Capitolul I. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale

Secţiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului penal

Principiilefundamentalesuntaceleregulicucaractergeneralcareauaplica‑bilitateînîntreagaactivitatederulatăpeparcursulprocesuluipenal,definindlaniveldeansamblustructuraşidesfăşurareaacestuia.

Sediul materieiestedatdedispoziţiileart.2‑12dinCoduldeprocedurăpenală,în cuprinsul cărora întâlnim delimitate, ca principii procesuale fundamentale:legalitateaprocesuluipenal,separareafuncţiilorjudiciare,prezumţiadenevinovăţie,aflareaadevărului,ne bis in idem,obligativitateapuneriiînmişcareşiaexercităriiacţiunii penale, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal,dreptullalibertateşisiguranţă,dreptullaapărare,respectareademnităţiiumaneşiavieţiiprivate,limbaoficialăşidreptullainterpret.Chiardacănusuntexplicitprevăzutedelege,apreciemcălaacesteaseadaugăşialtedouăprincipiirezultatedinansamblulreglementării,anumecelalegalităţiipersoanelorînprocesulpenalşicelaloperativităţiiprocesuluipenal.

§1. Principiul legalităţii

Principiullegalităţii(nulla iustitia sine lege)dăexpresiereguliicăprocesulpenaltrebuiesăsedesfăşoare,întoateetapelesale,curespectareadispoziţiilorprevăzutede lege (art.2dinCoduldeprocedurăpenală).Principiul legalităţiiprocesuluipenalesteo transpunerepeplanparticularaprincipiuluigeneralallegalităţiiconsacratînart.1alin.(5)dinConstituţiaRomâniei,undesearată:„ÎnRomânia,respectareaConstituţiei,asupremaţieisaleşialegiloresteobligatorie”[1].

NoulCoddeprocedurăpenalăgaranteazălegalitateaprocesualăprininstituirea,pedeoparte,asancţiunilorcepotinterveniîncazdenesocotireadispoziţiilorprocesuale,iar,pedealtăparte,prinfixareaunorpârghiidesupraveghereşicontrolpermanentîntreparticipanţiilaprocesulpenal.

Sancţiunileceopereazăîncazdeîncălcareanormelordeprocedurăpenalăseîmpartîndouăcategorii:sancţiuniaplicabilepersoanelor(sancţiuni personale)şisancţiuniaplicabileactivităţiiprocesualenelegale(sancţiuni procedurale).Dincategoriacelorpersonalefaceparteamendajudiciară,cepoatefiaplicatăacelui

[1] I. Neagu,Tratat de procedură penală. Partea generală, ed. a3‑a,Ed.Universul Juridic,Bucureşti,2013,p.72.

4 Parteagenerală

participantlaprocesulpenalcareefectueazăoactivitateprocesualăaltfeldecâtprevedelegea.Spreexemplu,potrivitart.283alin.(4)lit.k)dinCoduldeprocedurăpenală,nerespectareadecătresuspectsauinculpataobligaţieideaîncunoştinţaînscris,întermendecelmult3zile,organelejudiciaredespreoriceschimbarealocuinţeipeparcursulprocesuluipenalsesancţioneazăcuamendădela500la5.000lei.Deasemenea,atuncicândîncălcareanormeideprocedurăaparţineunuiorganjudiciar,poateintervenirăspundereadisciplinarăaacestuia.Spreexemplu,conform art. 99 lit. j) dinLegea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şiprocurorilor[1], fapta de a nu respecta secretul deliberării[2] constituie abateredisciplinară.

Dacă,urmareaactivităţiiprocesualenelegale,s‑acauzatopagubăpatrimonialăuneipersoane,seantreneazărăspunderea civilăacelorînculpă.Înacestsens,art.538alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenalăprevedecăpersoanacareafostcondamnatădefinitivaredreptullareparareadecătrestatapagubeisuferiteînsituaţiaîncare,înurmarejudecăriicauzei,constatându‑secăs‑aprodusoeroarejudiciară,s‑apronunţatohotărâredefinitivădeachitare.Înaceastăsituaţie,statulvaaveaacţiuneînregres,pentrurecuperareasumeiplătite,încontrapersoaneicare,curea‑credinţăsaudinculpăgravă,aprovocatsituaţiageneratoarededaune[art.542alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].

Celorvinovaţideîncălcarealegiideprocedurăpenalălisepotaplicainclusivsancţiuni penale.Spreexemplu,faptadeacondamnaopersoanăştiindcăestenevinovatăconstituieinfracţiuneaderepresiunenedreaptă[art.283alin.(2)dinCodulpenal];aceastăinfracţiunenureprezintăaltcevadecâtoîncălcareareguliideprocedurăprevăzutedeart.396alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,imputabilăjudecătorului.

Sancţiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cuîncălcarealegii.Înacestsens,art.280‑282dinCoduldeprocedurăpenalăregle‑menteazănulitatea; conformart.280alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală,„încălcareadispoziţiilorlegalecarereglementeazădesfăşurareaprocesuluipenalatragenulitateaactuluiîncondiţiileprevăzuteexpresdeprezentulcod”,iarpotrivitalin.(2)alaceluiaşiarticol,„acteleîndepliniteulterioractuluicareafostdeclaratnul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directăîntreacesteaşiactuldeclaratnul”.Deasemenea,art.102alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenalăstabileştecăprobeleobţinuteînmodnelegalnupotfifolositeînprocesulpenal.

Alături de sancţiuni, Codul de procedură penală stabileşte şi un sistem depârghii de controlalactivităţiiunorparticipanţilaprocesulpenaldecătreceilalţi,cuscopuldeagarantarespectarealegiideprocedurăpenală.Spreexemplu,con‑formart.299alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,procurorulexercităsupra‑vegherea activităţii organelor de cercetare penală, astfel ca niciun suspect sau

[1]RepublicatăînM.Of.nr.826din13septembrie2005.[2]Potrivitart.392alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,completuldejudecatădeliberează

însecret.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 5

inculpatsănufiereţinutdecâtîncazurileşiîncondiţiileprevăzutedelege.Deasemenea,potrivitart.342dinCoduldeprocedurăpenală,proceduradecamerăpreliminarăarecaobiectverificareadecătrejudecătoruldecamerăpreliminarăalegalităţiiadministrăriiprobelorşiaefectuăriiactelordecătreorganeledeurmărirepenală.Totastfel,sentinţaprincareprimainstanţăarezolvatfondulcauzeiestesupusăcontroluluidecătreinstanţadeapel(atuncicândtitulariicăiideatacauexercitat‑o),dupăcum,înanumitecondiţii,chiarhotărâriledefinitivepotfisupuseverificăriiprinintermediulcăilorextraordinaredeatac(spreexemplu,recursulîn casaţie). În ipoteza în care s‑ar constata căhotărârea supusăverificării estenelegală,eavafidesfiinţatăsaucasată,urmândaseprocedalaonouăjudecatăconformdispoziţiilorlegale.

§2. Principiul separării funcţiilor judiciare

Oprimăchestiunecaretrebuieremarcatăînceeacepriveştemoduldeorganizareaprocesuluipenalînactualareglementareesteintroducereaunuiprincipiunouprintrecelecareguverneazăprocesulpenal,şianumeprincipiulseparăriifuncţiilorjudiciare.

