Post on 26-Jun-2015
transcript
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Cu titlu de manuscris CZU:347.252(478)(043.02)
DANDARA LILIANA
UZUFRUCTUL – DEZMEMBRÂMÂNT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE ÎN TEMEIUL LEGISLAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA
Specialitatea 12.00.03 – Drept privat (drept civil) AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT CHIŞINĂU - 2007
2
Teza a fost elaborată la Secţia stat şi Drept a Institutului Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Conducător ştiinţific: Cojocari Eugenia, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Referenţi oficiali: Macovei Dumitru, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea „Petre
Andrei” Iaşi, România. Volcinschi Victor, doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea de
Stat din Moldova.
Susţinerea va avea loc la 08 iunie 2007, ora 10.00 , în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat 30. DH 30.12.00.03 – 14 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, str. Iablocichin , nr. 2/1, bl. VII, aud. 103. Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a Moldovei, Biblioteca Ştiinţifică a USM şi peWEB a CNAA al Republicii Moldova ( www.cnaa.acad.md). Autoreferatul expediat la 05 mai 2007. Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat, doctor în drept, conferenţiar universitar Baieş Sergiu Conducător ştiinţific, Cojocari Eugenia doctor habilitat în drept, profesor universitar. Autorul Dandara Liliana
3
INTRODUCERE
Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. În perioada de constituire a
statalităţii, în Republica Moldova au fost efectuate reforme în diferite domenii sociale, care au
condiţionat şi modificări radicale ale actelor legislative. De o semnificaţie aparte sunt modificările
legislative privind proprietatea, deoarece ea a fost şi va rămâne piatra de temelie a societăţii, jucând
un rol deosebit în evoluţia acesteia.
Drepturile reale reprezintă o instituţie multifuncţională ce s-a dezvoltat de-a lungul timpului,
care are o natură complexă şi necesită o studiere minuţioasă. Dreptul de proprietate este principalul
şi cel mai complet drept real asupra unui lucru, deoarece conferă titularului său toate cele trei
atribute: posesiunea, folosinţa şi dispoziţia. Legea permite însă disocierea acestor atribute şi
repartizarea lor între titulari diferiţi, creându-se alte drepturi reale. În Codul civil al Republicii
Moldova (în continuare – C.civ.) sunt reglementate ca alte drepturi reale principale: uzufructul, uzul,
abitaţia, servitutea şi superficia.
Teza de faţă este o prezentare teoretico-legală, cu mai puţine aspecte practice, a dreptului de
uzufruct, în care autorul încearcă să interpreteze cadrul legal naţional în vigoare şi să analizeze o
serie de concepte teoretico-doctrinale în domeniu.
Actualitatea cercetării reiese din faptul că, deşi relaţii sociale de natura uzufructului au existat
întotdeauna, reglementarea legală a uzufructului în Republica Moldova constituie o novaţiune. Din
perspectivă istorică, dreptul de uzufruct a însoţit îndeaproape evoluţia dreptului de proprietate, fiind
unul din cele mai vechi drepturi reale ce se realiza prin intermediul diferitelor modalităţi, în
Republica Moldova această instituţie juridică fiind recunoscută legal abia din momentul adoptării
noului Cod civil al Republicii Moldova şi punerii lui în aplicare, începând cu 12 iunie 2003. Prin
aceste reglementări legiuitorul a făcut o recomandare a mecanismului de utilizare a uzufructului în
societate, fapt ce a condiţionat necesitatea cercetării acestui drept ca atare.
Procesele globale legate de dărâmarea sistemului totalitar şi de formarea unui stat de drept,
trecerea la relaţiile de piaţă, precum şi modificarea concepţiilor tradiţionale asupra corelaţiei
intereselor statului şi ale personalităţii, percepţia personalităţii ca valoare supremă, necesită
dezvoltarea, aprofundarea, iar în unele cazuri şi revizuirea unui şir de principii fundamentale ale
teoriei dreptului de proprietate.
Actuala perioadă de tranziţie a societăţii moldoveneşti se caracterizează nu numai prin procese
pozitive, dar şi negative, acestea fiind: declinul producţiei, pauperizarea unor pături considerabile
ale populaţiei, creşterea infracţiunilor latente, eschivarea de la răspundere a unor persoane cu funcţii
de răspundere şi a unor cetăţeni de rând, ineficienţă administrării de stat etc. În aceste condiţii, o
4
sarcină social-juridică importantă este asigurarea şi apărarea dreptului de proprietate şi altor drepturi
reale.
Problematica dreptului de uzufruct este puţin cercetată în Republica Moldova şi n-a servit ca
obiect de studiu special în literatura de specialitate sau ca temă a unei teze de doctorat, iar practica
judecătorească nu este atât de bogată ca să putem evidenţia laturile pozitive sau cele negative a
noilor reglementări. De aceea considerăm că sunt necesare investigaţii în domeniul dreptului de
uzufruct, care pe lângă faptul că ne vor ajuta să-i înţelegem esenţa, vor aduce noi argumente în
favoarea utilizării lui şi vor contribui la crearea unei opinii unice cu privire la aplicare acestui drept
real.
Abordarea teoretico-generală a noului Cod civil al Republicii Moldova condiţionează noi
direcţii în studierea problemelor drepturilor reale, aprofundarea cunoaşterii esenţei şi conţinutului
acestora. Uzufructul la momentul actual prezintă pentru subiectele de drept civil un raport juridic
specific nou, apărut în legătură cu legalizarea de către C.civ. şi alte acte legislative ale dreptului de
proprietate privată.
În cercetarea unor noi aspecte ale teoriei dreptului civil şi familial, evidenţierea instituţiei
uzufructului are o mare semnificaţie de cunoaştere în aspectul analizei şi interpretării naturii
acesteia, precum şi a dinamicii evoluţiei ei ca fenomen obiectiv.
Dreptul de uzufruct a fost creat ca urmare a utilităţii lui practice. Uzufructul, ca instituţie
juridică, conţine norme care fac faţă necesităţilor actuale ale societăţii noastre şi în mod detaliat şi
echitabil reglementează relaţiile sociale respective. În condiţiile economiei de piaţă, importanţa
uzufructului creşte substanţială, fapt datorat consolidării dreptului de proprietate privată. Examinând
legislaţia Republicii Moldova privind dreptul de uzufruct, putem constata cu certitudine că acesta
serveşte drept garant al drepturilor şi intereselor, atât ale proprietarului, cât şi ale uzufructuarului.
Uzufructul contribuie la folosirea mai raţională şi eficientă a pământului, arborilor, pădurilor,
spaţiului locativ, de aceea este binevenit faptul că acest drept şi-a găsit reglementarea legală în
C.civ., actul legal pilon al sistemului civil autohton.
Cu toate că în legislaţia sovietică dreptul de uzufruct n-a fost reglementat expres ca drept real
separat, acesta a cunoscut o reglementare şi evoluţie continuă în legislaţia altor state cum ar fi:
Franţa, România, Canada (Quebec) etc., de aceea în lucrare am efectuat un studiu comparativ al
reglementărilor în domeniu din aceste ţări, nefiind ignorată şi experienţa statelor ce practică sistemul
de drept german, în special reglementările din Ucraina şi Federaţia Rusă.
