FIŞA SPECTACOLULUI

Teatrul: Tandem Piatra Neamţ.

Telefon mobil: 0745793951

e-mail: teatrultandem@yahoo.com

hibovski@yahoo.com

Spectacolul: Sperietoarea (un scenariu de Gheorghe Hibovski - versuri şi cântece populare din zona Moldovei -

România).

Cu: Maria Hibovski şi Gheorghe Hibovski.

Regia şi scenografia: Gheorghe Hibovski.

Durata: 1 h.

Numărul actorilor : 2 (o femeie şi un bărbat).

Echipa tehnică : luminist-sunetist, conducător auto.

Spaţiu minim necesar : 5 m adâncime – 6m deschidere – 3m înălţime.

Necesarul tehnic: staţia de amplificare sunet, orga de lumini şi reflectoarele sălii, 2-3

microfoane.

Montarea şi demontarea decorului : 1 h.

Sinopsis: Spectacolul SPERIETOAREA e structurat pe versuri şi cântece populare din zona Moldovei (România)

şi foloseşte, ca liant de mişcare, elemente de teatru-dans. Sperietoarea, momâia care sperie păsările dăunătoare

culturilor, capătă, în spectacol, o semnificaţie mai largă, devine un om care încearcă să apere alţi oameni de tot ceea

ce poate fi dăunător.

Scenariul pune în joc viaţa unei femei simple, insistând pe momentele importante: copilăria, prima iubire,

conflictul cu părinţii, prima dezamăgire, nunta, moartea bărbatului şi, în final, renaşterea speranţei (femeia poartă

în pântece copilul bărbatului care tocmai a murit).

Fetiţa descoperă lumea prin joc : cuvintele, obiectele pământeşti şi cereşti, oamenii, durerea trupească şi

sufletească, bucuria şi supărarea, ura şi iubirea, într-un cuvânt, viaţa.

Adolescenta intră-n jocul dragostei. Se întâlneşte pe ascuns cu iubitul. Se loveşte de împotrivirea

părinţilor care nu sunt de acord cu alegerea ei. Vrea să-şi urmeze iubitul care pleacă-n lume, iar când e părăsită de

acesta, îl blestemă şi suferă cumplit de dorul lui. Disperată, îi face descântece de dragoste, dar alesul inimii se

însoară cu alta. Fata îşi plânge nenorocul.

Tânăra, maturizată de suferinţele iubirii, înţelege că poate afla frumuseţea peste tot în lume, dacă-şi

deschide ochii şi inima. Înţelege că viaţa e scurtă, că e una singură şi că trebuie trăită. Se mărită, aşadar, şi ea.

Femeia, abia măritată, trece printr-o altă mare încercare: îi moare bărbatul. Îl boceşte după datină, dar nu

se lasă doborâtă. Îşi găseşte puterea de a rezista tuturor necazurilor, ca de fiecare dată, în cântec şi în dans. Dar

speranţa ei renaşte cu adevărat în clipa când îşi dă seama că poartă în pântece copilul bărbatului mort. Viaţa ei

capătă, în sfârşit, un sens : copilul. Femeia a înţeles că frumuseţea şi urâţenia, ca, de altfel, orice exces, provoacă

multă suferinţă în lume. Aşadar, negociază cu divinitatea înfăţişarea viitorului copil, opţiunea ei fiind pentru

măsură. Se metamorfozează, de dragul copilului, în sperietoare.