1

NUMĂRUL 9

IUNIE 2014

2

CARTEA-OGLINDA CUNOAŞTERII

A deschide o carte

este ca şi cum ai privi într-o

oglindă a cunoaşterii. Apele

ei se tulbură şi apar imagini

de viaţă ori personaje care

sunt o parte din sufletul

nostru. Încă de mică, am

privit în lumea cărţii şi am călătorit cu fiecare

personaj prin locuri nebănuite pe care nu le

puteam altminteri imagina. Dincolo de

realitate, este visul pe care-l trăim cu fiecare

carte, şansa de a atinge idealul.

Cărţile ne învaţă cum să fim mai

inventivi, mai buni, mai visători, mai

inteligenţi.

Cu fiecare carte citită, simţim în noi o

nouă renaştere. Închid ochii şi simt că plutesc

în lumea ce se deschide cu fiecare pagină:

pătrund cu emoţie în Ţara de Nicăieri, asist la

confruntările dintre Peter Pan şi căpitanul

Hook, Ali Baba şi cei patruzeci de hoţi.

Explorez locuri necunoscute alături de Tom

Sawyer, sunt alături de Robinsoe Crusoe în

greutăţile întâlnite de acesta pe insulă.

Călătoresc în lumi minunate alături de

Guliver: în Ţara piticilor, în Ţara uriaşilor.

Durerea sufletească mă copleşeşte

alături de Remi şi mă bucur alături de acesta

la întâlnirea cu familia sa. Mă maturizez

alături de Alice în Ţara Minunilor.

Deschizând ochii, revin la lumea reală,

cea de zi cu zi şi, privind în urmă în universul

cărţilor, am ajuns să mă cunosc mai bine, să

mă modelez după chipul şi sufletul eroilor

mei preferaţi.

Dragomirescu Ştefania

9 PLUS Revistă editată de elevii

ŞCOLII GIMNAZIALE ,,ANTON PANNˮ

RÂMNICU-VÂLCEA

Alis Andrescu, Ştefania Dragomirescu,

Andrada Gyapja, Bogdan Ionescu, Loredan

Mardale, Cristina Petreanu, Oana Poenaru,

Anamaria Popa, Iuliana Puiu, Alexandru

Şerban(clasa a V-a); Katia Boghian, Tudor

Bondoc, Robert Brînzoi, Andreea Deaconu,

Maria Drejoi, Eduard Enache, Diana

Hainagiu, Robert Liţă, Ştefan Stan,

Alexandra Voicilă, Valentin Vătășescu (clasa

a VI-a); Diana Becheru, Mirabela Bîzdoc,

Adina Deaconu, Andrada Enache, Cătalina

Manea, Robert Mărăcine, Mihaela Petreanu,

Anda Popescu, Diana Popescu, Ştefănescu

Georgiana, (clasa a VII-a); Andreea Ancuţa,

Alexandru Cârstina, Andreea Grigorie, Andra

Peloiu, Daiana Traşcă(clasa a VIII-a);

Ilustaţii – elevii Școlii Gimnaziale ,,Anton Pann”,

prof. îndrumător-Poenaru Georgiana Director - Adrian Burlan-prof. matematică

Directori adj.

Lavinia Bădărâcă- prof. Matematică

Matei Bogdan-prof. educaţie fizică

Redactori-şefi

Ivancu Manuela-prof. informatică

Andreea Teiuşanu-prof. lb. engleză

Corectură

Alina Băeşu-prof. înv. primar

Ana Maria Tudoran- prof. înv. primar

3

INVESTEŞTE ÎN VIITORUL COPIILOR

Societatea Kaufland România, prin proiectul

„Investeşte în viitorul copiilor”, a ales să doneze

aparatură modernă în valoare de 20. 000 de euro Şcolii

Gimnaziale „Anton Pann” din municipiul Râmnicu

Vâlcea, motiv pentru care elevii clasei a II-a A s-au

gândit să-şi arate recunoştinţa. Astfel, miercuri, 9 aprilie

2014, sala de sport a Şcolii Gimnaziale „Anton Pann” a

fost încununată de glorie. La eveniment au participat

reprezentanţi ai Societăţii Comerciale „Kaufland”

România, doamna subprefect Aurora Gherghina,

reprezentanţi ai ISJ Vâlcea prin prof. Săraru Elena

Calomfira, domnii directori ai Şcolii „Anton Pann” prin

prof. Burlan Adrian Eugen, prof. Bădărîcă Lavinia, prof. Matei Constantin Bogdan şi doamna

ziarist Graţiela Mihai - ziarul “Viaţa Vâlcii”. Doamna subprefect, Aurora Gherghina, a declarat că

este pentru prima dată când copiii au reuşit să o impresioneze.

Principala activitate care a încântat publicul invitat, format din autorităţi, inspectori şcolari,

profesori, elevi şi nu în ultimul rând părinţi, a constat în prezentarea unor momente artistice de o

fineţe deosebită. Copiii s-au pregătit intens pentru a realiza un spectacol deosebit. Astfel, ei au

realizat îmbinarea extrem de omogenă a dansurilor moderne cu cele clasice şi cu cântecele

“Copilăria”şi “Dacă părinţii ar fi copii” interpretate de grupul vocal al clasei a II-a A .

Prof. Popelca Maria

4

DESCHIDEM PORŢILE PRIETENIEI PARTENERIAT CU ȘCOALA CENTRALĂ DIN BUCUREȘTI

Activitatea desfăşurată în cadrul acestui parteneriat iniţiat

de Şcoala Centrală din Bucureşti, intitulat “În căutarea comorilor

literare româneşti”, cu subtitlul

“Deschidem porţile prieteniei” a avut ca

domeniu de activitate cunoaşterea în

profunzime a vieţii şi activităţii literare a

lui Anton Pann, al cărui nume este pe

frontispiciul şcolii noastre. Întreaga

activitate s-a desfăşurat prin activităţi

comune, la care au participat elevi din ambele şcoli, pe ateliere de lucru,

repartizaţi pe centre de interese, acestea având loc la biblioteca şcolii

(creaţie literară), în sala de festivităţi (cel de dramatizări şi prezentarea în

power point a vieţii şi activităţii literare a lui Anton Pann), în cabinetul de

pictură (cel de pictură) şi cel de-al patrulea, la finalul întregii activităţi.

Atelierul 1- Creaţie literară, intitulat

”Urmaşii fiului Pepelei cel isteţ ca un proverb”, în care elevii au

prezentat creaţii literare inedite, folosind teme şi motive din opera

autorului Anton Pann, condus de prof. Teiuşanu Andreea din Şcoala

noastră şi de prof. Pană Mirela de la Şcoala Centrală din Bucureşti.

Atelierul 2- Arc peste timp- care a cuprins prezentarea în

power point a unor informaţii despre viaţa şi activitatea literară a lui

Anton Pann (realizată de prof. Teiuşanu Andreea de la Şcoala noastră)

şi dramatizări din opera scriitorului Anton Pann, prezentate de

elevii ambelor şcoli, (costumaţi corespunzător fiecărei scenete, deci cu

toată recuzita necesară) sub conducerea prof. Anghel Elena şi Miron

Maria- Cornelia.

Atelierul 3 (pictură) cu denumirea ”Anton

Pann prin ochi de copil” a fost realizat de prof. de

desen din şcoala noastră Poenaru Georgiana şi, de la

Bucureşti, de prof. de desen, Voicu Gabriela. Elevii

implicaţi în acest atelier au

prezentat portrete şi scene

inspirate de opera

scriitorului Anton Pann,

picturi realizate de aceştia în orele anterioare de educţie plastică.

Atelierul 4 (mass-media) intitulat ”Căutătorii de comori” a

constat în realizarea unor fotografii, filmări, panouri, în vederea editării

unor publicaţii ulterioare care să reflecte acestă acţiune defăşurată în

parteneriat cu Şcoala Centrală, din Bucureşti.

Prof. Anghel Elida

5

SUNTEM MICI, DAR FACEM MULTE…

Pornind de la premisa că activităţiile

extracurriculare contribuie la gândirea şi

completarea procesului de învăţare, la

dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor

elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a

timpului lor liber, elevii clasei pregătitoare E

au desfășurat o activitate numită Micii

Ecologişti. Având un caracter atractiv, copiii

au participat într-o atmosferă relaxantă, cu

însufleţire şi dăruire.

Acestă activitate a avut ca obiectiv

principal dezvoltarea de atitudini investigative

asupra realităţii şi a unui comportament

ecologic vizând grija şi responsabilitatea faţă

de calitatea mediului natural.

Insuflând copiilor dragostea pentru

frumuseţile naturii, ne asigurãm cã şi

generaţiile urmãtoare vor aprecia aceste

bogãţii şi le vor lãsa moştenire intacte .

Aşadar, echipaţi cu saci de gunoi şi

mănuşi am pornit cu toţii la treabă. Ne-am

exersat comportamentul ecologic prin

participarea la acţiuni de ecologizare a

parcului din faţa scolii de unde am adunat

frunzele lăsate de Zâna Toamna şi de

reciclare a deşeurilor (foarte puţine) găsite în

curtea şcolii.

Prin urmare am decis să trăim într-un

mediu curat, căci nu este aşa complicat, ba

chiar poate fi foarte economic. Sunt gesturi

simple pe care le putem face pentru a ne

proteja mediul înconjurător fie acasă, la

cumpăraturi, în transport sau în grădină.

Fiecare om ar trebui să planteze măcar

un copac. În timpul vieţii, un arbore poate

absorbi tone de dioxid de carbon. De

asemenea, în zilele călduroase, umbra oferită

de arbore poate scade consumul aerului

condiţionat.

În zilele noastre se vorbeşte tot mai

mult despre energia "verde", ar fi bine dacă

am şi pune în practică. Există companii care

oferă energie solară sau eoliană. De această

opţiune nu poate beneficia foarte multă lume,

dar este o modalitate de a ajuta pentru un

mediu mai curat.

Iata şi câteva sfaturi utile pentru toate

vârstele:

-Închideţi robinetul şi evitaţi

scurgerile de apă! Un robinet care picură

înseamnă aproximativ 12 litri de apă risipite

pe zi.

-Inchideţi complet aparatele electrice

de la butonul de punere sub tensiune! Daca le

lăsaţi pe stand by, veţi consuma electricitate

în plus.

-Utilizaţi ambalajele biodegradabile

(hârtie, carton) sau reciclabile (sticlă, metal)

decât ambalajele din plastic!

-Alegeti mijloacele de transport în

comun şi astfel evitaţi poluarea!

-În timpul plimbărilor prin pădure, nu

aruncaţi nimic! Unui chiştoc de ţigară îi

trebuie 2 ani pentru a se dezagrega, unei gume

de mestecat 5 ani şi unui sac de plastic 450 de

ani. Pe munţi este mai rău, căci frigul

“conservă”deşeurile.

-Nu smulgeţi florile din parcurile

naţionale! Puteţi pune în pericol un întreg

spaţiu, şi în plus îi veţi priva pe următorii

“vizitatori” de plăcerea de a vedea florile.

Prof. înv. primar Tudor Roxana Daniela

7

CONFESIUNEA UNUI OLIMPIC...

ŞERBAN ALEXANDRU- clasa a V-a A,

participant la Olimpiada Naţională de

Matematică

Pentru mine,

participarea la etapa

naţională a Olimpiadei de

Matematică a fost cea

mai frumoasă experienţă

trăită până acum.

Totodată, calificarea m-a

motivat şi mai mult.

De la aflarea

veştii, am început să lucrez probleme mult

mai grele şi, cu ajutorul domnului profesor

Burlan Adrian, am reuşit să asimilez zeci de

formule şi teoreme.

Chiar din prima zi petrecută la Sibiu,

un oraş minunat, în care parcă încă am rămas

cu o parte din mine, m-am împrietenit cu

domnul profesor-însoţitor, cât şi cu ceilalţi

participanţi.Toţi erau emoţionaţi şi

nerăbdători să înceapă concursul.

A doua zi, în incinta Liceului

,,Octavian Goga” se aflau sute de elevi din

clasele V-VIII, din toate judeţele. Subiectele

au avut un grad ridicat de dificultate. Când am

părăsit sala de concurs, inima-mi bătea cu

putere, nu-mi mai simţeam picioarele şi eram

cuprins de emoţie. Rezultatele urma să le

aflăm în cea de-a treia zi, în jurul prânzului.

Am fost foarte fericit când un prieten a venit

să-mi spună că am luat 24 de puncte din 28

posibile, ceea ce reprezenta al patrulea

punctaj. Totuşi, după afişarea rezultatelor în

urma contestaţiilor, punctajul meu a devenit al

treilea, dar nu s-a acordat premiul III, fiind

doi concurenţi pe locul II cu acelaşi punctaj.

Acest lucru m-a dezamăgit puţin. Până la

urmă am primit prima menţiune şi medalie de

aur.

Participarea la etapa naţională a

Olimpiadei de matematică a fost cea mai

frumoasă experienţă pe care am trăit-o. Mi-aş

dori să particip şi în anii următori la etapa

naţională.

UN DRUM CU UN SINGUR SENS...

ŞTEFĂNESCU GEORGIANA- clasa a

VII-a F, participantă la Olimpiada

Naţională de Limbă, Comunicare şi

Literatură română

Gerul îmbrăca

oraşul într-o mantie de

frig. Soarele, care încă nu

îşi arătase lumina

dimineţii, nu părea să se

grăbească să apară.

Păşind afară din

maşină, frigul mă înţeapă

precum o mie de ace de

gheaţă. Dar nu răcoarea aspră mă făcuse să

tremur, ci prima întâlnire cu pereţii

impunători ai locului ce urma să-mi

definească următoarele zile.

Între privitul pe lista de nume total

necunoscute şi găsirea locului meu, fiorul

acela nu m-a părăsit. Era ca şi cum toate

articulaţiile corpului meu erau acum

îngheţate. Dar, din momentul în care am citit

subiectul şi până când am plecat din sală,

treptat a dispărut iarna din sufletul şi corpul

meu.

Literele ca nişte ţepi tăcuţi se

întindeau rând pe rând pe foaia albă.

Cuvintele se rosteau singure, sigure pe ele,

sigure pe mine. Nu simţeam frig, nu simţeam

căldură. Simţeam doar ce scriam pe foaie.

Aceste emoţii erau constante. Nu mă

părăseau nici când lăsam în urmă clădirea ce

străpungea azurul. N-au dispărut nici în

momentul în care am ieşit din acea şcoală

pentru ultima oară. Dar apogeul a fost atins în

momentul în care am aflat rezultatele.

Oamenii se adunau în curtea şcolii

rapid, rămânând dezamăgiţi când nu găseau

rezultatele afişate la ora stabilită. Emoţiile

creşteau. Tensiunea devenea tot mai

accentuată. Ieşind din maşina în care

aşteptasem aproape o oră, gerul se izbeşte iar

de mine, mai puternic decât în cele trei zile.

Când văd mulţimea de oameni, simt cum

pământul fuge de sub picioarele mele, o

prăpastie întunecată, de gheaţă, înghiţindu-mă

în abisul ei. Păreau două grupe: cei care-şi

lasă privirea în pământ, trişti şi cei care-şi

sună famiile să-i anunţe. Aş fi dat orice să nu

fiu între primii.

Răcoarea lui aprilie devenise un ger

înfocat. La orice adiere, picioarele ar fi putut

să mă ducă pe asfaltul rece. Apoi am aflat

8

rezultatele: luasem un punctaj peste

aşteptările mele.

De la deschiderea călduroasă, plină de

copii entuziasmaţi, până la închiderea veselă,

de la proba epuizantă de scris continuu până

la proba orală cu vocea tremurândă, n-am

simţit acelaşi lucru. În sfârşit, simţeam cum

toată tensiunea din mintea mea dispare. Asta

doar pe interior, căci pe exterior începeam să

simt cu adevărat frigul lumii normale care

habar nu avea că există un astfel de sentiment.

Premiul special obţinut ca urmare a strădaniei

mele, a efortului doamnei profesoare Spiridon

Elena, căreia îi mulţumesc şi cu această

ocazie, şi situarea în primii zece elevi din ţară

m-a făcut să-mi doresc mai mult.

Obişnuiam să văd această olimpiadă

ca un bilet dus-întors. Acum văd că e un drum

cu un singur sens, deoarece, odată ce ajungi

atât de departe ca mine, nu mai poţi să te

întorci. Nu mai vrei.

