Anne Bronte - Necunoscuta de La Wildfell Hall Vol.2

transcript

Anne BrontëAnne Brontë

ANNE BRONTË

Necunoscuta de laNecunoscuta de la Wildfell HallWildfell Hall

Traducere de Andrei Bantaş

EDITURA EMINESCU1974

Necunoscuta de la Wildfell HallNecunoscuta de la Wildfell Hall

Cuprins

CAPITOLUL XXIX .................................................................................. 4 CAPITOLUL XXX ................................................................................. 11 CAPITOLUL XXXI ................................................................................ 22 CAPITOLUL XXXII ............................................................................... 35 CAPITOLUL XXXIII .............................................................................. 48 CAPITOLUL XXXIV .............................................................................. 62 CAPITOLUL XXXV ............................................................................... 67 CAPITOLUL XXXVI .............................................................................. 74 CAPITOLUL XXXVII ............................................................................. 79 CAPITOLUL XXXVIII ............................................................................ 89 CAPITOLUL XXXIX .............................................................................. 97 CAPITOLUL XL .................................................................................. 109 CAPITOLUL XLI ................................................................................. 114 CAPITOLUL XLII ................................................................................ 121 CAPITOLUL XLIII ............................................................................... 126 CAPITOLUL XLIV ............................................................................... 132 CAPITOLUL XLV ................................................................................ 140 CAPITOLUL XLVI ............................................................................... 152 CAPITOLUL XLVII .............................................................................. 159 CAPITOLUL XLVIII ............................................................................. 169 CAPITOLUL XLIX ............................................................................... 174 CAPITOLUL L .................................................................................... 179 CAPITOLUL LI ................................................................................... 187 CAPITOLUL LII .................................................................................. 194 CAPITOLUL LIII ................................................................................. 199

CAPITOLUL XXIX

AU TRECUT PATRU LUNI CHI-nuitoare, alternînd între îngrijorare profund , disperare i indignare; milă ş ă pentru el i mil pentru mine. Pe de alt parte, în tot acest timp, n-amş ă ă fost chiar lipsit de orice consolare; îl aveam pe scumpul meu micuă ţ nevinovat. Dar pîn i aceast consolare era întinat i înveninat deă ş ă ă ş ă gîndul care se înc p îna s -mi st ruie în minte: „Cum îl voi putea înv aă ăţ ă ă ăţ s - i recapete tat l i totu i s evite s ia exemplu de la el?”ă ş ă ş ş ă ă

Mi-am amintit îns c într-un fel îmi adusesem sină ă gur pe cap toateă aceste necazuri, de bun voia mea. A aă ş dar, m-am hot rît s le îndur f ră ă ă ă s tremur. Totodat mi-am pus în gînd s nu m las prad durerii dină ă ă ă ă pricina p catelor altcuiva i m-am str duit s m distrez pe m suraă ş ă ă ă ă posibilit ilor. În afar de tov r ia copilului meu i a scumpei iăţ ă ă ăş ş ş credincioasei mele Rachel, care, evident, îmi ghicea suferin ele i mţ ş ă comp timea, de i era prea discret ca s se refere vreodat la ele —ă ş ă ă ă aveam c r ile l uneltele de desen i pictur , treburile gospod riei de careă ţ ş ş ă ă trebuia s m ocup, ca i de situa ia i bun starea bie iă ă ş ţ ş ă ţ lor dijma i iş ş lucr tori de pe mo ia lui Arthur. i uneori c utam i g seam o distrac ieă ş Ş ă ş ă ţ în tov r ia tinerei mele prietene Esther Hargrave. Din cînd în cînd mă ăş ă duceam c lare la ea i de vreo dou ori am poftit-o s petreac ziua cuă ş ă ă ă mine la conac. Doamna Hargrave n-a plecat la Londra în sezonul acela: neavînd nici o fiic de m ritat, a socotit c e mai bine s r mîn acas iă ă ă ă ă ă ăş s fac econoă ă mie. i — adev rat minune — Walter a venit el la ea laŞ ă ă primele zile ale lui iunie i a stat pîn aproape de sfîr itul lui august.ş ă ş

Prima dat l-am v zut într-o sear blînd i cald , cînd m plimbamă ă ă ă ş ă ă prin parc cu micu ul Arthur i cu Raţ ş chel care este deopotriv d dac ,ă ă ă guvernant i camerist . Dat fiind via a mea izolat i deprinderea de aă ş ă ă ţ ă ş

fi suficient de activ , n-am nevoie decît de prea pu in îngrijire i cum eaă ţ ă ş fusese d daca mea i tînjea s joace acela i rol pe lîng copilul meu, iă ş ă ş ă ş fiind pe deasupra i atît de vredş nic de încredere, am preferat s -i las peă ă mîn pre iosul odor (punînd sub ordinele ei i o fat la copil), decît să ţ ş ă ă angajez o alt slujnic . Pe lîng asta, era i o economie. De cînd am luată ă ă ş cuno tin de situa ia afacerilor Iul Arthur, am înv at s acord destulş ţă ţ ăţ ă ă importan acestui lucru. Pentru c , dup propria mea dorin , mai totţă ă ă ţă venitul pe care-l aduce averea mea este destinat, pe ani de zile de aici înainte, acoperirii datoriilor lui, i e pur i simplu inimaginabil cît deş ş mul i bani izbute te s risipeasc el la Londra.ţ ş ă ă

Dar s revin la domnul Hargrave. St team cu Rachel, pe malul apei,ă ă distrînd copila ul care rîdea în bra ele ei, cu o r muric de salcieş ţ ă ă înc rcat de mî i ori aurii, cînd spre marea mea surprindere, Walter intră ă ţ ş ă în parc c lare pe arm sarul s u scump, de vîn toare, i travers paji teaă ă ă ă ş ă ş venind spre mine. M-a salutat cu complimente foarte frumoase iş me te ugit întocmite — f r îndoial preg tite pe drum — pe care le-aş ş ă ă ă ă rostit pe un ton de delicat modestie. Mi-a spus c -mi aduce un mesajă ă din partea mamei lui care, aflînd c el vine încoace, l-a rugat s treac peă ă ă la conac i s -mi cear favoarea de a participa mîine la mas amical deş ă ă ă ă prietenie.

— Nu ve i întîlni oaspe i, ci doar pe noi — mi-a zis el — dar Estherţ ţ ine foarte mult s v vad . Iar mama se teme c v ve i sim i preaţ ă ă ă ă ă ţ ţ

singur , p r sit de atîta vreme în casa asta mare i ar da nu tiu ce s vă ă ă ă ş ş ă ă poat convinge s -i acorda i mai des pl cerea societ ii dumneavoastr iă ă ţ ă ăţ ăş chiar s v instala i în locuin a noastr , mult mai umil pîn laă ă ţ ţ ă ă ă întoarcerea domnului Huntingdon.

— Vai, e foarte amabil — i-am r spuns — dar dup cum vezi nu sîntă ă ă deloc singur . i cei care sînt ocupa i tot timpul rareori se plîng deă Ş ţ singur tate.ă

— Va s zic nu vre i s veni i mîine? Va fi tare dezam git dac oă ă ţ ă ţ ă ă ă ve i refuza.ţ

Nu-mi f cea deloc pl cere s fiu comp timit astfel pentruă ă ă ă ă singur tatea în care tr iam. Dar în orice caz am promis c m voi duce.ă ă ă ă

— Vai, ce dup -amiaz încînt toare! a remarcat el uitîndu-se în jur laă ă ă parcul însorit, cu impun toarele lui ridic turi i pante, cu apa placid iă ă ş ă ş cu majestuoasele pîlcuri de copaci. În ce paradis tr i i!ă ţ

— Da, într-adev r e un amurg încînt tor, i-am r să ă ă puns i am oftatş gîndindu-m cît de pu in am savurat agreabila proprietate Grassdale.ă ţ

Dac domnul Hargrave mi-a ghicit gîndurile, n-a ti s spun. Dar, cuă ş ş ă o seriozitate a tonului i a manierei — pe jum tate ov ielnic , peş ă ş ă ă jum tate comp timitoare — m-a întrebat dac mai am ve ti de la domnulă ă ă ş Huntingdon.

— În ultima vreme, nu, i-am r spuns. ă— A a m-am gîndit i eu, a murmurat el ca pentru el privind gînditorş ş

la paji tea înconjur toare. ş ă— Dar dumneata nu te-ai întors de curînd de la Londra? i-am întrebat. — Ba da, chiar ieri. — i l-ai v zut acolo?Ş ă— Da... l-am v zut. ă— Era bine? — Da... adic ... ad ug el ezitînd din ce în ce mai mult i avînd aerulă ă ă ş

c - i st pîne te cu greu indignarea. Era atît de bine... cît... cît merit să ş ă ş ă ă fie, dar în împrejur ri pe care ar trebui s le socotesc de-a dreptul de neă ă -crezut pentru un om atît de privilegiat de soart , cum e el...ă

Dup ce rosti aceste vorbe ridic ochii i î i încheie replica f cîndu-ă ă ş ş ămi o reveren foarte grav . B nuiesc c m împurpurasem la fa .ţă ă ă ă ă ţă

— V rog s m ierta i, doamn Huntingdon, continu el, îns nu-miă ă ă ţ ă ă ă pot în bu i indignarea cînd v d o asemeă ş ă nea orbire stupid i o asemeneaăş pervertire a gusturilor... dar... poate c dumneavoastr nu ti i...ă ă ş ţ

F cu o pauz .ă ă— Nu tiu nimic, domnul meu — decît c - i întîrzie întoarcerea maiş ă ş

mult decît m a teptam; i dac în moă ş ş ă mentul de fa prefer s aibţă ă ă ă societatea prietenilor lui decît pe cea a so iei i prefer petrecerileţ ş ă zgomotoase ale ora ului vie ii tihnite de la ar , b nuiesc c pentru astaş ţ ţ ă ă ă trebuie s le mul umesc tocmai acestor prieteni ai lui. Gusturile iă ţ ş îndeletnicirile lor se aseam n cu ale lui i nu v d de ce purtarea sa ară ă ş ă trebui s stîrneasc indignaă ă rea sau surprinderea lor.

— M nedrept i i foarte tare r spunse el. În ultimele s pt mîni m-amă ăţţ ă ă ă înfruptat destul de pu in din societatea domnului Huntingdon. Cît despteţ gusturile i îndeletniş cirile lui, ele sînt absolut de neîn eles pentru mineţ — eu fiind de felul meu un r t citor singuratic. Iar lucrurile din care euăă am gustat sau am sorbit doar o înghi itur , el le bea pîn la fund. i deţ ă ă Ş voi fi încercat vreodat mă ăcar o clip s înec glasul ra iunii în nes buină ă ţ ă ţă

i nebunie, sau de-mi voi fi risipit în prea mare m sur timpul iş ă ă ş înzestr rile fire ti printre tovar i destr b la i i f r minte, Domnul mi-ă ş ăş ă ă ţ ş ă ăe martor c a renun a cu drag inim la ei pentru totdeauna dac a aveaă ş ţ ă ă ă ş m car jum tate din bucuriile i binecuvînt rile pe care acest om leă ă ş ă p r se te în mod atît de nerecunosc tor — dac a avea m car juă ă ş ă ă ş ă m tateă din îndemnurile la virtute i la obiceiuri casnice tihnite pe care el leş dispre uie te — dac a avea un aseţ ş ă ş menea c min i o asemenea fiin cuă ş ţă care s -l împart! Eă o tic lo ie! murmur el printre din i. i s nu crede i,ă ş ă ţ Ş ă ţ doamn Huntingdon — ad ug el cu glas tare — c a putea cumva să ă ă ă ş ă fiu vinovat c -l a î s persevereze în ac iunile lui de acum; dimpotriv ,ă ţ ţ ă ţ ă l-am mustrat în repetate rînduri i adeseori mi-am exprimat surprindereaş fa de comportarea lui i i-am amintit de îndatoririle pe care Ie are i deţă ş ş privilegiile de care se bucur , dar totul a fost zadarnic. El n-a f cut decîtă ă s ...ă

— Destul, domnule Hargrave! Ar trebui s - i dai seama c indiferentă ţ ă care sînt defectele so ului meu, auzindu-le descrise de gura unui str in,ţ ă triste ea mea nu poate decît s sporeasc .ţ ă ă

— Va s zic sînt un str in? îmi zise el mîhnit. Dar sînt vecinulă ă ă dumneavoastr cel mai apropiat, na ul fiului dumneavoastr i prietenulă ş ă ş so ului dumneavoastr ; n-a putea fi i prietenul dumneavoastr ?ţ ă ş ş ă

— Prietenia adev rat trebuie s fie precedat de o cunoa tere maiă ă ă ă ş apropiat . i eu te cunosc prea pu in, domnule Hargrave, afar doar deă Ş ţ ă cît tiu despre dumş neata de la al ii.ţ

— Va s zic a i uitat cele ase sau apte s pt mîni pe care le-amă ă ţ ş ş ă ă petrecut ast -toamn sub acoper mîntul dumneavoastr ? Eu nu le-amă ă ă ă uitat. i v cunosc îndeŞ ă ajuns, doamn Huntingdon, pentru a socoti că ă so ul dumţ neavoastr este b rbatul cel mai de invidiat de pe lume i că ă ş ă aproape tot a a a fi i eu dac m-a i socoti vrednic de prieteniaş ş ş ă ţ dumneavoastr .ă

— Dac m-ai cunoa te mai bine n-ai mai gîndi acest lucru sau chiară ş dac ai face-o nu l-ai spune i nu te-ai a tepta s fiu m gulit de ună ş ş ă ă ă asemenea compliment.

În timp ce vorbeam m-am dat înapoi. El a v zut c doresc s pună ă ă cap t discu iei. Conformîndu-se imediat acestui semn mi-a f cut oă ţ ă reveren solemn , mi-a spus bun seara i i-a întors calul spre drum.ţă ă ă ş ş P rea tare mîhnit i jignit de lipsa de amabilitate cu care i-am primită ş manifest rile de comp timire i simpatie. Nu eram siă ă ş gur dac am f cută ă ă

bine vorbindu-i atît de aspru; dar în momentul acela eram iritat deă purtarea lui: mi se p rea c profit de faptul c so ul meu lipse te i mă ă ă ă ţ ş ş ă neglijeaz pentru a insinua împotriva lui lucruri care deă p esc adev rul.ăş ă

În timpul conversa iei noastre, Rachel se îndep rtase pu in. Domnulţ ă ţ Hargrave s-a dus la ea i a rugat-o s -i arate b ie elul. L-a luat, cu grij ,ş ă ă ţ ă în bra e i l-a privit zîmbindu-i aproape p rinte te, i, în timp ce eu mţ ş ă ş ş ă apropiam, l-am auzit spunînd:

— Iat înc o fiin pe care a p r sit-o!ă ă ţă ă ăApoi l-a s rutat tandru pe Arthur i l-a redat bra e lor primtoare aleă ş ţ

d dacei.ă— Î i plac copiii, domnule Hargrave? l-am întrebat cu mai multţ ă

blînde e.ţ— În general nu, mi-a r spuns, dar copilul sta e tare dulce — iă ă ş

seam n grozav cu mama lui, a ad ugat el pe un ton mai sc zut.ă ă ă ă— În privin a asta te în eli; e leit taic -s nţ ş ă ă— Doic , spune dumneata dac n-am dreptate? a ină ă sistat el, f cîndă

apel la Rachel.— Eu zic, cona ule, c are cîte ceva din amîndoi, i-a r spuns ea.ş ă ăDomnul Hargrave s-a îndep rtat. Rachel l-a declarat un domn foarteă

dr gu . Eu aveam îns oarecare îndoieli în aceast privin .ă ţ ă ă ţăÎn decursul urm toarelor ase s pt mîni l-am întîlnit de mai multe oriă ş ă ă

dar — cu o singur excep ie — întotă ţ deauna în tov r ia mamei lui, aă ăş surorii lui sau a amîndurora. Ori de cîte ori ne vizitam, el se întîmpla de fiecare dat s fie acas ; iar cînd veneau ele la mine, înă ă ă totdeauna mîna el caii de la tr sur . Se vedea bine c maic -sa e de-a dreptul încîntat deă ă ă ă ă purtarea lui cuviincioas i atent , de fiu ascult tor, precum i de faptulă ş ă ă ş de la o vreme se deprinsese s fie om de cas .ă ă

Singura dat cînd l-am întîlnit singur a fost într-o zi însorit , dar nuă ă îngrozitor de cald , de la începutul lui iulie. Îl luasem pe micu ul Arthură ţ în p durea care înconjoar parcul i-l a ezasem acolo, pe r d cinileă ă ş ş ă ă îmblănite în mu chi, ale unui stejar b trîn. Dup ce strînsesem unş ă ă m nunchi de campanule i trandafiri s lbatici, st team în genunchi înă ş ă ă fa a lui i ofeream florile, una cîte una dege elelor lui micu e. Mţ ş ţ ţ ă bucuram de frumuse ea ceţ reasc a florilor, prin intermediul ochilor luiă zîmbitori uitasem pentru moment toate grijile mele, rîdeam de rîsul lui vesel i m încîntam v zînd încîntarea lui — cînd o umbr a întunecatş ă ă ă deodat peticul de iarb b tut de soare din fa a noastr . Ridicînd capulă ă ă ă ţ ă

am dat cu ochii de Walter Hargrave care st tea aplecat deasupra noastră ă i ne privea. ş

— Ierta i-m , doamn Huntingdon, dar eram vr jit. N-am avut niciţ ă ă ă puterea de a m apropia i de a v întrerupe, i nici de a m retrage dină ş ă ş ă contemplarea unei asemenea scene. Vai, ce voinic se face micu ul meuţ fin! i ce vesel e în diminea a asta!Ş ţ

Se apropie de copil i se aplec pentru a-i lua mîna. Dar v zînd cş ă ă ă mîngîierile lui au anse de a stîrni laş crimi i lament ri — în locul unuiş ă schimb de manifest ri prietene ti — se retrase prudent.ă ş

— Vai, ce bucurie i ce alinare trebuie s fie aceast fiin micuş ă ă ţă ţă pentru dumneavoastr , doamn Huntingă ă don! exclam el cu o und deă ă triste e în glas, în timp ce admira copilul.ţ

— Chiar este, i-am r spuns.ăApoi m-am interesat de mama i de sora luişMi-a r spuns, politicos, la întreb ri, apoi a revenit la subiectul pe careă ă

doream s -l evit; dar a f cut-o cu o oarecare timiditate — dovad a friciiă ă ă lui de a nu m ofensa.ă

— N-a i mai avut ve ti de la Huntingdon în ultima vreme?ţ ş— S pt mîna asta nu, i-am r spuns (de fapt a fi putut s spun: înă ă ă ş ă

ultimele trei s pt mîni, nu). ă ă— Am primit azi-diminea o scrisoare de la el. A da nu tiu ce s fieţă ş ş ă

de asemenea natur încît s-o pot ar ta doamnei lui.ă ăScoase din buzunarul de la vest o scrisoare a c rei adres era scrisă ă ă ă

de mîna înc îndr git a lui Arthur, se uit urît la ea, apoi o vîrî la loc,ă ă ă ă ad ugînd:ă

— Dar îmi spune c are de gînd s se întoarc s p-t mîna viitoare.ă ă ă ă ă— A a îmi spune ori de cîte ori îmi scrie.ş— Serios?... Mde, asta îi cam seam n . Dar mie mi-a m rturisită ă ă

inten ia de a r mîne la Londra pîn în iulie.ţ ă ăAsta era o adev rat lovitur pentru mine — dovada unei tic lo iiă ă ă ă ş

premeditate i a unei nesocotiri sistematice a adev rului.ş ă— Se integreaz perfect în conduita lui general , reă ă marc domnulă

Hargrave privindu-m gînditor i, b nuă ş ă iesc, citindu-mi pe faţă sentimentele.

— Va s zic vine cu adev rat s pt mîna viitoare? am reluat eu după ă ă ă ă ă o pauz .ă

— Pute i conta pe asta, dac o asemenea asigurare v poate face vreoţ ă ă pl cere. E posibil oare, doamn Hună ă tingdon, s v bucura i deă ă ţ întoarcerea lui? a exclamat el scrutîndu-mi din nou, cu aten ie, fa a.ţ ţ

— Bineîn eles, domnule Hargrave; nu e so ul meu?ţ ţ— O, Huntingdon, nici nu- i dai seama ce lucruri calci tu în picoare! aţ

optit el pe un ton p tima .ş ă şMi-am ridicat în bra e b ie elul i luîndu-mi r mas bun de la domnulţ ă ţ ş ă

Hargrave, m-am îndep rtat pentru a m l sa în voia gîndurilor mele f ră ă ă ă ă supravegherea nimănui, în sanctuarul c minului meu.ă

Eram bucuroas ? Da, încîntat . De i eram furioas pe Arthur pentruă ă ş ă purtarea lui i de i sim eam c m-a neş ş ţ ă drept it i mi-a f cut un r u; eramăţ ş ă ă hot rît s -l fac s simt i el acest lucru.ă ă ă ă ăş

CAPITOLUL XXX

ÎN DIMINEA A URM TOARE AMŢ Ă primit i eu cîteva rînduri de la el, confirmînd ve tile transmise deş ş Hargrave cu privire la apropiata lui întoarcere. Într-adev r, a venită s pt mîna urm toare, dar într-o stare i mai proast decît data trecut .ă ă ă ş ă ă Acum nu mai aveam deloc de gînd s trec peste faptele lui — neglijen aă ţ i p r sirea — f r o vorb ; mi s-a p rut c nu se cade s-o fac. Îns înş ă ă ă ă ă ă ă ă

prima zi era obosit de drum i eu eram bucuroas c -l am iar i lîngş ă ă ăş ă mine: n-am vrut s -l oc r sc chiar atunci. Aveam de gînd s a tept pîn aă ă ă ă ş ă doua zi. În diminea a urm toare era înc obosit: a adar, aveam s maiţ ă ă ş ă ad st pu in. Dar la cin (dup ce luase la ora dou sprezece micul dejună ţ ă ă ă constînd dintr-o sticl de ap gazoas i o cea c de cafea tare i dup ceă ă ăş ş ă ş ă la ora dou luase prînzul — alt sticl de ap gazoas amestecat cuă ă ă ă ă ă rachiu — g sind cusururi la toate în timpul mesei i declarînd c trebuieă ş ă s ne schimb m buc t reasa), am soă ă ă ă cotit c a sosit timpul.ă

— Dar e aceea i buc t reas pe care am avut-o i înainte de plecareaş ă ă ă ş ta, Arthur, i-am zis. Pe atunci erai în general destul de mul umit de ea.ţ

— Probabil c i-ai permis s se lase pe tînjal i s se deprind totă ă ă ş ă ă mai neglijent în timpul absen ei mele. Porc riile astea dezgust toareă ţ ă ă sînt otrav curat !ă ă

i cu un gest îfnos a împins farfuria într-o parte i s-a l sat cu un aerŞ ţ ş ă disperat pe speteaza scaunului.

— M tem c tu te-ai schimbat, nu ea — i-am zis eu, dar cuă ă maximum de blînde e, pentru c nu voiam s -l enervez. ţ ă ă

— Se prea poate, mi-a r spuns el nep s tor luînd un pahar de vină ă ă amestecat cu ap i ad ugînd, dup ce l-a dat pe gît: Pentru c am în vineăş ă ă ă un foc infernal pe care nu-l pot stinge toate apele oceanului!

— Dar ce anume l-a aprins? tocmai m preg team eu s -l întreb cînd,ă ă ă exact în clipa aceea intr majordomul i începu s strîng masa.ă ş ă ă

— Mi c -te mai repede, Benson! Termin odat cu z ng nitul staş ă ă ă ă ă ă infernal! strig st pînul lui. i nu mai adu brînza dac nu cumva vrei s -ă ă Ş ă ămi vin r u de tot! ă ă

Cam surprins, Benson lu platoul cu brînz de acolo i se str dui cîtă ă ş ă putu s strîng restul lucrurilor repede i f r zgomot. Dar din nefericireă ă ş ă ă covorul avea un cre pricinuit de st pînul lui care- i împinsese neglijentţ ă ş scaunul înapoi — i Benson se împiedic . F cu un zgoş ă ă mot destul de puternic dat fiindc avea mîinile pline de vesel , dar f r alt pagubă ă ă ă ă ă decît spargerea unui castron, îns , spre indescriptibila mea ru ine iă ş ş tulburare, Arthur îl lu furios în primire i-i adres cîteva înjur turi vulă ş ă ă -gare i aspre. Bietul om p li i tremur vizibil în timp ce se aplec sş ă ş ă ă ă ridice cioburile.

— N-a fost el de vin , Arthur. S-a împiedicat de coă vor. i pe urmŞ ă nici n-a f cut o pozn prea mare, Benă ă son, las cioburile, po i s le strîngiă ţ ă i mai tîrziu.ş

Bucuros de aceast îng duin , Benson se gr bi s ne aduc desertul,ă ă ţă ă ă ă apoi se retrase.

— Ce i-a venit, Helen, s iei partea slugii împotriva mea — ziseţ ă Arthur de îndat ce se închise u a — cînd tiai bine c sînt înnebunit?ă ş ş ă

— Nu tiam c e ti înnebunit, Arthur, iar bietul om a fost pur iş ă ş ş simplu speriat i jignit de explozia ta neaş şteptat .ă

— La dracu, bietul om! Ce- i închipui c pot s in seama deţ ă ă ţ sentimentele unei brute nesim itoare ca el, cînd propriii mei nervi sîntţ irita i i chinui i de poznele lui proste ti?ţ ş ţ ş

— Parc pîn acuma nu te-am auzit niciodat plîngîndu-te de nerviiă ă ă t i.ă

— i m rog de ce n-a putea avea i eu nervi ca i tine?Ş ă ş ş ş— A, eu nu contest faptul c -i ai, dar nu m plîng niciodat de-ai mei.ă ă ă— Nu — ar fi i de mirare, cînd nu faci niciodat nimic pentru a-iş ă

pune la încercare.— Dar atunci tu de ce-i pui pe-ai t i la încercare, Arthur?ă

— Crezi c n-am nimic altceva de f cut decît s stau acas i s mă ă ă ă ş ă ă corcolesc ca o femeie?

— Asta înseamn c e imposibil s - i por i singur de grij , ca ună ă ă ţ ţ ă b rbat, cînd lipse ti de acas ? Mi-ai spus c po i s-o faci — i c o veiă ş ă ă ţ ş ă face; i ai promis...ş

— Haide, haide, Helen, nu mai începe acum cu prostiile alea! Nu le pot suporta.

— Ce nu po i suporta? S i se aminteasc de f gţ ă ţ ă ă ăduielile pe care le-ai c lcat în picioare?ă

— Helen, e ti de-a dreptul crud . Dac ai ti cum mi-a b tut inima iş ă ă ş ă ş cum mi s-au înfiorat to i nervii în timp ce vorbeai, m-ai cru a. Tu e ti înţ ţ ş stare s compă ătime ti un tîmpit de slugoi pentru c a spart un castron iş ă ş în schimb n-ai pic de mil pentru mine cînd îmi crap capul i-mi arde caă ă ş pe j ratic din pricina acestei febre mistuitoare.ă

i-a l sat capul în mîini i a început s ofteze. M-am apropiat de el iŞ ă ş ă ş i-am pus palma pe frunte. Într-adev r ardea.ă

— Atunci vino cu mine în salon, Arthur; i nu mai bea vin; ai i b utş ş ă cîteva pahare dup cin i n-ai mîncat mai nimic toat ziua. Cum aiă ă ş ă putea s te faci bine în felul sta?ă ă

Luîndu-l cu bini orul i str duindu-m cît puteam s -l conving, l-amş ş ă ă ă f cut s plece de la mas . Cînd Rachel mi-a adus copila ul am încercată ă ă ş s -l distrez cu ajutorul lui pe taic -su. Dar bietului b ie el tocmai îiă ă ă ţ ie eau din ii, a a c Arthur nu i-a putut suporta scîncetele. De îndat ce aş ţ ş ă ă dat primele semne de nervozitate, copila ul a fost condamnat la un exilş imediat. i pentru c în cursul serii m-am dus s împ rt esc o vreme cuŞ ă ă ă ăş el, surghiunul, la întoarcere am primit repro uri aspre pentru c -l preferş ă pe copil so ului. Pe acesta l-am g sit tol nit pe canapea exact în starea înţ ă ă care-l l sasem.ă

— Bravo! exclam partea lezat pe un ton de reă ă semnare pref cut .ă ă Am zis c n-o s trimit totu i dup tine. Am zis s stau s a tept — să ă ş ă ă ă ş ă v d cît vreme o s - i fac pl cere s m la i singur.ă ă ă ţ ă ă ă ă ş

— Dar ce, Arthur, doar n-am lipsit mult. Sînt convins c n-am stată ă nici un ceas.

— A, bineîn eles, o or e un fleac pentru tine, din moment ce i-o po iţ ă ţ ţ umple cu lucruri atît de pl cute; dar pentru mine...ă

— N-a fost vorba cîtu i de pu in de lucruri pl cute, i-am întrerupt eu.ş ţ ă L-am îngrijit pe bietul nostru b ie el care nu se simte deloc bine i nuă ţ ş puteam s -l p r sesc pîn ce nu l-am v zut adormind.ă ă ă ă ă

— A, fire te, îi cople e ti pe to i cu bun tatea i mila ta în afar deş ş ş ţ ă ş ă mine.

— Dar de tine de ce-ar trebui s -mi fie mil ? Ce-ai p it?ă ă ăţ— Ei, poftim! Asta le întrece pe toate! Dup atîtea necazuri iă ş

complica ii prin care-am trecut, cînd m înţ ă torc acas bolnav i istovit,ă ş tînjind dup alinare i a teptîndu-m s m bucur de aten ie iă ş ş ă ă ă ţ ş amabilitate m car din partea nevestei, ea m întreab calm ce-i cuă ă ă ă mine!

— N-ai absolut nimic — i-am r spuns — decît relele pe care i le-aiă ţ adus singur, de bun voia ta, împotriva rug min ilor i îndemnurilor meleă ă ţ ş cele mai solemne.

— Ascult , Helen — mi-a spus el pe un ton ap sat încercînd s seă ă ă ridice în capul oaselor — dac m mai nec je ti m car cu o vorb , sună ă ă ş ă ă imediat clopo elul i poţ ş runcesc s mi se aduc ase sticle de vin i, peă ă ş ş legea mea, c le beau pîn la fund înainte de a m mi ca de aici!ă ă ă ş

N-am mai zis nimic, m-am a ezat la mas i am întins mîna dup oş ă ş ă carte.

— Las -m s am cel pu in lini te! a continuat el, dac -mi refuziă ă ă ţ ş ă toate celelalte consol ri.ă

i tol nindu-se la loc, respirînd nervos ca i cum ar fi oftat sau ar fiŞ ă ş gemut, i-a închis apatic ochii.ş

Ce carte o fi fost aceea care st tea deschis dinaintea mea n-a puteaă ă ş spune, pentru c nici nu m-am uitat la ea. Stînd cu coatele pe mas iă ă ş acoperîndu-mi ochii cu miinile m-am l sat prad lacrimilor, f r zgomot.ă ă ă ă Dar Arthur nu dormea: la primul suspin u or pe care l-am scos i-aş ş ridicat capul i a privit în jur exclamînd nervos:ş

— Pentru ce plîngi, Helen? Ce naiba s-a mai întîmplat?— Plîng pentru tine, Arthur, i-am r spuns tergîndu-mi repede ochii.ă ş

i ridicîndu-m de la mas m-am pus în genunchi în fa a lui iŞ ă ă ţ ş strîngîndu-i mîna inert între ale mele am continuat: Nu tii c tu e ti oă ş ă ş p rticic din mine? Crezi c po i s te înjose ti i s - i faci r u sină ă ă ţ ă ş ş ă ţ ă gur f r s simt i eu durerea?ă ă ă ş

— S m înjosesc, Helen?ă ă— Da, s te înjose ti! Ce altceva ai f cut în tot timpul sta?ă ş ă ă

— Mai bine n-ai întreba, mi-a r spuns el schi înd un zîmbet.ă ţ— i tu ai face mai bine s nu-mi spui; dar nu po j nega c te-aiŞ ă ţ ă

înjosit îngrozitor. În modul cel mai ru inos i-ai f cut r u ie — trupe teş ţ ă ă ţ ş i suflete te — i mie a ijderea; nu pot s îndur în t cere acest lucru — iş ş ş ş ă ă ş

nu vreau s-o fac!— Ei, nu-mi mai strînge a a, nebune te, mîna i nu m zgudui atîta,ş ş ş ă

pentru numele lui Dumnezeu! Vai, Hattersley! Ai avut dreptate 1 Femeia asta o s m bage în mormînt cu sentimentele ei intense i cuă ă ş personalitatea ei viguroas i interesant . Ei, haide, haide, cru -mă ş ă ţă ă pu in.ţ

— Arthur, trebuie neap rat s te c ie ti! am strigat eu într-un acces deă ă ă ş disperare, înconjurîndu-l cu bra ele i îngropîndu-mi fa a la pieptul lui.ţ ş ţ Trebuie s spui c - i pare r u de ceea ce ai f cut!ă ă ţ ă ă

— Ei, m rog, îmi pare r u.ă ă— Ba nu e adev rat! i-ai s - i repe i gre eala.ă Ş ă ţ ţ ş— N-am s tr iesc destul ca s-o pot repeta, dac te por i atît deă ă ă ţ

s lbatic cu mine! a replicat el împingîndu-m la o parte. M-ai strîns a aă ă ş de tare c am r mas f r suflare.ă ă ă ă

i-a dus mîna la inim , i de fapt chiar p rea s fie într-o stareŞ ă ş ă ă proast , de mare agita ie.ă ţ

— Ei, acuma adu-mi un pahar de vin ca s dregi ce-ai stricat,ă tigroaic ce e ti! îmi vine s le in.ă ş ă ş

M-am repezit s -i aduc leacul cerut. Într-adev r parc începuse s - iă ă ă ă ş revin .ă

— Vai, ce ru ine pentru un tîn r ca tine — am zis eu luîndu-i paharulş ă gol din mîn — s te aduci singur într-o asemenea stare!ă ă

— Dac ai ti tot adev rul, feti o, ai zice mai deă ş ă ţ grab : „Ce minune că ă e ti atît de bine!” în astea patru luni, Helen, am tr it mai mult decît aiş ă tr it tu în tot cursul existen ei tale i mai mult decît vei tr i pîn laă ţ ş ă ă sfîr itul zilelor, chiar dac ar fi s împline ti o sut de ani; a a c e firescş ă ă ş ă ş ă s trebuiasc s pl tesc într-un fel pentru asta.ă ă ă ă

— Va trebui s pl te ti un pre chiar mai ridicat decît crezi, dac nuă ă ş ţ ă bagi de seam : ai s - i pierzi de-a binelea s n tatea, precum i afec iuneaă ă ţ ă ă ş ţ mea — dac asta pre uie te cît de cît ceva pentru tine. ă ţ ş

— Cum, iar ai început jocul la al t u, amenin îndu-m cu pierdereaă ă ţ ă afec iunii? Înseamn c n-a fost mare lucru de capul ei dintru început,ţ ă ă dac a putut fi zdruncinat atît de u or. Nu te sup ra, dr g la ul meuă ă ş ă ă ă ş

tiran, dar ai s m sile ti s regret cu adev rat alegerea pe care am f cut-ă ă ş ă ă ăo i s -l pizmuiesc pe prietenul meu Hattersley pentru nevestica supusş ă ă pe care o are: un adev rat model pentru sexul slab, Helen. Hattersley aă inut-o cu el la Londra în tot cursul sezonului i ea n-a sup rat pe nimeni.ţ ş ă

El a avut voie s se distreze exact cum a vrut, în cel mai autentic stil deă holtei, i ea nu s-a plîns niciodat c e neglijat ; el putea s se întoarcş ă ă ă ă ă acas la orice or din zi ori din noapte, sau s nu se întoarc deă ă ă ă loc; putea s fie moroc nos sau treaz, sau beat cri . i putea face pe nebunul sauă ă ţă Ş pe caraghiosul dup pofta inimii f r nici un fel de team sau îngrijorare.ă ă ă ă Orice ar face el, ea nu-i adreseaz niciodat vreun repro i nu se plîngeă ă ş ş niciodat de nimic. El zice c în toat Anglia nu se mai g se te ună ă ă ă ş asemenea giuvaer i jur c n-ar schimba-o nici m car pe un regat.ş ă ă ă

— Bine, dar el îi face via a un blestem.ţ— A , de unde! Ea nu are alt voin decît a lui i e întotdeaunaş ă ţă ş

mul umit i fericit atîta vreme cît el se distreaz .ţ ăş ă ă— În cazul sta ea e la fel de n tîng ca i el; dar nu cred c a a stauă ă ă ş ă ş

lucrurile. Am primit mai multe scrisori de la ea în care- i exprim ceaş ă mai mare îngrijorare fa de comportarea lui i se plînge c tu îl a î i sţă ş ă ţ ţ ă comit aceste excese. În special o dat m implora s uzez de influen aă ă ă ă ţ pe care o am pe lîng tine pentru a te hot rî s pleci de la Londra iă ă ă ş afirma c so ul ei n-a f cut niciodat asemenea lucruri înainte de venireaă ţ ă ă ta i cu siguran ar înceta s le mai fac de îndat ce-ai pleca tu i l-aiş ţă ă ă ă ş l sa s fie c l uzit spre propria lui în elepciuneă ă ăă ţ

— Vai, ce tr d toare detestabil ! D -mi scrisoarea aia i s fiu ală ă ă ă ş ă naibii dac nu i-o ar t i lui!ă ă ş

— Nu, n-o s-o vad f r aprobarea ei. Dar chiar dac ar vedea-o, nu eă ă ă ă nimic care s -l supere în aceast scriă ă soare — i nici în cel lalte. Nuş ă spune o vorb împotriva lui; nu- i exprim decît îngrijorarea pentru el.ă ş ă Face doar aluzii la comportarea lui în termenii cei mai delica i i-iţ ş g se te toate scuzele pe care le poate inventa. Iar cît despre propriile eiă ş chinuri, mai degrab le simt decît le v d exprimate în coresponden a ei.ă ă ţ

— Dar m insult pe mine; i f r doar i poate c tu ai ajutat-o.ă ă ş ă ă ş ă— Nu; i-am spus c supraapreciaz influen a pe care o am asupra ta,ă ă ţ

c , dac a putea, m-a bucura s te smulg din mijlocul ispitelor Londrei,ă ă ş ş ă dar am prea pu ine speran e de izbînd i c , dup cîte cred, gre e teţ ţ ă ş ă ă ş ş presupunînd c tu l-ai atras pe domnul Hattersley sau pe oriă care altul pe o cale gre it . Eu personal avusesem cîndva o p rere contrarie, dar acumş ă ă

socotesc c v corupe i reciă ă ţ proc; i, poate, dac ea ar fi recurs la oarecareş ă mustr ri blînde, dar serioase, aduse so ului, acestea s-ar putea doă ţ vedi întrucîtva utile: i cu toate c el e mai pu in cizelat decît so ul meu, socotş ă ţ ţ c e alc tuit dintr-un material mai pu in impenetrabil!ă ă ţ

— i va s zic tot a a o ine i — încurajîndu-v una pe alta laŞ ă ă ş ţ ţ ă r zvr tire, insultînd fiecare pe partenerul ceă ă leilalte i aruncînd cîte oş umbr de îndoial împotriva so ului, spre mul umirea voastr aă ă ţ ţ ă amîndurora!

— Dup cum ai spus chiar tu, Arthur, sfaturile mele proaste au avută prea pu in efect asupra ei. Cît despre oc rî i critici, sîntem amîndouţ ă ş ă mult prea ru inate de gre elile i viciile jum t ilor noastre, pentru a leş ş ş ă ăţ transforma într-un subiect obi nuit al coresponden ei. Oricît de buneş ţ prietene am fi, am prefera s p str m lipsurile voastre numai pentru noiă ă ă — i chiar s ni le ascundem de noi în ine, dac nu ne-am gîndi cş ă ş ă ă printr-o cunoa tere mai exact a lor am putea s v izb vim de ele.ş ă ă ă ă

— Ei, haide, haide! Nu m mai nec ji acuma cu luă ă cruri dintr-astea! Tot n-ai s ajungi la nici un rezultat. Ai r bdare cu mine i suport -mi oă ă ş ă vreme plictiseala i nervii pîn îmi alung din vine febra asta blestematş ă ă i atunci o s vezi c sînt la fel de vesel i de bun ca întotdeauna. De ceş ă ă ş

nu po i s fii blînd i amabil ca data trecut ? Atunci i-am fost de bunţ ă ăş ă ă ţ ă seam foarte recunosc tor pentru atitudinea pe care ai avut-o.ă ă

— i cît bine a adus recuno tin a ta? M-am în elat cu gîndul c teŞ ş ţ ş ă ru inezi de p catele i gre elile tale i cu speran a c nu le vei mai repetaş ă ş ş ş ţ ă niciodat ; dar acum nu mi-ai l sat nici o n dejde! ă ă ă

— A adar cazul meu e chiar disperat? Ar fi o consiş dera ie de-aţ dreptul binecuvîntat dac m-ar ap ra mă ă ă ăcar de necazul i durereaş eforturilor scumpei mele neveste atît de doritoare s m converteasc ,ă ă ă dac ar cru a-o pe ea de truda i de agita ia unor asemenea str danii iă ţ ş ţ ă ş dac i-ar feri i fa a i glasul argintiu de efectele lor distrug toare. Ună ş ţ ş ă acces de pasiune sau furie, din cînd în cînd, poate fi un frumos stimulent, Helen, i un uvoi de lacrimi e minunat de impresionant. Dar dacş ş ă recurgi prea des la ele amîndou devin o pacoste blesă temat care- i strică ţ ă frumuse ea i-i plictise te pe cei din jur. ţ ş ş

De atunci înainte mi-am st pînit cît am putut lacriă mile i izbucnirile.ş L-am cru at i de predicile mele i de eforturile zadarnice de a-l aduce peţ ş ş calea cea bun , fiindc am v zut cît de inutil era totul. Dumnezeu ară ă ă putea s -i ia de pe ochi v lul acela de bezn al pl cerilor sim urilor, dară ă ă ă ţ

eu n-aveam puterea s-o fac. Înc mai priă veam cu ochi r i i-i repro amă ş ş atitudinea nedreapt i moroc noas fa de inferiorii lui care nu seă ş ă ă ţă puteau ap ra. Dar cînd numai eu eram obiectul acestei atituă dini — a aş cum se întîmpla adesea — sufeream totul cu r bdare i calm; asta cuă ş excep ia unor momente cînd nervii mei istovi i de sup r ri repetate sauţ ţ ă ă încorda i la maximum, pîn în pragul nebuniei, de cine tie ce nouţ ă ş ă manifestare absurd , cedau în ciuda voin ei mele. M exă ţ ă puneam astfel unor imput ri c a fi crud , nervoas , feroce. Eram foarte atent s portă ă ş ă ă ă ă de grij nevoilor lui i s -l distrez; dar, m rturisesc, n-o mai f ceam cuă Ş ă ă ă acela i devotament afectuos de alt dat , pentru c pierdusem acestş ă ă ă sentiment. i pe urm , mai era acum i o alt fiin care reclama timpulŞ ă ş ă ţă i îngrijirea mea — copila ul meu firav, de dragul c ruia adeseoriş ş ă

bravam i sufeream repro urile i plîngerile tat lui s u nerezonabil deş ş ş ă ă preten ios.ţ

Dar Arthur nu e un om îfnos sau iritabil din fire — ba chiar e atît deţ departe de a fi astfel încît era ceva aproape ridicol în absurditatea acestei agita ii, nervoziţ t i i irascibilit i întîmpl toare, destinate mai de grabăţ ş ăţ ă ă s stîrneasc rîsul decît furia — dac n-ar fi fost consiă ă ă dera iile profundţ dureroase legate de aceste simptome ale unei tulbur ri generale.ă Comportarea lui se ameliora treptat, pe m sur ce- i rec p ta s n tateaă ă ş ă ă ă ă trupeasc , ceea ce s-a întîmplat mult mai curînd decît te-ai fi putută a tepta, datorit eforturilor mele neîncetate. Dar pofta lui pentru vin caş ă stimulent crescuse, dup cum prev zuă ă sem pe bun dreptate. Vinul eraă acum pentru el mai mult decît un accesoriu al vie ii mondene: era o sursţ ă important de bucurie în sine. În aceast epoc de sl biă ă ă ă ciune i deş deprimare el g sea în b utur o doctorie i un sprijin, o consolare, oă ă ă ş recrea ie i un prieten. i în felul acesta a coborît tot mai jos —ţ ş Ş cufundîndu-se în pr pastia în care c zuse. De i nu-l puteam împiedica să ă ş ă bea mai mult decît era bine pentru s n tatea lui, totu i, prin perseverenă ă ş ţă neîncetat , prin blînde e, fermitate i vigilen , luîndu-l cu bini orul,ă ţ ş ţă ş ar tîndu-m îndr znea i hot rît — am izbutit s -l ap r de o robieă ă ă ţăş ă ă ă ă absolut fa de aceast înclina ie detestabil — atît de insidioas , înă ţă ă ţ ă ă avansurile ei, atît de necru toare în tirania ei, atît de dezastruoas înţă ă efectele ei.

i în aceast privin nu trebuie s uit c sînt în mare m surŞ ă ţă ă ă ă ă îndatorat prietenului s u, domnul Hară ă grave. Cam prin vremea aceea venea adeseori la Grassdale i lua uneori masa cu noi. Tare m tem c înş ă ă

asemenea împrejur ri Arthur ar fi dat bucuros cu piciorul pruden ei iă ţ ş decen ei i ar fi f cut „o noapte de pomin ” ori de cîte ori prietenul lui arţ ş ă ă fi acceptat s -l sus in în aceast distrac ie nes buit . i dac domnulă ţ ă ă ţ ă ă Ş ă Hargrave s-ar fi supus dorin elor lui, poate c , într-o noapte sau dou ,ţ ă ă Arthur ar fi ruinat o trud de s pt mîni întregi i ar fi r sturnat dintr-oă ă ă ş ă mi care meterezele fragile pe care le construisem cu atîta str danie iş ă ş trud . La început m-am temut atît de tare de acest lucru încît m-amă umilit pîn într-acolo c i-am împ rt it, în tain , presim iă ă ă ăş ă ţ rile mele negre privitoare la înclina ia lui Arthur c tre asemenea excese i i-am exprimatţ ă ş speran a pe care o nutream c el nu-l va încuraja. Domnul Hargrave s-aţ ă ar tat încîntat de încrederea pe care i-am acordat-o i nu mi-a dezam git-ă ş ăo. În ziua aceea i cu toate cel lalte priş ă lejuri, prezen a lui a slujit ca unţ fel de opreli te pentru gazda sa, mai degrab decît ca un îndemn la noiş ă manifest ri de lips de cump tare. i el a reu it întotdeauna s -l scoată ă ă Ş ş ă ă din sufragerie la timp i într-o stare relativ onorabil . C ci dac Arthurş ă ă ă nu inea seam de asemenea fraze ale musafirului ca: „Ei, nu trebuie sţ ă ă te mai re in departe de doamna ta”, sau: „S nu uit m c doamnaţ ă ă ă Huntigdon e singur ”, el insista oricum s plece de la mas pentru a veniă ă ă în salona unde m aflam eu i atunci st pînul casei se vedea obligat s -lş ă ş ă ă urmeze, chiar dac n-avea cîtu i de pu in chef s-o fac .ă ş ţ ă

Astfel, m-am deprins s salut în domnul Hargrave un adev rat prietenă ă al familiei, un tovar nevinovat i inoăş ş fensiv pentru Arthur, care s -l maiă învioreze i s -l mai înveseleasc , ap rîndu-l de plictisul trînd viei totaleş ă ă ă ă i al izol rii de societatea altor persoane; totodat aveam în domnulş ă ă

Hargrave i un aliat util. În asemenea împreş jur ri nu puteam decît s -iă ă fiu recunosc toare. i nu m-am sfiit, cînd s-a ivit prima ocazieă Ş convenabil , s reă ă cunosc cît de tare îi sînt obligat . i totu i, cînd amă Ş ş f cut-o, inima mi-a optit c ceva nu e chiar în regul , i mi-a adus înă ş ă ă ş obraji o împurpurare pe care el a sporit-o prin privirea lui insistent iă ş grav . Iar felul în care a primit aceste m rturisiri n-a f cut decît s -miă ă ă ă înt reasc temerile. Marea lui încîntare c -mi poate fi de folos eraă ă ă sporit de în elegerea pentru mine i de comp timirea pentru el însu i —ă ţ ş ă ş din ce pricin n-a ti s spun, pentru c n-am vrut s merg pîn acoloă ş ş ă ă ă ă încît s -l întreb sau s -i permit s -mi vorbeasc despre durerea sauă ă ă ă mîhnirea care-i împov rau inima. Felul cum ofta i d dea de înă ş ă eles c - iţ ă ş st pîne te cu greu triste ea p rea s arate c inima lui e înc rcat de oă ş ţ ă ă ă ă ă povar grea; dar trebuie sa fac în a a chip încît s in aceast povară ă ş ă ţ ă ă ă

înc tu at sau s se elibereze de ea optind ceea ce-l ap sa, în alte urechiă ş ă ă ş ă decît ale mele. Între timp se stabilise între noi destul încredere. Nu miă se p rea frumos s existe o în elegere tainic între mine i prietenulă ă ţ ă ş so ului meu, f r tirea acestuia, i în leg tur cu el. Dar dup un timpţ ă ăş ş ă ă ă m-am gîndit astfel: „Dac nu e frumos, cu siguran c vina apar ine luiă ţă ă ţ Arthur i nu mie”.ş

i într-adev r, nu tiu prea bine dac în momentul acela nu cumvaŞ ă ş ă ro eam mai degrab pentru el decît penş ă tru mine.

