Post on 31-Oct-2014
transcript
1
INTRODUCERE
Fotbalul ca fenomen de suprastructură internaţională are următoarele obiective:
Valoare socială a fotbalului este demonstrată de posibilitatea oamenilor planetei
de a participa în număr cât mai mare la acest fenomen.
Valoarea sportivă a fotbalului care apare prin efectele de sănătate psiho-fizice ale
contactelor permanente directe, a manifestaţiilor şi schimbărilor culturale.
Valoarea psiho-socială, manifestată prin plăcerea de a juca sau asista la marele
spectacol al jocului de fotbal. Datorită fotbalului au dispărut de mult ,,graniţele”
relaţiilor şi schimburilor libere între state, asociaţii sportive, specialişti, echipe,
cluburi etc.
Fotbalul este un joc spectaculos, bazat pe măiestria, capacitatea biologică şi
starea de sănătate a jucătorilor, este o îmbinare armonioasă între mişcări naturale ca:
alergarea, săritura şi lovirea mingii cu piciorul, pe de o parte, şi deprinderile motrice
specifice, pe de altă parte.
Din aceste motive, fotbalul este considerat un important mijloc al educaţiei
fizice, care contribuie pozitiv la rezolvarea sarcinilor acesteia.
Jocul de fotbal practicat în mod ştiinţific, contribuie la întărirea sănătăţii, la
dezvoltarea multilaterală a capacităţilor fizice şi psihice, la însuşirea unor deprinderi
motrice şi a unor cunoştinţe speciale de tehnică şi tactică.
Fotbalul fiind un mijloc al educaţiei fizice şi sportului, este practicat sub
îndrumarea completă a profesorilor de educaţie fizică şi a antrenorilor, constituind un
proces instructiv-educativ unitar. Într-un astfel de cadru organizatoric propriu, elevii,
copiii, juniori îşi pot dobândi şi perfecţiona până la măiestrie, atât capacitatea
biomotrică, şi tehnico-tactică, dar şi baza psiho-nativă, necesară în competiţie. În
desfăşurarea jocului, posesia mingii este condiţia determinantă care asigură echipei
2
şansa ca prin diferite execuţii tehnice (şuturile la poartă) şi acţiuni tactice să-şi creeze
situaţii favorabile finalizării (marcarea golului care este scopul jocului de fotbal).
Pentru atingerea scopului şi obţinerea performanţei, în pregătirea copiilor şi
juniorilor un rol foarte important îl are selecţia primara în fotbal, modul cum este
realizata, metodele, mijloacele folosite. Selecţionarea copiilor cu aptitudini deosebite
pentru practicarea fotbalului presupune o activitate susţinută cu rabdare şi deosebită
competenţă pedagogico-ştiinţifică. Ea trebuie sa realizeze alegerea elementelor
“supradotate” pentru performante de vârf care reclamă solicitări la limita maximă a
efortului specific psiho-somato-funcţional şi tehnico-tactic. În selecţie trebuie pornit
de la cunoaşterea celor doua realităţi: individul şi particularitatile jocului ce
prefigureaza cerinte de ordin morfologic, funcţional, psihologic, pedagogic. Ea
trebuie desfăşurată pe etape, bazându-se pe corespondenţa dinamicii dezvoltării psiho-
fizice şi motrice a copiilor, cu solicitările complexe şi în acelaşi timp specifice
fotbalului. Ea implica un ansamblu de verificări periodice capabile să confirme
aptitudinile copilului, aşa cum se manifestă acestea concret în procesul de instruire
sportivă.
Avand în vedere că ea trebuie să opereze continu de la începător până la nivelul
marii performante, adresându-se unor organisme aflate în plin proces de creştere şi
maturizare psiho-biologică cu o oarecare doza de imprevizibilitate, selecţia trebuie să
includă atât activiti de diagnoză cât şi de prognoză care să prefigureze un model al
jucatorului în acord cu cerinţele modelului de joc.
Selecţia, această etapă de început în care dintr-un numar foarte mare de
participanţi se aleg doar cei care speră antrenorul – pot deveni valori în fotbalul intern
şi internaţional, se constituie aici într-un lucru nu foarte uşor de realizat.De ce? Pentru
că din diverse motive (nu dorim să intram în amănunte) zilnic se prezintă la stadion
10-15 copii sau chiar mai mulţi: trebuie să-i primeşti, trebuie să-i vezi, trebuie să
explici, dar de multe ori cu greu se aceptă refuzul de a continua.
3
Deşi încă de la început am stabilit zilele din săptămâna pentru aceste acţiuni ,
am stabilit teste de control, în fapt suntem obligati la selecţii zilnice. A trebuit să ne
adaptăm, muncim mai mult, am apelat şi la un mic truc astfel lunar am crescut
nivelul baremurilor obligându-i pe cei care nu se încadrează să înţeleagă că fotbalul
este o treabă serioasă şi că este bine să se orienteze spre o alta activitate.
Motivul alegerii temei
Am ales aceastǎ temǎ deoarece consider ca selecția la nivel de copii şi
juniori constitue punctul de pornire in munca oricarui antrenor. Numai pe
baza unei selectii bune se poate constitui o echipa competitiva cu
rezultate.....
Însemnătatea teoretică şi practică a lucrării, gradul ei de actualitate
Plecând de la origini şi văzând unde a ajuns şi spre ce va tinde, fotbalul, selecţia,
orientarea şi principiile ei de bază se vor modifica substanţial, pentru că cei care ajung
la ora actuală la nivelul maximei performanţe trebuie să fie triaţi şi supertriaţi !
Trierea prin selecţie, este legată de unele contradicţii existente între interesele
copilului şi sarcinile sportului ales. Selecţia trebuie să ia în consideraţie ambele
interese.
Literatura de specialitate consemnează numeroase lucrări de selecţie în general,
şi de selecţie în fotbal în special.
DEX-ul dă următoarea definiţie selecţiei: “alegere efectuată după un anumit
criteriu şi cu un anumit scop… Operaţie de extragere a unităţilor dintr-o colectivitate
generală după anumite principii… Parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se
cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivităţi”.
Odată cu trecerea anilor, acţiunea de selecţie şi orientare în vederea obţinerii de
rezultate maxime într-o activitate îşi extinde sfera de la domeniul profesiunilor spre
alte domenii în care se impune o abordare ştiinţifică, în vederea optimizării
4
contribuţiei factorului uman. Unul dintre acestea îl constituie sportul. Primii paşi în
selecţie au fost făcuţi odată cu explozia produsă de dezvoltarea industriei care, a pus
problema distribuirii raţionale a forţei de muncă şi a pregătirii cadrelor capabile să
folosească cuceririle tehnicii contemporane. De aceea, la începutul secolului al XX-
lea, au apărut în diferite state, primele servicii de cercetare şi diagnosticare a
aptitudinilor profesionale. Cercetările au fost făcute pe două planuri; prelucrarea bazei
teoretice în orientarea profesională şi a metodelor de depistare a aptitudinilor spre o
anumită profesie. Totuşi în aceea perioadă oamenii de ştiinţă nu au putut rezolva în
întregime problema orientării profesionale.
Primele consemnări legate de selecţie sportivă sugerau doar începutul unei
acţiuni de pregătire sportivă care, de-a lungul anilor, a cunoscut diferite exprimări
consemnate în literatura de specialitate. Problema selecţiei nu are un caracter nou, ci
unul istoric. Este adevărat că în forma ei initiala, era mai mult întâmplătoare; ulterior,
o dată cu evoluţia performanţelor sportive, ea a căpătat un caracter dirijat.
Expresia cea mai uzitată a fost de specializare timpurie, care exprima
preocuparea spre dirijarea copilului către o nouă probă sau ramură sportivă încă din
fragedă vârstă. În anii ’60, a apărut expresia iniţiere precoce, care atenua
direcţionarea specializării sportive spre un proces premergător şi preparator al
viitoarei consacrări de la o vârstă fragedă. Apoi s-a folosit şi s-a păstrat expresia de
selecţie primară, care reprezintă momentul intrării copilului – pe baza unor criterii –
în unităţile sportive specializate. Dar, odată cu elaborarea “Sistemului naţional de
selecţie şi pregătire”, s-a consacrat o altă expresie mai adecvată. Mai întâi, actul
selecţiei nu este izolat şi nu reprezintă în nici un caz un scop în sine pentru că, odată
terminat, determină un proces de pregătire care duce către un alt moment al selecţiei.
Ciolcǎ, S, M. (2008) este de parere ca selecția serveste pentru alegerea copiilor
pe care antrenorul ii poate pregati in vederea intrecerilor sportive. Selecția este un
proces permanent.
5
Scopul selecționerului este acela de a gasi copii care sa corespundǎ cerintelor pe care
le implicǎ jocul de fotbal.
Pânǎ cand se ajunge la selecția primarǎ, copilul se afla la o varstǎ fragedǎ, la
care nu se poate spune cu probabilitate dacǎ acesta are talent pentru fotbal. De multe
ori, alegerea unei activitati sportive se face datorita parinţilor, prietenilor si chiar
ȋntâmplǎtor. Dar, decisiv nu este felul in care un copil a ajuns sǎ practice fotbalul ci,
cǎ mulți copii sa invețe și sǎ iubeascǎ acest sport, fiindcǎ numai asa pot fi aleși dintre
cei mai talentați. Pentru asta e necesarǎ pregatirea. Totodatǎ, mai apare și riscul unele
alegeri pripite.
Din aceastǎ cauzǎ, copii nu trebue obligati, imediat dupǎ prima ȋntalnire cu
selecționerul, sǎ devinǎ fotbaliști. Un copil de 6 sau chiar 8 ani nu este conștient de
capacitǎțile și inclinațile pe care le are pǎrinți și ȋnvațǎtorii nu pot spune cu siguranțǎ
ce fel de talent posedǎ. Mai concret ar fi dacǎ un copil s-ar confrunta și cu alte
sporturi, mai ales la școala. Dacǎ este talentat și se simte atras de fotbal, existǎ o mai
mare certitudine ca el sǎ ramanǎ in domeniu și sǎ cotinuie pregatirea.
Gagea, A.(2002) este de părere că selecţia primară (pe scurt, selecţia) este
considerată „un demers (atribut, apanaj) al selecţionerului (antrenor, profesor,
instructor), iar selecţionabilii sunt copiii, tinerii, elevii sau alţi începători în
practicarea sportului”.
Necesitatea selecţiei pentru activitatea fotbalistică de performanţă este unanim
recunoscută. Stadiul când selecţia micilor sportivi era efectuată pe baza capacităţilor
iniţiale native (tehnică bună, viteză, elemente de joc colectiv, etc.), urmată de
eliminarea treptată a celor care evoluează mai slab (sau nu progresează), este departe
de a satisface, dar de ce să nu recunoaştem încă este folosită.
Selecţia sportivă prezintă o particularitate încărcată de consecinţe metodologice
şi practice, deoarece ea operează asupra copilului stabilindu-i domeniul de activitate
pentru întreaga viaţă performanţială. Dacă selecţia este alegerea omului potrivit
6
pentru o anumită activitate, orientarea este alegerea activităţii în raport de
disponibilităţile individului.
Epuran, M. (1993) arată că „există o reorientare a întregului proces psiho-
pedagogic, prin coborârea vârstei de angrenare a copiilor, ce poate avea ca rezultat
benefic mărirea numărului de ani, cu maximum de randament în marea performanţă”.
După anumiţi specialişti selecţia sportivă în faza ei primara, ca moment unic,
are nevoie de două etape pentru a-i da consistenţă şi eficienţă, şi anume, una
organizatorică şi una metodologică.
Selecţia primara oferă condiţii mai dificile pentru stabilirea calităţilor
neuropsihice ale copilului, funcţiile corticale fiind instabile, iar calităţile motrice în
curs de formare. Unii autori pun accent pe anamneza detaliată cu privire la
antecedentele heredocolaterale şi personale.
În procesul selecţiei apare clar importanţa primordială a particularităţilor individuale
de care trebuie să se ţină seama, cum ar fi: sexul, vârsta, starea de sănătate,
dezvoltarea fizică, posibilitatea de adaptare funcţională, talent, aptitudini, preferinţe,
toate analizate în funcţie de efortul impus de practicarea probei sau ramurii sportive
respective.
