît frauda compromite competitivitatea şi

falsifică premisele concurenţei între agenţii economici, se ajunge la încălcarea

principiului de neutralitate a taxei pe valoarea adăugată.

    O altă problemă care merită atenţie este legată de neonorarea de către o bună

parte de contribuabili a obligaţiunii de prezentare organului fiscal a dărilor de

seamă fiscale prevăzute de legislaţie. Cauzele principale se rezumă în faptul că

majoritatea contribuabililor ce nu prezintă dări de seamă sînt întreprinderi

individuale, care nu activează, iar fondatorii sînt plecaţi din ţară, sau au decedat. Deşi

SFS utilizează pîrghiile de constrîngere legală, prevăzute în art.34 din Legea nr.845-

XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, iniţiind lichidarea

agenţilor economici în cauză, este necesar de menţionat că procedura ca atare este

costisitoare şi neeficientă pentru buget, iar numărul acestora este impunător.

Cît priveşte problemele sistemului vamal, organele vamale ale Republicii

Moldova şi activitatea vamală în întregime nu a fost în stare să evite unele dificultăţi

caracteristice perioadei de tranziţie. În sectorul vamal există probleme serioase ce ţin

de implementarea complexă a principiilor activităţii vamale, armonizarea şi

simplificarea procedurilor vamale, organizarea eficientă a activităţilor, asigurarea

financiară şi tehnico-materială, nivelul profesional şi etic al funcţionarilor vamali,

52

asigurarea activităţii de combatere a contrabandei şi altor încălcări ale legislaţiei,

propagarea stipulărilor legale, colaborarea internaţională.

O problemă importantă este restituirea TVA. Actualul mecanism de restituire a

T.V.A. îi descurajează pe exportatori.

Restituirea TVA, în loc să îi stimuleze financiar pe exportatori, nu face decît să

creeze prejudicii materiale şi să inhibe orice elan în activitatea de export. Procedura

de restituire a TVA este una anevoioasă şi discriminatorie, fiind create dificultăţi în

mod artificial. Restanţele statului la restituirea TVA afectează administrarea

business-ului privat, iar companiile sunt nevoite să apeleze la creditare, proces dificil

şi scump în Republica Moldova. Mai mult, costul producţiei creşte proporţional cu

cel al finanţării, în timp ce produsele autohtone devin necompetitive pe pieţele

externe, unde sunt supuse imediat taxării, din momentul trecerii vămii.

Printre companiile faţă de care statul are cele mai mari datorii la restituirea

TVA, se regăsesc cele cu capital străin, astfel încît nici un investitor nu va mai fi

interesat de ţara noastră, dacă este tratat în asemenea mod, nemaivorbind că termenul

de 45 de zile este exagerat (în realitate, e vorba de trei luni).

Percepţia restituirii TVA în calitate de cheltuială în plus pentru stat este una

greşită din start, TVA nu este nimic altceva decît un impozit indirect. Nu este decît o

acţiune de rambursare a banilor deja încasaţi de la companiile private. Or, la

momentul de faţă asistăm la o luptă dintre organele de stat şi companiile private, în

care ultimele trebuie mereu să demonstreze că nu sunt infractori.

Majoritatea agenţilor economici au menţionat suprapuneri şi dublări de

informaţie în lista de documente solicitate. O altă dificultate se referă la rigorile

exagerate ale inspectorilor, controlul fiscal se soldează adesea cu aplicări de amenzi

şi în consecinţă, agentul economic, cunoscînd riscul unor amenzi potenţiale, nu mai

consideră recuperarea TVA atît de atractivă ca facilitate.

TVA nu este o pomană a Guvernului, ci o obligaţie, fiindcă, la urma urmelor,

agenţii economici au achitat TVA   şi au creditat astfel bugetul pentru o perioadă

oarecare de timp, pentru că ciclul de producere este destul de mare pentru produsele

53

de export, 45-60 de zile. Problema restituirii TVA nu este una simplă. Acest impozit

indirect este un pilon foarte important, fiind necesară optimizarea administrării TVA.

Se crează situaţia cînd agentul economic, după o verificare destul de masivă, trebuie

să aştepte nu 45 de zile, potrivit legislaţiei, dar, cu regret, cîteva luni."

De multe ori, funcţionarii de stat îşi permit de sine stătător să ceară acte care nu

sunt incluse în Regulamentul de restituire a TVA.