Articolul3dinCoduldeprocedurăpenalăreglementeazăseparareafuncţiilorjudiciareşi,practic,aceastadeterminăşidivizarea procesului penal în patru faze;astfel,acumsepoatevorbidesprefazadeurmărirepenală,despresoluţionareauneicauzeîncamerapreliminară–etapacamereipreliminare–,desprejudecatapropriu‑zisăşiapoidesprepunereaînexecutareahotărârilorjudecătoreştipenalerămasedefinitive.Sepoateconstataînsăcăîntimpulurmăririipenalesedesfăşoarădouăfuncţiiprocesuale,şianumeceadeurmărirepenalăpropriu‑zisă,pecareorealizeazăorganeledeurmărirepenală,şiceadedispoziţieasupradrepturilorşilibertăţilorfundamentale.

Funcţia de urmărire penalăsedesfăşoarăînaceleaşicoordonatecaşiînlegislaţiaanterioară,respectivvizeazăstrângereaprobelorpentruaflareaadevărului.Ceade‑adouafuncţiedintimpulurmăririipenale,pecareorealizeazăjudecătoruldelainstanţadejudecatăcompetentă,senumeştefuncţiadedispoziţieasupradrepturilorşilibertăţilorfundamentalealeparticipanţilorlaurmărireapenalăşiserealizeazădecătre judecătoruldedrepturişi libertăţi.Acest judecătorsepronunţăasupramăsurilordeprevenţie,asupramăsurilorasigurătoriişiasupraaltorchestiunicareţindebunadesfăşurareafazeideurmărirepenală.

În cadrul camerei preliminare,următoareafazăaprocesuluipenal,avemde‑afacecuunfiltrualactivităţiiorganelordeurmărirepenală.Aceastapoatefinumităo„anticameră”ajudecăţiipropriu‑zise,pentrucăjudecătoruldecamerăpreliminarăverificălegalitateasesizăriiinstanţei,darsepronunţăşiasupralegalităţiişiloialităţiiadministrăriiprobelorîncursulurmăririipenale.Înacelaşitimp,judecătoruldecamerăpreliminarăcenzureazăsoluţiilepecareledăprocurorulînprimafazăaprocesuluipenal.

6 Parteagenerală

Astfel,dupăfazadeurmărirepenală,încareseadministreazăprobe,secautătoateinformaţiilenecesareaflăriiadevărului,organuldeurmărirepenalăsedez‑învesteşteprinadoptareasoluţieidetrimitereînjudecată,întocmindtotunrechi‑zitoriu,potrivitactualeireglementări,însădosarulnumaiajungedirectîninstanţă,ci treceprinetapaobligatorieacamereipreliminare, la judecătoruldecamerăpreliminară.Acestaverifică,întrealtele,legalitateasesizării,adicădacăaceastăinstanţăestecompetentă,dacăactuldesesizare întruneştecondiţiileprevăzutedelegepentruasecontinuaprocesulpenalînaceacauzăşi,înplus,caonoutatefaţădevecheareglementare,verificăşidacăprobeleaufostadministratelegalşiloial.Loialitateaadministrăriiprobelorsereferălaadministrareaprobelorfărăasefacepresiunidenicionaturăasuprapersoanelorcareparticipălaprocesulpenal.

Înceeacepriveştefaza judecăţii,suntfoartepuţinedeosebirifaţădevecheareglementare.Ceeaceseîntâmplăînsă,întrucâtesteplasatacestfiltruînaintedejudecată,estecăîn faza judecăţii nu se mai pot invoca excepţii sau nulităţi cu privire la urmărirea penală.Prin introducereaacestuifiltru, legiuitoruladoritsă scurtezedurata procesului penal, în care procedura cuprivire la legalitateaprobaţiuniişicuprivirelaexcepţiişinulităţipoateduramaxim60dezile,iaratuncicânddosarulajungelajudecatapropriu‑zisă,numaipotfiridicateproblemedinpunctdevederealexcepţiilor,alnulităţilor,allegalităţiişiloialităţiiadministrăriiprobaţiunii. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară căruia i‑a fosttrimisăcauzaestenecompetent,acestavatrimitedosaruljudecătoruluidecamerăpreliminarădelainstanţacompetentă,iaruneventualconflictdecompetenţăserezolvătotdeunjudecătordecamerăpreliminarădelainstanţaierarhicsuperioarăcomună.

Înviziunea iniţialăa legiuitorului, separarea funcţiilor judiciarea fostgân‑dită în aşa fel încât între judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul decameră preliminară şi judecătorul de fond să existe o incompatibilitate, însă,constatându‑secăacestlucrunusepoateîndeplini,s‑arevenitşis‑astabilitcăîntre judecătorul de cameră preliminară şi cel care soluţionează cauza în fond nu există incompatibilitate,maimult,s‑astabilitca,dupăfiltru,judecătorulcareasoluţionatcauzaîncamerapreliminarăsădevinăînsuşijudecătorulfondului[1].Întrucâtînpracticaanterioară,pânălaîncepereacercetăriijudecătoreşti,puteautrecelunişichiaranidezile,aceastăchestiuneafosttranşatădenoulcodşiafoststabilituntermenfixîncaresăserezolvetoateproblemelepremergătoareînceperiicercetăriicauzeidecătrejudecătoruldecamerăpreliminară.Toateacesteverificări,respectivcenzura,analizacererilor,excepţiilor,legalităţiişiloialităţiiprobelor,suntfăcutedeacelaşijudecător,într‑oprocedurăcaredureazădeterminat,maxim 60 de zile,timpîncareserealizeazăocorespondenţăcupărţileşicuprocurorul.Judecătoruldecamerăpreliminară,înmomentulîncareprimeştedelainculpat,prinapărător,cererioriexcepţii,lecomunicăprocurorului,căruiaîifixeazăuntermenpentru

[1]Prinurmare,unjudecătorpoateexercitaîntr‑ocauzăfuncţiadedispoziţieasupradrepturilorşilibertăţilorfundamentaleîncursulurmăririipenale(cajudecătordedrepturişilibertăţi)şipoatefi,într‑oaltăcauzăpenală,judecătordecamerăpreliminarăşijudecătoralfondului.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 7

a‑şiexprimapunctuldevedere,fixându‑setermeneîninteriorulcelor60dezilepentrufiecaredintreacesteactivităţi.

Judecataşipunerea în executare a hotărârilorauacelaşiconţinutcaşiînvecheareglementare.Analizadetaliatăaacestorfazeimportantealeprocesuluipenalvafirealizatăîncapitolelecorespunzătoaredinparteaspecialăaprezenteilucrări.

§3. Prezumţia de nevinovăţie

Principiul prezumţiei de nevinovăţie este înscris atât în art. 6 parag. 2 dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromului,câtşiîndispoziţiileart.23alin.(11)dinConstituţiaRomâniei.ÎnCoduldeprocedurăpenalăelîşigăseştesediullaart.4alin.(1),conformcăruia„oricepersoanăesteconsideratănevinovatăpânălastabilireavinovăţieisaleprintr‑ohotărârepenalădefinitivă”.

Prezumţiadenevinovăţieconstituiegaranţiaprocesualăcă,înlipsădeprobecerte, nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală. În reglementareamoduluiîncaresederuleazăprocesulpenal,legeaobligăorganelejudiciaresăporneascădelapresupunereanevinovăţieisuspectuluisauinculpatului.Subacestaspect,semnalămcă,petimpulderulăriiactivităţiiprocesualepânălarămânereadefinitivăahotărâriipenale,celcareînrealitateaobiectivăacomisoinfracţiunevaaveastatutulunuinevinovatînrealitateaprocesuală.Pecaledeconsecinţă,sarcinadeadovediprinprobevinovăţiauneipersoanerevine,peparcursulprocesuluipenal,organelorjudiciare.