În ultima vreme s-a purtat într-un mod pe care lumea l-ar numi irepro abil; dar pe de alt parte, eu tiu c în sufletul lui nu s-a schimbatş ă ş ă cîtu i de pu in; i mai tiu c se apropie prim vara i tr iesc cu o spaimş ţ ş ş ă ă ş ă ă cumplit a consecin elor ei.ă ţ

Pe m sur ce a început s - i recapete vigoarea i energia trupului s uă ă ă ş ş ă istovit i totodat i ceva din ner bş ă ş ă darea pe care o manifesta i alt datş ă ă cînd era singur i izolat i trebuia s stea locului, i-am propus sş ş ă ă petrecem un scurt r stimp pe malul m rii, ca s se mai recreeze i s seă ă ă ş ă înzdr veneasc i totodat spre binele micu ului nostru. Dar n-a vrut:ă ă ş ă ţ sta iunile balneare erau îngrozitor de plicticoase — i pe lîng astaţ ş ă fusese invitat de un prieten de-al lui s petreac vreo dou luni în Sco iaă ă ă ţ distrîndu-se mult mai bine la vîn toare de g inu e de munte i de cerbi,ă ă ş ş i el promisese c se va duce.ş ă

— Va s zic m p r se ti din nou, Arthur?ă ă ă ă ă ş— Da, draga mea, dar asta nu înseamn decît c te voi iubi mai multă ă

cînd m voi întoarce i voi îndrepta toate gre elile i lipsurile trecutului.ă ş ş ş Nici de data asta nu trebuie s te temi pentru mine: în mun i nu sîntă ţ ispite. i în timpul absen ei mele po i s faci o vizit la Staningley dacŞ ţ ţ ă ă ă vrei. tii bine c unchiul i m tu a ta ne roag de mult vreme s neŞ ă ş ă ş ă ă ă ducem acolo. Numai c , nu tiu cum s spun, între b trînica aceea deă ş ă ă treab i mine exist o asemenea repulsie încît n-a fi niciodat în stareă ş ă ş ă s trec aceast prob de curaj.ă ă ă

Cum prin a treia s pt mîn a lunii august Arthur porni c tre Sco ia, iă ă ă ă ţ ş domnul Hargrave îl înso i într-acolo — spre tainica mea mul umire.ţ ţ Curînd dup aceea am plecat împreun cu micu ul meu Arthur i cuă ă ţ ş Rachel la Staningley, scumpa mea re edin de alt dat . Am rev zut-oş ţă ă ă ă cum i-am rev zut i pe scumpii ei locatari, rudele i prietenii mei — cuă ş ş sentimente de bucurie atît de strîns legate de cele de durere, încît abia dac mai eram în stare s le disting pe unele de celelalte sau s spună ă ă

c rora din ele atribuiam lacrimile, zîmbetele i oftaă ş turile stîrnite de vechile i familiarele scene, glasuri i chipuri.ş ş

Arthur nu s-a întors acas decît la vreo cîteva s p-t mîni după ă ă ă înapoierea mea la Grassdale. Dar de data asta nu eram atît de îngrijorată în privin a lui. A-l ti ocupat cu sporturile i mi carea în aer liber printreţ ş ş ş colinele s lbatice ale Sco iei era cu totul altceva decît a-l ti cufundat înă ţ ş corup ia i ispitele Londrei. Scrisorile lui de acum, de i nu sînt nici lungiţ ş ş i nici epistolele unui înş dr gostit, sosesc mai regulat decît în orice altă ă

împrejurare anterioar . i cînd s-a întors totu i, spre marea mea bucurie,ă Ş ş în loc s arate mai r u decît la plecare, era mai vesel i mai viguros iă ă ş ş mult mai bine în toate privin ele. De atunci încoace n-am avut decît preaţ pu ine motive s m plîng. Mai manifest înc o predilec ie nefericitţ ă ă ă ă ţ ă pentru pl cerile mesei, împotriva c rora trebuie s m lupt i să ă ă ă ş ă dovedesc mult vigilen ; dar a început s - i bage în seam b iatul, iă ţă ă ş ă ă ş asta constituie pentru el o surs din ce în ce mai important de distrac ieă ă ţ în cas , în timp ce vîn toarea de vulpi i de alte animale îi ofer oă ă ş ă îndeletnicire suficient în aer liber, cînd p mîntul nu e îngheă ă at. A adar,ţ ş acum nu mai depinde total de mine pentru a se distra. Dar ne afl m înă ianuarie; prim vara se aproă pie; i, repet, m tem groaznic deş ă consecin ele sosirii ei. Acest anotimp blînd pe care alt dat îl salutam cuţ ă ă bucurie, ca pe o epoc a speran ei i a fericirii, treze te acum cu totul alteă ţ ş ş presim iri prin apropierea lui.ţ

CAPITOLUL XXXI

20 MARTIE 1824. VREMEA MULT temut a sosit i, dup cum m a teptam, Arthur a plecat. De data asta i-ă ş ă ă ş şa anun at inten ia de a z bovi doar scurt timp la Londra i de a trece apoiţ ţ ă ş pe continent unde, probabil, avea s r mîn cîteva s pt mîni. Dar nu-lă ă ă ă ă voi a tepta decît peste un r stimp mult mai îndelungat. Între timp amş ă înv at c la el zilele înseamn s pt mîni iar s pt mînile luni.ăţ ă ă ă ă ă ă

30 iulie. S-a întors acum vreo trei s pt mîni, f r doar i poate stîndă ă ă ă ş mai bine decît alt dat cu s n tatea, dar tot atît de prost cu nervii. iă ă ă ă Ş totu i poate c gre esc; poate c eu am mai pu in r bdare i îng duin .ş ă ş ă ţ ă ă ş ă ţă Sînt istovit i s tul de nedreptatea lui, de egoismul i de depravarea luiăş ă ă ş f r n dejde de îndreptare. Ce n-a da s pot folosi un cuvînt mai blîndă ă ă ş ă f r s gre esc; dar nu sînt nici eu un înger i declinul de pe urma c ruiaă ă ă ş ş ă suf r i eu m face s m revolt. Bietul mei tat a murit s pă ş ă ă ă ă ă t mînă ă trecut : Arthur s-a sup rat cînd a auzit vestea, pentru c a v zut c sîntă ă ă ă ă tare lovit i mîhnit i se teăş ăş mea ca nu cumva aceast împrejurare s nu-iă ă strice lui tihna i bun starea. Cînd am pomenit de faptul c treş ă ă buie s -miă comand o toalet de doliu a exclamat:ă

— Ah, nu pot s suf r negrul! i totu i b nuiesc c trebuie s -l por i oă ă Ş ş ă ă ă ţ vreme, m car a a de form . Dar sper, Helen, c nu vei socoti de datoriaă ş ă ă ta s - i compui un chip i s adop i ni te maniere conforme cuă ţ ş ă ţ ş ve mintele funeş bre. De ce s oftezi i s gemi i de ce s m deranjezi peă ş ă ş ă ă mine pentru c un b trînel din comitatul X, un str in pur i simplu pentruă ă ă ş noi amîndoi, a g sit de cuviin s se omoare cu b utura? Ei poftim, teă ţă ă ă v d plîngînd! Nu, nu, trebuie s fie, o simpl afectare.ă ă ă

Nici n-a vrut s aud de planul meu de a asista la înmormîntare sau deă ă a m duce s stau cîteva zile cu bietul Frederick pentru a-l mai mîngîiaă ă în singur tatea lui. Ziă cea c e un lucru absolut inutil i c e o lips deă ş ă ă în eţ lepciune din partea mea s doresc a a ceva. La urma armei ceă ş reprezint pentru mine tata? Nu-l v zusem de enorm de mult vreme, deă ă ă fapt o singur dat din copil rie i pîn acum — i tiam foarte bine că ă ă ş ă ş ş ă nu i-a p sat niciodat nici cît negru sub unghie de mine; i chiar i frateleă ă ş ş meu era doar ceva mai mult decît un str in.ă

— i pe urm , scumpa mea Helen, — îmi zise el îmbr i îndu-m cuŞ ă ăţş ă o tandre e m gulitoare — nu m pot lipsi de tine nici m car o singur zi.ţ ă ă ă ă

— Atunci cum te-ai descurcat f r mine atîta amar de vreme?ă ă — A, pe atunci m învîrteam prin lume, dar acum sînt acas ; i casaă ă ş

f r tine — zeitatea c minului meu — ar fi insuportabil . ă ă ă ă— Da, atîta vreme cît sînt necesar pentru comodiă tatea ta; dar nu tot

a a ai zis i mai înainte cînd m înş ş ă demnai s te p r sesc pentru ca tu să ă ă ă po i s scapi din c minul t u — i-am replicat eu. ţ ă ă ă

Dar nici n-apucasem bine s rostesc aceste vorbe c le-am i regretat.ă ă ş P reau o acuza ie foarte grav : dac era fals , reprezenta un afront multă ţ ă ă ă prea grosolan; dac era adev rat , atunci era un lucru prea umilitoră ă ă pentru a i-l arunca astfel, în mod f i , în obraz. Dar a fi putut foarteăţş ş bine s -mi cru acest chin momentan al repro uă ţ ş rilor i remu c rilor.ş ş ă Acuza ia n-a trezit în el nici ru ine, nici indignare: Arthur n-a încercatţ ş nici s nege, nici s se scuze, ci a r spuns doar cu un hohot prelung, maiă ă ă mult în sinea lui, f r zgomot, de parc toat afacerea i s-ar fi p rut de laă ă ă ă ă început i pîn la sfîr it o glum istea i plin de haz. F r îndoialş ă ş ă ţăş ă ă ă ă omul sta o s m fac pîn în cele din urm s -l antipatizez!ă ă ă ă ă ă ă

„Precum f cut-ai berea, mîndra mea ăE musai c a a o vei i bea!”ă ş ş

Da; i voi bea paharul pîn la fund, cu drojdie cu tot; i nimeni înş ă ş afar de mine nu va ti cît de amar a fost!ă ş

20 august. Dup atîtea frecu uri am ajuns s ne reă ş ă lu m fiecare posturaă obi nuit . Arthur a revenit cam la starea i obiceiurile dinainte; iar eu amş ă ş considerat c planul cel mai în elept ar fi s închid ochii asupraă ţ ă trecutului i viitorului — cel pu in în ceea ce-l prive te pe el — i sş ţ ş ş ă

tr iesc numai pentru prezent; s -l iubesc atunci cînd pot; s zîmbescă ă ă (dac e posibil) cînd zîmbe te i el, s fiu vesel cînd e el vesel iă ş ş ă ă ş încîntat cînd e agreabil; iar dac e dezagreabil s încerc s -l fac agreabilă ă ă ă — în caz c e cu neputin , s -l suport, s -l scuz i s -l iert în m suraă ţă ă ă ş ă ă puterilor mele i s -mi in în frîu propriile patimi rele ca nu cumva s leş ă ţ ă agraveze pe ale lui; i totu i, cedînd astfel i chiar încurajînd înclina iiş ş ş ţ sale mai pu in d un toare c tre automul umire, s fac tot ce-mi st înţ ă ă ă ţ ă ă putere pentru a-l salva de la alte lucruri mai rele.

Dar nu vom r mîne mult vreme singuri împreun . Curînd mi se vaă ă ă cere s g zduiesc acela i corp select de prieteni pe care l-am avut i înă ă ş ş urm cu dou toamne sub acoper mîntul nostru, la care se va ad ugaă ă ă ă domnul Hattersley i — la cererea mea special — so ia i coş ă ţ ş pilul lui. Mi-e tare dor s-o v d pe Milicent i pe feti a ei. Aceasta a împlinit nu deă ş ţ mult un an i va fi cu siş guran un încînt tor tovar de joac pentruţă ă ăş ă micu ul meu Arthur.ţ

30 septembrie. Oaspe ii no tri se afl aici de mai bine de o s pt mîn ,ţ ş ă ă ă ă dar pîn acum n-am avut r gazul s fac comentarii asupra lor.ă ă ă

Nu pot trece peste antipatia mea fa de lady Lowboţă rough. Acest sentiment nu se întemeiaz doar pe faptul c am motive s -i port pică ă ă ă personal; femeia în sine îmi displace i asta pentru c o dezaprob întruş ă totul. Întotdeauna îi evit pe cît pot tov r ia, f r s încalc legileă ăş ă ă ă ospitalit ii; dac totu i ne adres m una alteia sau facem conversa ie,ăţ ă ş ă ţ toate se petrec cu maximum de polite e — i chiar cu aparentţ ş ă cordialitate în ceea ce-o prive te; îns fereasc Domnul de asemeneaş ă ă cordialitate! E ca i cum ai umbla cu trandafiri s lbatici — floriş ă atr g toare penă ă tru ochi i aparent blînde — dar tii foarte bine c ascundş ş ă ghimpi i din cînd în cînd îi i sim i; i poate c te sup r agresivitateaş ş ţ ş ă ă ă lor i-i turte ti pîn cînd le ai distrus puterea, de i o faci oarecum înş ş ă ş detrimentul propriilor tale degete.

În ultima vreme îns n-am v zut nimic care s m supere sau s mă ă ă ă ă ă alarmeze în conduita ei fa de Arthur în primele cîteva zile mi s-a p rutţă ă c - i d osteneala s -i cî tige admira ia. Eforturile ei n-au r masă ş ă ă ş ţ ă neobservate de c tre el: adeseori l-am v zut zîmbind în sinea lui dină ă pricina manevrelor ei viclene; dar, s-o spunem spre lauda lui, s ge ile eiă ţ au c zut neputincioase al turi de el. Zîmbetele ei cele mai seduc toare,ă ă ă cele mai seme e ridic ri din sprîncene au fost întotdeauna primite cuţ ă

aceea i amabilitate nep s toare i neschimbat , pîn cînd, descoperindş ă ă ş ă ă c el e într-adev r impenetrabil, ea a renun at deodat la sfor rile peă ă ţ ă ţă care le f cea i, dup toate aparen ele, a devenit la fel de indiferent ca iă ş ă ţ ă ş el. i n-am mai observat de atunci încoace vreun semn de pic din parteaŞ ă lui sau noi încerc ri de cucerire din partea ei.ă

i tocmai a a ar trebui s fie lucrurile; dar Arthur nu m lasŞ ş ă ă ă niciodat s fiu mul umit de el. Nici m car vreme de un ceas de cînd m-ă ă ţ ă ăam m ritat cu el n-am cuă noscut bucuria acelei dulci idei: „În tihn iă ş încredere î i vei g si lini tea”. Ace ti doi indivizi detestabili, Grimţ ă ş ş sby iş Hattersley au n ruit toat truda mea îndreptat împotriva dragosteiă ă ă so ului meu pentru vin. Ei îl încuraţ jeaz în fiecare zi s dep ească ă ăş ă limitele cump t rii i destul de des s se fac de rîs prin excese. O săă ş ă ă ă treac mult vreme pîn am s pot uita de cea de a doua sear după ă ă ă ă ă sosirea lor. Tocmai cînd m retr sesem împreun cu celelalte doamne,ă ă ă din sufragerie, înainte de a se închide u a în urma noastr , Arthur aş ă exclamat:

— Ei b ie i, ce-ar fi s -i tragem un chef pe cinste?ă ţ ăMilicent mi-a aruncat o privire destul de plin de reă pro de parc euş ă

a fi putut s pun stavil lucrurilor; dar expresia ei s-a schimbat cînd,ş ă ă glasul lui Hattersley, r sunînd atît de tare, s-a auzit prin perete:ă

— Sînt omul t u! Trimite s ne mai aduc vin! Ceea ce avem aici nuă ă ă ne ajunge nici pe sfert!

Abia ne a ezasem în salona c a venit la noi lordul Lowborough.ş ş ă— Ce te-a f cut s vii atît de curînd? exclam doamna lui, cu un aeră ă ă

cît se poate de acru i nemul umitş ţ— Annabella, tu tii c eu nu beau niciodat , îi replic el pe un tonş ă ă ă

grav.— M rog, dar oricum ai fi putut s stai pu in cu ei. Pare atît de stupidă ă ţ

s te ii mereu dup fusta femeilor m mir cum de e ti în stare s-o faci! ă ţ ă ă şEl îi f cu repro uri cu o expresie de am r ciune amestecat cuă ş ă ă ă

surprindere i, pr bu indu-se într-un fotoliu, î i în bu i un oftat profund,ş ă ş ş ă ş î i mu c buzele palide i r mase cu ochii int la podea.ş ş ă ş ă ţ ă

— Ai f cut bine c i-ai p r sit, lord Lowborough, i-am zis eu.ă ă ă ă N d jduiesc din tot sufletul c vei continua i de aici înainte s neă ă ă ş ă onorezi atît de devreme cu societatea dumitale. i dac Annabella arŞ ă cunoa te valoarea adev ratei în elepciuni, precum i chinurileş ă ţ ş

nechibzuin ei i... i ale necump t rii, nu ar mai spune asemeneaţ ş ş ă ă absurdit i — nici m car în glum .ăţ ă ă

El ridic ochii în timp ce-i vorbeam i-i întoarse cu gravitate spreă ş mine, cu un aer pe jum tate surprins i pe jum tate absent, iar apoi i-iă ş ă ş îndrept asupra nevestii lui.ă

— Dar cel pu in, zise aceasta, tiu s apreciez valoaţ ş ă rea unei inimi calde i a unui spirit îndr zne , b rb tesc.ş ă ţ ă ă

— Bine, Annabela — zise el cu o voce profund i cavernoas —ă ş ă întrucît prezen a mea i-e degazreabil te voi scuti de ea.ţ ţ ă

— Va s zic te întorci la ei? zise ea nep s toare.ă ă ă ă— Nu! exclam el, ap sînd cu o surprinz toare asă ă ă prime asupra acestei

vorbe. Nu m voi întoarce la ei! i nu voi z bovi niciodat cu ei e clipă Ş ă ă ă mai mult decît mi se pare potrivit, nici de dragul t u i nici de dragulă ş vreunei alte fiin e care vrea s m ispiteasc ! Dar nu e nevoie s teţ ă ă ă ă nec je ti din aceast pricin ; n-am s te mai tulbur niciodat venind înă ş ă ă ă ă mod atît de inoportun ca un intrus în preajma ta.

A p r sit înc perea. Am auzit u a de la hol deschizîndu-se iă ă ă ş ş închizîndu-se i, imediat dup aceea, tr gînd la o parte perdeaua, l-amş ă ă v zut p ind în sus i-n jos prin parc, în întunericul trist al serii aceleiaă ăş ş umede i înnourate.ş

— Ai fi pedepsit pe bun dreptate, Annabella — i-am zis eu într-ună ă tîrziu — dac lordul Lowborough ar c dea din nou prad vechilor luiă ă ă n ravuri care erau gata, gata s -l distrug i pe care le-a p r sit cu pre ulă ă ăş ă ă ţ unor eforturi atît de mari. Atunci ai avea motive s te c ie ti pentru oă ă ş purtare ca aceasta.

— Cîtu i de pu in, draga mea! Nu mi-ar p sa deloc, dac lordul arş ţ ă ă g si de cuviin s se îmbete în fiecare zi: a sc pa pur i simplu maiă ţă ă ş ă ş repede de el.

— Vai, Annabella! strig Milicent. Cum po i s spui asemeneaă ţ ă r ut i? Ar fi într-adev r o pedeaps meriă ăţ ă ă tat , în ceea ce te prive te, dacă ş ă providen a i-ar asculta vorbele i te-ar face s sim i ceea ce simt i al iiţ ţ ş ă ţ ş ţ care...

F cu o pauz întrucît din sugraferie ne ajunse la urechi o izbucnireă ă brusc de vorbe r stite i de rîsete; glasul lui Hattersley se în l aă ă ş ă ţ deasupra celorlalte, i chiar i urechea mea, nedeprins cu el, îl putuş ş ă recunoa te.ş

— Ceea ce sim i tu în momentul acesta, b nuiesc? zise ladyţ ă Lowborough cu un zîmbet mali ios, a intindu- i ochii asupra chipuluiţ ţ ş profund tulburat i mîhnit al veri oarei ei.ş ş

Aceasta nu r spunse nimic, dar î i întoarse fa a i- i terse o lacrim .ă ş ţ ş ş ş ă În clipa aceea u a se deschise i intr domnul Hargrave; nu era decîtş ş ă pu in îmbujorat, i ochii lui negri scînteiau cu o vivacitate neobi nuit .ţ ş ş ă

— Ah, îmi pare bine c ai venit, Walter! strig sora lui. Dar a fi dată ă ş nu tiu ce dac l-ai fi putut aduce înş ă coace i pe Ralph.ş

— E absolut cu neputin , drag Milicent, r spunse el cu o veselieţă ă ă zgomotoas . i a a am avut destul scandal ca s m pot smulge eu dintreă Ş ş ă ă ei. Ralph a încercat s m re in cu for a; Huntingdon m-a amenin at că ă ţ ă ţ ţ ă m va terge definitiv de pe lista prietenilor lui; i, cel mai r u din toate,ă ş ş ă e faptul c Grimbsy s-a str duit s m fac s m ru inez de virtuteaă ă ă ă ă ă ă ş mea, prin vorbe de un sarcasm veninos i prin aluzii despre care tia bineş ş c m vor jigni cumplit. A adar, vede i, doamnelor, c ar trebui s mă ă ş ţ ă ă ă primi i cu bra ele deschise pentru tot eroismul de care am dat dovad iţ ţ ă ş pentru suferin ele îndurate ca s am favoarea de a m bucura de ginga aţ ă ă ş voastr societate.ă

Î i încheie replica întorcîndu-se spre mine cu un zîmbet i cu oş ş plec ciune.ă

— Spune i tu, Helen, dac nu e un b iat frumos! opti Milicent iş ă ă ş ş mîndria ei de sor învinse pentru moment toate celelalte considerente.ă

— Ar fi frumos — sun r spunsul meu — dac acea str lucire aă ă ă ă ochilor, a buzelor i obrajilor i-ar veni de la natur ; dar s -l prive ti încş ă ă ş ă o dat peste cîteva ceasuriă

Gentilomul de care era vorba se a ez la mas , în preajma mea, i seş ă ă ş rug s -i dau o cea c de cafea. În timp ce i-o d deam zise:ă ă ş ă ă

— Mie mi se pare asta ca o ilustra ie foarte potrivit pentru scenaţ ă cînd paradisul este luat cu asalt. Acum m aflu în paradis; dar a trebuit să ă m lupt din greu, s -mi croiesc drum prin potop i prin foc pentru a-lă ă ş cî tiga. Ultima resurs a lui Ralph Hattersley a fost s se propş ă ă teasc cuă spatele de u i s jure c n-o s m lase s trec decît peste trupul luişăş ă ă ă ă ă (care are propor ii destul de considerabile). Din fericire îns aceea nu eraţ ă singura u , a a c am sc pat pe intrarea lateral , prin c mara maşă ş ă ă ă ă -jordomului, spre marea uimire a lui Benson care tocmai cur a vesela iăţ ş tacîmurile.

Domnul Hargrave rîse, i veri oara lui f cu la fel; dar sora lui i cuş ş ă ş mine r m seser m t cute i grave.ă ă ă ă ş

— V rog s -mi ierta i u urin a cu care am vorbit, doamnă ă ţ ş ţ ă Huntingdon — murmur el pe un ton mai serios, ridicînd privirile c treă ă mine. Nu sînte i deprins cu aceste lucruri: le îng dui i s v afecteze înţ ă ă ţ ă ă mod prea sensibil mintea delicat . Dar în mijlocul acelor zurbagiiă nelegiui i m gîndeam la dumneavoastr ; i m-am str duit s -l convingţ ă ă ş ă ă pe domnul Huntingdon s se gîndeasc i el la dumneavoastr . Zadarnică ă ş ă îns . M tem c e absolut hot rît ca ast -sear s se distreze dup poftaă ă ă ă ă ă ă ă inimii; i n-are nici un rost s p stra i cafeaua în a teptarea lui sau aş ă ă ţ ş tovar ilor lui. i a a va fi mare lucru dc vor veni la noi m car la ceai.ăş Ş ş ă ă Între timp a ine foarte mult s v alung gîndul de la ei — i s mi-lş ţ ă ă ş ă alung i eu, pentru c nu pot s suf r s m gîndesc la ei — da — chiar iş ă ă ă ă ă ş la scumpul meu prieten Huntingdon, cînd in seama de puterea pe care oţ are asupra fericirii unei persoane superioar lui într-o m sură ă ă inimaginabil , i la felul cum trateaz el aceast fericire! Îl detest pur iă ş ă ă ş simplu pe acest om!

— Atunci ai face mai bine s nu mi-o spui — i-am r spuns eu —ă ă deoarece, chiar a a r u cum e, face parte integrant din fiin a mea i nu-lş ă ă ţ ş po i insulta pe el f r s m ofensezi pe mine.ţ ă ă ă ă

— V rog s m ierta i pentru c a prefera s mor decît s vă ă ă ţ ă ş ă ă ă ofensez. Dar, dac vre i, putem s nu mai vorbim despre el deocamdat .ă ţ ă ă

În cele din urm au venit: dar asta abia dup ora zece, cînd ceaiul, peă ă care i a a îl întîrziasem cu mai bine de o jum tate de or , era pe sfîr ite.ş ş ă ă ş Oricît de tare tînjisem dup sosirea lor, mi s-a strîns inima auzind zarvaă turbulent a apropierii lor; Milicent a p lit i aproape c s-a sculat de peă ă ş ă scaun cînd domnul Hattersley a dat buzna în odaie cu un potop de înjur turi vioă lente pe buze; Hargrave s-a str duit s le st vilească ă ă ă implorîndu-l s - i aduc aminte c sînt de fa doamne.ă ş ă ă ţă

— A! Da, bine faci, dezertor tic los ce e ti, c -mi aminte ti deă ş ă ş doamne — strig domnul Hattersley amenin îndu- i cumnatul cu pumnulă ţ ş lui uria — pentru c dac n-ar fi fost ele la mijloc tii bine c te-a faceş ă ă ş ă ş praf cît ai clipi din ochi i i-a arunca trupul s slujeasc drept hranş ţ ş ă ă ă p s rilor cerului i cîinilor de pe cîmp!ă ă ş

Apoi, instalînd un scaun lîng lady Lowborough se propti acolo iă ş începu s -i vorbeasc , cu un amestec de absurditate i neru inare care peă ă ş ş ea p rea s-o amuze mai degrab decît s-o ofenseze; de i se pref ceaă ă ş ă

jignit de impertinen a lui i ar ta c -l ine la distan prin vorbe de duhă ţ ş ă ă ţ ţă i nea teptate replici ironice.ş ş

Între timp, domnul Grimsby se a ez lîng mine pe scaunul p r sit deş ă ă ă ă Hargrave la intrarea lor; îmi declar cu gravitate c mi-ar fi recunosc toră ă ă dac i-a da o cea c de ceai. Iar Arthur se instal lîng biata Milicentă ş ş ă ă ă vîrîndu-se în sufletul ei cu un aer confiden ial i apropiindu- i mereuţ ş ş capul de al ei pe m sur ce ea se tr gea tot mai stingherit într-o parte.ă ă ă ă Nu era chiar a a de zgoş motos ca Hattersley, dar era teribil de congestionat la fa , rîdea neîncetat i în timp ce eu ro eam v zîndu-iţă ş ş ă înf i area i auzindu-i vorbele, m bucuram c cel pu in î i alesese unăţş ş ă ă ţ ş ton atît de sc zut pentru conversa ia cu Milicent încît numai ea îl puteaă ţ auzi.

— Vai ce fraier sînt! zise cu vorbire t r g nat domnul Grimsby careă ă ă ă pîn atunci tot tr nc nise cu gravitate senten ioas lîng cotul meu.ă ă ă ţ ă ă

Dar eu fusesem mult prea absorbit s contemplu starea deplorabil aă ă ă celorlal i doi b rba i — în special a lui Arthur — ca s -l mai ascult.ţ ă ţ ă

— Ai mai auzit vreodat asemenea prostii ca alea pe care le spun ei,ă doamn Hundingdon? continu el. În ceea ce m prive te mi-e pur iă ă ă ş ş simplu ru ine de ei; nu sînt în stare s bea nici m car o juma de sticlş ă ă ă fiecare f r s li se urce la cap...ă ă ă

— V-a i turnat fri ca în farfurioar în loc s-o pune i în cea c ,ţ ş ă ţ ş ă domnule Grimsby.

— A, da, v d, pentru c e tare întuneric aicea. Hară ă grave, ia du-te iş mai taie mucurile pe la lumîn rile alea!ă

— Sînt lumîn ri de cear , n-au nevoie s li se taie mucurile, i-amă ă ă atras eu aten ia.ţ

— Lumina trupului este ochiul, a remarcat Hargrave cu un zîmbet sarcastic. „De ochiul t u prive te bine, înă ş tregul trup i se va umple deţ lumin .”ă

Grimsby îl respinse cu un gest solemn i apoi, întorcîndu-se spreş mine, continu pe acela i ton t r g nat i cu o ciudat nesiguran aă ş ă ă ă ş ă ţă rostirii, precum i cu înf iş ăţ area greoaie dinainte:ş

— Dar a a cum ziceam, doamna Huntingdon — tia n-au cap deloc:ş ăş nu sînt în stare s bea nici m car o juma de sticl f r s sufere într-ună ă ă ă ă ă fel sau altul. Pe cînd eu unul — m rog, am b ut ast -sear de trei oriă ă ă ă mai mult ca ei i dup cum vezi n-am nici pe dracu. Se prea poate caş ă lucrul sta s i se par foarte ciudat, dar cred c -l pot explica: le veziă ă ţ ă ă

creierul — nu mai pomenesc nici un nume, dar în elegi la cine m referţ ă — creierul lor trage pu in la cîntar de la bun început, i vaporii b uturii îlţ ş ă face i mai u or i produce o întreag z p ceal sau ameş ş ş ă ă ă ă eal care areţ ă drept rezultat starea de ebrietate; pe cînd creierul meu fiind alc tuit dină materiale mult mai solide, va absorbi o cantitate considerabil deă asemenea vapori f r s se produc nici un rezultat sensibil...ă ă ă ă

— Cred c ai s vezi un rezultat sensibil produs asupra ceaiuluiă ă aceluia — îl întrerupse domnul Hargrave — datorit cantit ii de zah ră ăţ ă pe care ai turnat-o în el. De obicei pui o singur bucat iar acum ai dată ă drumul la vreo ase.ş

—Serios? replic filozoful afundînd linguri a în cea c i sco înd laă ţ ş ă ş ţ iveal mai multe buc i de zah r pe jum tate dizolvate — i confirmîndă ăţ ă ă ş astfel cele spuse de domnul Hargrave. Aha! Îmi dau seama. A adar,ş doamn , vezi i dumneata ce r u e s fii distrat — sau s gînde ti preaă ş ă ă ă ş mult în vreme ce te ocupi cu îndeletnicirile banale ale vie ii. Acuma,ţ dac a avea i eu mintea oamenilor de rînd i nu cea a filozofului, n-aă ş ş ş ş fi stricat aceast cea c de ceai v zîndu-m astfel silit s te deranjez s -ă ş ă ă ă ă ămi dai alta.

— Aia e zaharni a, domnule Grimsby. Acuma a i udat zah rul; darţ ţ ă nu-i nimic, am s sun s ne aduc altul — pentru c uite-l în sfîr it i peă ă ă ă ş ş lordul Lowborough; i sper c mylord va catadicsi s stea cu noi, a aş ă ă ş cum sîntem, i-mi va permite s -i ofer un ceai.ş ă

Lordul f cu o plec ciune solemn ca r spuns la apelul meu, dar nuă ă ă ă rosti nici o vorb . Între timp Hargrave se oferi s sune clopo elul pe cîndă ă ţ Grimsby î i deplînge greş eala, încercînd s dovedeasc nici mai multş ă ă nici mai pu in decît c ea se datora umbrei ceainicului i luminii slabeţ ă ş din înc pere.ă

Lordul Lowborough intrase cu vreun minut înainte, f r s fieă ă ă observat de altcineva decît de mine i r mş ă ăsese în u , scrutînd cu un aerşă sever societatea de fa . Acum f cu cî iva pa i spre Annabella care edeaţă ă ţ ş ş cu spatele la el, avîndu-l pe Hattersley al turi. Dar acesta nu se ocupa deă ea, ci de st pînul casei pe care îl insulta i-l teă ş roriza zgomotos.

— Ei, Annabella, zise so ul ei aplecîndu-se asupra scaunului undeţ edea, cu care dintre aceste „spirite înş dr zne e i b rb te ti” ai vrea să ţ ş ă ă ş ă

sem n?ă— Pe ceruri i pe dumnezei, ai s ne semeni tuturor! strig Hattersleyş ă ă

ridicîndu-se brusc i apucîndu-l cu un gest grosolan de bra . Hei,ş ţ

Huntingdon! strig el. L-am prins — vino odat omule i ajut -m ! i să ă ş ă ă Ş ă m ia naiba dac -i dau drumul pîn nu-l îmb t! S -mi zice i mie cu uă ă ă ă ă ţ ţ dac nu-l fac eu s ne pl teasc pentru toate porc riile din trecut!ă ă ă ă ă

A urmat o înc ierare ru inoas ; lordul Lowborough, cu o seriozitateă ş ă desperat i palid de mînie luptîndu-se în t cere s se elibereze deă ş ă ă nebunul voinic care se str duia s -l trag afar din odaie. Am încercată ă ă ă s -l îndemn pe Arthur s intervin în ap rarea musafirului s u supus laă ă ă ă ă un asemenea afront, dar el nu era în stare s fac altceva decît s rîd .ă ă ă ă

— Huntingdon, prostule, vino odat i ajut -m , ce naiba! strigă ş ă ă ă Hattersley sl bit i el în oarecare m sur de excesele pe care le comisese.ă ş ă ă

— Î i urez mult succes, Hattersley, strig Arthur i te ajut cuţ ă ş rug ciunile mele. Mai mult decît atît n-a putea s fac nici dac ară ş ă ă depinde de asta îns i via a mea! Sînt sfîr it de oboseal Oho! rîse el, iăş ţ ş ă ş l sîndu-se pe speteaza scaunului î i pocni palmele de coapse i gemuă ş ş tare.

— Annabella, d -mi o lumînare! zise Lowborough al c rui adversar îlă ă apucase între timp de mijloc i se strş ăduia s -l smulg de lîng cadrulă ă ă u ii de care el se ag a cu energia desper rii.ş ăţ ă

— Nu vreau s iau parte la jocurile voastre grosolane! r spunseă ă doamna tr gîndu-se înapoi cu r ceal . M i mir cum de te po i gîndi laă ă ă ă ş ţ una ca asta.

În schimb eu am luat o lumînare i i-am înmînat-o. El a apropiatş flac ra de mîinile lui Hattersley pîn ce acesta urlînd ca o fiară ă ă înjungheat i le-a desf cut l sîndu-l slobod. Lowborough a disp rut,ă ş ă ă ă ducîndu-se probabil în camera lui, pentru c nimeni nu l-a mai v zută ă pîn diminea a. Înjurînd i blestemînd ca un nebun, Hattersley s-a trîntită ţ ş pe taburetul de lîng fereastr . U a fiind acum liber , Milicent a încercată ă ş ă s fug i ea de pe scena înjosirii so ului ei; dar acesta a chemat-o înapoiă ăş ţ i nu s-a l sat pîn n-a silit-o s se apropie de el.ş ă ă ă

— Ce dore ti, Ralph? murmur ea apropiindu-se de el în ciuda voin eiş ă ţ ei.

— Vreau s tiu ce-i cu tine, zise el tr gînd-o pe geă ş ă nunchii lui ca pe un copil. Spune-mi de ce plîngi, Milicent?

— Nu plîng. — Ba plîngi, insist el, îndep rtîndu-i cu asprime mîinile în care- iă ă ş

ascundea ea fa a. Cum îndr zne ti s spui o asemenea minciun ?ţ ă ş ă ă— Acum nu mai plîng, suspin ea. ă

— Dar ai plîns — i chiar acum o clip . i vreau s tiu de ce. Haide,ş ă Ş ăş haide, trebuie s -mi spui! ă

— Te rog las -m în pace, Ralph! Nu uita c nu sîntem acas la noi. ă ă ă ă— N-are importan : trebuie s -mi r spunzi la întreţă ă ă bare! exclamă

c l ul ei.ăăi el se str dui s -i stoarc m rturisirea, zgîl îind-o i zdrobindu-i f rŞ ă ă ă ă ţ ş ă ă

pic de remu care bra ele firave în strînsoarea degetelor lui puternice.ş ţ— Nu-l l sa s se poarte astfel cu sora dumitale, i-am zis eu domnuluiă ă

Hargrave.— Ei haide, haide, Hattersley, nu- i dau voie s te por i astfel! i-a zisţ ă ţ

gentilomul c ruia m adresasem, apropiindu-se de aceast perecheă ă ă nepotrivit . Te rog las-o în pace pe sora mea.ă

i f cu un efort de a desface degetele tic losului, dar se trezi împinsŞ ă ă cu brutalitate în l turi i aproape trîntit pe podea de o lovitur violent înă ş ă ă piept înso it de mustrarea:ţ ă

— Asta-i drept plat pentru obr znicia ta! i înva astfel s nu maiă ă Ş ţă ă intervii alt dat în disputa dintre mine i ai mei!ă ă ş

— Dac n-ai fi beat, i-a cere satisfac ie pentru asta! zise Hargraveă ţ ş ţ cînd î i putu trage sufletul, alb la fa i r suflînd greu, pe de o parteş ţăş ă pentru c încerca s - i st pîneasc furia, i pe de alt parte suferind de peă ă ş ă ă ş ă urma efectelor imediate ale loviturii.

— Du-te dracului! îi r spunse cumnatul s u. Acum Milicent, s -miă ă ă spui de ce-ai plîns!

— Am s - i spun alt dat , cînd vom fi singuri, mură ţ ă ă mur ea.ă— Ba ai s -mi spui acum! insist el, zgîl îind-o înc o dat iă ă ţ ă ă ş

strîngînd-o atît de tare încît ea se v zu silit s - i trag r suflarea i s - iă ă ă ş ă ă ş ă ş mu te buzele ca s - i în bu e un strig t de durere.ş ă ş ă ş ă

— Am s - i spun eu, domnule Hattersley, m-am amestecat eu.ă ţ Plîngea pur i simplu de ru ine i de umilin din pricina dumitale;ş ş ş ţă pentru c n-a putut suporta s te vad purtîndu-te într-un mod atît deă ă ă ru inos.ş

— S te ia naiba, doamn ! morm i el uluit pur i simplu deă ă ă ş „impertinen a” mea. Nu de asta a plîns — nu-i a a Milicent?ţ ş

Ea t cu.ă— Haide, vorbe te, feti o!ş ţ— Nu- i pot spune acum, suspin ea.ţ ă

— Dar nu v d de ce i-e mai greu s spui „da” sau „nu” decît „nu- iă ţ ă ţ pot spune”. Haide, odat !ă

— Da, opti ea l sînd capul în jos i ro ind de aceast cumplitş ă ş ş ă ă m rturisire.ă

— Atunci s te ia dracu de obr znic tur ! strig el îmbrîncind-o deă ă ă ă ă lîng el cu asemenea violen încît ea c zu într-o parte. Dar se ridică ţă ă ă înainte ca eu sau fratele ei s -i fi putut veni în ajutor i p r si înc pereaă ş ă ă ă cu toat demnitatea de care putu da dovad . B nuiesc c f r s piardă ă ă ă ă ă ă ă timpul se dusese sus.

Urm toarea int a atacurilor fu Arthur, care st tea de partea cealaltă ţ ă ă ă i f r doar i poate savurase din plin întreaga scen .ş ă ă ş ă

— Ei, Huntingdon — exclam irascibilul s u prieten — n-am s te lasă ă ă s stai acolo i s rîzi ca un tîmpit!ă ş ă

— Vai, Hattersley! strig acesta tergîndu- i lacriă ş ş mile de atîta rîs — ai s m omori pur i simplu.ă ă ş

— Da, asta a a e, dar n-am s te omor cum crezi tu: am s - i smuigş ă ă ţ inima din trup, b iete, dac m mai enervezi cu rîsul la imbecil Cum?ă ă ă ă Iar te-ai apucat?... Poftim! Asta sper c o s te lini teasc ! strig Hattersă ă ş ă ă -ley apucînd un sc unel de picioare i aruncîndu-l în capul st pînuluiă ş ă casei. Dar î i gre i inta i so ul mea r mase tol nit i scuturat de un rîsş ş ţ ş ţ ă ă ş slab, cu lacrimile iroindu-i pe fa : era un spectacol cu adev rat deploş ţă ă -rabil.

Hattersley încerc s -l blesteme i s -l înjure, dar nici asta nu sluji laă ă ş ă nimic; atunci puse mîna pe c r ile de pe masa de al turi i le arunc peă ţ ă ş ă rînd în cel ce-i stîrnise mînia. Dar Arthur nu f cu altceva decît s rîdă ă ă mai tare. În cele din urm Hattersley se repezi înnebunit la el iă ş apucîndu-l de umeri îl scutur tare de tot. Arthur rîse, i apoi scoase ni teă ş ş ipete îngrijor toare. Asta-i tot ce-am mai v zut: mi s-a p rut c amţ ă ă ă ă

asistat, în suficient m sur la degradarea so ului meu; a a c , l sîndu-iă ă ă ţ ş ă ă pe Annabella i pe ceilal i s m urmeze cînd vor pofti, m-am retras, darş ţ ă ă nu m-am culcat. Dîndu-i voie lui Rachel s se odihneasc , am început să ă ă m sor odaia cu pa i rari, chiă ş nuit de disperare fa de cele petrecute i deă ţă ş îngrijorare, ne tiind ce s-ar mai putea întîmpla de aici înainte i nici cumş ş i cînd va veni la culcare nefericitul meu so .ş ţ

În cele din urm sosi, încet i împiedicîndu-se la ură ş carea sc rilor,ă sprijinit de Grimsby i de Hattersley care nici ei nu aveau mersul preaş sigur, dar care rîdeau amîndoi i glumeau pe socoteala lui f cîndş ă

suficent g l gie ca s -i aud toate slugile. El nu mai rîdea, ci p reaă ăă ă ă ă prostit i îi era r u. N-am de gînd s mai scriu nimic în aceast privin .ş ă ă ă ţă

Asemenea scene ru inoase (sau aproape la fel de ru iş ş noase) s-au mai petrecut în repetate rînduri. Nu-i vorbesc prea mult lui Arthur despre ele pentru c dac a proă ă ş ceda astfel a face mai mult r u decît bine. Dar îlş ă las s în eleag c detest din inim asemenea manifest ri. De fiecare dată ţ ă ă ă ă ă a promis c nu se vor mai repeta. M tem îns c pierde i pu inaă ă ă ă ş ţ st pînire de sine i demnitate pe care le avea odinioar : pe vremuri i-ar fiă ş ă fost ru ine s se poarte astfel — sau cel pu in în fa a altor martori decîtş ă ţ ţ tovar ii lui de chefuri i al ii de teapa lor. Prietenul s u Hargrave, cu oăş ş ţ ă cump tare i o fermitate pentru care îl invidiez, nu se face niciodat deă ş ă rîs bînd mai mult decît trebuie pentru a se „înveseli” pu in i eţ ş întotdeauna primul care p r se te masa dup lordul Lowborough.ă ă ş ă Acesta, dovedindu-se înc i mai în elept, î i p streaz obiceiul de a ie iă ş ţ ş ă ă ş din sufragerie imediat dup noi; dar de cînd Annaă bella l-a jignit atît de profund, niciodat n-a mai intrat în salona înaintea celorlal i b rba i. Î iă ş ţ ă ţ ş petrece întotdeauna r stimpul respectiv în bibliotec i eu am grij să ă ş ă ă g seasc acolo lumina aprins . Sau, în serile senine, cu lun , se plimbă ă ă ă ă prin parc. Dar cred c ea î i regret gre eala pentru c de atunci n-a maiă ş ă ş ă repetat-o niciodat i în ultima vreme s-a comportat foarte cuviincios cuă ş el tratîndu-l în mod constant cu mai mult amabilitate i conă ş sidera ieţ decît am observat vreodat la ea pîn atunci. Atribui aceast ameliorareă ă ă în manierele ei momentului în care a încetat s mai spere i s mai aspireă ş ă la admira ia lui Arthur.ţ

CAPITOLUL XXXII

5 OCTOMBRIE. ESTHER HARGRAVE se face o feti can de toat frumuse ea. N-a terminat înc înv tura, darş ă ă ţ ă ăţă maic -sa o aduce adeseori în vizit dimine ile, cînd b rba ii sînt pleca iă ă ţ ă ţ ţ i uneori ea petrece cîte un ceas, dou în tov r ia surorii ei, a mea i aş ă ă ăş ş

copiilor. i cînd mergem la conacul Grove, întotdeauna fac în a a felŞ ş încît s-o v d i s vorbesc cu ea mai mult decît cu to i ceilal i întrucît sîntă ş ă ţ ţ foarte ata at de micu a mea prieten i ea de mine. Dar m întreb ce i-oş ă ţ ăş ă fi pl cînd la mine, pentru c nu mai sînt fata fericit i vioaie de alt dat .ă ă ăş ă ă Numai c ea nu are alt societate — afar doar de aceea a mamei ei reciă ă ă i ostile i a guvernantei (cea mai artificial i mai conven ionalş ş ă ş ţ ă

persoan pe care prudenta sa mam ar fi putut s-o g seasc pentru aă ă ă ă schimba înzestr rile fire ti ale elevei), i din cînd în cînd a surorii eiă ş ş supuse i lini tite. Adeseori m întreb care-i va fi soarta — i ea seş ş ă ş întreab a ijderea. Dar specula iile ei cu privire la viitor sînt pline deă ş ţ speran e — cum erau i ale mele odinioar . M cuprind fiorii cînd mţ ş ă ă ă gîndesc c s-ar putea ca i ea s se treă ş ă zeasc într-o bun zi la realitate iă ă ş s - i dea seama de de ert ciunea iluziilor sale. Mi se pare c a fi chiară ş ş ă ă ş mai afectat de dezam girea ei decît de a mea. Am impresia c eu amă ă ă fost n scut pentru o asemenea soart , dar ea e atît de vesel i deă ă ă ă ş proasp t i are inima atît de u oar i spiritul atît de slobod, atît deă ă ş ş ă ş nevinovat i de neb nuitor! O, ar fi tare crud soarta dac ar face-o sş ă ă ă ă simt ce simt eu acum i s treac prin cîte am trecut eu!ă ş ă ă

i sora ei tremur pentru ea. Ieri-diminea , una din cele maiŞ ă ţă luminoase i mai frumoase zile din octombrie, eram în gr din cuş ă ă Milicent i savuram o jum tate de or de r gaz împreun cu copila iiş ă ă ă ă ş no tri, în timp ce Annabella st tea întins pe canapeaua din salon cuş ă ă -

fundat în lectura ultimului roman ap rut. Ne zbenguisem cu micu eleă ă ţ noastre odrasle, ar tîndu-ne la fel de vesele i de neastîmp rate ea i eleă ş ă ş i acum ne odihş neam în umbra fagului cu frunze ar mii ca s ne tragemă ă

r suflarea i s ne aranj m coafura deranjat de joaca noastr agitat iă ş ă ă ă ă ă ş de vîntul n zdr van — în timp ce copiii mergeau împreun , cu pa iă ă ă ş m run i pe aleea lat i însorit . Arthur sus inea pe mult mai firavaă ţ ă ş ă ţ Helen, i cu mult în elepciune îi ar ta frumuse ile cele mai de seam aleş ă ţ ă ţ ă bordurii r zorului de al turi, cu un soi de gîngureal care pentru ea era laă ă ă fel de bun ca orice alt gen de vorbire. Dup ce rîser m de aceast priveă ă ă ă -li te încînt toare, începur m s vorbim despre viitorul copiilor no tri.ş ă ă ă ş Asta ne f cu s c dem pe gînduri. Amîndou r m seser m într-un fel deă ă ă ă ă ă ă reverie t cut , în timp ce pornir m înceti or pe alee. B nuiesc c , printr-ă ă ă ş ă ăo asocia ie de idei, Milicent ajunsese s se gîndeasc la sora ei.ţ ă ă

— Helen, zise ea, o vezi destul de des pe Esther, nu-i a a?ş— Nu chiar a a de des.ş— Dar ai oricum mai multe ocazii de a o întîlni decît am eu. i tiuŞ ş

bine c ea te iube te i te prive te cu mult respect; nu exist o altă ş ş ş ă ă persoan la p rerea că ă ăreia s in mai mult decît la a ta. Zice c e ti maiă ţ ă ă ş în eleapt decît mama.ţ ă

— Asta pentru c e înd r tnic din fire i în general p rerile eiă ă ă ă ş ă coincid mai des cu ale mele decît cu ale mamei voastre. Dar ce-i cu asta, Milicent?

