SIAD Curs 1 2 Aspecte Preliminarii

transcript

SIADSIAD

Lect. univ. dr. Şova Robert

BibliografieBibliografie

“Sisteme Informatice pentru asistarea deciziei”

Editura DUALTECH

Autori : prof. dr. Dorin Zaharie, Felicia Albescu s.a.

Evaluare si Promovare

• Conditie obligatorie participare examen:Nota seminar >= 5

• Nota finala = (Nota examen scris + Nota seminar)/ 2

• Conditie obligatorie promovare examen:Nota examen scris >=5

Structura curs

1. Aspecte preliminare:• Decizia

• Tipologia decizei

• Procesul decizional

2. SIAD bazat pe modele:– Model de optimizare

– Model de simulare

– Model de previziune in mediu cert si aleator

Structura curs

1. SIAD bazat pe date:

– Motoda de proiectare multidimensionala

– Aplicatii back-end

– Aplicatii front-end

1. 1. ASPECTE PRELIMINARE ALE STUDIULUI ASPECTE PRELIMINARE ALE STUDIULUI

SISTEMELOR DE ASISTARE A DECIZIEISISTEMELOR DE ASISTARE A DECIZIEI

• Decizia

• Tipologia deciziei

• Procesul decizional

DeciziaDecizia

În literatură sunt întâlnite mai multe definiţii ale deciziei, câteva dintre acestea fiind redate în cele ce urmează:

Hotărârea luată ca urmare a examinării unei probleme, situaţii etc. ,soluţia adoptată (dintre mai multe posibile) DEX 1998;

Alegerea unei direcţii de acţiune (Simon, 1960);

O alegere conducând la un anume obiectiv dorit (Churchman 1968);

O formă specifică de angajare într-o acţiune (de obicei e vorba de angajarea unor resurse) (Minzberg 1980);

Cunoştinţe care indică o angajare într-o anumită direcţie de acţiune (Holsapple, Whinston 1996);

O alocare de resurse (Spradlin 1996);

Alegerea uneia dintre mai multe alternative; o afirmaţie care arată angajarea într-o direcţie de acţiune (Power, 2000).

Din definiţiile prezentate anterior se pot distinge elementele de bază care definesc decizia.

Astfel putem afirma că decizia este rezultatul unei activităţi conştiente (se bazează pe cunoştinţe) de alegere, de către o persoană sau un grup de persoane care dispun de autoritatea necesară, a unei direcţii de acţiune din mai multe alternative posibile identificate sau proiectate şi angajarea în direcţia de acţiune aleasă, care de obicei presupune şi alocarea de resurse urmărindu-se atingerea obiectivelor propuse în anumite situaţii date.

Un aspect important îl constituie punerea în evidenţă a diferenţei care există între acţiunea generată de o decizie şi ceea ce se numeşte în psihologia cognitivă “comportament pur”, care semnifică o reacţie la stimuli.

Tipologia decizieiTipologia deciziei

după posibilitatea formalizării algoritmice a deciziei (Simon) :

Decizia programabilă; este decizia cea mai uşor de luat, deoarece ea foloseşte în cea mai mare parte variabile cantitative şi puţin numeroase care sunt uşor de formalizat în cadrul unor algoritmi.

Decizia neprogramabilă; este o decizie greu de luat deoarece ea foloseşte în cea mai mare parte variabile calitative, într-un număr mare. Astfel este dificilǎ realizarea unor proceduri de rezolvare simple şi formalizate, aceste procese de decizie fiind de natură euristică. Elementele de incertitudine sunt numeroase.

O altă abordare din punctul de vedere al posibilităţii formalizării algoritmice propune următoarea clasificare (Gorry si Scott Morton):

Decizia structurată; pentru care se pot elabora un set de algoritmi, structuri de raţionament care pot fi utilizate în rezolvarea lor;

Decizia semistructurată si nestructurată; acest tip de problemă nu poate fi formalizată în totalitate, unul din motive fiind multitudinea de criterii ce trebuie luate în calcul în procesul de rezolvare.

după numărul de variabile de decizie :

Decizie unicriterială; caracterizată printr-un singur criteriu de decizie, acesta fiind deseori de natură cantitativă;

Decizie multicriterială; caracterizată prin mai multe criterii de decizie, acestea fiind cele mai întâlnite în practică. Acest tip de decizie impune ca în procesul de elaborare să se realizeze o ierarhizare a criteriilor de decizie. Astfel soluţia aleasă va fi aceea care corespunde cel mai bine criteriilor prioritare.

după natura mediului în care se ia decizia : Decizii în univers cert:o Caracteristici : cunoaşterea perfectă a viitorului;

lipsa elementelor aleatoare;o Tipul problemei : probleme de exploatare pe

termen foarte scurt (planificarea zilnică a activităţilor);

o Metoda de studiu : evaluarea efectelor la fiecare decizie; comparaţie; selecţia unei decizii.

