Post on 12-Aug-2015
transcript
“Participarea Republicii Moldova în Organismele Financiar-Monetare Internaționale:
analiză și tendințe.’’
CUPRINSUL
Introducere
Capitolul I. Conținutul și rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaționale
1.1 Rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale în economie
1.2 Banca Mondială și Componentele ei.
1.2.1 Banca Internațională pentru Reconstrucție și dezvoltare (BIRD)
1.2.2 Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
1.2.3 Asociația Financiară Internațională (IFC/CFI)
1.2.4 Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor
1.3 Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)
1.4 Banca Europeană de Investiții (BEI)
1.3.1 Fondul European de Investiții
1.5 Acordarea creditelor statelor candidate la UE
Capitolul II. Fondul Monetar Internațional (FMI)
2.1 Scopurile și direcțiile de activitate ale FMI
2.2 Mecanismul de creditare și politica financiară a Fondului Monetar Internațional
Capitolul III. Republica Moldova și parteneriatul ei cu Organismele Financiar-Monetare
Internaționale
3.1 Relațiile Republicii Moldova cu FMI
3.1.1 Asistența financiară si tehnică acordată Republicii Moldova de către FMI
3.2 Rolul creditării externe în Republica Moldova. Tendințe, factori, perspective
3.3 Republica Moldova și Banca Mondială
3.3.1 Parteneriatul dintre Republica Moldova si Banca Mondială. Reforme și tendințe.
3.3.2 Strategia de parteneriat cu Republica Moldova pentru anii financiari 2014-2017
3.3.2.1 Strategia actuală de parteneriat cu Republica Moldova
3.3.2.2 Strategia propusă de de parteneriatul dintre Banca Mondială şi Republica Moldova
pentru anii 2014-2017.
Concluzii
Bibliografie
Capitolul I. Conținutul și rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaționale
1.1 Rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale în economie
În rîndul organizaţiilor financiare internaţionale cu vocaţie universală se înscriu, în primul rînd,
Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi grupul Bancii Mondiale. Pentru că datorită efectelor
globalizării, izbucnirea unor crize complexe determinate pe de o parte de influenţele politicilor
naţionale şi, pe de altă parte, de mecanismele sistemului financiar internaţional, au fost aproape
imposibil de previzionat sau de gestionat de fiecare ţară în parte, aceste organizaţii nu numai că se
ocupă cu aplicarea convenţiilor încheiate, dar şi cu gestionarea crizelor financiare internaţionale
în special FMI, care se ocupă în special cu acest lucru. Activitatea FMI este destul de complexă
dacă avem în vedere formele pe care le îmbracă, dar şi gradul de condiţionalitate ori rolul jucat de
creditele Fondului acordate ţărilor beneficiare, însă mai multe despre aceste lucruri în cele ce
urmează. Din cele mai recente date, putem afla că FMI îşi dedică mai multe resurse pentru analiza
pieţelor financiare globale şi legăturile lor cu politica macro-economică. De două ori pe an, aceasta
publică Global Financial Stability Report, care oferă o analiză actualizată a evoluţiilor de pe pieţele
financiare globale. FMI lucrează, de asemenea, cu statele membre pentru a le ajuta să identifice
riscurile potenţiale în stabilitatea financiară, inclusiv prin intermediul Programului de Evaluare a
Sectorului Financiar. FMI oferă, de asemenea, cursuri de formare pentru reprezentanţii oficiali ai
fiecărei ţări membre cu privire la modul de gestionare a sistemelor financiare, regimurile monetare
şi de schimb, şi pieţele de capital. În prezent, FMI lucrează în strânsă colaborare cu Consiliul pentru
Stabilitate Financiară pentru a promova stabilitatea financiară internaţională. Conform ultimului
raport Global Financial Stability Report - Durable Financial Stability: Getting There from Here
(aprilie 2011) stabilitatea financiară mondială s-a îmbunătăţit în cursul ultimele şase luni, susţinută
de o performanţă macro-economică mai bună şi a continuat politicile macro-economice de
acomodare (a se vedea aprilie 2011 World Economic Outlook), dar fragilităţile raman. Economiile
care doresc să creeze o puternică finanţare a sistemului de locuinţe sunt sfătuite să se întoarcă la
elementele de bază - sa asigura iniţierea de împrumut în condiţii de siguranţă şi încurajarea
contractelor ipotecare simple şi transparente.
1.2 Banca Mondială și Componentele ei.
Banca Mondială fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA),
odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de
modul în care este finanţată instituţia şi de alocarea fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la
Washington D.C., iar preşedintele instituţiei este Robert Zoellick (SUA). Banca Mondială este
una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării pentru ţările lumii. Misiunea sa
este ridicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare.
Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi
grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Banca Mondială este
una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii,
învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere
a datoriei ţărilor sărace.
Inițial, capitalul social al Băncii era exprimat în USD, cu titlul și valoarea de la 1 iulie 1944.
Urmare a abandonării convertibilității dolarului, F.M.I. a pus în vigoare dispozițiile celui de-al
doilea amendament al Statului său. Întrucît aurul nu mai era etalonul unui sistem monetar
internațional ce trebuia să funcționeze fără parități fixe, devenea imposibil de calculat valoarea
actualizată a capitalului social al Băncii față de valoarea de la 1 iulie 1944. La 14 octombrie 1986,
administratorii au decis ca începînd cu data de 30 iunie 1987 și pînă cînd dispozițiile
corespunzătoare din Statut vor fi fost amendate, orice referință la dolarul american din 1944 trebuia
de-acum încolo să fie înțeleasă ca reprezentînd dreptul special de tragere.
De atunci, fiecare parte a capitalului social are o parte nominală de 100000 D.S.T. din 1974,
evaluată la paritatea de 1,20635 USD per un D.S.T. din 1974. Numărul părților nominale autorizate
a evaluat considerabil. Statele nu depun totalitatea subscripției lor. Doar 20% din capitalul subscris
vărsat, cele 80% rămase putînd fi solicitate oricînd de Banca Mondială pentru a face față, la nevoie,
rambursării împrumuturilor sau garanțiilor. Prezența unui capital subscris dar revărsat are drept
scop să dea încredere piețelor financiare șă să permită Băncii să ia împrumuturi la costuri mai mici.
Nu este vorba, pentru Banca Mondială de a înlocui împrumuturile sale cu cele din sectorul privat, ci
de acționa, așa cum este subliniat în Statutul său:,,atunci cînd cel care solicită împrumutul este
incapabil să obțină un împrumut care să provină din sectorul privat, în condiții rezonabile față de
condițiile pieței financiare.,, Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului
finanțat și deci și de capacitatea celui care ia împrumutul de a rambursa împrumutul pe care i-l
acordă. Banca trebuie, de asemenea, să verifice dacă acea investiție contribuie la dezvoltarea țării
respective și dacă necesită o finanțare în devize.