Gradul de cercetare al problemei este determinat de evoluţia ideilor, conceptelor şi a
practicilor iniţiate de cei mai reprezentativi promotori ai teoriilor clasice privind drepturile reale.
5
Bazele conceptuale ale instituţiei uzufructului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate au fost
puse de promotorii teoriilor clasice despre drepturile reale din sistemul de drept francez (M.Planoil,
Gh.Ripert, A.Colin, H.Capitant, D.Alexandresco, A.Ionaşcu, M.Cantacuzino, C. Hamangiu,
I.Rosetti-Bălănescu, Al.Băicoianu), ale căror lucrări sunt apreciate în viziunea modernă în reflecţiile
de valoare privind domeniul drepturilor reale ale savanţilor notorii români I.Adam, E.Chelaru,
F.Deak, L.Pop, M.Cosmovici, E.Chelaru, D.Florescu, I.Filipescu, V.Gionea, E.Lupan, Gh.Luţescu,
J.Manoliu, Gh. Beleiu, Gh.Durac, E.Safta-Romano, I.Romoşan, C.Stătescu, C.Bârsan, U.Mattei etc.
În aspectul drepturilor reale limitate, în special al servituţilor reale asupra imobilelor, analizează
relaţiile de uzufruct cercetătorii ruşi ca E.Suhanov, A.Kopâlov, G.Şerşevici, Iu.Tolstoi etc.
Menţionând caracterul inovator şi semnificativ al cercetărilor efectuate în domeniul drepturilor
reale, relevăm că şi savanţii din Republica Moldova ca S.Baieş, N.Roşca, V.Volcinschi, E.Cojocari
tratează diverse aspecte ale teoriei şi practicii drepturilor reale, în general, şi ale dreptului de
uzufruct, în special, cercetările lor fiind puse la baza elaborării Codului civil nou al Republicii
Moldova şi a altor acte legislative.
Cercetătorii C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu şi Al. Băicoianu în lucrările sale analizează
esenţa dreptului de uzufruct ca servitute personală în aspect istoric şi comparativ, evidenţiind
caracterele specifice ale acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate. Autorii nominalizaţi
studiază pe larg obiectele uzufructului, modurile de dobândire şi stingere a acestuia, precum şi
problemele legate de drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi nudului proprietar. Aceste cercetări
au stat la baza lucrărilor majorităţii autorilor români enunţaţi mai sus.
Vorbind despre doctrina naţională urmează de menţionat, că cea mai amplă cercetarea a
drepturilor reale, respectiv şi a dreptului de uzufruct o găsim în lucrările cercetătorilor S.Baieş şi
N.Roşca. În publicaţiile şi lucrările sale ştiinţifice autoarea E.Cojocari de asemenea analizează
complex instituţia drepturilor reale, inclusiv şi a desmembrămintelor dreptului de proprietate, esenţa
şi specificul reglementării acestora.
Drepturile de uzufruct, uz, abitaţie şi servituţile în aspect conceptual, istoric şi contemporan au
constituit obiectul cercetărilor profesorului V.Volcinschi, de o semnificaţie deosebită fiind
comentariile prevederilor Codului civil în materia dezmembrămintelor dreptului de proprietate.
Însă, în pofida existenţei acestor analize teoretico-doctrinale, multiple chestiuni vizând
uzufructul, de exemplu calificarea acestuia ca dezmembrământ al dreptului de proprietate,
delimitarea lui de alte drepturi reale şi de creanţă, problemele legate de obiectul şi conţinutul
acestuia, aplicarea uzufructului în raporturi social-juridice concrete etc. constituie până în prezent
subiectul unor dezbateri ştiinţifice, care, în mod firesc, relevă necesitatea imperioasă de a elabora un
6
şir de abordări metodologice şi de teorie generală privind legate de anumite aspecte vizând studierea
acestui drept. Pe parcursul cercetării instituţiei dreptului de uzufruct, am întâlnit unele greutăţi
datorate fie lipsei practicii de utilizare a acestuia în viaţa cotidiană, fie nerecunoaşterii importanţei
dreptului de uzufruct, sau din motivul că în ţara noastră s-au făcut relativ puţine încercări pentru
explicarea fenomenului proprietăţii, în general, şi a altor drepturi reale, în special.
Obiectul şi scopul tezei. Având în vedere actualitatea temei, complexitatea şi caracterul
multilateral al investigaţiei în cauză, prezenta lucrare are ca scop cercetarea fenomenului juridic
denumit drept de uzufruct, elucidarea reglementărilor referitoare la dreptul de uzufruct din
Republica Moldova şi din alte state care cunosc această instituţie juridică, precum şi analiza
opiniilor din lucrările şi comentariile ştiinţifice efectuate în domeniu. Iar, în baza acestor cercetări,
evidenţierea trăsăturilor esenţiale ale dreptului de uzufruct, ne va permite să-l delimităm de alte
drepturi reale asemănătoare, spre exemplu de drepturile de creanţă, precum şi evidenţierea
particularităţilor modalităţilor de constituire, exercitare şi stingere a acestuia.
Ipoteza cercetării. Obiectul principal al cercetărilor rezidă din intenţia de aprofundare a
cunoştinţelor privind esenţa şi conţinutul dreptului de uzufruct şi ale instituţiei acestuia ca
dezmembrământ al dreptului de proprietate, fundamentarea ştiinţifică şi interpretarea normelor
juridice referitoare la acest drept real ca una din problemele cele mai importante ale practicii
juridice.
Elucidarea instituţiei juridice a dreptului de uzufruct ca dezmembrământ al dreptului de
proprietate este posibilă prin definirea noţiunii dreptului de uzufruct, fundamentarea oportunităţii
reglementării lui legale şi a raportului acestuia cu alte drepturi reale sau de creanţă. Acest fapt este
posibil prin:
- argumentarea ştiinţifică a necesităţii reglementării dreptului de uzufruct din perspectiva
perfecţionării legislaţiei naţionale;
- stabilirea cadrului metodologic şi de referinţă necesar elucidării acestei instituţii juridice;
- implementarea în practica juridică a acestui drept real va contribui la amplificarea mijloacelor
de garantare a exercitării dreptului de proprietate privată.
