Post on 02-Jun-2018
transcript
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
1/121
coala Naional de Studii Politice i Administrative
Facultatea de tiine Politice
Comuniti sociale
Note de curs
Prof. Dr. Vintil Mihilescu
Introducere
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
2/121
1
Am fost in satul Snagov unde, timp de o luna, am avut ocazia sa cunosc
aceasta comunitate de tarani. Astfel si-a inceput un student prezentarea
rezultatelor sale de teren. Nimic mai clar, veti spune. Intradevar, este o fraza
pe care ar fi putut sa o spuna oricine si oricine altcineva ar fi inteles la ce serefera. Aceasta insa doar la prima vedere. La o privire mai atenta insa putem
deja sa ne intrebam, cunoscind Snagovul, daca acesta mai este un sat sau nu
si in ce sens: strict administrativ vorbind, sau si ca textura sociala particulara.
Si atunci in ce sens particulara ? Termenul de taran pune si el probleme: este
vorba cu adevarat de tarani sau de agricultori ? Mai mult, dat fiind ca
multi dintre locuitorii Snagovului sunt de fapt muncitori care lucreaza la
Bucuresti sau in imprejurimi sau, cel putin, fac parte din si traiesc in
gospodarii unde cel putin unul dintre membri este intr-o astfel de situatie, mai
poate fi vorba despre o comunitate de tarani (sau agricultori) ? Poate o
comunitate rurala, revenind atunci la un criteriu spatial de definire. Dar si
aceasta este o apartenenta relativ confuza, in masura in care numerosi rurali
isi petrec o buna parte (daca nu cea mai mare parte) a vietii lor active in oras
iar o serie de urbani, rude cu locuitorii Snagovului, isi petrec sfirsiturile desaptamina si vacantele participind activ la viata acestei comunitati rurale.
Putem sa mergem pina acolo incit sa ne intrebam in ce masura un ideal-tip
precum cel al taranului mai poate fi euristic util sau in ce masura o categorie
sociala clasica precum aceea a populatiei rurale mai este operatorie in orice
context.
Dar problema cea mai mare o pune termenul de comunitate. Avind o
trimitere evidenta pentru toata lumea, comunitatea are denotatii diferite
chiar si in limbajul cotidian si este incarcata cu conotatii dintre cele mai
profunde si contradictorii in limbajul de specialitate. Pentru a putea vorbi
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
3/121
2
despre comunitati sociale, a da exemple si a face analize, trebuie mai intii,
in mod firesc, sa stim despre ce vorbim. Adica ce intelegem prin comunitate.
Daca deschidem, de pilda, DEX-ul, vom gasi urmatoarele precizari : 1.
Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiine ; posesiune n comun. 2.
Grup de oameni cu interese, credine sau norme de via comune ; totalitatea
locuitorilor unei localiti, ai unei ri etc.
The New Shorter Oxford Dictionary(1993) este mai nuantat. In primul rind,
acesta face distinctia intre doua tipuri de intelesuri: A. O unitate de indivizi;
si B. O calitate sau stare. Din prima categorie fac parte urmatoarele sensuri: 1.
cei care sunt impreuna ca diferiti de alti semeni ai lor; 2. o unitate organizatasocial sau politic; 3. O unitate monastica, socialista, etc. de oameni traind
impreuna si posedind bunuri in comun; 4. un grup de animale traind sau
actionind impreuna. Urmatoarele intelesuri se inscriu in a doua categorie: 5.
starea de a impartasi sau a poseda ceva in comun; 6. o caracteristica comuna;
o intelegere; o identitate; 7. interdependenta sociala, tovarasie; 8.
comunalitate; viata in asociatie cu altii. In care dintre aceste sensuri constituie
populatia Snagovului o comunitate ? Cine si cind nu se afla, macar in unul
dintre aceste sensuri, intr-o comunitate ? Cu o astfel de arie semantica, este
evident ca termenul cotidian de comunitate nu ne poate fi util pentru a
descrie o anumita realitate sociala specifica sau a emite judecati despre
aceasta.
Sa ne intoarcem deci privirea spre limbajul de specialitate. Aici, daca
deschidem, de pilda, Historisches Worterbuch der Philosophie al lui M.Riedel (1974, vol. III), vom afla ca exista o intreaga traditie logicometafizica,
avindu-si originea in Platon si ca Aristotel ii reproseaza acestuia acceptiunea
realistape care o confera termenului ca si cum legatura care asigura unei
pluralitati de indivizi o unitate ar fi un lucru sau o substanta si nu un sistem de
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
4/121
3
atribute si relatii (Boudon si Bouricaud, 1982, p. 73). Andre Lalande, in al
sau clasic Vocabulaire technique de la philosophie (1983), se refera mai mult
la Kant, unde termenul de Gemeinschaft(comunitate in germana) apare ca una
dintre categoriile sale, a treia dintre categoriile de relatie. Din alte dictionareaflam mai multe despre avatarurile notiunii la filosofii romantici, unde
comunitatea este gindita mai degraba in contextual unei filosofii sociale, si
asa mai departe. Diversitatea de intelesuri este deci si aici, din alte motive si
in alt fel, destul de mare si, mai ales, nu totdeauna foarte edificatoare pentru o
abordare sociologica a comunitatii.
Mai promitatoare pare a fi cealalta linie indicata de Riedel si anume sensul
moral-politic al termenului. Exista si aici antecedente in antichitatea Greco-
romana, dar ideea de comunitate pare sa ocupe avanscena dezbaterilor
moral-politice si sa opereze diferentieri in cimpul social de abia o data cu
modernitatea. Putem considera deci, ca o prima orientare in domeniu, ca ideea
de comunitate este o problema modernasi sa mergem sa cautam lamuririle
necesare in acest context. Iar ca sa nu ne ratacim in acest cimp mult prea vast,
vom alege sa ne concentram atentia asupra operei celui care a conferit
termenului probabil cea mai lunga si cunoscuta cariera (chiar daca ulterior va
trebui sa ne despartim de el in foarte multe privinte): germanul Ferdinand
Tonnies.
PARTEA INTII. PERSPECTIVE TEORETICE
1.Comunitatea, o problema a modernitatii
1.1.Contextul ideii de comunitate
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
5/121
4
Sociologia lui Tonnies, de la care am ales sa pornim demersul nostru
explicativ, apare, ca si cea franceza, in contextual crizei profunde a ordinii
dupa destramarea legitimismului monarhic si bisericesc. De aici au pornit totiacei Topoicentrali ai pozitiilor conservatoare si progresiste, de promovare sau
de revolutionare a sistemului, pina in ziua de azi. (Rehberg, 1993, p. 26)
Reducind-o la expresia sa limita, problema teoretica si existentiala era aceea
de sti ce pierdem si ce cistigam, ca oameni, prin ducerea la indeplinire a
proiectului modern ?
Chiar daca in cele de fata ne intereseaza doar aparitia si intelesul
sociological conceptului de comunitate, nu putem deci sa facem abstractie de
cimpul problematic mai larg din care face parte in mod definitoriu. Si aceasta
din doua motive complementare. Pe de o parte, modul in care Tonnies isi
elaboreaza conceptul de comunitate (Gemeinschaft) in opozitie cu cel de
societate (Gesellschaft) este o luare de pozitie in acest context si trebuie
abordat prin raportare la acesta. Cu atit mai mult cu cit, in acest context, relatia
comunitate-societate este formulata ca o problema moralpolitica a vremurilor,care in-formeaza oarecum in subsidiar abordarea pur sociologica. Pe de alta
parte, deoarece altfel nu am intelege actualitatea problemei comunitaresi am
fi tentati, poate, sa o consideram un aspect revolut de istorie a sociologiei sau
a filosofiei politice. Ori, pe linga faptul ca, dupa cum vom vedea, comunitatea
este din nou in centrul unor dezbateri socio-politice (nu la noi, ce-i drept),
ea are ca fundal o serie de probleme perene ale modernitatii, in speta ale
alcatuirii societatilor moderne. Din acest punct de vedere ea este astfel actuala
si la noi, chiar daca nu este pusa ca atare in dezbaterile de societate existente.
Vom incepe deci prin a arunca o privire asupra cimpului problematic
intr-un context mult mai cunoscut noua, tuturor: experienta post-comunista.
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
6/121
5
O astfel de analiza se justifica si prin faptul ca dezbaterea in jurul tensiunii
dintre comunitate si societate () este (si) problema centrala a tuturor acelor
societati care, dupa decenii de dictatura, se afla in fata sarcinii de a promova
institutional in acelasi timp o economie eficienta, democratia politica si oordine sociala dreapta (Brumlik si Brunkhorst, 1993, p. 10-11). Mai mult,
iesirea din comunism poate fi vazuta si ca iesire/desprindere de o anumita
forma de Gemeinschaft (Flego, 1993). Ce se intimpla deci acum poate
constitui deci o analogie aproximativa ca orice analogie cu ceea ce s-a
intimplat atunci.
Ce probleme isi pun deci contemporanii nostri confruntati cu o astfel de
criza a ordinii rezultata din rasturnarea peste noapte a unui regim dictatorial
? Ce considera ei ca au de cistigat si/sau de pierdut prin realizarea acestei
modernizari a Romaniei ? Intr-o prima etapa vom aborda aceasta intrebare
la nivelul omului de pe strada si nu la cel al dezbaterilor teoretice pe aceasta
tema (oricum practic inexistente).
Pentru aceasta vom recurge la niste date de cercetare si anume la citeva
sute de probe de limba realizate in citeva sate din tara, vizind o lista de
termini ai tranzitiei, dintre care in cele de fata ii vom alege doar pe cei de
democratie si privatizare. Pentru fiecare dintre acestia li s-a cerut
subiectilor sa defineasca, in cuvintele lor, ce inseamna cuvintul respectiv.