Nadori, L. (1993) a definit selecţia ca pe „un proces prin care sunt
individualizaţi indivizii înzestraţi cu talent şi capacităţi favorabile sportului respective,
cu ajutorul unor metode şi teste ştiinţific valide”.
Suntem convinşi că un antrenor care selecţionează copii pentru a practica un
sport sau pentru o pregătire organizată la un club sportiv nu doreşte să interzică
accesul celor respinşi în selecţie, nu face un act discriminatoriu negativ, ci el urmează
o regulă profesională, de exemplu, aceea conform căreia calitatea acceptabilă a
conducerii pregătirii depinde de numărul de sportivi şi de timpul acordat acestora.
Părerea noastră este aceea că selecţia la acest nivel poate fi justificată dacă,
selecţionerul se ocupă de 16-20 de selecţionaţi.
7
După Dragnea, A. (1999), selecţia se defineşte ca: „activitatea sistematică a
specialiştilor, desfăşurată pe baza unor criterii biologice şi psihologice în direcţia
depistării copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri de
sport”.
Alexe, N. (1993), considera că „selecţia presupune o acţiune amplă de natură
conceptuală şi organizatorică de evaluare pe diferite planuri (anamneză,
diagnosticarea stării de sănătate, nivelul de creştere şi dezvoltare fizică şi funcţională,
disponibilitate psihică etc.) a unor colectivităţi mari de copii şi juniori. Prin urmare,
cadrul organizatoric are nevoie de un ansamblu de criterii şi indicatori, de fapt un
model, cu care se operează pe bază de algoritmi în alegerea celor dotaţi pentru un
anumit tip de efort sportiv.
Părerea unora dintre specialişti este cea conform căreia succesul selecţiei
depinde de trei categorii de factori: de talentul şi cunoştinţele selecţionerului, de
fidelitatea criteriilor de selecţie faţă de calităţile relevante ale performanţei sportive
ulterioare, şi de potenţialul sportiv al selecţionabilului.
În viziune antropologică selecţia reprezintă un proces care trebuie desfăşurat pe
tot parcursul pregătirii sportive, în acest sens impunându-se necesitatea cunoaşterii
aprofundate a particularităţilor antropologice de vârstă ale organismului.
Selecţia pentru jocul de fotbal este o acţiune metodico-organizatorică
determinantă pentru fixarea parametrilor de desfăşurare a întregului proces instructiv
la nivel de copii şi juniori. După modul în care se tratează această problemă, după
cum se organizează şi se rezolvă această etapă a instruirii sportive se poate prognoza
sau nu apariţia rezultatelor şi a sportivilor de perspectivă pentru fotbalul de
performanţă.
8
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICǍ
A LUCRĂRII
1. Strategii de selectie
În general, selecţia începe prin atragerea unui număr cât mai mare de tineri în
practicarea sportului, aceasta realizându-se prin evaluarea posibilităţilor subiecţilor,
concret, apoi în funcţie de rezultatele acestei prime constatări subiecţii să fie
îndreptaţi spre un grup de ramuri sportive sau către o anumită ramură sportivă.
Această primă etapă a fost numită „orientare sportivă”. Orientarea este un proces
care pleacă de la un individ care, în urma manifestării unor predispoziţii vocaţionale
(netestate sau testate) este informat despre însuşirile pe care le are, şi pe baza lor este
îndreptat (orientat) spre practicarea unor discipline sportive. Pentru ca acest fapt să
devină realitate trebuie desfăşurate o serie de „acţiuni” specifice selecţionerului
(urmărirea copiilor în locurile de joacă din cartiere, discuţii cu profesorii de educaţie
fizică din şcoli, asistenţă la lecţiile de educaţie fizică şi sport, discuţii cu părinţii
copiilor, organizarea de jocuri la două porţi pe teren redus, organizarea unor jocuri
între mai multe echipe - de cartier sau şcoli - în timpul vacanţelor, pe terenurile
cluburilor mari şi sponsorizate de acestea, etc.), de depistare a copiilor cu aptitudini.
Paralel cu aceste acţiuni, care aşa cum rezultă din toate datele problemei, au un
caracter activ, selecţionerii căutând pe cei de care au nevoie şi nebizuindu-se numai
pe cei ce se îndreaptă întâmplător spre porţile sportului respectiv, se iau măsuri de
înregimentare a celor depistaţi, prin: organizarea controlului medico-sportiv (cu
caracter eliminatoriu); cunoaşterea principalelor date personale ale subiecţilor;
9
încadrarea în grupe (echipe) de instruire pe baza unor teste specifice şi legitimarea
pentru unitatea sportivă respectivă. Orientarea indivizilor spre practicarea unor probe
(ramuri sportive) poate fi asemuită cu procesul de orientare profesională.
A doua etapă, în ordine cronologică, are ca scop să aleagă sportivi pe baza
cerinţelor ramurii de sport respective, ceea ce se numeşte „selecţie sportivă
primare”, care, la rândul ei este prima fază a „selecţiei sportive” în care sunt cuprinse
şi celelalte niveluri superioare ale selecţiei:
- selecţia intermediară, care se realizează pe parcursul procesului de instruire şi
selecţie ce este continuat;
- selecţia finală, care constă în alegerea sportivilor apţi să se încadreze în
cerinţele marii performanţe, în funcţie de obiectivele impuse de competiţiile
internaţionale majore.
Din punct de vedere teoretic, aceste aspecte ale selecţiei sunt bine explicate, dar
în practică se mai fac necesare unele încercări de a se completa structura piramidală a
procesului sistemic de selecţie şi instruire. Pentru ca rezultatele în timp să aibă un
grad de reuşită mai ridicat, pentru ca prognoza să atingă nivelul propus, trebuie ca
selecţia initiala să fie cât mai obiectivă.
1.1. Modelul de selectie(continut si structura)
Prin model se înţelege un ansamblu artificial de elemente care reproduce un
ansamblu real. Modelul fiind analog realităţii, prin intermediul lui obiectele şi
fenomenele reale sunt studiate indirect; fie pentru că acest lucru nu se poate efectua pe
obiectul sau fenomenul real, fie pentru a evidenţia anumite aspecte din ansamblul
realului. Desigur, modelul este mai schematic, mai sărac decât realitatea, el
reproducând esenţialul, structurile.
În 1995, Epuran, M. atrăgea atenţia asupra riscului de a se confunda modelul cu
un set de norme sau convenţii (reguli şi sarcini), oferind ca exemplu “modelul
10
profesorului”, caracteristic unui tip ideal. Autorul explică diferenţa existentă dintre “a
modela” şi “a norma”.
Pot fi elaborate modele de selecţie precise, însemnând algoritmi acceptaţi în
temeiuri logice sau pe baza experienţei acumulate, fapt ce conferă selecţiei un caracter
ştiinţific; dar, din păcate, acesta nu oferă şi garanţii, ci doar şanse sporite pentru
succesele ulterioare.
Un punct de vedere, este cel exprimat de Răduţ, C., (1989); „sportivul de
performanţă, fiind persoana angajată fizic şi moral pentru autodepăşire în acte şi fapte
sociale individuale şi colective, poate crea valori „de o natură deosebită”. De aceea el
este un model şi poate fi modelat. Altfel spus, sportivul de performanţă este un model
aparte, pentru că reprezintă o construcţie umană cu o structură deosebită şi adaptabilă
la dimensiuni ample, morfo-psiho-funcţionale şi sociale”.
În acest caz modelul de selecţie are caracteristici multidisciplinare şi
interdisciplinare de natură biologică, psihică, pedagogică, socială şi tehnică.
Elementele de structură ale modelelor de selecţie sunt:
- indicii morfologici;
- indicii fiziologici şi biochimici;
- indicii capacităţii motrice;
- criteriile psihologice.
După Dragnea, A. (1999), modelul de selecţie este constituit ca „un instrument
cu reale funcţii de diagnoză şi totodată de prognoză a disponibilităţilor tinerilor pentru
sportul de performanţă, a posibilităţilor de evoluţie spre cerinţele înaltei performanţe.
Cea mai dificilă problemă a stabilirii modelului de selecţie o constituie perceperea
parametrilor de structură şi de calitate ai acestuia, mai ales că toţi parametrii în cauză,
aşa cum s-a mai precizat, au drept element de referinţă caracteristicile sportivilor de
înaltă performanţă”.
11
Acelaşi autor considera că, modelul de selecţie reprezintă o simplificare a unui
sistem real dinamic şi hipercomplex, constituit dintr-o serie de indici, parametrii şi
informaţii de natură diferită. Modelul de selecţie este multidimensional fapt care îi
conferă o calitate deosebită şi anume, comportarea acestuia foarte apropiată de
sistemul real modelat.
Modelul de selecţie şi instruire iniţială ce trebuie elaborat pentru micii
practicanţi de fotbal (6-8 ani) trebuie să obiectivizeze atât finalitatea acestui proces
sistemic, cât şi conţinutul acestuia, stabilindu-se care sunt valorile somatice,
funcţionale, motrice, tehnico-tactice şi psihice ale acestor copii de vârstă prepubertară.
În elaborarea modelelor Brill, M. S. (1980), face referiri la procesul de selecţie
care, după opinia sa, este de neconceput fără studierea individualităţii sportivului de
excepţie, a activităţilor lui de joc şi a drumului lui sportiv, lucru cu care suntem de
acord. Acest aspect trebuie realizat în contextul unui model în perspectivă bazat pe
factori de prezumţie a evoluţiei acestora, în cadrul tendinţelor şi orientării ce se
manifestă în acest sens pe plan internaţional.
Foarte probabil că următorul model in evoluţia selecţiei va fi modelul biometric
(biometria fiind o ramură a biomecanicii). Modelul biometric, dacă va fi atins, va
reprezenta apogeul analizelor şi sintezelor calculelor de biomecanică ale mişcării şi
calculelor fiziologice, privind rezervele capacităţii de efort fizic şi psihic uman.
Vom prezenta mai jos un model de joc, elaborat de un colectiv de specialişti ai
F.R. Fotbal, sub coordonarea lui Rădulescu, M. şi Cojocaru, V. (2003), specific
vârstei prepubertare, la care facem referire în acest material, şi care poate fi folosite
fără rezerve şi fără modificări esenţiale în procesul de instruire al acestor copii.
I. “Modelul de joc, specific copiilor de 6-8 ani. Autorii recomandă ca la această
vârstă să se practică fotbalul în 5 (4+1).
1. Obiectivul jocului: o echipă trebuie să reuşească să înscrie cât mai multe goluri
şi, în acelaşi timp, să împiedice, prin mijloace regulamentare, echipa adversă să
12
intre în posesia mingii şi să înscrie. Copiii trebuie să înţeleagă că scopul acestui
joc este de a înscrie cât mai multe goluri şi să practice un joc ofensiv.
2. Numărul de jucători: fiecare echipă are în componenţa sa cinci jucători (un
portar şi patru jucători de câmp). Se vor folosi mai multe rezerve care nu vor
putea să intre pe teren decât la întreruperea jocului. Plasarea celor patru jucători
pe teren rămâne la latitudinea fiecărui antrenor.
3. Durata jocului: partida are două reprize de 15 minute fiecare, cu pauză de 5 sau
10 minute.
4. Oficiali: un arbitru conduce jocul. El este singurul stăpân pe teren. Arbitrul
dirijează jocul din exteriorul terenului, asigurând şi supravegherea unei tuşe.
Un antrenor subliniază cealaltă tuşă.
5. Terenul: a). dimensiuni: dimensiunile convenabile sunt 20 X 30m. Maximum
30 X 50m.
b). marcarea: se va efectua cu var.
c). porţile: lungimea 3m, înălţimea 2m.
6. Echipamentul: adidaşi sau tenişi. Cu toate acestea, pentru întâlnirile în aer liber,
sunt admişi pantofii de fotbal cu crampoane de cauciuc.
7. Mingea: este mai mică şi mai uşoară decât una regulamentară. Este o minge
numărul 3.
