Post on 29-Apr-2017
transcript
ISSNL 2344 – 5041
Nr. 4/Aprilie 2014
2
HI
SCHOOL
!
COLECTIVUL DE REDACȚIE ISSNL 2344 – 5041
REDACTOR-ȘEF: MIRELA MOLDOVEANU
TEHNO-REDACTOR: OANA MOCANU
prof. Dragomir Paul
prof. Grădinariu Lăcrămioara
prof. Moldoveanu Mirela
prof. Murat Daniela
prof. Onea Cristina
prof. Rusu Lidia
prof. Saioc Marian
prof. Zamfira Florentina
REDACTORI -ELEVI:
Anton Cristian, clasa a X-a A
Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A
Butnaru Andreea, clasa a XI-a A
Iacob Ana-Maria, clasa a IX-a D
Lucaci-Davide Giani, clasa a X-a A
Mircea Georgiana, clasa a X-a B
Mircea Iuliana, clasa a IX-a A
Munteanu Marius, clasa a X-a B
Nedelcu Andreea, clasa a XI-a A
Radu Andreea, clasa a X-a B
Mulţumiri tuturor cadrelor didactice şi elevilor, care ne-au înţeles şi ne-au
oferit sprijinul
REDACTORI -PROFESORI:
3
Proiect Leonardo da Vinci p.4
TomTato p.6
Castelul Bran un icon românesc p.7
Dezvoltarea creativității în lectiile de educație fizică și sport p.9
Numerele de-a lungul istoriei p. 11
Poezie
o Bandrabur Mihaela p.12
o Mircea Iuliana p.14
o Mircea Georgiana p.17
o Lucaci-Davide Giani p.18
o Munteanu Marius p.19
Diamantul estului p.22
Alimentația tinerilor în fața calculatorului p.23
Moda în timpul celui de-al doilea război mondial p.25
10 criterii ca să-ţi alegi profesia potrivită p.27
Nodurile lunare p.28
Să plecăm în vacanță! p.30
4
Proiect Leonardo da Vinci
”Tehnologii și tehnici noi în industria alimentară și
gastronomie” - în școala noastră!
LICEUL TEHNOLOGIC “GHEORGHE MIRON COSTIN” CONSTANȚA, în
anul şcolar 2013 - 2014 este beneficiarul proiectului din cadrul Programului Sectorial
Leonardo da Vinci - Acţiunea Mobilitate, cu titlul: ”Tehnologii și tehnici noi în industria
alimentară și gastronomie”, LLP – LdV/IVT/2013/RO/232. Proiectul se derulează prin
Agenţia Naţională pentru programe comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale
din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.
Mobilitatea se desfăşoară în oraşul spaniol
Granada în colaborare cu doi parteneri:
supermarketul Autoservicio Matilde şi
organizaţia Agroláchar.
Obiectivul general al proiectului:
Aprofundarea şi diversificarea formării
de specialitate, în relaţie directă cu piaţa
concurenţială a forţei de muncă din domeniul
turismului şi alimentaţiei în vederea creşterii
calităţii educaţiei şi formării pentru o mai bună
tranziție de la școală la viața activă.
Obiectivele specifice:
1. Dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor practice ale elevilor referitoare la cunoaşterea şi
executarea operaţiilor de bază în vederea obţinerii produselor alimentare şi gastronomice de
calitate superioară.
2. Aprofundarea de cunoştinţe şi abilităţi de bază privind procesarea alimentelor şi principiilor
gastronomice.
3. Facilitarea integrării pe piaţa muncii europene prin contactul cu un mediu economic şi socio-
cultural nou.
4. Dezvoltarea unui parteneriat transnațional care să sprijine mobilitatea tinerilor și să contribuie
la sporirea atractivității și calității educației și
formarii.
Competentele dobândite prin stagiu
corespund celor din Planul cadru OMECI nr.
3423 /2009 anexa 3 calificarea ,,Tehnician în
gastronomie”. Conform OMETC
nr.4931/29.07.2008 privind transferul şi
recunoaşterea rezultatelor învăţării dobândite în
stagiile de pregătire practică, Liceul Tehnologic
“GHEORGHE MIRON COSTIN” Constanţa va
recunoaşte oficial competenţele dobândite în
timpul mobilităţii şi va atribui o parte din punctele
prevăzute în SPP.
Fluxul I – Pregătire culturală
Fluxul I - Pregătire de specialitate
5
Validarea competenţelor
dobândite s-a realizat prin eliberarea
următoarelor documente:
- certificat Europass Mobility - eliberat
de către Liceul Tehnologic
“GHEORGHE MIRON COSTIN”
Constanţa care va realiza înscrierea
elevilor în baza de date Europass.
Certificatul va fi validat de către
instituțiile de primire, după analiza
rezultatelor evaluării finale, realizate de
către tutorele de stagiu. Acesta va
cuprinde: obiectivele mobilităţii,
conţinutul şi durata formării, sarcinile
de lucru, toate abilităţile şi competenţele dobândite la fiecare unitate de primire;
- certificate lingvistice - eliberate de instituţia care va realiza pregătirea lingvistică, având
precizat nivelul de cunoaştere al limbilor engleză/spaniolă;
- certificat de participare la stagiul de mobilitate – eliberat de instituţiile de primire care va
cuprinde toate competenţele dobândite, altele decât cele profesionale.
Mobilitatea s-a desfăşurat pe două fluxuri, între 3.02-23.02.2014 – fluxul I (8 elevi și un
profesor însoțitor), respectiv 17.03-6.04.2014 – fluxul II (9 elevi și un profesor însoțitor).
Implementarea proiectelor europene la nivelul şcolii face parte din planul de dezvoltare
instituţională a Liceului Tehnologic “GHEORGHE MIRON COSTIN” Constanţa. Dimensiunea
europeană a învăţământului este reflectată în obiectivele generale ale şcolii. Prin utilizarea
mobilităţilor europene în formarea iniţială furnizăm un bun cadru de muncă pentru educaţia şi
instruirea viitorilor absolvenţi. Prin acest proiect asigurăm succesul procesului de pregătire prin
mobilităţi europene, atât la nivel naţional cât şi la nivel european. Proiectul înseamnă muncă în
echipă, întâlniri ale profesorilor implicaţi, ale elevilor şi părinţilor, ceea ce va contribui în final la
întărirea relaţiilor de colaborare profesor-
elevi-părinţi.
Finalitatea acestui proiect permite o
bună tranziţie a elevilor de la şcoală la viaţa
activă şi inserţia sigură pe piaţa muncii în
una dintre cele mai puternice zone turistice
ale României, cum este oraşul şi judeţul
Constanţa, care are nevoie de specialişti cât
mai bine pregătiţi în domeniul industriei
alimenatre, fără de care nu poate exista un
turism de calitate.
Echipa de implementare a proiectului
Fluxul II
Fluxul II
6
prof. Zamfira
Florentina
După numele articolului poate vă gândiți că voi scrie un articol
despre Japonia, sau poate că voi vorbi despre tatuaje...
Dar nu, noi vorbi despre plante. Mai exact despre hibrizi obținuți prin
altoire.
Ok, ok...ce e altoirea? Un proces de introducere
a unei ramuri a unei plante în țesutul alteia,
stabilind astfel un contact între țesuturile lor
generatoare, cu scopul de a da plantei altoite
însușirile altoiului. Cu alte cuvinte, este procesul
de combinare a două plante diferite pentru a crea o singură plată cu
însușiri de la amândouă.
Cele mai multe plante pot fi altoite cu altele din aceeași
specie, dar uneori este posibilă și altoirea unor specii diferite.
Și acum...ce ziceți dacă ați putea culege de la aceeași plantă și
cartofi și roșii? Pentru ca roșia și cartoful fac parte din aceeași
familie, acestea au putut fi altoite cu ușurință. Planta 2 în 1?! Ei
dragii mei se pare că britanicii au reușit să realizeze această plantă numită TomTato!
Compania britanică Thompson&Morgan, specializată în horticultură, a lucrat timp de un
deceniu la planta hibrid, care produce în același timp și roșii cherry și cartofi. Conform
companiei britanice, planta a fost creată pe cale naturală, prin altoire și nu prin modificare
genetică în laborator.