Principiul prezumţiei denevinovăţie nu înseamnă atitudineapasivă faţă deinfractori, ci impune ca organul care efectuează urmărirea penală împotrivauneipersoanesăîidovedeascăvinovăţiaşicainstanţadejudecatăsănudeclarevinovatăopersoanăpânăcevinovăţiasanurezultăcucertitudinedinprobeleadministrate[1].Aceastăregulăesteînscrisăînmodexplicitlaart.99alin.(1)tezaIdinCoduldeprocedurăpenală,potrivitcăruia„înacţiuneapenalăsarcinaprobeiaparţine înprincipal procurorului”, text dublat dedispoziţiile art. 99 alin. (2),conformcăruia„suspectulsauinculpatulbeneficiazădeprezumţiadenevinovăţie,nefiindobligatsăîşidovedeascănevinovăţia,şiaredreptuldeanucontribuilapropriaacuzare”.

Prezumţiadenevinovăţiefacecasarcina probei în procesul penal să revină celui care acuză,adicăorganelordeurmărirepenală(eius incumbit probatio qui dicit, non qui negat).Pânălamomentulcândseproducprobedevinovăţie,suspectulsauinculpatulpoateaveaoatitudinepasivă,nefiindobligatsădovedeascănimic,dinmomentceprezumţiadenevinovăţie îiprofită[2].Odatăceexistăprobede

[1] gr. Theodoru,Tratat de Drept procesual penal,ed.a2‑a,Ed.Hamangiu,Bucureşti,2008,p.99.

[2]Dealtfel,potrivitart.83lit.a)dinCoduldeprocedurăpenală,inculpatularedreptuldeanudaniciodeclaraţiepeparcursulprocesuluipenal,atrăgându‑i‑seatenţiacă,dacărefuzăsădeadeclaraţii,nuvasuferinicioconsecinţădefavorabilă;acelaşidreptîlareşisuspectul,potrivitart.78dinCoduldeprocedurăpenală.

8 Parteagenerală

vinovăţie,suspectulsauinculpatularedreptuldeadovedilipsalordetemeinicie,propunândşiadministrândprobeîncondiţiilelegii.

Dinjoculprobelorsenaştehotărâreajudecătoreascăprincareinstanţarezolvăfondulcauzei,carepoatefiunadecondamnare,derenunţarelaaplicareapedepsei,deamânareaaplicăriipedepsei,deachitaresaudeîncetareaprocesuluipenal.Dupăcumrezultădindispoziţiileart.396alin.(2)‑(4)dinCoduldeprocedurăpenală,condamnarea,renunţarealaaplicareapedepseişiamânareaaplicăriipedepseipotfipronunţatenumaidacăinstanţaconstată,„dincolo de orice îndoială rezonabilă”,căfaptaexistă,constituieinfracţiuneşiafostsăvârşitădeinculpat.Aceastaînseamnăcăprezumţiadenevinovăţieserăstoarnănumaiprinprobecertedevinovăţie.Dacăînsă,înurmaadministrăriiîntreguluiprobatoriu,rămâneîndoială,aceastasevainterpreta întotdeauna în favoarea suspectului sau inculpatului, potrivit art. 4alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală(in dubio pro reo).

Dupăcumsepoateobservadinceledemaisus,prezumţia de nevinovăţie are caracter relativ.Eaînceteazăsămaisubzistefaţădeinculpatulacăruivinovăţieafostdovedităfărădubiu,fiindstabilităprinhotărâreajudecătoreascădefinitivădecondamnare,renunţarelaaplicareapedepseisauamânareaaplicăriipedepsei.

Prinprismapracticiijudiciareînmaterie,devinevidenteimportanţaprezumţieidenevinovăţieînîntreagaeconomieaprocesuluipenalşinecesitateaperfecţionăriiinstituţiilorprocesualeîncareesteevocatăexistenţaprobelordevinovăţie,astfelîncâtreglementareasăsesubscrieacestuiprincipiufundamental[1].

§4. Principiul aflării adevărului

Conformart.5alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală,organelejudiciareauobligaţiadeaasigura,pebazădeprobe,aflareaadevăruluicuprivirelafapteleşiîmprejurărilecauzei,precumşicuprivirelapersoanasuspectuluisauinculpatului.

Aflareaadevăruluiîncauzapenalăpresupuneconcordanţaîntreconcluziilelacareajungorganelejudiciareşirealitateaobiectivăprivindfaptaşiautorulei[2]. Aceastaserealizeazăatuncicândhotărâreajudecătoreascăreflectăcuobiectivitate,independentdesubiectivismulinerentjudecătorului,ceeaces‑apetrecutînrealitate.

Aflareaadevăruluiconstituieunuldintrescopurilefireştialeoricăruiprocespenal.Deaceea,numeroasetextealeCoduluideprocedurăpenală auînvedereaflarea adevărului ca obligaţie şi ca sarcină primordială a organelor judiciare.Elocventeînacestsenssuntdispoziţiileart.349alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală, conformcărora„instanţadejudecatăsoluţioneazăcauzadedusăjudecăţiicugarantarearespectăriidrepturilorsubiecţilorprocesualişiasigurareaadministrării

[1] I. Neagu,op. cit.,p.79.[2] N. VoloNcIu,Drept procesual penal,Ed.DidacticăşiPedagogică,Bucureşti,1972,p.49;

M. BasaraB,Drept procesual penal,vol.I,ed.a2‑a,Universitatea„Babeş‑Bolyai”Cluj,FacultateadeDrept,apud I. Neagu,op. cit.,p.79.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 9

probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului,curespectareadeplinăalegii”(s.n.).

Adevărulobiectivseaflă,încursulprocesuluipenal,prinprobe.Conformart.97alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală, constituieprobăoriceelementdefaptcareserveştelaconstatareaexistenţeisauinexistenţeiuneiinfracţiuni,laidentificareapersoaneicareasăvârşit‑oşilacunoaştereaîmprejurărilornecesarepentrujustasoluţionareacauzei„şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal”.

Datăfiindinterdependenţadintrescopulaflăriiadevăruluişiprobeledinproce‑sulpenal,seimpunecaacesteadinurmăsăfieadministrateîntotalitate,indiferentdacă profită sau nu suspectului ori inculpatului. Sub acest aspect, dispoziţiileart.5alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenalăstipuleazăcă„organeledeurmărirepenală auobligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, câtşi în defavoarea suspectului sau inculpatului.Respingerea sau neconsemnareacu rea‑credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului sesancţionează(...)”.

§5. Ne bis in idem

Anumiteprincipiicares‑aucristalizatînpracticaanterioarăsuntprevăzute,înmodexpres,înCoduldeprocedurăpenală.Spreexemplu,„ne bis in idem”,adicăprincipiul autorităţii de lucru judecat,estereglementatînmodexpresînactualulCoddeprocedurăpenală,caregulăabsolută.

Excepţiadelaprincipiulautorităţiidelucrujudecatprevăzutădedispoziţiileart.335dinCoduldeprocedurăpenalăanterior,cevizaextindereaacţiuniipenalepentru alte actemateriale, când instanţa reunea cauzele şi desfiinţa o hotărâredefinitivă,numaiexistă,toateacestesituaţiiurmândafirezolvateînactualaregle‑mentareînproceduracamereipreliminare,iarnuîncursuljudecăţii.