8. Reguli: sunt acelaşi cu cele de la fotbalul în 11. Cu toate acestea, s-au adus
câteva modificări, pentru a-i da valoare educativă, şi anume:
- repunerea în joc
Dacă mingea trece linia de tuşă, se repune mingea în joc cu piciorul din locul
prin care a ieşit mingea. Copiii vor evita să trimită balonul direct către poarta adversă.
Ei trebui să „joace jocul” şi să nu caute să-l „distrugă”. Aceste dispoziţii sunt valabile
având ca scop favorizarea jocului ofensiv. În zona de 6m, repunerea în joc cu mâna,
este dictată prin decizia arbitrului, noţiune indispensabilă fotbalului în 11.
- cornerul
13
Va fi de asemenea sancţionat printr-o repunere de la colţ cu piciorul. Aici se
caută însă soluţia cea mai avantajoasă pentru terenul advers. Este evident că, un
corner nu va putea să fie direct transformat în gol; deci, balonul va trebui ca înainte de
a intra în poartă să fie atins de un jucător.
- zona de poartă
Zona de pedeapsă (6m) va fi singura zonă în care portarul va avea dreptul să-şi
folosească mâinile. Această zonă corespunde, pentru portar, careului de 16 m pentru
terenul mare.
- lovitura liberă directă şi lovitura de pedeapsă (cu piciorul)
Toate greşelile de joc vor fi sancţionate printr-o lovitură liberă directă care se
va executa din locul unde s-a produs greşeala. Totuşi, arbitrul va sancţiona printr-o
lovitură de pedeapsă (de la 7m) greşelile grave, voluntare, comise în timpul jocului.
Nici un jucător nu va avea voie să fie în zona de pedeapsă şi adversari vor fi la o
distanţă de 6 m (aceeaşi distanţă impusă pentru alte lovituri directe şi repuneri de la
margine). Această folosire a loviturii de pedeapsă este foarte importantă, deoarece
copilul trebuie să joace în cel mai bun spirit posibil. Ştiind că toate greşelile
intenţionate vor fi sancţionate printr-o lovitură de pedeapsă, copilul va înţelege că nu
are nici un interes să joace „omul” ci numai „mingea”.
- mingea scoasă
Toate mingile care ies în afara liniei porţii sunt repuse în joc cu piciorul, de
către portar, în zona de 6 m.
- pasa de joc în afară, fără ofsaid
Aceasta simplifică jocul şi evită erorile de judecată şi arbitraj care atrag
incidente ce nu trebuie să existe la acest nivel.
- câştigarea meciului
Echipa care a marcat mai multe goluri câştigă. Într-un turneu (sau într-o Cupă),
echipele pot fi departajate, în caz de meci egal, fără a mai se folosi eventualele
prelungiri, prin executarea a cinci lovituri de la 7 m de către fiecare echipă.
14
1.2. Caracteristicele morfo-functionale, motrice ale varstelor de 6 – 8 ani
La vârsta primei selecţii în fotbal (prepubertară), copilul este sub spectrul a trei
activităţi de bază:
- activitatea la şcoală sau grădiniţă;
- timpul necesar pentru pregătirea lecţiilor;
- joaca sau alte preocupări dirijate de familie ca: învăţarea unei limbi străine,
calculator, muzică, sport etc.
O caracteristică foarte importantă în procesul de formare şi pregătire pentru
această vârstă (6-8 ani) o reprezintă interesul pentru mişcare, pentru joacă, pentru
sport. Este clar că nu se începe imediat cu predarea regulilor de joc, deoarece atenţia
şi concentrarea nu poate fi menţinută mult timp.
Copiii de 6-8 ani pot asculta şi înţelege ceea ce li se spune, sunt în stare să se
supună comenzilor date de antrenor, fapt ce măreşte mult eficacitatea instruirii
organizate în fotbal. Fotbalul, mai în glumă mai în serios, începe să devină o plăcere
pentru copii, o necesitate zilnică.
Din punct de vedere fiziologic copiii de vârsta 6-8 ani nu prezintă diferenţe
esenţiale, în funcţie de sex, în ce priveşte talia, greutatea, dezvoltarea sistemului
nervos şi neuromuscular şi a sferei vegetative. Până la începutul pubertăţii, băieţii şi
fetele au masa musculară aproximativ asemănătoare. Talia creşte cu aproximativ 5 cm
anual, iar greutatea cu 2,3-3,5 kg.
În prima perioadă (6-8 ani), părerea specialiştilor este că, copilul se
caracterizează prin dinamism, instabilitate şi o rezistenţă scăzută la oboseală. De
asemenea, musculatura nu este bine dezvoltată şi ar putea duce la scăderea
randamentului. În ce priveşte musculatura, structura este similară adultului, diferă însă
proporţia fibrelor musculare astfel: la copii de 6 ani, fibrele lente (roşii) ST sunt în
proporţie de 55,6 la fete şi de 62,1 la băieţi, iar capacitatea glicolitică a fibrelor
musculare rapide (albe) este semnificativ superioară la băieţi în raport cu fetele. În
15
general capacitatea glicolitică anaerobă este redusă la copii şi aceasta este compensată
de capacitatea mărită de a utiliza sistemul energetic aerob. În această etapă,
musculatura dispune de enzimele oxidative necesare, care permit utilizarea acizilor
graşi liberi, chiar mai rapid decât adultul, economisind astfel rezervele de glucoză.
Comparativ cu sistemul osos, musculatura copiilor de 6-10 ani este slab
dezvoltată. Muşchii flexori sunt mai bine reprezentaţi decât extensorii, fapt care
implică o atenţie mai mare la exerciţiile de fortificare a muşchilor antigravitaţionali,
preîntâmpinând astfel instalarea deficienţelor de ţinută sau căderea umerilor. Tonusul
muscular este mai scăzut şi permite efectuarea mai amplă a mişcărilor, dar este
defavorabil mişcărilor fine şi precise..
La 8 ani creierul copiilor atinge dimensiunea adultului. Din punct de vedere
funcţional, fenomenul esenţial este predominanţa excitaţiei şi slaba dezvoltare a
inhibiţiei de diferenţiere, fapt ce determină instabilitatea relativă a concentrării şi
dificultatea menţinerii atenţiei timp îndelungat. Plasticitatea deosebită a sistemului
nervos favorizează recepţionarea unui număr crescut de noţiuni, mişcări, cuvinte, iar
slaba dezvoltare a inhibiţiei de diferenţiere îngreunează fixarea noţiunilor noi. Această
neconcordanţă se rezolvă printr-un mai mare număr de repetări a noţiunilor sau a
actelor motrice, astfel, copilul la aceste vârste fiind capabil să-şi însuşească, într-un
ritm crescut, un volum mai mare de cunoştinţe noi decât adultul. Caracteristicile
psiho-fizice trebuie să fie exploatate de către selecţioner, pentru învăţarea unui număr
mare de tehnici fundamentale, iar entuziasmul copiilor trebuie valorificat prin
procedee stimulative care să le creeze atitudini şi obiceiuri de lucru asiduu, care se
păstrează toată viaţa. La această vârstă, copiii pot efectua şi exerciţii puţin mai
dificile, deoarece puterea de concentrare creşte faţă de vârstele precedente. Acest
lucru este valabil şi pentru jocurile de grup şi de echipă care pot fi mai puternice. Se
for folosi exerciţiile cu mingea şi diverse forme de joc.
Pentru determinarea caracteristicilor psihologice ale jocului de fotbal la copii
trebuie luate în considerare în primul rând particularităţile generale ale fotbalului.
16
Trecerea rapidă de la gândirea concretă la gândirea abstractă, la gândirea raţională,
asigură posibilitatea înţelegerii clare în cadrul instruirii copiilor a obiectivelor sociale
ale antrenamentului sportiv, a dezvoltării gândirii tactice. Primul aspect mai
semnificativ al schimbărilor, al dezvoltării intelectuale la aceste vârste, se referă la
caracterul investigativ şi comprehensiv al percepţiei şi observaţiei ca instrumente
cognitive. Şcolarul utilizează adesea acest model de percepere în care elementele de
interpretare sunt indici auditivi, verbali, odorifici, etc. Antrenate şi exercitate,
capacităţile senzorial perceptive şi interpretative (sau comprehensive) ale percepţiei
devin mai acute şi eficiente.
1.3. Criterii de selectie in fotbal medico- sportive(model de selectie)
Pentru ca selecția in sport sa fie eficientǎ, sǎ aibǎ șanse de reusitǎ, trebuie sa
constituie un demers multidisciplinar in care specialistul(profesorul sau antrenorul)
sau echipa de secialiști “sa realizeze sinteza diagnosticǎ și prognosticǎ privind cei
mai buni dintre cei examinați” (M. EPURAN, 1989).
Operația este foarte importantǎ și dificilǎ și se realizeazǎ dupǎ o serie de criterii.
Criterii somato-fiziologice
Principalele criterii somato-fiziologice dupa (Grigore Gheorghe2008)
sunt:
- starea de sǎnǎtate
- dezvolotarea fizicǎ
- capacitatea funcționalǎ la efort a organismului.
17
Sarcinile unui examen medico-sportiv sunt legate tocmai de aceste aspecte:
a) studierea modificǎrilor survenite in starea de sǎnǎtate, prin
mijloace anamnezice, examene clinice, examene de laborator
sau de specialitate;
b) stabilirea dezvoltarii fizice cu ajutorul examenului antropometric, somatoscopic
sau cu metoda indicilor corelați;
c) indoirea gradului de adaptare a organismului la efort,
folosind probe funcționale speciale.
Starea de sǎnǎtate – reprezintǎ indicatorul cu cea mai mare stabilitate de-a
lungul diverselor etape de selecție. Folosirea sloganului “sǎ alegem pe cei mai
sǎnǎtoși dintre sǎnǎtoși” trebuie sa reprezinte baza “selecției”; sǎ fie indicaorul de
maximǎ severitate (mai ales in stadiul inițial). Este clar ca boli ale sistemului
cardiovascular, anomalii congenitale, boli endocrine sau ale sistemului nervos cu
tulburǎri de comportament, afecțiuni hepato-renale, boli de sange, etc., defecte ale
organului vizual, auditiv etc., trebuie excluse fǎrǎ reserve de selecția sportivǎ. Ȋn
acest caz, sentimentalismul va fi lǎsat de o parte, “iar copilul va fi indrumat catre
terapia prin sport si eventual pe aceastǎ cale ar putea ajunge la selecția inițialǎ
candva, in mod total excepțional, prin colerarea deficiențelor mai puțin grave. (I.
DRǍGAN, 1989).
Starea de sǎnǎtate dispune de mai mule mijloace și metode pentru a putea stabili
starea organismului, mai precis, dacǎ funcționarea tuturor organelor și sistemelor este
corespunzǎtoare. Printre acestea se numǎrǎ:
- anamneza;
- examenul clinic;
- examenul de laborator.
18
Anamneza medico-sportivǎ - reprezntǎ o metodǎ de investigație realizatǎ prin
discutarea directǎ cu sportvul.
Cu ajutorul acesteia se pot obține o serie de date personale, precum s o serie de
amǎnunte referitoare la natura condițiilor medilui extern care au influențat evoluția
organismului sǎu.
Cu ajutorul unor intrebǎri și raspunsuri cuprinse intr-un chestionar (minim), se
pot culege date despre subiectul supus selecției. Aceste date ȋnsa, sunt folositoare
numai in cazul in care raspunsurile au fost pe deplin sincere; astfel, cunoasterea
directǎ si colateralǎ poate furniza cele mai complete date ȋn ideea formǎrii unei
aprecieri cât mai obiective necesarǎ procesului de selecție sportivǎ. Se pot lua in
calcul (este indicat) toți factorii care au contribuit la dezvoltarea fizicǎ și la creșterea
capacitații de adaptare la efort a celui examinat.
În cadrul anamnezei sunt trei puncte importante:
1. Date personale – necesare deoarece, ȋn multe cazuri, unele detalii care par a
avea o mai micǎ importanțǎ, dovedesc contrariul, sunt foarte importante ( de
exemplu : <domiciliu stabil, se mutǎ des>). Cele mai importante date
personale sunt: data, locul nașterii, domiciliul, studii.