— P i, întrucît ai atîta influen asupra ei, a ine foarte mult s-oă ţă ş ţ convingi în mod serios ca niciodat , sub un motiv i sub îndrumareaă ş nim nui, s nu se m rite de dragul banilor sau al rangului sau al pozi ieiă ă ă ţ sociale sau al vreunui alt lucru în afar de afec iune adev rat i de stimă ţ ă ăş ă bine întemeiat .ă

— Cred c de data asta nu e cîtu i de pu in nevoie s-o conving,ă ş ţ întrucît am mai discutat de cîteva ori acest subiect i te asigur c ideile eiş ă despre dragoste i c s torie sînt atît de romantice încît pot satisfaceş ă ă speran ele oricui.ţ

— Concep iile romantice nu sînt suficiente: a vrea s aib ni teţ ş ă ă ş concep ii solide.ţ

— Ai perfect dreptate; dup p rerea mea, îns , ceea ce lumeaă ă ă ă stigmatizeaz drept romantism este adeseori mult mai aproape de adev ră ă decît se presupune îndeob te. Pentru c , dac ideile generoase aleş ă ă

tinere ii sînt prea adesea întunecate de lucrurile sordide pe care le vedemţ ulterior în via , asta nu dovede te în suficient m sur c ele ar fi false.ţă ş ă ă ă ă

— Bine, dar dac i se pare c ideile ei sînt a a cum ar trebui s fie,ă ţ ă ş ă atunci de ce nu le înt re ti? Ar trebui s le dai mai mult temei. Pentru că ş ă ă i eu am avut pe vremuri concep ii romantice i... Nu vreau s spun c -ş ţ ş ă ă

mi regret soarta, întrucît sînt sigur c nu a a stau lucruă ă ş rile... îns ... ă— Te în eleg, i-am r spuns. E ti mul umit în ceea ce te prive te,ţ ă ş ţ ă ş

numai c n-ai vrea ca sora ta s sufere de pe urma acelora i lucruri prină ă ş care ai trecut tu.

— Nu — sau de pe urma altora mai rele. S-ar putea s aib de suferită ă mai cumplit decît mine — pentru c de fapt eu sînt mul umit , Helen,ă ţ ă de i s-ar putea ca tu s n-o crezi. Jur c - i spun adev rul adev rat cîndş ă ă ţ ă ă afirm c nu l-a schimba pe so ul meu cu nici un alt b rbat de pe lume,ă ş ţ ă chiar dac a putea-o face tot atît de u or cum rup aceast frunzuli .ă ş ş ă ţă

— M rog, te cred. Acum c -l ai n-ai vrea s -l schimbi cu altul; dar,ă ă ă pe de alt parte, cu drag inim ai schimba unele dintre însu irile lui cuă ă ă ş cele ale unor b rba i mai buni.ă ţ

— Da; exact acum cu drag inim a schimba unele din propriileă ă ş mele însu iri cu cele ale unor femei mai de treab . Pentru c nici el, niciş ă ă eu nu sîntem perfec i i în mod la fel de serios doresc îndreptarea lui caţ ş i a mea. i se va îndrepta cu siguran — tu nu crezi, Helen? Doar nuş Ş ţă

are decît dou zeci i ase de ani.ă ş ş— S-ar putea s se îndrepte, i-am r spuns. ă ă— Ba o s se îndrepte... Cu siguran c se va îndrepta! a repetat ea.ă ţă ă

— Milicent draga, te rog sa m ier i c am încuviin at atît de slab.ă ţ ă ţ Nici în ruptul capului n-a vrea s te descurajez în speran ele tale, dar aleş ă ţ mele au fost dezam gite atît de des încît am ajuns s fiu rece i îndoit înă ă ş ă a tept rile mele, ca i cei mai blaza i dintre octogeş ă ş ţ nari.

— i totu i i tu mai speri — chiar i pentru domŞ ş ş ş nul Huntingdon, nu? — Recunosc c da — „chiar” i pentru el; c ci s-ar p rea c omul cîtă ş ă ă ă

tr ie te tot sper . i, Milicent, el e într-adev r cu mult mai r u decîtă ş ă Ş ă ă domnul Hattersley?

— Mde, ca s - i spun p rerea mea sincer , cred c nici nu suferă ţ ă ă ă ă compara ie unul cu altul. Dar nu trebuie s te sim i jignit , Helen, pentruţ ă ţ ă c tii c eu spun întotăş ă deauna exact ce gîndesc i tu po i s faci la fel; n-ş ţ ăare s -mi pese. ă

— Nu sînt jignit draga mea; i p rerea mea este c dac s-ar face oă ş ă ă ă compara ie între ei doi, deosebirea, în cea mai mare parte, este cuţ siguran în favoarea lui Hattersley.ţă

Inima lui Milicent trebuie s -i fi spus cît de mult m-a costat pe mineă s recunosc acest lucru. De aceea, dintr-un impuls copil resc i-aă ă ş exprimat sentimentele de înduio are s rutîndu-m brusc pe obraz, f rş ă ă ă ă un cuvînt de r spuns, iar apoi, r sucindu-se pe c lcîie, î i lu în bra eă ă ă ş ă ţ feti a i- i ascunse fa a în rochi a ei. Ce ciudat e c noi plîngem atît deţ ş ş ţ ţ ă des, fiecare pentru necazurile celeilalte! Inima ei trebuie s fi fost plină ă de propria sa mîhnire, dar s-a rev rsat pur i simplu la gîndul mîhniriiă ş mele. Iar eu, la rîndul meu, am v rsat lacrimi la vederea emo iilor ei de iă ţ ş de multe s pt mîni nu mai plînsesem de mila mea. ă ă

...S-a întîmplat într-o zi ploioas din s pt mîn trecut . Mai toată ă ă ă ă ă societatea î i omora vremea în sala de biliard, dar Milicent i cu mine neş ş aflam în bibliotec cu micu ul Arthur i dr g la a Helen i, mai cuă ţ ş ă ă ş ş c r ile, mai cu copila ii, mai cu conversa ia, ne a teptam s petrecem oă ţ ş ţ ş ă diminea foarte pl cut . Dar nu st tusem mai mult de dou ceasuriţă ă ă ă ă izolate astfel, cînd a intrat domnul Hattersley, atras, b nuiesc, de glasulă feti ei lui, pe care-o auzise în timp ce traversa holul. O iube te laţ ş nebunie, ca i ea pe el.ş

Aducea cu el mirosul grajdului unde se desf tase în tov r iaă ă ăş semenilor lui — caii — dup micul dejun. Dar pentru micu a mea tiză ţ ă asta nu conta: de îndat ce silueta masiv a tat lui ei se ivi în u , eaă ă ă şă scoase un iţ p t ascu it de încîntare i plecînd de lîng mama ei alergă ţ ş ă ă gîngurind spre el — p strîndu- i echilibrul cu bra ele întinse mult înă ş ţ l turi — i îmbr i îndu-i geă ş ăţş nunchiul î i d du capul pe spate i- i ridicş ă ş ş ă spre el fa a, rîzînd cu gura pîn la urechi. Hattersley privi gînditorţ ă tr s turile acelea delicate i frumoase, radiind de veselie nevinovat ,ă ă ş ă ochii aceia limpezi, alba tri i str lucitori i p rul acela moale, cînepiu,ş ş ă ş ă care i se rev rsa pe gîtul i umerii albi ca filde ul. Oare el nu se gîndeaă ş ş cît de nevrednic e de st pînirea unei asemenea comori? M tem că ă ă niciodat nu i-a trecut prin cap o asemenea idee. O lu în bra e i urmară ă ţ ş ă cîteva minute de joac foarte agitat în cursul c rora e greu de spus careă ă ă dintre ei, tat l sau fiica, rîdea i ipa mai tare. În cele din urm îns disă ş ţ ă ă -trac ia încet brusc, a a cum era i de a teptat. Micu a se lovise i începuţ ă ş ş ş ţ ş s plîng ; drept care, nesim itorul ei tovar de joac o arunc în poaleleă ă ţ ăş ă ă maic -si, poruncindu-i acesteia s „aranjeze lucrurile cum tie”. La felă ă ş

de fericit s se întorc la aceast blînd consolare dup cum fusese i s-ă ă ă ă ă ă şo p r seasc , copila se cuib ri în bra ele ei i ipetele i se potolir într-oă ă ă ă ţ ş ţ ă clip : l sîndu- i c p orul obosit pe sînul mamei adormi curînd.ă ă ş ă ş

Între timp, domnul Hattersley se apropie de foc i interpunîndu- iş ş trupul masiv între noi i c ldur , r mase acolo cu mîinile în olduri, cuş ă ă ă ş pieptul în afar privind în jur ca i cum casa cu tot ce era în ea, cu toateă ş acareturile îi apar inea în mod incontestabil.ţ

— A dracului de urît mai e i vremea asta! începu el. M tem că ş ă ă ast zi nici vorb nu poate fi de vîn toare. Iar apoi, ridicînd deodată ă ă ă glasul ne regal cu cîteva m suri dintr-un cîntec de uchiat iă ă ş ş întrerupîndu-l deodat termin melodia fluierînd-o, iar apoi relu vorba:ă ă ă Phii, doamn Huntingdon, dar ce herghelie grozav are so ul dumitale.ă ă ţ Nu e prea mare, dar e foarte bun ... Azi diă minea m-am uitat pu in laţă ţ cai. i pe cuvîntul meu c de mult n-am mai v zut animale mai frumoaseŞ ă ă ca Black Bess, Grey, Tom i cîrlanul Nimrod! ş

Urm o analiz am nun it a diferitelor lor calit i, apoi î i schiă ă ă ţ ă ăţ ş ţă inten iile grozave pe care le avea el în privin a jocheilor, cînd b trînulţ ţ ă s u tat va g si de cuă ă ă viin s p r seasc aceast lume.ţă ă ă ă ă ă

— Nu pentru c a dori s dea în primire socotelile, ad ug el. Laă ş ă ă ă urma urmei b trînul troian n-are decît din partea mea, s in socotelileă ă ţ ă cît îi va face pl cere. ă

— A a sper i eu, domnule Hattersley.ş ş— A, da! E doar felul meu de a vorbi. Evenimentul trebuie s seă

întîmple cîndva, a a c eu caut s -i v d latura pozitiv — sta e i planulş ă ă ă ă ă ş potrivit — nu-i a a doamn Huntingdon? Dar, apropo, ce face i voi douş ă ţ ă aici? Unde-i lady Lowborough?

— În sala de biliard.— Vai, ce fiin splendid ! continu el a intindu- i privirile asupraţă ă ă ţ ş

nevesti-si care se schimb la fa i ar ta din ce în ce mai descump nită ţăş ă ă ă pe m sur ce voră ă bea el. Ce siluet nobil are! i ce ochi negri, magniă ă Ş fici:

i un temperament deosebit, specific ei! i o limb ascu it , tot a a deŞ Ş ă ţ ă ş specific , atunci cînd îi face pl cere s-o foloseasc !... O ador pur iă ă ă ş simplu! Dar nu- i f griji, Milicent: n-a lua-o de nevast nici dac arţ ă ş ă ă avea un regat întreg drept zestre! Sînt mult mai satisf cut de nevasta peă care o am. Ei, haide, haide! Ce te-ai posomorît a a? Nu m crezi?ş ă

— Ba da, te cred, murmur ea pe un ton de resemă nare pe jum tateă trist , pe jum tate moroc noas , i se întoarse s mîngîie p rul feti eiă ă ă ă ş ă ă ţ care dormea al turi pe canapea.ă

— P i bine, atunci ce te superi a a? Vino încoace Milly i spune-miă ş ş de ce nu te po i mul umi cu asigur rile pe care i le dau? ţ ţ ă ţ

Ea se apropie i trecîndu- i mînu a pe sub bra ul lui îl privi drept înş ş ţ ţ fa i-i spuse cu blînde e:ţăş ţ

— Ce se poate în elege din toate astea, Ralph? C de i o admiri atîtţ ă ş de mult pe Annabella, pentru calit i pe care eu nu le am, m preferiăţ ă totu i, ca nevast , pe mine i nu pe ea; ceea ce dovede te pur i simpluş ă ş ş ş c nu i se pare necesar s - i iube ti nevasta. E ti mul umit dac ea î iă ţ ă ţ ş ş ţ ă ţ poate duce gospod ria i îngriji copilul. Dar nu sînt sup rat . Îmi pareă ş ă ă doar r u (ad ug ea cu glas slab i tremur tor, retr gîndu- i mîna de subă ă ă ş ă ă ş bra ul lui i coborîndu- i ochii în podea) dar, dac nu m iube ti, nu mţ ş ş ă ă ş ă iube ti i gata. ş ş

— Foarte adev rat; dar cine i-a spus c nu te iuă ţ ă besc? Am zis eu c-o iubesc pe Annabella?

— Ai zis c-o adori.— Adev rat, dar adora ia nu înseamn dragoste. O ador peă ţ ă

Annabella, dar n-o iubesc; i te iubesc pe tine, Milicent, dar nu te ador. şCa dovad a afec iunii lui apuc un smoc din zulufii ei castanii i-lă ţ ă ş

r suci, pare-se f r mil .ă ă ă ă— Serios, Ralph? murmur ea cu un zîmbet firav str lucindu-i printreă ă

lacrimi.— Fire te, r spunse el. Numai c uneori m cam neş ă ă ă c je ti.ă ş— Eu te nec jesc! strig ea surprins i pe bun dreptate. ă ă ăş ă— Da, tu — dar numai prin bun tatea ta excesiv : cînd un b iat aă ă ă

mîncat toat ziua stafide i praline tînje te i dup o pic tur de suc acruă ş ş ş ă ă ă de portocale, m car a a, ca o schimbare. Tu, Milly, n-ai observată ş niciodat nisipul de pe malul m rii? Ce frumos i neted pare i cît deă ă ş ş moale i pl cut îl sim i sub t lpi? Dar dac umbli juş ă ţ ă ă m tate de or peă ă covorul acesta moale i pl cut — care cedeaz la fiecare pas i se las totş ă ă ş ă mai tare cu cît ape i mai puternic — ai s consta i cu timpul c e o treabş ă ţ ă ă destul de obositoare i plictisitoare i-ai s te bucuri cînd ajungi la oş ş ă bucat de stînc solid i tare care nu se clinte te cîtu i de pu in,ă ă ă ş ş ş ţ indiferent dac stai în picioare, mergi sau trop i pe ea. i chiar de-ar fi laă ă Ş

fel de tare ca piatra de moar , o s vezi c la urma urmei mergi mai u oră ă ă ş pe ea.

— tiu ce vrei s spui, Ralph, zise ea jucîndu-se nervoas cu lan ul deŞ ă ă ţ la ceas i desenînd linii pe covora cu vîrful piciorului. tiu ce vrei sş ş Ş ă spui, dar am crezut c - i place s - i cedez întotdeauna; acum nu mai potă ţ ă ţ schimba lucrurile.

— Îmi place, replic el apropiind-o de dînsul cu o nou smucitur . Nuă ă ă trebuie s bagi în seam vorb ria mea, Milly. Un b rbat trebuie s aibă ă ă ă ă ă ceva pentru care s bomb ne; i dac nu se poate plînge c nevast -sa îlă ă ş ă ă ă chinuie de moarte cu r utatea i cu nervii ei, atunci treă ş buie s se plîngă ă c -l obose te cu bun tatea i blînde ea.ă ş ă ş ţ

— Dar nu v d de ce-ar trebui s te plîngi decît doar dac e ti plictisită ă ă ş i nemul umit.ş ţ

— Ca s -mi scuz propriile mele defecte, fire te. Crezi c am s portă ş ă ă pe proprii mei umeri întreaga povar a p catelor mele atîta vreme cîtă ă exist o alt persoan gata s m ajute i care n-are de purtat povara unoră ă ă ă ă ş p cate ale ei?ă

— Nu exist o asemenea persoan pe tot cuprinsul p mîntului, zise eaă ă ă cu gravitate. Apoi, luîndu-i mîna de pe capul ei, i-o s rut cu un aer deă ă sincer devotament i se îndrept spre u .ş ă şă

— Dar asta ce mai e? întreb el. Unde te duci?ă— M duc s -mi aranjez p rul, c mi l-ai despletit de tot, r spunse eaă ă ă ă ă

zîmbind de sub buclele r v ite.ă ăş— Atunci, pleac !... Admirabil femeiu c , observ dup plecarea ei,ă ă ş ă ă ă

dar pu in cam prea moale; aproape i se tope te în palm . Uneori sîntţ ţ ş ă convins c m port r u cu ea, cînd m întrec cu b utura — dar n-amă ă ă ă ă încotro, pentru c ea nu se plînge niciodat , nici în momentul respectiv,ă ă nici dup aceea. B nuiesc c nu-i pas . ă ă ă ă

— În privin a asta te pot l muri eu, domnule Hattersley. De p sat îiţ ă ă pas ; i sînt i alte lucruri de care-i pas chiar i mai mult i care oă ş ş ă ş ş sup r foarte tare, îns de care s-ar putea s n-o auzi niciodat plîngîndu-ă ă ă ă ăse.

— Dar de unde tii? i se plînge dumitale? m înş Ţ ă treb el pe un tonă imperios i cu o scînteie de furie gata s aprind o adev rat vîlv taieş ă ă ă ă ă dac i-a fi r spuns „da”ă ş ă

— Nu, sun r spunsul meu. Dar o cunosc de mai mult vreme decîtă ă ă dumneata i am studiat-o mult mai îndeaproape... Tocmai de aceea î iş ţ

pot spune, domnule Hattersley c Milicent te iube te mai mult decîtă ş meri i i c st întru totul în puterea dumitale s-o faci foarte fericit .ţ ş ă ă ă Numai c în loc de asta dumneata e ti geniul ei r u i îndr znesc chiar să ş ă ş ă ă spun c nu trece nici m car o zi în care s nu-i provoci vreun junghi înă ă ă inim de care ai putea u or s-o cru i dac ai vrea.ă ş ţ ă

— Ei bine... nu e vina mea, zise el ridicînd nep să ător ochii în tavan iş vîrîndu- i mîinile în buzunare. Dac purt rile mele nu-i sînt pe plac arş ă ă trebui s mi-o spun .ă ă

— Dar nu este exact nevasta pe care i-ai dorit-o? Nu i-ai spusţ domnului Huntingdon c trebuie s ai o nevast care s se supun laă ă ă ă ă toate, f r un murmur, i s nu te in niciodat de r u, indiferent ce-aiă ă ş ă ţ ă ă ă face?

— Adev rat, dar n-ar trebui s c p t m întotdeauna ceea ce dorim:ă ă ă ăă asta ne stric tocmai latura noastr cea mai frumoas , nu-i a a? Cum potă ă ă ş s nu fac pe nebunul cînd v d c pentru ea e totdeauna dac m port caă ă ă ă ă un cre tin sau ca un tic los, a a cum m-a l sat Dumneş ă ş ă zeu? i cum pot sŞ ă n-o nec jesc cînd ea îns i m stîrne te s-o fac ar tîndu-se blînd ca ună ăş ă ş ă ă mielu el — culcîndu-se ca un c elandru la picioarele mele i nesco îndş ăţ ş ţ m car un scîncet ca s arate c am dep it m sura?ă ă ă ăş ă

— Dac e ti tiran din fire, atunci recunosc c ispita e foarte puternic ;ă ş ă ă dar pentru nici o fire generoas nu e o încîntare s -i asupreasc pe ceiă ă ă slabi, ci mai degrab s -i îngrijeasc i s -i ocroteasc . ă ă ăş ă ă

— Dar eu n-o asupresc; numai c e îngrozitor de plică ticos s -i totă îngrije ti i s -i ocrote ti pe al ii. i pe urm , de unde a putea s tiu cş ş ă ş ţ Ş ă ş ăş ă o asupresc, cînd ea „se tope te de tot i nu protesteaz nici m car printr-ş ş ă ăun semn?” Uneori mi se pare c e complet nesim itoare i atunci eu îiă ţ ş dau drumul înainte pîn cînd începe s plîng — i cu asta sîntă ă ă ş satisf cut.ă

— Va s zic totu i e adev rat c te încînt s-o asuă ă ş ă ă ă pre ti?ş— Ba nu e adev rat, i-am spus! Numai cînd sînt în toane proaste —ă ţ

sau dimpotriv , deosebit de bune, i vreau s nec jesc pe cineva doară ş ă ă pentru pl cerea de a aduce alinare; sau cînd pare complet lipsit de vlagă ă ă i are nevoie s fie scuturat pu in. Uneori m enerveaz plîngînd a a, deş ă ă ţ ă ă ş

poman , i nu vrea s -mi spun de ce-o face; atunci, recunosc, m scoateă ş ă ă ă cu totul din fire — în special cînd am b ut un p h rel mai mult.ă ă ă

— Ceea ce, f r doar i poate, se întîmpl întotdeauna în asemeneaă ă ş ă ocazii. Dar pe viitor, domnule Hattersley, cînd o vezi c pare f r vlagă ă ă ă

sau c plînge „de poman ” (cum zici dumneata), te rog s pui toateă ă ă aceste lucruri pe seama dumitale; s fii sigur c ceea ce-o sup r esteă ă ă ă vreo gre eal pe care ai s vîr it-o sau purtarea dumitale în generalş ă ă ş nepotrivit . ă

— Refuz s cred. Dac ar fi a a, mi-ar spune-o chiar ea. Dar nu-miă ă ş place felul ei de a face bot i a se fr mînta în t cere, f r s zic nimic —ş ă ă ă ă ă ă nu e cinstit. Dac proceă deaz a a cum se mai poate a tepta ca eu s -miă ş ş ă îndrept purt rile?ă

— Poate c - i acord credit în mod exagerat, socotind c ai mai multă ţ ă ă bun sim decît în realitate, i se în eal cu speran a c într-o bun zi î iţ ş ş ă ţ ă ă ţ vei vedea propriile gre eli i i le vei corija dac te las s mediteziş ş ţ ă ă ă singur asupra lor.

— Te rog, doamn Huntingdon, f r ironiile dumitale obi nuite. Amă ă ă ş destul bun sim ca s -mi dau seama c nu fac întotdeauna numai lucruriţ ă ă corecte — dar uneori mi se pare c nu conteaz chiar a a de mult, atîtaă ă ş vreme cît nu d unez nim nui decît mie însumi...ă ă

— Ba conteaz , i chiar foarte mult — l-am întrerupt eu — atît pentruă ş dumneata (lucru pe care-l vei constata în curînd pe propria dumitale piele) cît i penş tru to i cei lega i de dumneata — în special pentruţ ţ nevasta dumitale. Dar, de fapt, e absurd s spui c nu d unezi nim nuiă ă ă ă decît propriei dumitale fiin e; e imposibil s - i faci un r u — în specialţ ă ţ ă prin ac iuni de soiul acelora la care ne referim — f r s faci r u la sute,ţ ă ă ă ă dac nu la mii de al i oameni, într-o m sur mai mare sau mai mic , fieă ţ ă ă ă prin r ul pe care-l s vîr e ti, fie prin binele pe care-l la i nest vilit.ă ă ş ş ş ă

— A a cum spuneam — a continuat el — sau a a cum a fi spus dacş ş ş ă nu mi-ai fi t iat dumneata vorba — une ori mi se pare c ar fi fost maiă ă bine pentru mine s fiu legat de o fiin care s -mi arate întotdeauna cîndă ţă ă gre esc, s -mi ofere un motiv de a s vîr i numai binele i de a evita r ul,ş ă ă ş ş ă l udîndu-m cînd aprob faptele bune i apostrofîndu-m cînd leă ă ă ş ă dezaprob pe cele rele.ă

— Dac nu ai un îndemn mai bun decît aprobarea semenilor dumitale,ă atunci nu i-a servi la mare lucruţ ş

— Poate, dar dac a avea o soa care s nu fie atît de blînd i deă ş ţă ă ă ş supus i care s aib curajul de a m ine din cînd în cînd în ah, s -miă ş ă ă ă ţ ş ă spun întotdeauna, în mod cinstit, ce gînde te — cum ai fi dumneata, deă ş exemplu... Dac m-a purta cu dumneata cum m port cu ea, cînd sînt laă ş ă

Londra, nu m îndoiesc cîtu i de pu in c uneori m-ai face s m simt caă ş ţ ă ă ă în iad.

— M confunzi; nu sînt o ca .ă ţă— P i, asta-i cu atît mai bine, fiindc eu nu suport contrazicerea — înă ă

general — i in la fel de mult la propria mea voin ca i la a altora;ş ţ ţă ş numai c mi se pare c nici unui om nu-i face bine excesul în această ă ă privin .ţă

— M rog, eu nu te-a contrazice niciodat f r moă ş ă ă ă tiv, dar cu siguran c i-a spune întotdeauna ce pţă ă ţ ş ărere am despre purtarea dumitale; i dac m-ai supune vreunui fel oarecare de asuprire, fieş ă sufleteasc , fie truă peasc , e sigur c n-ai avea nici un motiv s b nuie tiă ă ă ă ş „c nu-mi pas ”.ă ă

— tiu asta, doamn ; i cred c dac so ioara mea ar urma acela iŞ ă ş ă ă ţ ş drum, ar fi mai bine pentru noi amîndoi.

— Bine, am s -i spun.ă— Nu, nu, las-o în pace; ar fi prea multe de spus i de-o parte i deş ş

alta — i, dac stau s m gîndesc, Huntingdon regret adeseori c nuş ă ă ă ă ă semeni mai mult cu ea. Dup cum vezi, la urma urmei, nu izbute ti niciă ş dumneata s -l aduci pe calea cea bun : e de zece ori mai tic los decîtă ă ă mine. Fire te c se teme de dumneata — adic întotdeauna adoptş ă ă ă comportarea cea mai bun de care e în stare în prezen a dumitale... dar...ă ţ

— Atunci m întreb cum e comportarea lui cea mai proast ? — nu m-ă ăam putut ab ine s nu întreb. ţ ă

— P i, ca s - i spun adev rat, e foarte, foarte proast — nu-i a a,ă ă ţ ă ă ş Hargrave? zise el adresîndu-se gentlemanului care intrase în înc pereă f r s -l observ, întrucît acum st team lîng c min, cu spatele la u .ă ă ă ă ă ă şă Oare nu-i adev rat c Huntingdon — continu el — e unul din cei maiă ă ă mari destr b la i care a fost osîndit vreodat ? ă ă ţ ă

— Doamna lui nu va accepta niciodat ca cineva s -l critice i să ă ş ă r mîn totu i nepedepsit — replic domnul Hargrave apropiindu-se. Dară ă ş ă trebuie s spun c -i mulă ă umesc lui Dumnezeu c nu sînt aidoma lui.ţ ă

— Poate c i-ar edea mai bine — l-am contrazis eu — dac te-aiă ţ ş ă vedea a a cum e ti i ai zice: „Doamne, îndur -te de mine, p c tosul”.ş ş ş ă ă ă

— Sînte i prea sever , replic el înclinîndu-se u or i îndreptîndu- iţ ă ă ş ş ş apoi spinarea eu un aer mîndru de i jignit.ş

Hattersley rîse i-l b tu pe um r. Ferindu-se de mîna acestuia cu unş ă ă gest de demnitate ofensat , domnul Hară grave se îndrept spre cel laltă ă cap t al covorului.ă

— Nu e o adev rat ru ine, doamn Huntingdon? strig cumnatul lui.ă ă ş ă ă L-am lovit pe Walter Hargrave cînd eram beat, în a doua sear de laă venirea noastr , i de atunci îmi întoarce mereu spatele. i asta cu toateă ş Ş c i-am cerut iertare chiar a doua zi diminea !ă ţă

— Felul în care i-ai cerut scuze — îi replic Harţ ă grave — i faptul c -ş ăi aminte ti limpede de toat înţ ş ă tîmplarea, arat c nu erai chiar atît deă ă

beat încît s nu- i dai seama pe deplin de ceea ce faci i s nu fii r spună ţ ş ă ă -z tor de purtarea ta.ă

— Ai vrut s intervii între mine i so ia mea — moră ş ţ m i Hattersley —ă i oare sta nu e un motiv suficient pentru a scoate din s rite pe oriceş ă ă

b rbat?ă— Va s zic tot î i mai g se ti justific ri? zise adversarul luiă ă ţ ă ş ă

fulgerîndu-l cu priviri r zbun toare. ă ă— Nu, î i spun doar c n-a fi f cut-o dac nu m-a fi aflat subţ ă ş ă ă ş

influen a unei tulbur ri exterioare; dac ii neap rat s -mi p strezi picţ ă ă ţ ă ă ă ă pentru asta dup toate lucrurile frumoase pe care le-am spus — n-ai decîtă s-o faci i s te ia dracu!ş ă

— Eu cel pu in m-a ab ine de la un asemenea limbaj în prezen a uneiţ ş ţ ţ lady, zise domnul Hargrave ascunzîndu- i mînia sub masca dezgustului.ş

— Dar ce-am zis? replic Hattersley. Nimic altceva decît adev rul. Oă ă s -l ia dracul — nu-i a a, doamn Huntingdon? Sigur c-o s fieă ş ă ă blestemat dac nu iart gre elile cumnatului s u, nu?ă ă ş ă

— Ar trebui s -l ier i, domnule Hargrave, din moă ţ ment ce te roag , i-ăam zis eu.

— A a zice i dumneavoastr ? Bine atunci îl iert!ş ţ ăi arborînd un zîmbet aproape franc, f cu un pas înainte i întinseŞ ă ş

mîna. Ruda lui i-o strînse imediat i împ carea p ru s fie cordial i deş ă ă ă ă ş o parte i de ceaş lalt .ă

— Jum tate din gravitatea afrontului — continu Hagrave întorcîndu-ă ăse spre mine — s-a datorat faptului c mi-a fost adus în prezen aă ţ dumneavoastr ; i întrucît dumneavoastr îmi porunci i s -l iert, a a voiă ş ă ţ ă ş face i voi i uita de el.ş ş

— B nuiesc c cea mai bun r splat pe care i-o pot acorda va fi să ă ă ă ă ţ ă plec de aici, morm i Hattersley rînjind cu gura pîn la urechi.ă ă

Prietenul lui zîmbi, iar Hattersley p r si înc perea. Asta m puse înă ă ă ă gard . Domnul Hargrave se întoarse spre mine cu un aer grav i începuă ş s -mi vorbeasc foarte serios:ă ă

— Scump doamn Huntingdon, vai, cît de mult am tînjit dup clipaă ă ă asta i totu i cît de mult m-am temut de ea! V rog s nu v alarma i!ş ş ă ă ă ţ (ad ug el fiindc m împurpurasem, de furie, la fa ), nu am de gînd să ă ă ă ţă ă v ofensez prin cine tie ce rug min i sau plîngeri inutile. N-am să ş ă ţ ă îndr znesc s v tulbur pomenind de propriile mele sentimente sau deă ă ă perfec iunile dumneavoastr , dar am un lucru s v dezv lui, pe care arţ ă ă ă ă trebui s -l ti i i care totu i îmi vine extrem de greu s ... ă ş ţ ş ş ă

— Atunci nu te mai deranja s mi-l dest inui!ă ă— Dar e foarte important... — Dac e într-adev r astfel, îl voi afla destul de curînd, mai ales dacă ă ă

e vorba de ve ti proaste, a a cum pari s le soco i dumneata. Înş ş ă ţ momentul de fa vreau s -i duc pe copii în camera lor. ţă ă

— Dar nu pute i suna ca s -i trimite i prin serviţ ă ţ toare?— Nu; am nevoie de pu in mi care, a a c vreau s urc pîn la etaj.ţ ă ş ş ă ă ă

Vino, Arthur.— Dar v ve i întoarce, nu?ă ţ— Deocamdat nu; s nu m a tep i.ă ă ă ş ţ— Atunci cînd v pot revedea?ă— La mas , i-am zis eu plecînd cu micu a Helen de o mîn iă ţ ă ş

conducîndu-l pe Arthur cu cealalt .ăDomnul Hargrave s-a întors cu spatele morm ind o critic sau oă ă

plîngere enervat , din care nu am deslu it decît cuvîntul „împietrit ”.ă ş ă— Ce absurdit i mai sînt i astea, domnule Harăţ ş grave? l-am întrebat

eu oprindu-m în u . Ce vrei s spui?ă şă ă— A, nimic... N-a fi vrut s auzi i vorbele mele. Dar realitatea este,ş ă ţ

doamn Huntingdon, c am de f cut o dest inuire — la fel de penibilă ă ă ă ă pentru buzele mele, ca i pentru urechile dumneavoastr — i vreau s -ş ă ş ămi acorda i cîteva minute, între patru ochi, în orice moment i în oriceţ ş loc ve i dori. Nu cer acest lucru dintr-un motiv egoist i nu pentru vreoţ ş pricin care ar putea s îngrijoă ă reze puritatea dumneavoastr deosebit ,ă ă a a c nu e neş ă voie s m ucide i pur i simplu cu atitudinea asta de disă ă ţ ş -pre glacial i nemilos. Cunosc prea bine sentimentele cu care sînt privi iţ ş ţ îndeob te aduc torii de ve ti proaste ca s nu...ş ă ş ă

— i în ce constau aceste minunate informa ii? l-am întrebat eu,Ş ţ întrerupîndu-l enervat . Dac e un lucru cu adev rat important, roste te-ă ă ă şl, te rog, în dou cuvinte pîn nu plec.ă ă

— În dou cuvinte nu pot. Trimite i, v rog, sus copiii i r mîne i cuă ţ ă ş ă ţ mine.

— Nu; p streaz - i pentru dumneata ve tile proaste. Îmi dau seama că ă ţ ş ă e un lucru pe care nu doresc s -l aud i cu care m vei sup ra dac mi-lă ş ă ă ă vei spune.

— M tem c a i ghicit prea bine adev rul i totu i deoarece îlă ă ţ ă ş ş cunosc, socot c e de datoria mea s vi-l dezv lui.ă ă ă

— A, cru -ne pe amîndoi de aceast nepl cere i eu te voi absolvi deţă ă ă ş ceea ce soco i a fi datoria dumitale. Dumneata mi-ai propus s -mi spui,ţ ă dar eu am refuzat s te ascult. A adar, nimeni nu te va g si pe dumneataă ş ă vinovat dac eu nu voi afla acele lucruri.ă

— Bine, a a s fie — nu ve i auzi nimic de la mine. Dar dac lovituraş ă ţ ă se va abate brusc asupra dumneavoastr , nu uita i c am dorit s-oă ţ ă atenuez!

L-am p r sit. Eram hot rît s nu m las alarmat de vorbele lui.ă ă ă ă ă ă ă Dintre to i oamenii de pe lume de ce ar fi avut tocmai el s -mi dest inuieţ ă ă ceva important pentru mine? F r doar i poate, trebuie s fi fost vreoă ă ş ă exagerare în privin a nefericitului meu so i el voia s-o speţ ţ ş culeze la maximum pentru a- i sluji propriile lui eluri vinovate.ş ţ

6 octombrie. De atunci încoace n-a mai f cut nici o aluzie la acestă mister important i eu n-am g sit în nici un fel de cuviin s m c iescş ă ţă ă ă ă pentru refuzul de a-l asculta. N-am primit înc lovitura cu care mă ă amenin a i nu m tem prea r u de ea. Pentru moment sînt mul umit deţ ş ă ă ţ ă Arthur: de mai bine de dou s pt mîni nu s-a mai dat în spectacol i înă ă ă ş ultima s pt mîn s-a ar tat chiar atît de cump tat la mas încît observ oă ă ă ă ă ă deosebire evident în dispozi ia i înf i area lui în general. Să ţ ş ăţş ă îndr znesc oare s sper c lucrurile vor continua astfel?ă ă ă

CAPITOLUL XXXIII

7 OCTOMBRIE. DA, VOI SPERA tot mai mult! Ast -sear i-am auzit pe Grimsby i Hattersley bomb nindă ă ş ă împreun din pricina lipsei de ospitalitate dovedit de gazda lor. Ei nuă ă tiau c sînt pe aproape, întrucît întîmpl tor st team înd r tul perdeleiş ă ă ă ă ă

din ni a cu ferestre. Priveam luna care se ridica deasupra pîlcuş lui de ulmi înal i i întuneca i de la cap tul paji tei i m întrebam ce dispozi ieţ ş ţ ă ş ş ă ţ sentimental l-o fi cuprins pe Arthur ca s stea afar , rezemat de ultimulă ă ă stîlp al porticului i privind i el luna?ş ş

— Va s zic de aici înainte s-a dus cu chefurile noastre vesele dină ă casa asta, zise domnul Hattersley. M temeam eu c n-o s dureze preaă ă ă mult tov r ia lui prieă ăş tenoas . Dar — ad ug el rîzînd — nu mă ă ă ă a teptam deş loc s se sfîr easc în felul sta. Mai degrab am crezut că ş ă ă ă ă dr gu a st pîn a casei o s - i zbîrleasc epii de arici i o s ne amenin eă ţ ă ă ă ş ăţ ş ă ţ c ne d afar dac nu înv m s ne purt m ca lumea.ă ă ă ă ăţă ă ă

— Va s zic n-ai prev zut asta? îi replic Grimsby cu un chicotă ă ă ă înfundat. Dar o s se schimbe el cînd s-o s tura de ea. Dac revenim aiciă ă ă peste un an sau doi, o s vezi c o s ne putem face de cap dup poftaă ă ă ă noastr .ă

— Nu sînt chiar a a sigur, îi r spunse cel lalt. Nu e genul de femeieş ă ă de care te plictise ti repede. Dar oriş cum ar sta lucrurile e îngrozitor de enervant s nu ne putem distra acum pur i simplu fiindc el a g sit cuă ş ă ă cale s se arate cump tat.ă ă

— Ah, femeile astea blestemate! morm i Grimsby. Ele sînt otravaă lumii! Numai necazuri i nepl ceri aduc oriunde apar ele cu mutrele lorş ă frumoase i ipocrite i cu limbile lor mincinoase.ş ş

În acest moment al conversa iei am ie it din locul meu i trecînd, cuţ ş ş un zîmbet, pe lîng domnul Grimsby am p r sit înc perea i am ie ită ă ă ă ş ş afar în c utarea lui Arthur. Întrucît îl v zusem îndreptîndu-se spreă ă ă gr dina de trană dafiri, l-am urmat într-acolo i l-am g sit tocmai cîndş ă intra pe aleea întunecoas dintre arbu ti. Aveam inima atît de u oar , atîtă ş ş ă de plin de afec iune încît m-am repezit la el i l-am strîns în bra e.ă ţ ş ţ Aceast purtare uimiă toare a avut un efect cu totul ciudat asupra lui. La început a murmurat: „S te in Dumnezeu, scumpa mea!” i mi-aă ţ ă ş r spuns la îmbr i are cu c ldura de alt dat , dar apoi a tres rit i pe ună ăţş ă ă ă ă ş ton îngrozit a exclamat:

— Helen, ce naiba mai e i asta!şi, în lumina slab care se strecura printre copaci mi-am dat seama cŞ ă ă

ocul l-a f cut de-a dreptul s pş ă ă ăleasc .ăCe ciudat, ca întîi s se stîrneasc impulsul instinctiv al afec iunii, iară ă ţ

apoi ocul surprizei! Asta arat , cel pu in, c afec iunea lui e sincer :ş ă ţ ă ţ ă înc nu s-a plictisit de mine.ă

— i-am f cut o surpriz , Arthur, i-am zis eu rîzînd fericit . Vai ceŢ ă ă ă speriat e ti!ş

— De ce dracu ai f cut-o? A strigat el îfnos, eliberîndu-se din bra eleă ţ ţ mele i tergîndu- i fruntea cu batista. Întoarce-te, Helen... Du-te imediatş ş ş în cas ! Ai s r ce ti groaznic!ă ă ă ş

— Ba n-am s plec pîn nu- i spun de ce-am venit. Arthur, ei auă ă ţ început s te oc rasc pentru cump tarea i sobrietatea de care daiă ă ă ă ş dovad , iar eu am venit s - i mul umesc pentru asta. Ei zic c de vină ă ţ ţ ă ă sînt numai „femeile astea blestemate”, i c noi sîntem otrava lumii. Darş ă nu-i l sa ca prin ironiile sau protestele lor s te abat de la hot rîrile taleă ă ă ă bune sau de la afec iunea ta pentru mine.ţ

Arthur a rîs. L-am strîns în bra e i i-am strigat cu insisten i cuţ ş ţăş lacrimile în ochi:

— Te rog... Te rog, persevereaz ! i atunci am s te iubesc mai multă Ş ă ca oricînd!

— Bine, bine, a a am s fac! a ad ugat el s rutîndu-m în grab . Ei,ş ă ă ă ă ă acum du-te! Cum ai putut s - i pierzi min ile ca s ie i în rochia astaă ţ ţ ă ş u oar într-o sear atît de r coroas de toamn ?ş ă ă ă ă ă

— E o sear splendid ! i-am r spuns eu.ă ă ă— Dac mai stai un minut ai s te îmboln ve ti de moarte. Fugi,ă ă ă ş

haide!

— Oare moartea mea o întrez re ti printre copacii aceia Arthur? l-amă ş întrebat eu pentru c privea cu mare aten ie la arbu ti, de parc ar fiă ţ ş ă v zut moartea apropiindu-se.ă

Iar eu nu voiam deloc s -l p r sesc, pentru c -mi reg sisem fericireaă ă ă ă ă i-mi reînviaser speran ele i dragostea. Îns el se enerv v zîndu-m cş ă ţ ş ă ă ă ă ă

z bovesc, a a c l-am s rutat i am fugit înapoi în cas .ă ş ă ă ş ăÎn seara aceea am fost extrem de bine dispus pîn tîrziu: Milicentă ă

mi-a spus c sînt sufletul petrecerii i mi-a optit c niciodat nu m-aă ş ş ă ă v zut atît de str luciă ă toare. De bun seam , am vorbit cît dou zeci deă ă ă oameni la un loc i le-am zîmbit tuturor. Grimsby, Hattersley, Hargrave,ş lady Lowborough — cu to ii au avut parte de bun tatea mea de sor .ţ ă ă Grimsby se holba mirat; Hattersley rîdea i glumea (cu toate c nu i seş ă d duse voie s bea decît foarte pu in), dar în orice caz s-a purtat cît aă ă ţ putut el de frumos; Hargrave i Annabella, din moş tive diferite i înş moduri diferite, mi-au f cut concuă ren i amîndoi m-au întrecut, el prinţăş multilateralitatea i elocin a conversa iei sale, iar ea prin îndr zneal iş ţ ţ ă ă ş însufle ire. Milicent, încîntat s - i vad so ul, fratele i prietena multţ ă ă ş ă ţ ş prea îndr git achitîndu-se atît de bine de îndatoririle lor mondene, s-aă ă dovedit i ea vioaie i vesel , de i în stilul ei mult mai lini tit. Pîn iş ş ă ş ş ă ş lordul Lowborough s-a molipsit de veselia general . Ochii lui sumbri,ă verzui, s-au luminat sub sprîncenele încruntate; fa a lui mohorît s-aţ ă înseninat de zîmbete. Pentru moment toate urmele de îmbufnare, de mîndrie i de rezerv glacial disp ruser . i ne-a uimit pe to i nu numaiş ă ă ă ă Ş ţ prin veselia i însufle irea lui, ci i prin sc p rş ţ ş ă ă ările de adev rat vigoareă ă i str lucire pe care le maniş ă festa din cînd în cînd. Arthur nu vorbea prea

mult, dar rîdea i-i asculta pe ceilal i i era foarte bine dispus, cu toate cş ţ ş ă asta nu se întîmpla sub influen a vinului. A aţ ş dar, cu una, cu alta, am alc tuit o societate foarte vioaie, nevinovat i amuzant .ă ăş ă

9 octombrie. Ieri, cînd a venit Rachel s m îmbrace pentru mas mi-ă ă ăam dat seama c a plîns. Am vrut s aflu de ce, numai c ea nu prea voiaă ă ă s -mi spun . Nu se sim ea prea bine? Ba da. Avea ve ti proaste de laă ă ţ ş rudele ei? Nu. O sup rase vreuna dintre slugi?ă

— A, nu, coni ! r spunse ea. Nu e vorba de mineţă ă— Dar atunci ce e, Rachel? Ai citit vreun roman care te-a tulburat?

— Nu, coni , domnul s v aib în paz ! zise ea scuturînd trist dinţă ă ă ă ă ă cap. Iar apoi oft i continu : Dar ca s v spun adev rul, coni , nu-miă ş ă ă ă ă ţă plac deloc purt rile cona ului.ă ş

— Ce vrei s spui, Rachel?... Doar se poart destul de bine... Înă ă momentul de fa .ţă

— M rog, coni , dac a a gîndi i dumneavoastr înseamn c eă ţă ă ş ţ ă ă ă bine.

i continu s m pieptene, în mare grab , în conŞ ă ă ă ă trast cu atitudinea ei calm i st pînit . Murmura mai mult pentru ea c tare e frumos p rulă ş ă ă ă ă meu, c „p cat c ei nu tiu s -l pre uiasc ”. Cînd termin , îmi mîngîieă ă ă ş ă ţ ă ă cu dragoste buclele i m alint cu tandre e pe cap.ş ă ă ţ

— Oare izbucnirea asta dr g stoas e menit p ruă ă ă ă ă lui meu sau mie, doic ? am întrebat-o eu întorcîndu-m rîzînd spre ea. ă ă

Dar lacrimile continuau s -i st ruie în ochi.ă ă— Mde, coni , nu tiu... dar dac ...ţă ş ă— Dac ce?ă— Mde, dac a fi în locul 'mneavoastr n-a mai ine-o în cas peă ş ă ş ţ ă

lady Lowborough aia... Nici o clip n-a mai ine-o!ă ş ţAm r mas ca tr snit ; îns înainte de a-mi putea reveni de pe urmaă ă ă ă

ocului în suficient m sur ca s pot cere o explica ie, a intrat în odaiaş ă ă ă ă ţ mea Milicent — a a cum face adesea, cînd izbute te s se îmbrace înaş ş ă -intea mea; i a r mas cu mine pîn cînd s-a f cut ora s coborîm la mas .ş ă ă ă ă ă Probabil c de data asta m-a g sit tare pu in sociabil , fiindc -mi maiă ă ţ ă ă st ruiau în ureche ultimele cuvinte ale lui Rachel. i totu i nu-mi pierduă Ş ş -sem speran ele — eram convins c singurul temei al acestor vorbe eraţ ă ă cine tie ce zvon aiurit al servitorilor izvorît din comportarea lady-eiş Lowborough luna trecut ; sau, poate, din ceva ce se întîmplase întreă st pîă nul lor i ea în timpul vizitei ei anterioare. La mas i-am observatş ă îndeaproape, atît pe ea cît i pe Arthur i n-am v zut nimic extraordinarş ş ă în comportarea nici dintre ei — nimic destinat s stîrneasc suspiciuniă ă decît cel mult într-o minte b nuitoare — dar a mea nu era a a i prină ş ş urmare refuzam s -i suspectez. ă

Aproape imediat dup cin Annabella a ie it cu so ul ei s se bucureă ă ş ţ ă de lumina lunii, fiindc era o sear la fel de splendid ca i cea dinainte.ă ă ă ş Domnul Hargrave a intrat în salon pu in înaintea celorlal i i m-aţ ţ ş provocat la o partid de ah. A f cut-o f r smerenia aceea trist , dară ş ă ă ă ă mîndr , pe care o adopt de obicei cînd îmi adreseaz cuvîntul în afară ă ă ă

doar de cazul cînd e tulburat de b utur . M-am uitat la fa a lui ca s v dă ă ţ ă ă dac a a stau lucrurile i acum. i-a încruci at privirile cu ale meleă ş ş Ş ş uitîndu-se p trunz tor i insistent. Era ceva în el ce nu în elegeam preaă ă ş ţ bine, dar nu p rea s fie ame it de b utur . Nedorînd s joc ah cu el l-ă ă ţ ă ă ă şam întrebat de ce n-o invit pe Milicent.ă

— Joac prost, mi-a r spuns el. Vreau s -mi m sor iscusin a cu aă ă ă ă ţ dumneavoastr . Haide i! Nu pretexta i c nu vre i s l sa i la o parteă ţ ţ ă ţ ă ă ţ lucrul de mîn — tiu eu prea bine c nu v apuca i de el decît ca să ş ă ă ţ ă treac mai repede timpul cînd nu ave i nimic mai bun de f cut.ă ţ ă

— Dar ahi tii sînt atît de pu in sociabili, am obiecş ş ţ tat eu. Ei nu tiu sş ă in tov r ie altcuiva decît lor în i i.ţ ă ă ăş ş ş

— Dar nu e nimeni aici, afar de Milicent i ta...ă ş— O, eu o s fiu încîntat s v privesc jucînd! a strigat prietenaă ă ă ă

noastr . Doi juc tori de talia voastr ... O s fie o adev rat încîntare! Mă ă ă ă ă ă ă întreb cine va învinge?