Înactualareglementare,TitlulIalPărţiigeneralereferitorlaprincipiilelegiiprocesualepenale înscrieprincipiulne bis in idem laart.6,subforma:„Niciopersoanănupoatefiurmărităsaujudecatăpentrusăvârşireauneiinfracţiuniatuncicândfaţădeaceapersoanăs‑apronunţatanteriorohotărârepenalădefinitivăcuprivirelaaceeaşifaptă,chiarşisubaltăîncadrarejuridică”.Nouareglementaremenţine caracterul autorităţii de lucru judecat de cauză ce împiedică punereaînmişcaresaucontinuareaexercităriiacţiuniipenale[art.16alin.(1)lit.i)dinCoduldeprocedurăpenală],iarrămânereadefinitivăahotărâriijudecătoreştiestedeclaratădreptcauzădestingereaacţiuniipenale[art.17alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală][1].

Deasemenea,esterecunoscutîncontinuareefectul negativ al autorităţii lucru‑lui judecatînmateriaunorcererispeciale,însă,reglementândefectelehotărâriijudecătoreştipenaleînprocesulcivil,acesteasuntlimitatelaexistenţafapteiilicite

[1] c. celea,Rezumatultezeidedoctoratcutitlul„Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale. Ne bis in idem”, p.11,www.univnt.ro.

10 Parteagenerală

şi lapersoana făptuitorului, textulart.28dinCoduldeprocedurăpenalăfiindambiguu,întrucâtîntezaaII‑aaalin.(1)seprevedecăinstanţacivilănuestelegatădehotărâreadefinitivădeachitaresaude încetareaprocesuluipenal înceea cepriveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite,deşidintezaIaaceluiaşiarticolseînţelege,aplicândraţionamentuljuridicper a contrario,cătoatecelelalteelementealerăspunderiiciviledelictuale,cuexcepţiaexistenţeifapteiiliciteşiapersoaneifăptuitorului,sestabilescdecătreinstanţacivilă,indiferentdacăprinhotărâreapenalăs‑adispusosoluţiedeachitare,deîncetareaprocesuluipenalsaudecondamnare[1].

Deasemenea,suntlimitate,potrivitart.52alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,şiefectelehotărârilorjudecătoreştidefinitivealealtorinstanţedecâtcelepenale pronunţate asupra unor chestiuni prealabile; în materia căilor de atac,dispoziţiileart.426lit.b)coroboratecucelealeart.16alin.(1)lit.i)şiart.396alin.(6)dinCoduldeprocedurăpenală,reglementândsituaţiileîncaresepoatefacecontestaţieînanulareîmpotrivahotărârilorpenaledefinitive,prevădcazulîncareinculpatulafostcondamnat,deşiexistauprobecuprivirelacauzadeîncetareaprocesuluipenalconstândînexistenţaautorităţiidelucrujudecat,iardispoziţiileart.438alin.(1)pct.8coroboratecuart.16alin.(1)lit.i)şiart.396alin.(6)dinacelaşiactnormativ,reglementândsituaţiileîncaresepoatepromovaunrecursîncasaţie,prevădcazulîncareînmodgreşits‑adispusîncetareaprocesuluipenalpentruexistenţaautorităţiidelucrujudecat;totînmateriacăilorextraordinaredeatac,subaspectulefectuluipozitivalautorităţiilucruluijudecat,noiledispoziţiiprocesuale penale menţin puterea cu care legiuitorul înţelege să învesteascăhotărârileinstanţeisupremeprincareserealizeazăinterpretarealegiişidezlegareaunorchestiunidedrept,respectivhotărâriledateînsoluţionarearecursurilorîninteresullegiişihotărârileprealabilepentrudezlegareaunorchestiunidedrept.

Onoutatede reglementareprivindautoritateade lucru judecat înCoduldeprocedurăpenalăs‑aobservatîndispoziţiileart.589alin.(6),careextindefecteleautorităţiilucruluijudecatahotărâriipenaleanterioaredeadmitereacereriideamânareaexecutăriipedepseicuînchisoareaşiasupraexecutăriiuneialtehotărârijudecătoreştipenaledefinitiveprincareafostaplicatăopedeapsăcuînchisoarea,întrucâtprevădcăceldinurmămandatdeexecutareapedepseiînchisoriinupoatefiexecutatpânălaexpirareatermenuluideamânarestabilitdeinstanţă[2].

§6. Principiul oficialităţii

Acest principiu este prevăzut la art. 7 dinCodul de procedură penală, subdenumireamarginalăde„obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale”.

[1] Ibidem.[2] c. celea,op. cit.,p.12‑13.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 11

Oficialitateaprocesuluipenalsemnificăregulacă,dinmomentcesuntprobecăs‑asăvârşitoinfracţiuneşinuexistăniciunimpedimentlegal,acţiuneapenalăavândcascoptragerealarăspunderepenalăainfractoruluitrebuiepusăînmişcareşiexercitatăînmodobligatoriudecătreprocuror,dinproprieiniţiativă,fărăafinecesarăstăruinţasaucerereauneipersoanefiziceorijuridice.Aceastareiesedealtfelşidindispoziţiileart.309alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală.

Caoconsecinţăaacestuiprincipiu,însarcinaorganelorjudiciares‑aufixatobligaţii legate de declanşarea şi derularea procesului penal. Spre exemplu,potrivitart.305alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală,„cândactuldesesizareîndeplineştecondiţiileprevăzutedelegeşiseconstatăcănuexistăvreunuldintrecazurilecareîmpiedicăexercitareaacţiuniipenaleprevăzutelaart.16alin.(1),organuldeurmărirepenalădispune (formulareafiindimperativă–n.n.)începereaurmăririipenalecuprivirelafaptă”.

Aşacumreiesedindispoziţiileart.7dinCoduldeprocedurăpenală, obligativi‑tatea punerii în mişcare şi a exercitării vizează acţiunea penală.Rezultă,prinurmare,căprincipiuloficialităţiiacţioneazăîn laturapenalăacauzei. În laturacivilăaprocesuluipenalsemanifestăînsăprincipiul disponibilităţii,acţiuneacivilăurmândasedeclanşaşiexercitadoarcaurmareavoinţeipersoaneivătămatesauasuccesoriloracesteia[1].

Delaoficialitateaprocesuluipenallegiuitorulderogă în anumite situaţii.Astfel:a)potrivitart.7alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală, încazurileşiîncondi‑

ţiileprevăzuteexpresdelege,procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interespublicînrealizareaobiectuluiacesteia.Obiectulacţiuniipenaleestereprezentatdetragerealarăspunderepenalăacelorcareausăvârşitinfracţiuni[art.14alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Cutoatecă,deprincipiu,infracţiunealezeazăîntreagasocietateşiaceastatrebuiesăreacţioneze,existăsituaţiiconcreteîncare,dinevaluareamoduluişiamijloacelordecomitere,aconsecinţelorproduse,apersoaneifăptuitorului,seconstatăcăfaptaareoînsemnătatescăzută,iarinteresulpublicpentruurmărireaei(reflectatînimpactulînsocietatealactivităţiiprocesuale,în cheltuielile pe care aceasta le presupune etc.) lipseşte. În asemenea cazuri,procurorulpoaterenunţa–curespectareaanumitorcondiţii(prevăzutelaart.318dinCoduldeprocedurăpenală)–laurmărireapenală,ceeaceconstituieoexcepţiedelaregulaobligativităţiiexercităriiacţiuniipenaleîncazulsăvârşiriioricăreiinfracţiuni;

b)potrivitart.7alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală, încazurileexpresprevăzutedelege,procurorulpuneînmişcareşiexercităacţiuneapenalădupă intro‑ducerea plângerii prealabileapersoaneivătămatesaudupă obţinerea autorizării ori sesizăriiorganuluicompetentsaudupă îndeplinirea unei alte condiţiiprevăzutedelege.