Decizii în univers aleator :

o Caracteristici : cunoaşterea de opţiuni alternative şi a probabilităţilor de realizare a fiecărei opţiuni;

o Tipul problemei : probleme de exploatare repetitive (gestiunea stocurilor);

o Metoda de studiu : aplicarea calculului probabilităţilor.

Decizii în univers incert :o Caracteristici : cunoaşterea exhaustivă sau

parţialǎ a opţiunilor alternative; imposibilitatea asocierii fiecărei alternative identificate a unei probabilităţi de realizare;

o Tipul problemei : ex. probleme de alegere a investiţiilor;

o Metoda de studiu : aplicarea criteriilor din teoria jocurilor; universul este considerat ca un jucător non-ostil, estimari non-parametrice.

Decizii în univers antagonist :

o Caracteristici : opţiunile alternative sunt rezultatul strategiilor concurenţilor;

o Tipul problemei : acţiuni comerciale;

o Metoda de studiu : aplicarea criteriilor din teoria jocurilor; universul este considerat ca un jucător ostil.

3. Procesul decizional3. Procesul decizional

Procesul decizional în viziunea clasică este un proces complex prin care se identifică, colectează şi evaluează informaţiile despre o anumită situaţie analizată, se identifică nevoia unei decizii, se identifică sau se definesc evoluţiile alternative relevante, se alege cea mai bună acţiune iar apoi se aplicǎ soluţia aleasă.

Procesul decizionalProcesul decizional

Fazele procesului decizional [H. Simon 1960]:

identificarea problemei (intelligence),

identificarea alternativelor (design) şi

alegerea (choise)

În 1970 acelaşi H.Simon a mai adăugat o nouă etapă cea de implementare şi evaluare. Fiecare din aceste faze pot face obiectul unui sistem de asistare a deciziei.

Identificarea problemeio Se face analiza domeniului de studiat, se

identifică problemele decizionale; se realizeaza o clasificare a problemei (structurata, semisructurata, nestructurata) si o descompunere a acesteia

o Problemele întreprinderii trebuie detectate prin diverse sisteme (SIAD) ca:

Dispozitiv de detectare prin anticipare - detectează anticipat problemele sau consecinţele. Ele explică o observaţie a mediului în care îşi desfăşoară activitatea (sistemele de supraveghere);

Dispozitiv de detectare prin alertare - declanşarea procesului de decizie ca urmare a unei disfuncţii interne ;

Dispozitiv de detectare prin eroare - declanşează procesul de decizie ca urmare a unei anomalii constatate în rezultate.

Identificarea alternativelor posibile este faza cea mai delicată din cadrul procesului de elaborare a unei decizii. Această fază este abordată în momentul în care problema de rezolvat a fost percepută ca urmare a fazei anterioare. Decidentul nu studiază decât un număr limitat de soluţii, datorită lipsei de timp şi de informaţii şi de asemenea datorită experienţei limitate de care dispune.

Procesul decizionalProcesul decizional Selecţia soluţiei este ultima fază a procesului de

elaborare a deciziei şi este rezultatul schimbării graduale progresive a situaţiei iniţiale. Trebuie însă precizat că nu există decizie ideală iar alegerea se face ţinând cont de constrângerile formulate. Pentru aceasta se vor:

o Determina de o manieră clară obiectivele de atins;o Determina criteriile de evaluare a diferitelor soluţii

obţinute;o Studia sau măsura consecinţele fiecărei alternative;o Valorifica consecinţele în raport cu criteriile de evaluare

reţinute şio Se va alege între diferitele soluţii obţinute.

Automatizarea procesului Automatizarea procesului decizionaldecizional

Presupune utilizarea tehnologiilor informaţiei în acest domeniu. Situaţiile decizionale pretabile pentru automatizarea procesului de decizie sunt cele care pot fi bine structurate, clar definite şi care pot fi programabile.

Automatizarea procesului Automatizarea procesului decizionaldecizional

Un proces automat de decizie trebuie să se desfăşoare fără nici o intervenţie umană, procedurile de luare a deciziei fiind programate utilizându-se algoritmi bazaţi pe modele cantitative, logice sau de rationament.

Decidentul uman determină regulile, modelele şi metodele utilizate pentru luarea deciziei şi completează scopurile deciziei în situaţiile decizionale programate.

Luarea decizieiLuarea deciziei

În cazul problemelor decizionale semi-structurate si nestructurate, intuiţia şi judecata umană au un rol esenţial.