Am acceptat s joc.ă— Ei, doamn Huntingdon — zise Hargrave în timp ce aranja piesele,ă

i vorbi clar cu un anumit gen de subliniere, de parc toate cuvintele luiş ă ar fi avut un în eles dublu — juca i foarte bine, dar eu joc i mai bine.ţ ţ ş Partida noastr o s fie lung i o s -mi da i mult de furc . Dar eu m potă ă ăş ă ţ ă ă dovedi la fel de r bd tor ca i dumneavoastr i în cele din urm cuă ă ş ă ş ă siguran c voi cî tiga.ţă ă ş

Î i a inti ochii asupra mea cu o expresie care nu-mi pl cu deloc —ş ţ ă p trunz toare, viclean , îndr znea , aproape impertinent . P rea c iă ă ă ă ţă ă ă ă ş triumf fiind sigur de succesul lui.ă

— Eu sper c nu, domnule Hargrave! i-am r spuns cu o vehemenă ă ţă care trebuie s-o fi speriat cel pu in pe Milicent.ţ

Dar el n-a f cut decît s zîmbeasc i a murmurat: ă ă ăş— Timpul va dovedi cine are dreptate.Ne-am apucat de treab : el, destul de interesat de joc, dar calm iă ş

neînfricat, fiind con tient de pricepeş rea lui; eu, dorind din suflet s -iă dezam gesc a teptă ş ările pentru c socoteam c e vorba de o întrecere multă ă mai serioas — a a cum îmi închipui c socotea i el i sim eam o teamă ş ă ş ş ţ ă aproape supersti ioas de a nu fi înfrînt . În orice caz a fi suportat destulţ ă ă ş de greu ca succesul s -i mai sporeasc vreun pic puterea con tient (deă ă ş ă fapt, ar trebui s spun insolenta lui încredere în sine), sau s -i încurajezeă ă cît de cît n dejdile unor viitoare cuceriri. Juca prudent i cu profundă ş ă

în elepciune, dar eu m-am luptat din r sputeri s -i in piept. O vremeţ ă ă ţ soarta b t liei a fost nesigur ; în cele din urm , spre marea mea bucurie,ăă ă ă izbînda p ru s încline de partea mea. Îi luasem cîteva din pieseleă ă principale i îi z d rş ă ănicisem, în mod evident, planurile. Î i duse mîna laş frunte i f cu o pauz îndelungat , evident încurcat. Eu îmi savuramş ă ă ă avantajul, dar înc nu îndr zneam s triumf, în cele din urm î i în lă ă ă ă ş ă ţă capul i f cîndu- i lini tit mutarea, se uit la mine i m întreb calm:ş ă ş ş ă ş ă ă

— Acum socoti i c ve i cî tiga, nu-i a a?ţ ă ţ ş ş— A a sper, i-am r spuns eu luîndu-i pionul pe care-l împinsese înş ă

calea nebunului meu, cu un aer atît de neglijent încît mi se p ruse c e oă ă sc pare din pară tea lui. În împrejur rile respective nu eram dispus s mă ă ă ă ar t atît de generoas încît s -i atrag aten ia asupra lui, dar nu eram niciă ă ă ţ suficient de prudent în momenă tul acela încît s prev d consecin eleă ă ţ mi c rii mele.ş ă

— Nebunii tia m nec jesc, a zis el. Dar calul înăş ă ă dr zne poate s riă ţ ă peste capul distins al nebunului! i-mi lu ultimul nebun cu calul. IarŞ ă acum — relu el — odat înl turate aceste persoane ciudate, calea spreă ă ă victorie mi-e deschis .ă

— Vai, Walter, cum po i vorbi a a? strig Milicent. Dar ea are multţ ş ă mai multe piese decît tine.

— Am inten ia s te mai nec jesc i s - i mai dau înc de furc , i-amţ ă ă ş ă ţ ă ă zis eu. i s-ar putea, domnule, s te treze ti mai înainte de a- i da seama.Ş ă ş ţ P ze te- i regina!ă ş ţ

Lupta s-a înte it i s-a complicat. A fost o partid lung i într-adev rţ ş ă ăş ă i-am dat de furc : dar juca mai bine decît mine.ă

— Vai, ce juc tori pasiona i, sînte i! zise domnul Hattersley careă ţ ţ tocmai intrase i st tea de cîteva miş ă nute cu ochii pe noi. Vai, doamnă Huntingdon, v treă mur mîinile de parc a i fi mizat toat averea pe pieă ă ţ ă -sele astea! Iar tu, Walter, javr ce e ti — ai aerul calm i pref cut deă ş ş ă parc ai fi sigur de succes — i joci atît de t ios i de crud ca i cum aiă ş ă ş ş vrea s-o ucizi! Dac a fi în locul t u mi-ar fi totu i fric s-o bat la joc:ă ş ă ş ă dac ai s-o învingi o s te urasc — z u a a, pe legea mea! Citesc asta înă ă ă ă ş ochii ei!

— Vrei s fii bun s - i ii gura? i-am zis eu, c ci aflîndu-m laă ă ţ ţ ă ă ananghie, vorb ria lui îmi distr gea atenă ă ia. Dup înc vreo cîtevaţ ă ă mi c ri m-am aflat prins , f r putin de sc pare, în cursa întins deş ă ă ă ă ţă ă ă adversar.

— ah!... a strigat acesta în timp ce eu c utam, chinuit , un mijloc deŞ ă ă sc pare... i mat! ad ug el calm, dar cu evident încîntare.ă Ş ă ă ă

Întîrziase rostirea acelui ultim cuvînt fatal pentru a- i savura mai bineş desf tarea. M-am l sat proste te descump nit de aceast întîmplare.ă ă ş ă ă ă Hattersley a rîs. Lui Milicent îi p rea r u s m vad atît de profundă ă ă ă ă afectat . Hargrave mi-a luat mîna care r m sese pe mas i strîngîndu-ă ă ă ă şmi-o cu fermitate, a murmurat: „Învins , învins !” i m-a privit drept înă ă ş ochi cu un entuziasm i o încîntare amestecate — lucru înc i maiş ă ş ofensator — cu pasiune i tandre e.ş ţ

— Nu, cîtu i de pu in, domnule Hargrave! am exş ţ clamat eu retr gîndu-mi repede mîna.ă

— Cum? Vre i s nega i? a replicat el ar tînd zîmbind spre tabla deţ ă ţ ă ah.ş

— Nu, nu, i-am r spuns, dîndu-mi seama cît de ciuă dat trebuie să ă par purtarea mea. În partida asta m-ai învins.ă

— Atunci vre i s mai încerca i înc o dat ?ţ ă ţ ă ă— Nu.— Îmi recunoa te i superioritatea?ş ţ— Da... ca ahist.şM-am ridicat ca s m apuc din nou de lucrul de mîn .ă ă ă— Unde e Annabella? a întrebat Hargrave pe un ton grav dup ce i-aă ş

învîrtit privirile prin odaie.— A ie it cu lordul Lowborough, i-am r spuns eu pentru c mş ă ă ă

privea ca i cum de la mine ar fi a tepş ş tat o l murire.ă— i nu s-a întors înc ? a zis el pe un ton grav.Ş ă— B nuiesc c nu.ă ă— Dar unde e Huntingdon? a reluat el, din nou dup ce cercet dină ă

ochi înc perea.ă— A ie it cu Grimsby... dup cum tii, i-a r spuns Hattersleyş ă ş ă

în bu indu- i un chicot care tocmai îi scă ş ş ăpase cînd î i încheia propozi ia.ş ţOare de ce-a rîs? De ce Hargrave a f cut aceast leg tur între ei? Vaă ă ă ă

s zic era adev rat? Oare sta era secretul însp imînt tor pe care doriseă ă ă ă ă ă s mi-l deză v luie? Trebuie s aflu adev rul — i înc repede. M-amă ă ă ş ă ridicat imediat i am ie it s-o caut pe Rachel i s -i cer s -mi expliceş ş ş ă ă vorbele acelea; dar domnul Hargrave s-a inut dup mine pîn înţ ă ă anticamer i, înainte s pot deschide u a cealalt , i-a pus u or mîna peă ş ă ş ă ş ş clan ..ţă

— Îmi da i voie s v spun ceva, doamn Huntingţ ă ă ă don? m-a întrebat el pe un ton potolit i cu privirile l sate în jos.ş ă

— Dac e ceva care s merite a fi auzit, i-am repliă ă cat eu str duindu-ăm din r sputeri s par lini tit , penă ă ă ş ă tru c de fapt tremuram din totă trupul.

Cu un gest lini tit a împins un scaun c tre mine. Eu mi-am sprijinitş ă doar mîna pe el i l-am rugat pe domş nul Hargrave s continue.ă

— Nu v alarma i. Ceea ce doresc s v spun e un lucru de nimic înă ţ ă ă sine; i v voi l sa s trage i singur concluziile. Spune i c Annabellaş ă ă ă ţ ă ţ ă nu s-a întors înc ?ă

— Da, da — d -i drumul! i-am spus eu pierzîndu-mi r bdarea pentruă ă c m temeam ca nu cumva calmul pe care mi-l impusesem s mă ă ă ă p r seasc înainte de sfîr itul dezv luirilor lui, indiferent în ce-ar fiă ă ă ş ă constat ele.

— i a i auzit, a reluat el, c Huntingdon a ie it cu Grimsby? Ş ţ ă ş— i ce-i cu asta?Ş— L-am auzit pe acesta din urm spunîndu-i so uă ţ lui dumneavoastră

— sau m rog, individului care se intituleaz astfel...ă ă— D -i înainte, domnule!ăS-a înclinat în semn de supunere i a continuat:ş— L-am auzit spunîndu-i: „Ai s vezi c am s iză ă ă butesc. Cei doi s-au

dus pe malul apei; am s -i g sesc eu acolo i am s -i spun c doresc s -iă ă ş ă ă ă vorbesc despre ni te lucruri cu care n-are rost s-o nec jim pe doamna lui;ş ă i ea o s spun c se poate întoarce i singur în cas ; i pe urm eu amş ă ă ă ş ă ă ş ă

s -mi cer scuze, tii, chestii dintr-astea, i am s -i strecor ei o vorb să ş ş ă ă ă vin în gr dina cu arbu ti. Pe el am s -l in pe loc vorbindu-i despreă ă ş ă ţ treburile alea pe care le-am pomenit i despre orice alt chestie care mi-oş ă mai trece prin cap; am s -l fac s z boveasc pentru a c sca gura laă ă ă ă ă copaci, la cîmpuri i la orice alte lucruri pe care le-oi mai putea n sş ă coci.”

Domnul Hargrave s-a oprit i s-a uitat la mine.şF r s fac vreun comentariu sau s -i mai pun vreo întrebare, amă ă ă ă

î nit afar din odaie i din cas . Chinul îndoielii i al a tept rii deveniseţ ş ă ş ă ş ş ă de nesuportat: nu voiam s -mi b nuiesc pe nedrept so ul, pe bazaă ă ţ acuza iilor aduse de acest domn i nici nu voiam s -i acord încreţ ş ă dere f r s-o merite — trebuia neap rat s aflu pe dat adev rul. Am alergată ă ă ă ă ă pîn la parcul cu arbu ti. Nici nu ajunsesem bine acolo cînd graba ce mă ş ă f cuse s -mi pierd respira ia, mi-a fost st vilit de sunetul unor glasuri.ă ă ţ ă ă

— Am z bovit prea mult; el o s se întoarc , s-a auzit glasul ladyeiă ă ă Lowborough.

— În nici un caz, iubito! a sunat r spunsul lui. Dar po i s traverseziă ţ ă în goan paji tea i s intri în cas în cea mai mare tain . Eu am s teă ş ş ă ă ă ă urmez dup o vreme.ă

Au început s -mi tremure genunchii; mi se învîrtea capul; eram gataă s le in. Ea nu trebuia în nici un caz s m vad în starea asta. M-amă ş ă ă ă ascuns printre arbu ti i m-am rezemat de un copac ca s-o las s treac .ş ş ă ă

— Ah, Huntingdon! îi zise ea pe un ton de repro oprîndu-se în loculş în care st tusem eu cu el în seara anterioar ... Aici ai s rutat-o pe femeiaă ă ă aceea! a reluat ea uitîndu-se înapoi c tre umbra aruncat de frunzi ulă ă ş copacului.

Apropiindu-se, el r spunse rîzînd nep s tor:ă ă ă— Mde, iubito, n-am avut încotro. tii bine c treŞ ă buie s p streză ă

aparen ele în privin a ei, cît mai mult timp cu putin . Parc eu nu te-amţ ţ ţă ă v zut de zeci de ori s rutîndu-l pe imbecilul la de b rbat al t u? i ce,ă ă ă ă ă Ş eu m plîng vreodat ?ă ă

— Dar, spune-mi, sper c n-o mai iube ti? zise ea l sîndu- i mîna peă ş ă ş bra ul lui i privindu-l drept în ochi (acum îi vedeam limpede fiindcţ ş ă luna str lucea din plin pe fe ele amîndurora printre ramurile copacului ceă ţ m ad postea pe mine).ă ă

— Cîtu i de pu in, î i jur pe ce am mai sfînt! îi r sş ţ ţ ă punse el s rutîndu-iă obrajii îmbujora i.ţ

— Dumnezeule mare! Trebuie s plec! strig ea smulgîndu-se bruscă ă din bra ele lui i îndep rtîndu-se.ţ ş ă

El se afla exact în fa a mea; dar n-aveam putere în momentul acela s -ţ ăl înfrunt. Mi se lipise limba de cerul, gurii, eram gata s m pr bu esc iă ă ă ş ş aproape c m miă ă ram c nu-mi aude b t ile inimii pe deasupra vaiereloră ăă vîntului i a fo netului scos din cînd în cînd de frunzele ce c deau.ş ş ă

Mi se p rea c sim urile m în eal i m p r sesc, dar am v zută ă ţ ă ş ă ş ă ă ă ă silueta so ului meu trecînd pe dinaintea mea i printre sunetele care mi seţ ş înv lm eau în ureă ăş chi l-am auzit limpede strigînd în timp ce privea spre paji te:ş

— Uite c trece zevzecul! Fugi, Annabella, fugi! A a... intr în cas !ă ş ă ă Ah, n-a v zut nimic! Bravo, Grimsby, re ine-l cît po i!ă ţ ţ

i în timp ce se îndep rta i-am mai auzit pîn i rîsul.Ş ă ăş

„Acum Domnul s m aib în paz !” am murmurat c zînd înă ă ă ă ă genunchi printre ierburile ude i buruienile care m înconjurau iş ă ş ridicînd ochii spre cerul sc ldat în lumina lunii, printre frunzi ul rar deă ş deasupra. Totul înf i a acum neclar i tremur tor ochilor mei tulăţş ş ă buri. Inima mea pîrjolit , gata s plesneasc , se str duia s - i reverse chinul înă ă ă ă ă ş urechile Domnului, dar nu putea s -i dea expresia rug ciunii. M-aă ă m turat o pal de vînt care, împr tiind frunzele moarte ca ni te speran eă ă ăş ş ţ năruite în jurul meu, mi-a r corit fruntea i a p rut s -mi mai înviorezeă ş ă ă pu in trupul pr bu it. Am început s resţ ă ş ă pir mai u or, vederea mi s-aş limpezit, am putut s disă ting luna care str lucea pur i norii u ori careă ă ş ş împestri au cerul senin i întunecat; apoi am z rit stelele neţ ş ă muritoare care clipeau c tre mine.ă

Înviorat i înt rit , dac nu chiar lini tit , m-am ridicat i m-amă ş ă ă ă ş ă ş întors în cas . O parte din for a i cuă ţ ş rajul, pe care abia le rec p tasem,ă ă m-au p r sit — m ră ă ă turisesc — cînd am intrat în untru i am l sat afară ş ă ă prospe imea vîntului i splendoarea cerului. Tot ce veţ ş deam i auzeamş p rea s -mi fac r u la inim : holul, lampa, scara, u ile diferiteloră ă ă ă ă ş înc peri, conversa ia monă ţ den i rîsetele din salon. Cum aveam s maiă ş ă pot îndura via a mea în viitor? În casa asta, printre oamenii tia — cumţ ăş o s mai suport s tr iesc? Chiar atunci a intrat în hol John i, v zîndu-ă ă ă ş ăm , mi-a spus c a fost trimis s m caute, ad ugînd c servise ceaiul iă ă ă ă ă ă ş st pînul casei voia s tie dac vin i eu.ă ăş ă ş

— Roag-o pe doamna Hattersley s fie amabil s fac ea onorurileă ă ă ă casei, John, i-am r spuns. Spune c nu m simt prea bine ast -sear i că ă ă ă ăş ă rog s fiu scuzat .ă ă

M-am retras în sufrageria mare i goal unde totul era t cere iş ă ă ş întuneric, cu excep ia suspinelor vîntului de afar i a slabelor raze aleţ ă ş lunii care str b teau printre obloane i perdele. Am început s m plimbă ă ş ă ă cu pa i repezi în sus i-n jos, l sîndu-m în voia gîndurilor mele amare.ş ş ă ă Vai, cît de tare se schimbaser lucrurile fa de seara trecut ! S-ar p reaă ţă ă ă c aceea fusese ultima lic rire de fericire în via a mea. Vai, ce prostuă ă ţ ţă orbit fusesem, ca s m ar t atît de fericit ! Acum în elegeam de ceă ă ă ă ă ţ Arthur m primise în mod atît de ciudat cînd afla în gr din : avîntul deă ă ă pasiune fusese destinat ibovnicei, iar tres rirea de groaz nevestei. iă ă Ş iar i acum puteam în elege mai bine discu ia dintre Hattersley iăş ţ ţ ş Grimsby. F r îndoial , ei vorbeau de dragostea lui pentru Annabella iă ă ă ş nu pentru mine.

Am auzit deschizîndu-se u a de la salon. Ni te pa i u ori i iu i auş ş ş ş ş ţ ie it din anticamer , au traversat holul i au urcat sc rile. Era Milicent,ş ă ş ă biata Milicent, care venea s vad ce fac. Nim nui altcuiva nu-i p sa deă ă ă ă mine dar ea era bun . Pîn atunci nu v rsasem nici o lacrim , acum însă ă ă ă ă m-au n p dit, rev rsîndu-se slobode Astfel, ea mi-a f cut bine, chiar f ră ă ă ă ă ă s se apropie de mine. Am auzit-o cum — dezam git de c ut rile ei —ă ă ă ă ă a coborît mai încet decît urcase. Oare avea s intre aici i s mă ş ă ă descopere? Nu, se întoarse în direc ie opus i reintr în salon. M-amţ ă ş ă bucurat, pentru c nu tiam, dac d deam ochii cu ea, ce s -i spun. Înă ş ă ă ă tulburarea i disş perarea mea n-aveam nevoie de nici o confident . Nuă meritam nici o confident i nu voiam s am nici una. Îmi luasem povaraăş ă asupra mea, a a c trebuia s-o port singur .ş ă ă

Cînd s-a apropiat ora obi nuit pentru culcare, mi-am ters ochii, amş ă ş încercat s -mi dreg glasul i s -mi liniă ş ă ştesc mintea. Trebuia s -l v d peă ă Arthur în acea sear i s -i vorbesc; dar aveam s-o fac f r agita ie. Nuă ş ă ă ă ţ trebuia s urmeze nici un fel de scen — nici un lucru de oare s poată ă ă ă rîde împreun cu iubita — nici un lucru de care s se poat plînge sauă ă ă l uda în fa a prietenilor lui. În timp ce musafirii se retr geau în camereleă ţ ă lor, am deschis u urel u a i, cum el tocmai trecea, i-am f cut semn sş ş ş ă ă intre.

— Ce se întîmpl cu tine, Helen? m-a întrebat el. De ce n-ai putut să ă vii la ceai? i ce naiba faci aici, pe întuneric? Ce te sup r , femeia luiŞ ă ă Dumnezeu? Ar i ca un strigoi! continu el cercetîndu-mi fa a cu ajutoăţ ă ţ -rul lumîn rii.ă

— Ce importan mai are pentru tine? i-am r sţă ă puns. S-ar p rea c nuă ă mai ai nici un fel de stim pentru mine; i nici eu nu am nici un fel deă ş stim pentru tine.ă

— Oho! Dar ce naiba mai e i asta? morm i el.ş ă— Te-a p r si chiar mîine — am continuat — i n-a mai reveniş ă ă ş ş

niciodat sub acest acoperi dac n-ar fi vorba de copilul meu... ă ş ăAm f cut o pauz pentru c mi se tulburase glasul.ă ă ă— Ei, fir-ar s fie, dar ce naiba mai e i asta, Helen! strig el. La ceă ş ă

naiba faci aluzie?— tii tu perfect. S nu mai pierdem vremea cu exŞ ă plica ii inutile. Darţ

te rog s -mi spui...ă

Începu s jure, pe un ton vehement, c habar n-are de nimic i insistă ă ş ă s afle ce bab cu limba otr vit l-a ponegrit, ce minciuni infame amă ă ă ă f cut prostia s cred.ă ă

— Nu- i mai bate gura degeaba cu jur minte false i nu- i mai chinuiţ ă ş ţ creierii ca s în bu i adev rul cu minciuni — sun r spunsul meuă ă ş ă ă ă glacial. N-am avut încredere în m rturia vreunei alte persoane. Am fostă ast -sear în gr dina cu arbu ti i am v zut totul cu ochii mei i am auzită ă ă ş ş ă ş totul cu urechile mele.

Asta fu de ajuns. Strivi între din i o exclama ie de contestare iţ ţ ş spaim . Morm ind: „Am dat-o dracului!”, î i l s lumînarea pe scaunulă ă ş ă ă cel mai apropiat i, retr gîndu-se cu spatele la perete, m înfrunt cuş ă ă ă bra ele încruci ate:ţ ş

— Ei i atunci? m întreb el cu o insolen calm pe care i-o d deauş ă ă ţă ă ă pe de o parte neru inarea i pe de alt parte situa ia disperat în care seş ş ă ţ ă afla.

— Doar atît, i-am r spuns. Îmi dai voie s -mi iau copilul i ce-a maiă ă ş r mas din averea mea i s plec?ă ş ă

— Unde s pleci?ă— În orice loc în care el va fi ferit de influen a ta nefast , iar eu voi fiţ ă

eliberat de prezen a ta i tu de a mea.ă ţ ş— Nu.— Atunci îmi dai voie s -mi iau copilul f r s -mi iau banii?ă ă ă ă— Nu, nici m car pe tine nu te las s pleci, chiar i f r copil. Ceă ă ş ă ă

crezi c am de gînd s ajung subiectul de bîrf al inutului, doar a a,ă ă ă ţ ş pentru capriciile tale exagerate?

— Atunci înseamn c trebuie s r mîn aici ca s fiu urît iă ă ă ă ă ă ş dispre uit . Dar de azi înainte sîntem so i so ie numai cu numele.ţ ă ţ ş ţ

— Prea bine.Sînt mama copilului t u i menajera ta i nimic mai mult. A a c nu eă ş ş ş ă

nevoie s - i mai dai osteneala de aici înainte s simulezi o dragoste peă ţ ă care n-o sim i: nu- i voi mai cere nici un fel de mîngîieri care nu- i auţ ţ ş izvorul în inim , nici nu i le voi oferi pe ale mele i nici nu le voi maiă ţ ş îndura din parte- i. Refuz s fiu batţ ă jocorit cu pojghi a g unoas aă ţ ă ă mîngîierilor conjugale cînd miezul lor l-ai oferit alteia!

— M rog, cum vrei. Doamna mea, vom vedea care dintre noi se vaă plictisi cel dintîi.

— Dac m voi plictisi de ceva, m voi plictisi s tr iesc în aceea iă ă ă ă ă ş lume cu tine. Cînd te vei plictisi i tu de purt rile tale p c toase i veiş ă ă ă ş dovedi c te c ie ti cu adev rat, te voi ierta i poate voi încerca s teă ă ş ă ş ă iubesc din nou, de i asta nu va fi deloc u or.ş ş

— Hm! i între timp ai s te apuci s m vorbe ti de r u, cu doamnaŞ ă ă ă ş ă Hargrave, i ai s -i scrii epistole lungi cît toate zilele m tu ii Maxwell,ş ă ă ş ca s te plîngi de tic losul pr p dit cu care te-ai m ritat?ă ă ă ă ă

— N-am s m plîng nim nui. Pîn acum m-am lupă ă ă ă tat din r sputeriă ca s ascund viciile tale în ochii tuă turor i ca s - i atribui virtu i pe careş ă ţ ţ nu le-ai avut niciodat ; de acum trebuie s - i por i singur de grij .ă ă ţ ţ ă

L-am l sat morm ind tot felul de vorbe urîte i m-am dus la etaj.ă ă ş— Nu prea ar i bine, coni , mi-a zis Rachel iscodindu-m cuăţ ţă ă

profund îngrijorare.ă— E prea adev rat, Rachel, i-am zis eu r spunzînd mai degrabă ă ă

privirii triste decît cuvintelor ei.— tiam eu adev rul, pentru c altfel n-a fi pomeŞ ă ă ş nit de un asemenea

lucru.— Dar nu te mai nec ji în privin a asta, i-am zis eu s rutîndu-i obrajiiă ţ ă

palizi i istovi i de vreme. Sînt în stare s îndur totul mai u or decît î iş ţ ă ş ţ închipui.

— Da, da, totdeauna a i fost 'mneavoastr pentru „înţ ă durat”. Dar dacă a fi eu în locul 'mneavoastr n-a mai îndura. M-a l sa mai moale i aş ă ş ş ă ş ş plînge pîn m-a r cori! i a i vorbi ni el, z u a a — i-a zice eu ceă ş ă Ş ş ş ţ ă ş ş înseamn s ...ă ă

— De vorbit i-am vorbit, i-am r spuns eu. I-am spus destule. ă— Atuncea a plînge, a insistat ea. N-a ar ta a a de alb la fa i a aş ş ă ş ă ţăş ş

de lini tit , sim ind c -mi plesş ă ţ ă ne te inima tot inînd-o în frîu. ş ţ— Am plîns, — i-am r spuns, zîmbind în ciuda triste ii mele. Acumaă ţ

sînt lini tit , crede-m , doic , a a c te rog nu m tulbura din nou. S nuş ă ă ă ş ă ă ă mai vorbim despre asta i te rog s nu pomene ti nimic servitorilor. Ei,ş ă ş acuma po i s te duci. Noapte bun i nu- i strica liniţ ă ă ş ţ ştea pentru mine. Am s dorm bine — dac am s pot.ă ă ă

În ciuda acestei hot rîri, patul mi s-a p rut atît de insuportabil încîtă ă înainte de ora dou m-am sculat i, aprinzînd o lumînare, m-am a ezat înă ş ş fa a secreterului, ca s relatez evenimentele serii trecute. Era o ocupa ieţ ă ţ mai bun decît s zac în pat, chinuindu-mi creierul cu amintirile unuiă ă trecut îndep rtat i cu prevestiri referiă ş toare la viitorul însp imînt tor. Mi-ă ă

am g sit o u urare în descrierea împrejur rilor care mi-au n ruit lini tea,ă ş ă ă ş precum i a micilor detalii neînsemnate legate de descoş perirea lor. Chiar dac în noaptea asta a fi izbutit s dorm pu in, acest somn n-ar fiă ş ă ţ contribuit prea mult ca s -mi lini teasc mintea i s m preg tească ş ă ş ă ă ă ă pentru a da piept cu încerc rile zilei urm toare — sau cel pu in a a-miă ă ţ ş închipui. i totu i, acum cînd termin de scris, constat c m doare capulŞ ş ă ă cumplit; i uitîndu-m în oglind m sperii de fa a mea istovit iş ă ă ă ţ ă ş r v it .ă ăş ă

Rachel a venit s m îmbrace i zice c - i d seama ce noapteă ă ş ă ş ă nefericit am petrecut. Milicent a trecut chiar adineauri pe la mine s mă ă ă întrebe cum m mai simt. I-am spus c sînt mai bine, dar, ca s -mi scuză ă ă înf iăţ area, am recunoscut c am avut o noapte de insomnie. Ce n-a daş ă ş s treac mai repede ziua asta! M cuprind fiorii la gîndul c trebuie să ă ă ă ă cobor la micul dejun. Cum s dau ochii cu ei to i? i totu i s nu uit că ţ Ş ş ă ă nu eu sînt cea vinovat : n-am nici un motiv s m tem. Iar dac ei mă ă ă ă ă dispre uiesc nu pot s am decît mil pentru nebunia lor i dispre pentruţ ă ă ş ţ dispre ul lor.ţ

CAPITOLUL XXXIV

SEARA, MICUL DEJUN A TRE-cut cu bine, am fost calm i rece tot timpul. Am r spuns lini tit la toateă ş ă ş ă întreb rile privitoare la s n tatea mea. i tot ce era neobi nuit înă ă ă Ş ş înf i area sau comportarea mea a fost în general pus pe seamaăţş indispozi iei trec toare ce m silise s m retrag devreme în searaţ ă ă ă ă anterioar . Îns cum am s pot s fac fa celor zece sau dou sprezeceă ă ă ă ţă ă zile care mai trebuie s treac pîn la plecarea musafiriă ă ă lor? Dar la urma urmei de ce s a tept cu atîta ner bă ş ă dare plecarea lor? Dup ce se voră duce de aici, cum am s rezist la lunile sau anii vie ii mele viitoare înă ţ tovăr ia acestui om? E du manul meu cel mai r u, pentru c nimeni n-aăş ş ă ă putut s m loveasc atît de dureros ca el. Ah! Cînd m gîndesc cît deă ă ă ă p tima , cît de proste te l-am iubit, cît de nebune te m-am încrezut în el,ă ş ş ş cît de statornic am trudit i m-am str duit, i m-am rugat, i m-am luptatş ă ş ş pentru binele lui; i cu cît cruzime mi-a c lcat dragostea în picioare, mi-ş ă ăa în elat încrederea, mi-a batjocorit rug ciunile i lacrimile i str daniileş ă ş ş ă în apărarea lui, cum mi-a zdrobit speran ele, mi-a nimicit cele maiţ frumoase sentimente ale tinere ii i m-a sortit unei vie i de triste e f rţ ş ţ ţ ă ă speran — în m sura în care o poate face un b rbat — nu mai eţă ă ă suficient s spun c nu-mi mai iubesc so ul: îl ur sc! Cuvîntul mă ă ţ ă ă înfrunt i m prive te drept în fa ca o m rturisire vinovat , îns eă ş ă ş ţă ă ă ă adev rat: îl ur sc! îl ur sc!ă ă ă

Domnul Hargrave m-a nec jit toat ziua cu polite ea lui grav ,ă ă ţ ă comp timitoare i (dup p rerea lui) discret — de fapt dac ar fi maiă ş ă ă ă ă pu in discret m-ar sup ra în mai mic m sur , pentru c atunci a puteaţ ă ă ă ă ă ă ş s -i dau peste nas. Dar în realitate izbute te s par de o amabiă ş ă ă litate i deş

o aten ie atît de profunde încît nu-l pot reţ pezi f r s fiu eu nepoliticoasă ă ă ă i aparent ingrat . Uneori mi se pare c ar trebui s -i acord pu in creditş ă ă ă ţ

pentru sentimentele alese pe care le simuleaz atît de bine; dar apoiă iar i mi se pare c e de datoria mea — în împrejur rile deosebite în careăş ă ă m aflu — s am anumite b nuieli împotriva lui. Se prea poate caă ă ă amabilitatea lui s fie cel pu in în parte sincer i totu i impulsul cel maiă ţ ăş ş pur al recuno tin ei fa de el nu trebuie s m îndemne s uit de mine.ş ţ ţă ă ă ă S -mi amintesc de partida aceea de ah, de expresiile pe care le-a folosită ş cu acel prilej i de înf i area pe care-o avea, stîrnindu-mi pe bunş ăţş ă dreptate indignarea — i e de ajuns ca s fiu feş ă rit de primejdie. Amă f cut bine c am a ternut totul pe hîrtie.ă ă ş

Am impresia c pînde te ocazia ca s -mi vorbeasc între patru ochi.ă ş ă ă Dar am avut grij s -l dezam gesc. Nu c m-a teme cît de cît de ceeaă ă ă ă ş ce-ar putea s spun , dar am i a a destule necazuri f r s mai adaug iă ă ş ş ă ă ă ş ofensatoarele lui consol ri, condolean e sau cine tie ce altă ţ ş ceva ar putea s încerce; i, de dragul lui Milicent, nu vreau s m cert cu el.ă ş ă ă Diminea s-a scuzat c nu poate s plece la vîn toare cu ceilal i domni,ţă ă ă ă ţ sub pretextul c trebuie s - i scrie coresponden a. Dar în loc s se reă ă ş ţ ă tragă în acest scop în bibliotec , a trimis s i se aduc secreterul în salona ulă ă ă ş de diminea , unde edeam eu împreun cu Milicent i ladyţă ş ă ş Lowborough. Ele se apucaser de un lucru de mîn ; iar eu, nu atît pentruă ă a m distra, ci mai degrab pentru a evita conversa ia, m înarmasem cuă ă ţ ă o carte. Milicent a v zut c doresc s stau lini tit , a a c m-a l sat înă ă ă ş ă ş ă ă pace. Annabella, f r doar i poate, a v zut i ea acest lucru; dar asta n-aă ă ş ă ş constituit pentru ea un motiv de a- i ine gura sau de a- i st pîni veselia.ş ţ ş ă A adar, a sporov it neîncetat adresîndu-mi-se aproape exclusiv mie, iş ă ş cu cea mai mare siguran i familiaritate, devenind tot mai animat iţăş ă ş mai prietenoas , pe m sur ce r spunsurile mele erau tot mai reci i maiă ă ă ă ş scurte. Domnul Hargrave i-a dat seama c abia mai pot suporta situa ia.ş ă ţ Ridicînd ochii de pe hîrtie a r spuns el în locul meu la întreb rile iă ă ş observa iile ei, i a încercat s abat aten iile Annabellei de la mine cţ ş ă ă ţ ătre el; dar degeaba. Poate credea c m doare capul i nu pot face efortul deă ă ş a vorbi — sau observase c însuă fle irea i locvacitatea ei m sup r ,ţ ş ă ă ă lucru de care mi-am putut da seama prin înc p înarea mali ioas cu careă ăţ ţ ă persista în atitudinea sa. În cele din urm am izbutit totu i s pun cap tă ş ă ă lucrurilor trîntindu-i în poal cartea pe care încercasem s-o citesc i pe aă ş c rei prim pagin scrisesem în grab urm toarele cuvinte:ă ă ă ă ă

„Î i cunosc prea bine caracterul i purt rile ca s mai simt vreoţ ş ă ă prietenie adev rat pentru tine i întrucît nu posed talentul t u pentruă ă ş ă disimulare nu m potă preface cîtu i de pu in în aceast privin . A adar,ş ţ ă ţă ş m v d silit s te rog ca de aici înainte s înceteze între noi orice raă ă ă ă ă -porturi de familiaritate. i dac voi continua totu i s te tratez în modŞ ă ş ă politicos ca i cum ai fi o femeie care s merite considera ie i respect,ş ă ţ ş te rog s în elegi c o fac din simpatie pentru veri oara ta Milicent i nuă ţ ă ş ş pentru tine”.

Citind aceste rînduri, se f cu ro ie ca para focului i- i mu c buzele.ă ş ş ş ş ă Rupînd pe ascuns pagina, o mototoli i o arunc în foc, dup care seş ă ă ocup de r sfoitul c r ii i, sau se pref cu sau chiar începu s citeasc .ă ă ă ţ ş ă ă ă Peste pu in vreme Milicent î i anun inten ia de a se duce în cameraţ ş ţă ţ copiilor i m întreb dac nu vreau s-o înş ă ă ă so esc.ţ

— Annabella ne va scuza, zise ea, pentru c e ocuă pat cu cititul.ă— Ba nu, nu v pot scuza, strig Annabella ridicîndu- i brusc ochii iă ă ş ş

trîntind cartea pe mas . Vreau s vorbesc un minut cu Helen. Milicent, tuă ă po i s te duci, o s te urmeze i ea. (Milicent plec .) Vrei s -mi acorzi oţ ă ă ş ă ă întrevedere, Helen? continu ea.ă

Neru inarea ei m uluia pur i simplu; i totu i m-am supus i amş ă ş ş ş ş urmat-o în bibliotec . A închis u a i s-a dus pîn la c min.ă ş ş ă ă

— Cine i-a spus asta? m-a întrebat ea.ţ— Nimeni. Nu sînt chiar atît de proast încît s nu pot vedea iă ă ş

singur lucrurile.ă— A, e ti b nuitoare! a zis ea zîmbind, cu o licş ă ărire de speran . Pînţă ă

atunci temeritatea ei aducea foarte tare a disperare; acum p rea în modă evident u urat .ş ă

— Dac a fi b nuitoare — i-am replicat — i-a fi descoperit de multă ş ă ţ ş infamia. Nu, lady Lowborough, nu pe suspiciuni îmi întemeiez acuza ia.ţ

— Atunci pe ce i-o întemeiezi? zise ea trîntindu-se într-un fotoliu iţ ş întinzîndu- i picioarele spre c min, cu un efort vizibil de a p rea calm .ş ă ă ă

— Îmi place s m plimb sub clar de lun , în tot atît de mare m sură ă ă ă ă cît i ie, i-am r spuns intuind-o ca privirea. i gr dina cu arbu ti esteş ţ ă ţ Ş ă ş întîmpl tor unul din locurile mele preferate.ă

S-a împurpurat iar i la fa , extrem de tare, i a t cut mu cîndu- iăş ţă ş ă ş ş degetul i uitîndu-se la fl c ri. Am privit-o cîteva minue cu un sentimentş ă ă

de satisfac ie r uvoitoare; apoi, îndreptîndu-m spre u am întrebat-oţ ă ă şă calm dac mai are ceva de spus.ă ă

— Da, da! a strigat ea în grab , ridicîndu-se din foă toliul în care st teaă tol nit . Vreau s tiu dac ai s -i spui lordului Lowborough?ă ă ăş ă ă

— i ce-ar fi dac i-a spune? Ş ă ş— M rog, dac e ti dispus s dai în vileag toat povestea,ă ă ş ă ă ă

bineîn eles c nu te pot opri, dar dac o faci, o s fie o tevaturţ ă ă ă ă îngrozitoare... Iar dac n-o faci, am s te consider fiin a cea maiă ă ţ generoas de pe lume... i dac exist cît de cît ceva cu care te-a puteaă ş ă ă ş ajuta... afar doar de...ă

Aici ov i.ş ă— Afar doar de a renun a la leg tura ta vinovat cu so ul meu,ă ţ ă ă ţ

b nuiesc c vrei s spui, i-am zis eu.ă ă ăA f cut o pauz , evident descump nit i uluit , cuă ă ă ăş ă prins totodat deă ă

o mînie pe care nu îndr znea s i-o manifeste pe fa .ă ăş ţă— Nu pot renun a la ceea ce mi-e mai scump decît via a, morm i eaţ ţ ă

în grab , cu glas sc zut. Iar apoi ridicîndu- i brusc capul i a intindu- iă ă ş ş ţ ş asupra mea ochii str lucitori, continu cu mult seriozitate: — Dar, Heă ă ă -len... sau doamn Huntingdon, sau cum vrei fi vrînd s te numesc — îiă ă vei spune sau nu? Dac e ti generoas din fire iat un prilej potrivit de a-ă ş ă ăi dovedi m rinimia. Dac e ti mîndr , iat -m pe mine — rivala ta —ţ ă ă ş ă ă ă

gata s recunosc c - i sînt îndatorat pentru un act de cea mai nobilă ă ţ ă ă îng duin .ă ţă

— N-am s -i spun.ă— N-ai s -i spui! strig ea încîntat . Atunci te rog s accep iă ă ă ă ţ

mul umirile mele sincere!ţA s rit în sus i mi-a întins mîna. Am refuzat s i-o strîng.ă ş ă— Te rog s nu-mi mul ume ti: nu de dragul t u m ab in. i nici nu eă ţ ş ă ă ţ Ş

vorba de un act de îng duin . N-am nici cea mai mic dorin de aă ţă ă ţă dezv lui în public ru inea voastr . Mi-ar p rea r u s -l nec jesc pe so ulă ş ă ă ă ă ă ţ t u cu aceast informa ie.ă ă ţ

— Dar lui Milicent? Ei o s -i spui?ă— Nu, dimpotriv , am s m str duiesc din r sputeri s ascund totulă ă ă ă ă ă

de ea. Tare n-a vrea ca Milicent s cuş ă noasc infamia i neru inareaă ş ş rudei sale!

— Folose ti cuvinte aspre, doamn Huntingdon, dar totu i te iert.ş ă ş

— i acum, lady Lowborough — am continuat eu — d -mi voie s teŞ ă ă sf tuiesc s p r se ti aceast cas cît mai curînd posibil. Î i dai, probabil,ă ă ă ă ş ă ă ţ seama c r mînerea ta aici îmi este extrem de dezagreabil i nu spună ă ă ş acest lucru de dragul domnului Huntingdon (am ad ugat eu observîndă cum îi mije te pe fa un zîmbet mali ios de triumf). Din partea mea, n-aiş ţă ţ decît s i-l iei dac - i place, dar e penibil pentru mine s -mi mascheză ţ ă ţ ă mereu sentimentele adev rate în ceea ce te prive te i s m stră ş ş ă ă ăduiesc să men in aparen ele polite ii i respectului fa de o persoan pentru careţ ţ ţ ş ţă ă nu am nici m car cea mai mic umbr de stim . i pentru c , dac r mîiă ă ă ă Ş ă ă ă mai departe, va fi imposibil ca purtarea voastr s r mîn înc multă ă ă ă ă ă vreme un secret pentru singurele dou persoane din cas , care n-oă ă cunosc înc . i, spre folosul so ului t u, Annabella, ba chiar spreă Ş ţ ă propriul t u folos, a dori — chiar te sf tuiesc în mod serios i te rog, să ş ă ş ă rupi imediat aceast leg tur nepermis i s revii la datoria ta atîtaă ă ă ă ş ă vreme cît o mai po i face, înainte de îngrozitoarele consecin e.ţ ţ

— Da, da, bineîn eles, a zis ea întrerupîndu-m cu un gest enervat.ţ ă Dar, Helen, nu pot pleca înainte de momentul stabilit pentru sfîr itulş vizitei. Ce pretext a putea s inventez pentru un asemenea lucru?ş ă Indiferent dac a propune s m întorc singur — lucru de care Lowboă ş ă ă ă -rough nici n-ar vrea s aud — sau s -l iau cu mine, aceast împrejurareă ă ă ă ar stîrni suspiciuni — i cînd vizita noastr e atît de aproape de sfîr it —ş ă ş de fapt nu mai am de decît vreo s pt mîn — cu siguran c -mi maiă ă ă ţă ă po i suporta prezen a o vreme! Nu te voi mai sup ra cîtu i de pu in cuţ ţ ă ş ţ impertinen e amicale. ţ

— Ei bine, nu mai am altceva s - i spun. ă ţ— I-ai pomenit de aceste lucruri lui Huntingdon? m-a întrebat ea în

momentul cînd p r seam biblioteca. ă ă— Cum îndr zne ti s -i roste ti numele în prezen a mea? a fostă ş ă ş ţ

singurul r spuns pe care i l-am dat. ăDe atunci, nu s-au mai schimbat între noi alte cuvinte decât cele

cerute de decen sau de absoluta necesitate.ţă

CAPITOLUL XXXV

19 OCTOMBRIE. PE M SUR CE ladyĂ Ă Lowborough î i d seama c nu are de ce s se team din partea mea iş ă ă ă ă ş pe m sur ce se apropie momenă ă tul plec rii, devine tot mai îndr znea iă ă ţăş mai insolent . Nu- i face nici un fel de scrupule s -i vorbeasc so uluiă ş ă ă ţ meu cu o familiaritate afectuoas în prezen a mea — dac nu mai eă ţ ă altcineva de fa — i ine grozav de mult s - i etaleze interesul pentruţă ş ţ ă ş s n tatea i bun starea lui sau pentru orice îl prive te, ca i cum ar vreaă ă ş ă ş ş s contrasteze solicitudinea ei amabil cu indiferen a mea glacial . Iar elă ă ţ ă o r spl te te cu asemenea zîmbete i priviri, cu aseă ă ş ş menea vorbe optiteş sau insinu ri rostite cu îndr zneal , subliniind c e con tient deă ă ă ă ş bun tatea ei i de felul cum îl neglijez eu — încît m face s mi se urceă ş ă ă tot sîngele la cap oricît a încerca s m st pînesc. De fapt a vrea s nuş ă ă ă ş ă in seam de toate acestea, s fiu surd i oarb la tot ce se întîmpl întreţ ă ă ăş ă ă

ei, deoarece, cu cît m ar t mai sensibil la tic lo ia lor, cu atît maiă ă ă ă ş triumf toare se arat ea în izbînda ei i cu atît mai mult se m gule te elă ă ş ă ş cu gîndul c -l iubesc i acum, cu mult devo iune, în ciuda indiă ş ă ţ feren eiţ mele simulate. În asemenea împrejur ri, am fost uneori împins s -iă ă ă dovedesc contrariul pref cîndu-m c încurajez avansurile lui Hargrave.ă ă ă Dar asemenea idei le izgonesc pe dat din mintea mea; apoi îl ur sc deă ă zece ori mai mult pentru c m-a adus într-un asemenea hal! Dumnezeuă s m ierte pentru asta i s -mi ierte i toate gîndurile p c toase! În locă ă ş ă ş ă ă s fiu mai smerit i s m simt mai purificat de nenorocirile prin careă ă ş ă ă ă trec simt c ele îmi prefac firea în fiere. Asta trebuie s fie i vina mea caă ă ş i a celor care mi-au f cut r u. Nici un cre tin adev rat n-ar putea sş ă ă ş ă ă

nutreasc sentimente atît de crîncene ca ale mele împotriva lui i a ei —ă ş în special împotriva ei. Pe el simt îns i acum c l-a putea ierta la celă ş ă ş

mai mic semn de remu care. Dar pe ea — cuvintele nu izbutesc s -miş ă exprime scîrba.

E bine c Annabella pleac mîine, pentru c nu i-a putea suportaă ă ă ş u or prezen a nici m car o zi în plus. Azi-diminea s-a sculat maiş ţ ă ţă devreme ca de obicei. Cînd am coborît la gustare am g sit-o singur înă ă înc perea pentru micul dejun.ă

— A, Helen! Tu e ti? a zis ea întorcîndu-se.şV zînd-o, am tres rit în mod involuntar, la care ea a dat drumul unuiă ă

scurt hohot de rîs f cînd remarca:ă— Am impresia c amîndou sîntem dezam gite.ă ă ăM-am apropiat de mas i am început s m ocup de vesel i deă ş ă ă ă ş

tacîmuri.— E ultima zi cînd mai e ti silit s -mi supor i preş ă ă ţ zen a, mi-a zis eaţ

a ezîndu-se la mas . A, iat pe cineva care nu se va bucura de acestş ă ă lucru! murmur ea mai mult ca pentru sine cînd Arthur intr în odaie.ă ă

Îi strînse mîna i-i spuse bun diminea a; apoi, uitîndu-se cu dragosteş ă ţ în ochii ei i inîndu-i înc mîna într-a lui îi opti pe un ton patetic:ş ţ ă ş

— Ultima... ultima zi!— Da, zise ea cu oarecare asprime. i eu m-am sculat devreme ca sŞ ă

profit din plin de ea — te a tept singur aici de o jum tate de or , dar tu,ş ă ă ă lene ce e ti...ş ş

— Mde, am crezut c i eu m-am sculat destul de devreme, îns ( iă ş ă ş aici î i coborî cît mai mult glasul) vezi c nu sîntem singuri...ş ă

— Nu sîntem niciodat singuri, îi r spuse ea.ă ăDar acum erau ca i singuri, fiindc eu m aflam la fereastr iş ă ă ă ş

priveam norii, luptîndu-m s -mi st pînesc mînia.ă ă ăAu mai schimbat între ei o mul ime de vorbe pe care din fericire nuţ

le-am auzit. Numai c Annabella a avut neobr zarea s vin i s seă ă ă ă ş ă a eze lîng mine, ba chiar s - i pun mîna pe um rul meu i s -mi spunş ă ă ş ă ă ş ă ă în oapt : ş ă

— Helen, n-ar trebui s - i par r u c mi-l cedezi, fiindc -l iubesc maiă ţ ă ă ă ă mult decît ai putea tu s -l iube ti vreodat . ă ş ă

Asta m-a scos din s rite. I-am luat mîna i i-am aruncat-o cît colo cuă ş o expresie de scîrb i de indignare pe care nu mi-am putut-o st pîni.ă ş ă Uimit i aproape îngrozit de aceast izbucire nea teptat s-a retras înă ş ă ă ş ă t cere. Mi-a fi dat drumul la furie i a fi spus mai multe, dar chicotitulă ş ş ş în bu it al lui Arthur m-a f cut s m trezesc la realitate. Am strivit întreă ş ă ă ă

din i invectivele pe care voiam s i le adresez i i-am întors spatele cuţ ă ş dispre , regretînd c i-am oferit lui Arthur un asemenea prilej deţ ă distrac ie. Mai rîdea cînd i-a f cut apari ia domnul Hargrave. N-a ti sţ ş ă ţ ş ş ă spun dac nu cumva fusese martor la aceast scen , întrucît u a eraă ă ă ş întredeschis cînd a intrat. i-a salutat cu r ceal atît gazda cît iă Ş ă ă ş veri oara, iar mie mi-a adresat o privire destinat s exprime cea maiş ă ă profund comp timire amestecat cu o înalt stim i admiă ă ă ă ăş ra ie.ţ

— Oare cît supunere îi datorezi omului acestuia! m-a întrebat el cuă glas sc zut în timp ce st tea lîng mine, la fereastr , pref cîndu-se aă ă ă ă ă comenta starea vremii.