Instrumentele de împrumut ale Băncii Mondiale:
1. Împrumuturi acordate pentru investiții BIRD utilizează mai multe instrumente pentru a
susține activitățile de investiții, fie că acestea fac obiectul unui proiect specific, fie că se
înscriu într-un program de investiții. Pot fi menționate următoarele instrumente:
Împrumuturi pentru investiții specifice prin care se finanțează fie creare de active productive
sau infrastructuri economice, fie refacerea lor pentru a le permite funcționarea la întreaga
capacitate;
Împrumuturi sectoriale pentru investiţii şi pentru întreţinere cu rolul de a face să concorde
investiţiile, politicile şi rezultatele unui sector sau a unui sub-sector cu priorităţile
economice predefinite;
Împrumuturi pentru intermediari financiari au de obiect promovarea deyvoltării instituţiilor
financiare, asigurînd fonduri intermediarilor, fonduri ce vor fi folosite pentru operaţiunile lor
generale de creditare sau pentru deyvoltarea unor anumite sectoare sau sub-sectoare, într-un
mediu concurenţial;
Împrumuturi de urgenţă pentru o ţară sinistrată, au ca scop să ajute ţările ale căror economii
au fost grav perturbate de o criză majoră( război, tulburări civile, catastrofe naturale etc.) să-
şi restaureze activele şi productivitatea;
Împrumuturile pentru asistenţă tehnică trebuie să permită întărirea mijloacelor de acţiune a
entităţilor responsabile cu politicile publice, cu strategiile şi cu reformele instituţionale în
domenii cum ar fi reforma şi privatizarea întreprinderilor publice, reforma funcţiei publice şi
a sistemului judiciar, gestiunea bugetelor publice şi elaborarea politicii economice;
conducerea BIRD a pus la punct o serie de noi instrumente de împrumut. Primele din aceste
noi produse sunt instrumentele împrumutului relativ, care includ, după o decizie a
Consiliului de Administraţie din 4 septembrie 1997;
Împrumuturi pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi pentru inovaţii, prin care se finanţează mici
programe a căror execuţie este important a se realiza în cel mai scurt timp, pentru a întări
capacităţile, pentru a explora iniţiativele promiţătoare, sau pentru a testa şi perfecţiona
modele locale înainte de aplicarea acestora pe scară largă. Valoarea acestor împrumuturi
este mică, de maximum 5 milioane USD. Aprobarea acordării lor depinde de direcţia Băncii,
şi nu de Administratori.
Împrumuturi-programe evolutive, prin care se asigură finanţarea unui program de dezvoltare
pe termen lung printr-o serie de împrumuturi succesive. Decizia de acordare a unui nou
împrumut este luată pe baza rezultatelor obţinute în legătură cu punctele de reper şi a
indicatorilor conveniţi, după examinarea periodică şi evaluarea progreselor realizate şi de
evoluţia necesităţilor. Aprobarea ansamblului programului pe termen lung şi a primului
împrumut este de competenţa Administratorilor, dar împrumuturile următoare sa aprobate de
direcţia BIRD, sub supravegherea Administratorilor.
2. Împrumuturi pentru ajustări
Împrumuturile pentru ajustare structurală vizează susţinerea reformelor determinate ale
politicilor în domeniul public şi a cadrului instituţional. Aceste împrumuturi sunt
subordonate încheierii unui acord privind un cadru mcroeconomic satisfăcător şi un program
guvernamental a cărui evoluţie poate fi controlată conform unui calendar convenit anterior
cu Banca.
Împrumuturile pentru ajustare sectorială susţin vaste reforme ale politicii în domeniul
public şi din cadrul instituţional al sectoarelor prioritate. Şi aceste împrumuturi sunt
subordonate aceloraşi condiţii ca şi împrumuturile pentru ajustare structurală.
Împrumuturile pentru reabilitare au rolul de a susţine aplicarea reformelor angajate de
guverne pentru ajutorarea sectorului public. În acest scop sunt procurate devizele necesare
repunerii în funcţie a infrastructurilor şi a echipamentelor productive de o importanţă
crucială.
Împrumuturile pentru reducerea riscului şi a serviciului datoriei sunt destinate ajutorării
ţărilor foarte îndatorate şi care pot fi admise să acceadă la aceste împrumuturi prin finanţarea
unei operaţiuni agreate de reducere a datoriei lor comerciale-pentru a reduce nivelul datoriei
acestor ţări la un nivel pe care economia lor îl poate suporta. La data de 22 octombrie 1989,
Consiliul de Administraţie a aprobat crearea a două noi instrumente financiare pentru a ajuta
ţările afectate criza financiară internaţională să facă faţă unor nevoi excepţionale şi să poată
începe imediat reforme structurale: este vorba de împrumuturi de ajustare structurală
programată şi de împrumuturi speciale de ajustare structurală.
În prezent, la finanțarea țărilor în curs de dezvoltare, menită să asigure reducerea treptată a
decalajelor care le separă de țările dezvoltate, participă, alături de băncile private, diverse instituții
financiare internaționale. Unele dintre acestea au vocație universală, în timp ce altele au un caracter
regional. Banca Mondială este o instituție creditară multilaterală, compusă din șase organizații strîns
legate între ele, incluse in sistemul ONU, scopul ei general fiind acordarea de ajutor financiar țărilor
în curs de dezvoltare din contul țărilor dezvoltate.
Grupul Băncii Mondiale este format din:
1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută, in mod
curent, sub denumirea ,,Banca Mondială,, constituită în 1945, cu scopul ca țările bogate să
acorde credite țărilor în curs de dezvoltare.
2. Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), constituită în 1960, cu scopul acordării
de credite cu privelegii, în special țărilor cele mai sărace.
3. Corporația(Societatea) Financiară Internațională (IFC/CFI), a fost constituită în 1956, cu
scopul de a influența asupra dezvoltării economice a țărilor în curs de dezvoltare, pe calea
acordării de sprijin sectorului privat.
4. Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor ( AMGI), constituită în 1988, cu scopul
de a stimula investițiile străine în țările în curs de dezvoltare pe calea oferirii de garanție
investițiilor străine de la pierderi, provocate de riscurile comerciale.
5. Convenția de Soluționare a Litigiilor privind Investițiile între State (CSLIS), care se mai
numește Centrul Internațional pentru Reglementarea Litigiilor privind Investițiile între
State (CIRLIS), constituită în 1966, cu scopul de a influența asupra măririi torentelor de
investiții internaționale pe calea de servicii, arbitrarea disputelor și reglementarea litigiilor
dintre guverne și investitorii străini.
O asemenea grupă investițională internațională s-a transformat într-un institut investițional de
proporții mari în lumea contemporană. Cotei Grupului Băncii Mondiale îi revine nu mai puțin de
jumătate din volumul de mijloace generale anual, alocate tuturor organizațiilor interstatale țărilor în
dezvoltare, Banca Mondială e chemată să contribuie la integrarea economică a tuturor țărilor-
membre cu principalele centre ale sistemului economic mondial contemporan. [1; p. 30;2; p.65-66;
4; p. 103-112]
1.2.1 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( BIRD/BM)
Banca Mondială a fost creată la Conferința Monetară și Financiară a Națiunilor Unite de la
Bretton-Woods (New-Hampshire, SUA) din 1944, și a început să funcționeze la 25 iunie 1946,
după ce statutele sale fuseseră ractificate (în 1945) de statele participante la Conferință, avînd ca
obiectiv principal:
- Acordarea și/sau garantarea împrumuturilor pentru finanțarea proiectelor de reconstrucție în
țările-membre;
- Cu timpul activitatea de finanțare a Băncii Mondiale s-a orientat, cu predilecție, spre țările-
membre în curs de dezvoltare;
Banca Mondială are sediul la Washington și un oficiu european la Paris. În martie 1946 număra 45
de membri, iar în martie 2012 erau 187 de țări.
Banca Mondială funcționează pe baza ,, Acordului de Constituire,, cu modificări ulterioare. La
Banca Mondială pot adera numai țările-membre ale Fondului Monetar Internațional, pe
considerentul că desfășurarea, în bune condiții, a activității Băncii Mondiale necesită respectarea
normelor de ,,conduită,, cuprinse în statutul Fondului Monetar Internațional.
Scopurile BIRD/BM sunt următoarele:
- Acordarea de sprijin reconstrucției și dezvoltării statelor-membre pe calea stimulării
investițiilor de capital în scopuri de producție.
- Stimularea investițiilor de capital privat străin, determinarea împrumuturilor pentru scopuri
de producție.
- Acordarea de sprijin, pe termen lung, în vederea creșterii balanței comerțului internațional și
pentru a asigura echilibrul balanței de plăți pe calea stimulării investițiilor de capital
internațional pentru dezvoltarea mijloacelor de producție ale țărilor-membre ale Băncii.
