Dereglări ale sistemului
hipotalamo-hipofizo-gonadal la pacientele cu sindromul
ovarelor polichistice
TAMARA TUDOSE
conferențiar universitar
Catedra Endocrinologie
USMF ,, Nicolae Testemițanu”
Sindromul ovarelor polichistice (SOP)
poartă un caracter descriptiv. La baza acestui
sindrom la început erau: ovare mărite
bilateral cu suprafaţa netedă, cu aspect „de
fildeş”, cu membrana externă îndurată cu
multipli foliculi degeneraţi şi chisturi în
asociere cu hiperplazia theca internă
în prezent mulţi autori consideră că schimbările
histologice în SOP nu sunt specifice, reflectă
preponderent starea de anovulaţie cronică şi
constatarea diagnosticului doar în baza
modificărilor histologice nu este argumentată.
Studierea datelor din literatură este dificilă din
cauza lipsei unui consensus în nozologia acestui
sindrom. În literatură acest sindrom este cunoscut
ca sindromul Stein-Leventhal, hiperandrogenie
ovariană, disfuncţia hiperandrogenă a ovarelor,
ovare sclerochistice ş.a. Termenul Polycystic Ovary
Disease adesea întruneşte mai multe forme clinice.
Există mai multe clasificaţii ale acestui
sindrom Голубева И.В. deosebeşte 4 forme
clinice ale sindromului:
1.Disfuncţia hiperandrogenă primară a
ovarelor.
2.Sindromul diencefalic cu schimbări
sclerochistice secundare ale ovarelor.
3.Forma latentă a sindromului adrenogenital.
4.Sindromul diencefalic cu hipersecreţia
hormonului luteinizant şi tecomatoza
ovarelor
Există lucrări în care autorii evidenţiază 2
forme ale SOP:
1.Polichistoza ovariană de tip 1 –
Sindromul Stein-Leventhal tipic.
2.Polichistoza ovariană de tip 2, atipică, în
care ovarele adesea nu sunt mărite
semnificativ.
În 2003 prin Consensul de la Rotterdam s-a
convenit de a stabili diagnosticul de sindromul
ovarelor polichistice (SOP) dacă sunt prezente
2 din următoarele simptome:
1.oligoovulaţie sau anovulaţie cronică
2. hiperandrogenie
3. semne echografice de polichistoză ovariană
Astfel frecvenţa stabilirii diagnosticului de
SOP s-a mărit pe contul formelor secundare ale
acestui sindrom.
Caracteristica biochimică a SOP este excesul
de androgeni şi afectarea dinamicii
transformării acestora în estrogeni.
În normă schimbările ciclice a estrogenilor
în ovare sunt responsabile de controlul
retrograd a eliberării ciclice a
gonadotropinelor.
Sistemul hipotalamo-hipofizar
Rolul hotrmonului hipotalamic eliberator –
gonadotropin-releasing hormon (LH-RH) încă
se discută. Existau considerente precum că la
pacientele cu SOP screţia mărită a acestuia
(LH-RH) ar determina majorarea nivelului de
LH, hiperstimularea ovarelor şi
hiperandrogenia.
Alte investigaţii din contra indicau că infuzia
permanentă de LH-RH nu numai că nu
determină o majorare continuă de LH, dar
provoacă diminuarea secreţiei gonadotropinelor
(termen cunoscut ca ”down-regulation” sau
desensibilizare).
Actualitatea temei
Sindromul polichistozei ovariene (PO) esete o patologie complexă în endocrinologie – ginecologie.
Acuzele principale în acest sindrom: hirsutizm, infertilitate – prezintă atît probleme medicale, cît şi sociale.
Aspectele endocrine ale patologiei gonadelor
prezintă interes pentru endocrinologi,
ginecologi,medicii de familie ş.a. În ultimii ani
progresele în domeniul endocrinologiei reproducţiei
au permis rezolvarea multor probleme, dar şi au
accentuat multe altele.
