Dereglări ale sistemului

hipotalamo-hipofizo-gonadal la pacientele cu sindromul

ovarelor polichistice

TAMARA TUDOSE

conferențiar universitar

Catedra Endocrinologie

USMF ,, Nicolae Testemițanu”

Sindromul ovarelor polichistice (SOP)

poartă un caracter descriptiv. La baza acestui

sindrom la început erau: ovare mărite

bilateral cu suprafaţa netedă, cu aspect „de

fildeş”, cu membrana externă îndurată cu

multipli foliculi degeneraţi şi chisturi în

asociere cu hiperplazia theca internă

în prezent mulţi autori consideră că schimbările

histologice în SOP nu sunt specifice, reflectă

preponderent starea de anovulaţie cronică şi

constatarea diagnosticului doar în baza

modificărilor histologice nu este argumentată.

Studierea datelor din literatură este dificilă din

cauza lipsei unui consensus în nozologia acestui

sindrom. În literatură acest sindrom este cunoscut

ca sindromul Stein-Leventhal, hiperandrogenie

ovariană, disfuncţia hiperandrogenă a ovarelor,

ovare sclerochistice ş.a. Termenul Polycystic Ovary

Disease adesea întruneşte mai multe forme clinice.

Există mai multe clasificaţii ale acestui

sindrom Голубева И.В. deosebeşte 4 forme

clinice ale sindromului:

1.Disfuncţia hiperandrogenă primară a

ovarelor.

2.Sindromul diencefalic cu schimbări

sclerochistice secundare ale ovarelor.

3.Forma latentă a sindromului adrenogenital.

4.Sindromul diencefalic cu hipersecreţia

hormonului luteinizant şi tecomatoza

ovarelor

Există lucrări în care autorii evidenţiază 2

forme ale SOP:

1.Polichistoza ovariană de tip 1 –

Sindromul Stein-Leventhal tipic.

2.Polichistoza ovariană de tip 2, atipică, în

care ovarele adesea nu sunt mărite

semnificativ.

În 2003 prin Consensul de la Rotterdam s-a

convenit de a stabili diagnosticul de sindromul

ovarelor polichistice (SOP) dacă sunt prezente

2 din următoarele simptome:

1.oligoovulaţie sau anovulaţie cronică

2. hiperandrogenie

3. semne echografice de polichistoză ovariană

Astfel frecvenţa stabilirii diagnosticului de

SOP s-a mărit pe contul formelor secundare ale

acestui sindrom.

Caracteristica biochimică a SOP este excesul

de androgeni şi afectarea dinamicii

transformării acestora în estrogeni.

În normă schimbările ciclice a estrogenilor

în ovare sunt responsabile de controlul

retrograd a eliberării ciclice a

gonadotropinelor.

Sistemul hipotalamo-hipofizar

Rolul hotrmonului hipotalamic eliberator –

gonadotropin-releasing hormon (LH-RH) încă

se discută. Existau considerente precum că la

pacientele cu SOP screţia mărită a acestuia

(LH-RH) ar determina majorarea nivelului de

LH, hiperstimularea ovarelor şi

hiperandrogenia.

Alte investigaţii din contra indicau că infuzia

permanentă de LH-RH nu numai că nu

determină o majorare continuă de LH, dar

provoacă diminuarea secreţiei gonadotropinelor

(termen cunoscut ca ”down-regulation” sau

desensibilizare).

Actualitatea temei

Sindromul polichistozei ovariene (PO) esete o patologie complexă în endocrinologie – ginecologie.

Acuzele principale în acest sindrom: hirsutizm, infertilitate – prezintă atît probleme medicale, cît şi sociale.

Aspectele endocrine ale patologiei gonadelor

prezintă interes pentru endocrinologi,

ginecologi,medicii de familie ş.a. În ultimii ani

progresele în domeniul endocrinologiei reproducţiei

au permis rezolvarea multor probleme, dar şi au

accentuat multe altele.