2. Antecedente heredo-colaterale – se refera mai mult la probleme de ordin
ereditar al colaterarilor (pǎrinți, frați, surori și chiar rude apropiate).
3. Antecedente personale – specialistul sau echipa de specialiști incearcǎ sa
depisteze dezvoltarea fizicǎ, starea de sǎnǎtate (de ce boli a suferit sportivul),
dacǎ a participat sau a fost implicat intr-o activitate sportivǎ.
Atunci când datele obținute vor fi interpretate este important sǎ se ținǎ seama de
faptul cǎ unele boli au caracter familiar. Cu toate acestea, greșala de a considera
caracterele ereditare ca veșnice și imuabile va trebui sǎ fie ocolitǎ. Principul
19
variabilitații organismelor este recunoscut ȋn biologie, de cele mai multe ori el fiind
determinat de natura lor și de schimbǎrile condițiilor de existențǎ. Factorii din mediul
extern (ȋn care se include educația fizicǎ) acționeazǎ puternic asupra sistemului nervos
central, care asigurǎ legǎtura dintre mediul ambiant și organism, modificând
capacitatea de reacție a ultimului.
Pe de altǎ parte, anumiți factori vǎtǎmǎtori din mediul extern pot scoate in
evidențǎ inclinații mobile latente (C. RADUȚ, 1967).
Într-o alta ordine de idei, in activitatea de educație fizicǎ și sport sanogeneza se
exprimǎ prin douǎ relații:
- educație fizicǎ si mai ales sport nu se pot face ȋn condiții bune decât aceia
care intrunesc anumite cerințe legate de gradul de sǎnǎtate (rolul
sanagenozei ca factor de selecție);
- practicarea educație fizice și a sportului influențeazǎ favorabil sǎnǎtatea, dacǎ
sunt practicate rațional, pe baze științifice.
Aceste relații scot ȋn evidențǎ faptul cǎ azi nu mai putem considera ca sǎnǎnatos o
persoanǎ care nu are și o capacitate de efort corespunzǎtoare sau (și) mediu ambient,
fațǎ de unele ȋmbolnǎviri banale, intercurente.
În activitatea de educație fizicǎ si sport “noțiunea de << sǎnǎtate>> joacǎ un rol
primordial pe toate treptele acestei activitați, ȋncepând de la selecție, continuand cu
pregatirea propiu-zisǎ și ȋncheind cu marea performanțǎ sportivǎ și apoi cu restul
vieții” (I. DRAGAN, 1989).
Dezvltarea fizicǎ – deosebit de importantǎ in procesul de selecție, reprezintǎ
procesul evolției organice a individului din perspective mǎrimilor și formelor
corpului, mai precis din punct de vedere somatic.
Acest aspect al criteriilor somato-fiziologice, a fost unul din calitǎțile necesare
obținerii victoriei sau invingerii adversarului de-a lungul timpului.
20
Astǎzi, dezvoltarea fizicǎ are o altǎ imagine si altǎ importanțǎ in cadrul domeniului
nostru de activitate. Fenomen cu determinare multifactorialǎ, dezvoltarea fizicǎ
depinde ȋn mare mǎsurǎ de patrimonial ereditar si de condițiile de mediu, in special
economico-social. Dupǎ cum am aratat și mai sus, dezvoltarea reprezintǎ rezultatul
interferarii a doua procese: creștere (acumulare și amplificare cantitativǎ) si
diferențiere (modificǎri funcționale adaptative si diversificari structurale).
Factorii de care trebuie sa ținem seama ȋn aprecierea dezvoltarii fizice sunt:
- conditiile de mediu: - alimentaţia
- urbanizarea
- accesul larg la informație
- evoluția stǎrii de vârstǎ
- creșterea neuniformǎ și specificǎ fiecarui organ și sistem (alternanța creșterii
extremitaților cu a trunchiului);
- dezvoltarea fizicǎ globalǎ legatǎ de dezvoltarea altor organe (copii cu
malformații cardiace congenitale sau dobândite);
- legǎtura dezvoltarii fizice si sexul;
- diferentirea dezvoltǎrii fizice pe ramuri de sport.
De mare importanțǎ ȋn selecția sportivǎ sunt obictivele urmǎrite prin studiul
dezvoltarii fizice la sportive, și anume:
- stabilirea gradului de dezvoltare fizicǎ ȋn rapot cu vârsta și sexul, comparative
cu populația nesportivǎ;
- aprecierea vârstei fiziologice ȋn raport cu gradul dezvoltǎrii fizice;
- orientarea sportului spre ramura de sport cea mai indicatǎ;
- stabilirea exercițiilor celor mai favorabile pentru asigurarea unei dezvoltǎri
fizice armonioase;
- depistarea deficiențelor fizice și indicarea practicǎrii sistematice a exercițiilor
fizice.
21
Printre ȋnsușirile somatice principale se numarǎ și acela care caracterizeazǎ
aparatul locomotor, mai puternic condiționat genetic decât țesutul adipos. De altfel,
modelul corpului are 5 componente care-l determinǎ: scheletul, mușchii scheletici,
țesutul subcutanat. Coieficienții de colerație și de eritabilitate sunt mai mari pentru
țesutul osos pentru cel musclar, iar coieficienții de corelație ai acestor doua țesuturi
sunt mai ridicați comparativ cu ce ai țesutului adipos.
Este clar cǎ ȋnsușirile esențiale nu pot fi schimbate prin exrciții motrice, astfel
ȋncât sa obținǎ transformǎri datorate exclusiv unui success sportiv.
Ȋn acest caz, este necesarǎ selecția indivizior cu masa, ȋnǎlțimea și proporțiile corpului
corespunzǎtoare tipului constituțional ideal pentru o anumitǎ disciplinǎ sau probǎ
sportvǎ. Putem aminti aici cǎ statura este condiționatǎ genetic, influnța ereditarǎ fiind
de 10 ori mai puternicǎ fatǎ de cea a condițiilor de mediu. Condițiile de mediu o pot
influența ȋn oarecare mǎsurǎ.
Ȋn selecție, o ȋnsemnatate mare ȋn cadrul parametrilor morfologici o au ȋnalțimea
(talia), proporțiile segmentelor corporale și tipologia somato-funcționalǎ. Lungimea
corplui și a extremitǎților, greutatea corpului, lǎrgimea bazinului și a coapselor,
circumferința taliei, a pieptului, a feselor, umerilor, precum și depozitele de grǎsime
din diferitele pǎrți ale corpului s-au dovedit a fi depndente ereditar.
Ȋnalțimea corpului și talia este o carcteristicǎ antropometricǎ dintre cele mai
reprezentative. Antropometria sau somatometria este o metodǎ de mǎsurare a
diferitelor segmente ale corpului omenesc, care permite stabilirea unor concluzii cu
privire la dezvoltarea fizicǎ a unui individ sau a unui colectiv ȋn totalitate. Pentru ca
examinarea antropometricǎ sǎ furnizeze date comparație si concluzii judicioase,
trebuie efectuate dupǎ o metodǎ unitarǎ și respectând anumite reguli:
- mǎsurǎtorile sǎ se efectuze la aceiaș orǎ;
- sǎ se facǎ ȋnainte de a mânca sau la douǎ ore dupǎ masǎ;
- la mǎsuratori sportivul sǎ se prezinte dezbrǎcat.
22
Multe studii referitoare la determinarea geneticǎ a ȋnalțimii corplui au fost
dedicate estimarii coieficienților de corelație dintre ȋnaltimea corpului parinților și a
urmașilor , dintre ȋnalțimea descendențiilor de diferite vâsrte și cea a ascendenților de
grade variate. Studiile au demostrat cǎ acești coieficienți de corelație dintre
descendenți si ascendenți sunt favorabili, depinzând atât de vârstǎ și de sexul copiilor,
cât și de starea materilǎ a populației.
Pe masura creșterii copiilor, eritibilitatea ȋnalțimii corpului ȋnregistreazǎ indici
superiori, indifferent de metoda de apreciere. Coieficienți de eritiblitate ating cele mai
ȋnalte valori la grupa de vârstǎ cea mai mare, pot fi considerati ca mǎsurǎ a ereditații
ȋnalțmii corpului.
Concluziile importante pentru selecție, pe care le putem desprinde aici sunt:
- coieficienții de corelație dintre ȋnalțime corpului si la urmași cresc odatǎ cu
vârsta, atingând valori maxime la grupele de vârstǎ cele mai mari. Valorile
grupei de vârstǎ inferioarǎ sunt relative scǎzute și se formeazǎ la un nivel
similar cu valorile analogice ale populațiilor din afara Europei;
- indicele eritibilitați ȋnalțimi corpului crește, de asemeanea, odatǎ cu varsta,
inregistrând diferențe mari in funcție de metoda de estimare.
Tot in urma efectuarii unor studii ample, s-a remarcat in general, noua generație
ȋnregistreazǎ indici superiori de dezvoltare fizicǎ comparativ cu aceea a pǎrinților și a
tineretului talentat pentru activitatea sportivǎ este mai bine dezvoltatǎ fizic.
Ȋn activitatea de performanțǎ s-a demostrat cǎ existǎ tipuri caracteristice care
apar printr-o selecție naturalǎ ca o cerințǎ a ramurii de sport practicate (longilinul la
baschet, macroscheletici la sporturile care solocitǎ multǎ forțǎ). Ȋn acelaș timp,
practicarea sistematicǎ a uni anumit gen de exerciții fizice poate duce la modificǎrile
tipului constituțional, adaptându-l la cerințele respective. Sunt și ramuri de sport ȋn
care ȋnalțimea corpului nu are importanțǎ, fǎrǎ a fi hotǎrâtoare, datoritǎ existenței
unor categorii de greutate (box, haltere, lupte). La aceste ramuri selecția nu se va face
dupǎ ȋnalțime, sportivul fiind repartizat ȋn cadrul categoriei corespunzǎtoare greutǎții
23
sale. Ȋn cadrul categoriilor pot sǎ aparǎ și avantaje și dezavantaje. Ȋn alte ramuri de
sport ȋn care ȋnalțimea nu are caracter dominant, aceasta nu constituie o condiție
pentru selecție, caz in care nu se poate recomanda o anumitǎ ȋnalțime, rezultatele bune
fiind obțiunute și de cei cu un indice mic și de cei cu un indice mediu sau mare.
Important este cǎ ramurile de sport la care ȋnǎlțimea devine dominantǎ, selecția sǎ
punǎ accentul pe acei sportivi care se incadreazǎ ȋn limitele superioare.
Greutatea corporalǎ reprezintǎ masa corpului exprimatǎ in kilograme, iar prin
mǎsurarea ei putem aprecia starea de nutriție. Aceasta face parte din indicii principali
care ne ajutǎ sǎ urmarim evoluția și adaptarea funcționalǎ a organsimului. Greutatea
individlui este o marime usor de mǎsurat care dǎ, ȋn general, pe langǎ cele doua
aspecte arǎtate mai sus informații asupra stǎrii de sǎnatate.
La naștere, se cunoaste despre greutatea copilui cǎ la bǎieți este in medie
3.250gr., iar la fete de 3000gr.; peste 4.500 gr la giganții si sub 2.500 gr. La
premature. Masa slabǎ la nou-nǎscut reprezintǎ 23% din greutatea corpului, la 7-8 ani.
Cântǎrirea corectǎ a individlui se face dimineața (pe nemâncate), subiectul fiind
complet dezbrǎcat. Pentru a se aprecia dacǎ greutatea este ȋn limite normale sau nu se
folosesc tabele de valori medii ȋn raport cu statura, vârsta și sexul.
Ȋntre staturǎ si greutate existǎ relații constante. Formla de calcul cea mai
uitlizatǎ pentru calcularea greutații prin raportare la staturǎ este formula lui Broca:
G = Statura -100 - la bǎrbați
G = Statura - 105 - la femei
Aceastǎ formulǎ se preteazǎ la controverse pentru cǎ dǎ valori uneori prea mari
pentru omul normal, mai ales la staturi ȋnalte.