Principalele direcții de activitate ale Băncii Mondiale sunt:
1. Acordarea țărilor în curs de dezvoltare a împrumuturilor pe termen lung și a creditelor în
scopuri de producție:
- Dezvoltarea agriculturii și raioanelor rurale, a energeticii;
- Garantarea stingerii datoriilor în corespundere cu hotărîrile guvernului;
- Acordarea de împrumuturi cu proiecte concrete;
2. Acordarea de împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare, pentru a crea în ele infrastructuri:
- Căi ferate și șosele, porturi orășănești, sisteme energetice, de asemenea, ocrotirea sănătății,
pregătirea cadrelor. Astfel de împrumuturi se acordă, ținînd cont de condițiile țărilor în curs
de dezvoltare, cum ar fi crearea climatului pentru activitatea CTM;
- Devalorizarea valutei naționale, liberalizarea controlului asupra exportului;
- Scutirea de impozitea investitorilor de capital străini;
- Predeterminarea garanției în caz de naționalizare
3. Acordarea de împrumuturi acelor țări în curs de dezvoltare, care nu sunt în stare să
plătească procentul cu dobîndă.
Mijloacele bănești pentru aceste împrumuturi se transferă de la investitori, fiind obligați să
cumpere obligații, emise de BIRD.
4. Creditarea țărilor sărace, care nu sunt în stare să fie creditate pe piețele financiare
internaționale și nu sunt apte să plătească procentul de dobîndă, apropiată de piață.
Acordarea de împrumuturi țărilor sărace se înfăptuiește de Asociația Internațională pentru
Împrumuturi.
5. Acordarea împrumuturilor pe termen lung și credite țărilor-membre ale Băncii include și
firmele private.
Ultimul împrumut se dă în cazul dacă există acordul corespunzător al guvernului țării. Banca
trebuie să se convingă că mijloacele necesare nu pot fi obținute din alte surse în condiții
acceoptabile. Folosirea împrumuturilor nu poate fi limitată la cumpărarea ditr-o țară-membră
concretă ori din țările-membre.
6. Acordarea de ajutor tehnoc țărilor în curs de dezvoltare, care se divizează în următoarele
tipuri:
a) Ajutorul tehnic, finanțarea este parte componentă a împrumuturilor și creditelor;
împrumuturi fără termen și credite pentru ajutorul tehnic; ajutorul tehnic, finanțarea prin
Fondul de pregătire a proiectelor.
b) Ajutorul tehnic se acordă, dar nu se finanțează de Bancă, aceasta manifestîndu-se în
calitate de organ administrativ și aici se includ proiectele, care se înfăptuiesc sub
conducerea Băncii; acest tip aparține, de asemenea, programelor ce plătesc ajutor tehnic
pentru țările în curs de dezvoltare, de exmplu, țările de exploatare a petrolului, și pentru
Fondul internațional de dezvoltare a agriculturii.
c) Ajutorul tehnic se acordă din contul bugetuluiadministrativ.
7. Pregătirea și realizarea proiectelor finanțate includ: determinarea obiectului, efectuarea
preventivă a pregătirii și aprecierea costului proiectului; efectuarea convorbirilor și
prezentarea proiectului conducerii Băncii; realizarea practică a proiectului și control
pentru finalizarea lui; aprecierea rezultatelor.
8. Efectuarea cercetărilor în problemele economice și tehnico-științifice; în problemele
elaborării și înfăptuirii programelor concrete; în problemele politicii de credite, politicii
investitiționale și acordarea ajutorului tehnic; acordarea de ajutor țărilor în curs de
dezvoltare în vederea ridicării potențialului de cercetare a lor. Banca împreună cu 40 de
alte organizații acordă sprijin la 18 centre internaționale de cercetări în agricultură, care
elaborează tehnologii eficiente, contemporane, în producția alimentară.
9. Acordarea de sprijin dialogului politic dintre Bancă și țările-membre sărace, în legătură cu
finanțarea ramurilor și planurilor economice generale de dezvoltare în condiții deosebite.
10. Finanțarea proiectelor și activitatea țărilor în curs de dezvoltare pentru protecția mediului
ambiant din fondul global al mediului ambiant, în care Banca se manifestă în calitate de
curator și client al proiectului.
11. Colaborarea, la nivel național, cu organizațiile non-statale, acordîndu-le mijloace pentru
finanțarea proiectelor și ajutor consultativ.
12. Organizarea și petrecerea seminarelor, a cursurilor de studiu pentru reprezentații țărilor în
curs de dezvoltare, editarea manualelor didactice.
13. Activitatea în calitate de membru al organului consultativ, constituit de Canada, Franța,
Irlanda, SUA, în scopuri de coordonare a activității țărilor-creditoare,
înfăptuireasistematică a finanțării programelor în țările în curs de dezvoltare.
14. Acordarea de informație despre proiectele în țările-membre adoptate de Bancă. Aici se
includ documentația proiectată, rezultatele experților, programele naționale de protecție a
mediului înconjurător, informația despre dezvoltarea unor țări și sectoare economice.
Toate mijloacele financiare ale Băncii Mondiale sunt formate din cotele de participare ale țărilor-
membre și din fondurile-surse. Mărimea capitalului subscris de fiecare țară-membră la Banca
Mondială este stabilită în funcție de potențialul economico-financiar aș țării respective și de cota de
participare la FMI. Capitalul subscris la Banca Mondială se varsă în proporție de 10%, restul de
90% rămîne în țara-membră, dar Banca Mondială are dreptul să-l ceară atunci, cînd are nevoie de
fonduri. Existența acestei mari rezerve guvernamentale de credit constituie o garanție a bonității
Băncii Mondiale și dă posibilitate acesteia să-și suplimenteze fondurile prin emisiune de
obligațiuni pe piețele internaționale de capital. Din vărsămîntul de 10 %, făcut de fiecare țară-
membră, o tranșă de 1 % se varsă în aur sau dolari, iar restul de 9 % - în moneda națională.
Însă, spre deosebire de celelalte instituții specializate ale ONU, Banca Mondială, ca și FMI, este
organizată pe principiile unei societăți pe acțiuni, puterea de vot corelată cu cota de participare a
țărilor.
Organele de conducere ale Băncii Mondiale sunt:
1. Consiliul Guvernatorilor, format dintr-un guvernator și un membru supleant din fiecare
stat-membru, care se reunesc anual și adoptă deciziile în problemele majore ale activității
băncii.
2. Consiliul de Administrație, format din 24 de directori executivi, dintre care cinci sunt
numiți de SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia și Franța, iar 19 sunt aleși de restul
statelor consituite în 19 grupe de țări.
Actualmente, condițiile de acordare a împrumuturilor de către Banca Mondială sunt mai
avantajoase, în sensul că termenul de rambursare este cuprins între 15-25 ani, avînd o perioadă de
grație de 5-7 ani și o dobîndă de 1-2 puncte procentuale sub nivelul dobînzilor practicate pe piețele
internaționale de capital. Toate proiectele de investiții avute în vedere pentru a fi finanțate de către
Banca Mondială sunt examinate în detaliu de către experții Băncii. Banca Mondială finanțează o
gamă largă de proiecte de investiții, din diverse domenii, acestea fiind, de regulă, deschise și
concurenței internaționale. Țara beneficiară trebuie să organizeze licitații internaționale privind
proiectul care urmează a fi finanțat, la care pot participa, ca furnizori potențiali, firme din țările-
menbre ale Băncii Mondiale: firme participante din țara respectivă beneficiază de o marjă
preferențială de 15%. Împrumutul este acordatîn tranșe, fie direct furnizorului de echipamente,
mașini, utilaje, fie beneficiarului de investiție, pe măsura apariției nevoilor de plată. [1; p.32-33; 4;
p.107].