— Nici una, i-am r spuns.ăi întorcîndu-m imediat la mas m-am apucat s preg tesc ceaiul. ElŞ ă ă ă ă

m-a urmat i ar fi început cine tie ce discu ie cu mine, dar ceilal iş ş ţ ţ oaspe i începeau s se adune, a a c eu nu i-am mai acordat alt aten ieţ ă ş ă ă ţ afar de faptul c l-am servit.ă ă

Dup micul dejun, hot rît s -mi petrec cît mai pu in din ziuaă ă ă ă ţ respectiv în tov r ia lady-ei Lowborough, m-am retras pe neobservateă ă ăş în bibliotec ferindu-m de societate. Domnul Hargrave m-a urmat acoloă ă sub pretextul c ar c uta o carte. La început, umblînd prin rafturi, a alesă ă un volum. Apoi, f r o vorb , dar deloc timid, s-a apropiat de mine i aă ă ă ş r mas în picioare lîng scaunul meu, cu mîna sprijinit pe speteaz . Mi-aă ă ă ă spus cu dulcea în glas:ţă

— Va s zic , v considera i, în sfîr it, liber ?ă ă ă ţ ş ă— Da, i-am r spuns f r s m mi c i f r s -mi ridic ochii de peă ă ă ă ă ş ş ă ă ă

carte — liber s fac orice în afar de a p c tui împotriva lui Dumnezeuă ă ă ă ă i a propriei mele conş tiin e.ş ţ

A urmat o pauz .ă— Prea bine, mi-a zis el. Cu condi ia s nu ave i o con tiin exageratţ ă ţ ş ţă

de ginga i ca ideile dumneavoastr despre Dumnezeu s nu fie preaşăş ă ă severe; a i putea preţ supune c a i sup ra acea Fiin binevoitoare dac a iă ţ ă ţă ă ţ face fericirea unei persoane gata s moar pentru dumă ă neavoastr ? Dacă ă a i ridica o inim devotat din chinuţ ă ă rile purgatoriului pîn la fericireaă divin ?ă

A rostit aceste vorbe pe un ton sc zut, serios i înduioă ş tor aplecîndu-şăse asupra mea. Mi-am în l at capul i, înfruntîndu-i cu fermitate privirea,ă ţ ş i-am r spuns calm :ă ă

— Domnule Hargrave, ii neap rat s m ofensezi?ţ ă ă ă

La asta nu se a tepta. A f cut o pauz pentru a- i reveni de pe urmaş ă ă ş ocului. Apoi îndreptîndu- i inuta i luîndu- i mîna de pe speteazaş ş ţ ş ş

scaunului meu, mi-a r să puns cu o triste e mîndr :ţ ă— N-a fost în inten ia mea.ţN-am f cut decît s arunc o privire c tre u , cu o u oar mi care aă ă ă şă ş ă ş

capului, apoi am revenit la lectur . El s-a retras imediat. A fost mai bineă decît dac i-a fi r să ş ă puns în acel spirit p tima c tre care m împingeaă ş ă ă primul meu îndemn. Vai, ce bine este s po i s - i st pîne ti firea!ă ţ ă ţ ă ş Trebuie s m str duiesc s cultiv aceast calitate nepre uit !ă ă ă ă ă ţ ă

În cursul dimine ii am plecat cu tr sura la conacul Grove împreun cuţ ă ă cele dou doamne, pentru a-i oferi lui Milicent prilejul de a- i lua r masă ş ă bun de la mama i sora ei. Ele o convinser s petreac restul zilei cu ele,ş ă ă ă doamna Hargrave promi înd s-o aduc înapoi seara i s r mîn la noiţ ă ş ă ă ă pîn a doua zi cînd se destr ma grupul. A adar, lady Lowborough i cuă ă ş ş mine am avut pl cerea de a ne întoarce împreun cu tr sura. O vreme amă ă ă p strat amîndou t cere, eu privind pe fereastr , iar ea stînd reă ă ă ă zemat înă col ul ei. Dar nu aveam de gînd s renun la comoditatea mea de dragulţ ă ţ ei; cînd m-am plictisit s mai stau aplecat înainte, cu vîntul rece i aspruă ă ş în fa , i uitîndu-m la gardurile ro ietice i la ierburile umede iţă ş ă ş ş ş încîlcite de pe marginea lor, m-am l sat p guba i m-am rezemat i euă ă şăş ş de canapea. Atunci, cu neru inarea ei obi nuit , înso itoarea mea a f cutş ş ă ţ ă cîteva încerc ri de a încropi o conversa ie; dar monosilabele „da” sauă ţ „nu”, sau „hm” au fost tot ce a putut ob ine de la mine. În cele din urm ,ţ ă cînd mi-a cerut p rerea despre o chesă tiune cu totul neînsemnat , i-amă r spuns:ă

— Lady Lowborough, de ce ii neap rat s vorbe ti cu mine?ţ ă ă ş B nuiesc c tii ce gîndesc despre dumneata.ă ăş

— M rog, dac vrei s te ar i atît de înver unat împotriva mea, n-ă ă ă ăţ ş ăam încotro, mi-a replicat ea; dar eu una nu am de gînd s fiu bosumflată ă pe nimeni.

Curînd c l toria noastr s-a sfîr it. De îndat ce s-a deschis u a de laăă ă ş ă ş tr sur ea a s rit jos i a traversat parcul pentru a ie i în întîmpinareaă ă ă ş ş domnilor care tocmai se întorceau din p dure. Bineîn eles c eu n-amă ţ ă urmat-o.

Dar înc nu terminase cu obr zniciile: dup cin , m-am retras ca deă ă ă ă obicei în salon i ea m-a înso it; Numai c eu îi aveam cu mine pe cei doiş ţ ă copila i, i le-am acordat lor întreaga mea aten ie, hot rît fiind s -i inş ş ţ ă ă ă ţ

al turi pîn veneau domnii din sufragerie sau pîn cînd sosea Milicent cuă ă ă mama ei. Dar micu a Helen s-a plictisit curînd de joac i a insistat s seţ ă ş ă duc s se culce. În timp ce edeam pe canapea, inînd-o pe geă ă ş ţ nunchi iş avîndu-l pe micu ul Arthur al turi (se juca u urel cu p rul moale, cînepiuţ ă ş ă al feti ei), lady Lowboţ rough a venit, foarte calm , i s-a a ezat deă ş ş cealalt parte.ă

— Mîine, doamn Huntingdon — mi-a spus ea — vei fi izb vit deă ă ă prezen a mea, ceea ce f r îndoial te va bucura foarte mult, dup cum eţ ă ă ă ă i firesc. Dar tii c i-am f cut un mare serviciuî?... S - i spun în ceş ş ă ţ ă ă ţ

const ?ă— M voi bucura s aud ce serviciu mi-ai f cut, i-am zis eu, hot rîtă ă ă ă ă

s -mi p strez calmul, pentru c mi-am dat seama dup tonul pe care-lă ă ă ă adoptase c voia neap rat s m provoace.ă ă ă ă

— Ei bine — a reluat ea — n-ai observat o schimbare salutar laă domnul Huntingdon! Nu vezi ce om sobru i cump tat a devenit? tiuş ă Ş bine c tu ai urmă ărit, cu regret, n ravurile urîte pe care le deprinsese; iă ş tiu c te-ai str duit din r sputeri s -l izb ve ti de ele, dar f r succes. I-ş ă ă ă ă ă ş ă ă

am spus, în pu ine cuvinte, c nu pot suporta s -l v d degradîndu-seţ ă ă ă astfel i c voi înceta s ... m rog, n-are importan ce i-am spus, darş ă ă ă ţă vezi bine c am izbutit s -l fac s se îndrepte. i pentru asta ar trebui s -ă ă ă Ş ămi mul ume ti.ţ ş

M-am ridicat i am sunat s chem d daca.ş ă ă— Dar — a continuat Annabella — nu doresc nici un fel de

mul umiri. Recuno tin a pe care i-o cer este s -i por i de grij cît sînt euţ ş ţ ţ ă ţ ă plecat ; vezi ca nu cumva — ar tîndu-te aspr cu el sau neglijîndu-l —ă ă ă s -l împingi c tre vechile n ravuri.ă ă ă

Era s -mi vin r u de mînie, îns în u s-a ivit Raă ă ă ă şă chel. I-am f cută semn ar tîndu-i copiii, pentru c nu eram sigur c o s -mi pot st pîniă ă ă ă ă ă glasul.

— Vrei, Helen? a continuat Annabella.I-am aruncat o privire care a ve tejit zîmbetul maliş ios de pe fa a ei —ţ ţ

sau cel pu in l-a st vilit o clip — i am plecat. În anticamer l-amţ ă ă ş ă întîlnit pe domnul Hargrave. A v zut c nu sînt într-o dispozi ie bună ă ţ ă pentru conversa ie, a a c m-a l sat s trec f r o vorb . Dar cînd, dupţ ş ă ă ă ă ă ă ă cîteva minute de izolare în bibliotec , am iză butit s -mi revin i mă ş ă preg team s m întorc pentru a le întîmpina pe doamna Hargrave i peă ă ă ş Milicent (pe care tocmai le auzisem venind jos i intrînd în salon), l-amş

g sit tot acolo, z bovind în înc perea slab luminat i în mod evidentă ă ă ă ş a teptîndu-m .ş ă

— Doamn Huntingdon, mi-a spus el pe cînd treceam, îmi îng dui iă ă ţ s v spun o vorb ?ă ă ă

— Ce mai este? Te rog spune repede!— Azi-diminea v-am ofensat; i nu pot tr i tiindu-v sup rat .ţă ş ă ş ă ă ă— Atunci pleac i nu mai p c tui, i-am replicat îndep rtîndu-m .ăş ă ă ă ă— Nu, nu! mi-a zis el postîndu-se în fa a mea. Nu v sup ra i, darţ ă ă ţ

trebuie neap rat s ob in iertarea dumneavoastr . V p r sesc mîine i s-ă ă ţ ă ă ă ă şar putea s nu mai am niciodat prilejul de a v vorbi. Am gre it uitîndă ă ă ş cine sînt — i uitînd cine sînte i. Dar permite i-mi s v implor s uita iş ţ ţ ă ă ă ţ i s ierta i izbucnirea mea de îngîmfat i s v gîndi i la mine ca i cumş ă ţ ş ă ă ţ ş

vorbele acelea n-ar fi fost rostite niciodat ; pentru c ; v rog s mă ă ă ă ă crede i, le reţ gret din suflet; iar a pierde stima dumneavoastr este oă pedeaps prea sever pentru mine i n-o pot îndura.ă ă ş

— Uitarea nu poate fi cump rat la simpla dorin ; i nici nu potă ă ţă ş acorda stim tuturor celor care o doresc, dac ei nu dovedesc c o iă ă ă ş merit . ă

— Voi considera c -mi voi petrece cum se cuvine via a str duindu-ă ţ ăm s-o merit, dac ve i binevoi doar s -mi ierta i aceast gre eal ...ă ă ţ ă ţ ă ş ă Vre i? ţ

— Da.— Da! Dar o spune i cu prea mult r ceal . Da i-mi mîna i atunci vţ ă ă ă ţ ş ă

voi crede. Nu vre i? Atunci, doamn Huntingdon, înseamn c nu m-a iţ ă ă ă ţ iertat!

— Ba da — uite mîna i, împreun cu ea, iertarea!ş ăMi-a strîns cu înfocare mîna rece, dar n-a spus nimic i s-a dat la oş

parte pentru a m l sa s intru în înc perea unde între timp se adunaseă ă ă ă întreaga societate. Domnul Grimsby era a ezat aproape de u ; v zîndu-ş şă ăm intrînd urmat imediat de Hargrave rînji la mine pe cînd treceam prină ă dreptul lui i-mi arunc o ochead plin de subîn eles, care mi se p ruş ă ă ă ţ ă insuportabil . L-am înfruntat cu privirea pîn cînd el a întors moroc nosă ă ă capul — dac nu chiar ru inat, cel pu in stînjenit pentru moment. Întreă ş ţ timp Hattersley îl luase de bra pe Hargrave i-i optea ceva la ureche —ţ ş ş vreo glum grosolan , f r doar i poate, întrucît ascult torul nici n-a rîs,ă ă ă ă ş ă nici n-a r spuns, ci doar strîmbînd u or din buze s-a desprins dină ş

strînsoarea lui i s-a îndreptat spre maic -sa care tocmai îi spuş ă nea lordului Lowborough cît de multe motive are s fie mîndr de fiul ei.ă ă

Slav Domnului, mîine pleac to i.ă ă ţ

CAPITOLUL XXXVI

20 DECEMBRIE 1824. SE APRO-pie a treia aniversare a „fericitei” noastre c snicii. Se împlinesc dou luni deă ă cînd oaspe ii no tri ne-au l sat s ne bucuţ ş ă ă r m în tihn de propria noastră ă ă societate. i am acum nou s pt mîni de experien în privin a acesteiŞ ă ă ă ţă ţ noi faze a vie ii conjugale: dou persoane care tr iesc împreun ca st pînţ ă ă ă ă i st pîn ai casei i ca tat i mam a unui copila atr g tor i vesel, cuş ă ă ş ă ş ă ş ă ă ş

convingerea c nu mai exist între ei dragoste, prietenie sau simpatie. Peă ă cît pot, m str duiesc s tr iesc pa nic cu el: îl tratez cu o poliă ă ă ă ş te eţ irepro abil , renun la comoditatea mea în favoarea lui, oricînd acestş ă ţ lucru se poate realiza în mod rezonabil, i-1 consult pe un ton de om deş afaceri în privin a trebuţ rilor domestice, cedînd judec ii lui chiar atunciăţ cînd îmi dau seama c ele sînt inferioare alor mele.ă

Cît despre el, în primele dou s pt mîni a fost posac i deprimat —ă ă ă ş m cinat, b nuiesc, de gîndurile legate de plecarea scumpei lui Annabellaă ă — i deosebit de îfnos cu mine: tot ce f ceam era prost; eram împietrit ,ş ţ ă ă aspr i insensibil ; fa a mea acr i palid era de-a dreptulă ş ă ţ ă ş ă resping toare; glasul meu îi d dea fiori; nu tia cum o s poat sta toată ă ş ă ă ă iarna lîng mine; aveam s -l omor miliă ă metru cu milimetru. Din nou i-am propus desp r irea, dar a zis c nu se poate: nu-i pl cea gîndul de aă ţ ă ă deveni subiectul de discu ie al bîrfelor din vecin tate. Nu voia s seţ ă ă spun c este o asemenea brut încît nevast -sa n-a mai putut tr i cu el.ă ă ă ă ă Nu: trebuia s fac orice ca s m poat suporta.ă ă ă ă ă

— Adic vrei. s spui c eu trebuie s fac totul pentru a te puteaă ă ă ă suporta — i-am r spuns eu — pentru c atîta vreme cît îmi îndeplinescă ă func iile de intendent i de meţ ş najer , atît de con tiincios i de bine, f ră ş ş ă ă plat i f r mul umiri, nu- i d mîna s te despar i de mine. Dar voi cedaăş ă ă ţ ţ ă ă ţ altcuiva aceste îndatoriri cînd sclavia mea va deveni insuportabil .ă

Eram convins c dac -l mai poate ine ceva în frîu, atunci numai oă ă ă ţ asemenea amenin are o mai putea face.ţ

Cred c era foarte dezam git c nu simt mai profund loviturileă ă ă s ge ilor lui ofensatoare, pentru c ori de cîte spunea ceva menit s -miă ţ ă ă r neasc sentimentele, îmi iscodea fa a cu privirile i apoi bodog neaă ă ţ ş ă împotriva „inimii mele de marmor ” sau împotriva „insensibilit ii meleă ăţ brutale”. Dac a fi plîns amarnic i m-a fi v ic rit c i-am pierdută ş ş ş ă ă ă afec iunea, poate c ar fi catadicsit s m comp timeasc i mi-ar fiţ ă ă ă ă ă ş acordat o vreme favorurile lui, doar pentru a- i mai alina singur tatea iş ă ş a se consola de absen a iubitei lui Annabella, pîn cînd avea s-o poatţ ă ă reîntîlni sau s -i g seasc o înlocuitoare mai potrivit . Slav Domnuluiă ă ă ă ă c nu sînt chiar atît de slab din fire! Am fost odinioar înnebunit de oă ă ă ă afec iune prosteasc , abrutizant , care m f cea s m ag de el în ciudaţ ă ă ă ă ă ă ăţ nemerniciei sale, dar acum a trecut aproape în întregime — zdrobit peă deplin i ofilit . i el nu are cui s mul uş ă Ş ă ţ measc pentru asta decît lui iă ş viciilor lui.

La început (b nuiesc, supunîndu-se poruncilor alesei inimii sale) s-aă ab inut admirabil de la b utur . Dar în cele din urm a cedat tenta ieiţ ă ă ă ţ dep ind uneori cam mult m sura. Uneori cînd este influen aăş ă ţ stimulatoare a vinului, se înfl c reaz i încearc s fac pe bruta.ă ă ă ş ă ă ă Atunci eu nu-mi dau deloc osteneala s -mi st pînesc dispre ul iă ă ţ ş dezgustul. Cînd se afl sub influen a deprimant a urmă ţ ă ărilor b uturii, î iă ş deplînge suferin ele i gre elile, aruncînd asupra mea vina i pentruţ ş ş ş unele i pentru celelalte. tie c b utura îi d uneaz s n t ii i-i faceş Ş ă ă ă ă ă ăăţ ş mai mult r u decît bine, dar zice c eu îl împing la be ie prin pură ă ţ tarea mea nefireasc i nefeminin ; asta o s -l duc , în cele din urm , la ruin ,ăş ă ă ă ă ă dar toate sînt numai din „vina” mea. i atunci m v d silit s m ap rŞ ă ă ă ă ă ă uneori prin amarnice incrimin ri reciproce. Dar sta este un gen de neă ă -dreptate pe care nu-l pot îndura cu r bdare. Oare nu m-am str duit dină ă greu i vreme îndelungat pentru a-l salva tocmai de la acest viciu? Nuş ă m-a chinui oare i acum în acela i scop dac ar sluji la ceva? Dar o potş ş ş ă face gudurîndu-m pe lîng el i alintîndu-l cînd tiu c mă ă ş ş ă ă dispre uie te? E oare vina mea c mi-am pierdut influţ ş ă en a asupra lui sauţ c el a renun at, din propria lui voină ţ , la orice drept pe care-l avea laţă respectul i sentimentele mele? S caut oare s ajung la o împ care cu elş ă ă ă cînd simt c -l detest i c el m dispre uie te? Cînd el continu să ş ă ă ţ ş ă ă corespondeze cu lady Lowborough, dup cum tiu prea bine? Nu,ă ş

niciodat , niciodat ! Nici în ruptul capului! N-are decît s se omoare cuă ă ă b utura, n-am nici o vin .ă ă

În momentul de fa m bucur de un r gaz temporar din partea lui: aţă ă ă plecat cu Hargrave la o mare partid de vîn toare, undeva, într-un inută ă ţ îndep rtat, i probabil nu se va întoarce decît mîine sear , cel maiă ş ă devreme. Vai, i cînd m gîndesc ce sim eam alt dat cînd lipsea deş ă ţ ă ă acas !ă

Domnul Hargrave mai st i acum la conacul Grove. Domnulă ş Hargrave ne viziteaz destul de des i nu araă ş reori Arthur se duce c lareă pîn la el acas . Nu cred c vreunul dintre ace ti a a-zi i prieteni seă ă ă ş ş ş omoar cu draă gostea pentru cel lalt. Dar asemenea rela ii îi ajut s - iă ţ ă ă ş dreac timpul mai u or, i eu sînt foarte doritoare ca ele s continue,ă ş ş ă întrucît m cru de cîteva ceasuri de stînjeneal i nepl cere în tov r iaă ţă ăş ă ă ăş lui Arthur i îi ofer i lui o ocupa ie mai bun decît cufundareaş ă ş ţ ă prosteasc în pl cerile i poftele sim urilor. Singura obiec ie pe care oă ă ş ţ ţ am împotriva prezen ei domnului Hargrave în inut este faptul c teamaţ ţ ă de a-l întîlni la conacul Grove m împieă dic s-o v d pe sora lui atît deă ă des cît a dori; altfel, în ultima vreme el s-a purtat fa de mine cu oş ţă corectitudine atît de des vîr it încît aproape c am i uitat deă ş ă ă ş comportatarea lui anterioar . B nuiesc c se str duie te „s -mi cî tigeă ă ă ă ş ă ş stima”. Dac va continua s se poarte în feă ă lul sta s-ar putea s-o iă ş cî tige; dar apoi ce se va întîmş pl ? În clipa în care va încerca s ceară ă ă ceva mai mult, o va pierde din nou.

10 februarie. E un lucru foarte sup r tor i te am r te cumplit cîndă ă ş ă ăş cineva î i arunc în obraz tocmai senţ ă timentele bune i inten iileş ţ frumoase. Începeam s m mai înduplec fa de nenorocitul meu tovară ă ţă ăş de via — s -i comp timesc situa ia, lipsit de consol rile resurselorţă ă ă ţ ă ă intelectuale i ale unei con tiin e curate în fa a lui Dumş ş ţ ţ nezeu; începusem s m gîndesc c ar fi de datoria mea s -mi sacrific mîndria i s -miă ă ă ă ş ă reînnoiesc înc o dat eforturile de a-i face c minul pl cut i de a-lă ă ă ă ş readuce pe calea virtu ilor. i asta nu prin false m rturisiri de dragoste iţ Ş ă ş nici pref cîndu-m c am remu c ri, ci doar atenuînd r ceala obi nuit aă ă ă ş ă ă ş ă manierelor mele i transformîndu-mi polite ea glacial în amabilitate, oriş ţ ă de cîte ori se ivea prilejul. i nu numai c începeam s gîndesc astfel, darŞ ă ă m i apucasem s -mi pun gîndurile în aplicare — dar care a fostă ş ă rezultatul? Reac ia n-a stîrnit nici m car o scînteie de bun tate, de c in ,ţ ă ă ă ţă

ci doar o iremediabil proast dispozi ie i reavoin i o tiranieă ă ţ ş ţă ş preten ioas care sporea tot mai mult pe m sur ce se l sa prad nţ ă ă ă ă ă ă-ravurilor i deprinderilor lui; de asemenea, o lic rire ascuns de triumfş ă ă ori de cîte ori detecta în comportarea mea vreun semn de înduplecare sau îmblînzire — ceea ce m f cea de fiecare dat s înghe la locă ă ă ă ţ pref cîndu-m iar i în marmor . Iar azi-diminea i-a des vîr it opera:ă ă ăş ă ţăş ă ş cred c împietrirea a fost dus atît de departe încît niă ă mic nu m-ar mai putea face s -mi topeasc din nou inima.ă ă

Micu ul meu Arthur st tea în picioare între genunchii lui taic -suţ ă ă jucîndu-se încîntat cu rubinul str lucitor de la inelul acestuia. Sim ind ună ţ îndemn brusc i imperios de a-mi salva fiul de influen a lui molipsitoare,ş ţ l-am luat în bra e i l-am scos din odaie. Sup rat de aceast îndeţ ş ă ă p rtareă nea teptat , copilul a început s fac bot i s plîng . Iat un nou junghiş ă ă ă ş ă ă ă pentru inima mea i a a destul de chinuit . N-am vrut s -i dau drumulş ş ă ă din bra e. Ducîndu-l cu mine în bibliotec , am închis u a, iţ ă ş ş îngenunchind pe podea al turi de el, l-am îmbr i at, l-am s rutat i amă ăţş ă ş plîns pe um rul lui cu draposte p tima . Fiind mai degrab speriat decîtă ă şă ă potolit de aceast manifestare a mea, a început s se zbat pentru a-miă ă ă sc pa din bra e i a strigat tare dup taic -su. L-am l sat slobod, iă ţ ş ă ă ă ş niciodat n-am v rsat lacrimi mai fierbin i ca atunci. Anzîndu-iă ă ţ strig tele, taic -su a venit în odaie. Imediat m-am îndeă ă p rtat ca nuă cumva s -mi vad emo ia i s-o interpreteze gre it. M-a înjurat i a luată ă ţ ş ş ş cu el copilul care între timp se lini tise.ş

E groaznic ca scumpul meu micu s -l iubeasc pe el mai mult decîtţ ă ă pe mine. i e groaznic c , atunci cînd nu tr iesc pentru altceva decîtŞ ă ă pentru bun starea i educa ia fiului meu, s -mi v d influen a distrus deă ş ţ ă ă ţ ă un om c rui afec iune egoist este mai d un toare decît ar putea s fieă ţ ă ă ă ă cea mai rece indiferen sau cea mai aspr tiranie. Dac eu — pentruţă ă ă binele lui — refuz s -i fac voia în privin a cine tie c rui fleac, el seă ţ ş ă adreseaz lui taic -su iar acesta — în ciuda indolen ei lui egoiste —ă ă ţ întotdeauna î i d osteneala de a împlini dorin ele copilului. Dacş ă ţ ă îndr znesc s -i in în frîu dorin ele b iatului sau s -l priă ă ţ ţ ă ă vesc cu asprime pentru cine tie ce neascultare copilş ăreasc , el tie c cel lalt p rinte îiă ş ă ă ă va zîmbi i-i va ine partea în pofida mea. Astfel, nu numai c trebuie sş ţ ă ă m lupt împotriva celor mo tenite de copil de la taic -s u, nu numai că ş ă ă ă trebuie s descop r i s dezr d cinez geră ă ş ă ă ă menii tendin elor sale rele i sţ ş ă combat influen a i exemplul s u prost dar, mai mult decît atît, el îmiţ ş ă

contracareaz str daniile intense, în avantajul copilului, disă ă truge efectul pe care-l am asupra min ii lui fragede i-mi r pe te pîn i dragostea lui.ţ ş ă ş ăş Alt speran nu am pe p mînt decît acest copil, i se pare c el simte oă ţă ă ş ă pl cere diabolic de a m priva de ea.ă ă ă

CAPITOLUL XXXVII

20 DECEMBRIE. A MAI TRECUT înc un an; sînt s tul de via a asta. i totu i, nu pot dori s-o p r sesc:ă ă ă ţ Ş ş ă ă orice necazuri se n pustesc asupra mea, nu pot dori s plec i s -mi lasă ă ş ă odorul singur în aceast lume întunecat i tic loas , f r un prieten careă ăş ă ă ă ă s -l c l uzeasc prin labirinturile ei întortocheate i istoviă ă ă ă ş toare, s -lă previn împotriva miilor de capcane i s -l apere de primejdiile care-lă ş ă înv luie din toate p r ile. tiu bine c nu sînt potrivit a-i fi uniculă ă ţ Ş ă ă tovar în via : dar, pe de alt parte, nu exist altcineva care s -mi iaăş ţă ă ă ă locul. Am o fire prea grav ca s pot face fa , a a cum trebuie,ă ă ţă ş distrac iilor lui i s particip la jocurile sale copiţ ş ă l re ti a a cum ar trebuiă ş ş s fac o guvernant sau o mam i adeseori izbucnirile lui de veselieă ă ă ă ş zgomotoas m tulbur i m îngrijoreaz : v d în ele spiritul iă ă ă ş ă ă ă ş temperamentul tat lui s u i tremur cînd m gîndesc la consecin e. Preaă ă ş ă ţ adesea potolesc bucuriile nevinovate pe care ar trebui s le împ rt esc.ă ă ăş Tat l lui, dimpotriv , n-are nici un fel de povar sau triste e care s -iă ă ă ţ ă apese mintea, nu e r scolit de nici un fel de temeri sau scrupule înă privin a bun st rii viitoare a fiului s u. i în special seara, cînd b iatul îlţ ă ă ă Ş ă vede cel mai des i un timp mai înş delungat, tat l e întotdeauna deosebită de jovial i cu inima deschis . E gata s rîd i s glumeasc cu oricineş ă ă ă ş ă ă — în afar de mine — iar eu sînt deosebit de t cut i de trist . Deă ă ă ş ă aceea, bineîn eles, copilul e nebun dup t ticul lui aparent vesel,ţ ă ă amuzant i dispus s -i fac chefurile, i e oricînd bucuros s schimbeş ă ă ş ă tov r ia mea cu a lui. Asta m tulbur profund: nu atîta de dragulă ăş ă ă afec iunii fiului meu (de i o pre uiesc extrem de mult i de i simt c amţ ş ţ ş ş ă dreptul la ea i tiu c am f cut foarte mult pentru a o cî tiga), cît pentruş ş ă ă ş acea influen asupra lui pe care — în propriul lui folos — m-a str duiţă ş ă s-o cap t i s-o p strez i de care taic -s u se bucur s mi-o r peasc ,ă ş ă ş ă ă ă ă ă ă

doar din du m nie i spirit de r zbunare, dintr-un egoism f r noim . Nuş ă ş ă ă ă ă se sluje te de ea decît pentru a m chinui pe mine i a-l distruge pe copil.ş ă ş Singura mea consolare este c petrece relativ pu in timp acas , i înă ţ ă ş lunile cît st la Londra sau în alt parte am anse de a recupera terenulă ă ş pierdut i de a r sturna, prin bun tate, r ul pe care l-a produs prinş ă ă ă purtarea lui inten ionat tic loas . Dar pe de alt parte, e o suferinţ ă ă ă ţă cumplit s -l vezi — la întoară ă cerea lui — str duindu-se din r sputeri s -ă ă ămi submineze truda i s -l transforme pe micu ul meu nevinovat, afecş ă ţ -tuos i cuminte, într-un b iat egoist, neascult tor i înş ă ă ş dr cit. În felulă acesta preg te te terenul pentru acele vicii pe care le-a cultivat cu atîtaă ş succes în propria sa fire pervertit .ă

Din fericire toamna trecut n-au fost invita i la Grassdale nici unulă ţ din „prietenii” lui Arthur; în schimb, s-a deplasat el s -i viziteze pe uniiă dintre ei. A da nu tiu ce s fac întotdeauna la fel, i tare a dori caş ş ă ă ş ş prietenii lui s fie destul de numero i i de iubitori ca s -l p strez lîng eiă ş ş ă ă ă în tot cursul anului. Domnul Hargrave — spre necazul meu — n-a plecat cu el; dar cred c am terminat cu acest gentlemen.ă

Timp de apte sau opt luni s-a purtat atît de remarcaş bil i a fost atît deş diplomat încît am uitat aproape complet s mai fiu prudent , de faptă ă chiar începusem s -l consider prieten i s -l tratez ca atare, cu anumiteă ş ă restric ii (care de altfel nu mi se p reau absolut necesare); cînd profitîndţ ă de amabilitatea mea naiv s-a gîndit c ar putea îndr zni s dep ească ă ă ă ăş ă limitele modera iei i decen ei pe care i le impusese atîta vreme. Asta s-ţ ş ţ şa întîmplat într-o sear de la sfîr itul lunii mai. M plimbam prin parc,ă ş ă iar el trecînd c lare pe acolo i dînd cu ochii de mine, i-a luat inima înă ş ş din i, s-a apropiat i, desc lecînd, i-a l sat arm sarul la poart . Asta eraţ ş ă ş ă ă ă prima dat cînd îndr znea s intre în curte, de cînd r m sesem singură ă ă ă ă ă — f r a fi înso it de mama sau sora lui sau f r a avea m car scuza c -ă ă ţ ă ă ă ămi aduce un mesaj din partea lor. Dar a izbutit s adopte o manier atîtă ă de calm i de degajat , s maniă ş ă ă feste o prietenie atît de respectuoas iă ş de bine st pînit încît, de i m-am ar tat pu in surprins , n-am fost niciă ă ş ă ţ ă alarmat , nici ofensat de libertatea neobi nuit pe care i-a luat-o. S-aă ă ş ă ş plimbat împreun cu mine pe sub frasini i pe malul apei i mi-a vorbită ş ş cu mult însufle ire, bun-gust i inteligen despre tot felul de lucruri,ă ţ ş ţă înainte de a începe eu s m gîndesc cum s scap de el. Apoi, dup oă ă ă ă pauz , în cursul c reia am r mas amîndoi cu privirile a intite la apaă ă ă ţ lini tit i albastr a lacului (eu învîrtind în minte diverse solu ii pentruş ă ş ă ţ

a-l îndep rta în mod poliă ticos, iar el — f r îndoial — meditînd asupraă ă ă altor lucruri la fel de str ine de priveli tile i de sunetele încînt toare peă ş ş ă care le percepeau sim urile lui) a început deoţ dat , pe un ton deosebit,ă sc zut, potolit i dulce, dar foarte clar, s -mi declare, în termenii cei maiă ş ă pu ini echiţ voci, dragostea lui statornic i pasionat . Numai c eu i-amă ş ă ă retezat vorbele i l-am respins cu atîta fermitate i hot rîre i cu unş ş ă ş asemenea amestec de indignare dispre uitoare, de comp timire i mil ,ţ ă ş ă încît s-a retras uluit, umilit i descump nit. Cîteva zile mai tîrziu am aflatş ă c a plecat la Londra. S-a întors îns dup vreo dou luni — i nu s-aă ă ă ă ş inut întotdeauna departe de mine, numai c s-a comportat într-un modţ ă

atît de deosebit încît agera lui sor n-a putut s nu observe schimbarea.ă ă— Ce i-ai f cut lui Walter, doamn Huntingdon? m-a întrebat ea într-ă ă

o diminea cînd m aflam în vizit la Grove i el tocmai p r sise odaiaţă ă ă ş ă ă dup ce schimbase cu mine cîteva cuvinte de polite e glacial . În ultimaă ţ ă vreme, doamn Huntingdon, v d c e extrem de ceremonios, a a c nuă ă ă ş ă pot în elege ce i s-a întîmplat, decît doar dac nu cumva l-ai ofensat deţ ă moarte. Spune-mi despre ce e vorba ca s pot s slujesc de mediator i să ă ş ă v împac. ă

— N-am f cut nimic anume pentru a-l ofensa, i-am r spuns eu. Dacă ă ă e ofensat, cel mai bine ar fi s spun singur care e pricina.ă ă

— Am s -l întreb — strig micu a z p cit , î nind de la locul ei iă ă ţ ă ă ă ţ ş ş sco îndu- i capul pe fereastr . E chiar aici, în gr din . Walteeer!ţ ş ă ă ă

— Nu, nu, Esther! Dac o faci, m superi foarte tare. i am s teă ă Ş ă p r sesc imediat i n-am s mai revin luni de zile, dac nu chiar ani de-aă ă ş ă ă rîndul.

— M-ai strigat, Esther? întreb fratele ei de afar , apropiindu-se deă ă fereastr .ă

— Da. Am vrut s te rog...ă— La revedere, Esther, i-am zis eu luîndu-i mîna i strîngîndu-i-o cuş

asprime.— Am vrut s te rog — a continuat ea — s -mi aduci un trandafiră ă

pentru doamna Huntingdon.Walter se îndep rt .ă ă— Doamn Huntingdon! exclam Esther dup aceea întorcîndu-seă ă ă

c tre mine i inîndu-mi strîns mîna — sînt pur i simplu uimit deă ş ţ ş ă dumneata: e ti la fel de suş p rat , de distant i de rece ca i el. Iar eu sîntă ă ăş ş

hot rît ca pîn ce pleci s v fac s fi i la fel de buni prieteni caă ă ă ă ă ă ţ odinioar .ă

— Esther, cum po i s fii a a nepoliticoas ! strig doamna Hargraveţ ă ş ă ă care edea în fotoliu împletind cu un aer grav. Vai de mine, dar n-ai sş ă înve i niciodat s te por i ca o lady!ţ ă ă ţ

— Bine, m mico, dar chiar tu ai spus...ăÎns domni oara fu readus la t cere de maic -sa, care ridic un degetă ş ă ă ă ă

i scutur sever din cap.ş ă— Ce zici ce dificil e? îmi opti ea.ă şDar pîn s pot s adaug i eu mustr rile mele, domă ă ă ş ă nul Hargrave

reap ru la fereastr inînd în mîn un splendid trandafir b tut.ă ăţ ă ă— Poftim, Esther, i-am adus trandafirul, zise el întinzîndu-i-l.ţ— D -i-l chiar tu, prostule! strig ea tr gîndu-se reă ă ă pede înd r t dintreă ă

noi.— Doamna Huntingdon prefer s -l primeasc din mîinile tale,ă ă ă

replic el pe un ton foarte grav, dar coborînd vocea ca s nu-l audă ă ă maic -sa. Sor -sa lu trandafirul i mi-l d du.ă ă ă ş ă

— Doamn Huntingdon, fratele meu v ofer acest trandafiră ă ă împreun cu respectele lui i sper ca în curînd s ajung s se în eleagă ş ă ă ă ă ţ ă mai bine cu dumneavoastr . E bine a a, Walter? ad ug obr znicu aă ş ă ă ă ţ apropiindu-se de el i cuprinzîndu-i cu bra ele capul aplecat peste pervaş ţ -zul ferestrei. Sau ar fi trebuit oare s -i spun c - i pare r u c ai fost a aă ă ţ ă ă ş de îfnos? Sau c speri c - i va ierta gre eala?ţ ă ă ţ ş

— Prostu mic ce e ti! Habar n-ai despre ce vorţă ă ş be ti, r spunse elş ă foarte serios.

— Chiar c a a e: nu tiu nimic!ă ş ş— Haide, Esther, — se amestec doamna Hargrave care, m car că ă ă

nici ea nu era deloc l murit în privin a înstr in rii produs între noi, î iă ă ţ ă ă ă ş d dea cel pu in seama c purtarea fiicei sale era cu toulă ţ ă necorespunz toare — insist s p r se ti înc perea!ă ă ă ă ş ă

— Vai, v rog, nu, doamn Hargrave, pentru c am s plec eu, i-amă ă ă ă zis, i imediat mi-am luat r mas bun.ş ă

Cam la o s pt mîn dup aceea, domnul Hargrave i-a adus sora înă ă ă ă ş vizit la mine. La început i-a p strat obiă ş ă şnuitul s u aer rece, distant, peă jum tate majestuos, pe jum tate melancolic i în general jignit. Dar deă ă ş data asta Esther n-a f cut nici un comentariu în aceast privin . Eraă ă ţă evident c fusese dresat s se comporte mai frumos. A stat de vorb cuă ă ă ă

mine, a rîs i s-a zbenguit cu micu ul Arthur, tovar ul ei de joacş ţ ăş ă îndr git i iubitor. Dar, oarecum spre nepl cerea mea, Arthur a tras-oă ş ă afar din odaie pentru a alerga prin hol i apoi în gr din . M-am ridicată ş ă ă ca s înte esc focul. Domnul Hargrave m-a întrebat dac mi-e frig i aă ţ ă ş închis u a — o amabilitate cu totul nelalocul ei pentru c inten ia meaş ă ţ fusese s m duc în urma zgoă ă moto ilor tovar i de joac . Apoi i-aş ăş ă ş permis s se apropie i el de c min i m-a întrebat dac tiu cumva că ş ă ş ă ş ă domnul Huntingdon se afl acum la conacul lordului Lowborough i că ş ă probabil va mai r mîne o vreme acolo.ă

— Nu tiam, dar n-are nici o importan , i-am r spuns cu nep sare.ş ţă ă ăi dac obrajii mei str luceau ca focul, asta se datora mai degrabŞ ă ă ă

întreb rii care mi se pusese decît informaă iei pe care o transmitea.ţ— i n-ave i nimic împotriv ? m-a întrebat el.Ş ţ ă— Nimic, dac lordului Lowborough îi face pl cere societatea lui.ă ă— Va s zic nu mai ave i nici un pic de dragoste pentru el?ă ă ţ— Nu.— tiam asta — tiam c ave i un spirit prea nobil i o fire prea purŞ ş ă ţ ş ă

ca s mai pute i p stra pentru o peră ţ ă soan atît de fals i de corupt alteă ă ş ă sentimente decît cele de indignare i sil dispre uitoare.ş ă ţ

— Dar nu e prietenul dumitale? l-am întrebat întorcîndu-mi privirile de la foc c tre fa a lui, poate cu o u oar und a acelor sentimente peă ţ ş ă ă care le atribuia altuia.

— A fost — mi-a r spuns el cu aceea i gravitate calm dinainte —ă ş ă dar, v rog, s nu m nedrept i i presupunînd c a fi în stare s continuiă ă ă ăţţ ă ş ă s ofer prietenia i stima mea unui om care a putut, într-un mod atît deă ş infam i de nelegiuit s p r seasc i s r neasc o fiin extraordinarş ă ă ă ă ş ă ă ă ţă de... M rog, n-am s mai spun nimic în aceast privin . Dar, rogu-v ,ă ă ă ţă ă nu v gîndi i niciodat la r zbunare?ă ţ ă ă

— R zbunare? Nu! La ce-ar servi? Pe el nu l-ar face mai bun i niciă ş pe mine mai fericit .ă

— Nu tiu cum s v vorbesc, doamn Huntingdon a reluat eaş ă ă ă zîmbind. Nu sînte i decît pe jum tate femeie — natura dumneavoastrţ ă ă trebuie s fie pe jum tate omeă ă neasc i pe jum tate angelic . Oă ş ă ă asemenea bun tate îmi impune respect, dar m i sperie; nici nu tiu cumă ăş ş s-o interpretez.

— Atunci, domnule, m tem c trbeuie s fii mult mai r u decît e ti,ă ă ă ă ş dac eu — o muritoare de rînd — î i sînt, dup propria dumitaleă ţ ă

m rturie, în atît de mare m sur superioar . i întrucît între noi există ă ă ă Ş ă atît de pu in simţ ă patie i în elegere, cred c fiecare din noi ar face maiş ţ ă bine s - i caute un tovar mai potrivit.ă ş ăş

i ducîndu-m imediat la fereastr am început s m uit dup b ie elŞ ă ă ă ă ă ă ţ i dup vesela lui prieten .ş ă ă

— Nu, sus in cu convingere c eu sînt muritorul de rînd, mi-a replicatţ ă domnul Hargrave. Nu vreau s cred c a fi mai r u decît semenii mei.ă ă ş ă Îns — iar i sus in cu t rie — dumneavoastr , doamn , trebuie să ăş ţ ă ă ă ă crede i c nu e nimeni ca dumneavoastr . Apoi schimbînd tonul m-aţ ă ă întrebat cu gravitate: — Dar sînte i fericit ?ţ ă

— La fel de fericit ca i al ii.ă ş ţ— Chiar atît de fericit cît a i dori s fi i?ă ţ ă ţ— Nimeni nu are parte de a a ceva pe lumea asta.ş— Un lucru tiu, îns — mi-a zis el cu un oftat proş ă fund i trist: Sînte iş ţ

infinit mai fericit decît mine.ă— Atunci îmi pare tare r u pentru dumneata, i-am r spuns f r voiaă ă ă ă

mea.— Serios? Nu se poate, pentru c dac ar fi a a, atunci v-a i bucuraă ă ş ţ

s -mi aduce i o alinare.ă ţ— i chiar astfel a proceda dac a putea s-o fac f r s -mi d unezŞ ş ă ş ă ă ă ă

mie sau altcuiva.— i dumneavoastr pute i crede c a avea cît de cît dorin a s vŞ ă ţ ă ş ţ ă ă

fac vreun r u? Nu, dimpotriv , tînjesc mai mult dup fericireaă ă ă dumneavoastr decît dup a mea. Sînte i tare nenorocit în momentul deă ă ţ ă fa , doamn Hunţă ă tingdon, a continuat el scrutîndu-mi, cu îndr zneal ,ă ă chipul. Nu v plînge i, deloc, dar eu v d — i simt — i tiu c sînte iă ţ ă ş ş ş ă ţ nenorocit — i c a a ve i r mîne cît vreme men ine i zidurile aceleaă ş ă ş ţ ă ă ţ ţ de ghea în jurul inimii dumneavoastr înc atît de cald . i eu sîntţă ă ă ă Ş nenorocit. Dac a i avea m car bun voin a de a-mi zîmbi, m-a i faceă ţ ă ă ţ ţ fericit. Ave i încredere în mine i ve i fi i dumneavoastr fericit pentruţ ş ţ ş ă ă c v pot aduce fericirea — i o voi face chiar i împotriva voin eiă ă ş ş ţ dumneavoastr ! a morm it el printre din i.ă ă ţ

— Dar am, s fiu, domnule Hargrave, iar dumneata ai o mam , i-amă ă zis eu retr gîndu-m de la fereastr pentru c m urm rise pîn acolo. ă ă ă ă ă ă ă

— Dar nu e nevoie ca ei s tie, a început el. ăşÎns înainte ca vreunul dintre noi s mai poat spune ceva, au reintrată ă ă

în odaie Esther i Arthur. Fata s-a uitat la chipul împurpurat i emo ionatş ş ţ

al fratelui ei, i apoi la chipul meu care b nuiesc c era i el destul deş ă ă ş împurpurat i emo ionat, de i din motive cu totul diferite. Proş ţ ş babil ea socotea c ne-am certat îngrozitor i era evident nedumerit i tulburată ş ă ş ă de aceast împrejurare. Dar fie din polite e, fie din team s nu- i supereă ţ ă ă ş fratele, n-a f cut nici o aluzie la asta. S-a a ezat pe canapea iă ş ş potrivindu- i zulufii aurii rev rsa i din bel ug pe umeri, a începutş ă ţ ş imediat s vorbeasc despre gr din i despre micu ul ei tovar de joacă ă ă ăş ţ ăş ă i a continuat s sporov iasc dup obiceiul ei pîn cînd frate-su i-a spusş ă ă ă ă ă

c s-a f cut ora de plecare.ă ăLuîndu- i r mas bun, Walter mi-a zis: ş ă— Dac am vorbit cu prea mult c ldur , v rog s m ierta i, pentruă ă ă ă ă ă ă ţ

c altfel n-am s mi-o scuz eu nicioă ă dat .ăEsther a zîmbit i mi-a aruncat o privire. Eu n-am fş ăcut decît s mă ă

înclin, i pe fa a ei s-a putut citi deziluş ţ zia. I s-a p rut o r splat preaă ă ă slab pentru concesia m rinimoas f cut de Walter, i eu, ca prieten ,ă ă ă ă ă ş ă am dezam git-o. Biata copil , ce pu in cunoa te lumea în care tră ă ţ ş ăie te!ş

Domnul Hargrave n-a mai avut prilejul de a m întîlni între patru ochiă timp de cîteva s pt mîni. Dar cînd m-a v zut, maniera lui ar ta maiă ă ă ă pu in mîndrie i mult melancolie înduio toare. Vai, ce tare m-aţ ă ş ă şă nec jit! În cele din urm m-am v zut obligat s încetez aproape cuă ă ă ă ă des vîr ire vizitele mele la conacul Grove, chiar cu riscul de a o ofensaă ş profund pe doamna Hargrave i de a o sup ra foarte tare pe biata Estherş ă care îmi pre uie te cu adev rat societatea, întrucît alta mai bun nu are,ţ ş ă ă i care n-ar trebui, de fapt, s sufere pentru vina fratelui ei. Dar acestş ă

du man neobosit nu era învins: p rea s stea ve nic la pînd . Adeseori îlş ă ă ş ă vedeam c l rind alene pe lîng proă ă ă prietatea mea i privind iscoditor înş jurul lui. Sau dac nu-l vedeam eu, îl vedea Rachel. Femeia aceea cuă ochii ageri a ghicit repede cum stau lucrurile între noi i pîndindş mi c rile lui Walter, din punctul ei înalt de observa ie aflat în cameraş ă ţ copilului, îmi strecura o vorb dac m vedea preg tindu-m de plimbareă ă ă ă ă cînd avea vreun motiv s cread c el se afl prin preajm sau s i seă ă ă ă ă ă par c m va întîlni sau ajunge din urm pe drumul pe care voiam s -lă ă ă ă ă parcurg. Atunci îmi amînam plimbarea sau m limitam în ziua respectivă ă la parc i la gr din ori, dac drumul propus era important — cum ar fiş ă ă ă fost o vizit la cineva bolnav sau nec jit — o luam pe Rachel cu mine iă ă ş atunci nu mai eram deranjat de insisten ele lui.ă ţ

Dar, într-o zi blînd i însorit de la începutul lui noă ş ă iembrie tocmai m aventurasem de una singur ca s vizitez coala din sat i pe vreoă ă ă ş ş cî iva dintre ranii s rţ ţă ă mani; la întoarcere, am început s m alarmeză ă auzind tropotul unor copite apropiindu-se din urm într-un trap rapid. Nuă era prin preajm nici un pîrleaz sau vreun gol între garduri prin care s fiă ă putut fugi pe cîmp, a a c am mers lini tit , mai departe, spunîndu-mi înş ă ş ă sinea mea: „La urma urmei s-ar putea s nu fie el. i chiar de e i mă Ş ş ă sup r cu ceva, sînt hot rît s fie pentru ultima oar , dac exist vreoă ă ă ă ă ă ă ă putere a cuvintelor i privirilor împotriva neobr z rii i a unuiş ă ă ş sentimentalism atît de dulceag i de inepuizabil ca al lui”.ş

Calul m-a ajuns curînd din urm i c l re ul a strîns frîul ca s r mînăş ăă ţ ă ă ă în dreptul meu. Era domnul Hargrave. M-a salutat cu un zîmbet destinat s fie blînd i melană ş colic, dar satisfac ia lui triumf toare c , în sfîr it, m-ţ ă ă şa prins, str lucea atît de puternic dinl untrul lui, încît spectacolul n-a fostă ă deloc izbutit. Dup ce i-am r spuns foarte scurt la salut i dup ce m-amă ă ş ă interesat de doamnele de la conacul Grove, am întors capul i am mersş mai departe. Numai c el m-a urmat i i-a inut calul pe lîng mine. Eraă ş ş ţ ă evident c avea inten ia s m înso easc tot drumul.ă ţ ă ă ţ ă

„M rog! La urma urmei nu-mi pas cine tie ce. Dac ai chef s - iă ă ş ă ă ţ mai dau o dat peste nas, n-ai decît — mi-am zis în sinea mea. Ei, haideă domnule, s vedem ce mai urmeaz ?”ă ă

Aceast întrebare, de i nerostit , nu a r mas mult vreme f ră ş ă ă ă ă ă r spuns. Dup cîteva observa ii f cute în treac t în privin a unor subiecteă ă ţ ă ă ţ indiferente, a început pe un ton solemn urm torul apel la sentimenteleă mele umane:

— Doamn Huntingdon, în aprilie se vor împlini patru ani de cînd v-ăam v zut prima dat — probabil c dumneavoastr a i i uitată ă ă ă ţ ş împrejurarea respectiv , dar eu nu pot s n-o in minte. V-am admirată ă ţ atunci din adîncul inimii, dar n-am îndr znit s v iubesc. În toamnaă ă ă următoare am cunoscut, în atît de mare m sur , perfec iunileă ă ţ dumneavoastr încît mi-a fost imposibil s nu m îndră ă ă ăgostesc, de i n-şam îndr znit s m manifest pe fa . De mai bine de trei ani trec printr-ă ă ă ţăun adev rat martiriu. De pe urma chinului, a emo iilor în bu ite, aă ţ ă ş dorin elor arţ z toare, dar zadarnice, a durerii t cute, a speran eloră ă ţ zdrobite i a afec iunii c lcate în picioare am suferit mai mult decît vş ţ ă ă pot spune sau decît v pute i închipui — i dumneavoastr a i fost cauzaă ţ ş ă ţ lor — i înc nu întrutotul nevinovat . Îmi irosesc tinere ea;ş ă ă ţ

perspectivele mele se întunec ; via a mea e un pustiu f r speran ; nuă ţ ă ă ţă cunosc odihna nici ziua nici noaptea; am ajuns s fiu o povar pentruă ă mine i pentru al ii i dumneavoastr m-a i putea salva printr-un simpluş ţ ş ă ţ cuvînt — printr-o singur privire, dar nu vre i s-o face i — a a e?ă ţ ţ ş

— În primul rînd c nu te cred, i-am r spuns. În al doilea rînd, dacă ă ă vrei s fii atît de necugetat, eu nu te pot împiedica.ă

— Dac pretinde i — mi-a r spuns el cu seriozitate — c socoti iă ţ ă ă ţ nechibzuin cele mai bune, mai puternice i mai divine impulsuri aleţă ş naturii noastre — nu v pot crede. tiu c nu sînte i o fiin chiar atît deă Ş ă ţ ţă împietrit i de glacial cum vre i s v ar ta i — odinioar a i avut oă ş ă ţ ă ă ă ţ ă ţ inim i i-a i oferit-o so ului dumneavoastr . Cînd a i constatat c eă ş ţ ţ ă ţ ă întrutotul nevrednic de ea, a i luat-o înapoi. Nu cumva vre i s sus ine iţ ţ ă ţ ţ c l-a i iubit pe destr b latul acela pus pe desf t ri i cu mintea lipsit deă ţ ă ă ăă ş ă noble e, c l-a i iubit atît de profund i cu atîta devotament încît nu maiţ ă ţ ş pute i iubi niciodat pe altcineva? tiu c exist în firea dumneavoastrţ ă Ş ă ă ă sentimente care nu au fost înc niciă odat scoase la lumin . i mai tiu că ă Ş ş ă în starea dumneavoastr actual — neglijat , singur i p r sit — sînă ă ă ă ş ă ă ă -te i, i e normal s fi i, nenorocit . Dar st în puterea dumneavoastr sţ ş ă ţ ă ă ă ă în l a i dou fiin e omene ti, din mlaă ţ ţ ă ţ ş ştina suferin ei, pe culmileţ indescriptibilei beatitudini pe care n-o poate da decît dragostea generoas , nobil i altruist (pentru c dac a i vrea m-a i putea iubi).ă ă ş ă ă ă ţ ţ N-ave i decît s -mi spune i c m dispre ui i i m detesta i, dar —ţ ă ţ ă ă ţ ţ ş ă ţ întrucît mi-a i dat exemplul dumneavoastr cînd e vorba de a spuneţ ă lucrurile pe leau — v voi r spunde c nu v cred! Numai c nu vre i s-ş ă ă ă ă ă ţo face i! Prefera i ca i dumneavoastr i eu s fim neferici i.ţ ţ ş ăş ă ţ

— M iube ti cu adev rat? l-am întrebat pe un ton foarte serios,ă ş ă oprindu-m locului i privindu-l calm drept în fa .ă ş ţă

— Mai încape vorb ? a strigat el.ă— M iube ti sincer? l-am întrebat din nou.ă şS-a luminat la fa : a crezut c se afl doar la un pas de victorie. Aţă ă ă

început o expunere p tima privitoare la seriozitatea i c lduraă şă ş ă afec iunii lui, numai c eu i-am retezat-o cu o alt întrebare:ţ ă ă

— Dar nu cumva e o dragoste egoist ? Afec iunea dumitale eă ţ suficient de dezinteresat ca s fii în stare s - i jertfe ti propriile pl ceriă ă ă ţ ş ă pentru ale mele?