"Planta a fost dificil de obținut pentru că
tulpina roșiei și tulpina cartofului trebuie să aibă
aceeași grosime pentru ca altoirea să se producă cu
succes. A fost o operațiune care a necesitat înaltă
calificare. Am mai vazut produse similare. Totuși, la o
privire mai atentă, era vorba de un cartof plantat în
același ghiveci cu o roșie. În cazul nostru, este o
singură plantă care nu produce frunze de cartof”, a
declarat pentru BBC Paul Hansord, directorul firmei
producatoare.
Planta produce aproximativ 500 de rosii cherry, dar si o cantitate moderata de cartofi albi.
Producătorul plantei susține, de asemenea, că roșiile pot fi culese în același timp cu
cartofii. TomTato a fost testată pentru a vedea dacă produce alfa-solanină, o substanță toxică ce
poate fi produsă de ambele plante, în funcție de condițiile de creștere și de depozitare, iar planta
noastră 2 în 1 a fost clasificată ca fiind sigura.
Planta se poate cultiva primăvara, după ce riscul de îngheț a trecut și probabil că va fi un
success având în vedere că mulți oameni au puțin spațiu în grădină.
O planta TomTato va costa aproximativ 15 lire sterline.
sursa: InfomediuEuropa - revistă de mediu și ecologie, membră a European Enviromental Press, Anul 8,
nr. 10 (95), 25 octombrie-24 noiembrie 2013
7
Prof.
Moldoveanu
Mirela
Castelul Bran este un icon, lucru dovedit atât de faptul că acesta este cunoscut în întreaga
lume, cât şi de faptul că Dracula a devenit personajul romanului unui scriitor irlandez.
Interesant este şi faptul că îi este dedicat şi un site în care putem găsi informaţii utile despre
istoria castelului şi despre legenda lui Dracula. Un alt lucru care face din Bran un icon sunt
şi controversele pe seama acestui loc care a fost pus în legătură cu imaginea vampirului
Dracula. Mulţi turişti străini cred ca acest personaj a existat, ceea ce face din monument un
obiectiv turistic de neocolit în România de către
străini. Singurii susceptibili în ceea ce priveşte
locul şi legenda pusă pe seama acestuia sunt
chiar românii care nu au ştiut să profite de acesta
la maxim şi să-i acorde importanţa cuvenită.
Castelul Bran este cunoscut în turismul
internaţional şi în toată lumea mai ales asocierii
imaginii sale cu locurile prin care a bântuit
Dracula, eroul romanului cu acelaşi titlu al scriitorului Bram Stoker. Cartea este considerată mediocră de
criticii literari, dar a avut un impact mare în rândul publicului cititor, din moment ce până în 1903 se tipăriseră
6 ediţii. De altfel, Stoker nu stabileşte cu exactitate locul în care se află castelul din romanul său, dar unii
istorici spun că ar fi vorba de Regiunea Bârgăului, în trecătoarea care uneşte Transilvania de Moldova.
Oricum, cert este că datorită acestui roman şi a
ecranizărilor realizate, s-a creat o asociere
indestructibilă între Dracula, Castelul Bran şi
Transilvania.
Dincolo de legendă, castelul Bran are şi o
importanţă istorică de necontestat. A fost cetate
de apărare a Ţării Bârsei şi de supraveghere a
traficului comercial pe drumul Branului, sediu
administrativ al domeniului cetăţii Bran şi mai
8
tărziu al pădurilor aparţinând Braşovului, ulterior,
una din reşedinţele de vară ale Reginei Maria a
României.
Castelul Bran, în urmă cu patru decenii, a fost
organizat ca muzeu de istorie şi artă. Astfel a
devenit un monument important al ţării, devenit şi
un loc turistic atractiv şi preferat de turiştii străini,
lucru favorizat şi de trecerea prin această zonă a
unui drum naţional care face legătura, prin culoarul
Branului, între Braşov şi Câmpulung Muscel.
Este cert că atât localizarea, cât şi istoria locului, la care se alătură controversele şi, bineînţeles, legenda
vampirului Dracula, au făcut din Castelul Bran un icon. Legenda lui Dracula, devenită mit în secolele al XIX-
lea şi al XX-lea, a avut legătură cu imaginea domnitorului Vlad Ţepeş, deşi izvoarele istorice spun că Vlad
Ţepeş ar fi trecut pe aici o singură dată, în drum spre Braşov. Personajul mitic Dracula este cunoscut pentru
cruzimea sa nemăsurată (trasul în ţeapă fiind metoda acestuia preferată de execuţie, el pedepsind persoanele
necinstite, neloiale, tâlharii). Tatăl lui Vlad Ţepeş a
făcut parte din ordinul Dragonului, un ordin
cavaleresc dedicat luptei împotriva turcilor.
Emblema acestui ordin era dragonul, simbol al
diavolului, lucru de la care a pornit şi legenda.
Aşadar, România este cunoscută în lume datorită
lui Dracula, turiştii străini venind în ţara noastră
pentru a vizita locurile în care acesta a dat frâu liber
cruzimii sale.
9
Prof. Dragomir Paul
Creativitatea este o dimensiune integrală a personalităţii subiectului
creativ ce presupune imaginaţie, dar nu se reduce la procesele imaginative;
implică inteligenţă, dar nu orice persoană inteligentă este şi creatoare;
presupune motivaţie şi voinţă, dar nu poate fi explicată doar prin aceste
aspecte.
În ultimii ani, în rolul educaţiei, al şcolii, se pune cu tot mai multă
acuitate sarcina dezvoltării independenţei şi creativităţii gândirii elevilor.
În funcţie de felul cum este organizat şi orientat, procesul de
învăţământ, poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate
duce, din păcate, şi la formarea unei gândiri şablon.
Dacă în instituţia de învăţământ ,profesorul se mulţumeşte cu o reproducere textuală, elevii
nu se vor strădui să prezinte materialul consultat într-o formă personală,să gândească asupra lui,
să caute soluţii originale, să grupeze şi să ierarhizeze ideile. Cu sau fără voia lui, un atare
profesor va contribui la educarea unei gândiri şablon, la frânarea dezvoltării spiritului critic şi a
gândirii creatoare. Rezultatele vor fi diametral opuse dacă vom stimula, prin orice cale, studiul
individual al elevului, încercarea de a găsi soluţii originale, de a interpreta şi aplica cunoştinţele,
de a gândi independent.
Majoritatea copiilor sunt de la natură curioşi şi au o imaginaţie bogată, însă după ce merg la
şcoală devin precauţi şi mai puţin inovativi, din participanţi ajung spectatori plictisiţi.
Copiii sunt imaginativi şi au un potenţial creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi. Iar
pentru a rămâne astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar stabilirea
limitelor să nu devină prea rigidă.
Creativitatea le poate fi stimulată dezvoltându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea
ce pot oferi, respectându-i pentru frumuseţea şi unicitatea lor.
Un elev îşi manifestă spiritul creativ atunci când:
se implică activ în procesul de formare şi învăţare,
adoptă o atitudine activă şi interactivă;
gândeşte critic şi are deprinderi de gândire critică;
acţionează în totală libertate în planul alegerilor
pe care le face;
explorează mediul şi găseşte soluţii personale;
preferă gândirea divergentă, imaginativă şi
creativă;
îşi valorifică şi dezvoltă imaginaţia, originalitatea,
inventivitatea, fantezia, creativitatea;
problematizează conţinuturile şi face descoperiri;
îşi exercită liberul arbitru;
10
are încredere în forţele proprii şi dorinţa
de autodepăşire;
devine responsabil; elaboreaza produse
intelectuale unice şi originale.
Dezvoltarea creativităţii elevilor înseamnă
să le oferim prilejuri de a acţiona creativ, să-i
încurajăm în aceste demersuri şi să
recompensăm gândirea şi acţiunea creativă.
Din păcate de multe ori sistemele
educaţionale nu fac decât să descurajeze aceste
lucruri
Majoritatea sistemelor educaţionale se focalizează excesiv pe anumite tipuri de activităţi
academice, exilând disciplinele din domeniul artelor, disciplinele umaniste sau educaţia fizică.