[1]Cuexcepţiasituaţiilorprevăzutelaart.19alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală.

12 Parteagenerală

Suntsituaţiiîncare,datefiindparticularităţileanumitorinfracţiuni(legatedenaturaacestorasaudecalitateaautorului),procesulpenalnusepoatedeclanşadinoficiu.Spreexemplu,existăinfracţiunipentrucarelegeacondiţioneazăpunereaînmişcareaacţiuniipenaledeintroducereauneiplângeriprealabiledecătrepersoanavătămată[lovireasaualteviolenţe–art.193dinCodulpenal;vătămareacorporalădinculpă–art.196dinCodulpenal;violulînformatip–art.218alin.(1)‑(2)dinCodulpenal][1]saudesesizareauneianumitepersoane(încazulinfracţiunilordeabsenţă nejustificată, dezertare, încălcarea consemnului, părăsirea postului saucomenzii, insubordonare,estenecesarăsesizareacomandantului–art.431dinCodulpenal).Deasemenea,încazulinfracţiunilorpentrucarelegeapenalăromânăesteaplicabilăpotrivitprincipiuluipersonalităţiisaurealităţii,punereaînmişcareaacţiuniipenalesefacenumaicuautorizareaprocuroruluigeneralalparchetuluidepelângăcurteadeapelsau,dupăcaz,aprocuroruluigeneralalparchetuluidepelângăÎnaltaCurtedeCasaţieşiJustiţie,încondiţiileart.9‑10dinCodulpenal.Totastfel,dacăautorulfapteiareoanumecalitate,urmărireapenalăsepoatedispunenumaidupăces‑auefectuatverificăriprealabile(art.2941dinCoduldeprocedurăpenală)şis‑aobţinutoanumeautorizare[art.305alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală].Spreexemplu,seîntâlneşteoasemeneasituaţieatuncicândfăptuitorularecalitateadeministru[2];

c)existăsituaţiiîncare,deşiacţiuneapenalăafostpusăînmişcaredinoficiu,exercitareasaulterioarăestelăsatăsubsemnuldisponibilităţii,întrucâtpersoana vătămată poate să se împace cu făptuitorul, pentru infracţiunile la care legeaprevedeînmodexpresaceastăposibilitate,potrivitart.159alin.(1)dinCodulpenal[spreexemplu,încazulinfracţiuniidefurt,însituaţiileexpresprevăzutedelege–art.231alin.(2)dinCodulpenal,saualinfracţiuniideînşelăciune].

Îndoctrină,raportatlaceledemaisus,s‑aoptatpentruurmătoareaclasificareacauzelorpenale:de acuzare publică(atuncicândoficialitateaacţioneazăneştirbit),de acuzare privată(atuncicândoficialitateaesteînlăturatăatâtînprivinţadeclan‑şăriiprocesuluipenal,câtşiînprivinţacontinuăriisale)şide acuzare mixtă(atuncicândoficialitateaesteînlăturatăfieînprivinţadeclanşăriiprocesuluipenal,fieînprivinţacontinuăriisale)[3].

§7. Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal

Principiulcaracteruluiechitabilşialtermenuluirezonabilalprocesuluipenalafostconsacratexplicitprinart.8dinCoduldeprocedurăpenală.Deşidispoziţiile

[1]Înasemeneacazuri,legealasăsubsemnuldisponibilităţiinunumaideclanşareaprocesuluipenal,cişicontinuareasadupăobţinereaplângeriiprealabile,întrucâtpersoanavătămatăopoateretrageîncondiţiileart.158dinCodulpenal.

[2]Potrivitart.109alin.(2)dinConstituţiaRomâniei,numaiCameraDeputaţilor,SenatulşiPreşedinteleRomânieiaudreptulsăcearăurmărireapenalăamembrilorGuvernuluipentrufaptelesăvârşiteînexerciţiulfuncţieilor.

[3] N. VoloNcIu,op. cit.,p.67‑68,apud I. Neagu,op. cit.,p.85.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 13

Coduluideprocedurăpenalăanteriornuprevedeauînmodexpresacestprincipiu,estetotuşideremarcatcădoctrina[1]l‑aavut,demaimultăvreme,învederecaprincipiufundamentalînprocesulpenal,eldecurgândînmodfirescdindispoziţiileart.6dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromului,art.21alin.(3)dinConstituţiaRomânieişiart.10dinLegeanr.304/2004privindorganizareajudiciară[2].

Conformdispoziţiilorart.8dinCoduldeprocedurăpenală,organelejudiciareauobligaţiadeadesfăşuraurmărireapenalăşijudecatacurespectareagaranţiilorprocesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât săfieconstatatelatimpşiînmodcompletfaptelecareconstituieinfracţiuni,niciopersoanănevinovatăsănufietrasălarăspunderepenală,iaroricepersoanăcareasăvârşitoinfracţiunesăfiepedepsităpotrivitlegii,într‑untermenrezonabil.

Caogaranţieefectivăpentrurespectareaacestuiprincipiu,înactualaregle‑mentare,îndispoziţiileart.4881‑4886dinCoduldeprocedurăpenală,esteprevă‑zutăcontestaţia privind durata procesului penal,prinintermediulcăreia,atuncicândactivitateadeurmărirepenalăsaudejudecatănuseîndeplineşteîntr‑odura‑tărezonabilă,suspectul,inculpatul,persoanavătămată,parteacivilăşiparteares‑ponsabilăcivilmente[3]potsolicitaaccelerareaprocedurii.

§8. Principiul garantării dreptului la libertate şi siguranţă

Dreptul la libertate şi siguranţă, principiu european şi constituţional, esteprevăzutdedispoziţiileart.5dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromuluişideart.23dinConstituţiaRomâniei.

Conformart.9alin.(1)‑(2)dinCoduldeprocedurăpenală,încursulprocesuluipenalestegarantatdreptuloricăreipersoanelalibertateşilasiguranţă,măsurileprivativesaurestrictivedelibertateputândfidispusenumaiînmodexcepţionalşi doar în cazurile şi în condiţiileprevăzutede lege.Textele consacră explicitregula că procesele penale trebuie să se desfăşoare, de principiu, cu suspectul sau inculpatul în stare de libertate–aspectnormal,dinmomentcelibertateaestestareafireascăaoricăreipersoane,iarsuspectulşiinculpatulbeneficiază,peparcursulprocesuluipenal,deprezumţiadenevinovăţie.

Măsurile procesuale privative sau restrictive de libertate sunt permise, darluarea lor trebuie săfie excepţia şi să intervinănumai cu respectarea strictă acazurilorşicondiţiilorexpresprevăzutedelege.Spreexemplu,înmateriaarestăriipreventive,secererespectareacondiţiilordeluareaacesteimăsuriprevăzuteatâtdedispoziţiileart.202alin.(1)‑(3),câtşidecelealeart.223dinCoduldeprocedurăpenală,adurateimaximeamăsuriiarestăriipreventiveîncursulurmăririipenale,prevăzutădedispoziţiileart.236alin.(4),darşiîncursuljudecăţii,prevăzutădedispoziţiileart.239alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală.