Președintele Băncii Mondiale, J. Wolfensohn, într-un discurs preliminary precizează: ,, Raportul
examinează o perioadă critic în istoriaGrupului Băncii Mondiale, perioadă de tranziție destinată să
creeze o instituție pentru a răspunde nevoilor clienților săi, țărilor în dezvoltare,,. Republica
Moldova a aderat la BIRD/BM la 12 august 1992. [ 5; p. 65; 6; p. 262].
1.2.2 Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)
Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) a fost constituită ca filială a Băncii
Mondiale, în 1960, însă are un Statut de sine stătător și bază financiară și, de fapt, reprezintă, în
sine, fondul de resurse, care dirijează Banca Mondială. Președintele Băncii Mondiale este, în același
timp, președinte al AID. Asociația Internațională pentru Dezvoltare este o instituție specializată în
sistemul ONU. Constituirea AID a pornit de la realitatea că multe din țările care și-au cucerit
independența – mai ales Africa – avînd un nivel foarte scăzut de dezvoltare, nu pot contracta și
rambursa împrumuturi în condiții curente, necesitînd o finanțare externă în condiții mai avantajoase,
AID acordă țărilor în curs de dezvoltare credite fără procente din contul cotizațiilor țărilor-
donatoare.
Scopurile AID:
1. Acordarea de credite pe termen lung țărilor în curs de dezvoltare cele mai sărace.
2. Acordarea de ajutor în dezvoltarea economiei, ridicarea nivelului de viață al țărilormembre
mai puțin dezvoltate ale Asociației, în particular, acordarea de mijloace necesare pentru
finanțarea proiectelor concrete, care este indicat și confirmat de experții Băncii Mondiale.
3. Acordarea de ajutor în vederea ridicării productivității muncii în țările cu cele mai joase
venituri anuale pe cap de locuitor.
Principalele direcții de activitate ale AID sunt:
1. Creditarea proiectelor în țările sărace cu scopurile de dezvoltare a economiei. Țările care
primesc credite se selectează după patru criterii:
Trebuie să aibă un venit anual pe cap de locuitor de aproximativ 1305 dolari;
Trebuie să dispună de stabilitate economică, financiară și politică, ca să facă față acordării
creditelor pe termen lung în scopuri de dezvoltare;
Trebuie să sufere dificultăți serioase în balanța de plăți;
Politica lor trebuie să fie îndreptată spre dezvoltarea economiei. De fapt, o mare parte a
creditelor, acordare de AID, revine țărilor mai puțin dezvoltate cu venituri anuale pe cap de
locuitor de pînă la 800 dolari. AID acordă credite, de regulă, în timp de 50 ai, cu începerea
stingerii peste 10 ani de la primirea creditului; în perioada următorilor 10 ani de 1% din suna
creditului pe an, și în perioada celor 30 de ani – cîte 3 % pe an.
2. Analiza expertizei proiectelor finanțate pentru determinarea folosirii eficiente a ajutorului
financiar.
3. Ajutorul acordat țărilor-membre în vederea înfăptuirii reformelor economice, a asigurării
dezvoltării în sfera ecologiei, în luptă cu sărăcia.
Fondurile de care dispune AID provin din:
a) tranferurile de beneficii ale Băncii Mondiale;
b) propriile beneficii ale AID;
c) subscripțiile inițiale ale țărilor-membre;
d) contribuțiile periodice sau speciale furnizate de țările-membre.
Structura administrativă a AID este integrată în structura Băncii Mondiale, conducerea AID fiind
coordonată celei a Băncii Mondiale, iar sediul este la Washington, comun cu cel al Băncii
Mondiale.
Republica Moldova a aderat la Asociația Internațională pentru Dezvoltare la 12 august 1992.
1.2.3 Asociația Financiară Internațională (IFC/CFI)
Corporația (Societatea) Financiară Internațională a fost constituită în anul 1956, ca instituție
specializată a ONU, la Banca Mondială, în scopul de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor
productive din țările în curs de dezvoltare.
Scopurile CFI sunt:
1. După cum se precizează în statut ( art. 1), are dreptul să promoveze dezvoltarea economică
prin încurajarea creșteriiantreprenoriatelor productive private din țările-membre, îndeosebi în
zonele mai puțin dezvoltate.
2. Acordă asisitență în asociere cu investitori particulari, pentru finanțarea înființării,
îmbunătățirii și dezvoltării întreprinderilor productive particulare care să contribuie la
dezvoltarea țărilor prin investiții fără garantarea rambursării de către guvernul respectiv, în
cazul în care nu este disponibil suficient capital particular în condiții rezonabile.
3. Încearcă să aducă laolaltă posibilitățile de investiții, capitalul particular și străin și
conducerea competentă.
4. Încearcă să stimuleze și să ajute la crearea condițiilor care să conducă la fluxul capitalului
intern și străin în investiții productive în țările membre.
5. Încearcă să realizeze principiul rentabilității și colaborării în sectorul privat.
Principalele direcții de activitate ale CFI sunt:
Finanțarea antrprenorială în țările-membre, pe calea acordării de împrumuturi nemijlocit
companiilor private și investiționale din mijloacele proprii ale CFI, nuc ere garant din partea
guvernelor. Acordă împrumuturi pe termen mijlociu și lung (7-12 ani) în valute și se sting
împrumuturile în aceleași valute, în care împrumuturile au fost făcute.
Înfăptuirea investițiilor din contul mijloacelor propriiîn industria de extragere și de
prelucrare, agricultură, întreprinderile comunale, turism.
Atragerea mijloacelor financiare private pentru investire în proiecte de dezvoltare a
infrastructurii, protecția mediului înconjurător.
Sprijinul dezvoltării antreprenoriatului în micul business pe calea finanțării și constituirii
întreprinderilor mixte cu participarea partenerilor străini, acordarea ajutorului tehnic și
consultativ.
Acordarea de ajutor întreprinderilor private și mixte, după capital, în folosirea metodelor
contemporane de dirijare în producție, dîndu-le consultație în problemele de impunere a
impozitelor, asigurare, restructurare a companiilor.
Pregătirea și aprecierea proiectelor obiectivelor de producție; determinarea necesităților de
investiții; căutarea investitorilor privați.
Acordarea ajutorului în riscurile de conducere: petrecerea operațiunilor legate de riscurile
valutare asigurate; schimbarea hîrtiilor de valoare la piață.
Unirea resurselor fiannciare din diferite izvoare pentru a investi în companiile private;
acordarea de garanție investitorilor și finanțarea auxiliară.
Colaborarea cu BIRD/BM în problemele de elaborare a strategiilor naționale ale țărilor-
membre; reformarea sectorului financiar al lor; și sisitemul de impunere a impozitelor.
Consultarea cercurilor de afaceri și guvernele statelor-membre în problemele dezvoltării
economice; elaborarea politicii economice; determinarea scopurilor și strategiilor activității
antreprenoriale; elaborarea programelor de marketing; determinarea izvoarelor de folosire a
mijloacelor financiare pentru dezvoltarea sectorului privat; studierea posibilităților de
primire a ajutorului tehnic.
Acordarea ajutorului tehnic firmelor private, finanțare care se înfăptuiește cu ajutorul
Fondului de ajutor tehnic, constituit în cadrul CFI.
Înfăptuirea activității informaționale; acordarea de informație despre proiectele noi, despre
piețele noi, deschise pentru investitorii străini, despre activitatea Corporației Financiare
Internaționale.
Deși face parte din Grupul Băncii Mondiale și AID, Corporația Financiară Internațională este o
entitate separată și distinctă de cea a Băncii, iar fondurile sale sunt ținute separat de cele ale Băncii
Mondiale. Potrivit statutului său (art. IV, secțiunea 5), Președintele Corporației Financiare
Internaționale, funcționarii și personalul acesteia în exercitarea funcției datorează întreaga
răspundere Corporației și nici unei alte autorități.