Ştiinţele şi matematica sunt în general abordate într-o manieră destul de aridă şi în general
predarea se face având în vedere în mod excesiv evaluarea.
A dezvolta creativitatea elevilor nu este o întreprindere uşoară, dar poate fi plăcută şi ne
poate aduce satisfacţii profunde.
Educaţia fizică şi spotrul este disciplina de învăţământ perceputa,de cei mai mulţi,ca
adresându-se doar laturii”fizice” a personalitaţii umane.
Mai puţini sunt aceia care ştiu că,educţia fizică şi sportul are şi o importanţă funcţie
educativă,concretizată în influienţele pe care această activitate le are asupra dezvoltării celorlalte
laturi ale personalităţii umane:intelectuală,morală,estetică si tehnico-profesională.
Prin formele sale de organizare si datorită caracterului său emoţional educaţia fizică şi
sportul contribuie la dezvoltarea atenţiei, memoriei,spiritului de observaţie,a imaginaţiei,a
spiritului de afirmare si autodepaşire, favorizează capacitatea de comunicare şi creativitate,
reduce agresivitatea si inhibiţia, ajungăndu-se astfel la îmbunătăţirea premiselor unor activităţi
complexe, constructive.
Ca principale modalităţi de dezvoltare a creativităţii in lecţia de educatie fizică şi sport pot
fi utilizate:
a)-conceperea,de către elevi, a unor complexe de exerciţii fizice pentru secvenţele
“Pregatirea organismului pentru efort” si”Influienţarea selectivă a aparatului locomotor”şi
conducerea de către aceştia a derularii acestor secvenţe din cadrul lecţiei;
b)-utilizarea unor parcursuri aplicative şi ştafete care să conţină situaţii problematice
care pot fi rezolvate de elevi cu ajutorul cunoştinţelor,priceperilor şi deprinderilor pe care aceştia
le posedă,dar pe care trebuie să le
selectioneze,restructureze si reorganizeze altfel;
c)-utilizarea frecventă a jocurilor dinamice
ca mijloace de realizare temelor de lecţie;
d)-elaborarea si executarea,de catre elevi a
unor linii acrobatice cu elementele de gimnastică
acrobatică învăţate;
e)-exersarea unor combinaţii tehnico-
tactice,specifice unor ramuri şi probe sportive în
condiţii variate ;
f)-rezolvarea originală a unor situaţii tactice
apărute în timpul practicării jocurilor sportive.
11
Cum au apărut numerele și denumirea lor? Cum priveau oamenii în
timpurile străvechi aceste bijuterii ale inteligenței omenești? Iată câteva
întrebări la care elevii zilelor noastre așteaptă răspunsuri de negăsit în manual.
Încercând să găsim originea cuvântului cifră ajungem la ebraicul
SEPHIRA însemnând lumină, strălucire. Doar cu înțeles secundar apar
numerele. Demne de observat sunt şi înrudirile cu ebraicul SEPHER
însemnând carte şi cu grecescul SPHAIRA pentru sferă . Prin acest cuvânt se
sublinia izvorul de lumină reprezentat de numere. Mergând mai departe prin
diferite culturi, găsim SIFR în arabă , ZEPHIRUM în latină și CIFRĂ în
romană. Se poate observa şi înrudirea cu cuvântul CIFRU ( CIFRAT) pentru o scriere secretă
subliniind privilegiul de care beneficiau la origini cei care stăpâneau scrierea numerelor.
Astăzi ,când copiii învață să socotească în grădinița, iar apoi din clasa I rezolvă ecuații , ne
este greu să înțelegem acele vremuri străvechi.
Tratarea din zilele noastre a numerelor ar fi fost privită în antichitate ca o adevărată barbarie.
Iată un exemplu ce poate clarifica cele afirmate mai sus: din cele mai vechi timpuri
oamenii au împărțit numerele în numere cu soț și numere fără soț. Cele cu soț erau considerate
numere femeiești ,iar cele fără soț numere bărbătești.
Plutarh (46-120 d.Chr.) ne explică:
‘’ La împărțirea numerelor în două părți egale, numerele cu soț se evidențiază, despărțindu-
se în două părţi întregi, lăsând în sine , între ele, un spațiu liber de primire.
Împărțind un număr fără soț in două părți întregi egale, rămâne întotdeauna în mijlocul său
un rest capabil de reproducere. Numărul impar are faţă de cel par , în plus, puterea reproductivă
, pe care o păstrează și la adunarea cu un număr par”.
Ce vor sa spună aceste fraze , este clar : numărul 6 , de exemplu, se desparte ca
suma 6=3+3 fiind un număr femeiesc, pe când numărul impar 7=3+1+3 este număr bărbătesc.
Astăzi suntem înclinați sa zâmbim la astfel de gânduri , dar grecii antici le tratau
foarte serios.
O idee asemănătoare găsim în Egiptul
antic, în legătura cu triunghiul sfânt
(triunghiul dreptunghic cu laturile de 3,4 și 5).
Bărbăția – cateta verticală de 3 era reprezentata
de OSIRIS, feminitatea – cateta orizontală de 4 era
reprezentată de ISIS , iar ipotenuza născută din cei doi,
de fiul lor HORUS. Din acestă cauză , spre deosebire de
simpla adunare de mai sus , operația
din acest triunghi era considerată
ca o operație sfântă.
Bibliografie
Ernst Bindel - ,, Die geistigen Grundlagen Der Zahlen “ , 1958
prof. Rusu Lidia
12
Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Planeta ne iubeste,
Cu drag ne dăruiește
Roade minunate
Ce sunt încă pe terminate.
E planetacea mai locuită,
De oameni nu prea e iubită,
E prea plină de gunoaie,
În care furnicile își fac
mereu mușuroaie.
E planeta noastră albastră,
S-o-ngrijim e datoria
noastră
Plantează un copac, copile,
Să-ți înfrumusețeze zilele!
Mările și oceanele de-un
albastru nemărginit
Conturează cel mai bine un
infinit.
Florile îți încântă privirile,
Auzul ți-l dezmiardă
păsările.
A treia planetă din spațiu-i
Terra,
A sa formă este sfera,
E plină de viață
Și totodată de verdeață.
Natura ei este curată,
De oameni e asaltată,
În urmă aceștia provoacă
dezastru,
Iar cerul nu mai e albastru.
Când pe planetă va fi pace,
Când omul nu va mai zace,
Atunci și noi vom fi uniți
Și ne vom odihni fericiți.
Natura ne ajută cu tot ce
poate,
Deși este pe moarte.
Noi suntem călăii ei,
Hai să fim eroii săi!
Terra-i cea mai poluată
Numai din vina noastră.
Putem însă s-o salvăm,
Haideți să o apărăm!
Soarele ne încălzește
pământul,
Vara ne răcorește vântul,
Regina-nopții ne luminează
calea,
Floricelele și iarba ne-
nfrumusețează calea.
Pe cer lucesc mii de stele,
Frumoase sunt nopțile.
Viața asta-i trecătoare,
Faceți lucruri folositoare!
Nu lăsați hârtii pe jos,
Aruncați-le în coș!
Melcii să nu îi călcați,
Mai bine-n viață îi lăsați!
Cea mai frumoasă planetă
noi s-o avem,
Cu bucurie s-o păstrăm.
Viața pe pământ e
minunată
Când natura-i îmbelșugată.
13
Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Când tristețea mă cuprinde,
Stau și mă gândesc la mine
Cum ar fi dacă n-aș fi,
Cum ar fi dac-aș muri.
Dacă n-aș fi existat,
Pe nimeni n-aș mai fi-ncurcat
Sau să fi existat
Într-un colț de lume uitat.
Nimeni să nu mă mai vadă,
Să mă spele cu zăpadă,
Nimeni să nu stea cu mine
Când tristețea mă cuprinde.
Eu nu știu ce-i veselia,
Ce-nseamnă copilăria.
Știu în schimb ce-i supărarea,
Căreia-i lipsește alinarea.
Of! Ce viață grea!