— Mi-a da i via a ca s v fiu de folos.ş ş ţ ă ă

— N-am nevoie de via a dumitale — dar ai suficienta în elegere iţ ţ ş comp timire adev rat pentru necazurile mele încît s te pot convinge să ă ă ă ă faci un efort pentru a mi le alina chiar cu riscul unei mici nepl ceriă pentru dumneata?

— Pune i-m la încercare i ve i vedea!ţ ă ş ţ— Dac a a stau lucrurile — atunci s nu mai aboră ş ă dezi niciodată

acest subiect. C ci abordîndu-l, vei spori cumplit povara acestoră suferin e pe care cu atîta bun tate le-ai deplîns.ţ ă

i-a mu cat buza i o vreme a r mas t cut, cu priviŞ ş ş ă ă rile în p mînt. ă— Atunci trebuie s v p r sesc, a zis el în cele din urm , privindu-ă ă ă ă ă

m insistent. Trebuie s v p r sesc. Nu mai pot sa tr iesc aici i să ă ă ă ă ă ş ă p streze mereu t cere în privin a subiectului care-mi absoarbe toateă ă ţ gîndurile i doş rin ele.ţ

— Pe vremuri, dup cîte tiu, veneai foarte rar acas . N-o s - i facă ş ă ă ţ ă deloc r u s mai lipse ti o vreme — dac e cu adev rat necesar.ă ă ş ă ă

— Dac e cu adev rat posibil, a morm it el. i chiar pute i s fi i atîtă ă ă Ş ţ ă ţ de rece trimi îndu-m de aici? Dori i cu adev rat acest lucru?ţ ă ţ ă

— F r doar i poate. Dac nu m po i vedea f r s m chinui a aă ă ş ă ă ţ ă ă ă ă ş cum ai f cut-o în ultima vreme, atunci a prefera s - i spun adio i s nuă ş ă ţ ş ă te mai v d niciodat .ă ă

Nu mi-a r spuns dar, aplecîndu-se pu in în a, mi-a întins mîna. Amă ţ ş ridicat ochii c tre chipul lui i am citit pe el atîta suferin autentic încîtă ş ţă ă indiferent dac era vorba de o dezam gire amarnic , de mîndrie r nit ,ă ă ă ă ă de dragoste mîhnit sau, poate în mai mare m sur de o mînie înfl c rată ă ă ă ă ă — n-am putut s nu-i strîng mîna cu sinceritatea cu care mi-a fi luată ş r mas bun de la un prieten. El mi-a strîns-o tare de tot i imediat a dată ş pinteni calului i s-a îndep rtat în galop. Curînd dup aceea am aflat c aş ă ă ă plecat la Paris, unde se afl i acum; i cu cît va sta mai mult acolo cuă ş ş atît va fi mai bine pentru mine.

CAPITOLUL XXXVIII

25 DECEMBRIE 1826. A CINCEA aniversare a nun ii mele i, sper ultima pe care o mai petrec sub acestţ ş acoper mînt. Hot rîrea mea e luat , planul meu e alc tuit i par ial l-amă ă ă ă ş ţ i pus în aplicare. Con tiin a nu m mustr , dar pe m sur ce inten iileş ş ţ ă ă ă ă ţ

mele se maturizeaz , vreau s mai în el timpul în aceste seri lungi deă ă ş iarn expunîndu-mi pledoaria pentru propria mea satisă fac ie — oţ ocupa ie destul de sumbr , dar avînd aerul c ar fi util . i întrucît eţ ă ă ă Ş îndeplinit e o îndatorire, îmi va veni mai bine la socoteal decît unaă ă pl cut .ă ă

În septembrie, lini titul conac Grassdale a fost din nou înviorat iş ş înveselit de un grup de doamne i domni (ca s zicem a a), de faptş ă ş aceia i indivizi ce fuseser invita i i cu doi ani înainte, la care se maiş ă ţ ş ad ugau înc vreo doi-trei musafiri, printre care doamna Hargrave iă ă ş fiica ei mai mic . Domnii, i cu lady Lowborough, au fost inviă ş ta i pentruţ pl cerea st pînului casei, celelalte doamne, b nuiesc, pentru a salvaă ă ă aparen ele i pentru a m ine pe mine în frîu, f cîndu-m s m port cuţ ş ă ţ ă ă ă ă re inere i poliţ ş te e. Dar doamnele n-au r mas decît trei s pt mîni, iarţ ă ă ă b rba ii — cu dou excep ii — peste dou luni, c ci gazda lor ospitalieră ţ ă ţ ă ă ă nu voia deloc s se despart de ei i s r mîn singur cu intelectul luiă ă ş ă ă ă str lucit, cu con tiin a lui nep tat i cu so ia lui iubit i iubitoare.ă ş ţ ă ăş ţ ăş

În ziua sosirii ladyei Lowborough am urmat-o pîn în camera ei i i-ă şam spus de la obraz c dac voi avea motiv s b nuiesc c mai continuă ă ă ă ă ă leg tura ei vinovat cu domnul Huntingdon, voi socoti c este de datoriaă ă ă mea s -i informez so ul despre aceast împrejurare — sau cel pu in s -iă ţ ă ţ ă stîrnesc b nuielile — indiferent cît de penibil ar fi acest lucru i oricît deă ş îngrozitoare ar fi consecin ele. La început a tres rit surprins de aceastţ ă ă ă

declara ie atît de nea teptat i rostit pe un ton atît de hot rît, de i calm.ţ ş ăş ă ă ş Dar revenindu- i într-o clip mi-a r spuns cu r ceal c dac voi vedeaş ă ă ă ă ă ă vreun lucru cît de cît condamnabil sau suspect în comportarea ei, îmi dă mîn liber s -i spun totul lordului. Dorind s m ar t mul umit deă ă ă ă ă ă ţ ă aceast asigurare, am p r sit-o. Într-adev r, de atunci n-am v zut nimică ă ă ă ă condamnabil sau suspect în purtarea ei fa de st pînul casei. Pe de altţă ă ă parte, trebuia s am grij de ceilal i oaspe i a a c nu i-am supravegheată ă ţ ţ ş ă îndeaproape — deoarece, ca s m rturisesc adev rul, m temeam, s nuă ă ă ă ă v d ceva deosebit între ei.ă

Dar temerilor mele li s-a pus cap t într-un mod la care nu mă ă a teptam. Într-o sear , cam la vreo dou s pt mîni dup sosireaş ă ă ă ă ă musafirilor, m retr seesem în biblioă ă tec . M cuib risem în ni a de laă ă ă ş fereastr i priveam spre apus unde colinele, din ce în ce mai întunecate,ăş se conturau în lumina g lbuie a înser rii, care se amesteca i se estompaă ă ş c tre partea de sus a cerului — mai senin , de un albastru palid. Deodată ă ă am auzit pe cineva apropiindu-se cu pa i gr bi i; era lordul Lowboroughş ă ţ — încăperea aceasta fiind refugiul s u favorit. A trîntit u a cu o violenă ş ţă neobi nuit i i-a aruncat p l ria de pe cap f r s -i pese unde va c dea.ş ăş ş ă ă ă ă ă ă Oare ce i s-o fi întîmplat? Era palid ca o fantom ; privea int în podea;ă ţ ă strîngea din din i, iar pe fruntea lui str lucea roua chinurilor cumţ ă plite. Era limpede c în sfîr it ajunsese s - i cunoasc nenorocirea!ă ş ă ş ă

Nedîndu- i seama c m aflu acolo a început s se plimbe în sus i înş ă ă ă ş jos prin camer într-o stare de agita ie cumplit , frîngîndu- i mîinile iă ţ ă ş ş suspinînd. M-am mi cat pu in ca s -i atrag aten ia c nu e singur. Dar elş ţ ă ţ ă era prea preocupat ca s m bage în seam . Poate c în momentul în careă ă ă ă se afla cu spatele la mine a fi putut s traversez înc perea i s mş ă ă ş ă ă strecor neobservat afar . M-am ridiă ă cat pentru a încerca acest lucru, dar tocmai atunci m-a observat. A tres rit i o clip a încremenit. Apoi i-aă ş ă ş ters fruntea sc ldat în sudoare i a înaintat c tre mine cu un fel deş ă ă ş ă

st pînire nefireasc . Cu glas profund, aproape cavernos mi-a spus:ă ă— Doamn Huntingdon, mîine va trebui s v pă ă ă ăr sesc.ă— Mîine? am repetat. Nu te întreb pricina...— Atunci înseamn c o cunoa te i — i totu i pute i fi atît de calm !ă ă ş ţ ş ş ţ ă

a reluat el holbîndu-se la mine cu adînc mirare dar, dup cît mi s-aă ă p rut, nu i f r un fel de resentiment crîncen.ă ş ă ă

— Sînt de atîta vreme la curent cu... (m-am oprit la timp i apoi amş continuat) cu firea i comportarea so ului cu, încît nimic nu m maiş ţ ă ocheaz .ş ă

— De cît vreme sînte i la curent cu acest lucru? m-a întrebat elă ţ l sîndu- i pumnul s cad pe masa de al turi i privindu-m intens dreptă ş ă ă ă ş ă în ochi.

M-am sim it ca un criminal.ţ— Nu de prea mult vreme, i-am r spuns.ă ă— Va s zic a i tiut! a strigat el cu aprig veheă ă ţ ş ă men — i totu iţă ş ş

mie nu mi-a i spus! l-a i ajutat s m în ele!ţ ţ ă ă ş— Milord, nu i-am ajutat s te în ele.ă ş— Atunci de ce nu mi-a i spus?ţ— Pentru c tiam c-o s - i pricinuiasc o mare duăş ă ţ ă rere. Speram c eaă

se va întoarce la îndatoririle ei i atunci nu mai era nevoie s - i torturezş ă ţ inima cu asemenea...

— Vai, Doamne! De cît vreme se petrec aceste luă cruri? De cînd dureaz , doamn Huntingdon?... V rog s -mi spune i... Trebuieă ă ă ă ţ neap rat s tiu! exclam el cu o ner bdare intens i însp imînt toare.ă ăş ă ă ăş ă ă

— De vreo doi ani, cred.— Dumnezeule mare! i în tot timpul sta m-a pŞ ă ăc lit!ăÎmi întoarse spatele în bu indu- i un geam t chinuit i începu să ş ş ă ş ă

m soare iar i camera, în lung i-n lat. M durea cumplit inima pentru elă ăş ş ă i voiam s încerc s -l consolez, dar nu tiam deloc cum s-o fac.ş ă ă ş

— E o femeie tic loas , i-am spus. Te-a p c lit i te-a în elat într-ună ă ă ă ş ş mod josnic. Nu merit regretele dumitale, dup cum n-a meritat niciă ă afec iunea dumitale. Nu-i mai îng dui s - i mai fac r u. ine-te departeţ ă ă ţ ă ă Ţ de ea, f abă strac ie de ea i r mîi singur.ţ ş ă

— i dumneavoastr , doamn — mi-a spus el sever, oprîndu-seŞ ă ă locului i înfruntîndu-m cu priviri aspre — i dumneavoastr mi-a iş ă ş ă ţ f cut r u t inuindu-mi josnic acest lucru.ă ă ă

Sentimentele mele s-au schimbat brusc. Ceva s-a revoltat în sinea mea i m-a îndemnat s resping aceasta reac ie fa de în elegerea iş ă ţ ţă ţ ş comp timirea mea pornite din inim , i s m ap r printr-o severitateă ă ş ă ă ă corespunzătoare. Din fericire îns nu am cedat acestui îndemn. I-amă v zut tortura sufleteasc în momentul în care, pocnindu-se peste frunte,ă ă s-a întors brusc spre fereastr i ridicînd ochii c tre cerul palid aă ş ă murmurat p tima :ă ş

— O, Doamne, ce bine ar fi s pot muri?ăAm sim it c ar fi într-adev r un lucru josnic dac a mai turna m carţ ă ă ă ş ă

o pic tur de am r ciune în acest pahar care era gata s se reverse. iă ă ă ă ă Ş totu i m tem c a fost mai mult r ceal decît blînde e în tonul lini tit alş ă ă ă ă ţ ş r să punsului meu!

— A putea s aduc multe scuze în favoarea mea, scuze pe care uniiş ă le-ar accepta drept justificate, dar nu voi încerca s le enum r...ă ă

— Le cunosc, s-a pripit el s spun . Ve i zice c nu era treabaă ă ţ ă dumneavoastr ... C ar fi trebuit s -mi port singur de grij ... c propriaă ă ă ă ă mea orbire m-a aruncat în acest abis infernal, a a c nu am nici un dreptş ă s in de r u pe altcineva pentru c m-a crezut capabil de mai multă ţ ă ă ă în elepciune de cît aveam de fapt...ţ ă

— Recunosc c am gre it, am continuat eu f r s in seam deă ş ă ă ă ţ ă aceast violent întrerupere. Dar indiferent dac pricina gre elii mele aă ă ă ş constituit-o lipsa de curaj sau o amabilitate prost în eleas , socot cţ ă ă dumneata m înviă nov e ti cu prea mult severitate. Acum douăţ ş ă ă s pt mîni, chiar în momentul în care a sosit, i-am spus doamneiă ă Lowborough c , negre it, voi socoti de datoria mea s te informez, dacă ş ă ă va mai continua s te în ele. Mi-a dat mîn liber s-o fac dac voi vedeaă ş ă ă ă ceva condamnabil sau suspect în purtarea ei — dar n-am v zut nimic.ă Drept care am fost convins c i-a schimbat atitudinea.ă ăş

Lordul Lowborough continua s se uite pe fereastr în timp ce-iă ă vorbeam i nu mi-a r spuns, dar — sim ind ca un junghi amintirile peş ă ţ care le-au stîrnit cuvintele mele — a b tut din picior, a scî nit din din i iă ş ţ ş a încruntat din sprîncene ca cineva care sufer o intens durere fizic .ă ă ă

— A fost o gre eal , a fost o gre eal ! morm i el într-un tîrziu. Nuş ă ş ă ă exist nici o scuz pentru asta — nici un fel de compensa ie — fiindcă ă ţ ă nimic nu poate r scumă p ra anii aceia de credulitate blestemat — nimică ă nu le poate terge amintirea! Nimic, nimic! repet el într-o oapt a c reiş ă ş ă ă am r ciune disperat f cea imposibil orire resentiment împotriva lui.ă ă ă ă

— Cînd am judecat singur toate lucrurile, am g sit c am fost într-ă ă ăadev r vinovat . Dar acum nu pot decît s regret c n-am v zut lucrurileă ă ă ă ă în aceast lumin i mai înainte i c — dup cum spui dumneata —ă ă ş ş ă ă nimic nu mai poate readuce trecutul.

Ceva din glasul meu sau din însufle irea acestui r sţ ă puns p ru s -iă ă schimbe atitudinea. Întorcîndu-se spre mine i cercetîndu-mi, cu aten ie,ş ţ

chipul în lumina slab: din bibliotec îmi zise pe un ton mai blînd decîtă pîn atunci:ă

— B nuiesc c i dumneavoastr a i suferit.ă ăş ă ţ— Am suferit mult, la început.— Cînd s-a întîmplat asta?— Acum doi ani. i peste înc doi ani i dumneata vei fi la fel deŞ ă ş

calm cum sînt i eu acum — i mult, mult mai fericit, sper, întrucîtş ş dumneata e ti b rbat i e ti liş ă ş ş ber s faci ce- i place.ă ţ

O clip fa a lui fu str b tut de o umbr de zîmbet, de i era un zîmbetă ţ ă ă ă ă ş tare amar.

— N-a i fost prea fericit în ultima vreme? m întreb el cu un fel deţ ă ă ă efort de a- i rec p ta st pînirea de sine i cu hot rîrea de a renun a s - iş ă ă ă ş ă ţ ă ş mai discute propria nenorocire.

— Fericit ? i-am îngînat eu vorbele, aproape iritat de o asemeneaă ă întrebare. Cum a fi putut s fiu fericit , cu un asemenea so ?ş ă ă ţ

— Am observat o schimbare în înf i area dumneaăţş voastr , fa deă ţă primii ani ai c s toriei — a continuat el. I-am m rturisit această ă ă ă constatare i lui... tic losul aceş ă luia ( a morm it el printre din i), dar mi-aă ţ zis c propria dumneavoastr fire e cea care v submineaz frumuse ea;ă ă ă ă ţ c v îmb trîne te i v urî e te înainte de vreme i c acum c minul luiă ă ă ş ş ă ţ ş ş ă ă a ajuns s fie la fel de trist i de antiă ş patic ca o chilie de mîn stire.ă Zîmbi i, doamn Huntingţ ă don? Nimic nu v mi c ? Ce n-a da s am iă ş ă ş ă ş eu o fire la fel de calm ca a dumneavoastr !ă ă

— Firea mea n-a fost calm ini ial. Am înv at s par astfel datorită ţ ăţ ă ă unor lec ii aspre i datorit unor eforturi repetate.ţ ş ă

În acest moment intr ca o furtun în bibliotec domă ă ă nul Hattersley.— Hei, Lowborough! începu el — dar se întrerupse. A! V rog s mă ă ă

ierta i, exclam el dînd cu ochii de mine, nu tiam c e i doamna aici.ţ ă ş ă ş Nu te pierde cu firea, b iete, continu el dîndu-i lordului Lowborough ună ă pumn în spate care-l f cu pe acesta s se trag înapoi cu un aer deă ă ă dezgust i sup rare, greu de descris. Ia vino, c vreau s - i vorbesc...ş ă ă ă ţ

— N-ai decît s -mi vorbe ti aici.ă ş— Dar nu sînt sigur c ceea ce vreau s - i spun, ceea ce trebuie s - iă ă ţ ă ţ

spun, va fi foarte agreabil i pentru doamna.ş— Atunci nu va fi agreabil nici pentru mine, îi zise lordul dînd să

plece din odaie.

— Ba da, strig Hattersley urm rindu-l pîn în hol. Dac în pieptulă ă ă ă t u mai bate o inim de b rbat — conă ă ă tinu el coborîndu- i pu in glasul,ă ş ţ dar nu suficient pentru a m împiedica s aud fiecare cuvînt pe care-lă ă rostea, de i între noi se afla u a pe jum tate închis — socot c trebuiaş ş ă ă ă s te r zbuni. Stai, opre te-te! Las -m s - i explic... Am venit s - i oferă ă ş ă ă ă ţ ă ţ serviciile mele, pentru c de i Huntingdon e prietenul meu, e un p c tosă ş ă ă f r pereche, i în aceast împrejurare eu sînt de partea ta. tiu ce- iă ă ş ă Ş ţ trebuie ca s pui lucrurile la punct: schimb un glonte cu el, apoi ai s teă ă ă sim i lini tit. Haide, d -mi mîna i nu mai vedea lucrurile chiar a a înţ ş ă ş ş negru. Stabile te locul i data i restul aranjez eu.ş ş ş

Glasul, mai sc zut i mai ponderat al lordului Lowă ş borough, r spunse:ă— Acesta este tocmai remediul pe care i inima mea — sau diavolulş

din ea — mi l-a sugerat: s -l întîlnesc pe teren i s nu plec f r v rsareă ş ă ă ă ă de sînge.

— Exact! Ei, atunci...-— Nu! strig lordul cu glas hot rît i ap sat. De i îl ur sc din inimă ă ş ă ş ă ă

i m-a bucura de orice nenorocire ce i s-ar întîmpl — am s -l las înş ş ă ă plata Domnului. i cu toate c -mi ur sc propria via i pe asta am s-oŞ ă ă ţăş las tot pe seama Celui ce mi-a dat-o.

— Bine, dar vezi c în cazul sta... începu Hattersă ă ley s pledeze.ă— Refuz s te ascult! exclam tovar ul lui. Nu mai vreau s ascultă ă ăş ă

nici un cuvînt!— Atunci înseamn c e ti un prost, f r ira spiă ă ş ă ăş n rii, i m sp l peă ş ă ă

mîini de tine, morm i cel ce-l isă pitea, r sucindu-se pe c lcîie iă ă ş îndep rtîndu-se.ă

— Bravo, bravo, lord Lowborough! i-am strigat eu repezindu-mă afar din bibliotec i strîngîndu-i mîna care frigea, tocmai cînd el d deaă ăş ă s urce sc rile. Încep s cred c lumea asta nu te merit !ă ă ă ă ă

Neîn elegînd aceast izbucnire brusc , se întoarse c tre mine cu oţ ă ă ă privire sumbr i uluit , aproape n uc ; dar curînd fa a lui se lumin de oăş ă ă ă ţ ă expresie mai blînd i, înainte de a-mi putea retrage mîna, el mi-o strînseăş cu mult c ldur i în ochi îi scînteiar sentimente sină ă ă ş ă cere în timp ce murmur :ă

— Domnul s ne aib în paz pe amîndoi!ă ă ă— Amin! i-am r spuns eu.ă

i astfel ne-am desp r it.Ş ă ţ

M-am întors în salon unde f r îndoial prezen a mea era a teptat deă ă ă ţ ş ă mai toat lumea i poate chiar doă ş rit de vreo dou persoane. Înă ă anticamer se afla domă nul Hattersley care ironiza la itatea lorduluiş Lowborough în fa a unui auditoriu select, alc tuit din domnulţ ă Huntingdon, care st tea rezemat alene de mas i jubila încîntat — i dină ăş ş domnul Grimsby care se învîrtea pe acolo frecîndu- i mîinile, bucuros iş ş chicotind cu o satisfac ie dr ceasc .ţ ă ă

În salon am g sit-o pe lady Lowborough, în mod evident prad uneiă ă st ri de spirit deloc de invidiat, i luptîndu-se din greu s - i ascundă ş ă ş ă tulburarea afectînd o veselie exagerat i o vioiciune neobi nuit , cuă ş ş ă totul neindicat în împrejur rile respective, cu atît mai mult cu cît leă ă d duse celorlal i s în eleag c so ul ei a priă ţ ă ţ ă ă ţ mit de acas ve ti nepl cuteă ş ă din care pricin trebuia s plece imediat.ă ă

— Sînt nec jit i sup rat — continu ea — pentru c socot c e deă ăş ă ă ă ă ă datoria mea s -l înso esc pe lord i bineîn eles c -mi pare foarte r u să ţ ş ţ ă ă ă m despart atît de brusc i atît de repede de toate prietenele mele dr gă ş ă ă-la e. ş

— i totu i, Annabella — zise Esther care edea lîng ea — în via aŞ ş ş ă ţ mea nu te-am v zut mai bine disă pus .ă

— Tocmai, draga mea. Vreau s profit cît mai mult de societateaă voastr fiindc se pare c e ultima sear cînd m voi mai putea bucura deă ă ă ă ă ea pîn Dumnezeu tie cînd. i doresc ca, la plecare, s v las tuturor oă ş Ş ă ă impresie bun . Se uit de jur împrejur i constatînd c m tu a ei oă ă ş ă ă ş fixeaz cu privirea scrutîndu-i atent chipul, se ridic brusc i continu :ă ă ş ă

— A a c am s v cînt ceva, nu m tu ico? Ce zici, doamnş ă ă ă ă ş ă Huntingdon? Ce spune i, doamnelor i domniţ ş lor? Ei bine, am s fac totă posibilul ca s v distrez. ă ă

Ea i cu lordul Lowborough ocupau camerele de lîng dormitorulş ă meu. Nu tiu cum i-a petrecut ea noaptea, dar eu am r mas treaz maiş ş ă ă tot timpul i am auzit pa ii lui greoi m surînd camera de toalet , vecinş ş ă ă ă cu dormitorul meu. O dat l-am auzit oprîndu-se i aruncînd pe fereastră ş ă ceva cu o exclama ie vehement . Iar dimiţ ă nea a, dup plecarea lor, peţ ă paji tea de sub fereastr s-a g sit un briceag cu lama ascu it . Deş ă ă ţ ă asemenea, în cămin s-a g sit un brici rupt în dou i înfipt în cenu a deă ă ş ş pe gr tar, stricat în parte de fierbin eala ultimilor t ciuni. Iat cît deă ţ ă ă puternic fusese ispita de a- i pune eap t vie ii lui nenorocite i iat cîtă ş ă ţ ş ă de ferm fusese hot rîrea lui de a se împotrivi acestei ispite.ă ă

În timp ce st team i-i ascultam pa ii îi plîngeam de mil . Pîn atunciă ş ş ă ă m gîndisem prea mult la mine i prea pu in la el: acum îmi uitasem deă ş ţ propriile mele necazuri i m gîndeam numai la ale lui — la afec iuneaş ă ţ lui fierbinte irosit într-un mod atît de mizerabil, la creă din a devotat iţ ă ş atît de s lbatic în elat , la... Nu, nu voi încerca s enum r toateă ş ă ă ă nenorocirile lui — dar îi uram pe nevasta lui i pe so ul meu mai intensş ţ ca oricînd i nu atîta de dragul meu cît pentru lord.ş

Au plecat dis-de-diminea , înainte de a fi coborît altcineva în afarţă ă de mine, i tocmai cînd ie eam din camer lordul Lowborough se duceaş ş ă s - i ocupe locul în tr sur , în care doamna lui se i instalase; iar Arthură ş ă ă ş (sau mai degrab domnul Huntingdon), a avut insolen a s ias în halată ţ ă ă ca s - i ia r mas bun de la „prietenul” lui.ă ş ă

— Cum, Lowborough, pleci? Ei bine, î i spun la reţ vedere!i zîmbind, îi întinse mîna.Ş

Cel lalt l-ar fi doborît de bun seam la p mînt dac domnulă ă ă ă ă Huntingdon nu s-ar fi retras instinctiv din fa a pumnului s u osos careţ ă tremura de furie i era atît de strîns încît încheieturile i se vedeau albe iş ş str lucitoare prin piele. Privindu-l cu o expresie livid din pricina furieiă ă i a urii, lordul Lowborough morm i, printre din ii strîn i, un blestem, peş ă ţ ş

care cu siguran nu l-ar fi rosţă tit dac ar fi fost destul de calm ca s - iă ă ş aleag cuvină tele, apoi se îndep rt .ă ă

— Iat o manier cu totul necre tineasc — zise tiă ă ş ă c losul. Dar eu n-aă ş renun a niciodat la un vechi prieţ ă ten de dragul unei neveste. Dac vrei,ă po i s-o iei pe a mea, sta mi se pare un gest elegant — ce altceva maiţ ă frumos a putea face ca s te desp gubesc?ş ă ă

Dar Lowborough ajunsese la ultima treapt i acum traversa holul.ă ş Domnul Huntingdon, aplecîndu-se peste balustrad îi strig :ă ă

— Omagiile mele iubitoarei Annabelle! V doresc la amîndoi drumă bun!

Apoi se retrase rîzînd în camera lui.Ulterior declar c -i pare bine de plecarea ei.ă ă— Era al dracului de voluntar i de preten ioas . Acum am s fiuă ş ţ ă ă

iar i eu însumi i am s m simt mai în largul meu.ăş ş ă ă

CAPITOLUL XXXIX

ÎN ACEAST EPOC DE GRELEĂ Ă încerc ri, principala mea surs de nelini te o constituia fiul meu c ruiaă ă ş ă tat l lui i prietenii acestuia se delectau s -i încurajeze toate viciile peă ş ă care le poate manifesta un copila i s -l ini ieze în tainele tuturorş ş ă ţ n ravurilor tic loase pe care le putea dobîndi. Într-un cuvînt, una dină ă distrac iile lor frecvente era „s fac din el un b rbat”. i cred c nu eţ ă ă ă Ş ă nevoie s spun prea multe pentru a-mi justifica spaima în privin a lui iă ţ ş hot rîrea de a-l izb vi, cu orice risc, din mîinile unor asemenea dasc li.ă ă ă La început am încercat s -l in în permanen lîng mine sau în cameraă ţ ţă ă lui i i-am dat lui Rachel instruc iuni speciale s nu-l lase niciodat sş ţ ă ă ă coboare la desert atîta vreme cît r mîneau în sufragerie ace tiă ş „gentlemeni”; dar, degeaba; aceste ordine ale mele erau imediat contramandate i anulate de tat l lui. Nu voia — zicea el — s -l lase peş ă ă micu s se plictiseasc de moarte cu o doic b trîn i cu o mam de oţ ă ă ă ă ăş ă prostie înc p înat . A adar, micu ul coă ăţ ă ş ţ bora în fiecare sear , în ciudaă sup r rii mamei lui, i înă ă ş v a s bea vin ca i t ticului, s înjure caăţ ă ş ă ă domnul Hattersley i s - i impun voin a ca un b rbat trimi îndu- iş ă ş ă ţ ă ţ ş mama la dracu cînd ea încerca s -l împiedice. V zîndu-l pe acest b ie elă ă ă ţ dr g la cum face asemenea luă ă ş cruri, cu naivitatea lui treng reasc , iş ă ă ş auzindu-l cum roste te asemenea vorbe cu glasul acela firav de copil, eiş se distrau grozav, socotind c e vorba de un lucru tare amuzant, pe cîndă pentru mine era o durere i un chin de nedrescris. i dup ce f cea peş Ş ă ă toat lumea de la mas s moar de rîs, îi cuprindea pe to i cu privirea,ă ă ă ă ţ încîntat, i ad uga rîsul lui strident hohotelor lor. Dar dac ochii luiş ă ă alba tri i str lucitori se opreau asupra mea, lumina lor pierea o clip iş ş ă ă ş atunci îmi zicea cu oarecare îngrijorare:

— M mico, tu de ce nu rîzi? T ticule, f -o tu s rîd , c ea niciodată ă ă ă ă ă ă nu vrea.

A adar, eram silit s r mîn printre aceste brute pîndind primul prilejş ă ă ă de a-mi smulge copila ul din mijlocul lor, în loc s -i p r sesc imediatş ă ă ă dup ce se strîngea masa a a cum a fi f cut întotdeauna în alteă ş ş ă împrejur ri. El nu se d dea dus niciodat i adeseori trebuia s -l iau deă ă ă ş ă acolo cu de-a sila, motiv pentu care m socotea foarte crud i nedreapt ;ă ăş ă uneori taic -su insista s -l las pe Arthur cu ei. Atunci îl p r seam peă ă ă ă b ie el printre amaă ţ bilii lui prieteni i m retr geam ca s m las pradş ă ă ă ă ă am r ciunii i disper rii sau pentru a-mi stoarce creierii s g sesc ună ă ş ă ă ă remediu pentru acest r u.ă

Aici îns trebuie s -i recunosc din nou domnului Hară ă grave un merit, m rturisind c pe el nu l-am v zut niciă ă ă odat f cînd haz de comportareaă ă copilului i nici nu l-am auzit rostind vreo vorb prin care s -i încurajezeş ă ă obr ză niciile. Odat , cînd Arthur se purtase deosebit de r u i domnulă ă ş Huntindgon i cu oaspe ii lui se ar taser deoseş ţ ă ă bit de mojici i deş agresivi fa de mine, domnul Hargrave s-a sculat deodat de la locul lui,ţă ă cu o înf i are sever i hot rî , l-a ridicat pe copila de pe genunchii luiăţş ăş ă ă ş taic -su unde edea pe jum tate ame it de b utur , cu capul aplecată ş ă ţ ă ă mechere te într-o parte, rîzînd de mine i aruncîndu-mi vorbe al c rorş ş ş ă

în eles nici nu-l prea tia. Domnul Hargrave l-a scos din odaie iţ ş ş ducîndu-l în hol mi-a inut u a deschis , mi-a f cut o plec ciune cînd m-ţ ş ă ă ăam retras i a închis u a în urma mea. În momentul în care mş ş ă îndep rtam, conducîndu-mi fiul aiurit i dezoă ş rientat, l-am auzit pe domnul Hargrave certîndu-se cu st pînul casei, care era beat mort.ă

...Lucrurile nu mai pot continua astfel. Copilul meu nu trebuie l sată prad corup iei. Ar fi mult mai bine s tră ţ ă ăiasc în s r cie i izolare, cu oă ă ă ş mam fugar , decît în lux i bog ie, cu un asemenea tat . S-ar putea caă ă ş ăţ ă ace ti oasş pe i s nu r mîn prea mult vreme la noi, dar, oricum, aveauţ ă ă ă ă s se întoarc . Iară ă el, cel mai periculos dintre to i, cel mai cumplitţ du man al copilului, avea s r mîn . M gîndeam s -mi iau odorul, sş ă ă ă ă ă ă m urc în diligen a care duce la M., s fug în portul S., s traverseză ţ ă ă Atlanticul i s -mi g sesc un c min lini tit i umil în Noua Anglie, undeş ă ă ă ş ş aveam s ne între inem din truda mîinilor mele. Paleta i evaletul, dragiiă ţ ş ş mei tovar i de joac de odinioar , trebuiau acum s -mi devin ni teăş ă ă ă ă ş tovar i de munc foarte serio i.ăş ă ş

Dup plecarea lordului Lowborough m-am instalat în bibliotec , ună ă loc sigur de retragere în orice or a zilei. Nici unul dintre gentlemeniiă no tri nu avea nici cea mai mic dorin s - i afirme gustul pentruş ă ţă ă ş literatur , cu excep ia domnului Hargrave. Iar el, în momentul de fa , seă ţ ţă ar ta foarte mul umit de lectura ziarelor i periodiceă ţ ş lor. i dac , dinŞ ă întîmplare, intra în aceast înc pere, eram sigur c o va p r si de îndată ă ă ă ă ă ă ce va da ochii de mine, fiindc în loc s se arate mai pu in rece i distant,ă ă ţ ş dimpotriv , se îndep rtase tot mai mult de mine dup plecarea mamei iă ă ă ş surorilor lui. Era exact ceea ce doream. A adar, aici mi-am instalatş evaletul i aici lucram pînş ş zele mele, din zori i pîn în amurg, cu foarteş ă

mici întreruperi. Dar, contrar a tept rilor mele, în a treia diminea ,ş ă ţă domnul Hargrave b g capul pe u a bibliotecii. Î i ceru scuze c mă ă ş ş ă ă deranjeaz , spuse c a venit doar s ia o carte. Dup ce o g si, catadicsiă ă ă ă ă s arunce o privire la tabloul meu. Fiind un om de gust avu ceva de spusă i în aceast privin ca i în altele i dup ce f cu unele comentarii, cuş ă ţă ş ş ă ă

destul modestie, f r s fie prea mult încurajat de mine, se apuc să ă ă ă ă ă discute pe larg problema artei în general. Neprimind nici o încurajare nici în aceast privin , abandon subiectul, dar nu plec . ă ţă ă ă

— Doamn Huntingdon, v d c nu ne mai oferi i decît în preaă ă ă ţ mic m sur bucuria prezen ei dumneavoastr — a remarcat el dup oă ă ă ţ ă ă scurt pauz în cursul c reia eu am continuat s -mi amestec i s -miă ă ă ă ş ă potrivesc culorile. i de fapt nici nu m mir de atitudineaŞ ă dumneavoastr , fiindc , f r doar i poate, v-a i plictisit de noi to i pînă ă ă ă ş ţ ţ ă în m duva oaselor. Chiar i mie îmi e atît de ru ine de tovar ii mei iă ş ş ăş ş sînt atît de s tul de conversa ia i de îndeletnicirile lor f r noim , —ă ţ ş ă ă ă încît cred c m voi retrage curînd din mijlocul lor — probabil în maiă ă pu in de o s pt mîn — i mi-e greu s cred c ve i regeta pleţ ă ă ă ş ă ă ţ carea mea...

A f cut o pauz . Nu i-am r spuns nimic.ă ă ă— Probabil — a ad ugat zîmbind — singurul dumvoastr regret înă ă

aceast privin va fi c nu-i iau cu mine i pe ceilal i tovar i ai mei.ă ţă ă ş ţ ăş Uneori m m gulesc cu gîndul c de i m aflu în mijlocul lor, nu sîntă ă ă ş ă chiar ca ei. Dar e firesc ca dumneavoastr s v bucura i c sc pa i deă ă ă ţ ă ă ţ mine. Se prea poate s fie un motiv de regret pentru mine, dar nu v potă ă ine de r u pentru asta.ţ ă

— Nu m voi bucura de plecarea dumitale, întrucît tii s te por i caă ş ă ţ un gentleman — i-am zis eu socotind c s-ar cuveni s recunosc purtareaă ă

lui frumoas — dar trebuie s m rturisesc, c m voi bucura s le spună ă ă ă ă ă adio celorlal i, oricît de lipsit de ospitalitate ar putea s par aceastţ ă ă ă ă atitudine a mea.

— Nimeni nu v poate condamna pentru o asemenea m rturisire, îmiă ă r spunse el cu gravitate. Nici m car genă ă tlemenii cu pricina. Am s vă ă spun — a continuat el — îndemnat parc de o hot rîre pe care o lua chiară ă atunci — ce s-a vorbit în sufragerie asear dup ce ne-a i p ră ă ţ ă ăsit. Poate c nu v ve i sup ra, fiindc ar ta i mult filoă ă ţ ă ă ă ţ ă zofie în anumite privin e —ţ ad ug el cu un rîs pu in ironic. Vorbeau despre lordul Lowborough iă ă ţ ş încînt toaă rea lui Dulcinee. Ei nu fac un secret din motivul plec rii eiă nea teptate; o cunosc atît de bine încît, cu toate c e rud cu mine, n-amş ă ă putut s-o ap r... S fiu al dracului (morm i el în treac t) dac n-am s mă ă ă ă ă ă ă r zbun pentru asta! Dac afurisitul e în stare s fac de ru ine familia.ă ă ă ă ş De ce trebuie neap rat s trîmbi eze acest lucru pe fa , dinainteaă ă ţ ţă oric rui tic los sau mocofan pe care-l cuă ă noa te?... V cer iertare,ş ă doamn Huntingdon. Ei bine, vorbeau despre aceste lucruri i unii dintreă ş ei f cur obă ă serva ia c , de vreme ce ea locuie te separat de so ul ei,ţ ă ş ţ domnul Huntingdon ar putea s-o revad oricînd dore te. Îns el zise:ă ş ă

— V mul umesc din suflet, dar deocamdat m-am cam s turat de ea;ă ţ ă ă n-am s -mi dau osteneala s-o rev d decît dac vine ea la mine.ă ă ă

— Atunci ce ai de gînd s faci, Huntingdon, dup plecarea noastr ? îlă ă ă întreb Ralph Hattersley. Ai de gînd s revii pe calea cea bun i s teă ă ă ş ă ar i un so cumsecade, un tat cumsecade i a a mai departe — cum facăţ ţ ă ş ş i eu cînd scap de tine i de to i ace ti diavoli zgomoto i pe care-iş ş ţ ş ş

nume ti prietenii t i? Cred c ar cam fi timpul; so ia ta e mult prea bunş ă ă ţ ă pentru tine, dup cum bine tii... i Hattersley a mai ad ugat cîteva laudeă ş Ş ă la adresa dumneavoastr pentru care cred c nu mi-a i mul umi dac le-ă ă ţ ţ ăa repeta i nu i-a i mul umi nici lui dac a i ti ce a spus. Mai ales c le-ş ş ţ ţ ă ţ ş ăa proclamat cu glas tare, f r nici un fel de delicate e sau discern mînt,ă ă ţ ă în fa a unui auditoriu în care simpla men ionare a numelui dumneaţ ţ -voastr era o adev rat profanare, — el fiind un om total incapabil s vă ă ă ă ă în eleag sau s v aprecieze adev ratele calit i. Între timp, Huntingdonţ ă ă ă ă ăţ edea i- i bea vinul f r o vorb sau se uita zîmbind în pahar i nu voiaş ş ş ă ă ă ş

nici s -l întrerup nici s -i r spund , pîn cînd Hattersley a striă ă ă ă ă ă gat:— M auzi sau nu, omule?ă— Da, d -i drumul înainte! îi zise Huntingdon.ă

100100

— Am terminat, îi r spunse cel lalt. Voiam doar s tiu dac ai deă ă ă ş ă gînd s -mi ascul i sfatul.ă ţ

— Care sfat?— S începi o via nou , tic los f r pereche ce e ti — strig Ralphă ţă ă ă ă ă ş ă

— s -i ceri iertare nevestii i s fii b iat bun pe viitor.ă ş ă ă— Nevestii? Care nevast ? N-am nici o nevast — îi r spunseă ă ă

Huntingdon ridicînd cu nevinov ie ochii din pahar — sau dac amăţ ă cumva, asculta i-m pe mine, domţ ă nitor, o pre uiesc atît de mult încîtţ oricare dintre voi, care-o place, n-are decît s-o ia! Pe legea mea, o dau oricui i pe deasupra îi mai acord i binecuvîntarea mea.ş ş

— i atunci, doamn Huntingdon, eu... Hm, adic ciŞ ă ă neva l-a întrebat dac vorbe te serios, la care el a jurat în mod solemn c spune adev rulă ş ă ă adev rat i c nu treă ş ă buie s existe nici o îndoial în aceast privin . Ceă ă ă ţă părere ave i de asta, doamn Huntingdon? m întreb domţ ă ă ă nul Hargrave dup o scurt pauz , în timpul c reia sim eam c -mi scruteaz cu aten ieă ă ă ă ţ ă ă ţ fa a, de i eu m înţ ş ă torsesem într-o parte.

I-am replicat calm:— P rerea mea este c ceea ce el apreciaz atît de pu in, nu va maiă ă ă ţ

r mîne mult vreme proprietatea lui.ă ă— Nu cumva vre i s spune i c inima dumneavoastr se va frînge iţ ă ţ ă ă ş

c ve i muri din pricina comport rii deă ţ ă testabile a unui tic los infam caă el?