Obiectivele cercetării. În vederea atingerii scopului fixat, precum şi a verificării ipotezei,
lucrarea de faţă îşi propune realizarea următoarelor obiective:
- stabilirea şi formularea bazelor conceptuale ale instituţiei dreptului de uzufruct ca
dezmembrământ al dreptului de proprietate şi drept real principal;
- stabilirea importanţei şi oportunităţii reglementării legale a dreptului de uzufruct;
7
- examinarea fenomenului dreptului de uzufruct prin prisma analizei genezei, esenţei şi a
evoluţiei istorice a acestuia;
- analizarea caracteristicilor, trăsăturilor definitorii şi a principiilor de bază ale dreptului de
uzufruct;
- cercetarea modalităţilor de constituire a uzufructului şi evidenţierea particularităţilor
legislaţiei naţionale în acest domeniu;
- elucidarea problemelor ce ţin de conţinutul dreptului de uzufruct şi reliefarea neajunsurilor
prevederilor legale autohtone;
- determinarea şi studierea temeiurilor de stingere a uzufructului, stabilirea cerinţelor ce
urmează a fi respectate pentru determinarea procedurii de stingere;
- definirea şi evidenţierea particularităţilor dreptului de uz şi dreptului de abitaţie, demonstrând
că acestea sunt nişte drepturi de uzufruct mai restrânse;
- sistematizarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării, formularea concluziilor şi
recomandărilor practice;
- reliefarea inexactităţilor textuale din dispoziţiile unor norme legale vizând dreptul de
uzufruct, recomandând soluţii pentru aplicarea coerentă a acestor dispoziţii;
- elaborarea şi înaintarea, în baza investigaţiilor efectuate, a propunerilor de lege ferenda în
domeniul vizat.
Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a investigaţiei. Suportul metodologic şi
teoretico-ştiinţific al cercetărilor efectuate îl constituie lucrările teoreticienilor în domeniul dreptului
civil şi în alte domenii ce tangenţiază cu el, atât din ţară, cât şi de peste hotare, dintre care cei mai
importanţi au fost enumeraţi mai sus. Baza metodologică a investigaţiei date o constituie poziţiile şi
direcţiile contemporane ale teoriei cunoaşterii proceselor sociale şi a fenomenelor juridice.
A fost analizat un volum considerabil de material normativ-juridic din Republica Moldova,
materiale vizând practica judiciară şi practica aplicării dreptului. Baza normativă a
cercetărilor o constituie: Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul
familiei al Republicii Moldova, Codul cu privire la locuinţe, Codul funciar al Republicii Moldova,
Codul subsolului al Republicii Moldova, Codul apelor al Republicii Moldova etc.
Baza metodologică a cercetărilor este constituită dintr-un sistem de metode, procedee şi
mijloace de cunoaştere ştiinţifică ce s-a conformat obiectului, scopului şi obiectivelor formulate.
Potrivit obiectivelor propuse, cercetarea este axată pe un setl de metode ştiinţifice speciale, cum ar
fi: documentarea ştiinţifică şi analitico-sintetică; cercetarea teoretică a tezelor; metoda istorică,
logică, sistemică, comparativă, cantitativă şi calitativă. Metoda istorică ne-a permis studierea
8
evoluţiei dreptului de uzufruct din perioada timpurie pînă în prezent. Metoda logică stă la baza
studiului şi a sintezei care a rezultat, cu argumentarea concluziilor şi propunerilor de lege ferenda.
Evidenţierea caracterelor şi particularităţilor dreptului de uzufruct în diferite sisteme de drept a fost
posibilă prin aplicarea metodei comparative. Una dintre metodele aplicate este şi metoda cantitativă
care prezumă studierea şi sistematizarea bazei normative şi doctrinare, naţionale şi internaţionale,
privind acest drept real, rezultată cu concluzii şi iniţiative de lege ferenda de perfectare a cadrului
normativ existent.
În acelaşi rând, au fost aplicate şi metode general-ştiinţifice, cum ar fi: metoda analizei
sistematice, structurale şi funcţionale. Toate aceste metode au fost utilizate nu izolat, ci ca un aparat
metodologic complex, cuprinzând cele mai noi procedee şi tehnici de cercetare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Noutatea ştiinţifică a prezentei lucrări constă, în
primul rând, în elucidarea esenţei dreptului de uzufruct în temeiul reglementărilor naţionale în
vigoare, ţinându-se cont de specificul genezei şi evoluţiei istorice a acestuia. Deşi indirect,
uzufructul s-a bucurat de reglementare şi în trecut, Codul civil al Republicii Moldova adoptat la 06
iunie 2002 îl reglementează expres. Şi, întrucât la momentul elaborării şi adoptării acestuia nu s-a
ţinut cont de unele momente, este necesar de a propune noi soluţii şi interpretări care ar facilita
punerea uzufructului în practică. Se impune adoptarea unor modificări şi completări şi la alte acte
legislative: Codul familiei, Codul cu privire la locuinţe etc., care să corespundă exigenţelor
realităţilor social-economice şi în acest cadru al schimbării normelor ce reglementează raporturile
sociale de uzufruct.
Noutatea ştiinţifică a tezei se caracterizează prin următoarele:
- lucrarea reprezintă o analiză amplă şi sistematică a dreptului de uzufruct. Cu toate că problematica
uzufructului este analizată în doctrină, lucrarea este una de „pionierat” în literatura juridică
autohtonă dat fiind faptul că obiectul cercetării nu a stat până acum la baza vreunui studiu complex;
- s-a definit noţiunea dezmembrămintelor dreptului de proprietate şi a dreptului de uzufruct ca
dezmembrământ veritabil;
- s-au reliefat particularităţile uzufructului în funcţie de obiectul său;
- s-au elucidat particularităţile dreptului de uz şi dreptului de abitaţie ca drepturi de uzufruct mai
restrânse;
- s-au elucidat modalităţile de constituire a uzufructului, analizându-se temeiurile de apariţie
reglementate în C.civ.;
- s-au identificat condiţiile de stingere a dreptului de uzufruct şi efectele juridice prin prisma
drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la aceste raporturi juridice;
9
- s-a argumentat necesitatea modificării unor norme legale care reglementează dreptul de uzufruct.
În procesul investigaţiilor, s-au determinat principalele teze şi concluzii înaintate spre
susţinere:
1. Dezmemrbămintele dreptului de proprietate, jura in re aliena, reprezintă rezultatul
dezmembrării atributelor care intră în conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Astfel,
dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale principale derivate asupra bunului
altuia care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente din conţinutul juridic al
dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea
concurentă a acestor elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană. În principiu, conform
prevederilor legale în vigoare, ele sunt incompatibile cu domeniul public al proprietăţii publice. Din
toate sintagmele evidenţiate în literatura de specialitate, mai acceptabilă este alte drepturi reale
utilizată în C.civ. din considerentul că dreptul de proprietate este prototipul drepturilor reale într-o
asemenea măsură, încât celelalte drepturi reale sunt considerate o prelungire a dreptului de
proprietate. Însă, luând în vedere aspectul teoretico-doctrinal al lucrării este argumentată utilizarea
de către autor a conceptului dezmembrământ al dreptului de proprietate.
2. Dreptul de uzufruct reprezintă un dezmembrământ veritabil al dreptului de proprietate.
Acesta apare prin divizarea atributului posesiei şi prin pierderea de către proprietar a elementelor
usus ( jus utendi) şi fructus (jus fruendi), care formează atributul folosinţei.
3. Cercetarea dreptului de uzufruct, prezintă un interes major atât practic, cât şi teoretic.
Cercetarea uzufructului este impusă şi de necesitatea dezvoltării acestei instituţii juridice şi a ramurii
dreptului civil în întregime, a ştiinţei juridice, şi de „golul” existent în literatura ştiinţifico-didactică
în domeniu.