Resursele financiare ale CFI se formează din cotizațiile statelor-membre în corespundere cu
subscrierea lor la pachetul de acțiuni ale CFI; transferuri din beneficiile CFI, primite din contul
procentelor acordate de împrumuturi, încasările financiare, dividente și participare la beneficii,
veniturile de la vinderea acțiunilor, plățile pentru servicii, depozite și operațiuni cu hîrtiile de
valoare, mijloace, folosite în formă de împrumuturi, donații și credite ale BIRD/BM.
Cu asemena resurse, Corporația Financiară Internațională a contribuit la finanțarea a circa
1000 de proiecte în peste 102 țări-membre. În general, proiectele de investiții sunt pregătiteprin
trimiterea de misiuni ale CFI. Ca și AID, CFI nu are o structură administrativă proprie, ci una
integrată în cadrul Băncii Mondiale. Sediul este, de asemenea, la Washington.
Din 12 august 1992, Republica Moldova a devenit membru al CFI.
1.2.4 Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI)
Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor a fost constituită în 1988. În calitate de
instituție specializată se include în sistemul ONU. În relațiile financiare este independentă.
Principalul rol al AMGI este garantarea investițiilor private făcute în țările în curs de dezvoltare
contra riscurilor necomerciale.
Scopurile AMGI:
1. Acordarea de garanție asupra investițiilor, îndreptate spre scopurile producției, cu prioritate
țărilor-membre în curs de dezvoltare.
2. Asigurare și reasigurare pentru riscurile necomerciale.
3. Contribuția la elaborarea proiectelor și asigurarea confirmării lor din punct de vedere al
necesităților țărilor concrete.
4. Acordarea ajutorului tehnic în scopurile stimulării fluxurilor de investiții străine în țările în
dezvoltare.
5. Înfăptuirea activității informaționale.
Principalele direcții de activitate ale AMGI sunt:
Acordarea de garanție, urmărind scopurile de apărare de pierderi, apărute în condițiile
următoare: neconvertirea valutei locale, exproprierea proprietății în țara de reședință, război
și haos civile, nerespectarea contractului din partea contractantului din țara de reședință. În
conformitate cu tratarea AMGI, neconvertibilitatea valutei locale presupune imposibilitatea
de transferare a ei în valuta străină și interzicerea exportării ei în afara țării de reședință;
exproprierea proprietății presupune limitarea ori lichidarea dreptului de proprietate ori
stabilirea controlului asupra ei; lichidarea dreptului asupra investițiilor reasigurate; acțiunile
militare ori tulburările duc la distrugerea ori la pierderile activelor materiale la întreprinderi,
ori la crearea obstacolelor pentru activitatea lor; neresepectarea contractului presupune
refuzul de la îndeplini obligațiunile din contract ori orice altă nerespectare din partea
guvernului țării de reședință în coraport cu primitorul-agentul străin, cînd ultimul nu are
posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești ori arbitrajului pentru a denunța refuzul
contractului ori nerespectarea lui, cînd hotărîrea instanței judecătorești este în termen precis,
și cînd o asemenea hotărîre nu poate fi rezolvată. AMGI permite alegerea investitorilor săi,
garantarea investițiilor, în țările-membre ( prioritatea avînd-o țările în curs de dezvoltare) și
în țărilecu economia în tranziție, de riscurile necomerciale, ceea ce, de fapt, înseamnă
asigurare de riscuri politice.
Înfăptuirea operațiilor după asigurarea locală ori reasigurări: asigurarea investițiilor în țările,
ce nu sunt supuse unor astfel de asigurări, alte asigurări posibile să se petreacă în politica
unor astfel de țări; deservirea investitorilor, ce nu au acces la alte asigurări oficiale
recunoscute.
Acordarea de garanție concernelor, consorțiilor internaționale.
Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare la elaborarea proiectelor și efectuarea
comenzii pentru acordarea de garanție;asigurarea comenzii cu confirmări tehnico-
economice, în particular, sub aspecte financiare, economice, ecologice.
Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare cu scopul de atragere a investițiilor directe
de capital străin; acordarea serviciilor consultative la crearea climatului optim pentru
derularea investițiilor străine; răspîndirea informației despre noile proiecte investiționale;
acordarea de ajutor tehnic și ajutor la elaborarea programelor de marketing. În activitatea
informațională a AMGI, se folosesc mijloace de comunicare contemporane, permițînd
stabilirea contactelor cu potențialii investitori străini. Rețeaua de schimb de informații
globală și comunicații ale AMGI în Internet este sistemul său IPANET.
Izvorul de finanțare a AMGI este capitalul său statutar, care se compune din cotizațiile țărilor-
membre.
Din 19 iunie 1993, Republica Moldova a devenit membră a Agenției Multilaterale de Garantare a
Investițiilor.
1.3 Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este o instituție financiară
internațională, cu sediul la Londra. A fost creată în baza actului de la Paris, din 29 mai 1990, semnat
de către reprezentanții a 42 de țări fondatoare ( Austria, Australia, Belgia, Marea Britanie, Bulgaria,
Canada, Cehoslovacia, Cipru, Republica Coreea, Danemarca, Egipt, Elveția, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Irlanda, Olanda, Portugalia, România, Spania, Turcia, Ungaria, ex-URSS, Noua
Zeelandă) și 2 instituții ale Uniunii Europene (Banca Europeană de Investiții și Comisia Executivă),
ulterior, numărul membrilor a crescut la 57 de țări. În componența BERD, în calitate de membri
instituționali, intră: Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiții. În conformitate cu Acordul
despre crearea BERD, se prevedea stabilirea legăturilor strînse ale BERD cu Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD/BM) și Fondul Monetar Internațional(FMI).
În anul 1992, între BERD și Banca export-import a Japoniei a fost semnat acordul despre
condițiile de colaborare în acordarea de împrumuturi țărilor din Europa de Est. BERD a căpătat
statut de instituție de finanțare internațională cu ratingul de credit înalt. Un așa statut îi deschide
accesul pe piața de capital internațională, dă mari posibilități pentru împrumut de mijloace bănești
în condiții avantajoase.
Această instituţie financiară este deschisă tuturor celor ce doresc să contribuie la stabilizarea
economică şi politică a noilor democraţii est-europene, bazate pe principiile de piaţă. Cu alte
cuvinte, Banca Europeană îmbină rolul de organism financiar internaţional cu activitatea unei
bănci de afaceri.
Obiectivul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este reprezentat de promovarea
investiţiilor în ţările Europei Centrale şi de Est, facilitarea tranziţiei acestor ţări prin supervizarea
privatiţărilor, fuzionărilor şi achiziţiilor din toate ţările acestei regiuni, precum şi crearea de
societăţi mixte.
Scopurile principale ale BERD:
1. BERD înfăptuiește operațiuni deosebite în țările Europei Centrale și de Est; susține trecerea
acestor țări operativ la economia de piață;
2. BERD contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului privat în țările cu principiile democratice
multipartite fidele, pluralismul și economia de piață;
3. BERD combină funcțiile băncii comerciale cu banca dezvoltării;
4. BERD îmbină rolul de organism financiar internațional cu cel al acitivității unei bănci de
afaceri, care propune să supravegheze privatizările, fuzionările și achiziționările în țările
Europei Centrale și de est;
5. BERD are menirea să intervină atît pentru sprijinirea noilor obiective publice, cît și pentru
extinderea sectorului privat în țările est-europene;
6. BERD stimulează întreprinderile occidentale să investească în Europa de Est.
Principalele direcții de activitate ale BERD:
Acordă ajutor statelor-membre în înfăptuirea reformelor economice structurale și ramurale,
incluzînd demonopolizarea, descentralizarea și privatizarea cu evidențierea necesităților
acestor țări la diferite etape de trecere la economia de piață;
Contribuie la dezvoltarea sectorului privat pe calea organizării, modernizării și lărgirea
activității de producție, mai întîi de toate, întreprinderile mici și mijlocii;
Sprijină investițiile în producție cu scopul creării mediului concurențial, calitatea vieții și
îmbunătățirea condițiilor de muncă;
Finanțarea întreprinderilor private ori cele privatizate, care aduc folos în sectorul privat;
stimulează direct investițiile străine; crează și întărește instituțiile financiare și obiectivele
sectorului industrial; sprijină întreprinderile mici și mijlocii; îmbunătățește mediul
înconjurător.