CÂŞTIGĂTOR DE ZÂMBETE

MĂRĂCINE ROBERT - clasa a VII-a D,

participant la Olimpiada Naţională de

Linvgistică

După cum

probabil ştiţi, eu,

MĂRĂCINE

ROBERT, elev în

clasa a VII-a D, am

participat la

Olimpiada de

Lingvistică, faza naţională, desfăşurată la

Bucureşti în perioda 16-18 mai 2014, fiind

unul dintre cei doi reprezentanţi ai judeţului

Vâlcea, dintre elevii de gimnaziu.

Vreau să va spun că lingvistica

reprezintă pentru mine o pasiune pe care am

descoperit-o pe măsură ce am pătruns mai

adânc în tainele acestei discipline. Nu este o

materie ce se studiază la şcoală, ci este o

îmbinare inedită între gramatică şi

matematică, un mod de exprimare a logicii

creative, bazându-te pe algoritmi creaţi de

propria imaginaţie.

În continuare, îmi propun să vă

dezvălui câteva detalii din culisele acestei

olimpiade, la care au participat toţi

pretendenţii la titlul de cel mai bun lingvist.

Echipajul judeţului Vâlcea care a participat la

faza naţională a acestei olimpiade a fost

format din două eleve de liceu, o elevă de

gimnaziu şi subsemnatul. În momentul

întâlnirii membrilor grupului, am zărit patru

zâmbete timide şi tot atâtea salutări. Printre

ele se numărau şi cel al doamnei însoţitoare,

care mi-a întins mâna prietenesc şi s-a

prezentat pe un ton vesel.

Ajunşi în capitală, am încercat să fac

haz de necaz faţă de traficul de aici, pentru a

încerca să înlocuiesc politeţea timidă cu un

mediu prietenos. Am reuşit să obţin râsetele

dorite şi fetele chiar au început să socializeze.

Hotelul a fost prima atracţie cu

adevărat impresionantă: Rin Grand Hotel. O

clădire imensă, impunătoare, cu o eleganţă

aparte. Intrarea în clădire a fost întâmpinată

de zâmbetul majordomului care ne-a

prezentat, cu o mână întinsă, locul unde

aveam să rămânem 3 zile. Interiorul avea un

colorit vast, cu un design surprinzător şi cu

servicii care-ţi satisfăceau orice dorinţă.

Ajuns în cameră, am întâlnit alte două

feţe prietenoase din Baia-Mare, care mi-au

povestit experienţe din anul trecut referitoare

la olimpiadă.

Proba scrisă a fost susţinută la

Facultatea de Litere, într-o sală uriaşă numită

amfiteatru. Am aşteptat emoţionat subiectele

şi am rămas concentrat până la finalizarea

rezolvării lor. Dificultatea subiectelor a fost

ridicată- doar participam la o competiţie

naţională, dar faptul că am fost pregătit foarte

bine de doamna profesoară Spiridon Elena m-

a ajutat să găsesc soluţia adecvată pentru

fiecare dintre cele trei subiecte.

Am fost mulţumit de mine şi punctajul

meu a fost unul bun, chiar dacă nu m-am

numărat printre puţinii premianţi. Sunt

mândru că am reprezentat cu cinste Şcoala

,,Anton Pann” şi judeţul Vâlcea şi doresc ca la

anul să valorific această experienţă,

transformând-o într-un binemeritat premiu

care să aducă multă bucurie în sufletul tuturor.

Mă gândesc cu drag la această experienţă. Am

câştigat noi prieteni şi multe zâmbete ce mă

fac să-mi amintesc cu plăcere de momentele

petrecute la Bucureşti, în luna florilor. Prof. Spiridon Elena

10

COPILĂRIA, O CARTE ABIA DESCHISĂ

Ce este copilăria? Copilăria este ca un

tărâm magic pe care te joci cu mieluşeii,

fluturaşii, albinuţele, de unde culegi flori

multicolore.

Copilăria?

Copilăria ...

este singurul

moment al

vieţii, când

trăim totul

cu maximă

intensitate.

În această perioadă râdem şi suntem fericiţi,

sau lacrimi de cristal ne cad pe obrăjorii roşii

ca trandafirul. Aaa!... Copilăria este momentul

acela în care stăm în poalele bunicii, lângă uşa

sobei şi ascultăm fermecaţi poveşti de

nedescris. Copilăria... copilăria sunt fulgii de

nea ce cădeau încet în pălmuţele noastre.

Copilăria este lumina caldă a soarelui

care te îmbrăţişează ca o mamă. Ce mai este

copilăria?

Copilăria este vremea când trăieşti printre

zâne şi monştrii. Aaa! Este vârsta frumuseţii

sufleteşti. Copilăria... sunt zilele cu care nu ne

vom mai întâlni niciodată. Este lumea în care tu

eşti stăpân, prinţ sau prinţesă.

Copilăria este prima jucărie.

Ea reprezintă doar începutul tuturor

trăirilor din viaţă, a candidatului univers al

copilăriei.

Şi, oricât de mare ai fi, acolo, în sufletul

tău, mai există o mică părticică ce rosteşte cu

drag cuvântul “COPILĂRIE”!

Diaconu Andreea

DULCE COPILĂRIE

Copilărie … tu, minunată întâmplare din

viaţa fiecărui om. Eşti cadoul divin pe care îl

primim la naştere şi care ne rămâne toată viaţa

ferecat într-o lădiţă a inimii, straşnic păzită,

căci este frumos să ne înfruptăm din când în

când din miracolul acesteia şi să redevenim

peste ani nişte copii.

Primele clipe ale copilăriei ce-mi apar

în minte sunt momentele fericite din sânul

familiei, când aşteptam cu nerăbdare să vină

Crăciunul, când împodobeam bradul, în

întâmpinarea Moşului, acompaniat fiind de

colinde. Îmi amintesc cu drag de Grivei,

căţeluşul meu de pluş, căruia îi împărtăşeam

toate trăirile mele, dar mai ales pe acelea când

eram dojenit de mama, în urma unei

pozne...scaunul mititel, specific vârstei, pe care

mama mă punea, servindu-mi bunătăţile făcute

de ea.

O…ce minunate erau jocurile copilăriei

mele: ”Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, ”Chimiţă”,

”Prinselea”, ”De-a v-aţi ascunselea”, şi multe

altele, alături de prietenii mei dragi.

Grădiniţa…frumoasa mea grădiniţă,

unde am învăţat ”Alunelul”, ”Cucule, pasăre

sură” şi altele, doamnele educatoare fiind total

opuse: una blândă şi alta impunătoare.

Mi-e dor de perioada copilăriei, când nu

conta nimic. Jocurile erau mai frumoase, pline

de poezie şi plăcere. Prietenii pe care mi-i

făceam erau parcă pe vecie. Poveştile citite mă

duceau în lumea viselor, călătorind pe alte

tărâmuri, întâlnindu-mă cu zâne, feţi-frumoşi,

luptându-mă cu balauri sau vorbind cu

necuvântătoarele.

Anii trec, devenim maturi, cu multe

griji, nu ne mai bucurăm cu acelaşi entuziasm

de ceea ce ni se oferă, zâmbim din ce în ce mai

puţin, devenim mai serioşi, fără a mai crede în

minunatele poveşti spuse sau citite. Ştefan Stan

PUTEREA CUVÂNTULUI

Cuvântul? M-am

gândit de multe ori la acest

lucru. Pentru unii, cuvintele

sunt cele care respectă

contextul enunţului,

neschimbându-i cu nimic

înţelesul. Dar nu şi pentru

mine!

Pentru mine cuvântul

este o expresie a sufletului,

un lucru infim, dar cu o putere extraordinară.

Cuvântul este misiunea pe care o avem zi de zi.

Cuvântul denumeşte, creează şi reinventează

realitatea cotidiană.

Cuvintele sunt asemenea petalelor de

trandafir: unele mai parfumate şi mai vii, altele

mai uscate, aproape fără viaţă. Trandafirul

reprezintă vocabularul ale cărui cuvinte dispar,

petalele ofilindu-se și cazând, iar altele

11

îmbobocesc și înfloresc.

Vorbim despre politică, despre

fluctuația cursului valutar și prețuri, despre

filme şi muzică, despre oameni şi propria

persoană, dar mai puţin ne gândim la cât de

impresionantă este forţa cuvintelor.

Cuvintele epuizează…cititul unei cărţi,

gândurile nevorbite, sentimentele secrete,

partea nevăzută a lucrurilor epuizează… Dar

omul?

Fiecare om este construit anume şi

fiecare foloseşte cuvintele, le înţelege şi le

atribuie o importanţă diferită. Personal, cred în

cuvinte pentru că ele îmi trezesc fericirile şi

durerile, ele mă fac să zâmbesc sau să plang,

ele mă fac să simt că trăiesc.

Cuvintele pot subjuga, pot înfiera, pot

să ardă, să mistuie. Cuvintele pot renaşte, pot

relaţiona, pot bucura. Ele te pot coborî, te pot

urca, jigni, te pot lăsa indiferent. Bogăţia

cuvintelor este inepuizabilă.

Pierduţi, inconştienţi de cele mai multe

ori, într-un labirint de cuvinte, încercăm să

găsim ieşirea din amalgamul de aspecte şi

conotaţii, încercăm să medităm la viaţă şi la

moarte, la oameni şi la lucruri, probând toate

cheile pe care le avem la dispoziţie: ironia,

aforismul, disperarea, superficialitatea sau

profunzimea. Aceasta demonstrează capacitatea

cu adevărat dramatică a omului de a structura

sau de a destructura un întreg univers de

cuvinte.

Lungul drum din întunericul labirintului

spre lumina salvatoare a cuvântului, nu fac

altceva decât să exprime iluzoria ieşire, pentru

că fiecare cuvânt naşte interpretări diferite,

naşte sensuri multiple.

Cuvintele devin examenul pe care

trebuie să îl susţinem mereu în încercarea de a

deţine controlul şi de a cuprinde în tipare logice

realitatea.

Când ne-am născut am intrat în cuvânt

când murim se lasă tăcerea sau…povestea

continuă într-o altă dimensiune. Între cele două

momente, naşterea şi moartea, se intinde

,,cuvântul”, din care nu ieşim decât atunci când

se încheie călătoria. Viaţă, iniţiere, drum,

cunoaştere, toate sunt cuvinte, nu ,,vorbe

goale”. Înţeleg acum înţelepciunea acestei

expresii. Cuvintele primesc sensul pe care noi

vrem să li-l dăm, dar poate sensul nostru nu

coincide cu sensul celui care ascultă, pentru el

vorbele sunt goale de sensul cu care credem noi

că am încărcat cuvântul.

Dacă privim cuvântul dintr-o anumită

perspectivă, acesta devine o armă(mortală sau

arcul lui Cupidon etc.). Dar încărcătura nu mai

depinde foarte mult de cel care lansează

proiectilul, ci de cel care îl primeşte.

A vorbi despre ,,cuvânt” folosind

cuvinte este ca şi cum ai face o operaţie

folosind trusa unui mecanic. S-ar putea ca totul

să se dezintegreze , să se transforme în pulbere,

dar nu într-una ordinară, ci într-o pulbere de

stele, pentru că ,,La început a fost Cuvântul şi

Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era

Cuvântul”. Mă emoţionează şi mă sperie atâta

forţă! Cuvântul, ca şi Dumnezeu, nu este

palpabil, nu poate fi văzut ca orice obiect sau

fiinţă concretă, dar această imposibilitate de a-l

vedea nu-i anulează nici puterea, nici

slăbiciunea.

Popescu Diana

PACEA DE DUPĂ RĂZBOIUL CERESC

După o noapte

ploioasă, razele

dimineţii îşi fac

simţită prezenţa

mângâind şi

dezmierdând bietele

flori ce au ţinut piept

furtunii toata noaptea.

Eu mă ridic

somnoroasă din patul meu pufos şi trag

draperiile, lăsând un val de lumină aurie să-mi

invadeze camera.

Lumea este ca un vis de cristal devenit

realitate. Florile, iarba, copacii, totul e încrustat

în rouă. Deschid fereastra pentru a simţi aerul

proaspăt si curat de după ploaie, dar, parcă nu

se simte destul de puternic, aşa că mă îmbrac şi

ies în grădina copilăriei mele, cea în care am

crescut.

Cum ajung, primul lucru care îmi atrage

atenţia este pomul din mijlocul grădinii, cireşul

nostru cel bătrân, despre care mi-a povestit tata

că l-a plantat împreună cu bunicul. Nu pare să

fi fost prea afectat de ploaie. E şi normal,

veşmântul de flori roz îi încălzeşte crengile, ca

şi cum ar fi un semn vestit al bună-voinţei şi

generozităţii naturii. Cât de mândru se

12

afişează-n splendoarea-i! Cât de falnic se înalţă

spre cer! Cu toate astea, în toamna ce va veni,

probabil nici nu-mi voi aminti de el cum e

acum…Voi avea în minte doar imaginea unui

copac a cărui frumuseţe nativă va rămâne o

amintire ştirbita de timp, o speranţă suflată de

vânt….

La poalele cireşului, o iarbă verde ca

smaraldul străluceşte datorită soarelui care se

reflectă în picăturile de ploaie ce se odihnesc pe

firele sale gingaşe şi catifelate. Pe alocuri, prin

oceanul de verdeaţă, câteva floricele

înveşmântate în cele mai îndrăzneţe şi aprinse

culori animă peisajul predominat de culoarea

aurie a soarelui.

În spatele atracţiei principale a grădinii,

cireşul, se află zeci de alţi pomi care

completează perfect decorul, scăldându-se în

albastrul senin al cerului. Toţi pomii din care se

revarsă ploi de miresme sunt împodobiţi de

flori delicate. La o adiere mai puternică, câteva

dintre ele se desprind de pe ramuri şi se lasă

purtate pe aripile vântului, creând în jurul

pomului o ninsoare de aprilie.

Într-unul din colţurile grădinii avem o

fântâniţă albă de marmură cu apa limpede şi

cristalină. Datorită ei, cântecul păsărilor, care

este aproape întotdeauna mai plăcut chiar decât

simfoniile marilor compozitori, răsună deseori

pe lângă casă.

În timp ce acopăr întreaga grădină cu

paşi mărunţi, pentru a-i savura frumuseţea, mă

opresc o clipă pentru a asculta zgomotul liniştii.

Privesc înspre cerul senin şi observ că un arc de

lumină împărţit în şapte culori îl înjumătăţeşte.

Bunica îmi spunea despre curcubee că ,,sunt

eşarfele păcii divine aruncate sfios peste lume”.

Acum, cerul pare într-o armonie deplină cu

pământul, însă azi-noapte, când îl priveam,

credeam că se duce un război. În loc de

curcubeu, pe cerul întunecat erau zigzaguri

ameninţătoare însoţite de tunete care-ţi dădeau

fiori. Câtă pace după războiul ceresc…

Cât timp admir frumuseţea naturii după

ploaie ţin ochii închişi şi nu mai sunt atentă la

restul lucrurilor din jurul meu. O voce blândă

îmi rosteşte numele, trezindu-mă din visare şi

imediat simt o mână caldă pe umăr. Mă întorc

în casă împreună cu mama, privind mereu în

spate şi ştiind sigur unde să vin după

următoarea furtună. Hainagiu Diana

MAGIA PĂDURII PE UNDELE

PRIMĂVERII

Încet-încet,

adie un vânt de

primăvară care

vesteşte sosirea

acesteia, iar

aerul proaspăt al

dimineţii mă

îmbie să merg

în pădurea deasă, plină de minunăţii ale naturii.

Intru în pădurea umbroasă şi plină de

linişte, unde totul este de culoarea verde ca

smaraldul. Acest decor încântător al copacilor

iubitori de lumină şi înălţime îmi fură privirea.

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului,

buburuzele se joacă vesele şi agitate. Foşnetul

frunzelor se aude peste tot. Pe cerul care se

bolteşte deasupra pădurii, fără pic de nori,

suliţele soarelui, minge de aur arzătoare, trimit

căldura lor spre natură. Toată atmosfera pare a

fi un vis de neuitat.

Mă plimb neîncetat şi sunt ameţită atât

de înălţimea copacilor, cât şi de aerul proaspăt

şi puternic emanat de aurul verde al naturii. Din

când în când, frunzele tremură de adierea

blândă a vântului de primăvară, iar păsărelele

pline de viaţă zboară din creangă în creangă,

strigându-şi suratele şi înveselind, totodată,

întreaga atmosferă de basm din inima celei care

ne oferă cel mai de preţ element al vieţii.