Unde fuge răzbunarea
Adunată-n suflet?
Oare vântul peste dânsa a suflat?
Nu-mi iau însă apărarea
Când mă biciuie povara,
Nu sunt slabă,
Ci timidă.
N-am prieteni,
Dar nu-mi pasă.
Și-așa nu mă vrea nimeni
Fiindcă nu sunt arătoasă.
Dar când au nevoie de ceva,
Toți mă bagă-n seamă,
Toți mă-ntreabă:
-Știi să faci așa ceva?
Of! Ce soartă amară!
Vreau să fie iarăși vară
În sufletu-mi amărât
Și-n corpu-mi cel târât.
14
Mircea Iuliana, clasa a IX-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Pământul e viață,
Pământul e speranță,
Pământul să-l slăvim,
Pe pământ murim.
Pământul îmbelșugat
Cu aurul curat,
Aurul vieții
Și aroma dimineții.
Dintre miile de planete,
Care mai de care mai cochete,
A noastră e cea mai frumoasă
Și cea mai prețioasă.
Pădurea ne ține-n viață,
Ea e aerul ce-l respirăm,
Iar noi ca și recunoștință
O distrugem cu umilință.
Planeta e în mâinile noastre,
Dar și noi în ale ei.
Ea ne decide soarta
Cu miracolele ei.
Planeta e una
Și se-nvârte ca nebuna.
Mulți chimiști, fizicieni
Au încercat cu spor
Să-i afle al ei ogor.
Planeta cu cascade deșarte,
Planeta cu cântece și culori,
Planeta cea încântătoare,
Planeta cu mii și mii de flori.
Planeta cu dulcea ei armonie,
Ce sufletu-l umple cu bucurie.
Mă năpustesc asupra ei
În zbor amețitor de porumbei.
Apele învolburate
Păstrează cu duioșie
Veșnicile taine
Ce sunt demne de mândrie.
Asta e planeta noastră,
Ca o mamă ni s-arată
Și păstrează legătura
Omului cu natura.
15
Mircea Iuliana, clasa a IX-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Printre roiurile de
galaxii,
Rpintre șiragurile de
stele,
Se văd culori mai
argintii
Și-un punctuleț albastru
al vieții mele.
Planeta mamă ce ne
crește,
Cu drag ea ne ocrotește,
Din roadele ei ne
hrănește
Și cu îndurerare ne
privește.
Albastrul magic plin de
savoare,
Verdele intră-n vigoare,
Cu frumusețea ei
deosebită
A făcut lumea mai
fericită.
Râuri șerpuite și
fermecătoare,
Mări strălucite și
încântătoare,
Oceane sălbatice și
murmurătoare,
Lacuri liniștite și
visătoare.
Cerul e plin de cântecul
păsărilor,
Intră în ambianță cu cu
ritmul broaștelor.
Așa formație, rar mai
găsești,
De mii și mii de
cântăreți.
Pe pământul înverzit
E armata de furnici,
Care se mișcă
îngreunate
Să aducă un bob în
spate.
Vântul suflă pe câmpie
Și aduce bucurie.
Copiii zburdă-n
armonie,
Urmați de câte-o
ciocârlie.
Răposatul gândăcel
Se mișcă așa mititel
Și se bucură de viață
Pe planeta cea
frumoasă.
Noaptea vine cu
tandrețe,
Luna veghează cu
blândețe,
Iubiri ies în miez de
noapte,
Îmbibate cu bunătate.
Dimineața cânt te
trezești,
O alarmă acu găsești.
Cocoșelul colorat
Cântă de nu te-ai sculat.
Peste munți și peste văi
Iese uliul idn șuvoi
Și agață un iepuraș
Ce aleargă pe imaș.
După ploaia cea
căruntă,
Apare curcubeul ce ne-
ncântă,
Ce ne-ncântă zilele,
Zilele și nopțile.
16
Mircea Iuliana, clasa a IX-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Atunci când te înalți,
Ceilalți vor să te coboare.
Atât de mult rău te așteaptă-n
zare,
Ochii mei văd și acea
întunecare.
Am atâta de mulți prieteni,
când de fapt sunt numai eu.
Mă laudă mulți, dar sunt doar
cei din troleu.
Sunt în deșert, pândită de
diavol, de arătanie
Și mi-e frică de pierzanie.
Toți mă atacă, îmi vor doar
răul.
De-mi vorbește cineva, îi
răspund doar cu trupul.
Lacrimile mele se risipesc în
decor,
Suspinul mi-e rece de simt că
mor.
Vreau să fug departe,
Să fiu doar cu tine Doamne.
Doar de mângâierea soarelui
Inima mea să se bucure.
Sunt întinsă pe banca de
afară,
Stau visătoare cu fața spre
cer.
Stelele-mi șoptesc întregul
mister,
Sunt tristă pentrua mia oară.
Vântul mă mângâie duios,
Mă ghemuiesc ca un copil
fricos,
Tremur și plâng
Și mai am doar un gând.
Vorbesc cu luna,
Care-mi ține cununa.
Întunericul mă învelește,
Nimic nu se mai ivește.
O ploaie senină începe,
Fiorii de gheață mă trec,
Sufletul meu zbiară de
durere,
Stau singură și nu am
mângâiere.
Trupul mi-e ud,
Inima e rece,
Șiroaiele curg,
Destinul e crud.
Văd cum o stea căzătoare
alunecă pecer,
O dorință îmi pun, prea mult
nu cer...
Dă-mi, Doamne, îngerii
aproape,
Să mă rog zi și noapte!
Adorm pe banca cea pustie,
Aud chiot și multă veselie.
Nu se aude din familia mea,
Căci a dispărut armonia.
Mama, tata sunt departe...
La ei mă gândesc neîncetat...
Ce bine dacă-i aveam
aproape...
Dorul este neterminat!
În visul Iadului am nimerit,
Coșmaruri groaznice m-au
lovit
Cu sulița-n piept și ochii
închiși.
Eu tremur și plâng, mă pierd
în acunziș.
O noapte-ntreagă am petrecut
Pe banca umedă și rece.
Să mor în chinuri aș fi vrut...
Merit toată durerea, sufletul
mi-e rece.
Apare soarele puternic,
păsările cântă veșnic,
Luntrea, codrul îmie casa,
Așa tristă mi-a fost viața...
Mircea Georgiana, clasa a X-a B
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Pământul nostruc el iubit,
Pământul nostru moștenit,
Pământul nostru strămoșesc
Și în luptă vitejesc.
Șapte continente are,
Nu le dă pe orișicare.
Mări, oceane, lacuri, munți
Și stejarii cei cărunți.
De ești mic sau de ești mare,
Planeta naostră spațiu are
Și e foarte primitoare
Cu aroma ei îmbietoare.
Of, tu, planeta mea,
Mă închin la frumusețea ta!
Mă orbesște lumina ce
strălucește,
Ce pe pământ îl încălzește.
O, tu! Mama mea!
O, tu! Icoana mea!
Eu sunt în grija ta și sub
protecția ta.
De mic copil de când mă știi,
Mă joc în pântecul tău auriu,
Tu m-ai făcut mare
Cu poveștile tale plutitoare.
Ah! Ce mult mi-aș dori
Să nu ne părăsești
Și să ne ierți
Că noi am ajuns ca niște
roboți.
Frumusețe exterioară,
Frumusețe interioară,
Ești und ar nespus
De cel de Sus.
Pământule! Ne-ai dat bogățiile
tale,
Dar noi suntem păsări
risipitoare.
Tu ți-ai păstrat eleganța
Ca o doamnă de Constanța.
18
Lucaci-Davide Giani, clasa a X-a A
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Negura nopții, ce mă bântui, Ce-mi bântui ruinele sufletului, Ruinele distruse ale iubirii, De tine răscolite și năucite, De indiferență bântuite... Sufletul mi-e gol, Pustiit de-un om, Unul singur ce păzește Tainele ce niciodată nu le părăsește. Stă lângă ruine, Așteptându-te pe tine Să repari ce ai făcut, Să zidești ce ai distrus, Să iei de acolo ce ai pus, Răutate de nespus, Răutate ce m-a răpus, Iubire fără răspuns...