În fine, BERD, cere ca propunerile recomandate întreprinderilor private și privatizate să aibă
sponsori puternici și planuri-business solide.
În strcutura BERD, au fost incluse nouă departamente, în același rînd: 1) operațiuni bancare; 2)
financiar, 3) valoarea proiectelor, 4) secțiunea economist principal și altele. 13 grupuri pe ramuri și
domenii de activitate: agricultură, învățămînt și pregătirea profesională, instituții financiare; resurse
naturale, securitatea nucleară, privatizarea, reformele structurale, turismul, telecomunicații,
transport, infrastrcutura ecologică, grupe pentru susuținerea operațiunilor.
În componența grupelor intră specialiști din sectorul privat și de stat ai țărilor-membre ale Băncii.
În baza Acordului ordinar, au fost create fondurile următoare:
1. Fondul special investițional baltic în scopul influențării sectorului privat pe calea de
susținere a întreprinderilor din țările baltice. La el participă: Danemarca, Islanda, Norvegia,
Finlanda, Elveția.
2. Fondul special de ajutor tehnic baltic pentru influențarea dezvoltării economiei de piață în
țările baltice, cu participarea țărilor: Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda, Elveția.
3. Fondul special al businessului mic pentru deyvoltarea sectorului privat din Rusia.
4. Fondul special de influenţă tehnică a micului business.
Capitalul social autorizat iniţial al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se cifrează la
10 miliarde ECU (circa 12,8 miliarde de dolari).
Capitalul Statutar se împarte în acţiuni pentru plată ( de achitare) şi acţiunice sunt supuse plăţii la
cerinţă. Iniţial, suma totală a acţiunilor de plată constituia3 miliarde ECU ( circa 3,840 miliarde de
dolari), ori 30% permis capitalului subscris. Restul 70%, 7 miliarde ECU( circa 8,960 miliarde de
dolari) reprezintă în sine partea capitalului garantat, care poate fi plătit la cerere. De aceea, în
realitate, cheltuielile valutare, legate de intrarea în BERD, constituie pentru ţările - membre numai
30% din mărimea cotei.
Repartiţia cotei în capitalul Băncii este prevăzută în următoarele proporţii: 51% pentru ţările
membre ale UE, Comunitatea Europeană, Banca Europeană de Investiţii; 13,5 % pentru ţările din
Europa Centrală şi de Est; 11,3% pentru alte state europene; 24,2% pentru ţările neeuropene
( printre şările neeuropene membre ale Băncii, pe lîngă SUA, Japonia şi Canada, se numără Israel,
Egipt, Maroc, Republica Coreea, Mexic, Australia şi Noua Zeelandă). Cea mai mare parte în
capitalul Băncii îl are SUA- 10%, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia – fiecare cîte
8,5%. Sursele de credit ale Băncii ( BERD) se formează din capitalul (acţiuni) propriu şi din
mijloace de împrumut.
În principiu, capitalul social iniţial se compune din acţiuni a căror contravaloare se varsă în 5
tranşe egale ( de cîte 20%) ECU-EURO, dolari sau yeni. Membrii BERD obligaţi să verse, în 5 ani,
30% din capitalul subscris.
Toate împrumuturile acordate sunt repartizate în proporţie de 40% pentru sectorul public şi 60%
pentru sectorul privat.
BERD se specializează în acordarea de împrumuturi, asistenţă pentru privatizări, fuzionări,
achizăţiişi crearea de societăţi mixte, ceea ce presupune că 60% din împrumuturile BERD vor fi
consacrate unor activităţi de tip nou, cu caracter multilateral. Toate împrumuturile se acordă numai
ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
1.4 Banca Europeană de Investiții (BEI)
Banca Europeană de Investiţii (BEI) este o instituţie financiară a Uniunii Europene, înfiinţată în
baza Tratatului de la Roma din 25 martie 1957 şi intrată în funcţiune în 1958, cu sediul la
Luxemburg, cu scopul sprijinirii pieţei comune europene, prin finanţarea unor proiecte de reducere
a decalajelor economice dintre regiuile din spaţiul comunitar. Creată ca un compromis între Italia,
care dorea un fond pentru dezvoltarea sudului (Mezzogiorno) şi ministrul german al afacerilor
externe, care nu a văzut în noua instituţie decît ,,o altă instituţie controlată de la centru,, Banca
Europeană de Investiţii este de fapt răspunsul europenilor la supremaţia Băncii Mondiale,
dominată de americani. Banca Europeană de Investiţii este o instituţie autonomă, la care participă
toate statele membre, fiind o bancă independentă din punct de vedere juridic: nici Consiliul de
Miniştri şi nici Parlamentul European nu exerictă vreun control direct asupra ei.
Banca Europeană de Investiții (BEI) are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi
neîntreruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii, apelînd la pieţele de capital şi la resursele sale
proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări
un scop lucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei[15].
1. Proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate;
2. Proiecte care vizează modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi
activităţi, ca urmare a instruirii progresive a pieţei comune, care, prin natura sau amploarea
lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele-
membre;
3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state-membre, care, prin amploarea sau natura
lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele-
membre;
Banca Europeană de Investiţii este o instituţie financiară independentă, dotată cu personalitate
juridică proprie, şia re ca membri statele-membre ale Uniunii Europene, care au subscris şi capitalul
social al Băncii.
În cadrul BEI, au fost constituite următoarele organe de conducere:
Consiliul Guvernatorilor, format din Miniştri de Finanţe ai statelor-membre, cu întîlniri
anuale.
Consiliul de administrare, alcătuit din 24 membre propuşi de statele-membre şi unul
propus de Comisia Europeană, ce lucrează cu jumătate de normă.
Comitetul de conducere cu normă întreagă, din care face parte Preşedintele băncii şic ei 7
vicepreşedinţi, numiţi de Consiliul Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.
Toate resursele financiare ale BEI sunt obţinute de pe pieţele internaţionale de capital, unde este
cotată cu rangul maxim (AAA); cîştigurile sunt alocate, pe baze non-profit, acţiunilor de sprijinire a
statelor-membre şi a celor canditate (statele din Europa Centrală şi de Est primesc împrumuturi prin
programele PHARE şi TACIS, acţiunile Băncii Europene de Investiţii competîndu-se, în această
zonă, cu cele ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare); precum şi a altor state
mediteraneene, asiatice, sud-americane şi sud-africane.
În timp, Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi (credite) pentru finanţarea unor
proiecte de investiţii industriale, agricole sau de infrastructură, precum şi pentru modernizarea şi
consolidarea unor sectoare şi întreprinderi strategice. BEI poate acorda împrumuturi şi în afara
Uniunii Europene, atunci cînd anumite investiţii externe prezintă interes deosebit. Pe aceste baze,
activitatea băncii s-a extins în peste 100 de state din afara Uniunii Europene. De regulă, fondurile
acordate de Banca
1.4.1 Fondul European de Investiţii (FEI)
Fondul European de Investiţii face parte din Grupul BEI, fiind organismul Uniunii Europene
specializat în operaţiuni de capital de risc şi de garantare în favoarea întreprinderilor mici şi
mijlocii. Rolul său este complementar celui al Băncii Europene de Investiţii. El are ca obiectiv să
sprijine apariţia şi dezvoltarea întreprinderii mici şi mijlocii. Intervenţiile sale se fac utilizînd
propriile resurse sau pe cele încredinţate sub un anumit mandat de BEI sau Uniunea Europeană.