Mă aşez pe muşchiul verde şi încerc să

aflu misterele acestui colţ de rai :

- Pădure minunată, mă întreb de multe

ori, ce se întâmplă în sufletul tău atunci când

oamenii te distrug prin acţiunile lor necugetate?

- E dureros! parcă se aude un glas stins,

plin de suferinţă.

- Mă întreb, dar fără răspuns, cum te

simţi atunci când prietenii tăi necuvântători

pleacă în ţările calde? Acest lucru cred că îţi

produce o mare tristeţe!

- Ai dreptate! îmi pare că aud un ecou

plin de melancolie.

Decid să întrerup această conversaţie,

deoarece îmi dau seama că toate aceste

întrebări distrug momentul plin de entuziasm.

Aşa că, hotărăsc să admir în tăcere peisajul

minunat în mijlocul căruia mă aflu.

Îmi îndrept privirea în sus şi văd că

brazii parcă atingeau cerul cu vârfurile lor.

13

Acest colţ fermecător din natură mă

îmbie an de an să-l vizitez şi să mă bucur de

frumuseţea pe care mi-o oferă.

Pădurea este locul plin de magie care-

mi dăruieşte linişte şi pace!

Becheru Diana Elena

DANSUL AŞTRILOR

Era o noapte frumoasă de vară. Stăteam

pe bancă în grădina bunicilor, învăluită în

răcoarea nopţii, fermecată de frumuseţea

cerului.

Pe neaşteptate, am văzut coborând din

cer, într-o horă jucăuşă, multe stele ce în dansul

lor păreau nişte candelabre aurite. Fermecată,

dar şi puţin înfricoşată de acel dans, m-am

ascuns în tufişurile cu trandafiri, privind în

continuare minunăţia. Când s-au apropiat mai

mult de pământ, am observat că nu erau simple

stele, ci un fel de spiriduşi cu ochii verzi ca

smaraldul, păr blond şi mâini micuţe, ca de

păpuşi. În jocul lor necontenit, au încins o horă

uriaşă, dansând şi cântând. Deodată, au apărut

câţiva licurici ca nişte punctuleţe de lumină, ce

au cules un trandafir pe care l-au dus în zbor

până în mijlocul dansului. Din floarea lor s-a

născut o lumină, zână minusculă, dar delicată

ca un fluturaş. După mirifica naştere a acestei

noi stele, un imn de slavă s-a ridicat deasupra

ţinutului, iar glasurile divine ale zânelor au

învăluit pământul. În acest cor magic, toate

zânele pământului s-au ridicat la cer şi aripile

lor ca mătasea au zumzăit precum albinele în

miezul verii.

Şi… m-am trezit… în patul meu… Un

suspin uşor şi o lacrimă mi-au scăpat când am

înţeles că feeria fusese doar un vis, visul unei

nopţi de vară… Drejoi Maria

SĂRUTAREA ...

Terminând cartea, am pus-o încet pe

noptiera de lemn din cameră, închizând-o de

parcă aş mai fi vrut să citesc ceva ce nu urma

însă. Am auzit pendulul de pe holul casei

bătând ora fixă. Nu ştiam exact cât era ceasul,

dar presupuneam că trecuse de miezul nopţii.

M-am ridicat de pe patul moale

încercând să nu o trezesc pe sora mea care

adormise. M-am apropiat de fereastră şi, dând

perdeaua, am privit afară. Era întuneric, dar pe

aleea pustie lucea un bec a cărui lumină făcea

ca florile pomilor de pe margine să strălucească

în noapte. O clipă am stat nemişcată şi auzind

un zgomot, m-am întors şi am zărit-o pe sora

mea, Erika.

- De ce te-ai trezit? am întrebat-o eu în

şoaptă.

- Dar tu de ce nu dormi? Sunt sigură că

e târziu.

- Admiram peisajul de-afară..

- Noaptea?

- Da, noaptea. Haide, stinge lampa, voi

adormi şi eu.. am adăugat, stingând lumina.

Am închis ochii, şi am adormit.

Deodată, am tresărit într-un mod ciudat

şi am reaprins lumina. Sunt sigură că era

aproape de zorii zilei, dar întunericul nu

părăsise scena timpului. Mă simţeam obosită şi

auzind din nou pendulul bătând, m-am aplecat

să sting lampa la gândul că nu dormisem deloc

şi încă mai era timp. Încercând să o sting, nu

am reuşit. Era un lucru neobişnuit că nu

mergea, şi ilogic. Am privit becul lămpii şi m-

am speriat când a început să fâlfâie. Se pare că

Erika dormea, dar mie-mi trecuse somnul.

Am păşit pe holul casei tăcute şi am

simţit o căldură ciudată mângâindu-mi corpul.

Îmi simţeam părul lung şi castaniu ud, iar când

am coborât scările casei am alunecat pe treptele

ce miroseau a lemn.

Mi-am deschis ochii şi am zărit doar o

fâşie neagră ce acoperea universul pe care

luminau stele argintii.

După o clipă m-am ridicat de la pământ

şi sprijinindu-mă de trunchiul unui copac înalt,

m-am văzut acoperită de flori albe şi rozalii,

fluierate uşor de un vânticel şiret.

Am început să merg o dată cu timpul şi

zărind o rază de soare m-am ridicat până la cer

şi am stins-o, punând-o la gât. Zâmbind lunii ce

reapăruse pe cer, mi-am continuat drumul, pe o

potecă .

Am zărit o casă ce la intrare nu avea

însă uşă. Intrând, am zărit pe masă un bilet pe

care erau scrise trei rânduri: „Te uiţi la mine de

parcă m-ai lovi cu lumină, şi în ochii tăi aş vrea

să renasc, tu, rază ruptă din univers...” Ochii mi

s-au umplut de lacrimi, care căzând pe podea s-

au spart în mii de cioburi. Călcând pe ele,

tălpile au început să-mi sângereze, şi am alergat

14

speriată afară.

Am privit spre cer dar luna parcă

dispăruse printre crengile copacilor ori în abis.

Mi-am înghiţit lacrimile, şi am tresărit la

atingerea vântului rece. Deodată atingerea rece

s-a transformat într-una caldă, iar o muzică

tainică a început să cânte. Am simţit iarăşi o

mână uşoară căzând pe spatele meu, iar un fior

şi-a făcut apariţia pe şira spinării,

eletrocutându-mi corpul. Ardeam, dar în acelaşi

timp sângele-mi îngheţase. Am vrut să spun

ceva, nu ştiu însă ce, dar buzele mi-au fost

pecetluite de acea mână caldă. M-am lăsat pe

spate, iar rochia de flori îmi căzuse; la gât

aveam încă raza de soare. Inima îmi bătea tare,

dar tot ce auzeam era ticăitul unui ceas greu.

Corpul era atins de o căldură neştiută, iar doi

ochi verzi se pierdeau într-ai mei.

Simţeam că îmi era frică, dar acel ceva

mă făcea nemuritoare. Apoi, m-am desprins din

braţele celui ce mă trăgea spre el, şi i-am făcut

semn să mă urmeze în pădure, dar a clătinat

însă din cap. L-am tras ca-ntr-un zbor spre

mine şi am căzut amândoi, îmbrăţişaţi şi purtaţi

de şoaptele neînţelese ale pădurii. Atunci, un

oftat prelung mi-a tăiat răsuflarea, şi alunecând

cu mâinile pe corpul timpului, m-am simţit mai

însetată de veşnicie. Acesta zâmbind şăgalnic

m-a prins de mijloc şi m-a înălţat deasupra lui.

Atingâdu-mi gâtul cu o sărutare, mi-a smuls

colierul, rupând o rază. Am căzut, rotind

braţele, pe pământ, şi mi-am zis: „De ce..”.

-De ce nu ai stins lumina? a şoptit o

voce cunoscută..

În acel moment, am privit lampa şi am

stins-o, orbită de lumina dimineţii ce trecea

prin draperiile purpurii. Am urmărit-o pe Erika

trăgându-le şi ieşind din cameră, apoi m-am

ridicat mi-am atins gâtul... ştiam că mai am o

rază de lumină, undeva-n suflet, răpită de

timp... Traşcă Daiana

POVESTEA STRĂFUNDURILOR

ÎNVOLBURATE

Într-o tabără la mare, vara trecută, mi-am

propus să mă retrag undeva departe de

zgomotul staţiunii şi să urmăresc spectacolul

răsăritului marin în singurătate.

Mergeam cu gleznele dezgolite pe

fâşia ţărmului, unde marea-şi dă mâna cu

pământul. M-am aşezat pe malu-i umed şi

priveam împărăţia stelelor rămase încă pe

globul de cerneală. Mă ridicam din somn ca din

mare, tresărind de bucurie când vedeam că,

departe, cerul începuse să prindă nuanţe

trandafirii.

Era linişte… Se auzea

doar vuietul valurilor, cu

undele lor melodioase, care

se loveau de ţărm,

spărgându-se în clăbuci albi,

ce păreau a fi aripi de înger şi

care-mi răcoreau picioarele

fierbinţi. Totul era pregătit

pentru a începe simfonia

cerului.

Din marea

învolburată, se vedea urcând uşor un soare

neobişnuit, şi, cu cât înainta ca o roată mare de

foc, cu atât cerul umbrit se lumina din ce în

ce mai mult. În oglindă reflecta cristalul

auriu, proiectând şi mai intens lumina solară,

din ce în ce mai dogoritoare.

În aer mirosea a alge, o prospeţime

care invada tot ţărmul.

Discului de aur i se adăugau încetul cu

încetul alte mii de raze care aprindeau

orizontul într-o explozie de culori: violacee,

roşii, galbene, portocalii… Speriate, stelele s-

au retras în abisul întunecat. Începuse

carnavalul luminii.

Tot cuprinsul era înnăbuşit de flăcări,

de parcă ardea, iar ultimele văpăi de foc erau

aduse la ţărm de valurile tăcute.

Această imagine părea un vis

misterios, deoarece nimic nu echivala cu

starea-mi sufletească pe care o trăiam. Nu o să

uit niciun moment spectacolul acela divin pe

care natura mi l-a oferit, departe de orice

zgomot al lumii dezlănţuite la ţărmul mării.

Bîzdoc Mirabela

BUNICUL…UN OM SPECIAL

Mi-am petrecut copilăria în casa bunicii,

la ţară, într-un sat frumos, pitit între dealurile

înalte, înverzite primăvara, aurite vara, ruginii

la plecarea păsărilor şi acoperite de zăpezile

grele iarna. Bunicul era numai o amintire.

Murise demult, demult, înainte ca eu să mă

nasc. Era doar în fotografii şi în amintirile

15

depănate de bunica.

Toţi din neam spuneau că eu îi semăn.

Fusese învăţător în sat. Bătrânii îşi aminteau de

el cu respect şi admiraţie. Priveam chipul din

fotografia de nuntă. Un bărbat înalt şi frumos,

cu o figură osoasa, obraji proeminenţi,ochi

negri, sfredelitori, parcă vii, sub o frunte lată şi

senină. Avea părul negru, bogat, pieptănat în

sus, după moda acelor ani, probabil. Purta

barba bogată, neagră şi o mustaţă lăsată spre

colţurile gurii, sub care se ghicea un zâmbet

blând şi ştrengaresc.

Albul dinţilor contrasta cu barba neagră

şi tinerească. Fusese voinic bunicul. Avea

umerii laţi şi piept vânjos, iar costumul negru,

de ginere, lăsa să se vadă o statură atletică.

Alături de el, bunica părea atât de firavă în

rochia ei albă de mireasă. Surâsul timid dădea

chipului ei o strălucire de bucurie neţărmuita.

Mai era o fotografie a bunicului, sub

care ardea mereu o candelă. Avea părul

încărunţit,nu mai purta barbă, figura lui părea

mai obosită. Doar privirea şi zâmbetul erau

aceleaşi: blânde şi calde, parcă vii sub licăririle

candelei. Despre bunicul vorbeau mereu

sătenii. Spuneau că avusese o mare dragoste

pentru copii şi pentru meseria lui. Mulţi dintre

copiii de altădată ajunseseră, datorită lui,

oameni cu carte, oameni însemnaţi, chiar

scriitori, unii dintre ei. Mă cuprinde o tristeţe

grea la gândul că nu l-am cunoscut pe acest

strămoş al meu. Bunica, intrând ca o umbra în

cameră, îmi înţelesese gândurile. Se apropie de

mine, mă mângâie uşor pe creştet şi-mi spuse:

- Bunicul n-a murit, e numai dus dintre

noi. El trăieşte în tatăl tău, în tine, şi va trăi şi

în copiii tăi. El trăieşte în inimile celor pe care

i-a învăţat să scrie şi să citească, în inimile

celor care l-au iubit şi l-au respectat.

Aşa am înteles că bunicul nu-i numai o

amintire, că eu sunt şi bunicul şi tata la un loc,

că familia mea aşteaptă să-i cinstesc numele,

să-l duc mai departe şi cândva să fiu şi eu o

mică legendă în familia şi satul meu… Puiu Iuliana

MÂINILE-OGLINDĂ A SUFLETULUI

Îmi plac mâinile mele..mereu mi-au

plăcut. Le-am văzut întotdeauna ca pe o parte

din mine, dar nu ca o parte oarecare, ci ca

partea cu care am gustat cel mai bine

Universul, am simţit arta...arta de a picta, de a

scrie, de a simţi filele cărţii, atunci când citesc

şi arta de a visa...

Acum îmi privesc mâinile şi le văd cum

scriu. Nu sunt ca de obicei, sunt atât de

diferite...Doar acum realizez cât de mult s-au

schimbat. Timpul a făcut-o, acest tiran nemilos!

Mâinile mele sunt albe ca laptele şi fine, fine de

dragul bătrâneţii...Vreau să dau timpul

înapoi...acum multă, multă vreme, pe când

aveam doar paisprezece ani. Atunci, ca şi

acum, îmi priveam mirată mâinile, erau mâinile

unei adolescente în care zvâcnea viaţa şi inima

ei. Îmi amintesc cum priveam spre soare şi

simţeam fiori, căci acolo vedeam un cal alb,

puternic, maiestuos purtând cavalerul, cavalerul

visurilor mele. Armura sa sclipea intens şi

strălucirea îi acoperea chipul pe care nu îl

cunoşteam; începeam să simt sentimentul

iubirii şi lumina lui...Ce amintire! Atât de mult

dor, atât de mult iubită copilarie! O lacrimă se

prelinge pe obrazu-mi brăzdat, acelaşi obraz ca

odinioară. Şi acum mâna mea mă alină, mă

simte şi mă înţelege când o ridic uşor pentru a-

mi şterge lacrima amară. O simt udă, o duc la

piept ca să o cred, ca să îmi spună poveştile de

demult. Mâinile sunt tot ce mi-a rămas, tot ce

preţuiesc mai mult, sunt o dovadă vie a

nemuririi mele!

Acum toţi îmi cunoaşteţi micul

secret...Sunt sigură ca în acest moment şi voi

vă priviţi mâinile şi vă vedeţi în amprentele lor

viaţa, inima, iubirea!... Popescu Anda

UMBRA TRECUTULUI...

Prin multitudinea

gândurilor mele, se

regăsesc amintiri

rupte din cartea

trecutei veri. Acum,

zărind frunzele aurii

ale copacilor ce cad

pe pământul rece, dincolo de fereastra camerei,

printr-o spărtură, mă simt asemenea lui... Ceva

rece, o amintire ruptă, pe care cad pierdutele

raze ale unui soare din acea dimineaţă.

Mă întind pe întregul pat moale,

crezând că voi cădea dincolo de lumea reală,

dincolo de orizont, înapoi în timp..Deschid însă

ochii, şi-mi văd lacrimile în oglinda

16

prezentului, atârnată pe peretele ce cred că mă

desparte de trecut. E ciudat cum lucrurile se pot

schimba, chiar forţate. E ceva împoriva

destinului, dar tind să visez mereu.

Închid ochii şi simt cum îmi cresc aripi.

Şterg cu un burete realitatea şi mi se desenează

în minte scene onirice, dar e totul în mintea

mea. E ca şi cum aş privi într-o oglindă şi mi-aş

vedea sufletul, cel ca o perniţă, în care sunt

înfipte nu ace, ci mii de vise. Iau această

perniţă şi culeg fiecare gând, vărsând iar

lacrimi la desprinderea acestuia, lăsând o dâră

de tristeţe în urma-mi.

Zăresc însă o potecă apărând de

nicăieri, pe care cresc flori ce-mi şoptesc cu

voci ştiute..flori albastre, de nu-mă-uita, pe care

doar cred că „le-am uitat..”, căci ele vor înflori

de fiecare dată în sentimentele pure din adâncul

inimii.