— Cîtu i de pu in; inima mea e prea bine c lit ca s se mai frîngş ţ ă ă ă ă a a de u or, i am de gînd s tr iesc cît mai mult cu putin .ş ş ş ă ă ţă

— Atunci îl ve i p r si?ţ ă ă— Da.— Cînd i cum? m-a întrebat el cu ner bdare.ş ă— Cînd voi fi gata i cum... cum voi putea aranja cît mai bineş

lucrurile.— Dar b iatul dumneavoastr ?ă ă— Copilul îl iau cu mine.— Dar Huntingdon n-o s -i dea voie.ă— N-am s -i cer voie.ă— A, va s zic pl nui i o fug secret ! Dar cu cine, doamnă ă ă ţ ă ă ă

Huntingdon?— Cu fiul meu — i eventual cu d daca lui. ş ă

101101

— Singuri i neocroti i de nimeni! Dar unde v puş ţ ă te i duce? Ce pute iţ ţ face? O s v urm reasc i o s v aduc înapoi.ă ă ă ăş ă ă ă

— În privin a asta mi-am alc tuit destul de bine plaţ ă nurile i mi-amş luat toate precau iile. S m v d sc pat de la Grassdale i m voi socotiţ ă ă ă ă ă ş ă în siguran . ţă

Domnul Hargrave a f cut un pas c tre mine, m-a privit drept în fa iă ă ţăş a tras aer în piept ca s -mi voră beasc . Dar privirea lui, aprinderea dină obraji i sclipiş rile din ochi au f cut s -mi fiarb sîngele în vine. I-amă ă ă întors brusc spatele i luîndu-mi pensula am început s m ocup de pînzaş ă ă mea cu energie, cam prea exagerat , pentru binele tabloului.ă

— Doamn Huntingdon, mi-a spus el pe un ton soă lemn i amar,ş sînte i crud . Sînte i crud cu mine i crud cu dumneavoastr .ţ ă ţ ă ş ă ă

— Domnule Hargrave, te rog s nu ui i ce mi-ai fă ţ ăg duit. ă— Dar trebuie s vorbesc... Îmi plesne te inima dac nu vorbesc! Amă ş ă

t cut prea mult vreme — i acum treă ă ş buie neap rat s m asculta i! aă ă ă ţ strigat el, îndr znind s -mi taie retragerea c tre u . Mi-a i spus c nu-iă ă ă şă ţ ă datora i nici un fel de credin i supunere so ului dumneavoastr . Elţ ţă ş ţ ă declar pe fa c e s tul de dumneavoastr i, cu aerul cel mai calm dină ţă ă ă ăş lume, se arat dispus s v cedeze oric rui b rbat care vrea s v ia.ă ă ă ă ă ă ă Sînte i gata s -l p r si i. Nimeni n-o s cread c pleca i singur . Toatţ ă ă ă ţ ă ă ă ţ ă ă lumea o s zic : „L-a p r sit, în sfîr it, i ce e de mirare? Prea pu iniă ă ă ă ş ş ţ oameni pot s-o condamne i înc i mai pu ini s -l comp timeasc pe el.ş ăş ţ ă ă ă Dar cine o înso e te în fuga ei?” A adar, n-o s v laude nimeni virţ ş ş ă ă tutea (dac o numi i astfel); pîn i cei mai buni prieteni dumneavoastr nuă ţ ă ş ă vor crede în ea. i nici nu merit s fie crezut , decît de cei care suferŞ ă ă ă ă — din pricina efectelor ei — chinuri atît de cumplite, încît tiu prea bineş c e o realitate. Dar ce pute i face singur în aceast lume rece i aspr ?ă ţ ă ă ş ă Dumneavoastr , o femeie tîn r i lipsit de experien , crescut ca oă ă ă ş ă ţă ă floare delicat i cu totul...ăş

— Într-un cuvînt, ai vrea s m sf tuie ti s r mîn unde m aflu, l-amă ă ă ş ă ă ă întrerupt. Ei bine, am s m mai gîndesc.ă ă

— Ba nu, trebuie neap rat s -l p r se ti! strig el cu toată ă ă ă ş ă ă seriozitatea. Dar nu singur ! Helen, d -mi voie s te ocrotesc eu!ă ă ă

— Niciodat ! Atîta vreme cît cerul m mai las s gîndesc — i-amă ă ă ă replicat eu smulgîndu-mi mîna pe care îndr znise s mi-o apuce i s mi-ă ă ş ăo strîng într-ale lui.ă

102102

Dar acum era pornit; trecuse bariera. Era stîrnit i hot rît s ri te totulş ă ă ş pentru victorie.

— Nu se poate s m refuzi! a exclamat el vehement. i apucîndu-miă ă Ş amîndou mîinile mi le-a inut foarte strîns, apoi a îngenuncheat i aă ţ ş ridicat ochii c tre mine, cu o privire pe de o parte rug toare iar pe de altă ă ă parte imperioas . Acum nu mai ai nici un motiv: nu faci decît s înfrun iă ă ţ poruncile cerului. Cerul m-a destinat s - i fiu ocrotitor i s - i aducă ţ ş ă ţ aminte... Iar tu m respingi i m alungi...ă ş ă

— D -mi drumul, domnule Hargrave! i-am strigat cu cu severitate.ăDar el n-a f cut decît s -mi strîng mai tare mîinile.ă ă ă— D -mi drumul! am repetat, tremurînd de indigă nare.A a cum st tea îngenuncheat, fa a lui era cam în dreptul ferestrei.ş ă ţ

V zîndu-l c prive te într-acolo am tres rit. Chipul lui s-a luminat de oă ă ş ă lic rire de triumf mali ios. Întorcînd capul am z rit o umbr care tocmaiă ţ ă ă se retr gea dup col .ă ă ţ

— Grimsby — mi-a zis Hargrave pe un ton ap sat. O s povestească ă ă ce a v zut i lui Huntingdon i tuturor celorlal i, cu toate înfloriturile peă ş ş ţ care le va socoti de cuviin . El n-are pic de dragoste pentru dumneata,ţă doamn Huntindgon, n-are pic de respect pentru sexul frumos, nici oă încredere în virtute i nici o admira ie pentru imaginea ei. O s relatezeş ţ ă aceast poveste într-o versiune care nu va l sa nici un fel de îndoial înă ă ă privin a reputa iei dumitale, în min ile celor care o vor auzi. Frumosulţ ţ ţ dumitale renume s-a dus. i nimic din ceea ce a putea spune eu sau dinŞ ş ce ai putea spune dumneata nu va fi în stare s -l redobîndeasc . Dar d -ă ă ămi, te rog, puterea de a te ocroti i pe urm art -mi-l pe tic losul care arş ă ă ă îndr zni s te jigneasc !ă ă ă

— Nimeni n-a îndr znit vreodat s m jigneasc a a cum m jigne tiă ă ă ă ă ş ă ş dumneata acum! i-am zis eu eliberîndu-mi, în cele din urm , mîinile dină strînsoarea lui i îndep rtîndu-m de el.ş ă ă

— Eu nu te jignesc! a strigat el. Dimpotriv , te veă nerez. E ti îngerulş meu, zei a mea! îmi a tern puterile la picioarele dumitale — i trebuie sţ ş ş ă le accep i i le vei accepta negre it! a exclamat el impetuos ridicîndu-seţ ş ş brusc în picioare. Te voi consola i te voi ap ra! i dac con tiin aş ă Ş ă ş ţ dumitale te va mustra pentru asta, spune c te-am silit eu, c n-ai avută ă încotro i c a trebuit s cedezi!ş ă ă

În via a mea n-am avut dinaintea ochilor un b rbat într-o stare deţ ă tulburare mai cumplit . V zîndu-l c se repede spre mine am apucat înă ă ă

103103

grab cu itul de ras paleta i m-am ap rat cu el. Asta l-a uluit: a r masă ţ ş ă ă locului i m-a privit cu uimire. B nuiesc c aveam o înf i are la fel deş ă ă ăţş fioroas i de hot rît ca i a lui. M-am apropiat de clopo el i am pusă ş ă ă ş ţ ş mîna pe nur. Asta l-a domolit i mai mult. F cînd un gest pe jum tateş ş ă ă autoritar pe jum tate rug tor a încercat s m împiedice s sun.ă ă ă ă ă

— Atunci nu te apropia de mine! i-am spus i el s-a îndep rtat. iş ă Ş ascult -m , te rog... Nu-mi placi — am continuat eu pe tonul cel maiă ă hot rît i mai ap sat pe care-l puteam folosi, pentru a da mai multă ş ă ă vigoare vorbelor mele. i dac a fi divor at de so ul meu, sau chiar de-Ş ă ş ţ ă ţar fi mort, tot nu m-a m rita cu dumneata. Ei, i cu asta n d jduiesc cş ă ş ă ă ă e ti mul umit!ş ţ

Furia îl f cu s se albeasc la fa .ă ă ă ţă— Sînt mul umit — a r spuns el am rît, dar pe un ton ap sat — sţ ă ă ă ă

tiu c e ti femeia cu inima cea mai rece, mai nefireasc i maiş ă ş ă ş nerecunosc toare pe care am v zut-o vreodat ! ă ă ă

— Nerecunosc toare, domnule?ă— Nerecunosc toare.ă— Nu, domnule Hargrave; nu e adev rat. Pentru tot binele pe care miă

l-ai f cut vreodat sau pe care ai dorit vreodat s -l faci, î i mul umescă ă ă ă ţ ţ din inim . Pentru tot r ul pe care mi l-ai f cut i pentru cel pe care ai fiă ă ă ş vrut s -l faci îl rog pe Dumnezeu s te ierte i s - i h r zeasc gînduriă ă ş ă ţ ă ă ă mai frumoase.

În acest moment u a s-a deschis de perete i în cadrul ei au ap rutş ş ă domnii Huntingdon i Hattersley. Acesta din urm a r mas în holş ă ă ocupîndu-se de cur itul pu tii cu vergeaua. Domnul Huntingdon a intratăţ ş în odaie i s-a a ezat cu spatele la foc cercetîndu-ne pe domnul Hargraveş ş i pe mine — dar în special pe el cu un zîmbet insuporş tabil, plin de

subîn elesuri, insuportabil mai ales pentru c era înso it de neru inareaţ ă ţ ş expresiei lui impertinente i de un clipit viclean i mali ios din ochi.ş ş ţ

— Ce e, domnule? zise Hargrave interogativ cu aerul unui om preg tit s se pun în defensiv .ă ă ă ă

— Ce e, domnule? îi replic la rîndul lui st pînul casei.ă ă— Walter, voiam s tim dac e ti liber s vii cu noi la vîn toare deă ş ă ş ă ă

fazani, se amestec de afar Hattersley. Haide! Altceva nu cred s maiă ă ă cad în b taia pu tii decît cel mult vreo dou pisicu e; de asta garanteză ă ş ă ţ eu.

104104

Walter nu r spunse, ci se duse la fereastr ca s - i adune gîndurile.ă ă ă ş Arthur scoase un u or fluierat i-l urş ş m ri din ochi. Obrajii lui Hargraveă se împurpurar de furie. Dar dup o clip se întoarse calm spre noi iă ă ă ş spuse pe un ton nep s tor:ă ă

— Am venit aici s -mi iau r mas bun de la doamna Huntingdon i s -ă ă ş ăi spun c mîine trebuie s plec.ă ă

— Pha! Dar ce repede ai luat hot rîrea! Îmi dai voie s te întreb ce teă ă face s pleci atît de curînd?ă

— Ni te treburi, r spunse domnul Hargrave respingînd rînjetulş ă neîncrez tor al domnului Huntingdon cu o privire de dispre sfid tor.ă ţ ă

— Prea bine, sun r spunsul.ă ăDomnul Hargrave se îndep rt . Drept care, domnul Huntingdon,ă ă

ridicîndu- i pulpanele hainei i rezemîndu-se cu um rul de poli aş ş ă ţ c minului se întoarse c tre mine i, adresîndu-mi-se cu glas sc zut,ă ă ş ă aproape în oapt , d du drumul unui uvoi de insulte dintre cele maiş ă ă ş grosolane i mai ordinare pe care nu le putea concepe imagina ia sauş ţ rosti buzele cuiva.

N-am încercat s -l întrerup; dar îmi fierbea sîngele în vine i dup ceă ş ă a terminat i-am r spuns:ă

— Dac acuza ia dumitale, domnule Huntingdon, ar fi adev rat , cumă ţ ă ă de ai îndr zneala s mi-o iei în nume de r u?ă ă ă

— Te-a pocnit în p l rie, pe legea mea, strig Hatăă ă tersley rezemîndu- iş pu ca de perete. i, p ind în untru î i lu pre iosul prieten de bra iş Ş ăş ă ş ă ţ ţ ş încerc s -l trag de acolo. Haide, fl c ule, morm i el. Fie c e adev rat,ă ă ă ă ă ă ă ă fie c e o minciun , tii bine c nu ai nici un drept s i-o iei în nume deă ă ş ă ă r u — i nici pe el, mai ales dup ceea ce-ai spus asear . A a c hai să ş ă ă ş ă ă plec m.ă

Dar vorbele acestea con ineau o aluzie i ni te impliţ ş ş ca ii ascunse peţ care nu le puteam suporta.

— Cum adic , domnule Hattersley, îndr zne ti s m suspectezi? i-ă ă ş ă ăam zis eu ie indu-mi complet din fire.ş

— A , de unde, nu suspectez pe nimeni. E-n regul , totul e-n regul .ş ă ă A a c vino odat , m i Huntingdon, canalie ce e ti!ş ă ă ă ş

— Vezi c ea nu poate nega? strig gentilomul care fusese interpelată ă astfel, rînjind cu un amestec de furie i de triumf. N-ar putea nega niciş dac întreaga ei via ar atîrna de asta!ă ţă

105105

i morm ind i alte vorbe insult toare se duse în hol i- i lu p l riaŞ ă ş ă ş ş ă ăă i pu ca de pe mas .ş ş ă

— Mi-e scîrb s m justific în fa a ta! i-am strigat eu. Dar dumneataă ă ă ţ — i aici m-am întors c tre Hattersley — dac îndr zne ti s - i men iiş ă ă ă ş ă ţ ţ vreo îndoial în aceast privin , întreab -l pe domnul Hargrave.ă ă ţă ă

La aceasta au izbucnit amîndoi deodat într-un rîs mitoc nesc care m-ă ăa înfiorat din cap pîn -n picioare.ă

— Unde e domnul Hargrave? Am s -l întreb chiar eu, am zis euă înaintînd c tre ei.ă

În bu indu- i o nou izbucnire de veselie, domnul Hattersley mi-aă ş ş ă ar tat u a de afar . Era întredeschis . Cumnatul lui st tea chiar la intrare.ă ş ă ă ă

— Domnule Hargrave, vrei s ai bun tatea s intri pu in? l-am rugată ă ă ţ eu.

S-a întors i m-a privit cu gravitate i uimire.ş ş— Te rog, pofte te încoace! am repetat eu, pe un ton atît de hot rîtş ă

încît n-a putut sau n-a vrut s se împoă triveasc . Cam în sil , a urcat celeă ă cîteva trepte i a înaintat vreo cî iva pa i pîn în mijlocul holului.ş ţ ş ă

— Te rog s le spui acestor domni — am continuat eu — acestoră b rba i, dac am cedat sau nu insisten elor dumitale.ă ţ ă ţ

— Nu v în eleg, doamn Huntingdon.ă ţ ă— Ba m în elegi foarte bine, domnule i fac apel la onoarea dumitaleă ţ ş

de gentlemen (dac o ai), s spui adev rul. Am cedat sau nu?ă ă ă— Nu, spuse el printre din i i se întoarse cu spatele.ţ ş— Vorbe te tare, domnule, c altfel n-au s te poat auzi. Amş ă ă ă

consim it la cererea dumitale?ţ— N-a i consim it.ţ ţ— Nu, a putea s jur c n-a consim it pentru c altfel n-ai fi atît deş ă ă ţ ă

negru la fa — interveni domnul Hatţă tersley.— Huntingdon, sînt dispus oricînd s - i dau satisfacă ţ ie ca întreţ

gentlemeni, zise domnul Hargrave adresîndu-se st pînului casei pe ună ton calm, dar cu un rînjet pun de am r ciune.ă ă

— Du-te naibii! îi r spunse acesta scuturînd enervat din cap.ăHargrave se retrase cu un aer de dispre glacial i-i zise:ţ ş— Dac vei fi cumva dispus s trimi i un martor tii unde m g se ti.ă ă ţ ş ă ă şNi te înjur turi i blesteme morm ite fur singurul r spuns la aceastş ă ş ă ă ă ă

comunicare.— Ei, Huntindgon, acuma vezi limpede totul! zise Hattersley.

106106

— Mie nu-mi pas ce vede sau ce- i închipuie el am intervenit eu.ă ş Dumneata, domnule Hattesley, dac îmi vei auzi numele ponegrit sauă calomniat, mi-l vei ap ra?ă

— F r doar i poate.ă ă şM-am îndep rtat imediat i m-am închis în bibliotec .ă ş ăDomnul Hargrave a plecat într-adev r a doua zi diminea . Nu l-amă ţă

mai v zut de atunci. Ceilal i au mai z bovit vreo dou sau trei s pt mîni.ă ţ ă ă ă ă M-am inut departe de ei i mi-am v zut de tablourile mele, lucrînd cuţ ş ă ardoare aproape neîntrerupt pîn în ziua de azi. Curînd, am pus-o peă ă Rachel la curent cu planurile mele, încredin înd urechilor ei toateţ motivele i inten iile mele. i, spre surpriza mea, mai mult decîtş ţ Ş agreabil , nu mi-a fost deloc greu s-o conving s -mi împ rt ească ă ă ăş ă punctul de vedere. E o femeie prudent i în eleapt , dar îl ur te atît deă ş ţ ă ăş tare pe st pînul casei i- i iube te atît de tare st pîna i pe odora ulă ş ş ş ă ş ş acesteia, încît dup cîteva exclaă ma ii, vreo dou obiec ii slabe iţ ă ţ ş nenum rate lacrimi i lament ri la gîndul c sînt silit s fac ună ş ă ă ă ă asemenea pas, mi-a aprobat pe deplin hot rirea i a consim it s m ajuteă ş ţ ă ă din toate puterile ei. Dar, cu o singur condi ie — i anume, s -i dau voieă ţ ş ă s împart cu mine exilul. Altfel s-a ar tat de neînduplecat, socotind oă ă ă adev rat nebunie s plec singur cu Arthur. Cu o m rinimie înă ă ă ă ă -duio toare s-a oferit, smerit , s m ajute cu pu ina ei agoniseal ,şă ă ă ă ţ ă n d jduind c -i voi „ierta” îndr zneala, dar spunînd c , într-adev r ar fiă ă ă ă ă ă foarte fericit dac a vrea s -i fac favoarea s-o accept drept împrumut.ă ă ş ă

Fire te c nici prin cap nu putea s -mi treac un aseş ă ă ă menea lucru. Slav Domnului, am adunat o mic coă ă moar proprie i preg tirile meleă ş ă sînt atît de înaintate încît întrez resc perspectiva apropiat a uneiă ă eliber ri rapide. S las numai vitregia i furtunile iernii s se maiă ă ş ă potoleasc în oarecare m sur i apoi, într-o bun dimiă ă ă ş ă nea , cîndţă domnul Huntingdon va coborî la micul dejun, se va trezi singur la mas .ă

Sînt perfect con tient de urm rile nefaste pe care aproape sigur c leş ă ă ă va avea pasul ce m preg tesc s -l întreprind. i totu i nu ov i cîtu i deă ă ă Ş ş ş ă ş pu in în hot rîrea mea, fiindc nu uit niciodat de fiul meu. Chiar azi-ţ ă ă ădiminea — în timp ce eu îmi vedeam de ocupa ia mea obi nuit , elţă ţ ş ă edea la picioarele mele i se juca lini tit cu ni te resturi de pînz pe careş ş ş ş ă

le aruncasem pe covor. Dar mintea lui era n p dit de alte gînduri pentruă ă ă c dup un timp i-a ridicat privirile melancolice c tre mine i m-aă ă ş ă ş întrebat pe un ton grav:

107107

— M mico, de ce e ti afurisit ?ă ş ă— Dar cine i-a spus c sînt afurisit , dragul meu?ţ ă ă— Rachel.— Nu se poate Arthur, sînt sigur c Rachel n-a putut s spun una caă ă ă ă

asta.— Ei bine, atunci, probabil c t ticu, îmi r spunse el gînditor. După ă ă ă

ce mai medit o vreme ad ug : — Sau cel pu in am s - i spun eu cumă ă ă ţ ă ţ am ajuns s tiu: cînd sînt cu t ticu, dac zic c m cheam m mica sauă ş ă ă ă ă ă ă c m mica spune c nu trebuie s fac cutare lucru pe care îmi zice el s -lă ă ă ă ă fac, el întotdeauna spune: „M mica s se duc la dracu” — i Rachelă ă ă ş zice c numai oamenii afuă risi i se duc la dracu. A a c , vezi m mico, deţ ş ă ă aia socot eu c trebuie s fii afurisit — i tare a vrea s nu fii.ă ă ă ş ş ă

— P i nici nu sînt, scumpul meu copila . Astea sînt vorbe urîte iă ş ş oamenii afurisi i le zic adeseori despre al ii mult mai de treab decît ei.ţ ţ ă Vorbele astea nu-i pot face pe oameni afurisi i i nici nu arat c leţ ş ă ă merit Dumnezeu ne va judeca dup propriile noastre gînduri i fapte nuă ă ş dup ce zic al ii despre noi. i te rog, Arthur, cînd mai auzi rostindu-seă ţ Ş asemenea vorbe s nu le repe i niciodat . E p cat s spui asemeneaă ţ ă ă ă lucruri despre al ii, pentru c se întorc împotriva ta.ţ ă

— Atuncea t ticu e afurisit, îmi zise el cu regret.ă— T ticu gre e te dac spune asemenea lucruri i tu vei gre i i maiă ş ş ă ş ş ş

r u dac -l vei imita, acuma c tii cum stau lucrurile.ă ă ăş— Ce înseamn a imita?ă— A face ca el.— Dar el tie ce-ar trebui s fac ?ş ă ă— Poate c da. Numai s asta nu te prive te pe tineă ă ş— Dac nu se poart ca lumea, ar trebui s -i spui m mico.ă ă ă ă— I-am spus.Micul moralist a f cut o pauz i a c zut pe gînduri. Zadarnic m-amă ă ş ă

str duit s -i abat aten ia de la acest suă ă ţ biect.— Îmi pare r u c t ticu e afurisit, mi-a spus el în cele din urm .ă ă ă ă

i zicînd acestea a izbucnit în lacrimi.ŞL-am consolat cu speran a c poate t ticul lui o s se schimbe i o sţ ă ă ă ş ă

se îndrepte înainte de a muri — dar oare nu e timpul s -l izb vesc peă ă copil de un asemenea părinte?

108108

CAPITOLUL XL

10 IANUARIE 1827. ASEAR , ÎNĂ timp ce scriam cele de mai sus, edeam în salona . Domnul Huntingdonş ş era de fa , dar credeam c doarme pe canaţă ă peaua de lîng mine. Îns ,ă ă f r tirea mea, se trezise, i îndemnat de cine tie ce curiozitate josnic ,ă ăş ş ş ă privea de cît va vreme — n-am idee exact de cît vreme — peste um rulă ă ă meu. Mi-am dat seama de asta cînd, l sîndu-mi pana deoparte iă ş preg tindu-m s închid caietul, i-a pus deodat mîna peste el i mi-aă ă ă ş ă ş spus:

— Cu voia ta, draga mea, am s arunc i eu o ochire prin el.ă şMi l-a smuls cu for a i, apropiindu- i un scaun de mas , s-a a ezatţ ş ş ă ş

s -l cerceteze în lini te. Întorcea foaie dup foaie ca s g seasc oă ş ă ă ă ă explica ie a lucrurilor pe care le citise. Din nefericire pentru mine,ţ tocmai în seara aceea s-a întîmplat s fie mai pu in b ut decît era deă ţ ă obicei la o or atît de tîrzie.ă

Bineîn eles c nu l-am l sat s continuie în lini te ceea ce se apucaseţ ă ă ă ş s fac . Am încercat în repetate rînduri s -l smulg din mîn caietul, dară ă ă ă el inea cu mult prea mult îndîrjire. L-am oc rît cu asprime i dispreţ ă ă ş ţ pentru comportarea lui josnic i dezonorant , dar spuă ş ă sele mele n-au avut nici un efect asupra lui. În cele din urm am stins amîndouă ă lumîn rile, dar el n-a f cut decît s se r suceasc spre foc i, a î îndă ă ă ă ă ş ţ ţ fl c rile, pentru a-i sluji drept lumin i-a continuat calm cercet rile. Mă ă ăş ă ă gîndeam în mod serios s iau o can cu ap i s sting i lumina aceea.ă ă ă ş ă ş Dar curiozitatea lui era prea puternic stîrnit pentru a fi potolit astfel, iă ă ş cu cît mi-a fi maş nifestat mai mult dorin a de a-l împiedica s citeasc ,ţ ă ă cu atît s-ar fi hot rît mai mult s persiste în îndeletniă ă cirea lui; i pe urmş ă era i prea tîrziu.ş

109109

— Pare o lectur foarte interesant , draga mea, mi-a zis el ridicîndă ă capul i întorcîndu-se spre locul unde stş ăteam, frîngîndu-mi mîinile, chinuit de o furie f r cuă ă ă vinte. Dar e mult prea lung . Am s-o savureză pe îndelete alt dat . Între timp îns am s te rog s nu te superi, dragaă ă ă ă ă mea, i s -mi dai cheile.ş ă

— Care chei?— Cheile de la dulapul t u, de la scrin, de la secreter i de la toateă ş

celelalte lucruri pe care le ai, mi-a zis el ridicîndu-se i întinzînd mîna.ş— Nu le am la mine, i-am r suns.ăDe fapt cheia de la secreterul meu era în momentul acela în broasc ,ă

iar celelalte erau legate de ea.— Atunci va trebui s trimi i dup ele, mi-a zis el. i dac dr coaicaă ţ ă Ş ă ă

aia b trîn de Rachel nu mi le pred imediat, mîine va trebui s se careă ă ă ă cu toate boarfele ei.

— Ea nu tie unde sînt cheile, i-am r spuns, întinş ă zînd lini tit mînaş ă c tre ele i sco îndu-le din broasc , f r s fiu observat , dup cîte amă ş ţ ă ă ă ă ă ă crezut. Eu tiu unde sînt, dar nu i le voi da pîn nu-mi explici de ce- iş ţ ă ţ trebuiesc.

— i eu tiu unde sînt, mi-a zis el apucîndu-mi brusc mîna în care leŞ ş strîngeam i smulgîndu-mi-le cu brutalitate.ş

Apoi a luat una dintre lumîn ri i a aprins-o de la fl c rile din c min.ă ş ă ă ă— i acum — a rînjit el — trebuie s proced m la o confiscare deŞ ă ă

bunuri. Dar mai întîi s arunc m o privire în atelierul pictorului.ă ăi vîrînd cheile în buzunar a intrat în bibliotec . L-am urmat, fie cuŞ ă

ideea vag de a-l împedica s disă ă trug ceva, fie doar pentru a asista laă dezastru — nu tiu prea bine de ce. Materialele mele pentru pictur erauş ă a ezate toate laolalt , pe masa din col , i acoperite cu o pînz . Curînd aş ă ţ ş ă dat cu ochii de ele i l sînd jos luminarea s-a apucat pe îndelete s leş ă ă arunce pe foc — palet , cuă lori, pungu e, creioane, pensule, lacuri, — peţ toate, le-am v zut mistuite de foc — uleiul i terebentina ridicîndu-se peă ş co cu uier turi i zgomote — dup cum am v zut i cu itele de paletş ş ă ş ă ă ş ţ ă frîngîndu-se în dou . Apoi a tras clopo elul.ă ţ

— Benson, ia de aici lucrurile astea — a zis domnul Huntingdon ar tînd c tre evalet, pînze i tambur. i pune fata din cas s aprindă ă ş ş Ş ă ă ă focul cu ele. St pîna n-o s mai aib nevoie de ele.ă ă ă

Benson a c scat gura mare i s-a uitat la mine.ă ş

110110

— Ia-le de aici, Benson, i-am zis eu i st pînul lui a morm it oş ă ă înjur tur .ă ă

— i sta, i toate, cona ule? a întrebat servitorulŞ ă ş ş— i la, i toate! i-a r spuns st pînul.Ş ă ş ă ăLucrurile respective au fost îndep rtate.ăApoi domnul Huntingdon s-a dus sus. N-am f cut nici o încercare deă

a-l urma i am r mas a ezat în fotoliu, mut , f r o lacrim în ochi iş ă ş ă ă ă ă ă ş aproape nemi cat . S-a întors peste vreo jum tate de or i apropiindu-seş ă ă ăş de mine mi-a inut lumînarea în preajma obrajilor i mi-a scrutat ochii cuţ ş o privire i cu un rînjet prea ofensaş toare ca s fie suportate. Cu un gestă brusc am trîntit lumînarea pe podea.

— Oho! a morm it el dîndu-se înapoi. E afurisit ca un diavol! A maiă ă v zut vreodat cineva asemenea ochi ă ă

Str lucesc prin întuneric ca ai unei pisici. Vai, dar ce dulcea deă ţă femeie e ti!ş

i zicînd acestea a ridicat de jos lumînarea i sfe nicul. ÎntrucîtŞ ş ş lumînarea nu numai c se stinsese, dar se i rupsese în dou , a sunată ş ă clopo elul ca s i se aduc alta.ţ ă ă

— Benson, st pîna dumitale a rupt lumînarea. Adu alta.ă— Frumos te mai dai în spectacol, am remarcat eu dup ce servitorulă

plec .ă— N-am zis c am rupt-o eu, nu-i a a? mi-a repliă ş cat el. Apoi mi-a

aruncat cheile în poal spunînd: — Pofă tim! Ai s consta i c n-ai pierdută ţ ă altceva decît banii i bijuteriile pe care le aveai — i cîteva mici fleacuriş ş pe care am socotit c e mai bine s le iau în posesia mea ca nu cumvaă ă spiritul t u mercantil s fie ispitit s le prefac în aur. i-am l sat înă ă ă ă Ţ ă pung vreo cîteva lire, care sper c - i vor ajunge pîn la sfîr itul lunii. Înă ă ţ ă ş orice caz, dac vei mai avea nevoie de altele, am s te rog s fii atît deă ă ă bun s -mi înmînezi un cont ar tîndu-mi cum le-ai cheltuit. În viitor amă ă ă s - i ofer o mic aloca ie lunar pentru propriile tale cheltuieli. i nu eă ţ ă ţ ă Ş nevoie s - i mai ba i capul cu preocup rile i interesele mele. Am s -miă ţ ţ ă ş ă caut un administrator, draga mea. N-am s te mai expun ispitei. Cîtă despre treburile domestice, doamna Greaves va trebui s fie foarte atentă ă la inerea socoteţ lilor. Trebuie s adopt m un plan complet nou...ă ă

— Ce mare descoperire ai f cut, domnul Huntingdon? Am încercată cumva s te în el?ă ş

111111

— S-ar p rea c nu în chestiuni de bani, dar e mai bine s te feresc deă ă ă ispit .ă

Tocmai atunci a intrat Benson cu lumîn rile i a ură ş mat un scurt r stimp de t cere. Eu ezînd lini tit pe scaun, iar el stînd în picioare, cuă ă ş ş ă spatele la foc i triumfînd în t cere.ş ă

— A a va s zic — mi-a spus el în cele din urm — ai avut de gîndş ă ă ă s m faci de rîs — nu-i a a? fugind de acas , apucîndu-te de pictur iă ă ş ă ă ş sus inîndu-te din munca mîinilor tale, nu? i ai avut de gînd s -miţ Ş ă r pe ti i fiul, s -l cre ti în a a fel încît s devin un împu it de negustoră ş ş ă ş ş ă ă ţ yankeu sau un pr p dit de pictor f r o para chioar în buzunar?ă ă ă ă ă

— Da, ca s nu devin un „gentleman” cum e tat l lui.ă ă ă— Ce bine c nu i-ai putut p stra secretul! Ha-ha! E foarte bine că ţ ă ă

femeile nu se pot ab ine s nu p l vrţ ă ă ă ăgeasc — dac n-au un prieten cuă ă care s vorbeasc treă ă buie s - i opteasc tainele pe tilor sau s le scrie înă ş ş ă ş ă nisip sau mai tiu eu unde. i e înc i mai bine c ast -sear n-am b utş Ş ă ş ă ă ă ă chiar a a de mult — dac stau s m gîndesc — pentru c altfel poate aş ă ă ă ă ş fi mo it mai deţă parte i nici prin cap nu mi-ar fi trecut s m uit ce faceş ă ă scumpa mea nevestic . Sau poate c mi-ar fi lipsit înă ă elepciunea oriţ puterea de a pune piciorul în prag ca un b rbat, a a cum am f cut-o.ă ş ă

L sîndu-l s se felicite singur mai departe m-am riă ă dicat pentru a-mi recupera manuscrisul, pentru c acum mi-am amintit c r m sese peă ă ă ă masa din salona , i m-am hot rît ca, dac e posibil, s -mi cru umilin aş ş ă ă ă ţ ţ de a-l vedea iar i în mîinile lui. Pentru mine era insuportabil ideea caăş ă el s se amuze pe seama gîndurilor i amină ş tirilor mele tainice. De i,ş bineîn eles, n-ar fi g sit scrise acolo prea multe lucruri bune despre el; aţ ă ş prefera s -l ard decît s -i dau posibilitatea s citeasc ce am scris cîndă ă ă ă eram atît de proast încît s -l iubesc!ă ă

— i apropo — mi-a strigat el în timp ce plecam din odaie — ai faceŞ mai bine s -i spui iscoadei leia blesteă ă mate i b trîne de Rachel s seş ă ă fereasc vreo dou zile din calea mea. I-a pl ti chiar acum simbria i aă ă ş ă ş ş trimite-o mîine la plimbare, dar tiu bine c e în stare s fac mai multş ă ă ă r u dac pleac din cas decît dac r mîne.ă ă ă ă ă ă

În timp ce m îndep rtam, a continuat s -mi blesteme i s -mi insulteă ă ă ş ă prietena i slujitoarea credincioas cu epitete pe oare nu le pot repetaş ă pentru a nu pîng ri hîrtia. M-am dus la ea de îndat ce mi-am ascuns jură ă -nalul i i-am spus cum ni s-a n ruit planul. S-a ar tat la fel de nec jit iş ă ă ă ăş de îngrozit ca i mine — chiar mai mult decît am fost eu în seara aceea,ă ş

112112

pentru c atunci eram pe de o parte n ucit de lovitur , iar pe de altaă ă ă ă parte, emo ionat i sus inut de furia mea amarnic .ţ ăş ţ ă ă

113113

CAPITOLUL XLI

20 MARTIE. ÎNTRUCÎT ACUM AM sc pat de domnul Huntingdon pentru un sezon, am început s -mi mai vină ă în fire. M-a p r sit la începutul lui februarie. i în momentul în care aă ă Ş plecat am respirat din nou i am sim it c -mi recap t energia. Nu cu speş ţ ă ă -ran a sc p rii — a avut grij s nu-mi lase nici o ans pentru asta — ciţ ă ă ă ă ş ă cu hot rîrea de a m adapta cît mai tine împrejur rilor existente. Înă ă ă sfîr it, aveam posibilitatea s m bucur de Arthur.ş ă ă

La început am avut mult b taie de cap ca s -l dezb r de n ravurileă ă ă ă ă rele cu care-l deprinsese taic -s u. Dar am reu it; limbajul vulgar îiă ă ş pîng re te rareori buzele i am izbutit s -l dezgust aproape total de oriceă ş ş ă fel de b utur ame itoare — dezgust pe care sper c nici m car taic -s uă ă ţ ă ă ă ă sau prietenii acestuia nu vor izbuti s i-l înă ving . Mai înainte avea pentruă ele o pasiune nefireasc la o fiin atît de tîn r , i amintindu-mi deă ţă ă ă ş nefericitul meu tat — precum i de al lui — m temeam de conă ş ă secin eleţ unor asemenea gusturi. Dar dac i-a fi limitat cantitatea obi nuit de vină ş ş ă pe care o bea sau i-a fi interzis s guste din b utur , asta n-ar fi f cutş ă ă ă ă decît s -i sporeasc pofta i s -l fac s considere vinul mai mult caă ă ş ă ă ă oricînd o încîntare. A adar îi d deam tot atît cît obi nuia taic -s u s -iş ă ş ă ă ă ofere — ba chiar mai mult decît dorea s bea, numai c în fiecare pahară ă îi strecuram în tain o cantitate oarecare de sare vomitiv doar atît cît s -ă ă ăi produc în mod inevitabil gre uri i deprimare, f r s -i fac un r uă ţ ş ă ă ă ă ă prea mare. Constatînd c b utura îi aduce întotdeauna asemeneaă ă consecin e dezagreabile, curînd s-a plictisit de ea, dar cu cît se ferea maiţ tare de aceast tenta ie zilnic , cu atît insistam eu mai mult s ofer, pînă ţ ă ă ă cînd sila lui a crescut, pref cîndu-se într-o total oroare. Cînd a ajuns cuă ă totul dezgustat de orice fel de vin, i-am permis, chiar la rug mintea lui,ă

114114

s încerce rachiul amestecat cu ap , apoi gin cu ap . Pentru c miculă ă ă ă be ivan le cuno tea pe toate i eu eram hot rît s i le fac pe toate la felţ ş ş ă ă ă de odioase. Asta am realizat acum. i întrucît el declar c sînt suficienteŞ ă ă pentru a-i face grea , am renun at s -l mai nec jesc cu ele, doar din cîndţă ţ ă ă în cînd, în chip de amenin are cînd face vreo pozn :ţ ă

— Arthur, dac nu e ti cuminte am s - i dau un pahar cu vin!ă ş ă ţDac , atunci cînd s-o întoarce domnul Huntingdon va persista în a- iă ş

face copilul s - i urasc i s - i disă ş ă ş ă ş pre uiasc mama, am s -mi izb vescţ ă ă ă fiul din mîinile lui. Am n scocit un alt plan la care s-ar putea recurgeă într-un asemenea caz i dac a putea s ob in consim mîntul i ajutorulş ă ş ă ţ ţă ş fratelui meu, nu m-a îndoi de reu it . Vechiul conac unde ne-am n scutş ş ă ă i el i eu i unde a murit mama noastr nu e locuit în momentul de fa ,ş ş ş ă ţă

dar pe cît cred nu a c zut înc în ruin . Dac l-a putea convinge să ă ă ă ş ă aranjeze vreo dou camere ca s poat fi bune de locuit i s mi leă ă ă ş ă închirieze ca i cum a fi o str in , a putea sta acolo cu copilul meu subş ş ă ă ş un nume de împrumut i m-a putea totu i între ine din pictur . Laş ş ş ţ ă început el mi-ar împrumuta banii necesari pe care eu ar urma s -i dauă înapoi. A tr i într-o independen modest i într-o izolare strict ,ş ă ţă ă ş ă întrucît casa se afl într-un loc singuratic i împrejurimile nu sînt preaă ş populate, iar el ar urma s aranjeze vînzarea tablourilor mele. În capulă meu am alc tuit planul în toate am nuntele. Nu mai e necesar decît s -lă ă ă conving pe Frederick s -mi împ rt easc pă ă ăş ă ărerea. O s vin curînd să ă ă m vad i atunci am s -i fac propunerea dup ce mai întîi îl voi fiă ă ş ă ă l murit asupra împrejur rilor într-o m sur suficient ca s g seasc oă ă ă ă ă ă ă ă scuz pentru acest plan.ă

Dup cîte cred, el tie despre situa ia mea mult mai multe lucruri decîtă ş ţ i-am spus eu. Îmi dau seama de asta dup aerul de triste e tandr careă ţ ă predomin în scrisorile lui, precum i dup faptul c pomene te atît deă ş ă ă ş rar de so ul meu i c în general manifest un fel de am r ciune ascunsţ ş ă ă ă ă ă dac totu i e obligat s aduc vorba despre el. De asemenea, deduc acestă ş ă ă lucru din faptul c nu vine niciă odat s m vad cînd domnulă ă ă ă Huntingdon e acas . Totu i în nici o împrejurare el nu i-a exprimat f iă ş ş ăţş dezaprobarea pentru so ul meu sau comp timirea pentru mine. i iar i,ţ ă Ş ăş n-a pus întreb ri de nici un fel i nici n-a spus vreodat ceva ca s mă ş ă ă ă stimuleze s -i fac confiden e. Dac ar fi f cut-o, probabil c nu i-a fiă ţ ă ă ă ş ascuns mai nimic, poate c se simte jignit de rezerva manifestat deă ă mine. E o fiin ciudat fratele meu — i regret c nu ne cuţă ă ş ă noa tem maiş

115115

bine. Înainte de c s toria mea petrecea o lun pe an la Staningley; dar,ă ă ă de la moartea tat lui nosă tru, nu l-am mai v zut decît o dat , cînd m-aă ă vizitat timp de cîteva zile în perioada absen ei domnului Huntingdon. Deţ data asta va trebui s stea mai multe zile i între noi va trebui s existeă ş ă mai mult sinceritate i cordialitate decît a existat vreodat din copil riaă ş ă ă noastr comun i pîn acum: inima mea se aga mai mult ca oricînd deă ăş ă ţă el. Iar sufletul meu s-a s turat de singur tate.ă ă

16 aprilie. A venit i a plecat. N-a vrut s stea mai mult de douş ă ă s pt mîni. Timpul a trecut repede, dar a fost o perioad foarte, foarteă ă ă fericit i mi-a f cut mult bine. Probabil c am o dispozi ie proastă ş ă ă ţ ă întrucît nenorocirile m-au acrit i m-au am rît îngrozitor. Începeam peş ă nesim ite, s ascund în inima mea sentimente foarte neprieteneoase faţ ă ţă de semenii mei — în special fa de cei apar inînd sexului tare. Dar e oţă ţ mare consolare s vezi c printre ei exist m car unul demn de a fiă ă ă ă stimat i de a i se acorda încredere. i f r îndoial c trebuie s maiş Ş ă ă ă ă ă existe mul i al ii, de i eu nu i-am cunoscut niciţ ţ ş odat — cu excep ia,ă ţ poate, a bietului lord Lowborough; dar nici el n-a fost prea grozav la vremea lui. Ce-ar fi ajuns Frederick dac ar fi tr it i el în mijlocul lumiiă ă ş acesteia i i-ar fi frecat coatele înc din copil rie cu b rba i ca ace tia peş ş ă ă ă ţ ş care-i cunosc eu? i ce va ajunge Arthur, dat fiind firea lui blînd iŞ ă ă ş molatic , dac nu-l voi mîntui de asemenea tovar i? I-am pomenit luiă ă ăş Frederick de temerile mele i am abordat subiectul planului de salvareş chiar în seara urm toare sosirii lui, cînd l-am prezentat pe fiul meuă unchiului s u.ă

— Î i seam n , Frederick, în unele din dispozi iile lui — i-am spus.ţ ă ă ţ Uneori mi se pare c seam n cu tine mai mult decît cu taic -s u i mă ă ă ă ă ş ă bucur foarte tare de asta.

— M flatezi, Helen, mi-a r spuns el, mîngîind p rul moale i buclată ă ă ş al copilului.

— Nu. Nu i se va p rea deloc c e un compliment cînd î i voi spuneţ ă ă ţ c a fi preferat s -i semene lui Benă ş ă son mai curînd decît lui taic -s u.ă ă

Frederick a ridicat pu in din sprîncene, dar n-a zis nimic.ţ— tii ce fel de om e domnul Huntingdon? l-am înŞ trebat.— Cred c am o vag idee.ă ă— Dar ai oare o idee atît de clar încît s po i s auzi — f ră ă ţ ă ă ă

surprindere sau dezaprobare — c meditez la un proiect de a evadaă

116116

împreun cu copila ul c tre vreun azil tainic unde vom putea tr i în tihnă ş ă ă ă f r s -l mai vedem vreodat pe domnul Huntingdon?ă ă ă ă

— Chiar a a?ş— Dac lucrurile nu sînt limpezi pentru tine — am continuat eu —ă

am s - i mai spun cîte ceva despre el.ă ţApoi i-am schi at un mic tablou al comport rii sale generale, i-amţ ă

f cut o relatare mai am nun it asupra felului cum se purta cu b iatul lui,ă ă ţ ă ă i-am explicat temerile mele în privin a acestuia i hot rîrea mea de a-lţ ş ă izb vi de influen a tat lui s u.ă ţ ă ă

Frederick s-a ar tat cum nu se poate mai indignat împotriva domnuluiă Huntingdon i foarte mîhnit pentru mine. Totu i planul meu i se p reaş ş ă nes buit i greu de pus în practic . Socotea c temerile mele în privin aă ş ă ă ţ lui Arthur sînt dispropor ionate fa de împrejur rile date i a ridicatţ ţă ă ş atîtea obiec ii împotriva proiectelor mele i a n scocit atîtea metode maiţ ş ă blînde pentru ameliorarea situa iei mele, încît m-a v zut silit s intruţ ă ă ă într-o mul ime de alte am nunte pentru a-l convinge c so ul meu este cuţ ă ă ţ totul incorigibil, i c nimic nu l-ar putea deterş ă mina s renun e la fiul lui,ă ţ indiferent ce s-ar alege de mine, întrucît el era la fel de hot rît ca b iatulă ă s nu-l p r seasc precum eram i eu s nu-l p r sesc pe b iat. i c deă ă ă ă ş ă ă ă ă Ş ă fapt nu exist nici o alt solu ie mai bun decît aceasta — afar doar deă ă ţ ă ă fuga din ar , care fusese inten ia mea ini ial . Pentru a evita aceastţ ă ţ ţ ă ă ultim alternativ , în cele din urm Frederick a consim it s aranjeze oă ă ă ţ ă arip a vechiului conac Wildfell, pentru a putea fi locuit — ca un loc deă refugiu în caz de nevoie. Dar i-a exprimat speran a c nu m voi folosiş ţ ă ă de aceast perspectiv decît dac împrejur rile vor face lucrul acesta cuă ă ă ă adev rat neă cesar. M-am gr bit s -i f g duiesc c -l voi asculta. Pentru că ă ă ă ă ă de i dac era vorba de propriile mele interese, o aseş ă menea sih strie p reaă ă s fie un adev rat paradis în comă ă para ie cu situa ia mea actual , totu i,ţ ţ ă ş de dragul prietenelor i prietenilor mei, i al celor apropia i mie —ş ş ţ pentru Milicent i Esther, surorile mele suflete ti, pentru bie ii rani deş ş ţ ţă pe mo ia Grassdale i mai presus de toate, de dragul m tu ii mele — voiş ş ă ş r mîne aici dac va fi cît de cît cu putin .ă ă ţă

20 iulie. Doamna Hargrave i cu fiica ei s-au întors de la Londra.ş Esther e plin de impresii i sim minte dup primul ei sezon monden înă ş ţă ă capital . Deocamdat îns nu i-a d ruit inima nim nui i nici nu s-a loă ă ă ş ă ă ş -godit. Mama ei a izbutit s -i g seasc o partid excelent i chiar l-aă ă ă ă ă ş

117117

determinat pe gentlemanul în cauz s - i depun inima i averea laă ă ş ă ş picioarele fetei; numai c Esther a avut îndr zneala i curajul de a refuzaă ă ş aceste nobile daruri. Era un b rbat de familie bun i cu proă ăş priet i vaste,ăţ dar obr znicu a sus inea c era b trîn ca tata Noe, urît ca dracu iă ţ ţ ă ă ş antipatic ca... o persoan al c rei nume nu-l vom pomeni.ă ă

— Realitatea este c totu i mi-a fost destul de greu, mi-a povestit ea.ă ş Mama a fost teribil de dezam git de e ecul proiectului ei i s-a sup rată ă ş ş ă r u de tot pe mine pentru înc p înarea cu care m-am împotrivit voin eiă ă ăţ ţ ei. Mai e sup rat i acum. Dar ce s fac? i chiar i Walter e atît de gravă ăş ă Ş ş ofensat de capriciile i curiozit ile mele absurde — cum le denume te elş ăţ ş — încît m tem c nu m va ierta niciodat — nici nu credeam înainte că ă ă ă ă ar putea s se arate atît de aspru cum a fost în ultima vreme. Dară Milicent m-a implorat s nu cedez i sînt sigur , doamn Huntingdon, că ş ă ă ă dac l-ai fi v zut pe b rbatul pe care voiau s mi-l vîre pe gît, iă ă ă ă ş dumneata m-ai fi sf tuit s nu-l accept.ă ă

— Asta a fi f cut-o indiferent dac l-a fi v zut sau nu — i-amş ă ă ş ă r spuns. Pentru mine e de ajuns faptul c i-e antipatic.ă ăţ

— tiam eu c a a vei zice. De i mama afirma c vei fi pur i simpluŞ ă ş ş ă ş ocat de neascultarea mea — nici nu- i închipui ce moral îmi ine —ş ă ţ ă ţ

c sînt nesupus i ingrat , c m opun dorin elor ei, c nu fac pe placulă ă ş ă ă ă ţ ă fratelui meu i c am s ajung s fiu o povar pentru ea. Uneori încep sş ă ă ă ă ă m tem c pîn la urm o s -mi înfrîng rezisten a. Am o voină ă ă ă ă ă ţ ţă puternic , dar de asta nu duce lips nici ea i cînd spune asemenea vorbeă ă ş aspre i grele m aduce într-o asemenea stare încît sînt aproape încliş ă nată s fac ce-mi porunce te ea i apoi s -mi frîng inima i s zic: „Ei, mam ,ă ş ş ă ş ă ă uite ce s-a întîmplat din vina ta!”

— Te rog din suflet s n-o faci! i-am zis eu. Supuă nerea aceasta ar fi pur i simplu o tic lo ie i cu siguran c ar aduce cu sine pedeapsa peş ă ş ş ţă ă care o merit . ine-te tare, i curînd m mica ta o s renun e laă Ţ ş ă ă ţ insisten ele ei. Pîn i domnul în cauz va înceta s te mai piseze dac vaţ ăş ă ă ă vedea c e respins cu fermitate.ă

— A, nu! Mama o s -i oboseasc i o s -i plictiseasc pe to i în jură ă ş ă ă ţ înainte de a ajunge ea s fie istovit de eforturile pe care le face. Cîtă ă despre domnul Oldfield, ea i-a dat s în eleag c i-am refuzată ţ ă ă propunerea nu din cauz c persoana lui mi-ar fi dezagreabil , ci pur iă ă ă ş simplu pentru c sînt necoapt i z p cit i în momentul de fa nu mă ă ş ă ă ăş ţă ă pot împ ca sub nici o form cu gîndul c s toriei; dar ea n-are nici ceaă ă ă ă

118118

mai mic îndoial c pîn în sezonul viitor îmi voi b ga min ile în cap iă ă ă ă ă ţ ş sper c închipuirile mele de feti can f r minte vor trece. A adar, m-aă ă ş ă ă ă ş adus acas pentru a m înv a s ajung la un sentiment corespunz tor ală ă ăţ ă ă îndatoririlor mele pentru vremea cînd va sosi iar i momentul. Ba chiarăş cred c nu va mai face cheltuielile necesare pentru a m duce din nou laă ă Londra decît dac voi capitula. Nu-i d mîna s m ia în capital numaiă ă ă ă ă pentru desf t ri i prostii — zice ea — i nu chiar orice gentilom bogatăă ş ş va fi dispus s m ia de nevast , f r avere, indiferent ce p rere stra nică ă ă ă ă ă ş ă voi fi avînd eu despre propriile mele farmece.