Cum utilizarea acestor date este strict una ilustrativa, nu vom prezenta si alte
informatii tehnice legate de acestea. Iata deci ce a rezultat:
In ceea ce priveste privatizarea, reprezentarea generic a acesteia poate
fi redat n urmtoarea formulare oferit de un subiect: S-i faci ceva care
s fie al tu i alii s munceasc pentru tine. Mai departe ns, termenul de
privatizare trimite la experienele concrete ale fiecruiai este valorizat diferit
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
7/121
6
n funcie de acestea. Pot fi identificate astfel urmtoarele categorii semantice
principale:
Sinonime: 17% dintre cei care au rspuns la probele de limb
identific pur i simplu privatizare i privatizai (s fii privatizat;
ia care au un magazin, o crcium; etc.), termen intrat de acum n
vocabularul curent, putnd avea conotaii diferite, de la pozitiv la
negativ;
Pentru un numr mult mai mic (4%), privatizarea se refer la
privatizarea ntreprinderi lor de stat, aceasta putnd fi privit, de
asemenea, ca un lucru mai degrab pozitiv sau ca unul negativ; 15% dintre rspunsuri definesc privatizarea ca existen a unei
proprieti particulare i/sau ca o afacere pe cont propriu (s tie
fiecare ce-i al lui; o conduci cum tii, statul nu mai are treab cu ea;
autoconducere; etc.), fr alte implicaii valorice de un fel sau altul;
Un procent relativ ridicat de persoane (11%) leag privatizarea de
condiia avuieii astfel de o inegalitate a anselor (cine a avut bani
atunci, s-a privatizat; cine are cu ce, se privatizeaz; dac n-ai cu ce,
cum s te privatizezi ? etc.);
Pentru un procent considerabil mai mic (4%), privatizarea necesit n
primul rnd caliti personale superioarei nu doar resurse materiale
(s te duc capul; s munceti productiv, etc.);
Pentru 4% dintre subieci, privatizarea evoc munca la patron, aceasta
putnd s fie valorizat pozitiv sau negativ;
Pentru 6% dintre subieci, privatizarea nseamn explicit inegalitate
social (unu e prea bogat, altu prea srac; ei se mbogesc i altu,
sracu... etc.);
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
8/121
7
Procentul comparativ cel mai mare de subieci (23%) exprim explicit
doar atitudinifa de privatizare/privatizai, acestea putnd oscila de la
respingere total (a fi un hocare se face om bogat; hoie necontrolat;
o golneal; etc.) pn la acceptare i valorizare (e bun, avem pine,avem de toate, cnd nu era, aducea de la ora);
In sfrit, ntlnim i n acest caz un procent de rspunsuri reactive
(acum e fr carte de munc; nu e pensii;etc.), considerabil mai mic
(6%) dect n cazul dezvoltrii, probabil datorit faptului c
privatizarea are o vizibilitate social mult mai mare dat de prezena
privatizailor practic n orice sat;
La aceste categorii se adaug un procent de 10% dintre rspunsuri care
nu pot fi ncadrate n nici una dintre categoriile de mai sus
(altele);
Procentul non-rspunsurilordin ansamblul subiecilor este de 13%.
Restul procentelor de mai sus au fost calculate referitor la total
rspunsuri.
Pornind de la aceasta topografie aspatiului semantical termenului de
privatizare, sa mergem un pas mai departe si sa vedem care este spatiul
problematicin care acesta pare sa fie integrat.
Rspunsurile la proba de limb referitoare la termenul de privatizare
aduc n prim plan o problem central a tranziiei i anume apariia
diferenierilor sociale, care genereaz, la rndul ei, reacii de toleran iacceptare sau, dimpotriv, de intoleran i respingere a ceea ce este perceput
ca o inegalitate social. Dac reinterpretm din aceast perspectiv datele
noastre, obinem urmtoare distribuie a atitudinilor de acceptare sau refuz,
implicit sau explicit, a diferenelor sociale:
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
9/121
8
45% dintre rspunsuri exprim un refuz sau chiar o condamnare a
inegalitii sociale produse prin privatizare, aici intrnd i percepia
inegalitii de anse presupus de privatizare;
20% dintre rspunsuri valorizeaz pozitiv privatizarea i efectele ei,
acceptnd, explicit sau implicit, diferenierea social pe care aceasta o
poate antrena;
22% au o poziie neutr n aceast privin, rezumndu-se la
nregistrarea fenomenului;
restul de rspunsuri nu cuprind nici o referin relevant din acest punct
de vedere.
Dac pornim de aici i lum n calcul doar poziiile extreme, constatm
o difereniere puternic a subiecilor din cele dou categorii.
Astfel, media de vrst a celor care accept privatizarea i, implicit sau
explicit, diferenierea social, este de 41 de ani, 56% dintre acetia avnd
mcar o coal profesional sau liceu absolvite. In cealalt categorie, media
de vrst este de 52 de ani, doar 17% dintre acetia avnd mcar o coal
profesional sau liceu absolvite. Rolul averii (suprafaa de pmnt n
proprietate) este greu de precizat, inclusiv din motive statistice (nu toi indic
exact aceste suprafee, subiecii tineri i necstorii afirm adesea c nu au
pmnt deoarece acesta este nc proprietatea juridic a prinilor, etc.). Este
de remarcat totui c suprafaa medie de pmnt pare sfie mai mare n cazul
celor cu poziii negative dect n cel al subiecilor cu poziii pozitive (2,2 hafa de 1,6 ha). Pe de alt parte, n rndul celor pro, subiecii trecui de 50 de
ani au n medie proprieti de 3,5 ha, fa de media general de 1,6 din aceast
categorie, doar dou excepii avnd mai puin de 3 ha. Altfel spus,
probabilitatea ca un ran mai n vrst s accepte privatizarea i urmrile sale
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
10/121
9
pare a fi mai mare n rndul celor care sunt comparativ mai nstrii, acest lucru
nefiind ns valabil per ansamblul celor dou categorii (cel puin n limitele
unor proprieti care nu se difereniaz foarte mult ntre ele).
Rezumnd toate acestea, putem desprinde urmtoarele concluzii
principale:
privatizarea, ca proces macro-social, este perceput de cele mai multe
ori direct, ca prezen a privatizailor sau, eventual, a unor
privatizri cunoscute/trite de subiect;
dac privatizarea, ca proces, poate fi acceptat sau chiar valorizat
uneori, privatizaii, ca produse ale acesteia, sunt percepui de celemai multe ori negativ i nici o dat pozitiv (n rspunsurile care au
identificat privatizarea cu privatizaii nu a fost nregistrat nici un singur
caz n care acestora s le fie ataat o imagine pozitiv). Simplificnd
lucrurile, s-ar prea c n reprezentrile din rural poate exista privatizare
bun, dar nu i privatizai buni;
privatizarea este strns legat n reprezentrile oamenilor de problema
diferenierii sociale, perceput de regul ca inegalitate social i
antrennd o polarizare a cmpului semantic ntre acceptarea i
condamnarea acesteia, aproape jumtate din rspunsuri nclinnd spre
ultima poziie.
acceptarea i condamnarea privatizrii i a implicaiilor sale percepute
se distribuie inegal n populaie, vrsta i instruirea fiind din nou cei mai
puternici predictori sociali.
Miza central pe care o evoc termenul de privatizare pare a fi deci
aceea a egalitii, spatiul problematic fiind astfel puternic structurat n jurul
tensiunii dintre proprietatea privat (postulata de catre stat ca drept
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
11/121
10
individualfundamental, garantie a libertatii individului), n mare acceptat,
i diferenierea social, refuzat, dup cum am vzut, n foarte mare msura
ca inegalitate social (problema dreptatii sociale). Problema perena aici,
evident neformulata ca atare dar experimentata in ipostazele sale cotidiene siparticulare, este aceea de a sti cum poate garantarea drepturilor individuale (in
speta cel la proprietate) sa fie armonizata de facto cu garantarea dreptatii
sociale. Aceasta tensiune genereaza un intreg spectru de atitudini, pe care leam
putea plasa de la dreapta la stinga, chiar daca ele nu sunt formulate
(inca...) in termeni politici.
Citit din perspectiva problemelor pe care le vehiculeaza, cmpul
semantic al cuvntului privatizare poate fi prezentat deci i astfel:
Atitudini
poz./neg.
Calit Condii personale necesare ii materiale necesare
Proprietate pri vat/ I negali tate social/
Dreptate socialaDrept individual
Privatizai Lucru la patron
buni/ri bine/ru
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
12/121
11
Trecind acum la cel de al doilea termen, democratie,spatiul semantic
al acestuia se prezinta in felul urmator:
Mai nti, trebuie precizat c procentul de non-rspunsuri este
comparativ mai sczut (11%), sugernd faptul c, ntr-un fel sau altul,
democraia a intrat n vocabularul curent;
Descrierile oferite termenului de democraie se ntlnesc n 10% dintre
rspunsuri, doar trei ncercnd o definire(de genulputerea poporului,
demos), restul oferind, ca i n cazul celorlali termeni, simple
sinonime, echivalri cu ali termeni precum libertate (4%),
egalitate (2%), sau vot (2%). In acelai registru, 2% dintre cei careau rspuns afirm pur i simplu c este greu de neles (e bun, dar e
greu s nelegem ce nseamn) iar 3% se refera la un standard
european/occidental (n rnd cu europenii, ca ei);
Cel mai mare procent de rspunsuri (20%) identific democraia cu
libertatea, neleas de regul ca posibilitatea de a face ce vrei (libertate
umanist, toat lumea e liber s fac orice; faci ce vrei, fr frica
nimnui;etc.);
La extrema cealalt, 10% dintre rspunsuri identific i condamn
democraia ca dezordine (confuzie, brambureal, balamuc,etc.)
Intre aceste dou extreme, 14% dintre rspunsuri fac apel explicit la
conflictul dintre libertate i dezordine, fcndastfel totodat legtura
dintre extremele cmpului semantic al democraiei (eti liber, dar nu-i
bine s dai omului n cap; eti liber, dar trebuie s ai i reguli, nu aa...;
etc.);
9% dintre subiecii care au rspuns consider c (la noi) democraia este
prost aplicatsau neleas greit;
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
13/121
12
Rspunsurile atitudinale reprezint 9%, 4% dintre ele exprimnd
atitudini pozitive i 5% atitudini negative fa de democraie;
Restul rspunsurilor intr n categoria altele (9%) i rspunsuri
reactive(14%).
Dac spaiul problematic al privatizrii este structurat n mare msur
n jurul egalitii, cel al democraiei se organizeaz puternic n jurul
libertii. Identificat, implicit sau explicit, cu ce e dup 90, democraia
este descris adesea explicit ca o tensiune, un conflict ntre libertate (de
expresie, de gndire, de micare, etc.) i ordine. Iat cteva exemple n acest
sens: Mai liber, i n expresie. Nu mai e deloc ordine; S vorbeti, faci tot
ce vrei. Nu mai eti n siguran; Libertatea care a creat haosul. Ineleas
i parial mcar valorizat ca lips de constrngeri (fiecare face ce vrea, nu-i
ca pe timpul lui Ceauescu), libertatea este condamnat pe de alt parte tocmai
datorit acestei lipse de constrngeri care duce la pierderea reperelor i n
ultim instan la dezordine. Rezult un spatiu semantic puternic structurat i
polarizat de problematica relatiei dintre ceea ce am putea numi, intr-o
perspectiva mai genarala, libertatea
(individuala) si ordinea (sociala), ce poate fi prezentat astfel:
Sinonime E greu de neles Standard european
Valorizarea libertii +/- (da, dar...) Condamnarea dezordini i
E buna E prost aplicat/ Nu e buna
(ati tudini pozitive) inteleasa (ati tudini negative)
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
14/121
13
La ce ne folosesc aceste date pentru lamurirea problemei care ne
intereseaza aici ?