Deodată, o uşă de care mă apropii cu

teamă se zăreşte acum, a cărei clanţă atingând-

o dispare in cioburi ce-letmi ating tălpile-mi

desculţe.Uşa se deschide şi mă-ntâmpină o

siluetă de care mi-a fost dor, o siluetă înaltă. E

ca şi cum m-aş uita în apa unui râu, o reflecţie

pe care dacă o ating ar putea să dispară.

Punându.mi mâna deasupra inimii, un gest

neînsemnat, se transformă în ceva deosebit,

obsevând cum năluca-l urmează; atingându-şi

pieptul, simt într-un fel familiar cum o mână

rece îmi mângâie sufletul cald încă. „Păstrează-

l aşa..”, îmi şopteşte silueta, ce pare a fi chiar

un alte ego al meu..Un chip însă rece, cu părul

mult mai închis, cu trupul măsliniu acoperit de

o rochie negră din mătase subţire.

„Sunt..sunt eu..”, îmi spun în gând şi

observând acea iluzie dispărând. O parte din

mine ori ascunsă, ori pierdută de-acum.

O umbră a trecutului.. Traşcă Daiana

,,SLUGA NEVREDNICĂ, STĂPÂNII DES

ÎŞI SCHIMBĂ"

Într-o zi din luna mai,

Un stăpân de zece cai,

A adus din sat o slugă

Ca să-l ajute la muncă.

Când a luat al său venit,

Sluga, iute, a fugit,

Caii nu i-a priponit

Şi-au ajuns de negăsit.

Într-o seară, la apus

Stăpânul în sat s-a dus,

Altă slugă să tocmească,

Caii ca să îi găsească.

Şi mergând, aşa , prin sat,

A văzut peste un gard

Pe fostul său argat,

Cum muncea la alt conac.

Şi acum nu e de mirare

De ce e o sluga-n stare!

Şi atunci stăpânul din gură grăieşte:

-"Iată cum proverbul se adevereşte! " Manea Cătălina

POPAS

Stăteam întinsă pe spate în

iarba moale ce acoperea ca un

covor viu cu pete galbene de

păpădie, pământul reavăn.

Faţa îmi era îndreptată spre

cer, dar privirile-mi erau

pierdute în cireşul ce-şi

întindea vesel ramurile ninse parcă cu bucuria

naturii reînviate.

La câţiva metri mai încolo, caisul îşi

purta cu mândrie veşmântul roz şi diafan.

Priveam cu nesaţ şi parcă înfloream şi

eu; simţeam cum îmi pătrunde în suflet floarea

lor de lumină şi mă inundă adierea călduţă şi

proaspătă a anotimpului reînvierii. Mă simţeam

una cu pământul, una cu livada, cu pomii aceia

ale cărăr crengi aplecate păreau nişte

candelabre uriaşe ce parcă voiau să mă atingă.

Era atâta linişte în jur încât zumzetul

albinelor ce luaseră cu asalt bogăţia de miresme

părea un imn de slavă închinat fiecărui pom în

parte şi livezii în întregul ei.

Nu mă mai puteam desprinde din

farmecul acelei lumi de dincolo de lumea mea

cea agitată. Îmi doream ca picioarele să mi se

transforme în rădăcini înfipte bine în pământul

ud şi hrănitor, iar braţele-mi să fie ramuri

acoperite la început de spuma vremelnică a

florilor, apoi de ochii verzi ai frunzelor

ocrotitoare şi hrănitoare pentru micile bobiţe

care, crescând, să mă îmbrace în haina roadelor

bogate, pe care copiii, cu bucuria lor inocentă,

să le îndese în obraji, în buzunare şi în sân.

Un suspin naiv îmi goli pieptul de aer...

- Hei, visătorule, te aşteaptă temele...

17

Glasul acela sparse ca pe o oglindă

lumea în care mă simţeam atât de bine, lăsând

locul lumii agitate. Poenaru Oana

CUM VEDE FURNICA UNIVERSUL

OMULUI

Luminile dimineţii îşi mişcau valurile

trandafirii deasupra lagunei albastre. O făptură

măruntă ca un punct de viaţă pierdut în măreţia

universului deschise ochii, infinit mai mici,

asupra ţărmului care înainta în mare.

Era doar o furnică rătăcită într-o lume

nouă. La început, parcursese uimită o fâşie de

drum care pătrundea într-o pădure

impresionantă. Nu înţelegea acele tulpini înalte

care se mişcau grăbite în toate direcţiile

încălţate într-un fel de maşinării colorate cu o

geometrie bizară din care urcau spre tulpini

sfori colorate, fermoare uriaşe, discuri aurii,

asemenea unor capse gigantice.

Într-o clipă urcă turnuleţul unui toc

îndrăzneţ, parcurse mătasea unei tulpini

nesfârşite şi ajunse obosită sub un cort colorat,

înfoiat în cele mai frumoase culori ale

curcubeului. Curiozitatea o ispiti să iasă din

căldura cortului şi să urce la un alt nivel pentru

a vedea mai mult şi mai bine.

Un vânt răzleţ, iscat din senin, o făcu

să-şi piardă pentru moment echilibrul şi să cadă

într-un hău adânc, căptuşit cu un puf plăcut.

Din mişcarea ondulată a gigantului umblător,

mica făptură se izbi de un ecran uriaş care

brusc lumină şi zornăi atât de puternic încât

furnica deveni ea însăşi o vibraţie. În acel

moment, cinci monştri calzi apucară ecranul

ţipător şi-l scoaseră din adâncimea pânzei

colorate.

Mica făptură prinse ocazia să se agaţe

de un pătrat luminos şi ajunse astfel la o pâlnie

imensă de unde se auziră voci puternice

asemenea unei fanfare asurzitoare. De acolo

zări mai bine o întindere catifelată, în pajiştea

căreia răsăreau un lac roşu, un munte semeţ şi

două oglinzi impresionante în mijlocul cărora

străluceau două stele. Stelele îşi aruncau

privirile asupra lumii şi, de acolo de sus, din

lumea lor, scrutau orizontul şi încercau să

înţeleagă punctul negru care se mişca

necontenit.

- O furnică! strigă uriaşul şi lacul roşu îşi

deschise malurile printre care se zăreau şiruri

drepte de porţelanuri.

Micuţa vietate înţelesese pericolul, îşi

dădu seama că pădurea în care se afla era o

mulţime de oameni, o altă lume cu totul nouă

pe care nu o cunoştea şi de care îi era teamă. O

înspăimântau proporţiile de necuprins, acei

zgârie-nori umblători şi gălăgioşi de care voia

să scape cât de curând.

Deschise din nou ochii. Se afla în micul

ei univers, în muşuroiul primitor. Fusese doar

un vis. Dragomirescu Ştefania

AMURG

E vară. Anul acesta,

vara a fost ca în poveştile

bunicii: cu soare blând,

nu foarte arzător, cu ploi

exact atunci când setea

pământului se cerea

stâmpărată, cu adieri de

vânt ce amestecă în

văzduh mireasma florilor de câmp şi mireasma

celor de grădină.

Şi cum vara nu e nicăieri mai frumoasă

decât în casa bunicilor aşezată la poale de deal,

între grădina plină cu atâta sănătate şi livada

care te îmbie cu crengile-i pline de roade

multicolore, înconjurată de straturi de flori, nu

puteam s-o las fără un binemeritat popas

energizant.

Stau tolănită în hamacul găzduit între

doi meri bătrâni, pe care, nu demult, îi

escaladam în picioarele goale şi privesc

albastrul văzduhului care se închide tot mai

tare. Soarele, care până acum râdea vesel

privind pământul mângâiat de razele sale, pare

să fi obosit şi coboară uşor spre muchia unui

deal mai înalt. E mult mai roşu acum. Să fie

îmbujorat de somn? Şi-a împrumutat din

răşeaţa sa şi orizontului.

Acum, la ceas de seară, mireasma

crinilor te îmbată, îţi pătrunde până în ultima

celulă, făcând-o să tresalte de plăcere, iar prin

iarba din livadă şi-au început concertul ceteraşi

minusculi şi voioşi ce se îngână cu cântecul

tenor al răcăneilor din iaz.

18

Văzduhul e acum întunecat, iar pe bolta

cerească scipesc numai stelele, trimiţând

pământul la un somn liniştitor.

La un somn odihnitor voi merge şi eu,

pătrunsă de pacea, liniştea şi bucuria pe care

natura ne-o oferă cu atâta dărnicie.

Poenaru Oana

DOR DE FRUNZE

Vă întreb: dacă copilăria este

un copac roditor cu frunze de

aur, ce este un copil? Dacă noi,

copiii, suntem scriitorii vieţii

nostre, adevărata fantezie nu

este copilăria?

Trecând uşor cu mâna

printre frunzele acoperite cu un

strat gros de fericire, îmi dau

seama de frumuseţea lor. În

această zi de primăvară, încerc să-mi dau

seama de ce pomul înfloreşte cu verdeaţă în

fiecare an. ,,Deşi frunzele astea toate sunt nişte

obraznice şi jumătate, pur şi simplu mă

înveselesc!”, am gândit eu. Chiar dacă mă

înveseleau, ele păreau triste pentru că erau

prizoniere între ochii bunicilor şi ochii

părinţilor. Părinţii lor, crenguţele, erau atente

ca micii lor copii neputincioşi să nu facă nimic

rău, iar bunicii, prezenţi sub numele de copaci,

erau atenţi ca nepoţii lor să fie fericiţi, în casa

lor, natura.

O primăvară întreagă am fost alături de

micuţele inimi ale sufletului naturii. Vara, de

asemenea, nu am putut sta departe de frunze.

Când a venit toamna, nu am rezistat impulsului

de a sări în frunze, făcându-le să-şi ia zborul pe

cerul răvăşit de atâta plumb.

Frunzele mi-au comunicat că, odată cu

plecarea toamnei, vor fi nevoite să-şi ia rămas

bun de la vântul dulce, de la mingea de foc

care-şi pieptăna părul pe pământul cenuşiu, de

la păsările voinice, de la câini, de la pisici, dar,

mai ales, de la mine.

Odată cu vântul aprig al iernii, a trebuit

să-mi iau la revedere de la prietenele cu care

am petrecut trei anotimpuri minunate.

Popa Anamaria

O CĂLĂTORIE PRIN PLOAIE

Fetiţa cu

ochişorii mari şi negri,

cu părul buclat ce-i

înconjura feţişoara

rotundă, părea că nu

mai era în cameră;

plecase undeva departe

cu picătura aceea a ploii

ce se depăna pieziş din

ceruri pe pământ.

Pornise să vadă şi ea norii, poienile,

râurile curgătoare despre care îi spusese

picătura-prietenă.

Urca spre norii negri printre picăturile

dese şi mărunte când, deodată, fulgere lungi de

lumină frântă şi orbitoare prinseră a spinteca

văzduhul, biciuind pământul. Şi fiecare fulger

era urmat de fiecare dată de un tunet asurzitor.

Fetiţa se sperie atât de tare încât îşi

acoperi urechile cu mânuţele şi îşi strânse tare

ochişorii; picătura îi povestise numai lucruri

minunate pe care le poţi vedea şi nu amintesc

nimic de această frământare nebună a naturii.

După un timp, care i se păru o veşnicie,

furia se potoli, perdeaua de apă ce cursese din

cerul întunecat care părea că s-a spart, se

transformă în petale mari de azur printre care

soarele începuse iarăşi a trimite pământului

razele sale. Acum putea vedea şi Marina de

acolo, de sus, cât de frumos e pământul spălat

şi înmuiat parcă, mai strălucitor şi mai vesel, cu

câmpii ca nişte covoare verzi presărate cu pete

multicolore de flori, brăzdate de firicelele

albastre ale apelor curgătoare.

Putea vedea pădurile mai verzi decât se

vedeau de la fereastra ei şi piscurile munţilor ce

încercau-unele chiar reuşeau- să înţepe pătura

de nori ce se plimbau agale pe deasupra lor.

- Marina, ai văzut ce ploaie a fost?

Fetiţa zâmbi visătoare: ea trăise cu ploaia

care a fost.

Deschise fereastra; o răcoare fragedă şi

curată inundă camera. Poenaru Oana

O VIZITĂ ÎN LILIPUT

E dimineaţă. Timpul mângâie mugurii

adormiţi. E o zi de primăvară ca oricare alta.

19

În această zi, toate

furnicile merg la

Muşuroiul Suprem din

oraş, fără să gândească o

clipă că li se va schimba

viaţa. De doisprezece ori

pe an se întrunesc pentru

a discuta problemele poporului de furnici din

toată ţara. Deodată, o furnică se ridică şi spuse:

-Eu am fost trimisă de mulţi semeni din

minuscula noastră ţară deoarece vrem să fim

respectaţi de oameni. Lumea lor, în opinia mea,

mi se pare că este un bilet pentru neseriozitate.

Noi nu avem dreptul să stăm pe lângă ei

deoarece ei sunt superiorii noştri, dar mărimea

nu contează.

- Universul lor este paralel cu al nostru. Ei

profită de orice vietate! Nu-i corect! spuse alta.

Deodată un fulger brăzdează cerul. Uşa

de deschide larg ca şi gura unui crocodil, iar în

muşuroi intră o furnică cu veşminte de cea mai

bună calitate. Ea zise:

- Avem răspunsul la nemulţumirile voastre. Ce-

ar fi dacă oamenii ne-ar face pe plac nouă?!

- Dar cum?

- Le-am putea da ordine!

- Nu, este greşit! Mai bine i-am pune în locul

nostru!

- Bună idee, Bred!

- Să ne răspândim în universul lor captivant,

dar la fel de periculos. Ne alegem câte un om

şi-l facem să ne înţeleagă. Urmele lăsate pe

inimile nostre şi gândurile grele ne apasă.

Pentru aceasta, tot consiliul va lua parte la

această activitate.

- Cu mic, cu mare, am mers în universul celor

mari, unde respectul este rar. De obicei, se

plantează o sămânţă drept simbol pentru o viaţă

a furnicii şi depinde de copacul lor, iar dacă

această tradiţie ar exista şi în lumea opusă lor,

mulţi copaci ar eşua. Cu noroc, micii grădinari

din lumea necuvântătoarelor le asigură o viaţă

bună şi o pace care dăinuieşte între cele două

lumi.

- Aţi făcut o treabă bună într-o misiune dificilă!

Aţi pus ochelari vieţilor opace ale oamenilor şi

asta datorită lui Bred! Îl desemnez premierul

acestei ţări.

- De atunci, am învăţat să gândesc de zece ori

înainte de a vorbi pentru a nu face gafe sau

dezastre. Cu fapta ingenioasă, Bred a rămas în

istoria furnicilor drept cea mai înţeleaptă

furnică.

Gyapjas Andrada

O ZI DE PRIMĂVARĂ

În grădina casei mele, vântul adia printre

crengile înverzite ale copacilor. Toată lumea

era fericită că natura a reînviat.

Dar din păcate, cerul se întunecă. Oștirile

cenușii de nori, se pregătesc să ia locul norilor

albi și pufoși ce acopereau până nu demult,

cerul senin.

Deodată, începe să se audă cântecul

monoton al ploii care

cade, încet din bolta

cenușie a cerului.

Vântul iute sufla cu

putere printre crengile

copacilor.

O pânză de stropi

s-a năpustit cu putere.

Picurii jucăuși de

ploaie, cad acum peste

tot: pe iarbă, pe copaci,

pe case, pe geamuri. Firele ierbii verzi ca

smaraldul s-au lipit de pământ sub greutatea

picăturilor de ploaie. Puful păpădiilor este

invitat la dans de furtună. Gâzele se ascund sub

frunzele plantelor.

Natura parcă a amuțit sub o solemnă

încremenire.

Deodată, ploaia se oprește. Un noian de

lumină face ca strălucirea zilei să fie ca înainte

de izbucnirea furtunii.

Undeva, pe un colț de cer, apare

curcubeul. Diaconu Andreea

21

ROYAL HOMES OF GREAT BRITAIN

There are four residences used by

the Queen, two of which belong to the people

of Britain and two of which are the personal

property of the monarch: Buckingham Palace,

Windsor Castle, Sandringham House and

Balmoral Castle.