4. Lucrarea pune în discuţie o serie de aspecte legate de obiectul dreptului de uzufruct, în
acest context o situaţie aparte deţinând-o bunurile incorporale şi bunurile din domeniul public al
proprietăţii publice.
5. Necesitatea unor completări în materia uzufructului este impusă de schimbările din
societate, de noile relaţii în ceea ce priveşte proprietatea şi de legiferarea dreptului de uzufruct în
Republica Moldova, deoarece nu numai C.civ. conţine norme referitoare la acest drept real, ci şi alte
acte legale: Codul familiei, Codul cu privire la locuinţe etc.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării poate fi estimată sub următoarele
aspecte:
- s-a realizat un comentariu sistemic al legislaţiei privind dreptul de uzufruct;
10
- s-a fundamentat teoretic şi practic necesitatea sistematizării legislaţiei naţionale viza-vi de acest
drept real;
- s-a făcut o analiză comparativă a reglementărilor legale naţionale cu reglementările unor state ce
cunosc această instituţie juridică pentru a elucida eficacitatea sistemului adoptat în Republica
Moldova;
- s-au înaintat propuneri de lege ferenda ce vor contribui la perfecţionarea legislaţiei în domeniul
uzufructului şi al altor drepturi reale asupra lucrului străin.
În lucrare sunt evidenţiate un şir de probleme, cărora li se dau soluţii interpretative, se
propune redacţia concretă a unor dispoziţii legale. Prezenta investigaţie, considerăm, va fi utilă unui
cerc larg de cercetători, studenţi, practicieni etc.
În lumina reglementărilor legale, lucrarea este axată pe analiza unui spectru larg de probleme
juridice ce ţin de reglementarea uzufructului ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, a
regimului juridic al bunurilor ce pot constitui obiectul acestui drept, a condiţiilor de instituire şi
exercitare, precum şi a efectelor juridice ce survin la stingerea acestuia. În procesul investigaţiilor s-
au determinat principalele teze şi concluzii care, în opinia noastră, ar putea contribui la îmbogăţirea
doctrinei şi la perfecţionarea legislaţiei.
Valoarea practică a cercetării. Rezultatele cercetărilor au importanţă metodologică la
investigarea şi dezvoltarea instituţiei dreptului de uzufruct, atât la nivel de teorie generală, cât şi la
nivel de ramură. Relevăm posibila contribuţie a rezultatelor obţinute în opera reglementării corecte
de către stat a dreptului de uzufruct, invocarea în teză a unor situaţii practice analizate prin prisma
reglementărilor curente şi creionarea unor inexactităţi, cu propuneri concrete de soluţionare.
Considerăm, că acestea vor fi propice la aplicarea adecvată a legislaţiei, fapt prin care se va asigura
protecţia drepturilor reale şi a intereselor legale ale subiecţilor de drept.
Pentru a percepe mai profund materia cercetată, s-a făcut o analiză comparativă a instituţiei
date, ale cărei rezultate pot contribui la perfecţionarea programelor de studiu ale departamentelor,
facultăţilor şi catedrelor de drept, precum şi programelor de studii pentru perfecţionarea cadrelor.
Tezele principale îşi pot găsi aplicare în cercetările ştiinţifice de teorie generală şi de ramură
legate de studierea problemelor dreptului civil, dreptului familiei etc., în procesul de instruire ale
instituţiilor de învăţământ de drept la predarea dreptului civil şi altor discipline juridice de ramură,
în elaborarea cursurilor, programelor de învăţământ, manualelor de drept civil, familial şi în
perfecţionarea legislaţiei civile şi familiale în vigoare.
Structura şi volumul lucrării au fost determinate de scopurile, sarcinile şi obiectul cercetării,
de cadrul problematicii abordate, de gradul şi profunzimea studierii lor, astfel încât lucrarea conţine:
11
introducere, ca iniţiere în studiu; trei capitole; sinteza rezultatelor obţinute, ce inserează concluziile
şi recomandările autorului; bibliografie, în funcţie de suportul documentar şi doctrinal al lucrării;
lista actelor normative utilizate în teză: rezumatul în limbile română, engleză, rusă şi cuvintele-
cheie ale tezei. În scopul detalierii obiectivelor cercetării, capitolele sunt divizate în secţiuni,
paragrafe şi puncte.
Capitolul I, intitulat „Noţiuni generale privind dreptul de uzufruct”, este dedicat aspectului
teoretic al subiectelor abordate. În secţiunea întâi, s-a realizat analiza conceptului
dezmembrămintelor dreptului de proprietate. În acest context, s-a menţionat că dreptul de
proprietate are o natură completă, deoarece el conferă lucrului puterea absolută, proprietatea însăşi
reunind cele trei atribute: usus, fructus şi abusus. Legislaţia în vigoare permite, însă, disocierea
acestor, atribute creându-se noi drepturi reale aparţinând diferitor titulari. Se ajunge, astfel, la
instituirea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun, respectiv dreptul de proprietate şi un alt
drept real.
Secţiunea a doua conţine abordări doctrinare privind noţiunea dreptului de uzufruct, originea
uzufructului şi istoricul dezvoltării acestui drept real, evidenţiindu-se că uzufructul face parte din
servituţile personale care îşi au originea în dreptul privat roman. Analizând noţiunea, caracterele
juridice şi subiectele dreptului de uzufruct, s-a stabilit că, dreptul de uzufruct este un drept real
principal de folosinţă, derivat al dreptului de proprietate al proprietarului, care acordă unei persoane
(uzufructuarului) dreptul de a folosi, pentru o perioadă determinată sau determinabilă, bunul unei
alte persoane (nudului proprietar), de a culege fructele bunului întocmai ca proprietarul, însă cu
îndatorirea de a-i conserva substanţa. Dreptul de uzufruct este un derivat sau dezmembrământ al
dreptului de proprietate şi de aceea dispune de caractere comune cu dreptul de proprietate, însă,
totodată, fiind evidenţiat ca drept aparte, dispune şi de caractere specifice doar lui, principalele fiind:
caracter mai limitat, temporar, inalienabil, incesibil etc.
În aceeaşi secţiune se analizează conceptul şi esenţa dreptului de uz şi dreptului de abitaţie ca
drepturi de uzufruct mai restrânse, elucidându-se caracterele lor specifice.
Capitolul II este consacrat analizei „Modalităţilor de constituire a dreptului de uzufruct” care
sunt prevăzute de Codul civil al Republicii Moldova, menţionându-se şi unele modalităţi evidenţiate
în literatura de specialitate şi în legislaţia altor state. Studiind diferite modalităţi de constituire a
dreptului de uzufruct, s-a stabilit că modalitatea primară este constituirea prin lege. Mai avantajoasă
est însă constituirea uzufructului prin acte juridice civile, cum ar fi: testamentul şi contractele.
