GEOMOFOLOGIE STRUCTURALĂ

transcript

Titular curs: Conf. univ. dr. Marian ENE

Prelegerea 1

Programa analitică a cursului (selectiv)Disciplină fundamentală şi impusă (obligatorie)4 credite, 28 ore de curs, 28 ore lucrări practice

Obiectivele cursuluiCunoaşterea şi înţelegerea:

a) Înţelegerea alcătuirii interne a Pământului şi a mecanismelor complexe din interiorul acestuia care determină forme de relief;b) Cunoaşterea celor patru tipuri principale de structură (tabulară, monoclinală, cutată şi faliată) şi a elementelor lor constitutive;c) Cunoaşterea formelor de relief ce se formează pe fiecare tip de structură.

Explicarea şi interpretarea:a) Interpretarea desenelor şi schiţelor ce reprezintă diferite tipuri de structură şi de relief structural;b) Explicarea mecanismului tectonicii globale;c) Explicarea formării fiecărui tip de relief structural;

Tematica cursului1. Alcătuirea internă a Pământului2. Dinamica scoarţei terestre – zone de expansiune şi zone de convergenţă3. Discordanţe, serii transgresive, serii regresive4. Structura tabulară, structura monoclinală şi relieful format pe acestea5. Structura cutată, structura faliată şi relieful creat pe acestea

Forma de evaluare – verificare

Stabilirea notei finale (procentaje)- răspunsuri la verificare – 80%- proiect – 20%

PĂMÂNTUL

Structura internă.

Marile domenii morfostructurale

Relieful Pământului – caracter tectono-structural. DE CE?

Care sunt învelişurile Pământului?

Structură concentrică:

NucleulMantauaLitosferaHidrosferaAtmosferaBiosferaAntroposfera

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE14-13 miliarde ani – Big Bang-ul: într-o nanosecundă (10-9 secunde) a rezultat un

Univers cu diametrul de sute de milioane de km

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE12-10 miliarde ani – Formarea primelor galaxii cu stele în interior. Rol - gravitaţia

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE4,65 miliarde ani – A luat naştere Sistemul Solar într-unul din braţele galaxiei Calea Lactee, cu

proto-Soarele în centrul său înconjurat de protoplanete, planetoizi

4,6 miliarde ani – Se formează sistemul de planete ca urmare a procesului de acreţie: rezultă patru planete telurice (Mercur, Venus, Pământ, Marte) şi patru planete ge mari dimensiuni (Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun) alcătuite din elemente uşoare.

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE4,6 – 3,8 miliarde ani (Hadean) – Pământul evoluează de la stadiul de protoplanetă la cel de

planetă.

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE4,5 miliarde ani – Pământul este lovit de un planetoid. Se formează Luna.

PĂMÂNTUL – GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE3,8 miliarde ani - prezent – Pământul prezintă şase învelişuri plus antroposfera. Structura internă

este complicată (sortarea elementelor pe verticală). Dinamica plăcilor litosferice. Primele uscaturi.

GRAVITAŢIA PRESIUNEA Presiunea litostatică Presiunea orientată (de stres)

ENERGIA CALORICĂ Energia calorică externă Energia calorică internă

RADIOACTIVITATEA MAGNETISMUL

Înclinaţia magnetică Declinaţia magnetică Intensitatea câmpului magnetic

PALEOMAGNETISMUL

PROPRIETĂŢILE FIZICE MAJORE ALE PĂMÂNTULUI

PROPRIETĂŢILE FIZICE MAJORE ALE PĂMÂNTULUIGRAVITAŢIA – forţa de atracţie exercitată de un corp cosmic (stea, planetă, satelit, planetoid etc.) asupra materiei de la suprafaţă sau din apropiere sa.

Unde k = constanta atracţiei universale(6,672 x 1011N x m2/kg2)

Consecinţe ale manifestării gravitaţiei gravitaţiei la nivelul Sistemului Solar şi al Pământului

geneza Sistemului Solar, cu Soarele în centru şi opt planete ce gravitează în jurul său, unele atrăgând la rândul lor, în câmpul propriu gravitaţional sateliţi şi asteroizi

Sortarea materiei terestre în funcţie de caracteristicile fizice ale elementelor, rezultând structura actuală a Pământului, cu elemente mai grele la interior şi cele mai uşoare la exterior

Reţinerea la suprafaţa Pământului a gazelor ce alcătuiesc atmosfera, cea mai mare parte a acestora (peste 99%) fiind concentrate în troposferă şi stratosferă

Curgerea apei pe suprafaţa scoarţei, acolo unde aceasta prezintă un anumit grad de înclinare (pantă)

Mişcările de coborâre ale unor compartimente ale scoarţei terestre, formarea de anticlinale şi sinclinale, diapirismul sării etc.

Deplasarea gravitaţională a materialelor pe versant sub forma unor procese specifice (alunecări de teren, prăbuşiri, solifluxiuni, creep etc.)

PRESIUNEA Presiunea litostatică - apăsarea rocilor aflate deasupra punctului

măsurat (presiunea creşte cu adâncimea determinând compactarea rocilor)

PRESIUNEAPresiunea orientată (de stres) – origine tectonică, manifestându-se la

nivelul scoarţei pe orice direcţie. Determină deformarea rocilor plastice (cute) şi fracturarea rocilor mai puţin plastice.

ENERGIA CALORICĂ Energia calorică externă - provine exclusiv de la Soare,

fiind de câteva mii de ori mai mare decât cea provenită din interiorul Pământului.

ENERGIA CALORICĂEnergia calorică internă - este determinată de reacţiile

termonucleare dintre elementele radioactive din interiorul Pământului.

RADIOACTIVITATEA - Este determinată de dezintegrarea elementelor radioactive, în special a celor din seria uraniu-thoriu, fiind una din sursele de energie calorică internă a pământului.

MAGNETISMUL - Este o altă proprietate fizică a Pământului, determinată de mişcarea curenţilor de convecţie din nucleul extern, aflat, se pare, în stare lichidă, cu temperaturi de peste 3500°C şi o presiune de peste 1.800.000 atmosfere. Această proprietate face ca Pământul să se manifeste ca un magnet uriaş, fiind înconjurat de un câmp magnetic la exterior numit magnetosferă, aflată în relaţie directă cu activitatea solară

MAGNETISMUL Înclinaţia magnetică

PROPRIETĂŢILE FIZICE MAJORE ALE PĂMÂNTULUIEste dată de

valoarea unghiului format de planul acului magnetic cu suprafaţa terestră (orizontala locului), aceasta fiind de 0° la ecuator şi aproximativ 90° la poli.

Fenomenul este determinat de curbura suprafeţei terestre, tendinţa acului magnetic al busolei de a se orienta spre polul de atracţie (nord).

MAGNETISMULDeclinaţia magnetică

PROPRIETĂŢILE FIZICE MAJORE ALE PĂMÂNTULUIEste dată de valoarea (în grade) unghiului format de meridianul magnetic cu meridianul geografic. Declinaţia magnetică poate fi vestică (atunci când direcţia meridianului magnetic indicat de acul busolei se desfăşoară la vest de direcţia meridianului geografic) sau estică (atunci când direcţia meridianului magnetic indicat de acul busolei se desfăşoară la est de direcţia meridianului geografic)

PALEOMAGNETISMUL - Numit şi magnetismul remanent, reprezintă magnetismul trecutului geologic, înregistrat de orientarea liniilor câmpului magnetic în momentul formării rocilor, în special a celor magmatice.

MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!

GEOMOFOLOGIE STRUCTURALĂ

Documents