19
Munteanu Marius, clasa a X-a B
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Planeta noastră, o frumoasă domnișoară,
Dar nouă nu ne pasă...
Construim vile, palate, blocuri, muzee, sate,
Da, avem nevoie de tine,
Dar un copac când mai plantăm?
Un spațiu verde când mai lăsam?
Domnișoara are riduri,
Natura se ascunde după ziduri.
Hai să o facem să zâmbească,
Să lăsam natura să crească,
Domnul Soare să-i zâmbească
Și s-o iubească din nou.
Hai s-o ajutăm!
Copacii să-i plantăm,
Coroană din flori să-i punem.
Ea trăsături frumoase are,
Știe de ce se uită domnul Soare!
Cascade, munți, păduri, peșteri are,
E ospitalieră și nu zice că o doare.
Locuri frumoase are de oferit
Pentru noi, oamenii, de privit.
În părul albastru elixirul vieții ea are
Pentru noi, oamenii, care
Stăm la ea în chirie.
Autorii îi fac poezie
Și sărbătorită în fiecare zi,
Ar trebui să știi
Este ca o mamă ce-și acoperă puii
Cu firele părului ei.
.
20
Munteanu Marius, clasa a X-a B
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Cu gândul la tine,
Stau și mă gândesc cum să-ți spun oare
Că pentru mine ești ca o floare.
Cu gândul la tine am uitat de mine,
Nu mă regăsesc...
Când te întâlnesc,
Ca un copil mic
Stau și mă gândesc cu ce am greșit,
Poate sunt un tâmpit,
Da, asta o știu de mic.
Pe tine te iubesc,
Nu am cum să greșesc,
Cu inima nu te joci,
Nu e o legumă s-o toci,
Nu vreau să te înlocuiesc cu alta.
Pe tine mi s-a pus pata,
Nu ești un pariu,
Eu nu sunt un bulangiu!
21
Munteanu Marius, clasa a X-a B
prof. coord. Mirela Moldoveanu
Nu mai suntem copii
Să ne bucurăm de lucrurile vii.
Amintiri frumoase,
Scurse ca fetele din basme...
Omul de zăpadă zâmbește și acum,
Frunzele de toamnă s-au transformat în
scrum
Din țigarea fumată pe ascuns.
Vara s-a dus,
Copiii de demult
Au barbă și părul cărunt,
Renaște speranța,
Ziua de primăvară aduce viața.
Iubire cu râset de copil,
Pe facebook n-are profil,
Curcubeul apare după ploaie
Așa cum ghiocelul apare după pătura
albie,
Anunțând începutul vieții
Și zâmbetul reginei gheții.
Puștii se joacă acum printre gunoaie,
Iarba acum se desenează doar pe
foaie...
În copilăria mea, frate,
Imaginația ne-o luam din carte,
Câinii ne erau prieteni buni,
Iar dacă te joci cu ei acum, ești nebun.
Respiram aer curat,
Ăsta care ni l-au luat,
Mergeam cu oile și dormeam
Pe pajiște și râdeam de boacănele ce
făceam
Și bătăile de le luam
Iacob Ana-Maria, clasa a IX-a D,
Prof. coord. Mirela Moldoveanu
La sfârșitul lunii august mi-am petrecut un weekend la malul Mării Negre,
îndemnată fiind de familie, deși doream să stau în orașul aglomerat. Pe drum, citind o
revistă, am descoperit că Marea Neagră este numită și ”Diamantul Estului”, iar acest
lucru mi s-a demonstrat imediat ce am intrat în oraș.
La Constanța, marea și uscatul își dau mâna, însă nu oricum: orașul este așezat în
trepte, așa că, pe măsură ce strabăteam străduțele liniștite, cu un aer de intimidate, lipsite
de forfota pe care mă așteptam să o găsesc într-un oraș turistic, panorama devenea una de
vis, deoarece simțeam că pot îmbrățișa marea.
Era deja după-amiază când am ajuns pe faleză, unde am putut vedea profilându-
se la orizont, pescărușii ce pluteau purtați de vânt ca sclipirile de diamant, dar și delfinii,
ce se zăreau jucându-se departe, fericiți parcă de privirile pe care le atrăgeau de la turiștii
aflați la malul marii. Valurile se spărgeau și ele, parcă mai zgomotos, atrăgându-mi
atenția, deoarece eram uimită de pescărușii ce cântau și se bucurau atunci când reușeau să
prindă un mic peștișor ce le cădea pradă.
După câteva ore bune marea a fost cuprinsă de întunericul ce se lăsa greoi peste
apa zgomotoasă. Îmi aduc aminte că acea noapte tulburătoare m-a făcut să nu plec de pe
faleză, am coborât până în portul Tomis, un port micuț, aflat într-un vechi golf, care era
luminat de numeroasele bărcuțe și iahturi, una mai frumoasă decât cealaltă, care pluteau
prin apa încă cristalină. Erau atât de frumoase și grandioase, încât când ieșeau în larg nu
atingeau apa, oferindu-ne nouă turiștilor parcă un spectacol de modă.
Am rămas captivată, dar mergând prin portuleț, am ajuns la plajă, unde, pentru
prima oară, am simțit sentimentul de care mulți îmi povestiseră. Nu vi-l pot explica,
deoarece este ceva unic atunci când simți cum marea te îmbrațișează pentru prima oară.
După tot acest spectacol, ne-am întors pe faleză, în zori, când bărcuțele pescarilor
își încep incursiunea zilnică în larg și când restaurantele și magazinele de suveniruri, ce se
întind de-a lungul falezei, își deschid porțile spre a-i întâmpina pe turiști, mi-am dat seama
că orașul Constanța se trezește la viață.
Un alt moment important a fost atunci când am descoperit că aici se păstrează
ruinele unei vechi cetăți romane, ale cărei urme sunt vizibile și azi datorită fragmentelor
de ziduri fortificate și de locuințe datând încă din secolul al IV-lea î.Hr.
23
Prof. Grădinariu Lăcrămioara
Viața modernă cu tot ceea ce înseamnă ea nu se mai
aseamănă demult cu modelele tradiționale ale unei
alimentații sănătoase. Mâncam oriunde și orice.
Dar într-o zi trebuie sa nu mai admitem în viața noastră
aceste obiceiuri greșite. Omul modern aproape ca nu mai
gătește, nu mai mănâncă liniștit și nu mai face piața. Totul
merge într-un ritm alert, iar zilele trec fără ca măcar să simtă
că a servit masa în tihna acasă. Poate doar în week-end are
timp pentru el și familie, dar chiar și atunci mulți preferă
restaurantul. A devenit o modă ca la sfârșit de săptămâna
după cumpărăturile dintr-un supermarket, sa se servească
masa la fast-food-urile sau restaurantele îndrăgite.
Indiferent ca ne aflam la birou sau lucram de acasă, e
mai la îndemâna sa servim prânzul fără a ne dezlipi de
calculator. Ținând o mâna pe mouse si alta pe furculița,
mâncam. Mai butonam o tasta, mai luam o înghițitura de
mâncare. Dar, din nefericire acest mod de a servi masa, nu
este deloc sănătos, si nu pentru ca ne îmbolnăvim daca ne
aflam pe biroul unde este calculatorul, ci pentru ca nu
mâncam conștient, așa cum este indicat.
De cât de multe ori ai fost nevoit sa mănânci în graba
în fata calculatorului? Firimiturile dintre taste… si o foame insațiabilă… Iar în mijlocul după-amiezii
mai bei o cafea, acompaniata de o gustare nesănătoasa pentru ca simți o goliciune în stomac foarte
stânjenitoare. Se pare ca alimentele consumate la birou sunt mai puțin sățioase si pe deasupra si
periculoase.
Așa căutam, în același timp, satisfacția produsa de munca dar si pe cea rezultata în urma
ingurgitării alimentelor preferate. Se întâmpla sa mâncam si în timp ce vizionam un film bun. Trebuie
știut ca acesta este un obicei
care se poate dovedi extrem
de dăunător pentru sănătatea
noastră.