Dincolo de formularile lor inevitabil simpliste si adesea umorale si
dincolo de diversitatea pozitiilor individuale, aceste raspunsuri configureaza
un spatiu problematic al omului de rind confruntat cu ceea ce am putea
numi,grosso modo, oportunitatile si constringerile unei societati moderne de
tip democrat. Spatiu problematic care constituie tocmai un astfel de context
psihologic analog cu cel la care ne referim stiind totusi ca o analogie nu
este decit o analogie Putem sa ne imaginam deci ca pe vremea lui Tonnies
oamenii de rind erau confruntati si isi puneau probleme oarecum de acest
genceea ce este si un mod de a sugera ca problematizarea pe care a oferit-o
Tonnies atunci s-ar putea sa mai fie relevanta si astazi.
Ce probleme isi puneau si isi pun insa elitele, care era spatial
teoretic si conceptual ? In aceasta privinta analogia cu Romania postcomunista
intra in impas, caci elitele noastre nu prea isi pun probleme sau in orice caz nu
prea sunt interesate de dezbateri de societate de acest gen. Aceasta, partial, si
datorita faptului adesea invocat a inexistentei unei reale gindiri de stinga in
Romania ultimelor deceniiori, de la Marx (trecind prin Tonnies) si pina la
comunitarismul american actual, ideea de comunitate a insotit, de regula,
idealuri si polemici de stinga (Brumlik si Brunkhorst, 1993).
Sa incercam deci sa reconstituim mizele acestui spatiu teoretic, fara a
intra insa in meandrele distinctiilor si dezvoltarilor conceptuale. Pentru
aceasta vom porni tot de la problemele triaite de oamenii de rind,reformulind insa putin problemele pe care ni le-au indicat probele de limba.
Exista astfel in mod clar, in orice societate moderna, o tensiune intre
libertate (individuala) si ordine (sociala). Libertatea e buna, nu mai e ca pe
vremea lui Ceausescu (nu mai e ca pe vremea regelui, s-ar fi spus imediat dupa
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
15/121
14
revolutia franceza); riscul ei este insa dezordinea, in masura in care ordinea
nu mai este garantata in afara libertatilor individului. Cum poate fi deci
garantata ordinea sociala in conditiile libertatii individuale ? Aranjamentele
contractuale, care includ si statul, au dat variate si complexe raspunsuri acesteichestiuni. Dar ce te faci cind contractul social nu functioneaza in fapt, cind
el ramine o constructie perfecta despre care se poate reproduce butada lui
Charles Peguy referitoare la morala kantiana: are miinile curate, dar n-are
miini Sa zicem insa cafunctioneaza si ordinea sociala este obtinuta. Este ea
insa si legitima ? Sau, mai nuantat spus, cum poate fi construita legitimitatea
unei ordini comune intemeiata in interesul fiecaruia ? Exista raspunsuri si aici,
dar aceasta nu inseamna ca ele au rezolvat pentru totdeauna si integral
problema. Unul dintre cele mai delicate aspecte pare a fi cel al autonomiei,
adica a ceea ce a constituit, probabil, cea mai mare promisiune a modernitatii.
Problema ramine bineinteles (si astazi, n.n.) daca si cum idealul liberal al
tolerantei si libertatii subiective mai poate fi readus in orizontul autonomiei
democratice. (Brumlik si Brunkhorst, op. cit., p. 13) Dar sa depasim si acest
aspect si sa presupunem ca exista si o ordine daca nu teoretic cu adevaratlegitima, cel putin practic acceptabila. O ordine sociala intemeiata in libertatea
individuala va continua sa puna o problema mai mult sau mai putin acuta sau
acutizata de unii mai mult decit de catre altii: cum ma regasesc eu, cu libertatea
mea, in libertatea ta ? Altfel spus, ce mai avem noi in comun in afara relatiei
contractuale care ne permite sa ne respectam reciproc libertatile ? Care sunt
bunurile comune ale unor indivizi care isi urmaresc consecvent drepturile
individuale (problema ce transpare in preocuparile subiectilor nostri legate
privatizare) ? Desigur, consimtim cu totii sa cotizam pentru anumite
bunuri comune cum ar fi asistenta sanitara, invatamintul, asigurarile sociale,
etc. Dar cit de mult consimtim si ce consimtim sa acceptem in aceasta lista a
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
16/121
15
bunurilor comune ? Uneori alarmant de putinDe asemenea, desigur ca din
sfera libertatii mele individuale face parte si libertatea de a te alege sau nu, de
a-l prefera pe x lui y pe baza unor afinitati percepute cu x, a unor
comunalitati oarecare cu acesta, realizindu-mi astfel in mod rational nevoiade a-fiimpreuna. Doar ca pentru aceasta trebuie ca x sa existe fizic in
proximitatea spatiului meu social, ca eu sa stiu de existenta sa si sa am acces
la el iar el, ca individ la fel de liber ca si mine, sa-mi accepte alegerea. Ori
aceste probabilitati conjugate pot deveni adesea stinjenitor de miciIar cind
acest lucru se intimpla in mod cronic reactia frecventa este una de frustrare
fata de societatea indivizilor liberi unde ma regasesc liber dar singur. Critica
individualismului este astfel mai intii experienta existentiala trista si confuza
a unei lipse, ceea ce Rehberg numeste o stare de departe-de-comunitate
existentiala (Rehberg, 1993, p. 23); teoria vine mai apoi si o formuleaza,
eventual, ca anti-individualism. Si tot teoria poate da consistenta unor
nostalgii sau visari colective izvorite din acest gen de experiente frustrante:
ideea comunitara, idealul de sociabilitate al unui spatiu social, trecut sau viitor,
in care (re)intilnirea indivizilor constituie regula. Distinct sau nediferentiat, laacest ideal de sociabil itate(ce se opune individualismului) se poate adauga in
ideea comunitara si un ideal de solidari tate (ce se opune mai specific
liberalismului). Rezumind, durata lunga a problemei comunitare poate fi
formulata astfel: Comunitaristii au formulat plingerea, devenita cronica in
discursul modernitatii, referitoare la destramarea comunitatii ca pe o problema
politico-morala. Exista un spatiu filosofic si sociologic al discutiei si, in
interiorul acestuianu totdeauna clar diferentiatao critica a liberalismului
si o critica a individualismului.
(Rehberg, op. cit., p. 19)
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
17/121
16
Din acest punct de vedere, importanta si atractivitatea ideii comunitare
pare sa se plaseze dincolo sau chiar in afara diferitelor sale ipostazieri si
anume in faptul de a se fi constituit in buna masura ca un soi de tarim federativ
al alternativelor imaginabile ale societatii individualiste. Ideea de comunitatea servit astfel adesea ca un soi de experiment mental, de banc de testare a
limitelor proiectului (proiectelor) modern(e) de societate, de orizont utopic din
perspectiva caruia neajunsurile sau derapajele modernitatii puteau fi mai bine
scoase in evidenta si dramatizate: ideea de comunitate circumscrie granita
exterioara si experienta de granita a politicii moderne; gindirea ei a devenit
punctul de ancorare al legitimarii imanente a puterii politice (Vogl, 1994, p.
10). Tot aici consta insa si limita proprie a ideii de comunitate, caci orice
incercare de realizare sociala a acestei transcenderi a individului intr-o forma
sau alta de imanenta comunitara, supra-individuala, a basculat intr-o forma
sau alta de totalitarism: tocmai de aceea traditia (ideii de comunitate) este
marcata de o ambivalenta fundamentala, in sensul ca imaginile calauzitoare
ale unei vieti mai bune, colective, s-au materializat totdeauna in ipostaze
populiste sau nationaliste ale unui motiv totalitar de baza. (idem)
Ideea (politica) de comunitate a fost si este insa vehiculata si de diferite
forme de colectivismpolitic, care nu toate converg irezistibil spre socialism,
definit ca centralizare a deciziilor in miinile statului si credinta ca scopurile
sociale trebuiesc urmarite in mod centralizat, asa cum sustin autori precum F.
A. Hayek, de pilda. Colectivismul nu trebuie neaparat sa includa pretentia ca
mijloacele de productie, distributie si schimb sa fie posedate colectiv iar
afirmatia ca masurile colectiviste aseaza societatile liberale pe un teren
alunecos spre servitute si totalitarism nu a fost demonstrata convingator.
(Gamble, 1991, p. 115) Cu aceste precizari, colectivismul poate fi considerat
si unii, precum W.H.Greenleaf (1983) o fac explicitca alcatuind impreuna
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
18/121
17
cu liberalismul cea mai importanta opozitie de atitudini si valori ce traverseaza
dezbaterile si actiunile politice din orice societate moderna. Din aceasta
perspectiva, ceea ce este distinctiv pentru colectivism este in primul rind
accentul pe care il pune pe notiunile de bun public si justitie sociala, ceea cejustifica prioritatea acordata intereselor comunitatii fata de cele ale indivizilor;
in al doilea rind, o intarire a centralizarii puterii si administratiei pentru a
garanta uniformitatea si consistenta in urmarirea obiectivelor sociale; si in al
treilea rind, o preferinta pentru largirea rolului si responsabilitatilor
autoritatilor publice in legatura cu problemele sociale si economice. Deoarece
colectivistii nu cred ca armonia sociala apare in mod spontan prin actiunile
indivizilor, acestia favorizeaza o organizare a societatii care se bazeaza pe o
interventie permanenta a statului in vederea asigurarii intereselor comunitatii
si mentinerii ordinii sociale. Sarcina statului este de a garanta ca toti cetatenii
sai sunt tratati in mod egal si li se ofera opurtunitati egale astfel incit sa se
poata bucura de un grad adecvat de siguranta si bunastare. Aceasta inseamna
de obicei o preferinta pentru solutii administrative mai de graba decit de
piata. (idem, pp. 115-116) Astfel inteles, colectivismul poate fi consideratdrept contextul problematic si atitudinal ce transpare, in moduri evident
diferite, de la taranii nostri si probele lor de limba pina la filosofii si politologii
preocupati de idee de comunitate.
Dupa cum vom vedea, in ciuda avatarurilor sale istorice adesea sumbre,
aceasta idee de comunitate a ramasiar in prezent revine cu fortain centrul
dezbaterilor politice. Pe noi insa ne intereseaza, dupa cum am spus, doar
dimensiunea sociologica a comunitatii. Cum insa ideea de comunitate este
la origine un concept moral-politic, aceasta miza continuind sa-i fie atasata si
in prezent, acest exclusivism sociologic nu este intru totul recomandabil.
