Didactica matematicii şi explorării mediului la clasa I...• slaba capacitate de a transforma sau...

transcript

MATEMATICĂ

CURRICULUM BAZAT PE

COMPETENȚE

Nivelul de performanță elementar în formarea

competențelor cheie

• https://www.ted.com/talks/carol_dweck_the_power_of_believing_that_you_can_improve?language=ro

COMPETENȚA

capacitatea de a aplica în mod adecvat cunoştintele acumulate într-un context definit (educaţie, locul de muncă, dezvoltare personală sau profesională)

•COMPETENȚE DE BAZĂ

competențele necesare pentru a trăi în

societatea contemporană (exemplu: a

asculta, a vorbi, a citi, a scrie etc.)

•COMPETENȚE CHEIE

set transferabil şi multifuncţional de

cunoştinte, abilităţi şi atitudini necesare

oricărei persoane în vederea dezvoltării

personale, a incluziunii sociale şi a angajării

MATEMATICĂ

CURRICULUM BAZAT PE COMPETENȚE

Abordarea integrată a matematicii

„Cel mai puternic argument pentru integrarea

curriculumului este chiar faptul că viaţa nu

este împărţită pe discipline”

J. Moffett

„acţiunea de a face să interrelaţioneze

diverse elemente pentru a constitui un tot

armonios, de nivel superior, a aduce părţi

separate

într-un întreg unitar, funcţional, armonios.”

INTEGRAREA

Din punct de vedere curricular, integrarea înseamnă:

- organizarea, punerea în relaţie a disciplinelor şcolare, cu scopul de a evita izolarea lor tradiţională;

- procesul şi rezultatul procesului prin care elevul interpretează materia care îi este transmisă pornind de la experienţa de viaţă şi de la cunoştinţele pe care deja le-a însuşit;

- stabilirea de relaţii de convergenţă între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile, valorile ce aparţin unor discipline şcolare distincte;

- predarea şi învăţarea sunt văzute din perspectivă holistică, reflectând lumea reală, care este interactivă.

Procesul de cunoaştere ştiinţifică presupune:

observarea;

clasificarea/gruparea, aplicarea unor metode specifice;

efectuarea unor analize cantitative şi calitative;

generalizarea, extinderea proprietăţilor observate asupra unei categorii mai largi;

gândirea şi regândirea întregului ansamblu.

Aspecte importante:

învăţarea nu este neapărat un rezultat al unui proces de predare;

ceea ce elevul învaţă depinde de ideile lui preexistente;

de obicei, evoluţia învăţării se face de la concret la abstract;

o învăţare eficientă este aceea care implică o acţiune practică, conexiune şi verificare;

speranţele şi perspectiva afectează performanţele învăţării;

activitatea de învăţare depăşeşte timpul petrecut în şcoală.

Condiții specifice predării științelor:

•transmiterea unui model de gândire

specific;

• reflectarea valorilor ştiinţifice;

• stimularea curiozităţii şi eliminarea

plictiselii;

• continuarea învăţării în afara şcolii.

Câteva beneficii:

învăţarea devine un proiect personal al elevului,

îndrumat, orientat, animat de către profesor;

învăţarea devine interesantă, stimulativă,

semnificativă;

la baza activităţii stă acţiunea practică, cu finalitate

reală;

cultivă cooperarea şi nu competiţia.

GALAMBOSI CSABA – METODIST ISJ

MATEMATICĂ

Învățarea diferențiată

Învățarea diferențiată:

presupune adaptarea procesului

instructiv-educativ la potenţialităţile individuale, la

ritmul şi stilul de învăţare al elevului, la

interesele şi abilităţile fiecăruia.

are la bază un sistem centrat pe elev.

elevii învaţă în ritmuri diferite;

elevii au stiluri de învăţare diferite;

cadrele didactice trebuie să asigure valorizarea potenţialului fiecărui elev.

DE CE?

• Relaţia profesor-elev se schimbă, în sensul că profesorul: - sprijină elevul în învăţare;

-stabileşte conţinuturile şi materialele necesare;

- monitorizează și îndrumă activitatea;

-îndrumă şi sintetizează rezultatele.

• În centrul activității de învățare stă dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, în raport cu propriul potențial.