Buckingham Palace

Belonging to British people, it is the

official home of royal family in London. It has

been the residence of royal family since Queen

Victoria in 1837. Windsor Castle

22 miles west of London, it has been the

weekend and summer home of royals for 900

years. When sovereign is here, the royal flag

flies from the Round Tower. Sandringham House

Belonging to the sovereign, the

residence was built (1867-1870) during the

reign of Queen Victoria and it is located in

Norfolk (East England). Traditionally,

Christmas is spent here by royals. Balmoral Castle

Also belonging to the sovereign, it is located in

Scotland. It is the summer residence of royal

family. It was bought by Queen Victoria in

1852 and renovated by Prince Albert’s plans.

Elevii clasei a VII-a D

Prof. Moldovan Cristina

THE DIFFERENCE BETWEEN THE

UNITED KINGDOM,

GREAT BRITAIN AND ENGLAND

THE GREAT BRITAIN

►Is the 9th largest island in the world;

►Includes: England, Scotland and Wales;

►The Kingdom of Great Britain resulted

from the political union of the kingdoms of

England and Scotland, in 1707;

►In 1801, under a new Act of Union, this

kingdom merged with the Kingdom of Ireland

to create the United Kingdom of Great Britain

and Ireland;

►After the Irish War of Independence

(1919-1921) most of Ireland separates from the

Union, which became the United Kingdom of

Great Britain and Ireland.

22

THE UNITED KINGDOM

►A unitary state;

►Governed under a constitutional monarchy;

►Capital: London;

►Consists of 4 administrative divisions:

England, Northern Ireland, Scotland and

Wales;

►England’s capital: London

►Scotland’s capital: Edinburgh;

► Northern Ireland’s capital: Belfast;

►The capital of Wales: Cardiff;

ENGLAND

►Is a country that is part of the United

Kingdom;

►Capital: London;

ACRONYMS & ABBREVIATIONS

An acronym is a word that is made by taking

the first letter of the full name or sentence.

For example, there is a famous Swedish

furniture company is called IKEA. It is the

short form of for Ingvar Kamprad Elmtaryd

Agunnaryd. The company name is called

IKEA; it is read like any other word. It is

never spelled out letter by letter: I - K- E- A.

An abbreviation is used by taking the first

letter of a longer sentence. Each letter is

spelled out and not read as a word. Two

examples are BBC (British Broadcasting

Corporation) and CNN (Cable News

Network).

Here are some examples of common

acronyms and abbreviations:

CIA = Central Intelligence Agency

F.B.I. = Federal Bureau of Investigation

NATO = The North Atlantic Treaty

Organization

EU = European Union

UFO = Unidentified Flying Object

HBO = Home Box Office

VIP = Very Important Person

R.I.P. = Rest In Peace

S.O.S. = Save Our Souls

LOL = Laughing Out Loud

LASER = Light Amplification by Stimulated

Emission of Radiation

NASA = National Aeronautics And Space

Administration

Prof. Moldovan Cristina

BRITISH VS. AMERICAN

ENGLISH

Students have

always been confused in what

regards the differences between

British and American English. Here are some

of the main differences in point of spelling:

British English American English

aeroplane airplane

autumn fall

centre center

colour color

favourite favorite

film movie

flat apartment

grey gray

lift elevator

metre meter

neighbour neighbor

pavement sidewalk

petrol gas

(to) post (to) mail

practise practice

pyjamas pajamas

queue line

shop store Prof. Crăciun Gabriela

23

Devinettes:

Qui saute mais il n`a ni pieds ni jambes ?

(Le popcorn)

Cine sare dar nu are picioare? ( Popcornul )

Qui voyage jour et nuit sans quitter son lit?

(Une rivière)

Cine călătorește ziua și noaptea fără a-și

părăsi locul ? ( Râul)

J`ai 4 pieds et une tête mais je ne marche ni

ne parle. Qui suis-je ? (Un lit.)

Am 4 picioare și un cap dar nu merg și nici

nu vorbesc. Ce sunt ?( Un pat)

Pourquoi dit-on que les carottes donnent une

bonne vue ?

De ce se spune că morcovii ajută la vedere ?

As-tu déjà vu un lapin avec des lunettes ?

Ai văzut tu vreun iepure cu ochelari ?

Qu`est ce qui est devant mais on ne le voit

jamais? (Son avenir)

Ce este înaintea noastră, dar nu îl vedem

niciodată ?( Viitorul nostru)

Rébus

1.Trottoir dans les gares.

2.Siège à dossier et à bras.

3.Action de se laver, de se coiffer, de s’habiller.

4.Réunion où l’on danse .

5.Large voie de circulation urbaine.

6.Bande pelliculaire traitée chimiquement ou

oeuvre cinématographique.

7.Nourriture prise chaque jour à certaines

heures.

Des proverbes :

Loin des yeux, loin du coeur .

(Ochii care nu se văd, se uită.)

Comme on fait son lit on se couche .

(Cum îți așterni așa dormi.)

L’habit ne fait pas le moine .

( Nu haina îl face pe om )

Qui vole un oeuf ,vole un boeuf.

(Cine fură azi un ou, mâine fură un bou.)

Une hirondelle ne fait pas le printemps .

(Cu o floare nu se face primăvară.)

Tout ce qui reluit n’est pas or .

(Nu tot ce lucește e aur.)

La nuit porte conseil .

( Noaptea este bun sfătuitor )

Cârstina Alexandru

Rébus

1. La tour est une tour de fer de 324

mètres.

2. La est un accessoire élégant.

3. B est la capitale de la France.

4. L’ail et l’ font partie de la famille des

liliacés.

5. La est expliquée par le

professeur.

6. B c'est le journal d'une génération ,

les pré-adolescents d'aujourd'hui.

7. La note désirée.

8. Le château de est un château et un

monument historique français.

Grigorie Andreea

Prof. Ionescu Monica

6

3 F 2

T F

5 B O U L A R

7 R S

1 Q I

E 4 B L

25

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ

“Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi,

că a unora ca aceştia este împărăţia

cerurilor” (Matei 19,14)

Educația religioasă se realizează în

familie, Biserică şi şcoală, de către părinţi,

preoţi şi profesori. Există o strânsă legătură

între aceşti factori educativi, conlucrarea lor

determinând transmiterea valorilor credinţei şi

formarea conduitei exemplare. O educaţie

temeinică şi durabilă este cea începută în

familie, încă din fragedă copilărie, continuată

în şcoală şi consolidată prin diferite activităţi

ce se derulează în Biserică şi societate.

Educaţia este posibilă în toate

perioadele vieţii omeneşti, la fel cum educaţia

religioasă este posibilă în vârsta copilăriei

deoarece însuşi sufletul copilului are în

interiorul său cele necesare pentru aceasta.

Sufletul copilului poate fi întărit ca o cetate;

simţurile sunt porţile acestei cetăţi sau

întăriturile lui. Se poate spune că sufletul cel

mai propice pentru educaţie este sufletul curat

al copilului. ,,Nu există artă mai frumoasă

decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac

doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează

un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi

oamenii, se bucură şi Dumnezeu. Şi oricine

poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al

său.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

Educaţia creştină are drept început şi

sfârşit dragostea de om şi de Dumnezeu, în

vederea fericirii omului pe pământ şi în ceruri.

Prin realizarea ei pe pământ, această educaţie

urmăreşte să câştige împărăţia cerurilor.

Trăim într-o lume în care este

important să redescoperim ideea de toleranţă

şi respect pentru semenii noştri mai mult ca

oricând. Copiii pe care-i educăm şi îi creştem

vor fi protejaţi de violenţă doar dacă aceste

concepte vor deveni pentru toţi nişte

deziderate. Aceşti copii vor avea parte în viaţa

lor de multe schimbări, vor creşte şi vor

asimila mai multe informaţii. Pentru a face

faţă acestei lumi diverse şi complexe va fi

nevoie să-şi dezvolte capacitatea de a fi

toleranţi şi de a manifesta respect.

Copilul trebuie ajutat să parcurgă

drumul cunoaşterii, de la a-şi explica nevoile

celuilalt la a-l înţelege. Traseul cunoaştere –

explicaţie – înţelegere nu este uşor şi poate

dura uneori o mare parte din viaţă. Dacă

explicaţia este o reacţie de natură pur

intelectuală, înţelegerea este o reacţie

adaptativă, complexă, a întregii noastre fiinţe,

faţă de altul. Prof. Cîrstinoiu Mihaela

Rugăciune

Doamne Dumnezeul meu,

Tu ajută-mă la greu.

Ajută-mă să-nvăţ carte

Să ajung cât mai departe.

Lumea iar s-a luminat

Iar tu ne-ai scos din păcat.

Doamne Sfinte, Luminate

Varsă-ţi marea bunătate.

Clopotul de-aramă sună

Şi pe credincioşi adună.

La bisericuţă sus

Cârduri, oamenii s-au dus.

Haidem şi noi, copilaşi,

Toţi, la rând, cu sprinteni paşi.

Sfânta slujbă să-ascultăm,

Domnului să ne-nchinăm. Ilie Maria – Clasa a III-a

Peloiu Andra

A IUBI ÎNSEAMNĂ…

Iubirea este puritate, este lipsa de

vicleșug ce izvorăște din puterea sufletului, ce

caută și lucrează doar „Binele”; sentiment ce

inundă ființa umană și se oferă din propria

voință spre susținere. A iubi înseamnă a

simți cu sufletul tot ceea ce vezi, atingi și

auzi....

Iubirea e lumea în care durerea se

descompune în fericirea celuilalt, iar urmele

tristeții se risipesc în bătaia lină a trecutului.

26

Atunci când simți că viața te încearcă și nu ai

siguranța de a învinge, dragostea te ridică.

Speranța că ești creat din iubire, pentru

vesnicie, te face conștient de faptul că nu ești

singur și îți dă puterea de a căută dragostea în

cel de lângă tine, spre a nu cădea în

deznădejde. Iubirea îți oferă puterea de a

depăși toate greutățile doar dacă ai curajul să-

ți asumi aceste sentimente și să le împărtășești

celui iubit. Iubirea este o stare în care fericirea

altei persoane este esenţială pentru a ta.

Iubirea poate fi asemănată cu viața unui

om: ca și noi ea se oferă lumii acesteia cu un

scop, se hrănește, se înmulțește, se împarte

pentru a contura motivul existenței unei

persoane și se maturizează alături de toate

cele create pentru noi. Aceasta nu are început,

nici sfârșit, ci izvorăște din Ființa Divină și

este revărsată pentru a fi experimentată de

oameni spre o „lume nouă” fără de greșeală și

ură. Dragostea poate fi reprezentată de

coloana infinitului ce sugerează prezența

iubirii, fără întrerupere, în această lume. A

iubi înseamnă a cunoaște aroma existenței și

a împlini chemarea ființei tale.

Iubirea este oceanul pe care nimeni nu-l

poate seca: chiar dacă soarele îi poate lua câte

o undă, mii de râuri îl pot restitui. Acest

sentiment este întruchiparea cuvântului

răbdare: „Dragostea îndelung rabdă”.

Ancuţa Andreea

SPERANŢĂ

În viată e durere,

Zbucium, suferinţă,

chin,

Dar Lumina Ta prin

oameni

O transformă -n dar

divin.

Din a Ta voinţă m-ai

zidit

Spre a mea menire eu să

mă ridic.

Fă din mine limpede izvor

Spre a dărui iubire tuturor.

Prof. Marinescu Elena

LEPROVIN

-Prospect-

Dacă vrei a te vindeca,

Sufletul a-ţi curăţa,

Foloseşte Leprovin.

Nu glumesc, e chiar divin!

Informțtii pentru utilizatori

Acesta este un medicament. Citiţi cu

atenţie prospectul

Utilizaţi Leprovin dacă:

Nu credeţi în Dumnezeu.

Nu aveţi o inimă curată şi plină de

iubire.

Acest medicament se adresează

persoanelor cu disfuncţionalităţi ale

sufletului.

Ce conţine Leprovin

Compoziţie:

O lacrimă ce izvorăşte din adâncul

tristeţii omeneşti, un pliculeţ cu pudră de

rugăciune, iubire dumnezeiască filtrată prin

credinţă pură, o rază din aura Duhului Sfânt, o

bucată din pergamentul pe care a fost scris

“Edictul de la Milan”, un zâmbet al îngerului

tău păzitor, o ramură de măslin adusă de pe

Muntele Măslinilor. Reacţii alergice şi contraindicaţii

Dacă utilizaţi Leprovin pe o perioadă

lungă de timp pot apărea reacţii adverse, cum

ar fi:

credinţă sporită

pace sufletească

un bilet doar dus spre Împărăţia

lui Dumnezeu

Se poate administra împreună cu orice

alt medicament.

Dacă apar manifestări neplăcute

adresaţi-vă medicului dumneavoastră de

familie sau celei mai apropiate biserici.

Cum se administrează Leprovin

Medicamentul se administrează înainte

de orice rugăciune.

Puneţi capsula de Leprovin într-un

pahar cu aghiasmă. În timp ce capsula se

dizolvă, numiţi paharul astfel: Să primească

sufletul meu spre vindecare şi mântuire.

Sănătate! Vilău Andrei Daniel

Peloiu Andra

28

OXFORD-ORAŞ ŞI CENTRU

UNIVERSITAR

Mai mult decat un centru universitar,

Oxfordul este unul dintre cele mai frumoase

oraşe ale Angliei.

Oxfordul este situat la confluența

Tamisei cu râul Cherwell, la 84 km nord vest

de Londra și destul de aproape de alte așezări

britanice renumite ca: Bath, Stratford-upon-

Avon (orașul natal al lui Shakespeare),

Cotswolds.

Putem spune că Oxfordul este locul

unde se îmbină romantismul orașului

medieval cu vitalitatea centrului universitar

internațional, aici fiind localizată

Universitatea Oxford, aflată în fruntea

clasamentelor universităților din întreaga

lume.

Cea mai vestită bibliotecă a

Oxfordului, The Bodleian Library datează de

la începutul secolului

XVII. Colecția de

cărți numără peste 5

milioane de volume.

The Bodleian Library,

fiind una dintre

puținile biblioteci

consacrate pe plan

britanic, are

privilegiul obținerii unui exemplar din fiecare

carte publicată pe teritoriul Marii Britanii.

Regulile interioare sunt foarte stricte, nimeni

nu are voie să părăsească incinta clădirii cu un

volum de carte, totul se studiază în sălile de

lectură. Nu fac excepție nici măcar membrii

familiei regale.

VALEA REGILOR

Valea Regilor (în arabă „Porțile

regilor”) este o vale din Egipt unde de-a

lungul unei perioade de aproape 500 de ani

(sec. 16 î.Hr. - sec. 11 î.Hr.) au fost construite

morminte pentru faraonii şi nobilii din Noul

Regat Egiptean.

Valea se află situată pe malul de vest

al Nilului, în dreptul orașului Theba

(azi Luxor).

Zona a fost cercetată arheologic

începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea,

mormintele sale fiind studiate și în prezent.

Valea a devenit faimoasă după 1922, ca

urmare a descoperirii mormântului lui

Tutankhamon (faraon al Egiptului între

anii 1333 î.Hr. - 1324 î.Hr., urcând pe tron la

vârsta de 9 ani).

Prof. Teiuşanu Andreea

29

STARTUL SPRE O ROMÂNIE „VERDE”

Se recunoaşte, pe plan general, că

mediul constituie una dintre cele mai

provocatoare probleme căreia societatea

trebuie să-i facă faţă. Astăzi există

posibilitatea de a se recurge la metode

ştiinţifice care pot duce la o soluţie care să ne

asigure o viaţă mai liniştită, cu un mediu mai

bun. Până în 2050 toate țările lumii ar trebui să

reducă emisiile de dioxid de carbon cu 50

pâna la 85%. Pentru limitarea emisiilor de

gaze cu efect de seră, experții propun

reducerea utilizării petrolului, gazului metan și

a carbonului.

Energia verde se refera la: biomasă,

energie eoliană, energie solară,

microhidrocentrale, energia fotovoltaică și

energia geotermală. Deşeuri din lemn, scoarţa

copacilor, rădăcini şi rumeguş, toate sunt o

sursă inepuizabilă de energie termică, iar

rezultatele depăşesc aşteptările. Căldura,

produsă e la jumătate din preţul actual al

gazelor. O centrală termică pe biomasă poate

asigura căldură şi apă caldă pentru patru case.