Am considerat prin urmare necesar sa sugeram, fie si intr-o maniera eteroclita,
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
19/121
18
ceva din acest context constitutiv pentru a putea sa ne apropiem cu mai mare
intelegere de dezvoltarile sale pur sociologice.
Putem acum sa ne ocupam de Ferdinand Tonnies, cel care a trasat in
modul cel mai transant, moral-politic si sociologic, coordonatele opozitiei
dintre comunitatesisocietate.
1.2. Ferdinand Tonnies: Gemeinschaf t versus Gesellschaf t
Tonnies si-a conceput opera fundamentala (Gemeinschft und
Gesellschaft) in anii 1880-81, aceasta aparind in versiuni revazute in 1887
apoi in 1912, cind devine un bestseller. In afara spatiului germanofon insa,
putina lume mai citeste astazi aceasta lucrare adesea eronat receptata si plina
la rindul ei de confuzii, dar multa lume o mai citeaza inca fara sa o fi citit.
Sa incepem prin a situa pozitia lui Tonnies in dezbaterile asupra
modernitatii din vremea sa. Desi imaginea cea mai vehiculata este aceea a unui
romantic nostalgic si conservator (daca nu cumva de-a dreptul retrograd),
Tonnies ar putea fi comparat mai degraba cu euro-scepticii de astazi.
Tonnies nu a fost un fatalist cu privire la tendintele culturale (ale vremii, n.n.)
si nici un dispretuitor al achizitiilor modernitatii. Si totusi,principiulacesteia
i-a aparut ca o anchilozare mortala a fortelor vitale ale omului. Dizolvarea
culturii occidentale insocietate (Gesellschaft) i s-a parut o situatie ce nu putea
fi eludata. De aici Tonnies a derivat insa datoria asumata de a intari, prin
disponibilitatea reformatoare, contra-forte sociale si de a cauta modalitati ale
unor forme superioare de comunitaritate. (Rehberg, op. cit., p. 26) Puternic
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
20/121
19
ancorat intr-o traditie iluminista si pozitiv-stiintifica, Tonnies stie sa aprecieze
emaniciparile moderne ale ratiunii, le ramine fidel si nu-si pune problema
vreunei restauratii. Pe aceea a unor eventuale reforme insa da, in masura
in care acestea pot reprezenta o recuperare a fundamentelor naturale aleculturii umane: naturalul si (pentru noi) trecutul dar totusi inca existentul
fundament al constitutiei culturii este comunist, actual si in devenire socialist
(Tonnies, [1887] 1969, p. XXIV). Consecvent cu aceasta pozitie, Tonnies va
merge la batrinete prin tara pentru a face, in felul sau, propaganda anti-fascista
si va suporta consecintele, fiind eliminat in 1933 din rindul functionarilor
publici.
Acest gen de pozitie nu era lucru rar. O gasim de la extrema militanta a
lui Marx, salutind desfiintarea de catre societatea burgheza a formelor
premoderne de comunitarism dar acuzind-o totodata de alienare si visind la o
viitoare comunitate universala a producatorilor liberi, pina la oscilatia lui Max
Weber intre o pozitie burghez-individualista si una mai degraba
socialdemocrata, centrata pe colectivitate. La Tonnies aceasta ramine insa o
ambivalenta nerezolvata, incremenita intr-un fel in antinomia nedialectica a
celor doua concepte pe care le-a asezat in centrul cugetarii sale. Din aceasta
perspectiva, Tonnies este un romantic antiromantic, o figura tragica ce a
incercat sa scape de auto-dramatizarea atitudinii tragice, un rationalist care a
vazut originile adevaratelor forte vitale in pre-rational, in fine, un fondator al
sociologiei, pe care a ancorat-o adinc in naturalsi aceasta dintr-o perspectiva
anti-naturalista. (Rehberg, op. cit., pp.26-27)
Punctul din care priveste Tonnies spectacolul modernitatii este intr-un
fel exterior acesteia dar in acelasi timp singurul cu adevarat semnificativ,
putind fi considerat ceva de genul naturii umane, abordata cu privirile
omului de stiinta iluminist. De la aceasta inaltime isi propunesi isi permite
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
21/121
20
Tonnies sa critice societatea moderna. El deriva toate comportamentele
sociale din proto-fenomenul dualismului uman dintre Vointa si Traire: din
nevoia de existenta (Wesenswillen), ne-reflexiva, naturala si liberul
arbitru (textual vointa de alegere Kurwillen), calculata si artizanala.Vointei de existenta ii corespunde actiunea din trebuinte interne, vointei de
alegere actiunea din stabilirea exterioara a unor scopuri. (Hettlage, 1989, p.
232)
In acest principiu dualist incearca Tonnies sa-si intemeieze intreaga
analiza, care culmineaza cu opozitia dintre comunitate (Gemeinschaft) si
societate (Gesellschaft). Intr-o scrisoare, Tonnies rezuma astfel cele doua
concepte: Este comunitate tot ceea ce in creatiile gindirii sau ale reprezentarii
sociale a oamenilor este natural sau spontan; societate, tot ceea ce este efectul
artei (in sens de arte-fact, de tehnica sociala, n. n.) Aceasta este, de exemplu,
diferenta dintre troc si comert, ospitalitate amicala si industrie hoteliera,
productia exersata pentru nevoile unui producator si productia capitalista. (cf.
Lalande, 1983, p.151) In formulari recurente, comunitatea este descrisa de-a
lungul operei lui Tonnies ca un organism viu, bazat pe relatii spontane
(firesti, am spune in romana), spre deosebire de societate care este
mecanica, un agregat de relatii artificiale, in masura in care acestea sunt
expresia contractului si al calculului doar intelectual si nu existential din
spatele sau. Relatia insasi si astfel legatura (sociala) este conceputa fie ca
viata reala si organica aceasta este fiinta comunitatii, fie ca o constructie
ideala si mecanicaacesta este conceptul de societate. (Tonnies, op. cit. p.
3)
Comunitatea este apoi diferentiata in trei forme principale (si
naturale) de legaturi: de singe (rudenie), spirituale (prietenie, tovarasie) si
de teritoriu (comuna, etc.). In toate aceste cazuri, ordinea sociala este
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
22/121
21
controlata de cutume si traditii. Baza economica comuna o constituie
proprietati comune si teritoriu. De asemenea, ceea ce este esential din punct
de vedere moral-politic, Tonnies considera ca in aceste comunitati fiecare
actioneaza pentru pastrarea acestor relatiilor comune astfel incit chiar sirelatiile de dominare apar ca exersari ale puterii in folosul dominatului.
Pe parcursul argumentatiei sunt introduse apoi o serie intreaga de alte
dualitati, ce se aliniaza toate dualismului central: Ca notiuni reciproc opuse
apar atunci comunitate versus societate, vointa de existenta versus
vointa de alegere, sine versus persoana, posesiune versus putere,
paminturi versus bani si drept familial versus drept contractual.
(Tonnies, op. cit., p. 184)
Nu este cazul sa urmarim aici intelesul si menirea tuturor acestor cupluri
conceptuale. Sa alegem totusi unul dintre ele, de natura sa ne faca sa intelegem
mai bine miza centrala a tezei lui Tonnies: polaritatea sine/persoana. Persoana
este luata aici in sensul vechi latin de persona, masca, si are astfel sensul de
personaj, de rol social. In societate, prin vointa de alegere, individul devine
persoana, isi alege adica un rol, cu care se identifica si prin care se prezinta
si actioneaza in lume. Dimpotriva, in comunitate individul este sine, el
insusi, in unitatea sa naturala si plenara. Intilnirea sociala va fi astfel difertita
in cele doua contexte sociale: nemijlocita si plenara, intre doi oameni, ca sa
spunem asa, in cazul comunitatii, si mediata si partiala, intre doua personaje,
in cazul societatii. Recunoasterea reciproca a subiectivitatilor concrete se
pierde astfel in societate, unde se intilnesc persoane si se recunosc roluri.Mai mult decit atit, relatiile dintre persoane sunt relatii de indiferenta (care
ar trebui numite mai corect non-relatii) sau de inamicitie. (Tonnies, 1925, p.
30) Ceea ce nu inseamna citusi de putin ca pentru Tonnies comunitatile ar fi
lipsite de conflictear fi fost si absurd !ci doar ca aici actele de intrajutorare
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
23/121
22
si cele de ostilitate sunt parte a acelorasi relatii permanente si preexistente
individului si nu un scop exterior. Ceea ce se vizeaza in mod aproape explicit
in acest caz este pierderea solidaritatii si legea concurentei din societatea
moderna. Si ceea ce se acuza la un nivel teoretic mai inalt, este fictiuneasubiectului pe care se bazeaza definirea binelui public in societatile
moderne.
Trivializind mult dincolo de textul lui Tonnies, am putea spune ca in
societate ma intilnesc, de pilda, eu-profesor cu tine-student, dar nu noi doi, ca
sine, in integralitatea noastra naturala. Relatia noastra ramine una
indiferenta in masura in care nici unul nici altul nu isi va propune, de regula,
sa depaseasca prescriptiile de rol pentru a veni in intimpinarea celuilalt ca
sine. Astfel, si unul si altul ratam o relatie, care ramine, in termenii lui
Tonnies, o non-relatie, adica pierdem in final ceva din noi. Pe scurt, in
relatiile sociale ale societatii s-ar pierde ceva din umanitatea naturala a omului,
ceva existent inca in comunitate. Mai departe, binele public se va intemeia
in relatiile dintre persoana-profesor si persoanastudent, adica doi subiecti
fictivi la care, in acest gen de relatii moderne, tinde sa se limiteze sinele
lor real.
Metodologic vorbind, Tonnies opereaza aceasta contrastare cu ajutorul
a ceea ce el numeste concepte normale (Normalbegriffe), asemanatoare
oarecum cu ideal-tipurile weberiene dar utilizate intr-o maniera mai degraba
substantivista decit euristica. Cum miza centrala este critica societatii
moderne, societate devine constructia ideala centrala, comunitateanefiind in primul rind o reprezentare concreta unitara, ci un principiu de
configurare (toate formele concrete de viata sociala nonsocietale).
(Hettlage, op. cit., p. 233) De asemenea, modul de constructie al conceptului
de societate nu inseamna ca Tonnies nu ar fi fost constient ca in viata reala
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
24/121
23
a societatilor moderne nu exista un amestec de societate si comunitate.
Doar ca pentru el acest amestec nu este rezultatul unei dinamici permanente
intre cele doua principii de ordine sociala, asa cum am fi putut sa ne asteptam
din postularea dualismului originar, ci doar o (relativa) supravietuire acomunitatii in societate. Mai exact, cele doua forme de vointa ordonatoare nu
actioneaza una linga alta in orice forma de organizare sociala, ci una dupa alta.