12
Capitolul III „Exercitarea şi stingerea dreptului de uzufruct” include analiza legală şi
doctrinară a conţinutului dreptului de uzufruct, a modalităţilor şi efectelor juridice de stingerea a
acestuia. Obligaţiile uzufructuarului şi nudului proprietar se deosebesc de obligaţiile părţilor dintr-
un contract prin aceea că ele nu sunt sinalagmatice anumitor drepturi corelative şi sunt expres
prevăzute de lege.
Din studiul efectuat reiese că uzufructuarul are mai multe drepturi: dreptul de posesie şi
folosinţă a unui bun sau a mai multor bunuri, dreptul de a culege fructele acestui bun sau acestor
bunuri. Iar asupra fructelor el mai are şi dreptul de dispoziţie. Dreptul uzufructuarului asupra
bunurilor incorporale (drepturi de creanţe, acţiuni, rente, fonduri de comerţ etc.) condiţionează
dreptul acestuia asupra veniturile produse de ele care sunt fructe civile, deoarece se reproduc
periodic fără a le folosi substanţa.
Obligaţiile uzufructuarului se deosebesc de obligaţiile părţilor dintr-un contract prin aceea că
ele nu sunt sinalagmatice anumitor drepturi. Ele se referă atât la bunul folosit, cât şi la
circumstanţele legate de acesta. Reieşind din specificul dreptului de uzufruct, am putea evidenţia
două feluri de obligaţii: obligaţiile proprietarului care se transmit uzufructuarului odată cu
transmiterea bunului în folosinţă şi anume: de a plăti impozite, de efectua reparaţii etc. şi obligaţii
personale care sunt prevăzute nemijlocit în conţinutul legii: de a conserva substanţa, de a nu
schimba destinaţia bunului, de a restitui bunul la expirarea termenului etc.
S-au studiat drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. În conformitate cu legislaţia în
vigoare, nudului proprietar îi sunt recunoscute aşa drepturi: ca dreptul de dispoziţie asupra bunului -
obiect al uzufructului, dreptul de a greva nuda proprietate, dreptul de a exercita toate acţiunile prin
care îşi poate apăra dreptul de proprietate. Obligaţiile nudului proprietar sunt obligaţii specifice, care
se deosebesc de obligaţiile unui locator din relaţiile contractuale. Faptul că nudul proprietar în
cursul uzufructului nu are nici o obligaţie faţă de uzufructuar, nu exclude anumite obligaţii ale
primului faţă de cel de-al doilea la sfârşitul uzufructului, când se fac socotelile de lichidare şi când
nudul proprietar poate fi supus la anumite restituiri către uzufructuar, pentru unele cheltuieli făcute
de acesta.
În secţiunea a doua a aceluiaşi capitol, se constată că dreptul de uzufruct, ca drept esenţialmente
vremelnic, se constituie până la o dată anumită, fie fixă, fie condiţionată. Din momentul realizării
anumitor condiţii indicate de lege dreptul de uzufruct se stinge. În corespundere cu aceasta se
analizează separat toate modalităţile de stingere a dreptului de uzufruct prevăzute de C.civ., precum
şi cele reglementate de legislaţiile unor state străine.
13
Concluziile şi recomandările reieşite din studiul efectuat şi-au găsit reflectare în Sinteza
rezultatelor obţinute în lucrare.
Aprobarea rezultatelor investigaţiei. Teza a fost elaborată la Secţia Stat şi Drept a Institutului
de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Teza a fost discutată şi analizată la şedinţele Secţiei Stat şi Drept a Institutului de Filosofie,
Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei în anii 2004-2006. Rezultatele lucrării au
fost raportate şi discutate la următoarele foruri ştiinţifice: Simpozionul ştiinţific internaţional
„Realizări şi tendinţe în implementarea mecanismelor economiei concurenţiale” din Cadrul
Universităţii Cooperatist-Comercială din Moldova (22-23 martie1999), Conferinţă Anuală a
Tinerilor cercetători din cadrul AŞM, Ediţia I (29.03.2007)
Principalele teze ale lucrării şi-au găsit reflectarea în opt publicaţii.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Studiul problematicii dreptului de uzufruct ne-a permis să formulăm următoarele concluzii:
1. Dreptul de proprietate ca drept real principal şi complet are o structură creată din trei
atribute: posesia, folosinţa şi dispoziţia, considerându-se titular a acestuia doar persoana care
dispune ce toate cele trei atribute. Dreptul de proprietate poate fi dezmembrat în: drept de posesie,
drept de folosinţă şi drept de dispoziţie, care pot aparţinea concomitent şi altor persoane. Drepturile
reale formate prin dezmembrarea atributelor dreptului de proprietate se numesc în doctrină
dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, drepturi reale asupra bunurilor altuia şi drepturi reale
asupra bunurilor străine. Considerăm sintagma utilizată pe bună drepte în C.civ alte drepturi reale,
din considerentul că dreptul de proprietate este prototipul drepturilor reale într-o asemenea măsură,
încât celelalte drepturi reale sunt considerate o prelungire a acestuia. Dar din punct de vedere
teoretico-doctrinal, utilizarea conceptului dezmembrăminte ale dreptului de proprietate este
admisibil şi argumentat reieşind mecanismul juridic de formare a acestor drepturi reale.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale principale constituite asupra
bunurilor altuia, din unele atribute ale dreptului de proprietate (posesia şi folosinţa), opozabile
tuturor, atât terţilor cât şi proprietarului, în limitele actului juridic de constituire. Fiind derivate ale
dreptului de proprietate ele se deosebesc de acest drept prin faptul, că prin structura lor ele nu sunt
tot aşa de complexe, dispun de caractere specifice şi sunt limitate prin lege.
2. Dreptul de uzufruct este dezmembrământul dreptului de proprietate, cu caracter temporar,
care conferă titularului său atributul de a stăpâni bunul altuia în calitate de uzufructuar, precum şi
atributul folosinţei (jus utendi şi jus fruendi) asupra acelui bun, inclusiv posibilitatea cedării
14
emolumentului acestei folosinţe, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa, atribute care urmează să
fie exercitate cu respectarea limitelor naturale şi juridice.
Avantajul uzufructului constă în faptul că acesta este un mijloc comod pentru proprietar de a
conserva şi exercita prin altul posesia şi folosinţa asupra unui bun. Iar datorită caracterului temporar
al dreptului de uzufruct, proprietarul este sigur, că într-un moment dreptul său de proprietate se va
completa devenind din nou deplin.
Reieşind din esenţa lor relaţiile de uzufructul sunt frecvente în societate şi oportunitatea
reglementării dreptului de uzufruct în legislaţia ţării era evidentă, fiind foarte binevenită. O dată cu
introducerea în C.civ. a reglementărilor privind uzufructul legiuitorul Republicii Moldova a readus
reglementările privind dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia nu numai în
conformitate cu cele recepţionate din dreptul privat roman şi aplicate pe teritoriul ţării noastre până
în anul 1940, dar şi le-a reconstituit în conformitate cu cele mai reuşite reglementări din ţările
contemporane care cunosc şi reglementează acest drept real. Uzufructul este un instrument juridic
care permite utilizarea completă şi permanentă a bunului, fără ca proprietarul să piardă dreptul de
proprietate asupra lui. Pentru proprietarul uzufructului cu titlu oneros este un mijloc de a obţine
venituri fără ca dreptul de proprietate asupra lucrului să iasă din patrimoniul său.