O alta formulǎ utilizatǎ in calcularea greitatții este statura lui Brusch:
G = Statura - 100 -> panǎ la 165 cm
G = Statura – 105 -> ȋntre 166-175 cm
G = Statura – 105 -> ȋntre 166-175 cm
24
Aceastǎ formulǎ s-a dovedit a fi capabilǎ la nesportivi și la sportivi de valoare
medie.
Ȋn sportul de performanțǎ, mǎsurarea greutații corporale este completǎ cu
aprecierea stǎrii de nutriție, care are ȋn vedere calcularea procentului de țesut adipos
subcutanat și a masei active, acesta din urmǎ reprezentând efectorul exercițiului
motric in activitatea sportivului.
Evaluarea compoziției corporale a devenit o preocupare importantǎ ȋn cadrul
programului de supraveghere medicalǎ ȋn procesul de ameliorare a sǎnatǎți fizice și in
probleme de recuperare medicalǎ. Un scop major al acestor programe este de a
controla greutatea corporalǎ cu ajutorul exercițiilor fizice practicate in mod sistematic,
ȋnsoțite și de o dietǎ regulatǎ – de aceea mǎsurǎtorile corecte ale compoziției
corporale sunt necesare pentru elaborarea unei indicații corecte. Acste mǎsuratori sunt
foarte importante pentru sportivii de performanțǎ interesați sǎ-și amelioreze
performanțele maximale.
Ȋn cadrul activitații de selecție, intr-o fazǎ inițialǎ, putem asista ȋn primele 3-4
sǎptamâni la o scǎdere a greutǎții de la – 1-3%. Aceastǎ scǎdere este datoratǎ
deshidratarii organismului și arderii țesutului adipos din depozite. Dupǎ aceastǎ
perioadǎ, dacǎ efortul este bine dozat și alimentația corespunzatoare, urmeazǎ o fazǎ
de restabilire. Dupǎ aproximativ 6 luni de pregǎtire sistematicǎ, greuatea poate crește
prin dezvoltarea musculaturii.
Ȋn cazul in care creșterea este exageratǎ (peste limitele normale ȋn raport cu
ȋnalțimea și vârsta), ȋnseamnǎ cǎ efortul este insuficient sau a apǎrut o tulburare
hormonalǎ . Dacǎ gretatea continuǎ sǎ scadǎ, denotǎ cǎ efortul este prea greu sau
alimentația este insuficientǎ.
Studiul greutații furnizeazǎ, putem afirma cu toate convingerea, date prețioase
care pot fi folosite ca factori de selecție și prognozǎ, respectând desigur anumite
condiții.
25
Perimetrele și diametrele joacǎ un rol important in cadrul dezvoltǎrii fizice
armonioase, ȋn sensul armoniei lor – respective proporționalitatea segmentarǎ.
Prin perimetre ințelegem circumferințele, segmentelor respective: gât, torace,
abdomen, membre superioare (braț și antrebraț), membere inferioare (coapsǎ și
gambǎ). Acestea pot fi mǎsurate cu panglica metricǎ ȋntr-o fazǎ relaxatǎ sau intr-o
fazǎ contractatǎ. Mǎsurǎrile pot da cifre minime, maxime și diferențiale.
Diametrele sunt distanțele liniare ce reprezintǎ lungimea unei pǎrți segmenatre.
Cele mai importante diametre sunt:
- diametrul biacromial – caracterizeazǎ dezvoltarea centurii scapulare (lǎțimea
umerilor)
- diametrul toracelui
- antero-posterior
- transversal(subaxilar)
- diametrul bitrohanterian – indicǎ mǎsura dezvoltǎrii centurii pelviene
(diametrul transeversal al bazinului).
Dintre perimetrele si diametrele enunțate, unele sunt mai importante, atât ȋn
selcție, cât și ȋn activitatea sportivǎ ȋn general.
Perimetrul toracic ne dǎ valori de apreciere mai obiective pentru partea practicǎ a
problemei selecției. Ȋnregistrarea perimetrului toracic ȋn repaus, ȋn inspirație maximǎ
și ȋn expirație profundǎ, adicǎ elasticitate toraciǎ, pot furniza cele mai bune relații
asupra forței inspiratoare a individului.
Diametrele furnizeazǎ date corespunzǎtoare de apreciere: a mǎrimii diametrului
biacromial, ce exprimǎ dezvoltarea ȋntregului spate; a mǎrimii diametrului
bitrohanteian, ce exprimǎ lǎțimea sau ȋngustarea bazinului.
Acești parametrii se modiicǎ sub influența practicǎrii sportului, iar copiii care au
diametre cu valori mari vor fi avantajați ȋn sporturile care predominǎ forța. De
asemenea, se pot calcula diverși indci importanți rezultați din corelația existentǎ
26
dintre diferite segmente. Cu ajutorul acestora se pot aprecia: proporționalitatea,
armonia, dezvoltarea, starea de nutriție, indici de forțǎ etc.
Dinamometria este o metodǎ cu ajutorul cǎreia, in mod practic, prin indicele
dinamometric se pot ȋnregistra și furniza date despre:
- forța segmentarǎ (flexorii pumnului, centurii scapulare, a regiunii lombare
etc.)
- legatura cu starea tonicitǎții scoarței cerebrale ȋn repaus sau ȋn efort.
Indicele dinamometric, ȋn sensul tonicitǎții scoarței cerebrale, oferǎ posiblitatea
de a constata adaptarea sau neadaptarea organismului la efort, dacǎ antrenamentul a
vut efect poztiv sau negativ, ca și manifestarea anumitor stǎri psihologice (apatie,
emoții, febrǎ de start etc).
Pentru cǎ poate evindenția manifestǎri complexe, dinamometria folosește ca
un criteriu de selecție, ținându-se seama de faptul cǎ valoarea ei practicǎ este
condiționatǎ de inregistrǎri periodice cu același dinamometru și folosind aceiaș
metodǎ.
O analizǎ complexǎ a indicilor dezvoltǎrii fizice și compararea lor cu datele
deținute de marea majoritatea a acelora care au realizat performanțe notabile ȋnlesnesc
tragerea unor concluzii reale – dacǎ cei selecționați se incadreazǎ in cerințele
profilului de probǎ sportivǎ (din punct de vedere somatometric).
Caracteristicile dezvoltǎrii fizice pot fi apreciate vizual cu ajutorul
somatoscopiei. Aceastǎ metodǎ ne ajutǎ ȋn precizarea indicelui de selecție și
completeaz examenul antropometric. Este indicat ca selecția sǎ nu se realizeze numai
pe baza aspectelor somatoscopice, ci ȋn corelație cu indicii hotǎrâtori – asamblarea
criteriilor de selecție. Metoda somatoscopicǎ poate sǎ punǎ ȋn evidențǎ, farǎ
insrumente speciale, o serie de semne ale dezvoltarii fizice, unele anomalii sau
deformații ȋn evoluția normalǎ a organsmului, fapt pentru care devine obligatorie.
Aspectele care intereseazǎ direct problema selecției ȋn cadrul ȋnregistrǎrilor
somatice sunt:
27
a) atitudinea corpului sportivului – poziția obișnuitǎ, neforțatǎ ȋn picioare, proprie
fiecǎrui individ. Se realizezǎ prin colaborarea ȋntregului sistem mio-osteo-
articular și nervos și poate fi influențatǎ ȋn mare mǎsura și de starea fizicǎ. Ȋn
selecție se uramarește ca atitudinea corpului sǎ nu prezinte abateri grave de la
normal, ȋn caz contrar includerea ȋn sportul de performanțǎ fiind contraindicatǎ
(se va practica exerciții de gimnasticǎ medicalǎ);
b) țesutul muscular – are un rol mare n selecție, atât masa cât și puterea de
contracție a fibrei determinând forța. Țestul muscular reprezintǎ un criteriu
prin care un individ poate fi indrumat spre o anumitǎ ramurǎ de sport.
c) țesutul adipos – permite apreciera stǎrii de nutriție a celui inclus ȋn procesele
de selecție. Pentru aceasta se va examina țesutul celulo -adipos subcutanat
(grosimea prin palpare sau mǎsurarea plicii pe abdomen). Sub 1 cm grosime,
țesutul celulo-adipos este scǎzut, iar conturile costale apar pronunțate. Peste
1,5 cm grosime, țesutl este crescut iar relieful coastelor apare șters;
d) deficiențe și deformații fizice – acestea se pot face ȋn cele mai multe cazuri cu
ochiul liber și trebuie sǎ sesize anumite atitudini vicioase care pot evolua ȋn
timpul practicarii unei ramurii de sport. De regulǎ, atitudinile vicioase sunt
legate de modificǎrile poziției coloanei vertebrale (atitudini cifotice, lordotice,
scoliotice și compensatorii <<cifo-lordoze, cifo-scolioze>>) și a membrelor
inferioare (varum și valgum)
Capaciatea funcționalǎ a organismului – este cel de-al treilea aspect al
criteriului somato-fiziologic prin care se urmarește stabilirea nivelului de dezvoltare a
funcțiilor organice, a calitǎților motrice de bazǎ specifice, precum si posibilitǎțile de
adaptare la eforturile solicitate de o anumitǎ ramurǎ sau probǎ sportivǎ.
Ȋn prima fazǎ, examinarea funcționalǎ a organismului are un caracter pasiv
(static) și unul activ (dinamic). Cand se face sub influența practicarii exerciților fizice,
controlandu-se periodic.
Existǎ douǎ cǎi de determinare a nivelului stǎrii funcționale:
28
- controlul caltǎților motrice (fizice) de bazǎ;
- controlul explorǎrii funcțonale.
Controlul calitǎților motrice de bazǎ și a celor combinate se poate face fie ȋn
laborator, fie pe teren. Realizarea controlului in laborator prezintǎ avantajul ușurinței
cu care se poate ȋnregistra indentittea climatului (rǎspuns la un stimul sau exicitant).
Pe teren, controlul se face prin intermediul ȋnregistrǎrii unor probe de control care ne
aratǎ nivelul de dezvoltare al calitǎților care intereseazǎ.
În ceea ce privește controlul explorǎrii funcționale, acesta se referǎ la stabilirea
nivelului de fncținare a organismului (aparatele: cardiovascular, respirator și sistemul
neuromuscular ȋn principal).
La selecția primarǎ, atât ȋn cazul copiilor cât și ȋn cel al debutului adolescenței,
pentru sǎnǎtatea cardiovascularǎ de mare importanțǎ este estimarea obligatorie și
corectǎ a suflurilor sistolice (sunt destul de frecvente).
Din punct de vedere clinic, caracterul funcțional al sufletului nu exclude totdeauna un
substrat organic (mai ales ȋn cazul defectului septal interatrial care este bine tolerant o
bunǎ perioadǎ de timp și implicǎ o relativǎ sǎrǎcie de simptome). Tulburǎrle de ritm
la aceastǎ varstǎ sunt mai ales aritmii extrasistolice supraventriculare (mai rar
ventricular), neȋtrunind criterii de severitate. Contraindicațiile cardiovasculare
absolute la selecția primar sunt:valvopatiile aortice (ȋn special stenoza aorticǎ),
prolapsul de valvǎ mitralǎ cu regurgitare și tulburǎri de ritm, sindrome de preexcitație
cu tulburǎri de ritm; iar contraindicațiile relative: defectul septal interatrial,
sindromele de preexcitație, fǎrǎ tulburǎri de ritm, defectul septal interventricular și
valvulopatii mitrale.
Criterii motrice
În cadrul criteriilor de selecție dupǎ (Grigore Gheorghe 2008) prezintǎ o
importanțǎ diferitǎ de la o ramurǎ de sport la alta, dar pentru cele mai multe ramuri de
29
sport motricitatea – nivelul și ritmul de evoluție al acesteia – devine criteriul de bazǎ
al selecției. .
Dezvolatarea motricitǎții este condiționatǎ de factori interni și externi, care pot
acționa toatǎ viața , dar cu intensitate mai sporitǎ ȋn perioada copilǎriei și la
adolescențǎ. Factorii internii pot fi depistați in caracterele ereditare și ȋn activitatea
marilor funcțiuni ale organismului. Factorii externi pot fi recunoscuți ȋn condițiile de
viațǎ, de muncǎ, de educație, intr-un cuvânt – de mediu, precum și in solicitǎrile care
antreneazǎ organismul ȋn diversele lui activitǎți (școlare, de producție, cultural-
recreative).