Din acest moment toate lucrurile se incurca. In primul rind, dualismul initial
nu mai poate intemeia nimic, deoarece daca cele doua principii sunt simultan
naturale (ceea ce oricum era deja o inflatie de natural), cum se face ca
actioneaza succesiv, iar daca incetam sa le mai consideram co-existente, de
unde provine aceasta succesiune a lor ? Apoi, conceptul de comunitate nu mai
este un principiu de configurare, ci trimite la o morfologie sociala
particulara si unitara si la o perioada istorica precisa, dinaintea aparitiei
societatii, capatind o valenta descriptiva ceea ce, dupa cum vom vedea, a
fost integral respins de cercetarile socio-antropologice ulterioare. In sfirsit,
valorizarea comunitatii astfel plasata in pre-modernitate cade cu usurinta in
paseism romantic adica exact imaginea cea mai des vehiculata despreTonnies.
Pentru a trece peste toate aceste confuzii si altele peste care am trecut
deja, sa ne amintim ca ceea ce-l interesa mai presus de toate pe Tonnies nu era
o descriere cit mai veridica a societatilor, ci, dupa cum singur a pretins, o
stiinta a culturii ca introducere la o Etica. Problema lui Tonnies este aceea
a validitatii ne aduce aminte Rehbergsi mai putin aceea a veridicitatii. In
aceasta perspectiva, opozitia dintre comunitate si societate este mai mult
expresia unei antinomii a gindirii politice si sociologice, pe care nici el nu o
rezolva si nu o poate rezolva; o antinomie in care se afla ascuns un antagonism
intre conventii codificate contractual si asocieri primare, o antinomie care in
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
25/121
24
cele din urma a patruns in fundamentele unei teorii politice a modernitatii,
intemeind functia mitica a acesteia. (Vogl, op. cit. p. 11) Astfel inteles,
conceptul sau contructia de Gemeinschaft nu trebuie interpretat in nici un
caz in mod substantial, ci abordat ca un indicator al crizelor rationalitatiimoderne. () Nostalgia dupa modele pre-moderne de comunitate izvoreste
mereu din reactia fata de o actualitate perceputa ca rau intocmita, astfel incit
realitatea comunitatii nu poate fi cautata intr-o epoca trecuta precisa, oricit s-
ar face referinta la aceasta, ci in realitatea contemporana, impotriva careia este
ea pusa in scena. Comunitatea originara este un mit, asa cum este cazul
explicit la Rousseau: pe care mi-as fi dorit-o (jaurais voulu) din Traite sur
lorigine de linegalite parmi les hommes, sau cum se exprima Freud in
Totem si Tabu o istorie plauzibila. (Raulet, 1993, p. 73) Pe scurt, in
dimensiunea sa politica, ideea de comunitate este un paseism fictiv si un
mesianism activ: comunitatea originara fictiva este mai degraba un surogat
de reprezentare a celei cautate. Comunitate si mesianism sunt strins legate
intre ele () (idem, p. 83). Astfel privita si in perspectiva sa istorica (deci
dincolo de momentul Tonnies), ideea de comunitate este una dinamica:reactiva fata de prezent, ea priveste fictional trecutul pentru a interveni
dinamicin viitor (idem, p. 85). Nu despre vreo restauratie a vechii societati
este deci vorba, ci mai degraba de ceea ce Holderlin numea intinerire a celei
prezente.
Rezumind: Tonnies a construitsi a numito antinomie sociala si politica
a modernitatii perceputa ca o criza iar in interiorul acesteia o forma particulara
de organizare sociala (partial mitica, avind functia logica de intemeiere a unei
perspective critice asupra actualitatii, dar partial cu pretentii intermitente de
realitate istorica): comunitatea.Ambele au avut o cariera deosebita, chiar
daca putina lume mai este de acord astazi cu textul lui Tonnies. Problemele
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
26/121
25
insa au ramas iar modul in care au fost ele formulate de catre Tonnies continua
sa provoace. Si aceasta, in mare parte, deoarece, dupa cum vom vedea in
continuare, era departe de a fi singurul care gindea in acest fel.
1.3.Alte polaritati
Antinomia comunitate-societate face parte dintr-un sir lung de opozitii
ce constituie o parte componenta a teoriilor clasice ale modernitatii. Toate au
o miza comuna: ce distinge societatea noastra (moderna) de toate celelalte
societati care sunt ceea ce noi nu mai suntem, nu mai vrem sau nu mai putem
sa fim ? Pe de alta parte, aceste teorii contin o idee asupra istoriei ce duce, inmajoritatea cazurilor, la opunerea societatii traditionale societatii industriale.
(Valade, 1997) Altfel spus, modernitatea auto-definita ca diferenta si unicitate
se afla intr-un raport istoric fata de toate celelalte diferente percepute sau
imaginate si anume le este ulterioara cronologic. Este ceea ce Francoise Paul-
Levy numeste ideologia primitivista: timpul ca timp in sine a jucat un
rol determinant in conditiile de fundamentare a sociologiei, oferind mijlocul
essential si privilegiat de diferentiere a societatilor. (Paul-Levy, 1985, p. 302)
Aceasta organizare a diferentelor (sociale, culturale, politice, etc.) pe sageata
timpului este solutia care se naste dintr-o dubla tensiune sau tensiune
complementara: Cine suntEi(popoarele Lumii Noi, de pilda, care au socat
cel mai puternic imaginatia si gindirea batrinei Europe) ? si Cine suntemNoi
(societatea moderna occidentala, burgheza, industriala, unica in vointa noastra
de a fi diferiti) ? Dupa secole de dezbateri (si lupte singeroase),Eiau incetatsa mai fie salbateci, adica pur si simplu non-Noi, sau chiar non/sub-oameni
si au devenit primitivi: Ei sunt stramosiiNostr i !Diferente coexistente in
spatiusunt astfel organizate ca succesiune in timp, ceea ce ofera o solutie de
intelegere atit a Lor cit si a Noastra (si, poate chiar mai important, de
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
27/121
26
legitimare a unicitatii si superioritatii Noastre fara excluderea Lor din lumea
astfel unificata a umanului).
Aceasta viziune evolutionist-istorista, pe care preferam sa o abordam
mai larg ca ideologie primitivista, reuseste astfel doua lovituri de geniu
dintr-un foc: tratarea diferentelor dintre societatile de pe pamint ca virste ale
omenirii inseamna: a) afirmarea unitatii omenirii(toti sunt oameni nu
mai exista salbateci, non-oameni si ca atare toti au aceleasi drepturi
naturale ca si noi) si b) afirmarea unui ideal de crestere ca intrinsic
acestei omeniri (daca diferentele sunt virste ale omenirii, inseamna ca orice
componenta a acestei omeniriorice societatepoate creste, diferentele
fiind doar tranzitorii, pasi mai mici sau mai mari catre maturitatea
civilizatiei, societatea moderna, care apare atunci ca rezultat (aproape)
implinit al acestei cresteri).
Aceasta viziune a virstelor Omenirii a fost pregatita de-a lungul unor
secole. Sa amintim astfel, dintr-un lung sir de opere de acest gen, de
Giambatista Vico, postulind o unitate a istoriei omenirii de-a lungul a trei
astfel de virste: epoca de aur (sau virsta zeilor), barbaria (sau virsta eroilor)
si civilizatia (sau virsta oamenilor). Mai tirziu, de pe pozitii mult mai
pozitiviste, August Comte va decreta o lege a progresului avansind de la
animalitate spre umanitatea definita prin rationalitate de-a lungul a trei stari
successive: teologica, metafizica si pozitiva, iar Karl Marx, plasind terenul
acestei cresteri in baza economica, va descrie succesiunea modurilor de
productie antic, feudal si burghez. In aceeasi perioada, Sumner-Maine vadescrie aceasta evolutie ca pe o tripla trecere de la status la contract, de la
rudenie la teritoriu si de la familie la individ (teme centrale si in antinomia lui
Tonnies) iar L. H. Morgan va vorbi despre trecerea de la etapa de societas,
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
28/121
27
bazata pe criterii de rudenie, la civitas, bazata pe teritoriu si proprietate. Si
lista poate continua pe multe pagini !
Sa ne oprim insa putin asupra uneia dintre dimensiunile acestei
cresteri care ne va interesa si in alt capitol al acestei lucrari si anume evolutia
de la rudenie la teritoriu, evidentiata independent de Sumner-Maine in 1861
(Ancient Law) si L. H. Morgan in 1877 (Ancient Society). Istoria ideilor
politice incepe, de fapt, cu ideea ca rudenia de singe este singura baza posibila
a unei comunitati de functii politice si nici una dintre acele rasturnari de
sentimente pe care le numim pompos revolutii nu a fost atit de surprinzatoare
si de completa precum schimbarea intervenita atunci cind alt principiu,
precum cel al contiguitatii locale, a fost stabilita pentru prima data ca baza a
unei actiuni politice commune afirma Sumner-Maine in 1861. Aceasta
revolutie fundamentala este legata la Sumner-Maine de o alta schimbare,
aceea de la statut la contract. In termeni socio-politici (SumnerMaine este
considerat drept unul dintre parintii antropologiei politice), aceasta inseamna
urmatorul lucru: intr-o organizare sociala bazata pe rudenia de singe, individul
este membru al colectivitatii deoarece se naste in acea colectivitate ca ruda cu
ceilalti membri ai colectivitatii, are deci statutul de membru al colectivitatii in
calitatea sa de ruda. Intregul spatiu al apartenentei politice este definit de
structura relatiilor de rudenie si fiecare individ isi are locul sau in functie de
pozitia sa de rudenie. Din momentul in care convietuirea nu mai este dictata
de rudenie, ci de proximitatea spatiala, adica mai multi indivizi se regasesc pe
acelasi teritoriu restrins dar nu in virtutea faptului ca sunt rude ci doar in
calitate de con-locuitori, lucrurile se schimba. Relatia lor reciproca si modul
de definire al apartenentei comune nu mai sunt pre-definite prin structura de
rudenie si statut, ci trebuiesc definite intr-un mod conventional, adica printr-o
forma de contract social.
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
29/121
28
Acestea ar fi deci cele doua mari principii de agregare a colectivitatilor umane:
deoarece impartasim acelasi singe si astfel un statut comun, sau deoarece
impartasim acelasi spatiusi atunci un contract care ne pune in comun. Prin
perechile sale dihotomicesine-persoana si drept familial-drept contractual,Tonnies era si el foarte apropiat de acest mod de a vedea lucrurile. Nu
intimplator comunitatea de singe este un fel de prototip al tuturor formelor de
comunitate.