Mâncatul în fata
calculatorului sau
televizorului îl poate face pe
consumator sa se hrănească
fara a pune o limita
exceselor alimentare. Acest
mod de hrana poate deveni
un simplu reflex, în timp ce
noi suntem prea absorbiți de
munca de la birou sau
emisiunea preferata.
În ajutor vine un studiu al
cercetătorilor Universitatii Bristol 1 publicat după revizuirea
24
Societatii Americane de Nutriție. Retine
faptul ca, în fond, indiferent cât de sănătos
mănânci trebuie sa iei masa în liniște si
fara sa te grăbești. Pentru a dezvolta
aceasta teorie, oamenii de știința, au
implicat doua grupuri de voluntari si o
singura dieta, primul grup a mâncat la
masa, iar al doilea, la birou în fata
calculatorului, inclusiv în timpul discuțiilor
de pe facebook si răspunzând la e-mail.
Imediat după masa, cei care au
mâncat la calculator simțeau mai putina
sațietate fata de celalalt grup. În plus, după masa, aceștia au mâncat de doua ori mai mulți biscuiți decât
ceilalți.
Cercetătorii susțin ca daca mănânci în timp ce ești distras de către altceva, presupune un aport
mai mare de calorii si creste riscul kilogramelor în plus. Jeff Brunstrom, unul din autorii studiului a spus:
“Aceasta constatare se adaugă la altele care au demonstrat modul în care memoria este în strânsa
legătura cu apetitul oamenilor. Exista o relație directa între memorie si cantitatea de alimente consumata
”
Este o lovitura pentru cei care sunt obligați sa facă acest gen de lucruri, sa nu sară peste aceste
mese, atunci când folosesc calculatorul, mai ales la copiii, dat fiind faptul ca obezitatea infantila este în
continua creștere. Sa ne gândim si la faptul ca prea multe ore petrecute în fata calculatorului poate duce
la sedentarism si inactivitate fizica, de aici
rezultând multe persoane supraponderale.
Autorii studiului avertizează ca
"atenția distributiva" în timpul mesei si,
implicit, creșterea rației alimentare zilnice,
poate duce la obezitate. Când vorbim despre
memorie, ne gândim la capacitatea de a ne
aminti diverse lucruri, numele anumitor
persoane, numere de telefon etc. În realitate,
memoria este cea care ne face sa conștientizam
ca trebuie sa mergem la munca, iar, prin acest
studiu, încercam sa demonstram ca ea poate
influenta si apetitul", susține medicul Jeff
Brunstrom, autorul studiului.
Studiile anterioare au demonstrat același efect
si în cazul persoanelor care mănânce în fata
televizorului.
Bibliografie
http://www.evz.ro/detalii/stiri/mesele-în-fata-calculatorului-predispun-la-îngrasare-
25
Prof. Iosif Nicoleta
Conflagraţia mondială a schimbat nu numai scena
politică a lumii ci și faţa modei pentru totdeauna.
Aprovizionarea fabricilor a fost raţionalizată. Nylonul şi
lâna erau necesare frontului, iar importul de mătase
japoneză a fost întrerupt după episodul Pearl Harbor.
Vâscoza, un material sintetic, înrudit cu nylonul şi
descoperit în 1930, devine astfel cel mai utilizat material
pentru confecţionarea hainelor.Multe guverne au instituit
restricţii prin care era interzisă utilizarea materialelor
necesare militarilor pentru confecţionarea hainelor civile.
După ce Londra a fost bombardată, iar oamenii se aşteptau
la un atac cu gaze din partea germanilor, designerul
Harvey Nichols a scos pe piaţă un costum din mătase
impregnată cu ulei, în culori diferite. Deşi semăna mai
degrabă cu un costum de protecţie, multe femei alegeau să
şi-l pună îndată ce se auzeau sirenele. Noua creaţie era
călduroasă şi confortabilă şi era dotată cu buzunare pentru
acte şi obiecte de
preţ.
Dacă în
materie de haine
schimbările sunt
aproape inexistente, nu acelaşi lucru se poate spune despre
accesoriile anului 1941. Poşete, pantofi, eşarfe, voalete, toate
sunt create cu ingeniozitate din materiale refolosite sau
neobişnuite. Astfel, lemnul e la mare modă pentru
confecţionarea poşetelor şi pantofilor. Şi aceasta nu pentru că
ar fi mai bun, ci pentru că piele şi talpă nu se mai găseau
aproape deloc. Nici în Franţa, nici în Germania, nici în Italia...
niciunde. Dar această nevoie de a face pantofi din lemn
(izvorâtă din necesităţile timpului) nu i-a împiedicat pe creatori
să mizeze pe culoare şi să dea o aparenţă de eleganţă. Talpa
pantofilor era vopsită, astfel, în roşu aprins, bleumarin sau
galben, iar căputa era din pânză sau stofă. Talpa groasă de
câţiva centimetri era bătută în ţinte, la fel ca bocancii de
armată. Doar că ţintele erau din cauciuc şi mari cât o monedă,
fapt care împidica alunecarea din picior.
26
O altă invenţie sunt pantofii
confecţionaţi din aceeaşi stofă cu
rochia, purtaţi după-amiază. Au toc
înalt şi talpă din trei bucăţi prinse între
ele cu benzi de cauciuc pentru a da
mai multă flexibilitate piciorului.
Pantofii de seară sunt îmbrăcaţi în
mătase colorată şi brodaţi cu perle. Cu
toate acestea, sunt confecţionaţi tot din
lemn. Acelaşi material a fost folosit cu
succes şi pentru poşete. Acestea sunt
mari, din lemn natural, lăcuit sau
vopsit în culori vii. În unele modele e
valorificată chiar şi scoarţa copacilor.
Altele, mai elegante, combină lemnul
cu stofa şi mătasea cu fermoare
strălucitoare din metal.
Dacă Parisul decade, industria
modei se mută în New York-ul aflat în ascensiune. Creatoarea Claire McCardell, de exemplu, utiliza
pentru hainele sale toate materialele care nu erau supuse restricţiilor guvernamentale. Adică bumbacul,
denimul, jerseul, materiale care erau funcţionale şi confortabile şi puteau fi purtate cu orice ocazie.
Îmbrăcămintea „ca de război” devine o tendinţă. Culorile la modă sunt cele ale steagurilor naţionale.
Cum lâna se folosea pentru păturile militarilor, creatorii o reciclează pe cea existentă sau o înlocuiesc cu
fibre sintetice precum vâscoza.
Atât Marea Britanie, cât şi Statele Unite au impus
restricţii asupra folosirii materialelor în producţia de
îmbrăcăminte. Ordinul L-85 preciza cantitatea de stofă care
trebuia să fie folosită pentru un obiect vestimentar. Femeile
care trecuseră prin austeritatea Marii Crize de după 1929 se
descurcau reciclând stofa şi făcându-şi haine şi jachete din
pături uzate. Căptuşeala hainelor de iarnă a început să fie
umplută cu pluş şi câlţi.
Mai puţină stofă înseamna un stil auster, cu croială
strânsă peste şolduri şi cusături economicoase. Scurt şi drept
erau cuvintele de ordine ale modei acelei perioade. Pentru că
multe dintre americance au fost nevoite să se angajeze în
fabrici pentru a susţine efortul de război, şi-au tăiat părul
purtat până atunci în bucle răsfirate. În plus, saloanele de
coafură erau scumpe şi nu oricine şi le putea permite.
Așadar, afectată de conflagraţia mondială, moda a căutat
soluţii de supravieţuire.Acestea au fost găsite nu în croieli
inedite ale hainelor, ci în combinaţii de materiale diferite, de
care nu era nevoie pe front.
27
În ziua de azi tot mai mulţi tineri (absolvenţi de liceu) se confruntă cu
dificultatea alegerii unei profesii adecvate pentru ei.
Fie că nu ştiu care este meseria cea mai potrivită lor, fie că au studiat
pentru o profesie, dar aceasta nu mai este solicitata pe piaţa muncii, fie că au
ales o profesie la îndemnul altcuiva, fără ca aceasta să i se potrivească, tinerii
se confruntă cu o piaţa a muncii aflată în continuă transformare.