Potential solar Pe teritoriul Romaniei,

pe o suprafață orizontală de 1m2, este posibilă

captarea unei cantități anuale de energie,

cuprinse între 900 și 1450 kWh, în funcție de

anotimp. Avem anual în jur de 210 de zile

însorite. În România, panourile solare

funcționează eficient, cu randamente ce pot să

ajungă până la 90%, pe perioada martie-

octombrie. Aportul energiei solare la necesarul

de caldură și apă caldă menajeră din România

ar putea substitui aproximativ 50% din

volumul de apă caldă menajeră sau 15% din

cota de energie termică pentru încălzirea

curentă.

Biocombustibil. Uniunea Europeană a

stabilit că, până în anul 2010, 5,75% din

totalul carburanților folosiți în transport să fie

biocombustibili. Biocombustibilii sunt

combustibili pentru transport sub formă

lichidă sau gazoasă, produși din biomasă.

Biomasa este partea biodegradabilă din

produse, deșeuri și reziduuri din agricultură

(inclusiv substante vegetale și animale),

sectorul forestier și industria aferentă și parte

din deșeurile industriale și municipale.

Potentialul energetic al gunoaielor din

Romaniei (materiile organice din deșeurile

produse în orașe, din care se obțin gaze cu

putere calorică mare ce pot fi folosite sub

formă de combustibil de centralele electrice)

se ridică la aproximativ 800 GWh anual,

echivalentul a 1,5% din consumul național de

energie electrica. Gunoiul din Romania ar

putea alimenta cu energie electrică 320.000

locuințe timp de un an.

Energia geotermală este o altă sursă

de energie care poate fi exploatată în special în

stațiuni. România dispune de un potențial de

circa 167 mii tep/an(tone echivalent petrol)

resurse geotermale de joasă entalpie, din care

în prezent se valorifică circa 30 mii tep/an

Primul oraş ecologic din ţară, a cărui energie

termică va fi asigurată în proporţie de 99% din

apă geotermală va fi Beiuş.

Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o

soluţie foarte bună la problema energetică

globală. Energia eoliană este printre formele

de energie regenerabilă care se pretează

aplicaţiilor la scară redusă. Principalele

avantaje ale energiei eoliene sunt: emisia zero

de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră,

datorită faptului că nu se ard combustibili, nu

se produc deşeuri, iar costurile sunt reduse pe

unitate de energie produsă. Principalele

dezavantaje sunt resursa energetică relativ

limitată, inconstanţa datorită variaţiei vitezei

vântului şi numărului redus de amplasamente

posibile. Un alt dezavantaj este şi "poluarea

vizuală" - adică, au o apariţie neplăcută - şi de

asemenea produc "poluare sonoră" (sunt prea

gălăgioase).

Prof.Ciufu Mihaela Cristina

31

RÂMNICUL DE ODINIOARĂ...

Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa

judeţului Vâlcea, este plasat de-a lungul râului

Olt, la o altitudine de 440m.

Râmnicu Vâlcea se ridică pe locul unde,

cu milenii de ani în urmă, existau aşezări

umane ordonate. Vestigiile arheologice

descoperite până în prezent dau cu

aproximaţie ca dată a construcţiilor de aici

perioada neolitică şi epoca bronzului. De

asemenea, mai pot fi întâlnite la tot pasul

semne ale unor construcţii din epoca daco-

romană, atestând continuitatea unei vieţi

urbane din negura vremurilor şi până în

prezent. La începutul Evului Mediu,

Râmnicul era deja constituit ca o cetate

importanta, folosind din plin avantajul de a fi

amplasat pe un drum comercial cunoscut.

Râmnicul a devenit un important

centru cultural sub domniile lui Matei

Basarab şi Constantin Brancoveanu. Prima

,,moară de hârtie" din Ţara Românească şi

prima tiparniţă au fost realizate la Mânăstirea

Govora în 1705. La scurt timp după aceea,

cunoscutul cărturar Antim Ivireanul a adus la

Râmnic o nouă tipografie care va face din

cartea de Râmnic o marcă de prestigiu în

Ţările Române. Datorită acestui fapt, marele

istoric Nicolae Iorga obişnuia să numească

Râmnicul drept ,,capitala tiparului

românesc``. La 29 iulie 1848, pe locul

actualului Parc Zăvoi, în cadrul unei

manifestaţii similare cu Adunarea de la Izlaz,

râmnicienii intonează pentru prima dată, într-

un cadru oficial, cântecul "Deşteaptă-te

Române!", cel care este în prezent Imnul de

Stat al României.

Pentru Râmnicu Vâlcea, bulevardul

Tudor Vladimirescu, sau, simplu, Bulevardul,

cum i se spunea în perioada interbelică, a

reprezentat mai mult de o jumătate de secol

locul geometric unde s-au consumat cele mai

importante evenimente ale urbei.

Vechimea străzii datează de la sfîrşitul

veacului trecut când zona ce se desfăşoară de

sub zidurile Parcului până la linia ferată

începe să se populeze.

Hala Centrală din Râmnicu Vâlcea a

fost construită între 1902 - 1904 fiind una din

puţinele clădiri reprezentative ale începutului

de secol rămase neatinse de buldozerele

socialiste. Principala sa funcţie a fost cea de

hală de carne şi lactate. Ministerul Culturii a

inclus la începutul anilor `90 Hala pe lista

monumentelor istorice, în clasa de importanţă

B.

Oficiul Poştal nr. 1 (”Poşta Veche”) – este o

construcţie începută în anul 1907, realizată în

stil românesc, cu decoraţie oltenească.

32

Palatul de cultura-imobil ridicat între 1898 –

1900.

Palatul Administrativ este o construcţie

ridicată în anul 1912. Clădirea a funcţionat,

iniţial, ca sediu al Prefecturii judeţului Vâlcea

şi al Consiliului Popular al Judeţului Vâlcea

până în anul 1950, iar începând cu anul 1970

este sediul Primăriei municipiului Râmnicu

Vâlcea şi, implicit, al Consiliului Local al

municipiului Râmnicu Vâlcea.

Parcul Zăvoi este unul din cele mai

vechi parcuri din ţară organizate ca atare,

luând fiinţă prin Ofisul domnesc emis de

domnitorul Barbu Ştirbei (1849 - 1853) la 9

august 1850. În parc, printre copacii seculari,

se află Lacul Zăvoi, un restaurant, precum şi

sediul Teatrului Municipal Ariel.

Episcopia Râmnicului - actuala biserică

a Catedralei din Râmnic, cu hramul „Sfântul

Ierarh Nicolae”, a fost ridicată pe temelia unor

biserici mai vechi: una zidită între anii 1576-

1586 de către episcopul Mihail al II-lea şi

dărâmată de turci în anul 1735, în timpul

războiului pe care l-au avut cu austriecii; iar a

doua zidită între anii 1739-1749 de către

episcopul Climent şi distrusă de un mare

incendiu în 1847. Edificiul, aşa cum se vede

astăzi, a fost ridicat de Sfântul Calinic de la

Cernica, Episcopul Râmnicului (1850-1868).

Construcţia a fost începută în anul 1851

şi terminată în anul 1856. Pictura în ulei, în

stilul Renaşterii, aparţine marelui artist al

vremii, Gheorghe Tăttărescu, care era un

admirator al Sfântului Calinic.

Strada Traian e cea mai veche stradă a

Râmnicului. Se numea pe vremuri "Drumul

lui Traian" (iar astăzi "Calea lui Traian"!). La

drept vorbind e cea mai veche stradă a ţării,

fiindcă arheologii au stabilit că sub nivelul

străzii se află vestigiile străvechii căi pe care

şi-a condus Traian, cu aproape două mii de

ani în urmă, legiunile spre Sarmisegetuza.

Prof. Teiuşanu Andreea

34

MATEMATICA GREACĂ ŞI

ELENISTICĂ

Începând cu perioada vieţii lui Thales

din Milet (~600 I.C.) şi până la închiderea

Academiei din Atena în 529 D.C.,

matematicienii greci scriau în limba greacă.

Aceştia locuiau în oraşe situate de-a lungul

părţii estice a Mediteranei, de la Italia, până

la Africa de Nord, unite prin cultură şi

limbaj. Matematica greacă din perioada ce a

urmat lui Alexandru cel Mare este uneori

numită matematică elenistică.

Matematica greacă a fost cu mult mai

sofisticată decât matematicile provenite de la

culturile anterioare. Toate dovezile rămase din

perioada premergătoare celei greceşti ne arată

folosirea unui raţionament inductiv, care

constă în observaţii repetate care duc ulterior la

stabilirea unor afirmaţii.

Spre deosebire, matematicienii greci

foloseau raţionamentul deductiv. Aceştia

foloseau logica pentru a trage concluzii din

definiţii şi axiome folosind rigoarea

matematică în demonstrarea afirmaţiilor.

Matematica greacă este cunoscută în

special începând cu Thales din Milet (c.624–

c.546 I.C.) şi Pitagora din Samos (c. 582–c.

507 I.C.), care au fost probabil inspiraţi de

matematica egipteană şi babiloniană.

Conform legendei, Pitagora călătorea în Egipt

pentru a învăţa matematicile, geometria şi

astronomia de la sacerdoţii egipteni.

Thales folosea

geometria pentru a

rezolva probleme, cum

ar fi calculul înalţimii

unei piramide sau

distanţa de la o navă

până la mal. El a fost

primul care a folosit

raţionamentul deductiv

Pitagora din Samos

aplicat în geometrie. De aceea este recunoscut

ca primul matematician cu adevărat şi primul

căruia i se atribuie o descoperire matematică.

Pitagora a întemeiat Şcoala Pitagoreică,

a cărei doctrină era bazată pe ideea că

matematica guverna universul şi al cărei motto

era Totul este număr. Şcoala Pitagoreică a

introdus termenul de matematică şi a început

studiul matematicii ca obiect în sine. La

această şcoală s-a dat prima demonstraţie a

Teoremei lui Pitagora, deşi teorema fusese

cunoscută ca enunţ cu mult înainte; totodată s-

a demostrat existenţa numerelor iraţionale.

Eudoxus (408–c.355 I.C.) a

dezvoltat metoda exhaustivă, ce constituie un

precursor al noţiunii de integrală. Aristotel

(384—c.322 I.C.) a fost primul care a scris

legile logicii, iar Euclid (c. 300 I.C.) este

primul care utilizează un format folosit în

matematică şi astăzi, şi anume definiţie,

axiomă, teoremă şi demonstraţie. El a studiat

de asemenea conicele. Cartea sa, Elemente,

era cunoscută pe scară largă în Vest. Pe lângă

teoreme de geometrie, Elementele includ

demonstraţia faptului că rădăcina pătrată a lui

2 este iraţională şi faptul că există o infinitate

de numere iraţionale. Ciurul lui Eratostene (c.

230 I.C.) era folosit pentru a obţine numere

prime.

Arhimede (c.287–212 I.C.) din Siracuza

folosea metoda exhaustivă pentru a calcula aria

suprafeţei situate sub un arc de parabolă, prin

sumarea unor serii. El a mai studiat şi

spirala care îi poartă numele, formule

pentru volumul suprafeţelor de revoluţie, cât

şi un sistem ingenios de exprimare a

numerelor foarte mari.

Archimedes (c.287–

212 I.C.), considerat

cel mai mare

matematician din

antichitate.

Prof. Ivancu Manuela

INCURSIUNE ÎN LUMEA NUMERELOR

NATURALE

“Numărul este măsura tuturor lucrurilor”

(Pitagora)

Cât de multe lucruri ştim despre numere?

Ştiaţi că pentru a ajunge la cifrele utilizate de

noi astăzi, omenirii i-au trebuit milenii pentru a

le inventa? Primele încercări de a scrie cifrele

utilizând primele zece litere ale alfabetului, au

fost făcute în secolul al VI-lea înainte de

Hristos, de către Pitagora.

De abia în anul 610 după Hristos, savantul

indian Aryabhata a inventat cele nouă cifre

utilizate în prezent: 1,2,3,4,5,6,7,8,9 şi un

punct(.) pentru zero. După moartea profetului

lor, Mahomed, în anul 632, triburile arabe s-au

35

unificat şi au cucerit teritorii vaste din India

până în Spania. Combinând cunoştinţele

matematicienilor, greci, egipteni şi indieni, ei

au pus la punct sistemul de numeraţie cu baza

zece. Ei au folosit numele cifrei 0 (zero), nume

provenit din latinescul „zephrum”, care la

rândul său a derivat din limba arabă.

În continuare, vom discuta despre unele

familii (clase) de numere interesante: numere

prime, numere perfecte, numere prietene,

numere figurative, numere politicoase sau

nepoliticoase şi mai nou numere Kaprekar. Numere prime Un număr natural n˃1 se

numeşte număr prim, dacă se divide numai cu

1 şi cu el însuşi( are numai divizori improprii).

Ceea ce este interesant, este faptul că există

numere prime care rămân cu această

proprietate pentru orice permutare a cifrelor

lor. Numere de două cifre cu această

proprietate sunt: 13 şi 31; 17 şi 71; 37şi 73; 79

şi 97, iar printre cele cu trei cifre sunt: 113, 131

şi 311; 199, 919 şi 991; 337, 373 şi 733 ş.a.

Matematicianul

L. MOSER a

găsit 102

numere prime

mai mici ca

100.000 cu altă

proprietate

interesantă şi

anume că numerele nu-si schimbă valoarea

dacă cifrele din componenţa lor sunt scrise în

ordine inversă; exemplu, 131; 373; 919, ş.a.

Submulţimi interesante ale mulţimii

numerelor prime sunt numerele prime

gemene şi numerele prime trigemene.

Două numere impare consecutive dar şi prime,

se numesc numere prime gemene. De

exemplu, 3 şi 5, 5 şi 7, 11 şi 13, 17 şi 19 , 41 şi

43, 71 şi 73, 101 şi 103, 107 şi 109, etc. Până

la numărul 30.000.000 au fost găsite peste 152

892 de perechi de numere prime gemene. Nu

s-a răspuns încă la întrebarea:”Există o

infinitate de perechi de numere prime

gemene?”

Trei numere prime a,b,c se numesc

trigemene, dacă b–a=c–b=2(adică sunt 3

numere impare consecutive şi prime). Există un

singur triplet de numere trigemene şi anume

(3;5;7), fiindcă pentru orice triplet (n; n+2;

n+4) cu n˃3, cel puţin unul dintre cele trei

numere este compus, fiind divizibil cu 3.

Numerele perfecte Încă din antichitate, grecii

au observat că unele numere naturale au

proprietatea că sunt egale cu suma divizorilor

săi, exceptând numărul însuşi. Astfel de

numere se numesc numere perfecte.

Exemplu: 6=1+2+3; 28=1+2+4+7+14, ş.a.

Pâna astăzi se cunosc 30 de numere perfecte,

cel mai mare având aproximativ 5.000 de cifre.

Până acum nu s-a demonstrat existenţa unui

număr perfect impar. Pitagora a numit număr

abundent, numărul a cărui sumă a divizorilor

săi(cu excepţia lui însuşi), este mai mare decât

numărul. În caz contrar, numărul se numeşte

deficient. Se observă că numărul 12 este

abundent, pentru că 1+2+3+4+6=16 ˃12, iar

10 este deficient, pentru că 1+2+5=8˂10.

Numere prietene. Două numere naturale cu

proprietatea că fiecare este egal cu suma

divizorilor celuilalt, dintre divizori eliminând

numerele însele, se numesc numere amiabile

sau numere prietene. Primul exemplu de

numere prietene, l-a dat Pitagora: 220 cu 284,

pentru că 220=1+2+4+71+142(divizorii lui

284), iar 284=1+2+4+5+10+11+20+22+

+44+55+110(divizorii lui 220). Abia în anul

1636, Pierre de Fermat a găsit a doua

pereche de numere prietene şi anume 17296 şi

18416, iar doi ani mai târziu Descartes a găsit a

treia pereche de numere prietene şi anume

9363584 şi 9437056.

În secolul al XX-lea s-a introdus noţiunea

de numere sociabile. Trei sau mai multe

numere care aşezate pe un cerc au proprietatea

că suma divizorilor primului număr este egală

cu al doilea număr, suma divizorilor celui de-al

doilea este egală cu al treilea număr, ş.a.m.d.,

suma divizorilor ultimului număr este egală cu

primul număr, se numesc numere sociabile.

Exemplu, numerele: 12496, 14288, 15472,

14536, 14264 sunt numere sociabile

(verificaţi!!).

Numere figurative. Reprezentând numerele

prin puncte (sau pietricele), Pitagora a stabilit

legi numerice între puncte şi numere, care

impresionează fie prin simplitatea, fie prin

armonia pe care o exprimă.