Sa mai amintim pe scurt si opozitia cel putin la fel de celebra a lui
Durkheim intre solidaritate mecanica sisolidaritate organica. Formele de
solidaritate ale lui Durkheim, chiar daca rasturnate conceptual si normativ, se
bazeaza pe Tonnies considera Hettlage (op. cit., p. 233). Punctul de pornire
il constituie tot o dihotomie, de data aceasta aceea dintre constiinta comuna
siconstii nta individuala. Prima este apanajul intregului grup si ca atare nu se
refera la noi insine ca indivizi, ci la societatea care traieste in noi;
dimpotriva, constiinta individuala ne reprezinta doar pe noi () in ceea ce
ne face sa fim indivizi.Aceste doua forme de constiinta coexista, doar ca in
raporturi definitoriu diferite. Astfel, dominarea constiintei comune care
devine maxima atunci cind aceasta se suprapune intocmai peste constiinta
noastra totala si coincide cu ea defineste solidari tatea mecanica, adica o
masificare mecanica, anorganica a corpului social. Dimpotriva, atunci
cind constiinta individuala este cea care predomina (ceea ce presupune deja
ca indivizii sunt diferiti intre ei, ca exista o diferentiere sociala considerabila),
atunci vom avea de a face cu o solidari tate organica, adica cu o relativa
autonomie a partilor ca in sistemele organice superioare. Ce face ca societatile
sa se miste de la forme de solidaritate mecanica spre forme de solidaritate
organica ? Raspunsul lui Durkheim este unul pur sociologic: diviziunea
sociala a muncii (Durkheim, [1893] 2001) Succesiunea dintre cele doua forme
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
30/121
29
de solidaritate socialacaci tot despre o succesiune este vorbaare de data
aceasta un motor intern societatii, clar precizat si cel putin plauzibil, ceea ce
nu este cazul la Tonnies. Ca polaritate, cele doua forme sunt insa relativ
asemanatoare, cu diferenta importanta ca ceea ce este organic la Tonnieseste mecanic la Durkheim si invers, ceea ce rastoarna astfel si cronologia
valorica: organicul este valorizat in ambele cazuri, doar ca la Tonnies el se
afla la origine si se pierde astfel o data cu modernitatea in timp ce la
Durkheim el apare mai tirziu.
Sa mai amintim doar de teoria mult mai tirzie a lui Louis Dumont,
opunind holism siindividualism. Acestea sunt concepute ca doua ideologii
opuse, prima fiind o ideologie care valorizeaza totalitatea sociala si neglijeaza
sau subordoneaza individul uman, in timp ce individualismul, dimpotriva,
valorizeaza individul (ca fiinta morala, independenta, autonoma si astfel
esentialmente ne-sociala) si neglijeaza sau subordoneaza totalitatea sociala.
Mai departe, in societatile dominate de holism predomina relatiile cu oamenii,
in timp ce individualismul face sa prevaleze relatiile cu obiectele (John Locke
aratase deja cum proprietatea privata fondeaza o logica a relatiilor cu lucrurile,
independenta de relatiile intre personae, distinctie preluata apoi si de Adam
Smith; Saint-Simon vorbise si el, la vremea lui, de trecerea de la guvernarea
oamenilor la administrarea lucrurilor); in primul caz exista o distinctie
relativa sau fluctuanta intre subiect si obiect in timp ce in al doilea caz aceasta
distinctie devine absoluta; in cazul holismului exista o indistinctie sau chiar o
solidaritate intre fapte si valori (ceea ce in alte contexte este desemnat ca
embeddedness) in timp ce individualismul este insotit de o segregare a
valorilor in raport cu faptele si ideile. (Dumont, 1976). Aceste constelatii
diferite si opuse nu sunt considerate nici ca succesive (chiar daca
individualismul este prezentat ca apanaj al societatilor moderne si astfel mai
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
31/121
30
recent) si nici ca ierarhizate valoric (chiar daca unele retineri ale lui Dumont
referitoare la individualism transpar din cind in cind in textul sau).
Toate aceste teoriisi multe altele la care nu am facut nici o referintaau o serie de elemente teoretice si descriptive comune, altele diferite sau clar
opuse. Ele nu sunt, evident, echi-valente. Si totusi, dintr-un anumit punct de
vedere care se va dovedi esential in cele de fata, ele au un anumit aer de
familie comun: dramatizarea modernitatii ca ruptura. Experienta
dramatica a schimbarilor de societate produse de desfasurarea proiectului
modern este tradusa in aceste cazuri printr-un dramatism conceptual al
dihotomiilor, sugerind o forma sau alta de dualism ontologic, de existenta a
doua moduri ale umanului, de regula plasate intr-o forma de succesiune. Din
acest punct de vedere comun, pozitiile autorilor sunt din nou foarte variate,
mergind de la postularea unui soi de antinomie, ca in cazul lui Tonnies, de
pilda, pina la variante mult maisoftde ambiguitate. In aceasta privinta, cazul
lui Adam Smith nelinisteste inca mediile savante. Cum un acelasi autor,
Adam Smith, poate sa scrie in acelasi timp o edificatoare Teorie asentimentelor moralesi Bogatia Natiunilor(1776) ? (Caille, 2000, pp. 25-
26) Altfel spus, cum poate fi afirmata cu egala tarie simpatia(comunitara)
si interesul(individual) ca fundamente ale alcatuirii sociale ? Caile istoriei l-
au consacrat, ulterior, pe Adam Smith ca autor alBogatiei Natiunilorsi astfel
unul dintre parintii fondatori ai economiei politice si, mai larg, al
individualismului liberal, dizolvind astfel totodata ambiguitatea inca
existenta la Smith. Dar aceasta este o alta problema
2.Critica comunitatii
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
32/121
31
Am vazut ca la Tonnies comunitatea apare explicit ca unul din
termenii dihotomiei. In majoritatea celorlalte dihotomii nu apare nici o astfel
de identificare terminologica. Chiar daca semnificantul lipseste, ceva din
semnificat este insa, de regula, prezent, in masura in care se spune ceva despresocietatile pre-industriale, arhaice, primitive, etc., adica despre spatiul social
de predilectie al comunitatii. In toate acestea, partea de utopie critica este
mult mai redusa decit la Tonnies sau de-a dreptul inexistenta. Critica ideii de
comunitate incepe astfel cu o critica a acestor dualitati in care ea a fost
cuprinsa si descrita, explicit sau implicit.
2.1. Critica teoriilor clasice ale modernitatii
Sa revenim la ideologia primitivista si virstele si/sau polaritatile pe
care le-au construit mai toate teoriile clasice ale modernitatii din aceasta
perspectiva. Exista, bineinteles, o serie de puncte comune intre acestea,
precum si numeroase deosebiri. In ansamblu, ele au fost supuse unor critici
convergente, care au evidentiat o serie de carente fundamentale comune.
Acestea sunt rezumate de B. Valade, din perspectiva sociologiei, in felul
urmator: Daca este adevarat ca sociologia este fiica revolutie industriale, ()
se poate afirma ca aceasta disciplina s-a construit in legatura directa cu
schimbarea sociala. Industrializarea a provocat sentimental unei rupturi divers
interpretata, al unei separari intre un inaintesi un dupace au dat nastere unor
reprezentari puternic contrastante. Preluate de ideologiile contra-
revolutionare, pe de o parte, si de cele progresisite, pe de alta parte, aceasta
perceptie si aceasta reprezentare a schimbarii au dat nastere unor formulari
teoretice () in toate registrele analizei sociologice; ele sunt adesea insotite
de consideratii istorice si puncte de vedere prospective, ce permit creionarea
unei evolutii generale. In acest context, vom observa ca aceste teorii contin
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
33/121
32
toate o ide asupra istoriei ce duce, in majoritatea cazurilor, la opunerea
societatii traditionale societatii industriale. Iluziile o data spulberate, se
poate observa acum ce anume le-a dat nastere: permanenta unui model linear
de dezvoltare, certitudinea ca aceleasi mecanisme trebuie sa producaintotdeauna aceleasi efecte, o conceptie eronata asupra societatilor arhaice sau
traditionale si, mai presus de toate, un arsenal teoretic cu ajutorul caruia se
considerau posibile controlul, anticiparea, dominarea schimbarilor. (Valade,
1997)
Reformatoare sau conservatoare, aceste teorii au vrut sa aiba si un
cuvint de spus asupra mersului societatii, au fost adica adesea angajate. A
face abstractie de acest lucru in numele unei neutralitati axiologice mai de
graba prost inteleasa ar insemna si riscul unei falsificari a mesajului pe care
au incercat sa-l formuleze. Tocmai de aceea este poate util sa insistam asupra
unei dimensiuni impartasite in moduri si grade deosebite de aceste teorii dar
influente si in afara marilor teorii: ceea ce Valade numeste in textul de mai
sus permanenta unui model linear de dezvoltare sau ceea ce preferam sa
consideram, dupa Francoise Paul-Levy, primitivism; acesta trebuie criticat
in sine tocmai pentru ca este principala legatura dintre analizele sociologice si
interpretarile angajate.
In varianta sa clasic-evolutionista, ideologia primitivista a fost
repudiata de catre lumea academica inca de mult. Si totusi, chiar si in prezent,
ne vine foarte greu sa acceptam ca societatile primitive nu reprezinta starea
sociala originara a societatilor. Si aceasta cel putin pentru doua ratiuni: pe deo parte, deoarece daca renuntam sa mai facem din acestea imaginea originii,
nu mai stim cum sa gindim diferenta sau diferentele intre aceste societati si
cea a noastra; pe de alta parte deoarece gratie acestei imagini pe care o ofereau
societatile primitive noi credem ca putem sa gindim propria noastra istorie.
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
34/121
33
(Paul-Levy, op. cit., pp. 111-112) Primitivismul se recicleaza astfel in forme
mai subtile de neo-primitivism. Cel mai curent si mai puterniceste cel
care inlocuieste evolutie (ca schimbare istorica globala) cu dezvoltare (ca
schimbare esentialmente economica dar, in aceasta calitate, esentiala). In locde societati primitive si societati civilizate vom avea atunci tar i sub-dezvoltate
sitar i avansate. Ceea ce ar fi absolut de inteles daca ar fi vorba doar de o
evaluare tehnica a gradului comparativ de potential economic al unor tari.