Motricitatea este obiectvizatǎ printr-un sistem de prbe și norme de control
realizate ȋn idea de a depista și promova talentele sportive.
Una din particularitǎțile conținutului acestui sistem de probe și norme este
diferențierea pe criterii de vârstǎ și stagiul de pregatire al candidatului sportiv.
Sistemul de probe și norme pentru selecție privind motricitatea, reprezintǎ un
instrument operativ de lucru care orienteazǎ selecția și pregǎtirea copiilor și juniorilor
pentru sportul de performanțǎ, permițând fiecarui antrenor sau profesor de educație
fizicǎ și sport sǎ compare rezultate și evoluțiile motrice ale copiilor cu niște valori
standard stabilite la nivel național.
Probele și normele componente ale acestui sistem sunt corelate cu etapizarea
pregatirii, existând probe distincte pentru:
- ȋncepǎtori;
- avansați;
- performanțǎ.
De asemenea ele mai sunt corelate și cu celǎlalte acte normative ale educației
fizice școlare și sportului de performanțǎ și anume sistemul unitar de verificare și
apreciere a pregǎtirii fizice și sportive a elevlor și promovarea lor ȋn grupele de
pregǎtire sportivǎ: “sistemul de cerințe și norme pentru participarea ȋn competiții”.
30
În cadrul selecției primare pot exista copii cu o experiențǎ motricǎ difertǎ.
Astefel, existǎ un mare risc de a fi respinși copiii cu calitǎți motrice deosebite pe care
nu le pot exprima ȋnsǎ la un nivel corespunzǎtor datoritǎ unor deprinderi motrice de
bazǎ deficitare sau unei experințe motrice insuficiente.
Pentru o apreciere cât mai exactǎ a capacitǎților motrice ale fiecarui copil este
bine ca, ȋnainte de formularea deciziei ȋn privința celor ce vor fi incluși ȋn pregǎtire,
copiii sǎ urmeze un program unitar de pregǎtire de 1-3 luni. Includerea ȋn grupele de
ȋncepǎtori se face pe baza rezultatelor obținute la probele de control de la sfarșitul
acestei perioade.
În cazul grupelor de avansați, promovarea juniorolor ȋn menținerea lor ȋn
aceste grupe de pregǎtire de nivel superior sunt condiționate de trecerea anualǎ a
probelor de control specifice pe fiecare ramurǎ de sport sau grupǎ de probe.
Cu toatǎ deplasarea dezvoltǎrii calitǎțiilor motrice spre exigențele
specializǎrii (mǎsurǎ obiectiv necesarǎ pentru pregǎtirea juniorilor), nu trebuie cu
nimic ignorate mijloacele care amplificǎ fondul pregǎtirii fizice. Potrivit modelului
competițional, instruirea juniorilor cuprinde și o mare varietate de deprinderi și
priceperi motrice de bazǎ care faciliteazǎ ele insele efectuarea actelor motrice
specifice sportului respectiv, constituind astfel un pilon al acestora.
1.4. Probe şi norme ale modelului de selectie în fotbal
Un model, este cel prezentat în „Ghidul antrenorului de fotbal – copii şi
juniori“, de Cojocaru, V. şi Rădulescu, M. (2003), la care raliem şi noi.
După părerea autorilor, testările fizice folosite la aceste vârste, vor oferi
informaţii asupra capacităţii copiilor de a realiza acte motrice specifice jocului de
fotbal.
La vârsta prepubertară, copiii nu sunt reprezentaţi motric, după părerea
autorilor decât de două calităţi: viteza sub formele ei de manifestare şi rezistenţa în
regim de viteză.
31
Forţa şi rezistenţa (anduranţa) nu sunt caracteristice acestei vârste, ele fiind
dezvoltate într-o etapă ulterioară, de dezvoltare şi perfecţionare a jocului de fotbal.
Aşa că, în această perioadă de vârstă, pregătirea fizică se regăseşte sub forma
dezvoltării fizice generale, la care se pot adăuga câteva probe specifice:
• viteza:
- alergare pe 10m (liniar), sprint;
- alergare pe 20m (dus-întors), sprint;
- alergare pe 30m (în triunghi), sprint;
• forţa de lovire (cu ambele picioare):
- lovirea mingii la distanţă (20m);
- lovirea mingii pe verticală (din mână).
• rezistenţa:
- joc două reprize de 15 minute (6-8 ani) şi de câte 20 minute cu păstrarea
corectitudinii execuţiei elementelor tehnice.
Aceeaşi autori, propun un sistem de probe şi norme de motricitate sub forma
tabelului următor, pe care îl prezentăm mai jos:
Criterii motrice 6 ani 7 ani 8 ani
Viteză pe 50 m 10,5 s 10" 9,5 s
Lungime de pe loc 125 cm 135 cm 142 cm
Rezistenţă pe 600 m 3'04" 2'57" 2'50"
Aruncare minge oină 11 m 14 m 18,7 m
Menţinut în atârnat 38" 43" 48"
Abdomen 15-17 x 17-19 x 20-21 x
Mobilitate coxo-femurală 48 cm 51 cm 53cm
Tracţiuni - - -
Tabel – Probe şi norme de control (după Cojocaru, V. şi Rădulescu, M. – 2003
32
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CERCETĂRII
2.1 Perioada şi locul desfăşurării cercetării
Studiul pe care mi-am propus să-l realizez s-a desfăşurat în perioada octombrie
2010 – mai 2011 în cadrul Clubului Sportul Studențesc București. Acest lucru a fost
posibil datorită înţelegerii şi ajutorului primit din partea antrenorilor catedrei de fotbal.
Clubul Sportul Studențesc Bucuresti dispune de o bază ce cuprinde un teren
principal cu dimensiuni 40x20 m, cu gazon sintetic. În schimb, dotarea materială este
bună în ceea ce priveşte obiectul de joc mingea, fiecare jucător având câte o minge la
dispoziţie. Antrenamentele se desfăşoară in bune condiții.
2.1. Esantionul investigat(subiecţii)
Experimentul s-a desfăşurat în cadrul Clubului Sportul Studențesc Bucuresti în
perioada octombrie 2010-mai 2011 alcătuindu-se dintr-o grupa cu 20 de sportivi.
33
Date personale ale selecţionaţilor
Subiecţii
Nr.
crt.
Nume şi
prenume
Vârsta
(ani)
Înălţime
(cm)
Greutate
(kg)
Experienţa
motrică
Observaţii
1. B.C. 8 132 26 Nu
2. C.A. 7 126 23 Nu
3. C.A. 8 136 32 Nu
4. C.M. 7 129 27 Nu
5. D.D. 8 131 29 Da atletism
6. D.C. 8 129 26 Nu
7. D.G. 8 128 27 Da Judo
8. I.R. 8 130 28 Nu
9. L.M. 7 125 24 Da Karate
10. L.C. 7 127 27 Nu
11. M.A. 8 131 30 Nu
12. M.D. 7 127 26 Nu
13. M.A. 7 123 23 Nu
14. M.V. 8 132 28 Nu
15. M.T. 7 124 24 Nu
16. S. S. 7 129 27 Nu
17. T.V. 8 130 27 Nu
18. T.C. 8 131 27 Nu
19. T.M. 7 126 25 Nu
20. T.A. 8 137 34 Nu
34
2.2. Ipoteza cercetarii
● Considerăm ca subiecţii care au obţinut performanţe superioare la probele pentru
selecţie vor avea un progres mai rapid in procesul de instruire faţă de subiecţii
selecţionaţi empiric
2.3. Probe si teste folosite
Probele si testele aplicate au fost:
1. Măsurători antropometrice:
a. Înălţimea corpului; măsurată între vertex (punctul cel mai înalt de pe cutia
craniană) şi planul plantelor, cu ajutorul staturometrului. Poziţia subiecţilor a fost cea
corectă (bărbia înainte, trunchiul drept şi genunchii întinşi), iar examinarea s-a
efectuat fără încălţăminte şi întotdeauna dimineaţa, deoarece se cunoaşte existenţa
unor variaţii de 1-2 cm după efort prelungit sau la sfârşitul zilei. Unitatea de măsură în
cm.
b. Greutatea; s-a efectuat tot dimineaţa, cu ajutorul cântarului, fără ca
subiecţii să fi mâncat, şi echipaţi doar cu chilot. Unitatea de măsură folosită de noi
este kg.
2. Testările funcţionale:
a. Perimetrul toracic în repaus, în inspiraţie profundă şi în expiraţie forţată.
Măsurarea circumferinţei toracelui s-a efectuat pe subiecţii la bustul gol, cu ajutorul
metrului de croitorie şi a fost exprimat în cm. S-a înregistrat perimetrului toracic în
repaus, în inspiraţie maximă şi expiraţie profundă.
3. Testările motrice:
a. Alergarea de viteză pe 30 m cu start din picioare; s-a executat în linie
dreaptă, pe teren plat, de câte două ori pentru fiecare subiect, cu o pauză adecvată
între repetări (câteva minute), înregistrându-se cel mai bun timp. Proba a fost
efectuată pe un teren sintetic.
35
b. Săritura în lungime de pe loc; se execută tot de două ori, reţinându-se cea
mai bună. Măsurarea săriturii s-a efectuat de la vârful picioarelor de desprindere până
la călcâie la aterizare. Balansul braţelor a rămas la latitudinea subiecţilor. Proba s-a
desfăşurat pe terenul de zgură. Exprimarea săriturii se face în cm cu ajutorul ruletei
metrice. Prin această probă putem afla informaţii despre debitul maxim de energie
mecanică.
c. Ridicari de trunchi din culcat in șezand; executantul, din poziția culcat pe spate
cu mainile la ceafǎ, coatele pe saltea, genunchii indoiti, tǎlpile pe sol, picioarele ținute
cu mainiile de un partener, pleaca la semnal sa ridice trunchiul pe verticalǎ, in poziție
șezand, atingand genunchii cu coatele și revine la poziția inițialǎ; se rețin execuțile
corecte; rezultatul se exprima ȋn numǎr de execuții corecte in 30 sec.;
d. Mobilitatea articulației coxo-femurale ȋn flexie; executantul stǎ pe un scaun
sau o bancǎ ȋnaltǎ de 50 cm, cu varfurile picioarelor la margine; o riglǎ gradatǎ din cm
ȋn cm se fixeazǎ la gradația 50 la nivelul scaunului sau a bǎncii (suprafața) cu
gradațiile mici ȋn sus și cu cele mari in jos; executantul ȋndoaie trunchiul ȋnainte, cu
genunchii perfect ȋntinși, alunecand cu varful degetelor ȋnainte și jos pe riglǎ,
ȋncercand sǎ depǎșeascǎ cat mai mult gradația 50; poziția finalǎ se menține 3 sec,;
dupǎ efectuarea a douǎ ȋncercǎri se notezǎ cel mai bun rezultat.
e.Alergare de rezistenţă pe 400 m plat; se aleargă pe teren plat, contra
cronometru. S-a alergat în serii de câte 10 subiecţi, acordându-se câte o singură
încercare. Transformarea alergării în mers se consideră abandon. Rezultatul se
exprimă în minute şi secunde. Prin această probă s-a urmărit determinarea rezistenţei
generale la efort aerob.
Prin aceste probe de motricitate specifică jocului de fotbal am vizat verificarea
nivelului iniţial a unor deprinderi şi priceperi. La toate aceste teste s-au acordat note
de la 1 la 10.