Prin numere triunghiulare înţelegem

acele numere în care punctele (pietricelele) se

pot aşeza sub formă de triunghi echilateral;

36

1T =1 (n=1) 2T =3 (n=2) 3T = 6 (n=3)

4T =10 (n=4) ............... nT =n∙(n+1):2

Vă prezint câteva proprietăţi curioase ale

numerelor triunghiulare:

Suma a două numere triunghiulare

consecutive, va fi întotdeauna un număr

pătratic:

T 1 + T 2 = 1 + 3 = 4 = 22

sau T 2 + T 3 = 3 + 6

= 9 = 32

Dacă T este un număr triunghiular,

atunci 9∙T + 1 va fi de asemenea un număr

triunghiular:

9∙T 1 + 1 = 9∙1 + 1 = 10 = T 4 sau 9∙T 2 + 1 =

9∙3 + 1 = 28 = T 7 .

Dacă T este un număr triunghiular,

atunci 8∙T + 1 va fi un pătrat perfect:

8∙T 1 + 1 = 8∙1 + 1 = 9 = 32 sau 8∙T 2 + 1 = 8∙3

+ 1 = 25 = 52

Un număr triunghiular nu se poate

termina niciodată în 2, 4, 7 sau 9;

Orice număr întreg poate fi obţinut

adunând până la maxim trei numere

triunghiulare: 51 = 15 + 36 = T 5 + T 8 . Această

proprietate a fost descoperită şi demonstrată de

Karl Gauss acum 200 de ani.

Suma cifrelor unui număr triunghiular

până când rămâne o singură cifra va fi

întotdeauna 1, 3, 6 sau 9;

Suma a n numere ridicate la cub

consecutive începand cu 1 este egal cu pătratul

celui de-al n-lea număr triunghiular: 13 + 2

3 +

... + n3 =T 2 (n)

13 + 2

3 + 3

3 + 4

3 = 10

2 = 100=T 2 (4) sau 1

3 +

23 + 3

3 + 4

3 + 5

3=15 2 =T 2 (5).

Toate numerele perfecte sunt numere

triunghiulare.

Există şi numere pătratice, numere

pentagonale, hexagonale, e.t.c.,în general,

numite numere poligonale, pentru că punctele

pot fi aşezate la distanţe egale pe laturile

poligoanelor regulate (pătrat, pentagon regulat,

hexagon regulat, e.t.c.

Tot în familia numerelor naturale

figurative există numerele platoniciene, adică

numerele tetraedrale, cubice, octoedrale,

icosaedrale şi dodecaedrale, ce corespund celor

cinci poliedre convexe regulate, puse în

evidenţă de Platon.

Numerele politicoase sunt numerele naturale

nenule ce pot fi exprimate ca sumă a două sau

a mai multor numere naturale nenule şi

consecutive.

(Obs.! Deducem de aici că toate numerele

naturale impare mai mari ca 1 sunt numere

politicoase, pentru că orice număr impar se

poate obţine prin însumarea a două numere

naturale consecutive. Cum există şi multe

numere pare politicoase, ex. 10=1+2+3+4,

deducem că în mulţimea numerelor naturale

sunt majoritare numerele politicoase, pe când

în mulţimea semenilor noştri........).

Numerele Kaprekar au fost introduse de

matematicianul indian D.R. Kaprekar în anul

1980.

Ce proprietate le face pe aceste numere aşa de

interesante? Iată, să considerăm numărul 703,

care este un număr Kaprekar, pentru că

209.4947032 , iar 703=494+209.

Sau: 29 =81, iar 9=8+1.

Primele câteva numere Kaprekar sunt:1,

9, 45, 55, 99, 297, 703, 999, 2223, 2728, 4879,

4950, 5050, 5292, 7272, 7777, 9999, 17344,

22222, 38962, 77778, 82656, 95121, 99999,

142857, 148149, 181819, 187110, 208495, ... .

Numărul 6174, numit Constanta lui

Krapekar, este un număr natural destul de

interesant. Să considerăm la întâmplare un

număr natural format din patru cifre, dar nu

toate egale. Fie acesta 2847. Să facem diferenţa

ditre cel mai mare şi cel mai mic număr,

formate cu cifrele acestuia. Deci, efectuăm

8742−2478=6264. Efectuăm apoi diferenţa

dintre cel mai mare şi cel mai mic număr

format cu cifrele restului. Deci,

6642−2466=4176. Repetăm procedeul şi

obţinem 7641−1467=6174, adică am obţinut

constanta lui Krapekar. Autorul susţine că

după maxim şapte astfel de paşi, se ajunge la

constanta lui Krapekar petru oricare număr

37

de patru cifre care nu are toate cifrele egale.

Interesant, nu?

Pentru că aşa cum bine spunea Nob

Yoshigahara, „Gânditul este pentru creier ceea

ce este joggingul pentru corp ; cu cât îl facem

mai mult, cu atât devenim mai buni”, vă

provoc să dezlegaţi un joc.

Perechilor de numere naturale din

paranteze, le corespund după anumite reguli,

numărul indicat.

Aflaţi regula, pentru fiecare caz, apoi

determinaţi numerele X,Y şi repectiv Z;

I. (4;1)20 ; (6;2) 48 ; (9;4)

117 ; (13;7) 260 ; (16;11) Y;

II. (2;5)6 ; (4; 9)20 ; (7;13)

42 ; (11;18) 77 ; (16;24) X;

III. (3;5) 16 ; (4;7) 33 ; (5;9)

56 ; (6;11) 85 ; ( 8; 14) Z.

prof. Genoiu Leon

STEVE JOBS – IDOL AL TEHNOLOGIEI

Steve Jobs s-a născut în San Francisco,

California, pe 24 februarie 1955, părinți fiind

doi tineri absolvenți de facultăți care l-au dat

spre adopție. Inteligent, dar fără direcție, Jobs a

avut diferite preocupări înainte de a începe

Apple Computers cu Steve Wozniak în 1976.

Jobs a terminat liceul Homestead din Cupertino

în 1972, alături de Wozniak, viitorul său

partener de afaceri. S-a înscris apoi la Reed

College în Portland, Oregon, dar a renunţat

după numai un semestru.

El a murit în 2011, în urma unei lungi

lupte cu cancerul pancreatic.

În 1974, Jobs s-a angajat ca designer la

dezvoltatorul de jocuri video Atari. În căutarea

cunoaşterii spirituale, a făcut o călătorie în

India.

În 1975, Jobs şi Wozniak frecventează

Homebrew Computer Club, o adunare

informală de ingineri şi pasionaţi care făceau

schimburi de idei şi piese. Cei doi prezintă la

întâlnirile acestui grup computerele Apple I şi

Apple II, potrivit unui articol scris de Wozniak.

Pe 1 aprilie 1976, Jobs, Wozniak şi Ron

Wayne fondează Apple. Wayne, care lucrase la

Atari împreună cu Jobs, a renunţat la

participaţia de 10% din acţiunile Apple cu două

săptămâni mai târziu.

La 16 aprilie 1976, Wozniak şi Jobs au lansat

Apple II, care a devenit unul dintre primele

computere personale de succes.

În ianuarie 1984, Apple a anunţat noul

computer Macintosh printr-un spot publicitar

care a fost difuzat o singură dată. Mac-ul a

devenit primul computer personal de succes

comercial cu interfaţă grafică şi mouse.

În septembrie 1985, Jobs a demisionat din

funcţia de preşedinte al Consiliului de

Administraţie al Apple după o luptă pentru

putere cu directorul general John Sculley şi

ceilalţi membri ai Consiliului, în timpul căreia

a rămas fără capacitatea administrativă.

În februarie 1986, Jobs a cumpărat magazinul

de grafică computerizată al lui George Lucas

pentru 10 milioane de dolari şi l-a redenumit

Pixar Inc.

În noiembrie 1995, Pixar a lansat primul film

de lung-metraj, "Toy Story", care a încasat

peste 360 milioane de dolari şi a fost

nominalizat pentru trei premii Oscar.

Pe 20 decembrie 1996, Apple a anunţat că va

cumpăra NeXT pentru 400 milioane de dolari

şi îl va reangaja pe Jobs drept consultant

responsabil de revigorarea software-ului de pe

computere Macintosh, principalul business al

companiei. Apple, al treilea mare producător

de PC-uri, anunţa atunci că va integra

tehnologiile NeXT în următoarea variantă a

sistemului de operare Mac. Apple avea

probleme atât de mari înainte de revenirea lui

Jobs încât revista BusinessWeek a publicat în

februarie, pe prima pagină, un articol intitulat

"Decăderea unei embleme a Americii".

Pe 6 august 1997, Jobs a anunţat, la expoziţia

Macworld din Boston, că vechiul rival

Microsoft va investi 150 milioane de dolari la

38

Apple. Totodată, după restructurarea

consuliului de administraţie, Jobs şi Larry

Ellison, directorul general al Oracle, au devenit

membri.

În mai 1998, Apple a lansat iMac, un PC

"all-in-one" asamblat într-o carcasă

transparentă, cu forme curbe, la un preţ de

1.299 de dolari. iMac este primul produs

"i". Totodată, Jobs a anunţat "ca fapt

divers" revenirea Apple la profitabilitate.

Pe 5 ianuarie 2000, după doi ani şi jumătate

petrecuţi ca director general interimar, Jobs şi-a

asumat în mod oficial conducerea companiei şi

a fost ovaţionat de publicul adunat la

Macworld. El a lansat sistemul de operare Mac

OS X, similar cu software-ul pe care îl

dezvoltase la NeXT. Jobs le-a spus atunci celor

prezenţi: "Apple va fi una dintre cele mai

profitabile companii de internet în următorii

zece ani".

Pe 23 octombrie 2001, Apple a introdus iPod,

primul player portabil de muzică în format

digital produs de companie, extinzându-se

dincolo de arena PC odată cu începutul

decăderii acestei pieţe.

În octombrie 2003, Jobs este diagnosticat cu o

formă rară de cancer, care afectează

pancreasul, şi încearcă să se trateze printr-o

dietă specială, pentru a evita operaţia, potrivit

unui articol din 2008 din revista Fortune, care

cita apropiaţi ai miliardarului. Apple a decis,

după consultări cu avocaţii, să nu informeze

investitorii, potrivit Fortune.

Pe 1 august 2004, Jobs, în vârstă de 49 de

ani, a anunţat pentru prima dată public că

are cancer, afirmând că operaţia de extragere a

tumorii a avut succes şi nu va avea nevoie de

chimioterapie sau tratament cu radiaţii.

Directorul operaţional Tim Cook a preluat

conducerea companiei până la întoarcerea lui

Steve Jobs la lucru, în luna septembrie.

La 9 ianuarie 2007, Jobs a lansat într-un

eveniment spectaculos la Macworld noul

iPhone, anunţând totodată că Apple scoate

cuvântul "Computer" din denumirea

companiei. Acţiunile Apple au închis atunci la

un maxim record datorită estimărilor că iPhone

urma să crească vânzările companiei cu un

miliard de dolari pe an. Principalii concurenţi

ai iPhone erau telefoanele BlackBerry, produse

de compania canadiană Research In Motion.

Pe 8 iunie 2008, Jobs lansează la conferinţa

dezvoltatorilor Apple cel de-al doilea

iPhone, iPhone 3G, însă participanţii şi

analiştii observă că şeful companiei pare

"slăbit şi plăpând". Compania dă vina pe "o

afecţiune comună".

Pe 9 septembrie 2008, Jobs a introdus la San

Francisco noua generaţie de playere media

iPod, iar publicul observă din nou că a slăbit.

"Zvonurile că am murit sunt mult exagerate",

glumeşte Jobs.

La 27 ianuarie 2010, Jobs a lansat iPad.

Tableta s-a vândut în 7,3 milioane de

exemplare în primul trimestru de la

apariţie.

Pe 2 martie 2011, Jobs, în vârstă de 56 de ani,

iese din concediul medical pentru a

introduce o nouă versiune a tabletei iPad.

Apariţia sa dă încredere investitorilor, care sunt

uşuraţi că emblematicul lider participă încă la

deciziile companiei.

Pe 24 august 2011, Jobs demisionează din

funcţia de director general al Apple,

predându-i funcţia lui Tim Cook şi preluând

titlul de preşedinte al companiei.

Pe 5 octombrie 2011, Apple anunţă moartea

lui Steve Jobs. "Geniul, pasiunea şi energia sa

au fost sursa a nenumărate inovaţii care ne

îmbogăţesc şi îmbunătăţesc viaţa", scrie

compania.

Prof. Ivancu Manuela

40

BANCURI

- Cred că notele pe care mi le-ai adus cer o

bătaie zdravănă.

- Nu te sfătuiesc s-o faci, tăticule, profesorul

nostru de matematică e campion la karate!

- Alo, Vladimir?

- Da.

- Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematică?

- Câte un 3.

Toţi elevii scriu cu asiduitate la lucrarea ,,Ce

aş face dacă aş fi patron?`` Unul singur stă cu

mâinile la piept şi meditează.

- Marinescule, tu nu scrii?

- Nu, domnule profesor, aştept să-mi vină

secretara.

- Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul

tezelor!

- De ce?

- Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară!

- Ţi-am citit lucrarea de control. E foarte

bună, dar e identică cu cea a colegului tău de

bancă. Ce concluzie să trag de aici? întreabă

profesorul.

- Că şi a lui e foarte bună.

- Tată, mi-ai făcut problemele la matematică?

- Da.

- Bine. Dă-mi caietul să le controlez.

- Chiar credeţi că meritam eu să-mi puneţi

nota unu, domnule profesor?

- Ce să fac, dacă alta mai mică nu există.

- Să presupunem că locuieşti la etajul cinci şi

că între fiecare două etaje sînt 15 trepte. Câte

trepte va trebui să urci pentru a ajunge la

apartamentul tău?

- Pe toate, domnule profesor.

- Bulă, ştii cât fac trei şi cu unu? întrebă

învăţătorul. Fii atent: eu îţi dau trei mere şi

mai târziu încă unul. Câte mere ai în total?

- Cinci.

- Cum aşa?

- Păi mai am unul în ghiozdan.

-Tăticule, de ce Moş Crăciun e bărbat şi nu

femeie?

-Unde ai văzut tu femeie să poarte aceleaşi

haine în fiecare an? Elevii clasei a V-a B

FUNNY RIDDLES

Q: Can a kangaroo jump higher than the

Empire State Building?

A: Yes, because the Empire State Building

can't jump!

Q: What starts with E, ends with E and only

has one letter?

A: An envelope.

Q: What is white when it's dirty and black

when it's clean?

A: A blackboard.

Q: What does a ghost eat for dessert?

A: I scream. (Ice cream)

Q: What do you say to a ghost with three

heads?

A: Hello, hello, hello.

Q: What are two things people never eat

before breakfast?

A: Lunch and supper.

Q: Why is the number six afraid?

A: Because seven eight nine (seven ate nine)

Q: How many legs does an ant have?

A: Two, the same as an uncle.

(HINT: ant = aunt)

Q: What letter of the alphabet is an insect?

A: B. (bee)

Q: What letter is a part of the head?

A: I. (eye)

Q: What letter is a vegetable?

A: P. (pea)

Elevii clasei A VII-A

41

JOKES

A: I have the perfect son.

B: Does he smoke?

A: No, he doesn't.

B: Does he drink whiskey?

A: No, he doesn't.

B: Does he ever come home late?

A: No, he doesn't.

B: I guess you really do have the perfect son.

How old is he?

A: He will be six months old next

Wednesday. Boghian Katia

A man went to visit a

friend and was amazed to

find him playing chess

with his dog. He watched

the game in astonishment for a while.

"I can hardly believe my eyes!" he

exclaimed. "That's the smartest dog I've ever

seen."

"Well, he's not so smart," the friend

replied. "I've beaten him three games out of

five." Petreanu Mihaela

The doctor to the patient:

"You are very sick."

The patient to the doctor:

"Can I get a second opinion?"

The doctor again: "Yes, you are very ugly

too." Ionescu Bogdan

A man goes to the doctor and says: "Doctor,

wherever I touch, it hurts."

The doctor asks: "What do you mean?"

The man says: "When I touch my shoulder, it

really hurts. When I touch my knee - OUCH!

When I touch my forehead, it really, really

hurts."

The doctor says: "I know what's wrong with

you. You've broken your finger!" Mardale Loredan

Two boys were arguing when the teacher

entered the room.

The teacher says, "Why are you arguing?"

One boy answers: "We found a ten pounds

note and decided to give it to the one who

tells the biggest lie."