Dreptul de uzufruct fiind un drept real principal, beneficiază de caracterele juridice ale
drepturilor reale principale, dar îşi are caracterele sale specifice (temporar, inalienabil, aleatoriu
etc.), fapt care condiţionează existenţa lui de sine stătătoare şi argumentează necesitatea aplicării şi
reglementării lui separate de dreptul de proprietate.
3. Obiect al dreptului de uzufruct poate fi un bun mobil şi imobil, corporal şi incorporal, dar cu
condiţia ca el să fie neconsumptibil sau altfel spus în mod riguros delimitarea obiectului dreptului de
uzufruct trebuie să ţină seama de obligaţia uzufructuarului de a conserva substanţa bunului. În
consecinţă se poate afirma că dreptul de uzufruct se poate constitui asupra oricărui bun, cu excepţia
bunurilor consumptibile.
De regulă, ca orice drept real, uzufructul are ca obiect lucruri. Şi numai ca excepţie, în măsura
în care anumite bunuri incorporale, fie ele drepturi patrimoniale, obiecte de creaţie intelectuală,
universalităţi de fapt sau chiar de drept, sunt susceptibile de apropiere, acestea pot constitui obiectul
dreptului de proprietate. În acest sens, drepturile patrimoniale în general, şi mai ales drepturile reale
sunt instrumentele juridice prin care lucrurile se transformă în bunuri. Pe această cale, în anumite
condiţii şi cu anumite limite legale, prin dezmembrarea dreptului de proprietate, aceste bunuri pot să
constituie şi obiectul dreptului de uzufruct.
15
Obiectul dreptului de uzufruct poate fi format dintr-un patrimoniu al unei persoane, o parte din
acel patrimoniu sau chiar un singur bun, în acest sens uzufructul fiind universal, cu titlu universal şi
cu titlu particular.
4. C.civ. prevede ca modalităţi de constituire a dreptului de uzufruct legea, actul juridic şi
hotărârea judecătorească în cazurile prevăzute de lege. Fiecare din aceste modalităţi dispunând de
caracterele sale specifice, cele mai utilizate moduri de constituire a dreptului de uzufruct fiind
testamentul şi contractele constitutive de uzufruct cui titlu gratuit.
5. Conţinutul dreptului de uzufruct este determinat de lege. Uzufructuarul are mai multe
drepturi: dreptul de folosinţă a unui bun sau a mai multor bunuri, dreptul de a culege
fructele acestui bun sau acestor bunuri şi dreptul de posesie asupra bunului şi fructelor
acestora. Dreptul de folosinţă a uzufructuarului asupra bunurilor consumptibile face excepţie
de la principiul general în materie de uzufruct, astfel că uzufructuarul poate să utilizeze de
lucruri şi să întrebuinţeze fructele şi veniturile pe care le pot da, fără însă a putea dispune
de ele. În caz de qvasi-uzufruct, adică de uzufruct stabilit pe lucruri consumptibile,
uzufructuarul are şi un drept de dispoziţie. Dreptul uzufructuarului asupra bunurilor incorporale
(drepturi de creanţe, acţiuni, obligaţii, rente, fonduri de comerţ etc.) condiţionează dreptul acestuia
asupra veniturile produse de ele care sunt fructe civile, deoarece se reproduc periodic fără a le folosi
substanţa. Uzufructuarul dobândeşte, deci, pe seama lui aceste venituri, în virtutea dreptului său la
fructe.
Obligaţiile uzufructuarului se deosebesc de obligaţiile părţilor dintr-un contract prin aceea că
ele nu sunt sinalagmatice anumitor drepturi. Ele se referă atât la bunul folosit, cât şi la
circumstanţele legate de acesta. Reieşind din specificul dreptului de uzufruct am putea evidenţia
doua feluri de obligaţii: obligaţiile proprietarului care se transmit uzufructuarului o data cu
transmiterea bunului în folosinţă, anume obligaţia de a plăti impozite, de a face reparaţii, etc. şi
obligaţii personale care sunt prevăzute nemijlocit în conţinutul legii: de a conserva substanţa, de a
nu schimba destinaţia bunului, de a restitui bunul la expirarea termenului, etc.
Legislaţia Republicii Moldova recunoaşte nudului proprietar următoarele drepturi: dreptul de
dispoziţie asupra bunului obiect al uzufructului, dreptul de a greva nuda proprietate, dreptul de a
culege productele bunului, dreptul de a exercita toate acţiunile prin care îşi poate apăra dreptul de
proprietate.
Reieşind din esenţa relaţiilor de uzufruct, nudul proprietar nu are faţă de uzufructuar nici o
obligaţie, în afară de obligaţia pasivă negativă pe parcursul exercitării uzufructului: să respecte
16
sarcina reală stabilită asupra lucrului şi să sufere exerciţiul uzufructului abţinându-se de la orice act
care ar împiedica sau ar tulbura în orice chip folosinţa uzufructului.
6. Dreptul de uzufruct fiind temporar dispune de diferite modalităţi de stingere. Uzufructul se
stinge la expirarea termenului pentru care este constituit, prin întrunirea în aceeaşi persoană a
calităţii de proprietar şi a celei de uzufructuar, prin renunţarea uzufructuarului la dreptul sau, prin
moartea sau, după caz, lichidarea uzufructuarului, prin hotărârea judecătorească şi la cererea nudului
proprietar. Regula generală în materie de uzufruct şi specificul acestuia este că dreptul de a revoca
necondiţionat dreptul de uzufruct îl are doar uzufructuarul, pe când nudul proprietar are dreptul la
revocarea uzufructului în numai în cazurile prevăzute de lege. Deci, C.civ. reglementează expres
toate modalităţile de stingere a dreptului de uzufruct recunoscute şi de legislaţiile altor state.
La stingerea uzufructului, uzufructuarul este obligat sa restituie nudului proprietar, în starea
corespunzătoare, bunurile pe care le deţine în virtutea dreptului său de uzufruct. Stare
corespunzătoare se consideră acea stare la care au convenit părţile prin actul de transmitere. În cazul
pieirii sau al deteriorării bunului din culpa uzufructuarului, acesta este obligat să despăgubească
proprietarul.
7. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie sunt drepturi de uzufruct mai restrânse care au atât
caractere comune, cât şi caractere specifice. Acestea sunt drepturi reale, strict personale, limitate,
temporare, intransmisibile terţilor. Dreptul de abitaţie este limitat şi după obiect care poate fi doar o
casă de locuit (apartament).
Fiind drepturi de uzufruct mai restrânse, dreptului de uz şi dreptului de abitaţie şi se aplică în
modul corespunzător dispoziţiile privitoare la uzufruct , cauzele şi efectele stingerii dreptului de uz
şi dreptului de abitaţie fiind comune celor ale uzufructului.
