FERICE DE CEI ...

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.

Ea nu e a celor ce au,

ci a celor ce iau ce e mai bun din viata,

a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce dau ce e mai bun din ei,

a celor ce refuza sa vada ca paharul

e pe jumatate gol,

… sau ca poate trei sferturi

din el s-a scurs…

sau,

in cazuri

cu

adevarat

nefericite

mai are doar doi stropi amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul

“din perspectiva cerului”,

adica de sus… adica de sus,

…de unde pare vesnic plin ...de unde pare

vesnic plin

… si nu din lateral … si nu din lateral

unde orice picatura in lipsa e observata

cu usurinta.

Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,

de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii,

de cei cad, iar apoi se ridica,

de cei cad, iar apoi se ridica.

Ferice de cei ce nu invata pentru note

de cei ce sufera

zambind,

de cei ce observa

florile prafuite

ce cresc in mizeria

de la coltul trotuarului,

de cei ce plang gratie dragostei

si nu singuratatii…

…de cel ce descopera o carte buna…

…de cei ce fac cadouri… …de cei

ce fac

cadouri…

…de cei carora le place compania

propriei lor persoane ....

… de cei ce mananca

fara sa numere caloriile …

sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita ca

viata e una singura,

ca modul in care o traiesti

are consecinte

ca paharul trebuie

privit de sus

si ca acesta….

.e umplut de DUMNEZEU