[1] Idem,p.115‑119.[2]RepublicatăînM.Of.nr.827din13septembrie2005.[3]Iarîncursuljudecăţii,şiprocurorul.

14 Parteagenerală

Seimpuneobservaţiacănaturaexcepţionalăaprivăriisaurestrângeriilibertăţiipersonalepetimpulactivităţiiprocesualepenalevizeazănunumaimăsurilepre‑ventive(reţinerea,controluljudiciar,controluljudiciarpecauţiune,arestulladomi‑ciliu şi arestarea preventivă), dar şi orice altămăsură procesuală care implicăprivareasaurestrângerealibertăţiipersoanei.Spreexemplu,poatefivorbadespremăsurainternăriinevoluntareînvedereaefectuăriiexpertizeipsihiatrice[art.184alin.(5)‑(28)dinCoduldeprocedurăpenală]saudespremăsuradesiguranţăainternăriimedicaleprovizorii(art.247‑248dinCoduldeprocedurăpenală).

Garanţia caracterului de excepţiealacestormăsuriesteprevăzutădedispoziţiileart.9alin.(4)‑(5)dinCoduldeprocedurăpenală.Astfel:

–s‑ainstituitregulapotrivitcăreia,atuncicândseconstatăcăomăsurăpriva‑tivăsaurestrictivădelibertateafostdispusăînmodnelegal,organelejudiciarecompetenteauobligaţiadeadispunerevocareamăsuriişi,dupăcaz,punereaînlibertateaceluireţinutsauarestat,instituţiarevocăriimăsurilorpreventivepri‑vativesaurestrictivedelibertatefiind,spreexemplu,detaliatăprindispoziţiileart.242dinCoduldeprocedurăpenală;

–estereglementatdreptullareparareapagubeiînfavoareaoricăreipersoanefaţădecares‑adispusînmodnelegal,încursulprocesuluipenal,omăsurăprivativădelibertate.Aceastădispoziţiecuvaloaredeprincipiuesteparticularizatăprinart.539şiurm.dinCoduldeprocedurăpenală.

Potrivitart.9alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,oricepersoanăarestatăare dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într‑o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii.Textulesteincidentatâtînceeacepriveştearestareapreventivă,câtşimăsurapreventivăaarestuluiladomiciliu.Regulacuvaloarede principiu prevăzută de art. 9 alin. (3) din Codul de procedură penală estedetaliată în dispoziţiile din titlul consacratmăsurilor preventive dinCodul deprocedurăpenală; spreexemplu,art.228alin. (1),potrivit căruia,după luareamăsuriiarestăriipreventiveîncursulurmăririipenale,„inculpatuluiiseaduclacunoştinţă,deîndată,înlimbapecareoînţelege,motivelepentrucares‑adispusarestareapreventivă”,normaaplicându‑seînmodcorespunzătorşiatuncicândmăsuraarestăriipreventiveafostluatăîncamerapreliminarăsauîncursuljudecăţii[art.238alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Precizăm,totodată,căproceduracontestaţieiîmpotrivaîncheierilorprincare,încursulurmăririipenale,alcamereipreliminaresaualjudecăţii,s‑adispusasupramăsurilorpreventiveseregăseşteîndispoziţiileart.204‑206dinCoduldeprocedurăpenală.

Înprocesulpenalromânexistăuncadrulegislativadecvatocrotiriilibertăţiipersoanei, în care numărul şi diversitatea garanţiilor care asigură acest dreptfundamental al persoanei constituie premise reale ale realizării neabătute alegalităţiiîndomeniulmăsurilordeprevenţie[1].

[1] I. Neagu,op. cit.,p.93.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 15

§9. Principiul garantării dreptului la apărare

Consacratîncădindreptulroman,încareeraînscrisăregulacănimeninuputeafijudecat,nicimăcarsclavul,fărăafiapărat[1],dreptullaapărareesteconsideratcaocerinţăşiogaranţienecesarepentrurealizareaunuiechilibruîntreintereselepersoaneişicelealesocietăţii[2].

Dreptullaapărarearesorginteeuropeană(conformart.6dinConvenţiaeuro‑peanăadrepturiloromului,persoanacăreiaiseimputăsăvârşireauneiinfracţiunitrebuiesăbeneficiezede„timpulşidefacilităţilenecesarepentrupregătireaapă‑răriisale”)şiconstituţională(art.24dinConstituţiaRomânieiîlincludeprintredrepturilefundamentalealepersoanei).

Conformart.10dinCoduldeprocedurăpenală,părţileşisubiecţiiprocesualiprincipaliaudreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.Prinurmare,apărareasepoaterealizafiepersonal,fiecuajutoruluneipersoanespecializateîndomeniuldreptului.Înunelesituaţii,legeaconsacrăînsăobligativitateaasistenţeijuridicedinparteaavocatului,porninddelapremisaimposibilităţiipărţiisauasubiectului procesual principal de a‑şi asigura singur o apărare eficientă [spreexemplu,atuncicândinculpatulesteminorsauarestat,potrivitart.90lit.a)dinCoduldeprocedurăpenală,saucândpersoanavătămatăoriparteacivilăestelipsitădecapacitatedeexerciţiusaucucapacitatedeexerciţiurestrânsă,potrivitart.93alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală].

Părţile,subiecţiiprocesualiprincipalişiavocatulaudreptulsăbeneficiezedetimpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării. Particularizând această regulăcuvaloaredeprincipiu,dispoziţiileart.83lit.b)dinCoduldeprocedurăpenalăconsacră,spreexemplu,dreptulinculpatuluide a consulta dosarul,încondiţiilelegii,iarart.94alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenalăstipuleazăacelaşidreptşiînfavoareaavocatului.Consultareadosaruluipoatefirestricţionatăîncursulurmăririipenaledecătreprocuror,darnumaidacăprinaceastas‑arputeaaduceatingerebuneidesfăşurăriaurmăririipenale,iardupăpunereaînmişcareaacţiuniipenale,numaipentruoperioadădecelmult10zile,potrivitdispoziţiilorart.94alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală.Deasemenea,învedereapregătiriiapărării,avocatulinculpatuluiaredreptuldealuacunoştinţădeîntregmaterialuldosaruluideurmărirepenalăînproceduriledesfăşurateînfaţajudecătoruluidedrepturişilibertăţi privindmăsurile privative sau restrictivededrepturi, la care avocatulparticipă,potrivitdispoziţiilorart.94alin.(7)dinCoduldeprocedurăpenală.

Potrivitdispoziţiilorart.10alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,suspectulşiinculpatulaudreptul de a fi informaţideîndatăşiînaintedeafiascultaţidesprefaptapentrucareseefectueazăurmărireapenalăsau,dupăcaz,pentrucares‑apusînmişcareacţiuneapenalăşiîncadrareajuridicăaacesteia.Deasemenea,potrivit

[1] M. FraNchIMoNT, a. JacoBs, a. MasseT, Manuel de procédure pénale, Ed. CollectionScientifiquedelaFacultédeDroit,Liège,1989,p.803,apud I. Neagu,op. cit.,p.97.

[2] T. PoP,Drept procesual penal,vol.I,TipografiaNaţională,Cluj,1946,p.345,apud I. Neagu,op. cit.,p.97.

16 Parteagenerală

art.10alin.(4),înaintedeafiascultaţi,lisevapuneînvederecăaudreptul de a nu face nicio declaraţie.