Sunt tot mai frecvente întrebările:
Care este meseria cea mai cerută pe piaţa muncii?
Care vor fi profesiile acelea mai căutate în următorii 5-10 ani?
Ce meserie să îmi aleg ca să câştig bine?
Din aceste întrebări rezultă că oamenii sunt tot mai interesaţi de siguranţa unui job (loc
de muncă), precum şi de asigurarea unui caştig cât mai mare în prezent şi viitor.
Deşi acestea sunt două criterii dintre alegerii unei profesii, nu sunt singurele.
Alegerea unei meserii trebuie să se ţina cont de mai multe criterii cumulate pentru a avea
un rezultat profesional cu satisfacţie pe termen lung:
1. Activitatea desfăşurată să fie propria alegere.
2. Să aveţi aptitudinile şi abilitaţile necesare profesiei alese.
3. Să doriti să faceţi aceasta profesie o perioadă de timp cât mai îndelungata.
4. Activitatea desfășurată să vă aducă satisfacție și împlinire.
5. Condiţiile de lucru să fie cele dorite.
6. Câştigul financiar să corespundă aşteptărilor voastre.
7. Să fie o activitate cu cerere pe piata muncii.
8. Să nu simţiţi că depuneţi un efort, ci că sunteţi plătiţi pentru ceea ce vă place (situaţia
ideală).
9. Să vă facă plăcere să ăa perfecţionaţi continuu în acest domeniu.
10. Să vă creeze echilibru profesie/ viaţă.
Există persoane care au studiat la o facultate aleasă sau indicată de către altcineva, dar
pentru că nu era alegerea lor şi nu erau potrivite pentru acel
domeniu, până la urmă au lucrat în alt domeniu sau şi-au
completat studiile în domeniu preferat
Tot nemulţumiţi puteţi fi dacă aţi ales să faceţi o meserie
pentru care nu aveţi aptitudinile potrivite; de aceea veţi simţi că
trebuie să depuneţi un efort mult mai mare şi în plus nu aveţi
satisfacţia muncii şi a rezultatelor voastre.
Cu aceeaşi insatisfacție a muncii vă puteţi confrunta şi în
cazul în care aţi ales să lucraţi într-un domeniu doar pentru că
acesta era cerut de piaţa muncii în momentul în care v-aţi angajat
sau pentru că vă aducea caştiguri financiare mari.
Prof. Onea
Cristina
28
Foarte mulţi oameni
cred în zodii. Aceasta este o
realitate şi motivul pentru care
intenţionez să public în revista
şcolii câteva articole având
caracter practic, despre
elemente esenţiale de astrologie.
Ceea ce noi numim în mod normal zodie,
reprezintă de fapt, doar poziţia Soarelui pe bolta
cerească în momentul naşterii noastre, fiind o informaţie
criptică, cunoscută numai de către cei care se ocupă cu
astrologia. În realitate, zodiile reprezintă împărţirea în
12 sectoare de câte 30° a bolţii cereşti, denumite astfel după numele constelaţiilor aflate în
dreptul lor: Aries (Berbecul), Taurus (Taurul), Gemini (Gemenii), Cancer (Racul), Leo (Leul),
Virgo (Fecioara), Libra (Balanţa), Scorpio (Scorpionul), Sagittarius (Săgetătorul), Capricorn
(Capricornul), Aquarius (Vărsătorul), Pisces (Peştii).
De fiecare dată când vorbim despre data de naştere, ne gândim, mai mult sau mai puţin,
şi la zodie, iar când ne gândim la zodie avem în minte un complex de calităţi, pe care ne dorim
să le auzim confirmate şi de către cei din jurul nostru. Este un mod fix de a privi lucrurile, în
situaţia în care viaţa demonstrează, în fiecare zi, că omul se schimbă
cu fiecare experienţă, bună sau rea, pe care o trăieşte.
Dar ce anume calculează astrologul la o ”zodie”? Pornind de la
informaţii banale, precum data, ora şi locul de naştere al persoanei
respective şi utilizând un calcul complex el obţine o multitudine de
informaţii grupate într-o ideogramă complexă, numită astrogramă.
În afara zodiei, care, după cum este precizat mai sus, se referă la
poziţia Soarelui pe bolta cerească în momentul naşterii, se află
poziţiile celorlalte planete (Luna, care alături de Soare indică
echilibrul dintre Yin şi Yang, feminin şi masculin în persoana
respectivă, Mercur, Venus, Marte, care dau informaţii despre
inteligenţa, afecţiunea şi dinamismul nativului, Jupiter şi Saturn,
care guvernează relaţiile cu cei din jur, Uranus, Neptun şi Pluton,
Prof. Saioc Marian
29
caracteristice unor generaţii întregi), Ascendentul (care arată modul în care ne comportăm cu cei
din jur) şi Descendentul (cum ne place să fie cei din jurul nostru), Mijlocul Cerului (care arată
modul în care individul se comportă în societate, la locul de muncă) şi Fundul Cerului (sau
modul în care persoana se comportă în familie) şi multe altele.
Nodul Nord în Săgetător (Nodul Sud în Gemeni): în viaţa anterioară persoanele cu
acest Nod Nord şi-au dezvoltat mari capacităţi intelectuale având probabil, profesii în sfera
comunicării (caracteristicile Gemenilor). Minţile agere şi caracteristica lucidităţii le au şi în
prezent.
Au avut probleme deoarece nu puteau să ia hotărâri asupra celei mai bune variante pe
care le aveau la dispoziţie. Le era frică să nu scape o posibilitate mai bună, mergeau pe mai
multe variante simultan şi nici măcar nu aveau răbdare să aştepte cea mai bună soluţie. Nu
reuşeau să se decidă asupra celei mai bune soluţii şi deseori intrau sub influenţa altora,
executând deciziile lor.
Aveau o curiozitate foarte mare şi doreau să descopere tot ceea ce era sau li se părea că
era nou. Capacitatea de a înţelege rapid şi uşor cum se desfăşoară lucrurile au păstrat-o şi în
prezent.
În viaţa anterioară îşi alegeau partenerii numai din curiozitate. Firea lor critică le găseau
câte greşeli la fiecare pas şi aceasta, bineînţeles, ducea la ruperea legăturii respective.
În prezent repetă aceleaşi greşeli şi acest le împiedică să-şi realizeze misiunea.
Trebuie să înveţe să se impună şi să nu mai depindă de alţii. Soluţia o pot găsi numai pe
cale afectivă, sentimentală şi prin renunţarea la mintea limpede, cerebrală.
Trebuie să înceapă rezolvarea sarcinii karmice printr-o muncă profundă într-un domeniu.
Deşi sunt tentate să se apuce de mai multe lucruri, vor descoperi repede că vor finaliza
destul de puţine, în special din cauza curiozităţii care le distrage atenţia.
Se vor putea realiza numai dacă vor avea un ideal clar. Vor obţine mult ajutor din studiul
literaturii spirituale şi din experienţa acumulată în călătorii. Astfel vor reuşi să-şi ordoneze
cunoştinţele şi vor putea ajunge la o atitudine individuală, personală.
În trecut au făcut compromisuri din cauza lipsei de moralitate. În societate, pierdeau
timpul cu discuţii superficiale şi nu abordau niciodată subiecte serioase, tranşante.
Au nevoie de o viaţă în mijlocul naturii, având astfel şansa de a descoperi esenţa
lucrurilor. Pe de altă parte, vor trebui să acorde o atenţie deosebită moralităţii personale.
Probabil vor avea ocazia să viziteze ţări îndepărtate şi să cunoască multe popoare.
Toate aceste lucruri fac parte din datoriile lor karmice şi sunt necesare dezvoltării sale
individuale.
În a doua parte a vieţii s-ar putea să descopere credinţa.
30
Locuri misterioase din România
Uitate pe nedrept, trecute sub tăcere de dezinteresul majorităţii cercetătorilor, pe
teritoriul României există nenumărate zone unde realitatea este învinsă de paranormal şi unde
tărâmurile se contopesc în şoapte de legende, mistere şi poveşti incredibile. O parte a acestora
sunt amintite mai jos. Ordinea în care sunt prezentate este absolut întâmplătoare, nu am încercat
să alcătuim un top. La urmă urmei, nu există termen de comparaţie între locurile tainice cu care
a fost binecuvântat sau blestemat pământul românesc.