36
CAPITOLUL III
PREZENTAREA, PRELUCAREA SI INTERPRETAREA DATELOR
3. Rezultatele înregistrate la testarea iniţială – septembrie 2010
Aspecte funcţionale şi de motricitate generală
Subiecţii
Nr. crt. Nume şi prenume Vârsta (ani) Înălţime (cm) Greutate (kg)
1. B.C. 8 132 26
2. C.A. 7 126 23
3. C.A. 8 136 32
4. C.M. 7 129 27
5. D.D. 8 131 29
6. D.C. 8 129 26
7. D.G. 8 128 27
8. I.R. 8 130 28
9. L.M. 7 125 24
10. L.C. 7 127 27
11. M.A. 8 131 30
12. M.D. 7 127 26
13. M.A. 7 123 23
14. M.V. 8 132 28
15. M.T. 7 124 24
16. S. S. 7 129 27
17. T.V. 8 130 27
18. T.C. 8 131 27
19. T.M. 7 126 25
20. T.A. 8 137 34
37
Aspecte funcţionale şi de motricitate generală
Subiecţii – Grupa 1
Nr.
Crt.
Nume şi
prenume
(iniţiale)
Repaus
(cm)
Inspiraţie
(cm)
Expiraţie
(cm)
1. B.C. 59 63 61
2. C.A. 60 64 59
3. C.A. 61 65 60
4. C.M. 61 65 60
5. D.D. 62 65 61
6. D.C. 60 64 59
7. D.G. 60 63 59
8. I.R. 62 66 61
9. L.M. 63 67 62
10. L.C 57 60 56
11. M.A 61 64 60
12. M.D 56 60 55
13. M.A 57 60 56
14. M.V 59 63 58
15. M.T. 64 69 63
16. S.S 60 63 59
17. T.V. 56 60 55
18. T.C 59 63 58
19. T.M. 57 60 56
20. T.A. 63 68 62
38
Probe motrice specifice jocului de fotbal
Nr.
Crt.
Nume şi
prenume
(iniţiale)
Alergare de
viteză 30 m
(s)
Lungime
de pe loc
(cm)
Ridicari de
trunchi din
culcat in
sezand (r)
Mobilitatea
articulatiei
coxo-
femurale in
flexie (cm)
Rezistenţă
pe 600 m
(min.)
1. B.C. 5,24 136 21 5 2,57
2. C.A. 5,61 146 19 1 2,50
3. C.A. 5,22 138 18 2 2,42
4. C.M. 5,36 132 16 1 3,02
5. D.D. 5,49 154 18 9 2,45
6. D.C. 5,35 125 19 4 2,58
7. D.G. 5,42 130 20 1 2,59
8. I.R. 5,62 127 18 12 2,52
9. L.M. 5,66 138 18 8 2,46
10. L.C. 5,83 121 20 2 2,54
11. M.A. 5,91 123 16 1 3,08
12. M.D. 5,62 135 18 2 3,03
13. M.A. 5,15 128 21 5 3,00
14. M.V. 5,50 146 20 3 2,50
15. M.T. 5,41 143 20 2 2,56
16. S.S. 5,66 112 18 4 3,02
17. T.V. 5,38 142 19 5 2,52
18. T.C. 5,11 127 21 5 2,58
19. T.M. 5,74 137 18 3 3,05
20. T.A. 5,18 152 22 3 2,52
39
3.1. Rezultatele înregistrate la testarea finală – mai 2010
Subiecţii (testre finala)
Nr.
crt.
Nume şi
prenume
Vârsta
(ani)
Înălţime
(cm)
Greutate
(kg)
Experienţa
motrică
Observaţii
1. B.C. 8 134 27,5 Nu
2. C.A. 7 129 25 Nu
3. C.A. 8 138 33 Nu
4. C.M. 7 132 29 Nu
5. D.D. 8 133 30 Da atletism
6. D.C. 8 131 28,5 Nu
7. D.G. 8 130 28 Da Judo
8. I.R. 8 133 29,5 Nu
9. L.M. 7 128 25 Da Karate
10. L.C. 7 130 28 Nu
11. M.A. 8 133 31 Nu
12. M.D. 7 130 28 Nu
13. M.A. 7 127 25 Nu
14. M.V. 8 134 29,5 Nu
15. M.T. 7 127 26 Nu
16. S. S. 7 131 28,5 Nu
17. T.V. 8 133 28 Nu
18. T.C. 8 134 29 Nu
19. T.M. 7 129 27 Nu
20. T.A. 8 139 35 Nu
40
Subiecţii – Grupa 1
Nr.
Crt.
Nume şi
prenume
(iniţiale)
Repaus
(cm)
Inspiraţie
(cm)
Expiraţie
(cm)
1. B.C. 61 65 63
2. C.A. 63 66 62
3. C.A. 63 67 62
4. C.M. 63 67 62
5. D.D. 65 68 64
6. D.C. 63 67 62
7. D.G. 62 65 61
8. I.R. 65 69 63
9. L.M. 65 69 64
10. L.C 60 62 61
11. M.A 63 66 62
12. M.D 59 63 58
13. M.A 60 63 59
14. M.V 62 65 60
15. M.T. 66 71 65
16. S.S 62 65 61
17. T.V. 59 63 58
18. T.C 62 66 61
19. T.M. 59 62 58
20. T.A. 66 71 65
41
Nr.
Crt.
Nume şi
prenume
(iniţiale)
Alergare de
viteză 30 m
(s)
Lungime
de pe loc
(cm)
Ridicari de
trunchi din
culcat in
sezand (r)
Mobilitatea
articulatiei
coxo-femurale
in flexie (cm)
Rezistenţă pe
600 m
(min.)
1. B.C. 5,15 141 22 6 2,52
2. C.A. 5,50 150 21 2 2,45
3. C.A. 5,13 142 20 4 2,37
4. C.M. 5,25 139 18 3 2,95
5. D.D. 5,37 158 20 11 2,40
6. D.C. 5,24 131 20 5 2,54
7. D.G. 5,35 133 21 2 2,55
8. I.R. 5,49 133 20 14 2,48
9. L.M. 5,54 142 19 9 2,41
10. L.C. 5,72 125 21 3 2,50
11. M.A. 5,76 130 18 2 3,02
12. M.D. 5,54 140 20 4 2,98
13. M.A. 5,09 133 22 7 2,96
14. M.V. 5,38 151 21 5 2,45
15. M.T. 5,29 148 21 3 2,50
16. S.S. 5,55 119 20 6 2,98
17. T.V. 5,26 147 20 6 2,47
18. T.C. 5,05 132 22 7 2,53
19. T.M. 5,65 142 19 4 2,99
20. T.A. 5,11 156 23 5 2,46
42
Înălţimea
131,75
129,15
125
125,75
126,5
127,25
128
128,75
129,5
130,25
131
131,75
132,5
Înălţimea iniţială
Înălţimea finală
2.01 %
Greutatea
27
28,52
25,5
26,25
27
27,75
28,5
29,25
greutatea iniţială
greutatea finală
5.62 %
43
Repaus
59,85
62,4
58,4
59,2
60
60,8
61,6
62,4
63,2
Repaus iniţial
Repaus final
4.26 %
Inspiraţie
63,6
66
62
62,5
63
63,5
64
64,5
65
65,5
66
66,5
Inspiraţie iniţială
Inspiraţie finală
3.77 %
44
Expiraţie
59
61,55
57,6
58,4
59,2
60
60,8
61,6
62,4
Expiraţie iniţială
Expiraţie finală
4.32 %
Alergare de viteză 30 m iniţială
5,47
5,37
5,32
5,34
5,36
5,38
5,4
5,42
5,44
5,46
5,48
Alergare de viteză 30 m iniţială
Alergare de viteză 30 m finală
-1.82 %
45
Lungime de pe loc iniţială
134,6
139,6
132
133
134
135
136
137
138
139
140
Lungime de pe loc iniţială
Lungime de pe loc finală
3.71 %
Ridicări de trunchi din culcat în sezând
19
20,4
18
18,5
19
19,5
20
20,5
21
Ridicări de trunchi din culcat în
sezând iniţial
Ridicări de trunchi din culcat în
sezând final
7.36 %
46
Mobilitatea articulaţiei coxo-femurale în flexie
3,9
5,4
2
2,7
3,4
4,1
4,8
5,5
6,2
Mobilitatea articulaţiei coxo-femurale în flexie
iniţială
Mobilitatea articulaţiei coxo-femurale în flexie
finală
38.46 %
Rezistenţă pe 600 m
2,67
2,62
2,59
2,6
2,61
2,62
2,63
2,64
2,65
2,66
2,67
2,68
Rezistenţă pe 600 m iniţială
Rezistenţă pe 600 m finală
-1.87 %
47
PLANIFICARE ANUALĂ A MIJLOACELOR PENTRU DEZVOLTAREA SOMATICĂ ŞI MOTRICĂ
OCTOMBRIE NOIEMBRIE
1 2 3 4 1 2 3 4
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 VACANŢĂ
P1
P2
P3
P4
P5
P6
P7
P8
P9
P10
P11
P12
P13
P14
P15
P16
P17
P18
P1
P2
P3
48
DECEMBRIE IANUARIE
1 2 3 4 1 2 3 4
1 2 3 1 2 3 VACANŢĂ VACANŢĂ 1 2 3 1 VACANŢĂ
P7 P13
P8 P14
P9 P15
P10 P16
P11
P12
49
FEBRUARIE MARTIE
3 4 1 2 3 4
VACANŢĂ 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
P17
P18
P1
P2
P3
P4
P5
P6
P7
P8
P9
P10
P11
P12
P13
P14
P15
P1
6
50
APRILIE MAI
1 2 3 4 1 2 3 4
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 VACANȚĂ
P1
7
P18
P1
P2
P3
P4
P5
P6
P7
P8
P9
P10
P11
P12
P13
P14
P15
P16
P17
P18
51
P1 = Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
P2 = Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
P3 = Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
P4 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul
P5 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P6 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P7 = Învăţarea mişcării înşelătoare
P8 = Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea un-doi-ului
P9 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P10 = Învăţarea mişcării înşelătoare
P11 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P12 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P13 = Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P14 = Învăţarea trasului la poartă cu şiretul si dezvoltarea fortei generale
P15 = Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea preluării mingii cu şiretul,
coapsa şi pieptul prin amortizare
P16 = Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
P17 = Învăţarea lovirii mingii interiorul piciorului
P18 = Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
52
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 02. 08.2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 28 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne – 2x
Alergare cu genunchii sus – 2x
Alergare cu călcâiele la şezut – 2x
Alergare cu pas adăugat – 2x
Alergare cu pas încrucişat – 2x
Alergare cu spatele în linie dreaptă – 2x
Alergare cu pas săltat – 2x
Partea fundamentală – 30 min.
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie efectuate pe distanţa de 15m:
Se pleacă la semnal sonor urmând ca după fiecare repetare să se modifice
poziţia de plecare astfel: stând cu fată pe direcţia de deplasare, stând cu
spatele pe direcţia de deplasare, aşezat cu faţa şi apoi cu spatele pe
direcţie, culcat dorsal cu faţa si apoi cu spatele pe direcţie, culcat facial cu
faţa si apoi cu spatele; Dozare: 10 min.
Câte 2 la minge, faţă în faţă, distanţă 5m între jucători, vor executa preluare cu
interiorul piciorului stâng si pasă cu interiorul ( latul ) piciorului drept – 4 min.
Acelaşi exerciţiu dar’’traseul’’ este invers preluare stângul pasă cu dreptul – 4
min.
Acelaşi exerciţiu dar mingea va fi preluată cu exteriorul şi apoi pasată cu acelaşi
picior ( cu latul ); se lucrează alternativ o dată cu dreptul şi o dată cu stângul – 6
min.
Lovirea mingii cu latul dintr-o atingere distanţa dintre jucători fiind de 3m – 5
min.
Joc cu temă – 15 min.
4x4 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprise;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
53
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 09. 08.2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne – 2x
Alergare cu genunchii sus – 2x
Alergare cu călcâiele la şezut – 2x
Alergare cu pas adăugat – 2x
Alergare cu pas încrucişat – 2x
Alergare cu spatele în linie dreaptă – 2x
Alergare cu pas săltat – 2x
Partea fundamentală – 30 min.
Exerciţii sub formă de concurs:
“ Crabii şi creveţii” – 5 min.
Jucătorii aşezaţi pe două linii faţă în faţă la 20 m distanţă, vor executa sprint dus-
întors până la linia jaloanelor aflată la 10m distanţă iar linia care ajunge prima va
câştiga – 5 min.