Conformart.10alin.(5)dinCoduldeprocedurăpenală,organelejudiciareauobligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de cătrepărţişisubiecţiiprocesualiprincipaliîntotcursulprocesuluipenal.Numaipuţinînsă,dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună‑credinţă,potrivitscopuluipentrucareafostrecunoscutdelege;pentruapreveniabuzuldedreptconstândînexercitareacurea‑credinţăadrepturilorprocesualeşiproceduraledecătrepărţi,legeaîlsancţioneazăcaabaterejudiciară[art.283alin.(4)lit.n)dinCoduldeprocedură penală], stabilind, totodată, şi că, spre exemplu, în cursul judecăţii,persoanavătămatăşipărţileaudreptullaunsingurtermenpentruangajareaunuiavocatşipregătireaapărării[art.356alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală].

Reţineatenţiaşiîmprejurareacăgarantarealaniveldeprincipiuadreptuluilaapărarenuserezumălaprevederileart.10dinCoduldeprocedurăpenală,fiindinstituiteşialtedispoziţiicareau,implicit,acelaşiefect.Spreexemplu,potrivitdispoziţiilorart.5alin.(2)şiart.306alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,organeledeurmărirepenalăauobligaţiadeastrângeşiadministraprobeatâtînfavoarea, cât şi îndefavoarea suspectului sau inculpatului, ceeacepresupune,inerent,luareaînconsiderare,dinoficiu,şiaaspectelorfavorabileceluiacuzatdecomitereaunei infracţiuni.Deasemenea, înproceduracamereipreliminare,conformdispoziţiilorart.344alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,inculpatuluiiseaduclacunoştinţădreptuldea‑şiangajaunapărătorşitermenulîncarepoateformulaînscriscererişiexcepţiicuprivirelalegalitateaadministrăriiprobelorşiaefectuăriiactelordecătreorganeledeurmărirepenală.Totastfel,persoanavătămată,inculpatul,celelaltepărţişiavocaţiiacestoraaudreptulsăiacunoştinţădeacteledosaruluiîntotcursuljudecăţii,iardacăpersoanavătămatăsauunadintrepărţiseaflăînstarededeţinere,preşedintelecompletuluiiamăsuripentrucaeasăîşipoatăexercitaacestdreptşipentruaputealuacontactcuavocatulsău[art.356alin.(1)‑(2)dinCoduldeprocedurăpenală].

§10. Principiul respectării demnităţii umane şi a vieţii private

Respectareademnităţiiumaneafostprevăzutăcaregulădebazăaprocesuluipenalşiînreglementareaanterioară,fărăafaceînsăreferireşilarespectareavieţiiprivate. În doctrină, acest ultimaspect a fost însă analizat uneori ca principiufundamentalînprocesulpenal[1].

Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) dinCodul de procedură penală,orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.Acestprincipiufundamentalfixeazăcadrullegal

[1] gr. Theodoru,op. cit.,p.101‑103.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 17

privindtratamentulcaretrebuieaplicatpersoaneisuspectuluisauinculpatuluipetotparcursulprocesuluipenal[1].

Garantarearespectăriiprincipiuluiesteasiguratăatâtprindispoziţiidindreptulprocesualpenal,câtşidindreptulpenalsubstanţial.Spreexemplu,potrivitdis‑poziţiilor art. 101 alin. (1)‑(2) dinCodul de procedură penală, este oprit a seîntrebuinţaviolenţe,ameninţăriorialtemijloacedeconstrângereînscopuldeaseobţineprobe,dupăcumnupotfifolositemetodesautehnicideascultarecareafecteazăcapacitateapersoaneidea‑şiamintişidearelataînmodconştientşivoluntarfaptelecareconstituieobiectulprobei.Deasemenea,conformdispoziţiilorart.106alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală,dacă, în timpulaudieriiuneipersoane,aceastaprezintăsemnevizibiledeobosealăexcesivăsausimptomeleuneibolicareîiafecteazăcapacitateafizicăoripsihicădeaparticipalaascultare,organuljudiciardispuneîntrerupereaascultăriişi,dacăestecazul,iamăsuripentrucapersoanasăfieconsultatădeunmedic.Totastfel,urmărireapenalăşijudecatasesuspendăatuncicândseconstată,prinexpertizămedico‑legală,căsuspectulsauinculpatulsuferădeoboalăgravăcareîlîmpiedicăsăiapartelaprocesulpenal[art.312alin.(1)şiart.367alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Toateacestedispoziţiiau,printrealtele,menireadeaîmpiedicapunereaînposturiumilitoareaparticularilorcareparticipălaprocedurilejudiciare.

Încălcarea principiului respectării demnităţii umane poate atrage sancţiuni penalepentruceivinovaţi, legeapenală incriminând,spreexemplu,cercetareaabuzivă,înart.280alin.(1)dinCodulpenal,caşitortura,înart.282dinCodulpenal,darşisancţiuni procedurale;astfel,spreexemplu,art.102alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenalăprevedecăprobeleobţinuteprintortură,precumşiprobelederivatedinacesteanupotfifolositeîncadrulprocesuluipenal.

Conformart.11alin. (2)dinCoduldeprocedurăpenală,respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate. Restrângereaexercităriiacestordrepturinuesteadmisădecâtîncondiţiilelegiişidacăestenecesarăîntr‑osocietatedemocratică.

Viaţaprivată,inviolabilitateadomiciliuluişisecretulcorespondenţeiconstituiedrepturifundamentalealeindividului,fiindprevăzutecaatareînart.8parag.1dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromuluişiart.26‑28dinConstituţiaRomâniei.

Legeaprevederestrictivcazurileşicondiţiile încareorganele judiciarepotrecurgelamăsuricareaducatingereacestordrepturifundamentale,fixându‑se,implicit,garanţiileprocesualenecesarespreaseevitaingerinţelenejustificateînexerciţiullor.Spreexemplu,dindispoziţiileart.139alin.(1)lit.c)dinCoduldeprocedurăpenalărezultăcă,pentruautorizareasupravegheriitehniceauneipersoane(în care se includmetode precum interceptarea comunicaţiilor, supraveghereavideo,audiosauprinfotografiere),judecătoruldedrepturişilibertăţitrebuiesăverificedacăprobelenuarputeafiobţinuteîntr‑unaltmod,carenuimplicălezareadrepturilorfundamentale,sauobţinerealorarpresupunedificultăţideosebitece

[1] I. Neagu,op. cit.,p.94.

18 Parteagenerală

arprejudiciaanchetaoriexistăunpericolpentrusiguranţapersoanelorsauaunorbunuridevaloare.

Totastfel,potrivitart.156alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,percheziţianutrebuiesăconstituieoingerinţădisproporţionatăînviaţaprivată.Sepoaterecurgelaacestprocedeunumaicuautorizareaunuijudecător.Înprincipiu,percheziţiadomiciliarănupoateîncepeînaintedeora6,00saudupăora20,00[art.159alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală[1]].Anterior începeriipercheziţiei,celor lacareaceastaseefectueazălisevasolicitapredareadebunăvoieapersoanelorsauaobiectelorcăutate,iardacăacesteasuntpredate,percheziţianusemaiefectuează[art.159alin.(8)dinCoduldeprocedurăpenală].Încazulpercheziţieiinformatice,legeaprevedeobligaţiaorganelordeurmărirepenalădealuamăsuriastfelîncâtfaptelesauîmprejurăriledinviaţapersonalăaceluilacareseefectueazăpercheziţiasănudevină,înmodnejustificat,publice[art.168alin.(14)dinCoduldeprocedurăpenală].