Se recomandă:
1. În pofida faptului că art. 396 în alin.(3) C.civ. stipulează că obiect al uzufructului poate fi
poate orice bun neconsumptibil care se află în circuitul civil, din unele prevederi legale reiese
posibilitatea constituirii uzufructului şi asupra bunurilor din domeniul public. Ne referim la art.
114 alin.(2) C.civ. şi art.41 alin. (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni. Conform dispoziţiilor
articolelor nominalizate, bunurile se consideră a fi transmise societăţii comerciale cu titlu de
proprietate, dacă actul de constituire nu prevede altfel, iar obiectele proprietăţii publice ce nu sunt
supuse privatizării pot fi transmise societăţii pe acţiuni în calitate de aport la capitalul social numai
17
cu drept de folosinţă. Din aceste considerente, propunem interpretarea prevederilor art.396 alin.(3)
C.civ. în sensul admiterii posibilităţii constituirii uzufructului, în cazurile prevăzute de lege, şi
asupra bunurilor din domeniul public.
2. Reieşind din conţinutul dispoziţiilor legale şi regimul juridic al actelor juridice constitutive
de uzufruct, propunem interpretarea contractului de constituire a societăţii pe acţiuni ca un
contract constitutiv de uzufruct, întemeind afirmaţia dată pe dispoziţiile alin.(2) al art.114 C.civ.
şi alin.(4) al art. 41 din Legea privind societăţile pe acţiuni. Deoarece, în corespundere cu
prevederile legale nominalizate, bunurile se consideră a fi transmise ca aport la capitolul social, cu
titlu de proprietate, dacă actul de constituire nu prevede altfel, în cazul când capitalul social al unei
societăţi pe acţiuni include aporturi în natură sub forma obiectelor proprietăţii publice ce nu se
supun privatizării, acestea pot fi transmise societăţii doar în calitate de aport social numai cu drept
de folosinţă.
3. La fel, propunem ca şi contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă să
fie interpretat ca un contract constitutiv de uzufruct, în cazul în care beneficiarul, indică în contract
imobilul în care va locui. Conform art.842 C.civ., în timpul vieţii beneficiarului întreţinerii,
dobânditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul, în cazul imobilelor această interdicţie se înscrie în
registrul bunurilor imobile. Considerăm că, în scopul garantării întreţinerii beneficiarului, acest
alineat urmează să fie completat, fiind expus în următoare redacţie: „În timpul vieţii beneficiarului
întreţinerii, dobânditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul sau să schimbe locuinţa aleasă de el.
În cazul imobilelor, aceste interdicţii se înscriu în registrul bunurilor imobile”. Plus la aceasta,
conform respectivei redacţii, este posibilă restabilirea beneficiarului în dreptul său încălcat prin
hotărârea judiciară - caz expres de constituire a dreptului de uzufruct prin hotărâre judecătorească.
4. Prevederile art.401 C.civ. privind dreptul uzufructuarului asupra fructelor se referă doar
la regimul juridic al fructelor pe care le însuşeşte uzufructuarul, definirea noţiunii de fructe şi ale
categoriile acestora fiind expuse în art.299 C.civ.. Comparând reglementările C.civ. în ceea ce
priveşte fructele pe care uzufructuarul este îndreptăţit să le obţină de la obiectul uzufructului cu
normele similare ale altor state şi reieşind din facilitarea utilizării în practică a uzufructului,
18
propunem ca art. 401 C.civ. să fie completat cu prevederi care ar clarificat în detalii dreptul
uzufructuarului în ceea ce priveşte fructele pe care acesta este îndreptăţit să le obţină de la
obiectul uzufructului.
5. În normele C.civ. în materie de uzufruct nu se reglementează apărarea acestui drept
subiectiv, dar în mod indirect şi reieşind din dispoziţiile art. 395 alin.(1) C.civ. aplicându-se
prevederile art. 374 şi 376 C.civ. privind mijloacele de apărare a dreptului de proprietate.
Considerăm necesar a face lumină în această problemă, concretizându-se prin norme proprii
instituţiei dreptului de uzufruct mijloacele de apărare a acestui drept subiectiv.
6. Pe lângă cauzele de stingere a dreptului de uzufruct enumerate în art. 420 C.civ.,
legislaţiile altor state reglementează şi alte temeiuri.
Luând în vedere practica aplicării dreptului de uzufruct şi întru reglementarea mai completă a
acestui drept subiectiv, considerăm raţional de completat art.420 în sensul includerii prevederilor
privind neuzul ca temei de stingere a uzufructului.
7. Considerăm că sintagma conţinută în art.424 alin.(2) C.civ. „..împreună cu soţul şi copii
săi” nu conţine în sine în întregime noţiunea de familie din Codul familiei şi de aceea acest aliniat
urmează să fie expus în următoarea redacţie „ Titularul dreptului de abitaţie are dreptul să
locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu membrii familiei sale chiar dacă nu a fost
căsătorit sau nu avea copii la data care s-a constituit abitaţia”. În această redacţie prevederea
legală ar putea fi interpretată în sensul că titularul dreptului de abitaţie ar putea să-i primească să
locuiască împreună cu el şi pe părinţii săi inapţi de muncă de care el trebuie să aibă grijă.
19
Publicaţii la tema tezei
1. DANDARA, LILIANA. Aspecte privind unele modificări din reglementarea juridică a proprietăţii cooperatiste. // „Realizări şi tendinţe în implementarea mecanismelor economiei concurenţiale (Simpozion ştiinţific internaţional 22-23 martie 1999. Materiale şi sinteze, Vol. II), Chişinău, 2000, p. 20-22. (0,2 c.a.).
2. DANDARA, LILIANA. Evoluţia istorică a dreptului de uzufruct, ca servitute personală. // „Revista naţională de drept”, 2005. nr.5, p.23-25. (0,2 c.a.).
3. DANDARA, LILIANA. Aspecte privind particularităţile constituirii dreptului de uzufruct conform Codului civil al Republicii Moldova. // „Revista naţională de drept”, 2005, nr.10, p.58-61. (0.4 c.a.).
4. DANDARA, LILIANA. Caracterele specifice ale uzului şi abitaţiei ca varietăţi principale ale dreptului de uzufruct. // „Revista naţională de Drept”, 2005, nr.11, p.44-48. (0,4 c.a.).
5. EUGENIA, COJOCARI. DANDARA, LILIANA. Drept civil. Dezmembrămintele dreptului de proprietate. Chişinău, 2005. - 144 p. (6,5 c.a.).
6. DANDARA, LILIANA. Uzufructul – dezmembrământ al dreptului de proprietate. Chişinău, Editura USM, 2005. - 178 p. (8 c.a.).
7. DANDARA, LILIANA. Valenţe privind definirea dreptului de proprietate şi dezmembrămintelor acestuia. // „Revista naţională de drept”, 2006, nr.1,p.62-67. (0,4 c.a.).
8. DANDARA, LILIANA. Oportunitatea reglementării dreptului de uzufruct în legislaţia Republicii Moldova ca drept real. // „Legea şi viaţa”, 2006, nr.8, p.52-55. (0,3 c.a.).