În concepţia UE obiectivul sistemului fiscal este colectarea impozitelor şi

taxelor. Prin urmare, misiunea administrării T.V.A. este concentrată pe colectarea

acestei taxe. Procedurile formale transparente sunt esenţiale pentru funcţionarea

eficientă a sistemului T.V.A.. Totodată, ele sunt imperios necesare pentru o

administrare echitabilă, asigurînd o cale de restricţionare a corupţiei. Clarificarea şi

simplificarea procedurilor referitoare la costurile supunerii la impozitare a

contribuabililor şi la costurile de administrare sunt caracteristicile evoluţiilor recente

în administrarea T.V.A..

Este binecunoscut faptul că procedurile de impunere pot stimula aranjamente

informale, care se stabilesc, fără o baza legală, între contribuabili şi inspectorii fiscali.

Pentru evitarea unor asemenea practici, ţările UE au dezvoltat sisteme de audit intern

puternice. Pe lîngă definirea procedurilor de administrare a T.V.A., ţările UE acordă

o atenţie specială doleanţelor contribuabililor şi procedurilor de contestare, care

clarifică drepturile contribuabililor în procesele legate de T.V.A.. Totodată, sistemul

informaţional este considerat un element important în administrarea sistemului

T.V.A.. În prezent, există diferenţe între ţările din UE în ceea ce priveşte ratele

aplicate. În ciuda acestei diversificări, există un numitor comun pentru toate sistemele

de T.V.A. din ţările UE. Acest numitor comun este Directiva a VI-a a Comisiei

Europene, care stabileşte cadrul de armonizare a legislaţiilor sistemelor T.V.A. pentru

statele membre.

Regulile privind deducerile sunt armonizate pentru statele membre în UE în

măsura în care acestea afectează sumele anuale colectate, iar proporţia deductibilităţii

ar trebui calculată într-un mod similar. Prin urmare, legislaţiile naţionale trebuie să

54

specifice care persoane sunt în masură să plătească T.V.A., în particular în ceea ce

priveşte serviciile oferite de o persoană stabilită în altă ţară.

Obligaţiile contribuabililor trebuie armonizate cît de mult posibil astfel încît să

se asigure o colectare uniformă în toate statele membre în UE. Atunci cînd este

necesar pentru stabilirea şi monitorizarea bazei de evaluare a propriilor resurse,

contribuabilii ar trebui să întocmească periodic evidenţe ale veniturilor agregate din

tranzacţiile legate atît de inputuri, cît şi de rezultate.

Este necesară o evidenţă şi raportare separată a amînărilor sau eşalonărilor

acordate contribuabilului fără calcularea majorărilor de întîrziere şi a amînărilor sau

eşalonărilor acordate contribuabilului cu calcularea majorărilor de întîrziere, fapt care

presupune necesitatea reglementării unor aplicaţii de evidenţă şi raportare a acestor

sume în concordanţă cu prevederile legale, ceea ce va determina monitorizarea

eficientă a restanţelor respective.

Pentru rezolvarea problemei TVA e necesar luarea următoarelor măsuri:

1) Tratarea nediscriminatorie a ofertanţilor de materii prime şi bunuri de capital;

2) Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri;

3) Neacordarea de amînări de la plata taxei pe valoarea adăugată;

4) Impunerea de penalităţi severe pentru solicitările frauduloase;

5) Asigurarea stabilităţii legislaţiei şi evitarea “legilor speciale” pentru a evita

confuziile ce pot aparea în rândul contribuabililor;

6) Plata promtă a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată.

7) Creşterea eficienţei în colectarea taxei pe valoarea adăugată.

În anul 2005 a fost aprobată şi la începutului anului 2006 a întrat în vigoare

redacţia nouă a Instrucţiunii privind restituirea sumelor TVA, care reprezintă un

document unic, în care sînt specificate toate normele existente ce ţin de restituirea

TVA subiecţilor impozabili, fiind luate în consideraţie doleanţele organizaţiilor

financiare internaţionale referitoare la procedura de restituire a TVA. Ca rezultat

considerabil s-a simplificat procesul de luare a deciziei privind restituirea

55

impozitului, fapt ce în final contribuie la micşorarea termenului de examinare a

materialelor de restituire în organele fiscale.

Cadrul legal privind restituirea TVA către agenţii economici trebuie reformat.

Agenţii economici se confruntă cu o serie de probleme la capitolul restituirea

impozitelor plătite către stat la efectuarea operaţiunilor de import-export, precum:

rigorile prea exagerate ale inspectorilor la efectuarea controalelor şi solicitarea de a

prezenta un număr prea mare de documente, precum şi încălcarea termenilor legali de

recuperare a banilor plătiţi.