Uneori ele nu sunt suficiente şi tocmai de aceea decidenţii apelează la diferite metode, tehnici şi sisteme informatice specializate pentru a fi asistaţi în procesul decizional.

OAMENI

Ştiinţele deciziei

Normative

COMPUTER

Sisteme de decizie

LUAREADECIZIEI

Descriptive Asistarea deciziei

Ştiinţa deciziei acoperă trei aspecte care se întrepătrund : normative - care includ abordările teoretice ca: teoria

deciziei, teoria jocurilor, teoria alegerii etc. “Cum ia o persoană raţională deciziile?” ;

descriptive - care sunt legate foarte strâns de psihologia cognitivă şi ştiinţele sociale “Cum oamenii efectiv iau decizii?” ;

asistarea deciziei - este strâns legată de procesul de luare a deciziei de către om, în special în scopul de a-i ajuta în îmbunătăţirea procesului decizional “Cum pot fi ajutaţi decidenţii, să-şi amelioreze şi/sau sǎ-şi perfecţioneze procesul de luare a deciziei?” .

Asistarea decizieiAsistarea deciziei

Asistarea deciziei

O.R. Analizã decizionalã Sisteme de asistare a deciziei

SIADSIAD

Holsapple şi Whiston (2001) prezintă limitele decidentului uman care au făcut necesară şi oportună realizarea unor sisteme informatice de asistare a deciziei.

Astfel sunt puse în evidenţă: limitele cognitive; care privesc capacitatea omului de a

stoca şi prelucra informaţii şi cunoştinţe; nimeni nu poate deţine toate informaţiile şi cunoştinţele dintr-un anumit domeniu, iar capacitatea relativ modestă a creierului uman de a gestiona cunoştinţele deja existente va duce la o ineficienţă şi ineficacitate a procesului decizional;

SIADSIAD

limitele economice; sunt legate de costurile induse de formarea echipelor de susţinere a decidenţilor care vor crea o relaxare a limitelor cognitive, dar implicit şi costurile suplimentare generate de numărul mai mare de participanţi şi de asigurarea comunicării între aceştia;

limitele de timp; se referă la timpul de răspuns în condiţiile existenţei unui mediu competitiv precum şi la calitatea slabă a unor decizii şi probabilitatea mare de apariţie a erorilor.

SIADSIADPreocupările cercetătorilor din domeniul IT pentru aplicaţii

de asistare a deciziei au apărut de peste 40 de ani. – Primele aplicaţii din categoria sistemelor de asistare a deciziei

au apărut la sfârşitul anilor ’60, acestea făcând parte din categoria sistemelor de asistare a deciziei bazate pe modele. Aceste aplicaţii încorporau cunoştinţe procedurale.

– Acestea au fost dezvoltate în anii ’70, iar la începutul anilor ’80 apar sistemele de planificare financiară şi sistemele de asistare a deciziei în grup.

– La sfarsitul anilor ’80 la începutul anilor ’90 remarcăm apariţia sistemelor de informare a executivului (EIS), tehnologia OLAP (On Line Analytical Processing) şi aplicaţiile Business Inteligence şi

– terminăm cu apariţia sistemelor de asistare a deciziei bazate pe WEB la mijlocul anilor ’90.

Definitie SIAD:

“sisteme informatice interactive menite a ajuta decidenţii să utilizeze datele şi modelele de care dispun pentru a identifica şi rezolva problemele şi a lua decizii”.

SIADSIADAlter (1977, 1980) propune o clasificare a sistemelor

de asistare a deciziei bazate pe operaţiile generice principale şi pe gradul în care acestea influenţează decizia. Astfel el identifică două mari clase şi anume:

sistemele de asistare a deciziei bazate pe date, adică conduse prin date ele având componenta tehnologică principală baza de date;

sistemele de asistare a deciziei bazate pe modele, adică conduse prin modele având componenta tehnologică principală o bază de modele dintre care se disting modelele matematice de simulare şi optimizare.

SIADSIAD

Power (2001) adaugă alte trei clase, rezultate ca urmare a evoluţiilor înregistrate în domeniul metodologic şi IT. Acestea sunt:

sistemele de asistare a deciziei bazate pe cunoştinţe care au componentǎ tehnologică principală o bază de cunoştinţe (de tip raţionament);

sistemele de asistare a deciziei bazate pe comunicaţii - sisteme de asistare a deciziei de grup care au componentǎ tehnologică principală comunicaţiile bazate pe calculator, acestea fiind utilizate la asistarea co-deciziilor elaborate de mai mulţi participanţi;

SIADSIAD

sistemele de asistare a deciziei bazate pe documente a cărei componentă tehnologică principală asigură crearea, revizuirea şi vizualizarea automată a diferitelor documente.

SIAD Curs 1 2 Aspecte Preliminarii

Documents