"You should be ashamed of yourselves," said

the teacher, "When I was your age I didn't

even know what a lie was."

The boys gave the ten pounds to the teacher. Enache Andrada

The mother says to her

daughter, "Did you enjoy

your first at school?"

The daughter answers,

"First day? Do you mean I

have to go back again

tomorrow?" Enache Eduard

The children were lined up in the

cafeteria of a Catholic elementary school for

lunch. At the head of the table was a large pile

of apples. The nun made a note, and posted on

the apple tray: "Take only ONE. God is

watching."

Moving further along the lunch line, at the

other end of the table was a large pile of

chocolate chip cookies. A child had written a

note, "Take all you want. God is watching the

apples." Andrescu Alis

Teacher: Why are you late, Joseph?

Joseph: Because of a sign down the road.

Teacher: What does a sign have to do with

your being late?

Joseph: The sign said, "School Ahead, Go

Slow!" Petreanu Cristina

Teacher: When were the first and second

World Wars fought?

Student: I don't know about the first, but the

second World War was fought after the first.

Andrescu Alis

Why aren't you doing very well in

history?

Because the teacher keeps asking about things

that happened before I was born!

Petreanu Cristina

43

ŞTIAŢI CĂ…

… au fost introduse de negustorii chinezi de ceai, la începutul secolului al X-

lea, care încheiau mari tranzacţii cu bilete la ordin, cu scopul evitării

transportului monedelor metalice? Administrația chineză adoptă oficial

bancnotele în 1024.

… lucrătorii din comertul alimentar, care ating alimentele şi încasează banii

clienţilor pot fi agenţi de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a

confirmat că viruşii gripali pot supravieţui până la cinci zile pe bancnote.

… bancnota din hârtie este compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac,

suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată

cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică.

…notafilia, denumirea sub care este cunoscută colecționarea de bancnote, este un hobby popular în

unele țări?

…a fost înfiinţat în februarie 2005? Fondatorii sunt trei angajaţi PayPal:

Steve Chen, Chad Hurley şi Jawed Karim.

…a fost cumpărat de Google în octombrie 2006? Compania a fost

cumpărată pentru suma de 1,65 milioane $.

…în fiecare an, de 1 aprilie, Youtube pregăteşte farse vizitatorilor? În 2008, toate linkurile au fost

redirecţionate către pagina cu videoclipul melodiei Never Gonna Give You Up a lui Rick Astley. În

2009, când accesai un clip pe pagina principală, imaginea se întorcea cu susul în jos. În 2010 se

schimbau culorile clipurilor, iar în 2011 site-ul și-a “celebrat” cea de-a “o suta anivesare” cu

“butonul 1911″, culori sepia la videoclipuri și tonuri specifice începutului secolului 20.

…Marocul a tăiat accesul la YT în 2008?

…între 2006 şi 2007 şi Tailanda a blocat accesul la YouTube, din cauza clipurilor video ofensatoare

la adresa regelui Bhumibol Adulyadej?

…YouTube a mai fost cenzurat şi de Turcia, Iran, Pakistan şi Libia, tot datorită unor conflicte cu

caracter politic?

…poşta de pe meleagurile noastre a fost pentru prima dată amintită în Evul Mediu? A

fost înfiinţată pentru a transmite poruncile domnului în teritoriul stăpânit. ,,Poştaşii”

de atunci foloseau caii, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i

pună la dispoziţie.

…serviciile poştale române sunt atestate pentru prima dată în ,,Hrisovul” dat de domnitorul Mircea

cel Bătrân, în anul 1399, la Giurgiu? Prin acesta, localităţile trebuiau să asigure curierilor domneşti

mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. La începutul ei, poşta cuprindea mai

ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători.

Deaconu Adina

45

CULORILE PRIMĂVERII

Lucrările prezentate în expoziţia ,,Culorile primăverii” sunt realizate de elevii din ciclul

gimnazial, care au avut ca și sursă de inspirație anotimpul primăvara în ceea ce privește paleta

cromatică, elementele de limbaj plastic și mijloacele de expresie folosite. Au folosit tehnici diverse,

cu ajutorul cărora au reușit să-și exprime sentimentele “primăvăratice” într-un demers plastic ce a

constituit punctul de plecare pentru această expoziție.

Prof. Poenaru Georgiana

47

STILURI EDUCATIVE ALE

PĂRINŢILOR ŞI EFECTELE LOR

ASUPRA

DEZVOLTĂRII COPILULUI

Stilul educativ vizează natura şi

caracteristicile raporturilor familiale în cadrul

cărora se realizează procesul educativ.

Transmiterea de valori, atitudini, cunoştinţe se

face apelând la stiluri diferite, adaptate

obiectivelor şi care se organizează în jurul a

două axe : axa autoritate/liberalism sau

constrângere/permisivitate şi axa

dragoste/ostilitate sau ataşament/respingere.

(E.Stanciulescu, op.cit).

Relaţiile dintre părinţi și copii

constituie nucleul socializării căci în mediul

familial se construiesc modele pentru toate

relaţiile umane fundamentale.

Cu familia sa, copilul se află într-o

legătură psihologică directă, în sensul că

personalitatea sa aflată în formare intră în

relaţie cu toata gama funcţiilor, însuşirilor,

stărilor şi trăirilor psihice ale părinţilor.

Astfel, de stilul educativ practicat în familie

va depinde reprezentarea pe care copilul o va

avea mai târziu despre familie, ca fiind, fie un

refugiu al individualităţii- mediu primitor al

afecţiunii şi înţelegerii, în care se face schimb

de idei, fie ca un bastion al tradiţiei în care

singura preocupare a părinţilor este de a

modela copilul după chipul şi asemănarea lor.

Stilul educativ oferă condiţii optime

pentru dezvoltarea cognitivă şi pentru cea

afectivă a copilului, important fiind faptul că

fiinţa tânară evaluează climatul familial în

termenii înțelegerii şi sprijinului parental.

Nu toate familiile sunt însă orientate

de aceleaşi valori şi atitudini educative,

diversitatea rezultând din nivelul de

instruire/educaţional, de mediul de rezidenţă

şi de apartenenţă socio-profesională.

Numeroşi autori sesizează că părinţii

aparţinând unor categorii socio-economice

diferite transmit copiilor lor valori diferite, în

sensul în care unii valorizează autonomia şi

stăpânirea de sine, imaginaţia şi creativitatea

iar alţii ordinea, obedienţa, respectul vârstei şi

al regulii exterioare şi capacitatea de a evita

problemele. (B.Bawin-Legros, A.Gauthier,

1996, p.153-159).

Modelul parental trebuie să asigure

influenţe bogate, variate şi interesante, să

antreneze copilul în activităţi cu rol formativ,

să îl stimuleze, să îi dea dea sarcini care să

favorizeze participarea lui şi puterea de

întelegere şi, mai ales, să comunice mult cu

acesta.

Un climat afectiv care nu conferă

siguranţă în faţa mediului, încă necunoscut şi

neobişnuit pentru copil, va genera, mai târziu,

traume fizice, afective, intelectuale şi sociale,

va conduce la dificultăţi în manifestarea

încrederii în oameni şi în stabilirea de bune

relaţii cu ceilalți.

Dacă părinţii nu dozează atent, afectiv,

relaţia dintre ei și copil, atunci acesta va fi

greu de integrat în colectivitate şi chiar în

propria familie, iar în viitor nu va putea să

aibă viaţa de relație atât de indispensabilă

omului. Interrelaţiile dintre mamă-tată-copil

formează baza afectivitaţii pentru toată viaţa,

iar aceste relaţii, cu constanţa atitudinilor, cu

frecvenţa şi calitatea lor contribuie la

cristalizarea sentimentelor, eveniment generat

de relaţiile de durată şi de generalizarea

emoţiilor.

Prof.înv.primar

Dumitrescu Mirela

48

CÂT DE EMOTIV SUNTEȚI?

SUNTEȚI MAI ÎNCORDAT,

TENSIONAT ȘI CRISPAT? SAU MAI

RELAXAT, RECE ȘI NEPĂSĂTOR?

1. Vă simțiți vinovat dacă plângeți în public?

da nu

2. Credeți că plânsul este un semn de

slăbiciune?

da nu

3. Credeți că bărbații și băieții trebuie să fie

încurajați să-și ascundă lacrimile?

da nu

4. Vă simțiți jenat dacă vă surprindeți

plângând în timp ce vizionați un film sau citiți

o carte?

da nu

5. Ați încerca să vă rețineți lacrimile dacă ați

participa la funeralii?

da nu

6. Ați avea încredere într-un politician care

varsă lacrimi în public?

da nu

7. Credeți că lacrimile sunt o expresie

necesară emoției?

da nu

8. Ați permite cuiva să vă consoleze dacă v-ar

găsi plângând?

da nu

9. Vă simțiți jenat dacă vedeți oameni mari

plângând?

da nu

10. Ați pretinde că aveți ceva în ochi dacă ați

fi descoperit că plângeți?

da nu

11. Încercați întotdeauna să vă ascundeți

supărarea?

da nu

12. Încercați întotdeauna să vă ascundeți

dezamăgirea?

da nu

13. S-a întâmplat vreodată să scăpați de sub

control calmul și dispoziția?

da nu

14. V-au creat probleme calmul și dispoziția

dv.?

da nu

15. Credeți că vă este de folos daca vă

stăpâniți supărarea?

da nu

16. Manifestați tendința de a medita asupra

lucrurilor care v-au produs supărare?

da nu

17. Vă supărați destul de repede?

da nu

18. Tachinați, cel puțin o data pe zi, pe cineva

pe care îl iubiți?

da nu

19. Vă plac semnele fizice ale afecțiunii?

da nu

20. Ați devenit vreodata meditativ când ați

văzut copii mici?

da nu

21. Vă simțiți fericit când dați mâna în public

cu cineva care vă place?

da nu

22. Vă place să vi se facă masaj?

da nu

23. Spuneți în mod regulat celor pe care îi

iubiți cum vă simțiți?

da nu

24. Ați avut vreodată un animal fața de care să

vă manifestați tandrețea?

da nu

25. Vă place să fiți sărutat și îmbrățișat de

persoanele pe care le iubiți?

49

da nu

26. Ați râs vreodată când ați vizionat un film

nostim?

da nu

27. Ați mișcat vreodată din picioare când ați

ascultat muzică?

da nu

28. Adesea, sunteți printre ultimii care

încetează să bată din palme la concerte,

evenimente sportive?

da nu

29. Ați strigat vreodată încurajând pe sportivi

sau pe eroii de la televizor?

da nu

30. Puteți să vă amintiți de ultima ocazie când

ați râs și v-a plăcut foarte mult?

da nu

Cotarea răspunsurilor

1. nu

2. nu

3. nu

4. nu

5. nu

6. nu

7. nu

8. da

9. nu

10. nu

11. nu

12. nu

13. da

14. da

15. da

16. nu

17. da

18. da

19. da

20. da

21. da

22. da

23. da

24. da

25. da

26. da

27. da

28. da

29. da

30. da

Fiecare răspuns corect primește 1 punct.

Interpretarea rezultatelor

17-30 puncte

Atitudinea față de emoții este una sănătoasă;

nu vă este rușine să vă desconspirați emoțiile.

8-16 puncte

Știți cum să vă exteriorizați emoțiile, dar aveți

dificultăți în a face acest lucru așa cum ar

trebui.

Când vă simțiți rău, nu vă puteți stăpâni

lacrimile.

Când sunteți supărat,vă ascundeți greu această

stare. Când sunteți fericit, se poate observa

zâmbetul pe fața dv. Prin aceste manifestări,

starea sănătății dv. se poate îmbunătăți.

<7 puncte

Sunteți foarte încordat și crispat.

Trebuie să vă exteriorizați sentimentele.

Reprimarea posibilității de exteriorizare a

sentimentelelor vă va influența negativ.

Profesor-psiholog:Amza Daniela

50

B I B L I O G R A F I E

1. Câmpan T. Florica, Poveşti despre numere măiestre- Ed. Albatros, 1981

2. Creţu, T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, Bucureşti, 2001

3. Danion, Vasile, Cum să ne creştem copiii, Editura Sofia, Bucureşti, 2002;

4. Moisin, A., Părinţi şi copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

5. Osterrieth, P., Copilul şi familia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973

6. Şebu, Sebastian ( Monica si Dorin Opris), Metodica predării religiei, Alba Iulia, 2000;

7. Tănase, Viorel, Teste de personalitate, Editura Polirom, Bucureşti, 2003.

8. http://www.mediafax.ro/economic/biografie-steve-jobs-din-garajul-casei-parintesti-la-idol-

al-tehnologiei-8842598

9. www. Didactic.ro

10. http://stiati-ca.com/

11. http://ro.wikipedia.org/wiki/Valea_Regilor

12. http://en.wikipedia.org/wiki/Oxford

13. http://www.istorielocala.ro/

CUPRINS

Investeşte în viitorul copiilor ............................................................................................................... 3 Deschidem porţile prieteniei ................................................................................................................ 4 Suntem mici, dar facem multe… ......................................................................................................... 5

CAPITOLUL 1 - CU EI NE MÂNDRIM

Confesiunea unui olimpic... ................................................................................................................ 7 Un drum cu un singur sens... ................................................................................................................ 7 Câştigător de zâmbete .......................................................................................................................... 8

CAPITOLUL 2 - IMAGINAȚIE ȘI CREATIVITATE

Copilăria, o carte abia deschisă .......................................................................................................... 10 Dulce copilărie ................................................................................................................................... 10 Puterea cuvântului .............................................................................................................................. 10 Pacea de după războiul ceresc ............................................................................................................ 11

Magia pădurii pe undele primăverii ................................................................................................... 12 Dansul aştrilor .................................................................................................................................... 13 Sărutarea ............................................................................................................................................ 13

Povestea străfundurilor învolburate ................................................................................................... 14 Bunicul…un om special ..................................................................................................................... 14 Mâinile-oglindă a sufletului ............................................................................................................... 15 Umbra trecutului... ............................................................................................................................. 15

,,Sluga nevrednică, stăpânii des îşi schimbă" .................................................................................... 16 Popas .................................................................................................................................................. 16

Cum vede furnica universul omului ................................................................................................... 17 Amurg ................................................................................................................................................ 17 Dor de frunze ..................................................................................................................................... 18

O călătorie prin ploaie ........................................................................................................................ 18

O vizită în Liliput ............................................................................................................................... 18 O zi de primăvară ............................................................................................................................... 19

CAPITOLUL 3 - MY LOVE FRENCH AND ENGLISH

Royal homes of Great Britain ............................................................................................................ 21 The difference between the United Kingdom, Great Britain And England ....................................... 21 Acronyms & abbreviations ................................................................................................................ 22 British vs. American English ............................................................................................................. 22 Devinettes: ......................................................................................................................................... 23

Des proverbes :................................................................................................................................... 23

CAPITOLUL 4 - DE VORBĂ CU DUMNEZEU

Educaţia religioasă ............................................................................................................................. 25

Rugăciune........................................................................................................................................... 25

A iubi înseamnă… ............................................................................................................................. 25 Speranţă .............................................................................................................................................. 26 Leprovin ............................................................................................................................................. 26

CAPITOLUL 5 - FRUMUSEȚI ALE TERREI Oxford-oraş şi centru universitar ....................................................................................................... 28 Valea regilor ....................................................................................................................................... 28 Startul spre o românie „verde” .......................................................................................................... 29

CAPITOLUL 6 - PERIPLU ISTORIC

Râmnicul de odinioară... .................................................................................................................... 31

CAPITOLUL 7 - LOGICA MATEMATICIENILOR

Matematica greacă şi elenistică .......................................................................................................... 34 Incursiune în lumea numerelor naturale .......................................................................................... 34 Steve Jobs – idol al tehnologiei.......................................................................................................... 37

CAPITOLUL 8 - PAGINA HAZLIE

Bancuri ............................................................................................................................................... 40

Funny riddles...................................................................................................................................... 40 Jokes ................................................................................................................................................... 41

CAPITOLUL 9 - CURIOZITĂȚI...

Ştiaţi că… ........................................................................................................................................... 43

CAPITOLUL 10 - GÂNDIM...EXPERIMENTĂM...DESENĂM

Culorile primăverii ............................................................................................................................. 45

CAPITOLUL 11 - REFLECȚII EDUCATIVE

Stiluri educative ale părinţilor şi efectele lor asupra dezvoltării copilului ........................................ 47 Cât de emotiv sunteți? ........................................................................................................................ 48

Bi b l i o g r a f i e ............................................................................................................................. 50