Polovragi - Adevărata peșteră a lui Zamolxis?
Pe malul Oltețului, într-o ambianţa de vis, în mijlocul naturii ne priveşte ochiul negru al
unei peşteri în care a fiintat odinioară însuşi Zamolxis, Zeul-Om atât de iubit de daci. Numită
printre altele, peştera lui Zamolxis, Peştera lui Pahomie sau Peştera Polovragi, formaţiunea
carstică din munţii Olteniei ascunde taine nebănuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvăluie o
parte din denumirea de Polovragi, sugerând că se trage din existenţa unei câmpii "Poleo" unde
se adunau vracii şi iniţiaţii dacilor. Ermiţii daci erau capabili să vindece toate bolile vremurilor
cu ajutorul plantei magice numită Polovraga, plantă dispărută în zilele noastre. Polovragi este,
de asemenea, peştera descrisă de Mihai Eminescu în poemul "Memento mori".
Conform legendelor, Zamolxis era deţinător al unor puteri uluitoare, fiind capabil să-şi
schimbe după dorinţa înfăţişarea din tânăr în bătrân. Prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-
dacilor intră în adâncuri pentru a ieşi
peste munţi la cetatea Sarmizegetusei.
Când speologii au cercetat peştera în
premieră, acum circa 100 de ani, au fost
uluiţi să descopere urme de picioare
umane încălţate, vechi de 2.000 de ani,
fără îndoială urme de daci.
Zvonurile despre comorile
dacice ascunse în Polovragi au atras
sumedenie de răuvoitori şi aventurieri
lacomi. Toţi aceştia au avut parte de
morţi tragice în încercările lor nesăbuite
de a tulbură liniştea locului. Se spune că
Prof. Murat
Daniela
31
blestemul lui Zamolxis încă veghează locul. Stau mărturie zecile de cazuri, povestite în popor,
despre ciobani cărora le-au dispărut oile, văcari care au rămas fără vacile din faţă ochilor,
nuntaşi cărora le dispărea de pe mese băutură şi mâncarea - lăsându-i muţi de spaima şi bolnavi
de nebunie.
Entuziaştii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia".
O întâmplare demnă de reţinut este acea care vizează cunoscutul obicei al lui Tudor
Valdimirescu de a reveni pentru rugăciune în preajma zidurilor Mănăstirii Polovragi. O
iscălitura a să rămasă în mănăstire se adaugă variantei neoficiale în care o sosie a să ar fi fost
ucisă de eteristi, pe când Domnul Tudor, un iniţiat al vremii, a rămasă în mănăstire pentru a trăi
deghizat în călugăr până la sfârşitul vieţii.
Ce se află în pădurea Baciu?
În inima Ardealului, într-o zona cu aparenţă atemporală, se găseşte, probabil, cel mai
misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe margine subiectului pădurii Hoia-Baciu, la
fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii
unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevăr parte de experienţe inexplicabile
care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi. Cercetătorii nu au încotro şi ridică neputincioşi
din umeri, lăsând loc liber celor mai diverse speculaţii care înflăcărează imaginaţia amatorilor
de fenomene paranormale.
Avertismente din vremea strămoşilor
Pădurea Hoia-Baciu, este cu
siguranţă cea mai faimoasa locaţie din
România, unde au fost investigate şi
analizate o serie de fenomene absolut
inexplicabile. Zona în sine a devenit cu
adevărat celebra pe mapamond de abia în
anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de
existenţa să încă din cele mai vechi
timpuri, ferindu-se de ea că de un loc rău,
unde se întâmplă lucruri peste puterea de
înţelegere a omului obişnuit. Toţi ştiau din
moşi strămoşi că odată intraţi printre
copacii al căror foşnet venea parcă din altă
lume, toate spaimele subconştientului uman, prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de
nesăbuit încât să se aventureze în acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul
pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că odată ce au intrat în pădure pentru a
tăia lemne, a cosi iarbă pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu
se întâmplă cu absolut oricare dintre ei.
Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă,
anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele. Multă vreme, pădurea
Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă
vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu, sau mai rău, însăşi
sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în
studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-
1993).
32
Profesorul Sift a fost atras de faima pădurii Baciu, intrigat fiind de poveştile şi
întâmplările incredibile pe care le auzea de la localnici. În decadă anilor 1950, a întreprins
numeroase călătorii în pădure, observând la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre
ciudate care îl însoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să
fotografieze"umbrele". Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice
pe care se puteau observă, pe lângă"umbrele" în cauza, multe alte forme, lumini şi siluete pe
care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetările lui Sift au continuat până în pragul anilor 1960,
când tot mai mulţi cercetători români i-au preluat studiile şi aveau să fie atraşi de explorarea
pădurii Baciu.
Blestemul comorilor din Bărăgan
Pentru majoritatea românilor,
Bărăganul nu este altceva decât o câmpie
nesfârşită unde iarnă muscă viscolul, iar vara
soarele arde ucigător. Însă, foarte puţini
oameni cunosc suită de mistere care învăluie
oceanul de câmpie dintre Marea Neagră,
Carpaţi şi Dunăre, un tărâm evocat deseori de
Panait Istrati şi Fănuş Neagu. Conform
legendelor locale, în pământurile câmpiei se
află îngropate numeroase comori păzite de
blesteme crunte. Undeva între Călăraşi şi
Lehliu se găseşte satul Dor Mărunt, celebru nu demult pentru frumoşii armăsari care alcătuiau
cea mai mare herghelie de cai de rasă din Bărăgan. Aici se află, însă, îngropate şi comori
străvechi străjuite de flăcări ireale, de un albastru nelumesc care dansează în puterea nopţii pe
necuprinsul câmpurilor.
Celebru în acest sens este locul denumit La Movilă, unde, înainte de Revoluţia din 1989,
un sătean a descoperit în timp ce ară, un ulcior plin cu bani de aur. Fire mărinimoasă, localnicul
i-a împărţit frăţeşte cu ceilalţi săteni. Nu a durat mult până când despre această ispravă a aflat şi
Miliţia, care s-a autoînființat şi a confiscat ţăranilor toate monedele găsite.
Soarta blestemată a comorilor este întărită de povestea lui Gheorghe Prepeliţă, un sătean
care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepeliţă nu a suflat un cuvânt, dar sătenii vedeau
cum neamul lui îşi construieşte case şi grajduri noi, se îmbracă scump, îşi cumpără turme de oi
şi vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepeliţă se
aruncă fără motiv într-o fântână. La câteva săptămâni după, ginerele săteanului are aceeaşi
soarta, pentru că, peste un an de zile, fiica lui Prepeliţă să se spânzure de aceeaşi fântână.
La fel de sinistru este - spun legendele - şi blestemul comorii lui Pintecan, un alt sătean
care a găsit un butoiaş cu galbeni de aur îngropat la rădăcina unui nuc. În noaptea imediat
următoare, "norocosul" Pintecan aude în vis o voce care-i porunceşte să construiască o biserica
pe locul unde a descoperit banii sau îl va ajunge blestemul comorii. Dimineaţă, Pintecan a
ignorat visul, grăbit să se îmbogăţească. Şi-a împărţit comoară în familie şi s-a apucat de afaceri
prospere. La doi ani de la eveniment, când se întorcea acasă şi-a găsit băieţelul de doi ani
spânzurat între graţiile de la pătuţ. În noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeaşi voce care l-a
avetizat că dacă nu face biserica, va fi lovit de necazuri şi mai mari. Şocat, omul a construit cea
de-a două biserica a satului, care este vizibilă şi astăzi.
33
Revista poate fi gasită și în format electronic la adresa următoare:
http://lictehngheorghemironcostin.blogspot.ro/p/revista-scolii.html
Adresa: Blvd. Aurel Vlaicu, nr. 86
Tel. 40 0341 427402
e-mail: liceul.tehnologic@yahoo.com
website: lictehngheorghemironcostin.blogspot.ro
34