Fondul European de Investiţii a fost creat în iunie 1994, avînd ca obiectiv acordarea de garanţii
pentru finanţări în domeniul reţelelor de transport europene şi susţinerea întreprinderilor mici şi
mijlocii. După 1996 el a fost autorizat să ia şi participanţii, iar din 1997 participă la Mecanismul
european pentru tehnologie. Din anul 2000, FEI a devenit divizia de investiţii de capital de risc a
Grupului Băncii Europene de Investiţii, preluînd de la aceasta portofoliul de clienţi.
Atribuţiile şi statutul Fondului European de Investiţii în cadrul Grupului BEI se bazează pe o
formă de organizare evoluată a unei astfel de instituţii. În care există o anumită specializare în
funcţie de operaţiunile desfăşurate.
Volumul şi complexitatea acestor operaţiuni au creat necesitatea individualizării gestiunii lor. Pe
de altă parte, prin definirea atribuţiilor şi relaţiilor ăn cadrul Grupului se permit iniţiative
coordonate şi complementare între BEI şi FEI. Mandatul încredinţat de Uniunea Europeană
Fondului prevede sprijinirea de către acesta a pieţei de capital europene. Într-o manieră generală,
Fondul are ca obiectiv de a juca un rol de catalizator pe lîngă fondurile de investiţii, pentru a le
dezvolta şi a le dinamiza activitatea. Acesta mai este numit şi fond de fonduri. El are în vedere
următoarele tipuri de fonduri de investiţii:
Fonduri tehnologice specializate în întreprinderi aflate în fază iniţială de dezvoltare;
Fonduri specializate în domenii industriale în domenii industriale sau tehnologice particulare
(biotehnologie, nanotehnologie etc);
Fonduri regionale, care sprijină dezvoltarea echilibrată a regiunilor europene;
Fonduri pentru fructificarea rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare;
Fonduri paneuropene.
Activitatea de capital de risc a Fondului European de Investiţii a cunoscut o adevărată reformă
dimensională şi de politică de investiţii în anul 2000, cînd a preluat în întregime portofoliul de
capital de risc de la BEI (921 milioane euro). Direcţionarea fondurilor în funcţie de nevoi este mult
mai flexibilă, eliminînd rigiditatea repartiţiei fondurilor, care apare în cazul creditelor pentru
investiţii. Europa centrală şi de est beneficiază într-o măsură redusă de avantajele unui astfel de
instrument de finanţare. Ar fi benefic, dacă s-ar intensifica colaborarea dintre BEI, BERD şi
fondurile de investiţii, ceea ce ar permite realizarea unei sinergii între experienţa BEI pe pieţele de
capital, experienţa BERD pe pieţele statelor din estul şi centrul Europei şi iniţiativa şi dinamica
fondurilor private de investiţii.
În Uniunea Europeană întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 98% din ansamblul
întreprinderilor. Ele reprezintă, de asemenea principalul angajator din economie. Investiţiile la
nivelul acestor întreprinderi se sprijină în mare parte pe credite bancare, accesul lor pe pieţele de
capital fiind destul de limitat. Pe de altă parte, la nivelul băncilor, creditarea întreprinderilor mici şi
mijlocii este considerată din domeniu de activitate cu rentabilitate scăzută şi cu un nivel de risc
relativ ridicat. Ele nu sunt în măsură să asigure garanţii reale suficiente şi prezintă o dependenţă faţă
de conjunctura economică. Ţinînd cont de acest context, rolul FEI de a acorda garanţii băncilor şi
instituţiilor financiare care creditează întreprinderile mici şi mijlocii apare de o importanţă scăzută.
Instituţiile financiare la care FEI garantează beneficiază de mai multe avantaje:
- Fondul European de Investiţii are statut de bancă multilaterală de dezvoltare, iarîn
conformitate cu normele prudenţiale bancare comunitare, raţia de solvabilitate determinată
pentru creditele care au garanţia FEI va fi afectată la un nivel de ponderare de 20% şi nu de
100% cum ar fi pentru credite la întreprinderi mici şi mijlocii,în cazul în care nu ar exista
această garanţie;
- Garanţia astfel primită permite acestor instituţii financiare şi bănci să-şi majoreze
capacitatea de creditare şi implicit partea de piaţă şi să-şi îmbunătăţească randamentul
fondurilor proprii în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii;
- Instituţiile financiare şi băncile reduc provizioanele pentru riscuri şi pierderile finale din
operaţiuni cu întreprinderi mici şi mijlocii;
Produsele oferite de Fondul European de Investiţii în domeniul garanţiilor se pot grupa în trei
categorii:
1. Asigurare şi reasigurare de credit – în acest caz FEI garantează un portofoliu de credite sau
de operaţiuni de leasing pentru întreprinderi mici şi mijlocii, acoperind maxim 50% din
fiecare trantacţie. Aici se încadrează şi unele operaţiuni de garantare în baza unor acorduri
cu Uniunea Europeană ce presupun garanţii date în baza capitalurilor proprii, de care
beneficiază de încasarea primei de risc de către Fond de la Comisia europeană, fără nici-o
cheltuială la beneficiar;
2. Garantarea operaţiunilor de titularizare – în cadrul acestor operaţiuni, FEI furnizează
garanţii asupra portofoliului de credite către întreprinderi mici şi mijlocii pentru a ridica
calitatea acestuia în vederea titularizării sale. El îşi asumă riscul nerambursării.
3. Operaţiuni de finanţare structurate – pe această cale se garantează finanţări ale unor
societăţi de risc către întreprinderi mici şi mijlocii.
Cea mai mare parte a garanţiilor furnizate de FEI s-a încadrat la asigurarea creditului
prin ,,mecanismul de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii,, al Uniunii Europene. Acesta a
reprezentat 64% din portofoliul de garanţii al FEI, a avut ca beneficiari 87 de intermediari financiari
europeni şi a vizat peste 85.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Activitatea FEI în domeniul
garanţiilor beneficiază de un efect de levier direct şi de catalizator de 1:50. Se consideră că pentru
fiecare 1 milion euro afectat de Fond, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de credite de 50
milioane euro, sumă pe care, în alte condiţii, creditorii nu ar fi acordat-o.
Pe termen scurt, FMI urmăreşte înainte de toate, în cadrul activităţii sale de capital de risc în zona
statelor candidate la aderare, să-şi menţină o prezenţă durabilă în regiune, căutînd posibilităţi de
investire cu echipe experimentate care au dovedit că pot duce o activitate profitabilă în regiune,
sprijinindu-se pe o reţea teriotrială dezvoltată. Din acest motiv, pentru moment activitatea FEI se
rezumă la colaborări cu societăţi de investiţii mature, ce investesc în sectoare de activitate
tradiţionale.
În perspectivă, strategia Fondului European de Investiţii urmăreşte să investească în întreprinderi
aflate într-un stadiu mai timpuriu de dezvoltare şi cu activităţi tehnologice. Aceasta îi va permite să
accentueeze rolul sau de legătură dintre fondurile de investiţii în tehnologie existente în UE şi
echipele de gestiune existente în Europa centrală şi orientală, cu scopul de a facilita transferul de
tehnologie spre est şi de a permite întreprinderilor din zona statelor candidate de a pătrunde pe piaţa
comunitară.
Este prematur, de a judeca primele investiţii ale FEI în statele candidate la aderare. Se poate totuşi
sublinia rolul pe care îl are, rol de catalizator, în calitate de investitor-cheie de prim ordin, ce
facilitează procesul de atragere de fonduri pentru diferite echipe de gestiune şi interesul pe care îl
manifestă pentru colaborarea aceste echipe, cele mai profesioniste pe fiecare zonă de activitate.