Astfel, deşi sunt disponibile mai multe metode de

trtament al infertilităţii,( inclusiv fertilizarea in

vitro), importantă este concretizarea cauzelor

acestea şi tratamentul patogenetic al maladiei de

bază.

Sindromul ovarelor polichistice ar putea fi o

entitate clinică, sau o manifestare a unui

proces de anovulaţie cronică ce se intîlneste

adesea în cadrul unor alte maladii endocrine

cum ar fi: hipotiroidia, acromegalia,

hipercorticismul, hiperprolactinemia,

disfuncţia congenitală a suprarenalelor ş.a.

Patogenia acestui sindrom rămîne neelucidată, în deosebi nu este concretizat rolul sistemului hipotalamo-hipofizar în această maladie.

Actualitatea temei

Metodele conservative şi chirurgicale de tratament nu sunt destul de efective.

Apariţia în ultimii ani a unui şir de analogi ai gonadoliberinei demonstrează atît efect de stimulare a ovulaţiei, cît şi efect contraceptiv al acestora.

Importanţa lor în diagnostic şi tratament rămîne a fi concretizată.

Obiectivele Lucrării

Studierea funcţiei sistemului hipotalamo-hipofizo-gonadal la pacientele cu PO cu aplicarea testului de stimulare cu gonadotropin-releazing hormon identic celui hipotalamic (LH-RH).

Materiale şi metode:

Au fost investigate 60 de paciente cu PO în vîrsta de la 15 pînă la 40 de ani.

Simptome clinice Numărul de

pacinte

60

hirsutism sever 29

moderat 24

uşor 5

foliculite 2

seboree 2

alopeţie 1

hipertrofia clitorului 3

tembrul jos al vocii 1

hipoplazie mamară 1

constituţie androidă 3

ovare mărite în

dimensiuni

unilateral 10

bilateral 40

nu s-a depistat 10

ovare mărite în

dimensiuni

unilateral 10

bilateral 40

nu s-a depistat 10

dereglarea ciclului

menstrula

amenoree primară 3

secundară 8

oligomenoree 37

metroragii 6

dereglarea ovulaţiei anovulaţie 24

hipolutenism 36

lactoree exprimată 7

neexprimată 22

mastopatie fibro-

chistică

difuză 12

nodulară 2

obezitate 5

infertilitate primară 7

secundară 5

Hirsutism

Pneumopelviografia: Ovare bilateral marite cu aspect polichistic

Testul cu 100 mcg LH-Rh (firma Heöscht) a fost efectuat la 15 paciente cu PO.

Serul pentru dozarea hormonilor (LH, FSH, PRL, testosteron, progesteron) a fost colectat iniţial şi peste 15, 30, 60, 90, 120 minute după întroducerea preparatului.

Dozarea hormonilor s-a efectuat prin metoda radio-imună cu ajutorul complectelor comerciale. Rezultatele au fost comparate în trei grupuri:

I. La pacientele cu forma tipică a PO (sindromul Ştein-Levental) şi

II. La pacientele cu forma atipică a PO (micropolichistoza ovariană)

III. Grupul de control.

Grupul Indicele

statistic

LH în mIU/l

I 0 15 30 60 90 120

M 19,8 33,7 43,9 39,1 40,5 35,2

±m 2,24 4,7 3,88 4,29 4,16 3,00

P <0,01 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001 <0,01

II M 7,6 14,9 16,0 16,6 16,2 14,5

±m 1,45 2,93 2,84 1,97 2,13 1,76

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

P* <0,001 <0,001 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001

III M 7,28 15,18 22,26 14,47 13,49 11,12

±m 2,63 2,67 6,21 2,55 2,82 1,67

Rezultatele:

0

15

30

60 90

120

0

15 30 60 90 120

0

15

30

60 90120

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

0 15 30 60 90 120

Timpul (min)

LH

(m

U/l

)