20
ADNOTARE „UZUFRUCTUL – DEZMEMBRĂMÂNT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE ÎN
TEMEIUL LEGISLAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA” Teza de doctor în drept la specialitatea – 12.00.03 drept privat (civil, al afacerilor) În cadrul tezei s-a efectuat un studiu mai aprofundat al uneia dintre cele mai semnificative şi
actuale probleme a dreptului civil – instituţia dreptului de proprietate ca drept real principal şi unul
dintre dezmembrămintele sale cele mai importante – uzufructul. Conceptul acestui dezmembrământ
s-a fundamentat pe opinia de a considera uzufructul ca unul dintre cele mai frecvent întâlnite şi mai
variate drepturi reale personale, fiind cercetat în primul rând, ca un drept real dezmembrat al
dreptului de proprietate şi, în al doilea rând, în funcţie de caracterele lui specifice, modalităţile de
constituire şi de stingere, conţinutul dreptului de uzufruct. Sau studiat drepturile şi obligaţiile
părţilor: atât ale uzufructuarului, cât şi ale nudului proprietar; s-au evidenţiat caracterele comune şi
delimitările.
Cercetând legislaţia şi literatura de specialitate atât din ţară, cât şi din alte state (România, Rusia,
Franţa, SUA, Anglia, Germania), s-a stabilit necesitatea perfecţionării legislaţiei civile naţionale, în
special a Codului civil al Republicii Moldova, prin completarea lui cu articole ce ar reglementa
unele aspecte ale uzufructului ca drept real şi nu ca drept de creanţă. Autorul formulează definiţiile
acestui drept, noi noţiuni ale uzufructului, propuneri de lege ferenda.
Specific pentru această teză este şi faptul că problema se cercetează cu deosebit accent asupra
uzufructului ca servitute personală şi drept real care, în opinia autorului este condiţia principală de
care trebuie să se ţină cont la examinarea litigiilor legate de apariţia şi stingerea dreptului de
uzufruct.
Cercetările efectuate i-au permis autorului să formuleze un şir de concluzii şi propuneri de
perfectare a legislaţiei civile, de asigurare a exercitării drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi
de îmbunătăţire a activităţii organelor judiciare în examinarea şi soluţionarea cauzelor civile, de
creare a unor noi posibilităţi în acest domeniu. Cercetările efectuate vor contribui şi la ameliorarea
calităţii procesului de studii pentru pregătirea cadrelor calificate în jurisprudenţă, pentru
aprofundarea cunoştinţelor specialiştilor şi populaţiei. Se propune studierea mai aprofundată a
drepturilor reale într-un curs special la toate instituţiile de drept din ţară.
Cuvinte-cheie:
drept de uzufruct, dezmembrămînte ale dreptului de proprietate, drept real, modalităţi de constituire
şi de stingere, conţinutul dreptului de uzufruct, uzufructuarul, nud proprietar, dreptului de uz,
dreptul de abitaţie, drepturi reale.
21
SUMMARY
“The usufruct – the dismemberment of the property law within the legislation of the Republic of Moldova”
The thesis for the Ph.D. deree in Law speciality 12. 00. 03 - private law ( civil, business) In this thesis there have been done researches for a deeper study of one of most important and
actual problems of civil law- the institution of property law as the main real and one of the its most
important dismemberments of the usufruct. There was grounded the concept of this dismemberment
which is based on the opinion to consider the usufruct as one of the most frequently met and most
various real studying personal right, first of all as a real right the dismemberment of property law
and further its specific characters the ways of appearance and disappearance, the content of usufruct
law. There have been studied the rights and obligations of parties both of the usufruct and of the
proprietor nule there have been highlighted the common characters and delimitations.
Studying the legislation and specialty literature from the country and from other states
(Romania, Russia, France, USA, England, Germany ) there was fixed that it is necessary to improve
the national civil legislation, especially the Civil Code of the RM, completing some articles which
would regulate some aspects of the usufruct as real right and not as relative law, the author
formulates the definitions of this law, new notions of usufruct, giving some proposals of ferend law.
Something specific for this thesis is the fact that the problem is being studied making an
emphasis on the usufruct as personal servitude and real right which according to author’s opinion is
the main condition which must be taken into consideration at the examination of litigations linked
with the appearance and disappearance of usufruct right.
The researches which were done allowed the author to formulate a number of conclusions and
suggestions to improve the civil legislations assuring the executions of parties rights and obligations,
as well as improving the activities of judicial authorities while examining and solving civil causes,
creating some new possibilities in this domain. The researches which were done will contribute to
the quality of studying process too in order to prepare qualified specialists in jurisprudence, to
consider thoroughly the knowledge of specialists and population. It is suggested to study thoroughly
the real rights at a special course at all special universities from the country.
Key-wolds:
dismemberments of property law, property law as the main real, usufruct, usufruct law, real right,
personal right, proprietor nule, parties both of the usufruct, ways of appearance and ways of
disappearance of usufruct law.
22
Р Е З Ю М Е
«Узуфрукт (персональный сервитут) или право пользования чужими вещами, как производное от права собственности на основе законодательства Республики Молдова» На соискание ученой степени доктора права по специальности 12.00.03 - частное право (гражданское право, предпринимательское право)
В диссертации проведены исследования по глубокому изучению одной из
актуальнейших проблем гражданского права – узуфрукт или персональный сервитут, или
право пользования чужими вещами как производное от права собственности в Республики
Молдова. Было обоснованно концепция этого права, которая обосновывается на мнении о
том, что это в первую очередь право других лиц пользования чужими вещами также как
собственник. Анализируя гражданское законодательство как Республики Молдовы так и
других стран (Румынии, России, Франции, США ), автор приходит к выводу о необходимости
совершенствования гражданского законодательства, гражданского кодекса, нормами права
которые четче определяли право пользования чужими вещами узуфруктуара и
конкретизировали именно те черты, которые и указывают на то, что это право пользования
равное с правом пользования собственника. Автор предлагает новые формулировки норм
права по определения право пользования чужими вещами как собственник, условия его
наступления, права и обязанности сторон, условия его прекращения, видов и другие.
Отличительной особенностью диссертации является исследование этого право в
комплексе как самостоятельное вещное права и институт права собственности, акцентируя
внимание на характерные черты этого права как главное условия применения, выделяя
особенности при реализации прав и обязанностей как узуфруктуара, так и собственника.
Приведенный анализ зарубежной юридической литературы и законодательства
позволили автору обобщить много выводов и предложений. Основные положения и выводы
диссертации могут быть использованы для дальнейшего совершенствования действующего
гражданского законодательства по обеспечения реализации его норм права, внедрения в
работу судов новых возможностей для решения спорных вопросов по гражданским делам.
Проведенные исследования применимы и в учебном процессе по подготовке кадровых
юристов. Было бы целесообразно внести специальный курс лекций по вещественным правам
собственности или по разным видам сервитут.
Ключевые слова:
узуфрукт, персональный сервитут, право пользования чужими вещами, производное от права
собственности, вещественныe права, узуфруктуар, условия наступления и условия
прекращения узуфруктa.
23