Este necesară reducerea termenului de restituire a TVA şi simplificarea

procedurilor, deopotrivă cu reducerea restanţelor statului. Pentru a simplifica

procedura de restituire a TVA, se recomandă implementarea verificării electronice a

informaţiei necesare. O altă propunere este reducerea termenului de restituire TVA de

la 45 de zile la 15 zile. Pentru a-i compensa pe agenţii economici faţă de care statul

are datorii, e nevoie de  calcularea unor penalităţi pentru a demonstra că restituirea

TVA este o destinaţie prioritară pentru resursele bugetare.

Obiectivele de bază privind administarea TVA în RM, expuse în programele

guvernamentale, sunt:

1. Perfecţionarea continuă a sistemului de deservire a contribuabililor, inclusiv şi

realizarea mecanismului de restituire a TVA şi de subvenţionare a producătorilor

agricoli cu stricta respectare a termenelor.

2. Perfecţionarea procedurii de anulare a înregistrării a contribuabililor TVA,

datorită cărui fapt, durata de activitate a întreprinderilor ce au intenţia de a utiliza

mecanisme de escrocherii fiscale se va reduce la minimum.

3. Întru eficientizarea încasării restanţelor la bugetul public naţional pe parcursul

2010 se vor întreprinde acţiuni în vederea perfecţionării procedurii de executare silită

şi a măsurilor de asigurare a atingerii obligaţiei fiscale, inclusiv prin:

- perfecţionarea mecanismului existent de comercializare a bunurilor

sechestrate;

56

- elaborarea sarcinilor pentru implementarea programului electronic de ţinere a

evidenţei acţiunilor de executare silită;

- elaborarea unei proceduri noi de evaluare, clasificare a restanţierilor şi după

factori de risc.

4. Modernizarea tehnologiilor informaţionale:

- prin crearea şi sistematizarea bazei existente cu înnoirea permanentă a

informaţiei despre contribuabil pentru determinarea conformării fiscale.

- crearea şi implementarea sistemului de prezentare de către contribuabili a

dărilor de seamă în mod electronic;

- perfecţionarea mecanismului de interacţiune cu sistemele informaţionale ale

altor instituţii de stat.

6. Perfecţionarea procedurii control fiscal:

7. Dezvoltarea culturii fiscale a contribuabililor şi stabilirea relaţiilor de

parteneriat:

- popularizarea pe larg a legislaţiei fiscale;

- crearea în cadrul IFPS a Centrului de asistenţă informaţională (centrul

telefonic).

8. Dezvoltarea relaţiilor externe:

- iniţierea unei cooperări cu Administraţiile fiscale din Ucraina şi România;

- dezvoltarea în continuare a colaborării bilaterale cu Serviciile Fiscale din

Bulgaria, Cehia, Franţa şi Olanda.

57

CONCLUZII

Taxa pe valoarea adăugată este cel mai important impozit indirect, el deţinând

ponderea cea mai mare din totalul acestora şi reprezintă o importantă sursă de

venituri publice la bugetul de stat.

Taxa pe valoarea adăugată afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici,

deoarece TVA-ul se percepe, de regulă, la vînzarea bunurilor de larg consum. Astfel,

taxa pe valoarea adăugată este suportată de consumătorii finali, aceasta fiind inclusă

în preţul de vânzare al mărfurilor.

Din considerente sociale sau administrative, unele operaţiuni sunt scutite de taxa

pe valoarea adăugată. Prin aplicarea regimului de scutire de taxa pe valoarea adăugată

cu drept de deducere pentru exportul de bunuri, transporturi şi prestările de servicii

legate direct de exportul de bunuri, are loc detaxarea bunurilor exportate, ceea ce

conduce la întărirea poziţiei concurenţiale a întreprinderilor moldoveneşti pe pieţele

externe.

Taxa pe valoarea adăugată nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele

reale, ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumpărare.

Obiectivul prioritar al politicii fiscale din domeniul taxei pe valoarea adăugată îl

reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară în domeniu.

Aplicarea unei cote reduse, reprezintă o modalitate de a simplifica şi, în acelaşi timp

de a asigura o mai corectă colectare a veniturilor publice, eliminând totodată

posibilitatea săvârşirii unor acte de evaziune fiscală.