1.5 Acordarea creditelor statelor candidate la UE
Strategia Băncii Europeană de Investiţii privind acordarea de credite către ţările candidate la UE
se bazează pe următoarele elemente de acţiune:
1. Coordonarea activităţii sale în această zonă cu cea a Uniunii Europene, atît în plan
general cît şi pe proiecte specifice. Această coordonare are la bază cooperarea existentă între
BEI şi Comisia Uniunii Europene privind finanţarea politicilor acesteia din urmă în zona
ţărilor candidate. O altă direcţie comunitară de colaborare priveşte relaţia BEI cu programul
Phare. Parteneriatul dintre Banca Europeană de Investiţii şi programul Phare are deja peste
10 ani, fără ca aceasta să beneficieze de fonduri în acest sens de la Uniunea Europeană. În
ultimul timp, cooperarea a prins greutate în cadrul ISPA. Prioritatea acordată sectoarelor de
transporturi şi de mediu convine băncii şi se înscrie perfect în cîmpul său de activitate. Se
urmăreşte în acest sens o abordare coordonată între intrarea ţărilor candidate şi punerea la
dispoziţie a resurselor din Fondul de coeziune. O astfel de coordonare este cu atît mai
necesară cu cît se estimează că costurile aderării la Uniunea Europeană suportate de Fond
vor fi mai mari decît au fost prevăzute;
2. Cooperarea cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare este atît de natură
instituțională cît și operațională. Nu trebuie uitat că BEI este membru fondator la BERD. În
plus, în cazul țărilor candidate, cîmpul de acțiune al băncilor se suprapune mai mult decît în
cazul oricăror alte țări. Suma totală a investițiilor care au făcut obiectul unei astfel de
cofinanțări este în jur de 5 miliarde euro, repartizați într-un evantai larg de sectoare. Un
aspect important în această colaborare este dat de mutarea centrului de greutate al finanțării
către BEI pe măsură ce statele candidate avansează în efortul lor de a se alătura UE. De
asemenea, au loc mutații și în sfera montajelor finanțate și al nevoilor de finanțare
satisfăcute. În ultimul timp, BERD a înregistrat o reorientare a operațiunilor sale de la țări
avansate în tranzicție spre Rusia și țări din spațiul ex-sovietic;
3. Cooperarea cu Banca Mondială și cu instituțiile financiare internaționale. În ultimii ani,
rolul instituțiilor de la Bretton Woods s-a diminuat sensibil, orientîndu-se spre finanțarea
anumitor sectoare, iar la nivel regional spre statele rămase în urmă, state cu aspirații
comunitare mai reduse. În aceste condiții, colaborarea dintre cele două instituții privind
țările candidate a scăzut în intensitate. Sunt vizate mai mult proiecte de infrastructură și din
domeniul energiei. Cooperarea cu alte instituții financiare internaționale, exceptînd BERD,
se face în măsura în care aceste instituții, regionale de cele mai multe ori, au interese
finanțabile în zona statelor candidate, în realitate acete interese apar mai greu în zone de
activitate pentru care au fost create. Poate cea mai strînsă colaborare s-a realizat cu Banca
Nordică de Investiții, în special în statele baltice;
4. Cooperarea cu bănci comerciale. Ținînd cont de lunga experiență pe care BEI o are cu
privire la cooperarea cu băncile comerciale din UE, nu a fost o problemă în a extinde această
experiență și în spațiul statelor candidate. Cum era de așteptat, ținînd cont de creșterea
inițiativei private în regiune și de reticența manifestată tot mai desde guvernare în a acorda
garanții băncilor sau întreprinderilor locale de servicii publice, participarea băncilor
comerciale la proiecte finanțate de BEI este din ce în ce mai frecventă. Ea îmbracă mai
multe forme: cofinanțare, intermediere financiară, furnizarea de garanții, operațiuni de
acoperire. Sunt peste 30 de bănci locale în statele candidate, care cooperează cu BEI în sfera
creditelor globale și alte 50 care oferă garanții pentru creditele sale;
5. Condițiile de creditare pentru proiecte în statele candidate vizează în primul rînd
soliditatea economico-financiară a proiectului. Un proiect trebuie să fie viabil din punct de
vedere economic, sănătos financiar și eficient tehnic. El trebuie, de asemenea, să răspundă
condițiilor de mediu cerute de bancă. La finanțare sunt luate în calcul și elemente care nu
țin neaparat de debitor. De exemplu, dacă există întîrzieri în aplicarea unor reforme
strcuturale, care să împiedice dezvoltarea în condiții concurențiale ale proiectului. În acest
caz Banca poate refuza finanțarea sau, dacă aceasta este în curs, ea poate să o întrerupă. În
linii mari, se poate constata că politicile de creditare urmărite de Bancă în aceste țări se
apropie tot mai mult de cele aplicate în spațiul comunitar, iar creditele încep șă fie asimilate
celor din UE;
6. Atragerea de resurse în monede naționale ale statelor din Europa centrală și orientală.
Una din direcțiile urmărite de Bancă pentru susținerea integrării statelor candidate este
dezvoltarea noilor piețe de capital apărute îna ceste state. Prin dimensiunea sa și prin
amploarea activității Banca poate contribui în mare măsură la dezvoltarea, la creșterea și
diversificarea structurilor actuale ale piețelor, ducîndu-le la nivelul structurilor existente în
Uniunea Europeană. În acest sens, BEI și-a întărit prezenta pe aceste piețe, lansînd eminiuni
obligatare în monedele statelor candidate. Prin astfel de acțiuni și luînd în considerare și
faptul că emisiunile BEI au beneficiat de un rating excepțional se promovează monedele
naționale pe piețe internaționale și, de asemenea, se mobilizează economii internaționale
către piețele emergente din zonă. Un astfel de rol a fost jucat de BEI și în cazul piețelor de
capital din Spania, Portugalia sau Grecia. O altă direcție în care se acționează în acest sens
este aceea a scadențelor împrumuturilor. Banca are o tendință de prelungire a scadențelor
împrumuturilor în monede est-europene în scopul de a încuraja oportunitățile de împrumut
pe termen lung. Principalele beneficiare ale unor astfel de acțiuni au fost, pînă în prezent,
statele mai avansate în reforma economică și pe calea integrării. Astfel, cele mai importante
emisiuni au fost realizate în coroane cehe, zloți polonezi, coroane estoniene, forinți ungurești.
7. Alte aspecte privind creditarea statelor candidate. La integrarea în Uniunea Europeană. Dat
fiind faptul că BEI joacă un rol complementar în raport cu alte surse de finanțare, un raspuns
favorabil din partea BEI la cererile de susținere a unor proiecte depinde nu numai de
clasificarea proiectului ca fiind compatibil cu politica sa de creditare dar și de măsura în care
există posibilități de finanțare diferite sau complementare pentru acel proiect. În cazul țărilor
sau sectoarelor în care este imposibil accesul la alte surse de finanțare pe termen mediu sau
lung, finanțările BEI acoperă, în general, investițiile în infrastructură publică. În statele
candidate mai avansate din punct de vedere economic, se consideră o afacere mai mult
echilibrată a fondurilor BEI între toate sectoarele economiei. De aseemenea, acest echilibru
se menține și în cazul proiectelor din sectorul public sau privat.
În cazul statelor din Europa centrală și de est, interesul de finanțare al Băncii Europene de
Investiții ține în primul rînd de posibilitatea ca aceste state să se alăture celor din Uniunea
Europeană. În acest scop, țările candidate la aderare trec printr-un proces de negociere a condițiilor
pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptate în spațiul comunitar. Negocierile vizează în
primul rînd adoptarea de către statele candidate a aquis-ului comunitar din diferitele domenii ale
vieții politice, economice, sociale și de asemenea, compatibilizarea economiilor acestor state cu cele
din spațiul UE.