CARACTERISTICI

•Diferențele între elevi sunt studiate și acceptate ca

bază de pornire în demersul instructiv-educativ.

•Elevii sunt orientați în sensul propriilor interese și a

alegerilor ghidate de acestea.

•Se folosesc forme de organizare a activității diferite:

pe grupe, în echipe, frontal sau individual.

•Timpul este flexibil, în funcție de nevoile elevilor.

•Se admit, chiar se caută perspective multiple asupra evenimentelor și ideilor.

•Cadrul didactic facilitează activitatea independentă a elevilor.

•Elevii se ajută între ei, sunt asistați în rezolvarea problemelor.

•Elevii, împreună cu profesorii, acționează în vederea stabilirii obiectivelor, criteriilor de evaluare.

•Respect pentru CINE învață.

Abordarea stilului personal de învățare:

•a înţelege preferinţele specifice stilului personal de

învăţa;

•a conştientiza care stil de învăţare creează cea mai

eficientă cale de a înţelege şi de a ţine minte ceea ce

alegem şi decidem să învăţăm.

IMPORTANT!

Stilul de învățare determină stilul de predare.

Adaptarea procesului de evaluare:

• proiecte

• produse (scrise, orale, vizuale, kinestezice–proiecte, portofolii etc.).

• Evaluarea prin probe scrise poate fi înlocuită prin probe orale, demonstrarea cunoştinţelor acumulate prin mijloace/activităţi practice.

•Evaluarea trebuie să vizeze identificarea progresului realizat de elev luând ca punct de plecare rezultatele evaluării iniţiale (evaluarea individualizată).

Câteva beneficii:

•toţi elevii vor participa la activităţile propuse la clasă şi vor fi implicaţi în rezolvarea tuturor sarcinilor;

•fiecare elev va fi implicat în activitate şi va avea ceva de realizat;

•fiecare elev va reuşi să rezolve sarcina propusă şi cadrul didactic va şti cum/când să-i sprijine pe cei care au nevoie de ajutor suplimentar;

•va creşte coeziunea grupului, iar elevii vor lucra împreună şi se vor sprijini unii pe alţii în învăţare prin cooperare;

•va creşte motivaţia pentru învăţare.

•LILIANA VEREȘ - METODIST ISJ

MATEMATICĂ

Gândirea critică

-verbele care operaționalizează sarcinile ce

vizează dezvoltarea gȃndirii critice la elevi-

1. CUNOAȘTERE (identificarea și recunoașterea informației)

Spune Sortează

Definește Potrivește

Numește Localizează

Completează Recunoaște

Ordonează

2. ÎNȚELEGERE (organizarea și selectarea datelor/ ideilor)

Descrie Interpretează Reformulează

Rezumă Explică Parafrazează

Ordonează Rescrie Compară

Redă cu cuvinte proprii

3. APLICARE

(folosirea datelor, regulilor și a principiilor)

aplică demonstrează exemplifică arată

evaluează determină ilustrează rezolvă

concluzionează desenează realizează

construiește

formulează o regulă

descoperă folosește operează

4. ANALIZĂ

(separarea unui întreg în mai multe componente)

analizează găsește opusul schițează

examinează sortează dezbate diferențiază

identifică relații cauză-efect

clasifică concluzionează întreabă specifică

compară

determină variabilele distinge

5. SINTETIZARE

(combinarea ideilor pentru a forma un nou întreg)

schimbă găsește altă soluție fă predicții

recapitulează combină formulează

corectează presupune sugerează compune

generează realizează

construiește inventează rearanjează

vizualizează crează reconstruiește scrie

planifică aranjează reorganizează

6. EVALUARE (formulare de opinii, judecăți, argumente, decizii)

alege susține justifică

selectează

compară estimează prioritizează

concluzionează

spune-ți opinia ierarhizează valorifică

•ADRIANA BOROȘ - LICEUL TEOLOGIC

ORTODOX „NICOLAE STEINHARDT”

SATU MARE

MATEMATICĂ

Factorii care blochează creativitatea şi activismul

elevilor în şcoală

1. Blocaje de tip emoţional

• teama de a nu comite o greşeală/de a nu părea extravagant;

• teama de a fi în minoritate;

• oprirea prematură la prima idee/soluţie care apare sau teama/neîncrederea faţă de profesori și colegi;

• capacitatea slabă de a se destinde, de a lăsa timp incubaţiei să se desfăşoare, să acţioneze;

• aparenta securitate a „cunoscutului” şi a „evidentului”;

• dependenţa excesivă faţă de opiniile altora;

• lipsa competenţei de a depune efort susţinut pentru

a desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme

de la identificarea ei până la soluţionare.