Câte trei la minge, distanţă de 5m între executanţi; vor realize pase în trei
precedată de preluare: cu interiorul piciorului drept- pasă cu stângul; cu interiorul
piciorului stâng – pasă cu dreptul; cu ext. pic. dr. – pasă cu dreptul; cu ext. pic.
stg. – pasă cu stângul – 15 min.
Acelaşi exerciţiu dar mingea va fi lovită fără preluare – 5 min.
Joc cu temă – 15 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
54
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 16. 08.2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea lovirii mingii cu latul
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne – 2x
Alergare cu genunchii sus – 2x
Alergare cu călcâiele la şezut – 2x
Alergare cu pas adăugat – 2x
Alergare cu pas încrucişat – 2x
Alergare cu spatele în linie dreaptă – 2x
Alergare cu pas săltat – 2x
Partea fundamentală – 30 min.
Exerciţii sub formă de concurs:
“ Cursa pe numere’’ – 5 min.
’’Mingea la căpitan’’ – jucătorii sunt grupaţi câte 5 ( 4 la un jalon în coloană iar
’’căpitanul’’ în faţa lor la 5m) vor executa lovirea mingii cu latul cu ’’căpitanul’’
după care se vor deplasa la coada şirului; fiecare dintre cei 5 executanţi va ajunge
’’căpitan’’ – 10 min.
Exerciţii sub formă de suveică cu lovirea mingii cu latul şi retragere în spatele
propriului şir – 7 min.
Acelaşi exerciţiu dar jucătorul se va deplasa la coada şirului la care pasează – 7
min.
Joc cu temă – 15 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
55
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 23. 08.2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 20 min.
Jucătorii sunt aşezaţi câte trei la minge ( doi la un jalon cu minge şi celălalt la alt
jalon ), distanţa de 16m între executanţi ( un alt jalon se află la jumătatea distanţei
) vor executa:
Conducerea mingii până în dreptul jalonului, pasă cu latul şi deplasare la
jalonul opus – 8 min.
Conducerea mingii, fentă, dribling al jalonului, pasă cu latul şi deplasare la
jalonul opus – 8 min.
Joc cu temă – 25 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
56
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 30. 08.2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi pe două coloane la distanţă de 5m şi vor executa pase în doi
din deplasare precedată de preluare – 8 min.
Acelaşi exerciţiu dar jucătorii vor executa pase în doi din deplasare dintr-o
atingere – 8 min.
Pase în doi cu schimb de locuri din deplasare – 8 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
57
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 06. 09. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi pe două coloane la distanţă de 5m şi vor executa pase în doi
din deplasare precedată de preluare – 8 min.
Acelaşi exerciţiu dar jucătorii vor executa pase în doi din deplasare dintr-o
atingere – 8 min.
Pase în doi cu schimb de locuri din deplasare – 8 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
58
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 13. 09. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Învăţarea mişcării înşelătoare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi căte 2 faţă în faţă la distanţă de 10m unul de altul, având un
jalon între ei ( la 5m distanţă ), având fiecare minge; vor executa conducerea
mingii până la jalon – mişcare înşelătoare cu piciorul stâng şi se depăşeşte jalonul
prin dreapta – 6 min.
Acelaşi exerciţiu dar fenta se va realiza spre dreapta şi se va depăşi jalonul prin
stânga – 6 min.
Acelaşi exerciţiu dar fenta se face cu pendulare pe deasupra mingii cu stg şi se
pleacă în dreapta – 6 min.
Acelaşi ex. dar fenta se va face cu dr. şi se pleacă în stg. – 6 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
59
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 11. 10. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reacţie şi învăţarea un-doi-ului
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne – 2x
Alergare cu genunchii sus – 2x
Alergare cu călcâiele la şezut – 2x
Alergare cu pas adăugat – 2x
Alergare cu pas încrucişat – 2x
Alergare cu spatele în linie dreaptă – 2x
Alergare cu pas săltat – 2x
Partea fundamentală – 30 min.
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie efectuate pe distanţa de 15m:
Se pleacă la semnal sonor urmând ca după fiecare repetare să se modifice
poziţia de plecare astfel: stând cu fată pe direcţia de deplasare, stând cu
spatele pe direcţia de deplasare, aşezat cu faţa şi apoi cu spatele pe
direcţie, culcat dorsal cu faţa si apoi cu spatele pe direcţie, culcat facial cu
faţa si apoi cu spatele; Dozare: 10 min.
Jucătorii sunt dispuși în romb ( latura de 10m ) și vor executa pasă laterală –
reprimire – pasă la șirul din față șI deplasare la capătul șirului la care a pasat.
După 5 min. se schimbă jucătorii care pasează mingea la un-doi. Dozare: 20 min.
Joc cu temă – 15 min.
6x6 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
60
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 18. 10. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 75%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi în pătrat iar unul se află în centrul pătratului; cel din centru
va transmite mingea pe rând colegilor sensul de transmitere fiind cel al acelor de
ceasornic – 12 min.
Acelaşi exerciţiu dar jucătorul din centru va transmite mingea aleatoriu jucătorilor
– 12 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
61
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 23. 10. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Învăţarea mişcării înşelătoare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi căte 2 faţă în faţă la distanţă de 1m unul de altul, având un
jalon între ei fiecare cu minge; vor executa (la semnal sonor) mişcare înşelătoare
cu piciorul stâng şi se depăşeşte jalonul prin dreapta – 5 min.
Jucătorii sunt aşezaţi căte 2 faţă în faţă la distanţă de 10m unul de altul, având un
jalon între ei ( la 5m distanţă ), având fiecare minge; vor executa conducerea
mingii până la jalon – mişcare înşelătoare cu piciorul stâng şi se depăşeşte jalonul
prin dreapta – 5 min.
Acelaşi exerciţiu dar fenta se va realiza spre dreapta şi se va depăşi jalonul prin
stânga – 5 min.
Acelaşi exerciţiu dar fenta se face cu pendulare pe deasupra mingii cu stg şi se
pleacă în dreapta – 5 min.
Acelaşi ex. dar fenta se va face cu dr. şi se pleacă în stg. – 5 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
62
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 01. 11. 2010
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 20 Durata: 60 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 75%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi în pătrat iar unul se află în centrul pătratului; cel din centru
va transmite mingea pe rând colegilor sensul de transmitere fiind cel al acelor de
ceasornic – 12 min.
4 contra 1 în acelaşi spaţiu delimitat – 12 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x7 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
63
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 12. 01. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 50%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 15 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi în pătrat iar unul se află în centrul pătratului; cel din centru
va transmite mingea pe rând colegilor sensul de transmitere fiind cel al acelor de
ceasornic – 12 min.
4 contra 1 în acelaşi spaţiu delimitat – 12 min.
Joc cu temă – 35 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 4x8 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
64
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 17. 01. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 50%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 20 min.
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie efectuate pe distanţa de 15m:
Se pleacă la semnal sonor urmând ca după fiecare repetare să se modifice
poziţia de plecare astfel: stând cu fată pe direcţia de deplasare, stând cu
spatele pe direcţia de deplasare, aşezat cu faţa şi apoi cu spatele pe
direcţie, culcat dorsal cu faţa si apoi cu spatele pe direcţie, culcat facial cu
faţa si apoi cu spatele; Dozare: 10 min.
Exercitiu sub forma de suveica: doi jucatori la un jalon iar celalalt jucator se afla
la 10m distanta. Se va executa conducerea mingii si pasa cu latul (preluarea
mingii se va realiza cu diferite procedee) – dozare: 10 min.
Joc cu temă – 40 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 4x10 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
65
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 21. 01. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic-Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 50%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Învăţarea trasului la poartă cu şiretul si dezvoltarea fortei generale
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu exerciţii de dezvoltare a atenţiei;
Complex de gimnastică;
Partea fundamentală – 20 min.
Jucătorii aşezaţi în coloană, fiecare cu minge la 20m de poartă, vor conduce
mingea pana in dreptul unui jalon pe care-l vor depasi fie prin stanga fie prin
dreapta si vor suta la poarta – 10 min.
Acelaşi ex. dar se vor depasi doua jaloane unul prin stanga si celalalt prin dreapta
dupa care se va suta la poarta cu siretul – 10 min.
Joc cu temă – 30 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu şiretul – 4x10 min., pauză 1 min. între reprize
Dezvoltarea fortei – 10 min.
exercitii sub forma de circuit: jucatorii sunt impartiti in 4 ateliere unde vor
executa genuflexiuni ( 15 rep.), abdomene (15 rep.), extensii ale spatelui din
culcat facial ( 15 rep.) si flotari (10 rep.) – circuitul va fi executat de 2 ori
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
66
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 29. 03. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 70%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea preluării mingii cu şiretul,
coapsa şi pieptul prin amortizare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 30 min.
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie efectuate pe distanţa de 15m:
Se pleacă la semnal sonor urmând ca după fiecare repetare să se modifice
poziţia de plecare astfel: stând cu fată pe direcţia de deplasare, stând cu
spatele pe direcţia de deplasare, aşezat cu faţa şi apoi cu spatele pe
direcţie, culcat dorsal cu faţa si apoi cu spatele pe direcţie, culcat facial cu
faţa si apoi cu spatele; Dozare: 10 min.
Individual, fiecare jucător va executa 3 menţineri ale mingii în aer urmate de
preluare cu şiretul, coapsa şi pieptul (la alegere) prin amortizare; Dozare: 10 min.
Pe perechi, distanţă de 3-4m între jucători, vor efectua preluarea mingii din minge
oferită de coechipier; Dozare: 10 min.
Joc cu temă – 30 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 4x10 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
67
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 04. 04. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 60%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea vitezei de reactie şi învăţarea lovirii mingii cu latul din
deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 20 min.
Crabii şi creveţii. Dozare: 5 min.
4 contra 1 într-un pătrat cu latura de 6m. Dozare: 15 min.
Joc cu temă – 40 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 4x10 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
68
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 11. 04. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 60%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Învăţarea lovirii mingii interiorul piciorului
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 20 min.
Jucătorii sunt aşezaţi câte trei, distanţă de 6-7m între ei, vor executa pase în trei
precedată de preluare cu interiorul piciorului. Se va transmite mingea atât cu
piciorul drept cât şi cu cel stâng. Dozare: 10 min.
Acelaşi exerciţiu dar preluarea se va realiza cu exteriorul piciorului. Dozare:
10min.
Joc cu temă – 40 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 4x10 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie
69
PLAN DE ANTRENAMENT
Grupa: 2003 Data: 18. 04. 2011
Antrenor: Palade Tudor Caracterul: Fizic - Tehnic
Nr. jucători: 24 Durata: 80 min.
Teren: Sintetic Intensitatea: 60%
Materiale: Mingi, jaloane
Obiective: Dezvoltarea coordonării şi învăţarea lovirii mingii cu latul din deplasare
Încălzirea – 10 min.
Alergare uşoară intercalată cu variante de mers ( pe călcâie, pe vârfuri, pe partea
externă şi internă a piciorului) – 2 tururi de teren;
Exerciţii din “şcoala alergării’’ executate pe distanţa de 10m:
Alergare cu joc de glezne peste jaloane – 2x
Alergare cu genunchii sus peste jaloane – 2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu joc de glezne şi ridicarea genunchiului drept peste jaloane –
2x
Alergare cu pas adăugat printre jaloane – 2x
Alergare cu spatele printre jaloane – 2x
Alergare cu pas săltat printre jaloane – 2x
Alergare cu pas sărit peste jaloane – 2x
Partea fundamentală – 25 min.
Jucătorii sunt aşezaţi câte doi, distanţă 5m între executanţi, vor efectua lovirea
mingii cu latul din deplasare – 5 min.
Acelaşi exerciţiu dar se va termina cu şut la poartă – 10 min.
2x1 cu finalizare într-un spaţiu delimitat – 10 min.
Joc cu temă – 20 min.
5x5 cu accent pe lovirea mingii cu latul – 2x10 min., pauză 1 min. între reprize;
Revenirea - 5 min.
alergare uşoară cu mişcări de respiraţie