Astfel, deşi sunt disponibile mai multe metode de
trtament al infertilităţii,( inclusiv fertilizarea in
vitro), importantă este concretizarea cauzelor
acestea şi tratamentul patogenetic al maladiei de
bază.
Sindromul ovarelor polichistice ar putea fi o
entitate clinică, sau o manifestare a unui
proces de anovulaţie cronică ce se intîlneste
adesea în cadrul unor alte maladii endocrine
cum ar fi: hipotiroidia, acromegalia,
hipercorticismul, hiperprolactinemia,
disfuncţia congenitală a suprarenalelor ş.a.
Patogenia acestui sindrom rămîne neelucidată, în deosebi nu este concretizat rolul sistemului hipotalamo-hipofizar în această maladie.
Actualitatea temei
Metodele conservative şi chirurgicale de tratament nu sunt destul de efective.
Apariţia în ultimii ani a unui şir de analogi ai gonadoliberinei demonstrează atît efect de stimulare a ovulaţiei, cît şi efect contraceptiv al acestora.
Importanţa lor în diagnostic şi tratament rămîne a fi concretizată.
Obiectivele Lucrării
Studierea funcţiei sistemului hipotalamo-hipofizo-gonadal la pacientele cu PO cu aplicarea testului de stimulare cu gonadotropin-releazing hormon identic celui hipotalamic (LH-RH).
Materiale şi metode:
Au fost investigate 60 de paciente cu PO în vîrsta de la 15 pînă la 40 de ani.
Simptome clinice Numărul de
pacinte
60
hirsutism sever 29
moderat 24
uşor 5
foliculite 2
seboree 2
alopeţie 1
hipertrofia clitorului 3
tembrul jos al vocii 1
hipoplazie mamară 1
constituţie androidă 3
ovare mărite în
dimensiuni
unilateral 10
bilateral 40
nu s-a depistat 10
ovare mărite în
dimensiuni
unilateral 10
bilateral 40
nu s-a depistat 10
dereglarea ciclului
menstrula
amenoree primară 3
secundară 8
oligomenoree 37
metroragii 6
dereglarea ovulaţiei anovulaţie 24
hipolutenism 36
lactoree exprimată 7
neexprimată 22
mastopatie fibro-
chistică
difuză 12
nodulară 2
obezitate 5
infertilitate primară 7
secundară 5
Hirsutism
Pneumopelviografia: Ovare bilateral marite cu aspect polichistic
Testul cu 100 mcg LH-Rh (firma Heöscht) a fost efectuat la 15 paciente cu PO.
Serul pentru dozarea hormonilor (LH, FSH, PRL, testosteron, progesteron) a fost colectat iniţial şi peste 15, 30, 60, 90, 120 minute după întroducerea preparatului.
Dozarea hormonilor s-a efectuat prin metoda radio-imună cu ajutorul complectelor comerciale. Rezultatele au fost comparate în trei grupuri:
I. La pacientele cu forma tipică a PO (sindromul Ştein-Levental) şi
II. La pacientele cu forma atipică a PO (micropolichistoza ovariană)
III. Grupul de control.
Grupul Indicele
statistic
LH în mIU/l
I 0 15 30 60 90 120
M 19,8 33,7 43,9 39,1 40,5 35,2
±m 2,24 4,7 3,88 4,29 4,16 3,00
P <0,01 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001 <0,01
II M 7,6 14,9 16,0 16,6 16,2 14,5
±m 1,45 2,93 2,84 1,97 2,13 1,76
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
P* <0,001 <0,001 <0,001 <0,01 <0,001 <0,001
III M 7,28 15,18 22,26 14,47 13,49 11,12
±m 2,63 2,67 6,21 2,55 2,82 1,67
Rezultatele:
0
15
30
60 90
120
0
15 30 60 90 120
0
15
30
60 90120
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
0 15 30 60 90 120
Timpul (min)
LH
(m
U/l
)
Grupul I
Grupul II
Grupul III
Grupul Indicele
statistic
FSH în mIU/l
I 0 15 30 60 90 120
M 8,2 8,5 9,8 11,6 13,0 11,8
±m 0,2 0,3 0,6 0,9 2,0 1,0
P >0,5 <0,2 <0,2 <0,2 >0,5 >0,5
II M 7,3 7,8 8,0 8,4 9,0 8,4
±m 0,6 0,9 1,3 0,9 1,0 1,0
P >0,5 <0,2 <0,1 <0,05 >0,5 >0,5
P* <0,2 >0,5 <0,2 <0,05 <0,2 <0,05
III M 10,15 13,4 16,62 16,80 14,47 11,90
±m 3,26 3,89 3,39 3,40 4,48 1,79
Grupul Indicele
statistic
PRL în mIU/l
I Min. 0 15 30 60 90 120
M 473,0 460,0 455,0 459,0 377,0 306,0
±m 194,6 149,0 55,0 309,0 27,0 73,0
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
II M 165,0 212,5 235,0 140,0 106,0 70,0
±m 49,0 46,0 62,5 62,5 37,0 18,0
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 <0,1
P* >0,2 >0,2 >0,05 >0,5 >0,01 >0,05
Grupul Indicele
statistic Progesteron în nmol/l
I 0 15 30 60 90 120
M 72,5 67,9 70,8 71,4 91,0 72,0
±m 6,2 9,1 7,5 7,4 9,0 13,7
P >0,5 >0,5 >0,5 <0,2 >0,5
II M 61,5 67,5 62,7 52,5 48,3 54,0
±m 13,4 11,1 9,8 8,0 7,6 4,0
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
P* >0,5 >0,5 >0,5 <0,1 <0,05 >0,5
Testosteron nmol/l
I M 1,93 2,02 1,58 1,43 1,41 1,54
±m 0,14 0,16 0,19 0,25 0,27 0,34
P >0,5 <0,2 <0,1 <0,2 <0,2
II M 1,41 1,39 1,34 1,36 1,51 1,45
±m 0,08 0,35 0,17 0,15 0,15 0,20
P >0,5 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
P* <0,05 <0,2 >0,5 >0,5 >0,5 >0,5
Notă: P – în comparaţie cu grupul de control P* - în comparaţie cu grupul I
Discuţii:
Rezulatele obţinute în dinamica testului LH-RH argumentează diferenţierea formei tipice de polichistoză ovariană, în care hiperandrogenia ovariană este exprimată şi este asociată cu un nivel de LH iniţial sporit şi care răspunde exagerat la stimularea cu LH-RH.
Testul permite deasemenea de a deosebi forma atipică pentru care este caracteristic nivelul dimunuat de FSH şi reacţia întîrziată şi minimală la stimularea cu LH-RH.
Discuţii:
Efectul de stimulare a ovulaţiei după întroducerea de LH-RH este deosebit de exprimat la pacientele cu forma tipică a PO, inclusiv în cazul pacientelor cu amenoree, ceea ce poate sugera o insuficienţă endogenă de LH-RH sau afectarea ritmicităţii eliberării acestuia ca factori patogenetici în această maladie.
Prelucrarea statistică a rezultatelor a demonstrat că întroducerea intravenoasă a 100 mcg LH-RH nu provoacă majorarea nivelului de prolactină şi nu influenţează nivelul de testosteron.
Concluzii
Starea funcţională a sistemului hopotalamo-hipofizo-ovarian la pacientele cu PO poate fi concretizată cu ajutorul testului de stimulare cu gonadoliberină.
Testul cu LH-RH permite delimitarea formelor tipice de PO de formele atipice, care pot include multiple stări de anovulaţie cronică.
Stimulaţia ovulaţiei cu LH-RH poate fi determinată de majorarea semnificativă a nivelului de LH şi FSH identic cu picul preovulatoriu al acestora.
Multumesc pentru atentie