2. Blocaje de ordin cultural:

• dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa

de apartenenţă;

• „conformism” la idei vechi, ca şi la cele noi;

• tendinţa de a reacţiona conform principiului „totul sau

nimic’;

• prea mare încredere în experinţa trecută;

• slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile;

• sentimentul că tendinţa de a te îndoi sistematic este un

inconvenient social;

• prea mare încredere în logica a ceea ce se numeşte

„raţiune”;

• exaltare excesivă faţă de spiritul grupului, conducând la

conformism.

3. Blocaje de ordin perceptiv:

• incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;

• incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;

• dificultatea de a defini a problemă sau refuzul de a

sesiza;

• dificultatea de a destructura o problemă în elemente

care pot fi manipulate, dirijate;

• dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme;

•prezentarea prematură a pseudo-soluţiilor la o problemă insuficient analizată şi definită;

• incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu mediul;

• dificultatea de a percepe relaţii neobişnuite între idei şi obiecte;

• incapacitatea de a defini lucrurile;

• îngustarea excesivă a punctului de vedere;

• credinţe/prejudecăți: „Nu sunt creativ”.

•LUPOU AGOTA – METODIST ISJ SATU

MATEMATICĂ

Rolul și importanța evaluării

EVALUAREA – CE? și CUM?

Premisă despre evaluare

Rostul evaluării nu este atât notarea elevului, ci determinarea (generarea) progresului în învăţare şi măsurarea acestui progres.

Premise despre învățare

Învățarea se petrece atunci când elevul :

- acționează și aplică - este motivat - primește feedback

Curriculumul bazat pe competenţe:

• Se concentrează asupra procesului de învăţare, mai curând decât asupra celui de predare;

• Defineşte ce trebuie să dobândească elevii în termeni de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;

• Defineşte competenţele sau rezultatele învăţării care trebuie dobândite în termeni de criterii de performanţă clar exprimate, uşor de utilizat în vederea evaluării elevilor.

Evaluarea curriculumului bazat pe competenţe este cunoscută ca

evaluare bazată pe criterii.

Evaluare bazată pe criterii

Are la bază un proces (observarea performanţei de-a lungul unor perioade mai lungi, mai curând decât numai a produsului final);

· Este axată asupra individului (pentru a oferi feedback);

· Este determinată şi notată intern (pentru flexibilitate şi pentru a informa procesele de evaluare);

· Este verificată de o terţă parte – ideal, externă organizaţiei evaluatorilor.

Rezultatele învăţării

Cadrul European al Calificărilor (EQF) descrie rezultatul

învăţării în termeni de:

- Cunoştinţe - teoretice şi/sau faptice

- Abilităţi cognitive (utilizarea gândirii logice, intuitive şi creative) şi practice (implicând dexteritate manuală şi utilizarea metodelor, materialelor, uneltelor şi instrumentelor)

- Competenţa-este descrisă în termenii responsabilităţii şi autonomiei unei persoane.

- Trebuie evaluate toate componentele unui rezultat al învăţării, nu numai cunoştinţele!

Rezultatele evaluării formative sunt utilizate

pentru a stabili obiectivele învăţării şi a oferi feedback

elevilor.

• Feedback-ul trebuie să fie întotdeauna direct şi

constructiv şi trebuie să ofere elevilor informaţii privind etapele următoare de parcurs.

• Pentru a fi eficace, feedback-ul trebuie oferit cu

promptitudine, astfel încât elevul să poate ţină cont de acesta în procesul de învăţare.

• Aceasta asigură motivarea, care reprezintă un element crucial în sprijinirea elevilor pentru a învăţa cu succes. Feedback-ul întârziat poate să nu mai aibă sens pentru elev.

POPESCU CĂLIN – COLEGIUL

NAȚIONAL „IOAN SLAVICI” SATU MARE

Didactica matematicii şi explorării mediului la clasa I...• slaba capacitate de a transforma sau...

Documents