De regula insa aceasta evaluare este realizata tot dinperspectiva unui model
linear de dezvoltare. Conceptul insusi de tranzitie si tot vocabularul aferent
acestuia sunt expresii ale unei astfel de viziuni mult mai vechi decit ii place sa
accepte. Iata si un exemplu care traduce caricatural dar cit se poate de
autentic ! aceasta afirmatie. La o conferinta internationala legata de
problemele integrarii europene si in urma unor dezbateri referitoare la
decalajele dintre diferitele tari member si candidate, un economist si-a scos
laptop-ul si, dupa citeva minute, ne-a anuntat: Atena este inca la 45 de ani de
Berlin ! Se pare ca nimic nu s-a schimbat fata de acum un secol si mai bine
cind un francez il intreba pe conationalul sau intors de la Bucuresti: Cit e dela Paris la Bucuresti ? O suta de ania raspuns acesta
O alta reciclare se face pe terenul culturii (valorilor, atitudinilor
culturale) in termeni de individualism sicolectivism. La un nivel generic si
adesea confuz, opozitia individualism/colectivism (INDCOL) reia distinctiile
clasice precum aceea dintre Gemeinschaftsi Gesellschafta lui Tonnies sau
solidaritate mecanica versus solidaritate organica a lui Durkheim, investigind
tranzitia istorica de la comunitatile agrare la economiile moderne si natiunile-
stat. Pentru a evita insa o asemenea inflatie conceptuala, marea majoritate a
autorilor tin sa distinga cit mai clar cu putinta la ce domeniu se refera (de
exemplu colectivism psihologic, sociologic, politic, moral, cultural, etc.),
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
35/121
34
chiar daca in anumite privinte aceste domenii se suprapun sau se intrepatrund.
De asemenea, majoritatea sunt constienti de faptul ca
individualismul/colectivismul, ca atribut personal, nu este tranzitiv, in
sensul ca cineva poate fi de pilda colectivist in relatiile sale de familie darindividualist in cele de munca. In sfirsit si poate cel mai important lucru
nimeni nu mai accepta (teoretic cel putin) ideea unei repartitii uniforme si
omegene a individualismului sau colectivismului in societate: exista tendinte
individualiste si colectiviste in orice societate, proportia si ponderea lor putind
fi insa definitoriu diferita.
Pe acest fundal general de regula impartasit de catre specialistii actuali,
INDCOL poate fi considerat, de pilda, ca un sindrom cultural,
operationalizat si masurat in diferite culturi. Triandis, de pilda, descrie acest
complex cultural astfel:
INDIVIDUALISM COLECTIVISM
Relativa independenta fata de in-grup Apartenenta la un in-grup identisi alegerea/mobilitatea acestei ficabil, definit ca destin comun
apartenente; al membrilor sai;comportament
diferit fata de in- si out-grup;
atitudini norme
promovarea egalitatii si a confruntarii respectarea ierarhiei
eul ca entitatea separata si distincta eul ca dependent/parte a
ingrupului
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
36/121
35
Aplicind chestionarul bazat pe acest tablou descriptiv, prezentat pe scurt mai
sus, in 15 culturi diferite, Triandis si colaboratorii sai obtin urmatorii patru
factori, primii doi definind colectivismul, ceilalti doi fiind definitori pentru
individualism:
integritate familiala (de exemplu: Copiii ar trebui sa traiasca acasa cu
parintii lor pina se casatoresc);
interdependenta (de exemplu: Imi place sa traiesc in apropierea
prietenilor mei buni);
incredere in sine cu hedonism ( de exemplu: Cel mai important lucru
in viata mea este sa fac in asa fel incit sa fiu fericit)
separare de in-grup (de exemplu: Ce se intimpla cu verii mei, de pilda,
nu-i treaba mea);
Concluzia lui Triandis in urma acestor cercetari este urmatoarea: In
fiecare cultura oamenii au atit tendinte colectiviste cit si individualiste, dar
ponderea relativa este catre individualism in Vest si catre colectivism in Est.
(Triandis et. al, 1986)
Intr-un context mai circumscris, legat de cultura muncii, Hofstede
(1980) a aplicat un chestionar angajatilor IBM din numeroase tari cu un scop
managerial explicit. Factorul de individualim rezultat are urmatorii
descriptori:
persoane precocupate de sine si familia lor restrinsa;
constiinta a eului;
orientare spre sine; identitatea intemeiata in individ;
independenta emotionala a individului in raport cu organizatiile si
institutiile;
accentuarea initiativea individuale si auto-realizarii;
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
37/121
36
dreptul la o viata privata si la opinie;
autonomie, diversitate, placere, securitate financiara individuala;
decizii luate individual;
aplicarea universala a standardelor valorice.
De atunci, chestionarul lui Hofstede a devenit unul dintre cele mai
cunoscute si utilizate instrumente in domeniu, fiind urmat insa de tot mai
multe modele si chestionare referitoare la individualism/colectivism si alte
atitudini legate de aceasta polaritate. Dupa caderea comunismului,
preocuparea pentru INDCOL a cunoscut un nou avint bazat pe supozitia tacita
sau explicita a unui decalaj intre Vest si Est in termeni de individualism si
colectivism. De la pur constatativa, dimensiunea INDCOL devine tot mai multevaluativa si, nu rare ori, de-a dreptul normativa: culturile ar trebui sa-si
depaseasca inapoierea colectivista. Acest lucru devine adesea explicit in
abordarile comparative ale culturii economice (sau, mai larg, ale relatiei
dintre cultura si economie) din diferite tari, care ajung astfel sa fie repartizate
in culturi favorabile dezvolatarii si culturi opuse dezvoltarii (vezi de pilda
volumul Culture matters, editat de Harrison si Huntington in 2000, devenit
rapid de referinta).
Subdezvoltarea si-a gasit astfel alt domeniusi alta cauza: cultura. Se pare
ca primitivismul are viata lunga !
2.2. Critica conceptului de comunitate
Ca termen al antinomiei, comunitatea (Gemeinschaft) era la Tonnies
o categorie oarecum abstracta si atotcuprinzatoare pentru toate formele de
societate non/pre-moderne si, dupa cum am mentionat, ar trebui abordat mai
mult ca un concept polemic, un indicator al crizelor rationalitatii moderne,
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
38/121
37
ca sa reluam formularea lui Raulet. Ca termen in sine insa, acesta avea si
pretentii descriptive: o comunitate sociala se caracterizeaza prin x, y, z Este
modul textual in care a fost preluat termenul de comunitate de catre multi
cercetatori si modul in care mai este definita inca, uneori, comunitatea si inziua de astazi. Astfel, de pilda, daca deschidem Dictionarul de sociologie,
gasim urmatoarea definitie a comunitatii: Entitate social-umana, ai carei
membri sunt legati impreuna prin locuirea aceluiasi teritoriu si prin relatii
sociale constante si traditionale (=consolidate in timp) (Geana, XXXXXX)
ceea ce constituie o formulare foarte apropiata de litera pozitiei lui Tonnies.
Ori aceste pretentii descriptive s-au dovedit a fi in mare masura confuze,
neintemeiate, daca nu de-a dreptul false.
In primul rind, realitatile sociale la care trimetea, generic, termenul de
comunitate erau atit de diverse incit nu puteau si nu aveau de ce sa fie
tinute toate sub aceeasi umbrela conceptuala. S-a putut constata destul de rapid
ca nu exista o identitate structurala intre comunitatile de singe (de gen familie,
clan, etc.), cele spirituale (prietenie, tovarasie) si cele de teritoriu (comuna,
etc.), pe care Tonnies le aseza sub aceeasi palarie conceptuala generoasa.
Aceeasi lista de atribute definitorii nu putea fi deci folosita pentru toate aceste
realitati sociale diferite sau, in orice caz, nu putea fi folosita in aceeasi masura:
exista deci o mult mai mare diversitatein realitatea sociala non/pre-moderna.
Pe de alta parte, ceea ce Valade numeste o conceptie eronata asupra
societatilor arhaice sau traditionale a devenit un fapt din ce in ce mai evident.
Nu numai ca spontaneitatea invocata de Tonnies era practic imposibil de
gasit pe teren, dar ideea mult mai larga de omogenitate culturala s-a dovedit
greu de confirmat chiar si in comunitati primitive dintre cele mai izolate. In
orice caz, ceea ce s-a impus este faptul ca exista o mult mai mare complexitate
in aceasta lume la care se refera termenul de comunitate.
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
39/121
38
Un prim tip de critica a constat astfel intr-un efort de diferentiere si
nuantare. Un prim nivel de revizuire poate fi ilustrat prin teoria grupurilor
primare si secundare a lui C. H. Cooley ([1909] 1962). Descrierea lor aduce
foarte mult aminte de polaritatea comunitate-societate. Astfel, grupurileprimare (sau relatiile primare) sunt bazate pe legaturi de afectiune si loialitate
personala, implica o mare diversitate de aspecte ale vietii membrilor lor si sunt
de durata; familia este un exemplu prototipic. Dimpotriva, grupurile (relatiile)
secundare se organizeaza in jurul unor scopuri exterioare sau interese limitate;
o echipa de munca poate constitui un exemplu in acest caz. Ceea ce este diferit
la Cooley fata de Tonnies este nivelul la care plaseaza aceasta polaritate
(sociologia grupurilor) si faptul ca tinde sa o considere un continuum
relational mai mult decit o opozitie structurala. Aceasta dihotomie mult mai
relaxata a si permis sociologilor care s-au preocupat de grupurile sociale sa o
utilizeze, intr-o anumita masura, pina in ziua de astazi. De asemenea, ca
instrument de analiza s-a dovedit a fi mai utila euristic, permitind analiza unor
dinamici de grup pentru a arata reversibilitati la nivelul primaritatii si
secundaritatii. Astfel, de pilda, o casatorie aranjata, ca in India de pilda,poate constitui mai degraba un grup secundar, centrat pe scopuri limitate si
exterioare protagonistilor in timp ce o echipa de munca, desi organizata in
vederea realizarii unor scopuri productive precise si limitate, se poate
transforma intr-un grup primar de prietenie si solidaritate.
MacIver se refera si el la comunitate in 1917, dar intr-un mod deja
diferit de cel al lui Tonnies. Pentru el comunitatea este centrata pe o
comunalitate de interese, viziune ce decurge din distinctia lui Rousseau dintre
interesul general si interesul tuturor comunitatea fiind legata de acestea
din urma. Mai exact, comunitatea de interes, asa cum o concepe MacIver, nu
este un agregat de interese individuale private, ci este mai degraba dependenta
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
40/121
39
de existenta unui grup, ce poate fi foarte mare, chiar o natiune. Spre deosebire
de Tonnies, MacIver considera ca o comunitate poate sa apara si prin vointa
membrilor sai, dar aceasta vointa este una aparte, legata de un bine comun sau
un repertoriu de interese pe care un grup le are in comun. Si cum acestrepertoriu poate fi mai larg sau mai restrins, comunitatea va fi si ea o problema
de grad, ca si la Cooley.