Grupul I

Grupul II

Grupul III

Grupul Indicele

statistic

FSH în mIU/l

I 0 15 30 60 90 120

M 8,2 8,5 9,8 11,6 13,0 11,8

±m 0,2 0,3 0,6 0,9 2,0 1,0

P >0,5 <0,2 <0,2 <0,2 >0,5 >0,5

II M 7,3 7,8 8,0 8,4 9,0 8,4

±m 0,6 0,9 1,3 0,9 1,0 1,0

P >0,5 <0,2 <0,1 <0,05 >0,5 >0,5

P* <0,2 >0,5 <0,2 <0,05 <0,2 <0,05

III M 10,15 13,4 16,62 16,80 14,47 11,90

±m 3,26 3,89 3,39 3,40 4,48 1,79

Grupul Indicele

statistic

PRL în mIU/l

I Min. 0 15 30 60 90 120

M 473,0 460,0 455,0 459,0 377,0 306,0

±m 194,6 149,0 55,0 309,0 27,0 73,0

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

II M 165,0 212,5 235,0 140,0 106,0 70,0

±m 49,0 46,0 62,5 62,5 37,0 18,0

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 <0,1

P* >0,2 >0,2 >0,05 >0,5 >0,01 >0,05

Grupul Indicele

statistic Progesteron în nmol/l

I 0 15 30 60 90 120

M 72,5 67,9 70,8 71,4 91,0 72,0

±m 6,2 9,1 7,5 7,4 9,0 13,7

P >0,5 >0,5 >0,5 <0,2 >0,5

II M 61,5 67,5 62,7 52,5 48,3 54,0

±m 13,4 11,1 9,8 8,0 7,6 4,0

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

P* >0,5 >0,5 >0,5 <0,1 <0,05 >0,5

Testosteron nmol/l

I M 1,93 2,02 1,58 1,43 1,41 1,54

±m 0,14 0,16 0,19 0,25 0,27 0,34

P >0,5 <0,2 <0,1 <0,2 <0,2

II M 1,41 1,39 1,34 1,36 1,51 1,45

±m 0,08 0,35 0,17 0,15 0,15 0,20

P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

P* <0,05 <0,2 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5

Notă: P – în comparaţie cu grupul de control P* - în comparaţie cu grupul I

Discuţii:

Rezulatele obţinute în dinamica testului LH-RH argumentează diferenţierea formei tipice de polichistoză ovariană, în care hiperandrogenia ovariană este exprimată şi este asociată cu un nivel de LH iniţial sporit şi care răspunde exagerat la stimularea cu LH-RH.

Testul permite deasemenea de a deosebi forma atipică pentru care este caracteristic nivelul dimunuat de FSH şi reacţia întîrziată şi minimală la stimularea cu LH-RH.

Discuţii:

Efectul de stimulare a ovulaţiei după întroducerea de LH-RH este deosebit de exprimat la pacientele cu forma tipică a PO, inclusiv în cazul pacientelor cu amenoree, ceea ce poate sugera o insuficienţă endogenă de LH-RH sau afectarea ritmicităţii eliberării acestuia ca factori patogenetici în această maladie.

Prelucrarea statistică a rezultatelor a demonstrat că întroducerea intravenoasă a 100 mcg LH-RH nu provoacă majorarea nivelului de prolactină şi nu influenţează nivelul de testosteron.

Concluzii

Starea funcţională a sistemului hopotalamo-hipofizo-ovarian la pacientele cu PO poate fi concretizată cu ajutorul testului de stimulare cu gonadoliberină.

Testul cu LH-RH permite delimitarea formelor tipice de PO de formele atipice, care pot include multiple stări de anovulaţie cronică.

Stimulaţia ovulaţiei cu LH-RH poate fi determinată de majorarea semnificativă a nivelului de LH şi FSH identic cu picul preovulatoriu al acestora.

Multumesc pentru atentie