În Republica Moldova, ca şi în celelalte ţări în curs de dezvoltare, nivelul taxei

pe valoarea adăugată are un rol important în ceea ce priveşte ritmul de creştere

economică. De acea, se impune ca orice măsură cu privire la aplicarea unei cote mai

reduse sau mai mari de T.V.A. să fie luată ţinînd seama în primul rînd de situaţia

economică a Republicii Moldova.

O eventuală creştere a cotei taxei pe valoarea adăugată ar avea efecte negative şi

asupra consumatorilor (care vor reduce consumul), precum şi asupra societăţilor

comerciale (care vor înregistra încasări mai mici şi vor fi nevoite astfel să îşi restrîngă

58

activitatea). Astfel, o decizie de majorare a T.V.A. ar determina în mod cert, o

reducere a ritmului actual de creştere economică a Republicii Moldova.

Taxa pe valoare adăugată este neutră pe plan economic, în raport cu gestiunea

întreprinderii, doar dacă agentul economic intră în sfera de plată a T.V.A sau a optat

pentru plata T.V.A. prin cerere aprobată de organul fiscal unde agentul economic

respectiv este înregistrat ca plătitor de taxe.

Din punct de vedere contabil, taxa pe valoare adăugată este neutră pentru

întreprindere, dacă operaţiunile desfăşurate intră în sfera de aplicare, iar

deductibilitatea este de 100%. Această neutralitate este efectivă în ceea ce priveşte

contul de rezultate, iar dispoziţiile Planului General de Conturi obligă întreprinderea

să înregistreze cumpărăturile şi vînzările la valoarea lor netă, fără a fi înglobat

T.V.A..

Raportul neutral în care se află T.V.A. în cazul în care agentul economic este

plătitor de T.V.A. şi efectuează operaţiuni cu prorata 100% nu va modifica ratele de

rentabilitate.

Pentru cazul în care T.V.A. nu este deductibilă în totalitate, pentru că agentul

economic efectuează operaţiuni care sunt scutite, sau nu are prorata de 100%,

costurile pe care le antrenează vor conduce la micşorarea ratei rentabilităţii

economice şi a ratei rentabilităţii financiare.

Pentru solutionarea problemei TVA e necesar aplicarea următoarelor măsuri:

1) Tratarea nediscriminatorie a ofertanţilor de materii prime şi bunuri de capital;

2) Tratarea nediscriminatorie a importatorilor de bunuri;

3) Neacordarea de amînări de la plata taxei pe valoarea adăugată;

4) Impunerea de penalităţi severe pentru solicitările frauduloase;

5) Asigurarea stabilităţii legislaţiei şi evitarea “legilor speciale” pentru a evita

confuziile ce pot aparea în rândul contribuabililor;

6) Plata promtă a rambursărilor de taxă pe valoarea adăugată.

7) Creşterea eficienţei în colectarea taxei pe valoarea adăugată.

59

O apreciere a activităţii de administrare a TVA în Republica Moldova au expus-

o colegii din cadrul serviciilor fiscale ale ţărilor CSI. Raportul pe tema utilizării

resurselor informaţionale la administrarea TVA la şedinţa Consiliului Consultativ a

conducătorilor serviciilor fiscale a CSI, organizată la Astana în luna septembrie 2005,

precum şi vizitele ulterioare pe marginea acestor probleme efectuate de reprezentanţii

serviciilor fiscale a Federaţiei Ruse şi Ucrainei au trezit un interes deosebit faţă de

metodele de administrare utilizate de IFPS a RM, încît pentru anul 2010 s-a solicitat

desfăşurarea seminarului pe marginea chestiunilor de administrare a TVA.

Întru depăşirea situaţiei, la iniţiativa IFPS, a fost elaborat Regulamentul privind

modalitatea de stingere prin prescripţie a restanţelor compromise, care la moment

este deja aprobat de IFPS, şi remis Ministerului Justiţiei pentru înregistrare. ecătînd la

existenţa indicatorilor pozitivi este de menţionat, că rezervele nu sînt valorificate pe

deplin. Pentru majorarea tempoului încasărilor în anul 2010 vor fi întreprinse măsuri

de intensificare a utilizării de către organele fiscale a instrumentelor de administrare

fiscală.

În urma analizei efectuate a activităţii contribuabililor mari au fost revăzute

criteriile de atribuire la categoria respectivă şi în final aprobată lista contribuabililor

mari. Însă în scopul ridicării nivelului de administrare realitatea cît şi experienţa altor

state demonstrează necesitatea reducerii numărului de contribuabili mari.

60