Garanţiiasemănătoarepotfiobservateşiînprivinţaaltoractivităţiprocesuale.Spre exemplu, în cursul urmăririi penale, atunci când pentru executarea unuimandatdeaducereestenecesarăpătrundereafărăconsimţământîntr‑undomiciliusausediu,acestasevaemitedeunjudecătordedrepturişilibertăţi,potrivitart.265alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală;spredeosebire,însituaţiilecenuimplicăoasemeneaatingereadusăinviolabilităţiidomiciliului,mandatuldeaducereseemitedecătreorganuldeurmărirepenală.

§11. Limba oficială şi dreptul la interpret

Cadrul politico‑juridic conturat de principiile fundamentale ale procesuluipenalcuprindeînperimetrulsăuşireguladebazăpotrivitcăreiaîndesfăşurareaprocesuluipenalsefoloseştelimbaromână[2].

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală, limba oficială în procesul penal este limba română.Legearecunoaştecetăţenilorromâniaparţinândminorităţilornaţionaledreptul de a se exprimă în limba maternă înfaţainstanţelordejudecată,daracteleproceduraleseîntocmescînlimbaromână.

Părţilorşisubiecţilorprocesualicarenuvorbescsaunuînţeleglimbaromânăorinusepotexprimaliseasigură,înmodgratuit,posibilitateadealuacunoştinţădepieseledosarului,deavorbi,precumşideapuneconcluziiîninstanţă,prin interpret.Dacăasistenţajuridicăesteobligatorie,suspectuluisauinculpatuluiiseasigurăînmodgratuitposibilitateadeacomunicacuavocatul,prininterpret,învedereapregătiriiaudierii,aintroduceriiuneicăideatacsauaoricăreialteicerericeţinedesoluţionareacauzei.

[1]Cuexcepţiacazuluiinfracţiuniiflagranteşiasituaţieicândpercheziţiaurmeazăaseefectuaîntr‑unlocaldeschispubliculuilaaceaoră.

[2] I. Neagu,op. cit.,p.112.

I.Principiileşilimiteleaplicăriilegiiprocesualepenale 19

Încadrulprocedurilorjudiciaresefolosescinterpreţi autorizaţi,potrivitlegii(categorieceincludeşitraducătorii autorizaţi).

§12. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal

Deşidoctrinaarecomandatincludereaexplicităaacestuiprincipiuprintrecelefundamentalealeprocesuluipenal[1],legiuitorulromân,înactualareglementare,aignorataceastănecesitate.

Principiuldecurge,înmodfiresc,dindispoziţiileart.16alin.(1)dinConstituţiaRomâniei, conformcăruia „cetăţenii sunt egali în faţa legii (deci şi a legii deprocedurăpenală–n.n.)şiaautorităţilorpublice(decişiaorganelorjudiciarepenale–n.n.),fărăprivilegiişifărădiscriminări”.

Deşinuareoconsacrareexpresăcaprincipiufundamentalalprocesuluipenalromân,totuşi,prinmodulîncareestereglementatăadministrareajustiţieiînţaranoastră,egalitateapersoanelorînprocesulpenalsemanifestăînmodreal[2].

Egalitateapersoanelorînprocesulpenalsemnificăregulacăurmărireapenalăşijudecataseefectuează,pentrutoatepersoanele,decătreaceleaşiorganedeurmărirepenalăşiinstanţedejudecată,fiind interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare [art.126alin.(5)tezaIdinConstituţiaRomâniei].Activitateaprocesualăarelocdupăaceleaşiregulipentrutoatepersoanele,fărădiferenţeînraportderasă,grupsocial,etnie,sexetc.

Egalitateanu înseamnă însăuniformitate,motivpentrucare,dacă lacazuriidenticetratamentultrebuiesăfieidentic,legiuitorul poate totuşi să instituie reguli diferite în raport de situaţii diferite.Deaceea,nupotfi înţeleseca inegalităţisituaţiileîncareseînfiinţeazăinstanţespecializatepeanumitematerii,cumsuntceleprivitoarelaminori.Nicifaptulcă,încazulanumitorpersoane,titularedecalităţispeciale(precumsenatoriisaudeputaţii),intervinecompetenţapersonalăauneiinstanţesuperioare[înexemplulanterior,ÎnaltaCurtedeCasaţieşiJustiţie–art. 40 alin. (1) dinCodul de procedură penală] şi sunt incidente unele regulispeciale de procedură [precum faptul că nu pot fi reţinuţi, percheziţionaţi sauarestaţidecâtcuîncuviinţareacamereidincarefacparte,dupăascultarealor–art.72alin.(2)dinConstituţiaRomâniei]nuînseamnăcăacesteaauosituaţieprivilegiată,cidoarcălegeaţinecontdeanumiterealităţi,alecărorefecteîncearcăsăleanihileze(spreexemplu,influenţadecaresebucurăasemeneademnitariînsocietate,darşirisculşicanăriilorprinimplicareînprocesepenale,cuscopuldea‑iinfluenţaînluareadeciziilor).

[1] Idem,p.107.[2] I. Neagu,op. cit.,p.107‑108.

20 Parteagenerală

§13. Principiul operativităţii în procesul penal

Cutoatecăoperativitateanuesteînscrisădelegiuitorîntreprincipiilefunda‑mentalealeprocesuluipenal,apreciemcăeaconstituietotuşioregulădebazăaacestuia.

Operativitateaprocesuluipenal,înînţeleslarg,presupuneatâtrezolvareara‑pidăacauzelorpenale,câtşisimplificareaactivităţiiprocesualepenale,cândestecazul[1].

Credemchiarcăregulaoperativităţiidecurge implicitdindispoziţiileart.8dinCoduldeprocedurăpenală, care impunnecesitateaca infracţiunile„să fie constatate la timp”,iaroricepersoanăcareasăvârşitoinfracţiunesăfiepedepsită,încondiţiilelegii,„într‑un termen rezonabil”.

CeleritateaînderulareaprocedurilorjudiciareînmateriepenalărezultăşidinaltedispoziţiialeCoduluideprocedurăpenală.Spreexemplu,potrivitart.60,procurorulsauorganuldecercetarepenală,dupăcaz,esteobligatsăefectuezeacteledeurmărirepenalăcarenusuferăamânare,chiardacăacesteaprivescocauzăcarenuestedecompetenţasa.Deasemenea,potrivitart.43alin.(2),instanţapoatedispunereunireacauzelorînanumitesituaţiiprevăzutedelege,„dacă prin aceasta nu se întârzie judecata”.

Secţiunea a 2‑a. Limitele aplicării legii procesuale penale

SpredeosebiredeCoduldeprocedurăpenalăanterior,înreglementareaactualăsuntprevăzute,înmodexpres,reguliledeaplicarealegiiprocesualepenaleîntimpşiînspaţiuîndispoziţiileart.13.

Prinaplicarealegiideprocedurăpenalăseînţelegeexecutareasauexerciţiuldispoziţiilorei.

§1. Aplicarea în timp a legii procesuale penale

1.1. Principiul activităţii

Conformdispoziţiilorart.13alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală,legeaprocesualăpenalăseaplicăînprocesulpenalactelorefectuateşimăsurilordispuse,de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare,cuexcepţiasituaţiilorprevăzuteîndispoziţiiletranzitorii.Aceastăregulăestecunoscutăsubdenumireade„tempus regit actum”.

[1] Idem,p.109.