POVESTEA CURCUBEULUI

CURCUBEULCULOAREA CORPURILOR

Lumina primită de la Soare sau de la un bec electric este considerată lumină albă.

Această lumină, deşi pare albă, este alcătuită din şapte culori: roşu, orange (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo şi violet.

ROGVAIV

Curcubeul este cel mai spectaculos fenomen luminos observat pe Pământ.

El apare pe cer sub forma unui arc colorat şi se formează prin descompunerea luminii albe, provenită de la soare, atunci când aceasta trece prin picăturile de apă din atmosferă.

De obicei, curcubeul apare pe cer când într-o parte a acestuia plouă, iar în partea opusă soarele străluceşte. În el se văd toate culorile care alcătuiesc lumina albă.

Acelaşi fenomen se produce la trecerea luminii albe prin baloanele de săpun, petele de ulei, de benzină etc.

Fenomene asemănătoare curcubeului au loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fântâni arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi transparente în formă sferică.

 Când privim un curcubeu, de fapt noi privim lumina soarelui, care a pătruns în picăturile de apă în cădere şi

au fost apoi redirecţionate către ochii noştri.

Corpurile din mediul înconjurător au diferite culori. Aceste culori sunt văzute şi apreciate de

oameni în lumina albă.

Dacă în faţa unei surse de lumină albă se aşază un filtru de culoare roşie, atunci corpurile din faţa sursei

de lumină vor fi percepute ca având altă culoare. Această culoare depinde de culoarea iniţială a

corpului. De exemplu, un obiect roşu privit prin lumina roşie se vede roşu, dar privit printr-o lumină

verde sau albastră se vede negru.

lumină albă

filtru albastru

obiect roşu

apare negru

lumină albastră

Beculeţele instalaţiei electrice din bradul de Crăciun emit lumină albă, dar din cauza

ornamentelor divers colorate, noi vedem luminile colorate.

Vrei să ştii mai mult?

Curcubeul poate fi văzut doar atunci când stai cu spatele la soare.  Centrul unui curcubeu este întotdeauna indicat de chiar umbra ta. În zilele de vară, nu vei vedea niciodată un curcubeu după ora 9.00 și înainte de ora 16:00. Fiecare persoană vede propriul curcubeu. Nu vei putea niciodată ajunge la capătul curcubeului.

Curcubeul nu are forma unui arc de cerc: fiecare curcubeu are forma unui cerc întreg. Cerul de deasupra curcubeului are întotdeauna o nuanță mult mai închisă decât cerul din interiorul curcubeului. În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor inversată. Zeița curcubeului este Iris. Pluralul de la curcubeu este curcubeie.

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele

pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai

iubită.

Verdele spuse:

- Uitaţi-vă la iarbă, frunze şi copaci. În mod evident, vedeţi şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot.

Albastrul l-a întrerupt şi exclamă:- Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic.

Galbenul râse:- Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios! Dar de fiecare dată când priveşti o narcisă galbenă sau o floarea-soarelui, zâmbeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene. Frumuseţea mea este atât de evidentă, încât oricine mă vede, rămâne uimit.

Portocaliul începu să se laude: - Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă, încât toţi cei ce mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.

Roşul începu să strige:- Ei, bine, eu sunt conducătorul întregii vieţi! Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii.

Violetul se ridică în picioare şi vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: - Eu sunt culoarea imperială şi a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii.

La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, indigoul spuse: - Cu greu mă observaţi, însă deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru, contrast şi linişte interioară.

Argumentările au continuat, fiecare culoare lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare considera că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul .

Începu să tune şi să plouă cu găleata. Culorile tremurau de frică şi se strângeau în braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.

Apoi ploaia începu să vorbească: - Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite! Vă certaţi care să fie cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlalte. Nu înţelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!

Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. - De acum încolo, zise ploaia, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb arc multicolor. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.

Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curăţă pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului. Când apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special. Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur.

Bibliografie:

• manualul de Ştiinţe ale naturii, clasa a IV-a;

• imagini luate de pe google.