Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.
Ea nu e a celor ce au,
ci a celor ce iau ce e mai bun din viata,
a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce dau ce e mai bun din ei,
a celor ce refuza sa vada ca paharul
e pe jumatate gol,
… sau ca poate trei sferturi
din el s-a scurs…
sau,
in cazuri
cu
adevarat
nefericite
mai are doar doi stropi amarati de bine in el.
Ferice de cei ce privesc paharul
“din perspectiva cerului”,
adica de sus… adica de sus,
…de unde pare vesnic plin ...de unde pare
vesnic plin
… si nu din lateral … si nu din lateral
unde orice picatura in lipsa e observata
cu usurinta.
Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,
de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii,
de cei cad, iar apoi se ridica,
de cei cad, iar apoi se ridica.
Ferice de cei ce nu invata pentru note
de cei ce sufera
zambind,
de cei ce observa
florile prafuite
ce cresc in mizeria
de la coltul trotuarului,
de cei ce plang gratie dragostei
si nu singuratatii…
…de cel ce descopera o carte buna…
…de cei ce fac cadouri… …de cei
ce fac
cadouri…
…de cei carora le place compania
propriei lor persoane ....
… de cei ce mananca
fara sa numere caloriile …
sau sa privesca la ceas.
Ferice de cei ce nu uita ca
viata e una singura,
ca modul in care o traiesti
are consecinte
ca paharul trebuie
privit de sus
.e umplut de DUMNEZEU