Redfield, care ramine si el foarte atasat ideei de comunitate, dedicind
o carte intreaga micii comunitati (little community, Redfield, 1960),
diferentiaza totusi net intre societatile taranesti si cele salbatice (in sensul
tandru al termenului, folosit adesea in secolul XVIII), comunitati si unele si
celelalte, dar avind totusi caracteristici structurale distincte (vom reveni
asupra acestei distinctii cind vom vorbi despre comunitatile taranesti). Din cu
totul alta perspectiva, Gurvitch distinge trei forme de sociabilitate, multimea
(masse), comunitatea si comuniunea, acestea constituind totodata si grade
succesive de fuziune a indivizilor intr-un noi colectiv. Pe aceasta scala,
comuniunea reprezinta gradul maxim de intensitate al participarii, al fortei
de atragere si al profunzimii fuziunii intr-un Noi a carui membri nu mai resimt
astfel decit o presiune minima. (Gurvitch, 1950, p. 146) Pe de alta parte,
comunitatea, fiind forma cea mai echilibrata a lui Noi, este de asemenea,
pentru aceasta ratiune, forma cea mai stabila si cea mai frecventa. (idem, p.
140) Dupa cum tine sa precizeze insa Gurvitch in repetate rinduri, nu este
vorba aici de grupuri sociale, deci de entitati, ci de o dinamica a
sociabilitatii, a acestei fuziuni care tine de ceea ce el considera a fi
microsociologia. Schmalenbach diferentiaza si el comuniunea (Bund) de
comunitate, aratind ca relatiile de intimitate de tip emotional pe care Tonnies
le asezase in comunitate pot fi gasite eventual mai de graba in aceasta forma
specifica a comuniunii, proprie, de pilda, sectelor religioase sau ideologice
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
41/121
40
si nu tuturor comunitatilor, in general (Schmalenbach, 1961). Este similar
cu ceea ce Max Weber, probabil in forma cea mai elaborata sociologic,
numeste comunitati emotionale (Gemeinde), definite prin impartasirea unui
sens al vietii si legate, de regula, de o prezenta carismatica ceincorporeaza un astfel de mesaj. Astfel de comunitati emotionale pot fi
intilnite in lumea credintei, dar, in anumite cazuri, pot aparea si in lumea
politica, in partide sau grupari politice care devin ceea ce Raymond Aron
numea religii profane sau pot prospera astazi in asociatiile de marginali sau
disidenti, care isi revendica cea mai exisgenta moralitate si se angajeaza sa
faca sa avanseze anumite revendicari de care sunt atasati printr-o convingere
pasionata. (Boudon si Bouricaud, 1982, p. 72) Unul din atributele esentiale
ale comunitatii este astfel scos in afara acesteia si considerat a defini o specie
sau subspecie sociala aparte, care trebuie abordata in mod distinct.
Cealalta dimensiune intemeietoare a comunitatii, unitatea sa spatiala,
va fi si ea pusa sub semnul intrebarii si practic eliminata de majoritatea
sociologilor ca element constitutiv. Se poate vorbi de comunitati locale si
multi continua sa o facadar nici simplul fapt al proximitatii spatiale si nici
macar coexistenta indelungata intr-un astfel de spatiu comun nu constituie
neaparat o comunitate. Este experienta unui bloc sau cartier urban, de pilda.
Complementar, relatii de tip comunitar pot fi realizate si in afara unei coabitari
permanente. In acest sens, Webber (1964) vorbeste explicit de comunitati
fara proximitate, care se multiplica in timp prin cresterea comunicarii si
mobilitatii geografice. Poate fi cazul unei comunitati etnice, de pilda, mai mult
sau mai putin imprastiata in spatiu. In acest sens, perspectiva interactionista
promovata de analiza de retea refuza si ea determinismul spatial atunci cind
vorbeste despre comunitati, aratind ca nu este obligatoriu ca toate comunitatile
sa fie intemeiate in solidaritati locale. Cel mai bun exemplu il constituie,
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
42/121
41
probabil, studiul migratiilor actuale, in special cel al populatiilor din lumea a
treia spre marile metropole occidentale. Contrar unei ipoteze comunitare, de
dezradacinare si disolutie a relatiilor, analizele de retea au pus in evidenta, in
asemenea cazuri, (si) formarea unor retele puternice trans-spatiale si trans-categoriale, ruralurbane. In cadrul distinctiei devenite clasice dintre legaturi
tari si legaturi slabe (Granovetter, 1973), primele se refera intr-adevar la
ceva de genul comunitatii, dar pot fi intilnite oricind si pretutindeni.
Cele mai categorice critici au fost insa in plan metodologic, mai exact
spus, referitor la insasi constructia conceptuala a comunitatii, care a fost
necesar sa fie fundamental de-construita din acest punct de vedere.
O confuzie preliminara se iveste intre comunitate ca un tip de
colectivitatesau unitate sociala si comunitate ca un tip de relatie socialasau
sentiment. (Azarya, 1985, p. 135) Este comunitatea un tip anume de entitate
socialasi ca atare caracteristicile ei definitorii sunt valabile doar in spatiul
social pe care il ocupa ? Sau este comunitatea un tip anume de relatie sociala,
comunitara, care atunci nu mai este legata de un anumit spatiu social
specific, ci traverseaza diferite astfel de spatii, eventual chiar, in moduri si
grade diferite, orice societate ? O definitie precum aceea a lui Gheorghita
Geana, pe care am amintit-o la inceputul acestui capitol si care se inscrie in
litera viziunii luiTonnies, pare sa combine cele doua criterii: o cumunitate
este (doar) acea entitate sociala definita spatial unde relatiile sociale sunt
comunitare. Adica este locul unde un tip de relatie (comunitara) se suprapune
intru totul unui spatiu social (localitate). Dar, pe linga faptul ca, dupa cum amvazut, legatura dintre apartenenta la un spatiu comun si existenta unor relatii
de comunalitate este cel putin echivoca si, mai ales, exista o mare varietate de
relatii ce pot fi considerate comunitare (constante si traditionale, in
termenii lui Geana), aceasta abordare reduce foarte mult sfera de aplicare
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
43/121
42
empirica a conceptului de comunitate: cite astfel de comunitati exista cu
adevarat ? Conjugarea acestor doua criterii diferite de clasificare sociala nu s-
ar justifica decit in perspectiva explicit sau implicit romatica a unei existente
comunitare ideale, postulate ca referinta. Dar atunci ne aflam in alt plan,eventual de filosofie sociala sau moralpolitica si nu in cel al descrierii
sociologice (ceea ce a fost ambiguitateaca sa nu spunem direct confuzia
lui Tonnies si constituie tocmai ceea ce sociologii de dupa el au incercat sa
evite). Dimpotriva, diferentierea clara dintre cele doua criterii are cel putin
doua mari avantaje: a) se elibereaza de dualitatea structurala constringatoare
dintre societati unde existe relatii comunitare, pe de o parte si, pe de alta parte,
societati unde nu exista relatii comunitare; b) permite o taxonomie mai
nuantata a formelor de relatii comunitare privite ca forme de sociabilitate.
Pornind de la o astfel de distinctie, Henri Mandras, de pilda, va folosi
urmatorii termeni pentru a descrie societatile taranesti: Voi folosi deci
termenul de colectivitate si adesea pe cel de sat pentru a desemna orice asezare
de populare organizata si voi rezerva termenul de comunitate pentru a
caracteriza colectivitati (sau grupuri domestice) care prezinta trasaturicomunitare. Astfel, un sat sau o colectivitate pot sa fie caracterizate prin
organizarea sa mai mult sau mai putin individualista, mai mult sau mai putin
comunitara, dar, in toate cazurile, dimensiunea grupului social si tipul de
relatii care domneste acolo se caracterizeaza prin termenul de intercunoastere,
care semnaleaza o forma particulara de organizare a sociabilitatii. (Mandras,
1995, p. 96) Din punctul de vedere restrins al distinctiei de care ne ocupam in
acest paragraf, aceasta inseamna ca si un mic sat este doar o colectivitate
locala si nu o comunitate, in care pot exista sau nu relatiicomunitare, mai
restrinse sau mai largite. Legate de paragraful anterior, aceasta mai inseamna
si ca intercunoasterea (faptul ca, asa cum se spune si la noi la sat, aici toata
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
44/121
43
lumea stie pe toata lumea) este pentru Mandras o forma particulara de
sociabilitate (definitorie pentru lumea satului), distincta insa de ceea ce acesta
considera a fi definitoriu pentru relatiile comunitare. Altfel spus, un sat este
totdeauna o societate de inter-cunoastere, ceea ce nu inseamna insa ca unsat este totdeauna si o comunitate, el putind fi, de pilda, ceea ce Mandras
numeste la un moment dat o federatie de grupuri domestice, care ele ar putea
fi considerate comunitati.
O alta critica majora a avut in vedere esentialismul viziunii clasice
despre comunitate, opunind abordarii acesteia ca morfologie sociala o
abordare mai dinamica, de proces social. Din acest punct de vedere,
exemplara este viziunea lui Max Weber, care inlocuieste programatic
substantivul comunitate cu forma sa verbala de comunitarizare
(Vergemeinschaftung). Ceea ce face o comunitate nu este o proximitate sau o
coexistenta de un soi sau altul, ci sentimentul subiectiv al participantilor de
a apartine unei aceeasi comunitati. Doar in momentul in care, in virtutea
acestui sentiment comun, indivizii isi orienteaza mutual, intr-un mod sau altul,
comportamentele lor, se naste in ei o relatie sociala (Weber, 1971, p. 43) iar
aceasta relatie poate inchega apoi o comunitate. Constructia comunitara nu
se intemeiaza deci pe elemente obiective structurale, necesare si suficiente,
cum ar fi relatiile de rudenie, vecinatatea sau chiar corezidenta, ci pe un
element subiectiv fundamental, care este semnificatia pe care o au pentru
actorul social toate acestea. In acest sens, comunitatea, pe linga faptul ca este
totdeauna un proces, tine mai degraba de cultura decit de structura, relatia
comunitara ca semnificatie impartasita fiind mai degraba cauza decit efectul
structurilor/institutiilor comunitare. La nivelul cotidianului, doi sau mai multi
indivizi pot trai indefinit unul linga altulsi pot avea in comun o serie de date
obiective fara a trai insa si unul impreuna cu altul. Pentru a se ajunge la
8/10/2019 Comunitati Sociale - Mihailescu Vintila
45/121
44
aceasta, participantii trebuie sa impartaseasca un sentiment comun de a-fi-
impreuna, viata lor trebuie sa capete o astfel de semnificatie comuna. In acest
sens, nici macar o familie cu multi ani de existenta comuna in spatele sau nu
este neaparat o comunitate; ea se poate comunitariza sau nu, dupa cum sepoate si de-comunitariza la un moment dat, transformindu-se intr-o co-
existenta unul linga altul. Componenta iubirii, pe care Tonnies o asezase in
centrul comunitatii, este astfel redefinita sociologic, renuntindu-se la
caracteristicile ei de naturalitate si spontaneitate pen