— Mde, Esther, te comp timesc. i totu i, repet, ine-te tare. Decît să Ş ş ţ ă te c s tore ti cu un b rbat care nu- i place, care i-e antipatic, ai putea laă ă ş ă ţ ţ fel de bine s te vinzi chiar acum ca roab . Dac mama i fratele t u au oă ă ă ş ă purtare aspr fa de tine, tii bine c -i po i p r si, dar nu uita c de ună ţă ş ă ţ ă ă ă so e ti legat pe via .ţ ş ă ţă

— Dar nu-i pot p r si decît dac m m rit; i nu m pot m rita dacă ă ă ă ă ş ă ă ă nu m vede nimeni. La Londra am v zut vreo doi gentlemeni care ar fiă ă putut s -mi plac , dar nu erau fiii cei mai mari din familiile respective iă ă ş mama nu mi-a permis s -i cunosc mai bine — în special pe unul, careă cred c m cam pl cea, dar ea a pus toate piedicile posibile în calea uneiă ă ă apropieri între noi. Ce zici, enervant, nu?

— Nu m îndoiesc c astea sînt gîndurile i sentiă ă ş mentele tale, dar dac te-ai fi m ritat cu el n-ar fi fost imposibil s g se ti ulterior maiă ă ă ă ş multe motive de a- i mu ca mîinile decît dac l-ai fi luat pe domnulţ ş ă Oldfield. Cînd î i spun s nu te c s tore ti f r dragoste, nu te sfţ ă ă ă ş ă ă ătuiesc nici s te m ri i numai i numai din dragoste — mai exist i multe,ă ă ţ ş ă ş multe alte lucruri care trebuie luate în considera ie. Nu- i acorda nim nuiţ ţ ă nici inima, nici mîna pîn cînd nu vei avea motive serioase de a o face.ă

i dac ar fi ca un asemenea prilej s nu se iveasc niciodat ,Ş ă ă ă ă consoleaz -te cu gîndul c de i tr ind de una singur s-ar putea s nu aiă ă ş ă ă ă prea multe bucurii, cel pu in nu vei avea nici necazuri i sup r ri.ţ ş ă ă C s toria ar putea s - i schimbe via a în bine, dar în adîncul sufletuluiă ă ă ţ ţ meu m tem c are mult mai multe anse de a produce un rezultată ă ş contrar.

— Asta e i p rerea lui Milicent. Îns d -mi, te rog, voie s spun cş ă ă ă ă ă eu gîndesc altfel. Dac m-a socoti sortit s r mîn fat b trîn a încetaă ş ă ă ă ă ă ă ş s -mi mai pre uiesc via a. Gîndul de a tr i mai departe, an dup an, laă ţ ţ ă ă Grove — fiind doar o pacoste pentru mama i pentru Walter i o povarş ş ă

119119

care face umbr degeaba p mîntului (acum cînd tiu în ce lumin ar priviă ă ş ă ei lucrurile) este de-a dreptul insuportabil. În asemenea situa ii a preferaţ ş s fug cu majordomul.ă

— Recunosc c situa ia ta e cu totul deosebit . Dar trebuie s aiă ţ ă ă r bdare, draga mea. Nu f nimic în prip . Nu uita c n-ai înc niciă ă ă ă ă nou sprezece ani i c vor mai trece înc mul i ani pîn s se poată ş ă ă ţ ă ă ă spune despre tine c e ti fat b trîn . Nici n-ai de unde s tii ce soartă ş ă ă ă ă ş ă î i rezerv providen a. i între timp nu uita c ai dreptul la ocrotirea iţ ă ţ Ş ă ş sprijinul mamei i fratelui t u, chiar dac ei nu se arat prea dispu i s iş ă ă ă ş ăţ le acorde.

— Dumneata e ti atît de grav , doamn Huntingdon, mi-a r spunsş ă ă ă Esther dup o pauz . Cînd Milicent i-a exprimat acelea i p reriă ă ş ş ă pesimiste în privin a c s toriei am întrebat-o dac e fericit . Mi-a zis cţ ă ă ă ă ă este, dar eu n-am prea crezut-o. Iar acum m v d silit s - i pun i dumiă ă ă ă ţ ş -tale aceea i întrebare.ş

— E o întrebare pu in cam impertinent — am rîs eu — ca o feti canţ ă ş ă s-o pun unei femei m ritate i cu atî ia ani mai mare decît ea, a a c n-ă ă ş ţ ş ăam s - i r spund.ă ţ ă

— V rog s m ierta i, stimat doamn , mi-a zis ea i s-a aruncată ă ă ţ ă ă ş rîzînd în bra ele mele pentru a m s ruta cu afec iune. Dar am sim it oţ ă ă ţ ţ lacrim pe gît cînd i-a l sat capul pe pieptul meu i a continuat, cu ună ş ă ş amestec ciudat de am r ciune i u urin , de timiditate i îndr zneal : —ă ă ş ş ţă ş ă ă

tiu c nu e ti atît de fericit cum vreau eu s fiu deŞ ă ş ă ă oarece î i petreciţ jum tate din via singur la Grassdale în timp ce domnul Huntingdonă ţă ă umbl prin lume i se distreaz unde i cum vrea. Eu voi ine ca so ulă ş ă ş ţ ţ meu s nu aib alte bucurii decît cele pe care le împarte cu mine. i dacă ă Ş ă cea mai mare bucurie a lui nu va fi pl ceă rea tov r iei mele... atunci... oă ăş s fie foarte r u pentru el! Asta-i tot!ă ă

— Dac asta a tep i tu de la c snicie, Esther, atunci trebuie într-ă ş ţ ăadev r s fii foarte atent cu cine te m ri i — sau mai degrab s evi iă ă ă ă ţ ă ă ţ acest pas.

120120

CAPITOLUL XLII

1 SEPTEMBRIE. DOMNUL HUNTINGDON încă nu i-a f cut apari ia. Poate c va r mîne în mijlocul prietenilor lui pînş ă ţ ă ă ă la Cr ciun. Iar la prim var va pleca din nou. Dac - i va urma acest plană ă ă ă ş atunci voi putea r mîne foarte bine la Grassdale. Chiar i o ceat deă ş ă prieteni în timpul sezonului de vîn toare poate fi suporă tat dac micu ulă ă ţ Arthur ajunge s fie atît de ferm ata at de mine. Dar m tem c sîntă ş ă ă speran e vane! i totu i pîn cînd va sosi o asemenea perioad de greleţ Ş ş ă ă încerc ri m voi ab ine s m gîndesc la azilul meu tihnit din scumpulă ă ţ ă ă conac al copil riei.ă

Domnul i doamna Hattersley se afl de dou s ptş ă ă ă ămîni la Grove. iŞ întrucît domnul Hargrave lipse te i acum vremea e iar deosebit deş ş frumoas , n-a trecut nici o zi f r s -mi v d prietenele — pe Milicent iă ă ă ă ă ş pe Esther — fie acolo, fie aici. Nu de mult, cînd domnul Hattersley le adusese la Grassdale cu faitonul, am avut o discu ie de cîteva minute cuţ acest domn, în timp ce doamnele se jucau cu copiii, în gr din .ă ă

— Doamn Huntingdon? Vrei s mai auzi cîte ceva despre so ulă ă ţ dumitale? m-a întrebat domnul Hattersley.

— Nu, doar dac po i s -mi spui pe cînd s -i a tept întoarcerea...ă ţ ă ă ş— Asta nu pot s - i spun... Dar sper c nu ii s se întoarc ? mi-a zisă ţ ă ţ ă ă

el rînjind cu gura pîn la urechi.ă— Nu.— Cred c o duci mai bine f r el. În ceea ce m priă ă ă ă ve te m-amş

s turat pîn -n gît de hazul lui. I-am spus c m voi rupe de el dac nu seă ă ă ă ă îndreapt . A adar, l-am pă ş ăr sit — vezi deci c sînt un om maiă ă cumsecade decît m soco i dumneata.ă ţ

— E o hot rîre pe care ar fi trebuit s-o iei de mult vreme.ă ă— Mde, nu am înc nici treizeci de ani. Sper c nu e prea tîrziu, nu?ă ă

121121

— Nu, nu e niciodat prea tîrziu ca s te îndrep i atîta vreme cît aiă ă ţ în elepciunea de a dori acest lucru i puterea de a- i pune planul înţ ş ţ aplicare.

— Ei, ca s - i spun adev rul, m-am gîndit i înainte de foarte multeă ţ ă ş ori la asta, dar, la urma urmei, Huntingdon reprezint o societate aă dracului de simpatic — nici nu- i po i închipui ce b iat de via esteă ţ ţ ă ţă pîn nu se îmbat . În fundul inimilor noastre avem cu to ii simpatieă ă ţ pentru el, de i nu-l putem respecta.ş

— Dar ai vrea s fii i dumneata ca el?ă ş— Nu, a prefera s fiu eu însumi, chiar a a tic los cum sînt.ş ă ş ă— Nu vei putea r mîne astfel, ai s decazi din ce în ce i ai s teă ă ş ă

abrutizezi din zi în zi, ajungînd s -i semeni tot mai mult.ăMi-a fost imposibil s nu zîmbesc v zîndu-i mutra pe jum tateă ă ă

sup rat , pe jum tate încurcat cînd a auzit acest mod, cam neobi nuit,ă ă ă ă ş de a-i vorbi.

— Te rog s nu te supere faptul c i-am vorbit atît de deschis, i-amă ă ţ zis. Motivele care m îndeamn s-o fac sînt dintre cele mai frumoase.ă ă Dar spune-mi, te rog, ai dori ca fiii dumitale s semene cu domnulă Huntingdon — sau chiar cu dumneata?

— Drace, nu!— Ai vrea ca fiica dumitale s te dispre uiasc , sau cel pu in s nuă ţ ă ţ ă

p streze nici urm de respect pentru dumneata i nici un pic de afec iuneă ă ş ţ care s nu fie amesă tecat cu cel mai amarnic regret?ă

— A, nu! Asta n-a putea suporta.ş— i, în sfîr it, ai vrea ca so ia dumitale s fie pe punctul de a dori s-Ş ş ţ ă

o înghit p mîntul cînd aude pome-nindu- i-se numele? i s urasc pînă ă ţ Ş ă ă ă i sunetul glasului dumitale i s fie cuprins de fiori cînd te apropii?ş ş ă ă

— Asta n-o s se întîmple niciodat . Ea m place oricum, indiferentă ă ă ce fac.

— Imposibil, domnule Hattersley! Dumneata iei supunerea cuminte a lui Milicent drept afec iune.ţ

— Ei, fir-ar s ...ă— Stai, nu izbucni a a cînd auzi asemenea lucruri. Nu vreau s spunş ă

c nu te iube te: tiu bine c te iube te chiar mult mai mult decît meri i.ă ş ş ă ş ţ Dar sînt absolut sigur c dac te vei purta mai frumos te va iubi i maiă ă ă ş mult. Iar dac te vei purta mai r u te va iubi din ce în ce mai pu in pînă ă ţ ă ce întreaga ei afec iune se va preschimba în team , aversiune iţ ă ş

122122

am r ciune, dac nu cumva chiar într-o tainic ur amestecat cuă ă ă ă ă ă dispre . Dar, s l s m balt povestea cu afec iunea... Ai dori s fii tiranulţ ă ă ă ă ţ ă vie ii ei, s -i r pe ti orice raz de soare i s-o faci cumplit de nenorocit ?ţ ă ă ş ă ş ă

— Bineîn eles c nu. Nu fac acest lucru i n-am s -l fac niciodat .ţ ă ş ă ă— i totu i l-ai f cut în mult mai mare m sur decît î i închipui.Ş ş ă ă ă ţ— Ei, a , a ! Fleacuri! Ea nu e fiin a susceptibil i speriat i roasş ş ţ ă ş ă ş ă

de îngrijorare pe care i-o închipui! E o femeie supus , pa nic iţ ă ş ă ş afectuoas . Uneori s-ar putea s fie mai posac , dar în general e lini tită ă ă ş ă i calm i e gata s ia lucrurile a a cum sînt.ş ăş ă ş

— Dar gînde te-te cum era ea acum cinci ani cînd ai luat-o de nevastş ă i cum e ast zi.ş ă

— tiu; pe atunci era o feti can durdulie, cu o fa frumu ic ,Ş ş ă ţă ş ă trandafirie i alb . Acum e doar o mîn de feş ă ă meie, biata de ea, ofilindu-se i topindu-se ca un bulg re de z pad — dar s fiu al dracului dacş ă ă ă ă ă asta e vina mea!

— Dar atunci care e cauza? În nici un caz nu vîrsta, pentru c n-areă decît dou zeci i cinci de ani.ă ş

— P i, s n tatea ei firav e de vin i — d -o dracuă ă ă ă ăş ă lui, doamn , undeă vrei s ajungi? i copiii, fire te, care se întrec în a scoate sufletul din ea.ă Ş ş

— Nu, domnule Hattersley, copiii îi aduc mai mult bucurie decîtă sup rare. Sînt copii dr gu i i buni din fire...ă ă ţ ş

— Da, asta tiu. Domnul s -i aib în paz !ş ă ă ă— Atunci de ce s arunci vina pe ei?... Am s - i spun eu ce este: deă ă ţ

vin sînt fr mînt rile mute i îngrijorarea permanent din pricinaă ă ă ş ă dumitale, amestecate, b nuiesc, cu un fel de team legat de propria eiă ă ă s n tate. Cînd te por i bine ea nu se poate bucura pe deplin. N-are niciă ă ţ un fel de siguran , nici un fel de încredere în judecata i principiileţă ş dumitale. În schimb, se teme neîncetat de sfîr itul unei fericiri atît deş scurte. Cînd te por i r u are mult mai multe pricini de spaim i deţ ă ă ş triste e. Indurînd r bd toare r ul, uit c e datoria noastr s ne mustr mţ ă ă ă ă ă ă ă ă semenii pentru gre elile i p catele lor. Întrucît dumneata e ti gata s ieiş ş ă ş ă t cerea ei drept indiferen , vino cu mine i am s - i ar t vreo dou dină ţă ş ă ţ ă ă scrisorile ei. Sper c nu e vorba de un abuz de încredere întrucîtă dumneata e ti în fa a oamenilor — jum tatea ei.ş ţ ă

A venit dup mine în bibliotec . Am c utat dou din scrisorile luiă ă ă ă Milicent i i le-am înmînat. Una era expeş diat de la Londra i fuseseă ş scris într-o perioad cînd el î i f cuse îngrozitor de cap i seă ă ş ă ş

123123

destr b lase cumplit. Cealalt fusese scris la ar într-un interval maiă ă ă ă ţ ă lini tit. Prima era înc rcat de triste e i de îngrijorare; nu-l acuza, darş ă ă ţ ş regreta profund leg tura lui cu tovar ii s i de desfrîu, îi oc ra peă ăş ă ă domnul Grimsby i pe ceilal i i insinua lucruri cumplite împotrivaş ţ ş domnului Huntingdon, aruncînd în spinarea altora vina pentru purt rileă proaste ale so ului ei. Cea de-a doua scrisoare era plin de speţ ă ran i deţăş bucurie i totu i ar ta c e con tient de fapş ş ă ă ş ă tul c aceast fericire nu vaă ă dura i c inima îi tremur din aceast pricin . Ridica în sl vi bun tateaş ă ă ă ă ă ă lui, dar cu o dorin evident , de i exprimat doar pe jum tate, ca acesteţă ă ş ă ă calit i s se bazeze pe o temelie mai solid decît îndemnurile fire ti aleăţ ă ă ş inimii. Se mai manifesta acolo i o spaim cumplit fa de pr bu ireaş ă ă ţă ă ş acestei cl diri în lă ă at astfel pe nisip — pr bu ire care s-a i produsţ ă ă ş ş curînd dup aceea, lucru de care Hattersley a fost cu siguran con tientă ţă ş în timp ce citea.

Aproape imediat dup ce a început prima scrisoare am avut pl cereaă ă nea teptat de a-l vedea ro ind. Dar s-a întors cu spatele la mine i i-aş ă ş ş ş terminat lectura la fereastr . În timp ce citea cea de-a doua scrisoare l-amă v zut de vreo dou ori ridicînd mîna i tergîndu- i în grab fruntea iă ă ş ş ş ă ş ochii. Oare l crima? Dup ce a terminat, a trecut un r stimp în cursulă ă ă c ruia i-a dres glasul, a privit pe fereastr i apoi, dup ce a fredonat ună ş ăş ă crîmpei dintr-o arie la mod , s-a r sucit pe c lcîie, mi-a înapoiată ă ă scrisorile i mi-a strîns mîna în t cere.ş ă

— Numai Dumnezeu tie ce tic los blestemat am fost! mi-a zis elş ă scuturîndu-mi mîna cu mult c ldur . Dar s vezi dumneata dac n-amă ă ă ă ă s m îndrept i dac n-am s -mi r scump r gre elile. S m ia Aghiuă ă ş ă ă ă ă ş ă ă ţă dac n-am s fac astfel!ă ă

— Nu te blestema, domnule Hattersley.— Bine! Unde e Milicent?— Uite-o acolo, tocmai se apropie de noi împreun cu sora ei.ăDomnul Hattersley a deschis u a i a ie it în întîmpinarea lor. L-amş ş ş

urmat i eu la o oarecare distan . Spre uimirea nevestei sale, a ridicat-oş ţă în bra e i a s rutat-o fierbinte. Apoi, punîndu- i amîndou mîinile peţ ş ă ş ă umerii ei i-a împ rt it, b nuiesc, esen a planurilor mari pe care le avea,ă ăş ă ţ pentru c deodat ea l-a cuprins cu bra ele pe dup gît i a izbucnit înă ă ţ ă ş lacrimi exclamînd:

— Da, da, te rog, Ralph! O s fim atît de ferici i! Vai, cît de bun e ti!ă ţ ş

124124

— Nu, nu eu sînt, a zis el întorcîndu-se i împingîndu- i so ia c treş ş ţ ă mine. Ei trebuie s -i mul ume ti, pentru c totul e numai i numai operaă ţ ş ă ş ei.

Milicent s-a repezit s -mi mul umeasc , cu inima plin deă ţ ă ă recuno tin . Am negat c a fi îndrept it la un asemenea sentiment,ş ţă ă ş ăţ ă spunîndu-i c so ul ei se ar tase înclinat c tre îndreptare chiar înainte deă ţ ă ă a ad uga i eu firimitura aceea de îndemnuri i încurajare i c eu nuă ş ş ş ă f cusem decît ceea ce ar fi putut — i ar fi trebuit s fac ea singur .ă ş ă ă ă

— A, nu! strig ea, sînt sigur c eu nu-l puteam influen a cu nimic.ă ă ă ţ N-a fi f cut decît s -l plictisesc cu eforturile mele stîngace de a-lş ă ă convinge, dac a fi întreă ş prins aceast încercare.ă

— Nu m-ai pus niciodat la încercare, Milly, zise el.ăCurînd dup aceea î i luar r mas bun de la mine.ă ş ă ăAcum s-au dus s -l viziteze pe tat l lui Hattersley. Dup aceea voră ă ă

trece pe la casa lor de la ar . N d jduiesc c hot rîrile lui frumoase nuţ ă ă ă ă ă se vor pr bu i iar i i c biata Milicent nu va fi din nou dezam git .ă ş ăş ş ă ă ă Ultima ei scrisoare era plin de fericirea momentului respectiv i deă ş a tept ri pl cute pentru viitor. Dar deocamdat nu s-a ivit nici un fel deş ă ă ă ispit deosebit care s pun la încercare virtutea lui. De aici înainteă ă ă ă îns , f r îndoial c ea se va ar ta mai pu in timid i rezervat i el vaă ă ă ă ă ă ţ ă ş ă ş fi mai cald i maj în elept.ş ţ

A adar, cu siguran c speran ele ei sînt întemeiate i am i eu astfel,ş ţă ă ţ Ş ş cel pu in un punct luminos pe care s -mi reazem gîndurile.ţ ă

125125

CAPITOLUL XLIII

10 OCTOMBRIE. DOMNUL HUNTINGDON s-a întors acum vreo trei s pt mîni. Nu-mi voi da osteneala s descriuă ă ă înf i area lui, comportarea i discuăţş ş iile lui sau sentimentele mele fa deţ ţă el. Dar înc din ziua sosirii sale m-a uluit anun îndu-mi inten ia de a faceă ţ ţ rost de o guvernant pentru micu ul Arthur. I-am spus c lucrul acestaă ţ ă este inutil, ca s nu spun ridicol, în momenă tul de fa . Socoteam c sîntţă ă pe deplin capabil s fac fa sarcinii educa iei lui — cel pu in înc vreoă ă ţă ţ ţ ă cî iva ani de aici încolo. Educa ia copilului era singura pl cere iţ ţ ă ş îndeletnicire a vie ii mele. i întrucît îmi r pise posibiliţ Ş ă tatea de a m maiă ocupa i de altceva, f r îndoial c putea s -mi lase m car asta.ş ă ă ă ă ă ă

Mi-a spus c nu sînt femeia potrivit pentru a educa un copil sauă ă pentru a sta în preajma lui. Îl adusesem pe b iat — zicea el — într-oă asemenea stare încît devenise un simplu automat. Prin rigiditatea mea îi frînsesem t ria de caracter i aveam s înghe pîn i ultima raz de soareă ş ă ţ ăş ă din inima lui i s -l transform într-o fiin la fel de usş ă ţă cat i de mohorîtăş ă ca i mine dac mi se mai l sa mult vrem pe mîn odrasla. i, ca deş ă ă ă ă Ş obicei, i biata Rachel a avut parte de por ia ei de oc ri. N-o poate suferiş ţ ă pe Rachel pentru c tie c ea îl judec a a cum merit .ăş ă ă ş ă

Dup care a încheiat spunîndu-mi c n-are rost s -mi mai bat capul cuă ă ă aceast chestiune, întrucît a i angajat o guvernant care o s vină ş ă ă ă s pt mîna viitoare. A adar, tot ce aveam de f cut era s preg tesc casaă ă ş ă ă ă pentru primirea ei. Era o veste cam uluitoare. Mi-am permis s întreb deă numele i de adresa ei, de cine a fost recomandat sau cum a ajuns s-oş ă aleag .ă

— E o tîn r foarte evlavioas i merituoas , mi-a zis el. Nu trebuieă ă ă ş ă s ai nici o team . Dac nu m în el, o cheam Myers. i mi-a fostă ă ă ă ş ă Ş

126126

recomandat de o b trîn vă ă ă ăduv de condi ie bun , o doamn ce seă ţ ă ă bucur de o fruă moas reputa ie. Personal n-am v zut-o i deci nu i-aă ţ ă ş ţ ş putea-o descrie.

Tonul pe care a rostit toate acestea era serios i calm, dar exista unş demon al ironiei în ochii lui pe care i-i ferea de mine i mi s-a p rut cş ş ă ă acest lucru nu preveste te nimic bun. Totu i m-am gîndit la refugiul dinş ş comitatul X i n-am mai ridicat nici un fel de alte obiec ii.ş ţ

Cind a sosit domni oara Myers nu m sim eam deloc dispus s-oş ă ţ ă primesc cordial. Înf i area ei nu era destinat s produc o impresieăţş ă ă ă favorabil , iar manierele i purtarea ei nu erau menite s îndep rtezeă ş ă ă prejudec ile pe care mi le formasem împotriva ei. Calit ile îi erauăţ ăţ foarte limitate, iar intelectul ei nu se ridica deasupra mediocrului. Avea o voce frumoas i cînta ca o privighetoare, acompaniindu-se destul deă ş bine la pian. Dar acestea erau singurele ei talente. Chipul ei tr da o fireă viclean i încliăş nat spre în el ciune, i parc la fel i glasul ei. P rea să ş ă ş ă ş ă ă se team de mine i tres rea dac m apropiam brusc de ea. Avea oă ş ă ă ă purtare respectuoas i serviabil , chiar pîn la slug rnicie. La început aă ş ă ă ă încercat s m lingu easc i s se gudure pe lîng mine, dar am pusă ă ş ă ş ă ă curînd cap t acestor manifest ri. Afec iunea pentru micu ul ei elev eraă ă ţ ţ for at i m-am v zut silit s -i repro ez faptul c îi face toate voile iţ ă ş ă ă ă ş ă ş c -l laud în mod nemeritat. În orice caz n-a izbutit s cî tige inimaă ă ă ş copilului. Smerenia ei consta în faptul c din cînd în cînd scotea cîte ună oftat, î i riş dica ochii în tavan i rostea cîteva vorbe f arnice. Mi-a spusş ăţ c e fiic de preot i c a r mas orfan înc din copil rie, dar a avută ă ş ă ă ă ă ă marele noroc de a ob ine un post într-o familie foarte evlavioas . Apoiţ ă mi-a vorbit cu atîta recuno tin despre bun tatea de care s-a bucurat dinş ţă ă partea membrilor acestei familii, încît am început s -mi fac repro uriă ş pentru gîndurile mele lipsite de indulgen i pentru purtarea meaţă ş neprietenoas , i, o vreme, m-am ar tat mai blînd . Dar asta n-a durată ş ă ă mult. Cauzele antipatiei mele erau prea ra ionale i suspiciunile meleţ ş prea bine întemeiata. tiam c e de datoria mea s fiu eu ochii în patruŞ ă ă pîn cînd toate aceste b nuieli aveau s fie ori îndep rtate, oriă ă ă ă confirmate.

Am întrebat de numele i de adresa acelei familii bune i evlavioase.ş ş A pomenit un nume foarte banal i o loş calitate necunoscut iă ş îndep rtat dar mi-a spus c faă ă ă milia respectiv se afl acum în Europa iă ă ş c ea nu-i cuă noa te adresa actual . N-am v zut-o niciodat vorbind preaş ă ă ă

127127

mult cu domnul Huntingdon; dar el intra adeseori în înc perea rezervată ă lec iilor ca s vad ce progrese face micu ul Arthur cu noua luiţ ă ă ţ educatoare, i asta se întîmpla tocmai cînd nu eram eu acolo. Seara,ş domni oara Myers edea cu noi în salon i cînta la pian i din gurş ş ş ş ă pentru pl cerea lui — sau a noastr dup cum pretindea ea — i se ar taă ă ă ş ă foarte atent i prevenitoare cu dorin ele lui, de i de vorbit vorbea numaiăş ţ ş cu mine (de fapt el se afla rareori într-o stare potrivit pentruă conversa ie). Dac domni oara Myers ar fi fost altfel decît era, prezen aţ ă ş ţ ei între noi mi s-ar fi p rut o mare u urare, de i mi-ar fi fost tare ru ineă ş ş ş ca o persoan decent s -l vad pe so ul meu a a cum era adeseori.ă ă ă ă ţ ş

Lui Rachel nu i-am pomenit nimic de b nuielile mele. Dar ea, întrucîtă a tr it jum tate de veac pe acest t rîm al p catelor i triste ilor, a înv ată ă ă ă ş ţ ăţ s fie b nuitoare. De la început mi-a spus c n-o poate suferi peă ă ă guvernanta cea nou i curînd am constatat c o supravegheaz la fel deă ş ă ă atent ca i mine. i m-am bucurat de acest lucru pentru c ineam multă ş Ş ă ţ s aflu adev rul; atmosfera de la Grassdale p rea s m în bu e i nuă ă ă ă ă ă ş ş puteam tr i decît gîndindu-m la Wildfell Hall.ă ă

În cele din urm , într-o diminea Rachel a venit în camera mea cuă ţă asemenea ve ti încît pîn s termine ea de vorbit hot rîrea mea a fostş ă ă ă luat . În timp ce m îmbr ca i-am explicat inten iile mele, i-am spus deă ă ă ţ ce ajutor a avea nevoie din partea ei, ce lucruri de-ale mele s -mi punş ă ă în bagaje i ce s p streze pentru ea, întrucît nu aveam alte mijloace de aş ă ă o r spl ti, i de a o desp gubi pentru aceast concediere brusc , după ă ş ă ă ă ă îndelungatul ei serviciu credincios. Era un lucru pe care-l regretam pro-fund, dar nu-l puteam evita.

— i tu ce-ai s te faci, Rachel? am întrebat-o, ai s te întorci acas ,Ş ă ă ă ori ai s - i cau i alt slujb ?ă ţ ţ ă ă

— Casa mea e la 'mneata, coni , alta n-am, mi-a r sţă ă puns. i dac teŞ ă p r sesc pe 'mneata nu m mai bag la st pîn cît tr iesc.ă ă ă ă ă

— Dar acum nu-mi d mîna s mai tr iesc ca o lady, i-am r spuns eu.ă ă ă ă — Ce conteaz ! mi-a replicat ea foarte tulburat . Tot o i ai nevoie deă ă ş

cineva ca s - i fac cur enie i s - i spele i s - i g teasc , nu? i eu potă ţ ă ăţ ş ă ţ ş ă ţ ă ă Ş face toate astea. i nu te mai gîndi la simbrie, c am i eu cî iva bani pu iŞ ă ş ţ ş deoparte i dac nu m iei ar trebui din tia s -mi g sesc pe undeva casş ă ă ăş ă ă ă i mas sau s trudesc printre str ini. Nu sînt deprins cu asta a a c teş ă ă ă ă ş ă

rog, coni , s faci cum crezi.ţă ăGlasul îi tremura în timp ce vorbea, i în ochi i se iviser lacrimi.ş ă

128128

— Mi-ar pl cea grozav, Rachel, i i-a da drept leaf atî ia bani cîtă ş ţ ş ă ţ mi-ar permite mijloacele — cît a da oriş c rei femei la toate pe care aă ş angaja-o. Dar nu vezi c ar însemna s te trag cu mine în pr pastie cîndă ă ă tu n-ai f cut nimic ca s meri i un asemenea tratament?ă ă ţ

— A , fleacuri! a exclamat ea.ş— i pe urm modul meu de via , în viitor, va diferi atît de mult deŞ ă ţă

cel din trecut i de toate lucrurile cu care ai fost deprins ...ş ă— Da, ce crezi coni , c eu nu pot s îndur ce înţă ă ă dur st pîna mea?ă ă

Vai de mine i de mine, da' doar n-oi fi a a de mîndr i cu nasul pe susş ş ăş cum vrei s zici! i pe urm ce faci cu micu ul meu st pîn, ie-lă Ş ă ţ ă ţ Dumnezeu s n tos? i apoi nu sînt chiar a a de b trîn încît s nu mă ă Ş ş ă ă ă ă pot deprinde cu mîncarea proast i cu munca grea, dac e vorba s -i ajutăş ă ă i s -i alin pe cei pe care i-am iubit ca pe odraslele mele — c sînt camş ă ă

prea b trîn ca-mi mai treac prin minte s -i las pe ei la ananghie i înă ă ă ă ş primejdie, iar eu s pornesc de una singur printre str ini...ă ă ă

— Atunci n-o vei face, Rachel! i-am strigat eu îmbr i îndu-miăţş credincioasa prieten . O s mergem împreun i o s vezi dac i seă ă ă ş ă ă ţ potrive te via a mea cea nou .ş ţ ă

— Dumnezeu s te binecuvînteze, scumpa mea! a strigat ea la rîndu-iă r spunzîndu-mi cu o îmbr i are i mai afectuoas . Numai s ne vedemă ăţş ş ă ă odat sc pate din casa asta tic loas !ă ă ă ă

Cu po ta din diminea a aceea i-am trimis lui Freş ţ derick cîteva rînduri a ternute în grab pe hîrtie. Îl imş ă ploram s -mi preg teasc locuin aă ă ă ţ pentru a m putea primi imediat, pentru c , probabil, aveam s vin i euă ă ă ş cam la o zi dup primirea acestei scrisori i-i spuneam, în cîteva cuvinte,ă ş pricina hot rîrii mele bru te. Apoi am scris trei scrisori de adio: primaă ş lui Esther Hargrave, în care-i spuneam c am constatat c mi-e imposibilă ă s mai r mîn la Grassdale i s -mi las fiul sub protec ia taă ă ş ă ţ t lui lui. i,ă Ş întrucît era extrem de important ca nici el, nici cuno tin ele lui s nuş ţ ă cunoasc viitoarea noastr adres , nu aveam s-o dezv lui nim nui decîtă ă ă ă ă fratelui meu, prin intermediul c ruia speram s între in coresponden a cuă ă ţ ţ prietenii mei. Apoi i-am dat adresa lui Frederick i am rugat-o insistentş s scrie cît mai des, i-am repetat cîteva din sfaturile mele anterioare cuă privire la propriile ei interese, apoi cu mult afec iune i-am spus adio.ă ţ

Cea de a doua scrisoare i-am adresat-o lui Milicent. Avea cam acela iş con inut, dar era ceva mai intim dup cum se i cuvenea, dat fiindţ ă ă ş ă

129129

prietenia noastr mai îndeă lungat , experien a ei mai bogat , precum iă ţ ă ş cunoa terea mai bun de c tre ea a situa iei mele.ş ă ă ţ

Cea de a treia scrisoare i-am trimis-o m tu ii — alcă ş ătuirea ei era o chestiune mult mai dificil i mai penibil i tocmai de aceea am l sat-oă ş ă ş ă la urm . Dar n-aveam încotro, trebuia s -i dau unele l muriri cu privireă ă ă la pasul ie it din comun pe care-l f ceam. i trebuia s i-o trimit repedeş ă Ş ă pentru c , f r doar i poate, ea i cu ună ă ă ş ş chiul aveau s aud de ceea ce seă ă întîmplase i mai mult ca sigur c domnul Huntingdon avea s apelezeş ă ă de îndat la ei pentru a afla unde sînt. Mi-am exprimat n dejdea c i eaă ă ăş i unchiul m vor ierta pentru pasul f cut, c dac ar ti tot adev rul,ş ă ă ă ă ş ă

sigur nu m-ar ine de r u. De asemenea, am spus c doresc din totţ ă ă sufletul s nu se neă c jeasc din pricina mea, c voi fi foarte mul umită ă ă ţ ă s -mi petrec via a în sih strie consacrîndu-m educa iei fiului meu iă ţ ă ă ţ ş înv îndu-l s evite gre elile ambilor s i p rin i.ăţ ă ş ă ă ţ

Aceste lucruri le-am f cut ieri. Dou zile întregi m-am ocupat deă ă preg tirile pentru plecarea care trebuia f cut cu maximum de prudenă ă ă ţă i în mare tain . O, de-ar veni odat diminea a i de ne-am vedea porniteş ă ă ţ ş

la drum! Ast sear , cum nu mai aveam altceva de f cut decît s a tept,ă ă ă ă ş s sper i s tremur, am început s fiu atît de agiă ş ă ă tat încît nu mai tiam ceă ş s m fac. Am coborît la cin , dar mi-a fost imposibil s înghit ceva.ă ă ă ă Domnul Huntingdon a observat aceasta.

— Ei, ce-ai mai p it? mi-a zis el cînd pauza dintre felul al doilea i alăţ ş treilea i-a dat r gazul de a privi în jur.ă

— Nu m simt prea bine, i-am r spuns eu. Cred c trebuie s mă ă ă ă ă odihnesc pu in. Sper c n-o s -mi duci prea mult lipsa?ţ ă ă

— Cîtu i de pu in. Dac - i la i liber scaunul o s fie la fel de bine,ş ţ ă ţ ş ă poate chiar un pic mai bine, — a morm it el în timp ce p r seamă ă ă înc perea.ă

Rachel m-a îndemnat s m duc imediat s m odihă ă ă ă nesc ca s -miă adun puterile pentru c l toria de mîine, întrucît trebuia s plec m înainteăă ă ă de rev rsatul zorilor. Dar în starea de agita ie în care m aflam nici nuă ţ ă putea fi vorba de a a ceva. Nu putea fi vorba nici s stau jos sau s mş ă ă ă plimb prin camer num rînd orele i minutele care m desp r eau deă ă ş ă ă ţ clipa plec rii, cu urechile ciulite i tremurînd la fiecare zgomot ca nuă ş cumva s ne descoă pere cineva i s ne tr deze. Am luat o carte i am înş ă ă ş -cercat s citesc. Ochii îmi r t ceau pe paginile ei, dar era cu neputină ăă ţă s -mi concentrez gîndurile asupra conă inutului. Atunci de ce s nu recurgţ ă

130130

la expedientul dintotdeauna i s adaug i acest ultim eveniment laş ă ş cronica pe care o scriu? Am redeschis caietul i am a ternut pe hîrtieş ş relatarea de mai sus — cu oarecare dificultate la început. Dar treptat, treptat mintea mea a devenit mai calm i mai limpede. Au trecut astfelă ş cîteva ore. Se apropie momentul. Îmi simt pleoapele grele i trupulş istovit. Îmi voi încredin a cauza în mîinile Domnului, apoi m voi culcaţ ă pentru a prinde m car un ceas sau dou de somn. i pe urm ...ă ă Ş ă

Micu ul Arthur doarme dus. E lini te în toat casa. E imposibil caţ ş ă cineva s stea la pînd . Cuferele noastre au fost legate de Benson,ă ă transportate, în tain , pe scara de din dos dup l sarea întunericului, iă ă ă ş trimise cu o căru la sta ia de po t de la M. Am legat de ele bilete cuţă ţ ş ă numele de doamna Graham, pe care inten ionez s -l adopt de aiciţ ă înainte. Pe mama o chema Graham ca domni oar i de aceea cred c amş ăş ă oarecari drepturi asupra acestui nume i îl prefer oric rui altuia, în afarş ă ă de al meu pe care nu îndr znesc s mi-l reiau.ă ă

131131

CAPITOLUL XLIV

24 OCTOMBRIE. SLAV DOMNULUI, înĂ sfîr it sînt slobod i în siguran !...ş ăş ţă

Ne-am trezit devreme, ne-am îmbr cat repede i f r zgomot, amă ş ă ă coborît încet i în vîrful picioarelor pîn în hol unde Benson ne a teptaş ă ş cu lumînarea în mîn pentru a ne deschide u a i a o încuia la loc înă ş ş urma noastr . A trebuit s mai împ rt im secretul nostru înc unei peră ă ă ăş ă -soane din pricina cuferelor i a altor lucruri. Toate sluş gile cuno teau preaş bine purtarea st pînului lor i, fie Benson, fie John ar fi fost gata oricîndă ş s m slujeasc . Dar întrucît Benson era un om mai serios i mai în vîrstă ă ă ş ă i pe deasupra i foarte bun prieten cu Rachel, bineîn eles c amş ş ţ ă

îndrumat-o s -l aleag pe el ca ajutor i om de încredere în această ă ş ă împrejurare, în m sura neă cesar . N d jduiesc doar ca bietul om s nuă ă ă ă aib necaă zuri din aceast pricin , i a da nu tiu ce s -l pot r să ă ş ş ş ă ă pl tiă pentru serviciul riscant pe care mi l-a adus cu atîta bun voin . I-amă ţă strecurat în palm dou lire ca amină ă tire, în momentul în care el inea u aţ ş deschis i ne luăş mina drumul, la plecare, cu lacrimi în ochii lui cinsti i iţ ş cu o fa grav pe care puteai citi u or tot felul de ur ri de bine. Vai, dinţă ă ş ă p cate nu-i puteam oferi mai mult: abia dac -mi r mîneau destui baniă ă ă pentru cheltuielile probabile ale c l toriei.ăă

Ah, cum mai tremuram de bucurie cînd s-a închis porti a în urmaţ noastr i am ie it din parc! Apoi, m-am oprit o clip s trag adînc înă ş ş ă ă piept o înghi itur din aerul acela r coros i învior tor i s mai aruncţ ă ă ş ă ş ă casei o ultim privire. Era lini te i întuneric peste tot. Nu lic rea nici oă ş ş ă lumin în ferestre. Nici o dîr de fum nu întuneca stelele ce str luceauă ă ă deasupra, pe cerul înghe at. Luîndu-mi adio pentru totdeauna de laţ conacul acela — martorul atîtor dureri i necazuri — m-am bucurat cş ă

132132

nu l-am p r sit mai devreme pentru c acum nu mai înc pea nici oă ă ă ă îndoial în privin a în elepciunii unei asemenea mă ţ ţ ăsuri — nici o umbră de remu care pentru omul pe care-l l sam acolo. Nimic nu-mi puteaş ă tulbura bucuria decît cel mult teama de a fi descoperit . Fiecare pas peă care-l făceam ne îndep rta tot mai mult de aceast primejdie.ă ă

L sasem conacul Grassdale cu multe mile în urma noastr înainte caă ă soarele rotund i ro u s r sar pentru a saluta izb virea noastr , i dacş ş ă ă ă ă ă ş ă s-o fi întîmplat cumva ca vreun locuitor din împrejurimi s ne z rească ă ă pe bancheta de sus a diligen ei, nu cred c ar fi putut s ne deslu eascţ ă ă ş ă fe ele. Întrucît am inten ia de a trece drept v duv , mi s-a p rutţ ţ ă ă ă recomandabil s p trund în noua locuin îmbr cat în doliu. A adar, mi-ă ă ţă ă ă şam pus o rochie simpl de m tase neagr , pelerin , un voal negru (cuă ă ă ă care mi-am înf urat cu grij fa a în prima parte a c lăş ă ţ ă ătoriei) i o p l rieş ă ă neagr de m tase, pe care am fost siă ă lit s-o împrumut de la Rachelă întrucît eu n-aveam a a ceva. Fire te c nu era chiar dup ultima mod .ş ş ă ă ă dar în împrejur rile de fa asta conta mult prea pu in. Arthur eraă ţă ţ îmbr cat în hainele sale cele mai simple i înf urat într-un al grosolană ş ăş ş de lîn . Iar Rachel se înfofolise într-o manta cenu ie, cu glug , dină ş ă vremuri mai bune. Avea înf i area unei b trînici simple i cumsecade,ăţş ă ş mai degrab decît a unei cameriste.ă

Vai, ce încîntare era s ne vedem astfel coco ate, str b tînd drumul lată ţ ă ă i însorit, cu briza proasp t a dimine ii b tîndu-ne în fa , înconjurate deş ă ă ţ ă ţă

un inut necunoscut! Natura ne zîmbea — ne zîmbea vesel i lumiţ ş nos, acele prime raze ale soarelui dînd tuturor lucrurilor un luciu galben. Îmi ineam în bra e copila ul iubit — aproape la fel de fericit ca i mine — iţ ţ ş ş ş

aveam alături pe prietena mea credincioas . În urma mea l sasem oă ă închisoare i dezn dejdea, care se îndep rtau din ce în ce, cu fiecareş ă ă trop it al copitelor — apropiindu-m tot mai mult de libertate i deă ă ş speran . Nu m-am putut ab ine s nu-i mul umesc cu glas tare luiţă ţ ă ţ Dumnezeu pentru mîntuirea mea, i nici s -i uimesc din cînd în cînd peş ă ceilal i pasageri izbucnind uneori pe nea teptate în rîs.ţ ş

Dar c l toria a fost foarte lung i pîn la sfîr itul ei am ajuns cu to iiăă ăş ă ş ţ s obosim cumplit. Abia tîrziu, noaptea, am ajuns în ora ul L. i maiă ş ş aveam înc vreo apte mile pîn la destina ie. Nu exista nici o diligenă ş ă ţ ţă i nu s-a putut face rost de nici un alt mijloc de transport decît un carş

grosolan — i înc i asta cu mare greutate, c ci juş ă ş ă m tate din locuitoriiă ora ului se culcaser . Aceast ultim etap a c l toriei noastre a fost tareş ă ă ă ă ă ă

133133

sumbr i trist , mai ales c ne era frig i eram istovi i. edeam peă ş ă ă ş ţ Ş cuferele noastre i n-aveam de ce ne ine sau de ce ne sprijini i carulş ţ ş înainta încet de tot, aproape tîrîndu-se pe drumurile proaste de pe dealuri, zdruncinîndu-ne cumplit. Dar Arthur dormea în poala lui Rachel i noi dou am f cut tot ce-am putut pentru a-l ocroti de aerul rece alş ă ă

nop ii.ţÎn cele din urm am început s urc m pe o alee foarte abrupt iă ă ă ă ş

pietroas despre care, în ciuda întunericului. Rachel a spus c - iă ă ş aminte te perfect. Umblase adeseori pe ea inîndu-m pe mine în bra e,ş ţ ă ţ f r s se gîndeasc vreodat c va reveni dup atî ia ani i în asemeneaă ă ă ă ă ă ă ţ ş împrejur ri ca cele de fa . Întrucît Arthur se trezise din pricinaă ţă zdruncin turilor i a opririlor, am coborît cu to ii din car i am pornit-oă ş ţ ş pe jos. Nu mai aveam mult de mers. Dar dac Frederick nu primiseă scrisoarea mea? Sau dac nu avusese timp s preg teasc od ile pentruă ă ă ă ă primirea noastr ? Dac vor fi întunecate, umede i neă ă ş primitoare? Dac ,ă dup toat truda noastr , n-o s avem nici mîncare, nici foc i niciă ă ă ă ş mobil ?ă

În cele din urm în fa a noastr s-a în l at cl direa aceea întunecat iă ţ ă ă ţ ă ăş sumbr . Aleea ne-a condus la intraă rea din dos. Am p truns în curteaă p r sit i, cu sufletul la gur , pline de spaim , am cercetat hardughiaă ă ă ş ă ă ruinat . Oare totul nu era decît bezn i pustiu? Ba nu: o slab lic rireă ă ş ă ă ro ie ne-a salutat de la o fereastr unde obloanele i cercevelele fuseserş ă ş ă reparate. U a era z vorît , dar dup ce am b tut i am a teptat, i dupş ă ă ă ă ş ş ş ă ce-am purtat o discu ie cu un glas de la o fereastr de sus, am fost priţ ă mi iţ de-o b trîn care fusese angajat s aeriseasc i s aranjeze casa pîn laă ă ă ă ăş ă ă sosirea noastr . Ne-a condus într-o înc pere micu , dar destul deă ă ţă confortabil , fosta buc tă ăărie auxiliar a conacului, pe care acumă Frederick o transformase în buc t rie. B trîn ne-a adus o lumin , a înăă ă ă ă -te it focul i ne-a preg tit o mas simpl ca s ne mai întrem m pu in.ţ ş ă ă ă ă ă ţ Între timp, ne-am descotorosit de hainele de c l torie i am cercetat înă ă ş grab noua noastr loă ă cuin . În afar de buc t rie, mai erau douţă ă ăă ă dormitoare, un salona m ri or i altul mai mic pe care l-am destinat s -ş ă ş ş ămi devin atelier de pictur . Toate înc perile erau bine aerisite i în stareă ă ă ş destul de bun dup cît se p rea, numai c aveau doar cîteva mobileă ă ă ă vechi, majoritatea din stejar masiv, vopsit în negru — mobilele originale care existaser acolo i pe care fratele meu le p strase ca pe ni te relicveă ş ă ş în re edin a lui actual , iar acum le transportase înapoi în mare grab .ş ţ ă ă

134134

B trîn ne-a adus cina în salona i mi-a spus pe un ton plin deă ă ş ş respectul cuvenit:

— St pînul trimite salut ri doamnei Graham i spune c a preg tită ă ş ă ă camerele cît a putut de bine fa de scurtul r gaz pe care l-a avut i c oţă ă ş ă s - i îng duie pl cerea de a v face o vizit mîine pentru a primi alteă ş ă ă ă ă porunci din partea dumneavoastr .ă

M-am bucurat s urc scara sever , de piatr , i s m întind în patulă ă ă ş ă ă sumbru, de mod veche, lîng micu ul meu Arthur. El adormi într-oă ă ţ clip . Dar eu, cu toate c eram istovit , am r mas treaz din pricinaă ă ă ă ă surescit rii i a gîndurilor agitate pîn cînd zorii au început s se lupte cuă ş ă ă întunericul. Dar cînd a venit, somnul a fost dulce i odihnitor iş ş de teptarea a fost cum nu se poate mai încîntş ătoare. Micu ul Arthur m-aţ trezit cu s rut rile lui tandre. A adar, se afla acolo, ferit de primejdieă ă ş întrucît îl ineam strîns în bra e i era la o mare dep rtare de nevredniculţ ţ ş ă s u tat ! Lumina puternic a zilei inunda înc perea pentru c soarele seă ă ă ă ă în l ase pe cer, de i aburii toamnei îl întunecau cînd i cînd cu sulurileă ţ ş ş lor.

Ceea ce vedeai în cas ori afar nu era de natur s te înveselească ă ă ă ă prea mult. Camera mare i goal , cu mobila ei veche i neprietenoas ,ş ă ş ă geamurile mici i z brelite dezş ă v luind cerul cenu iu i posomorît deă ş ş deasupra i pustieş tatea de jos, unde pere ii întuneca i, de piatr , i poartaţ ţ ă ş de fier, iarba i b l riile crescute de-a valma i plantele perene cu formeş ă ă ş nefire ti erau singurele lucruri care mai puteau spune c acolo fuseseş ă odat o gr din . Iar cîmpiile sterpe i f r via din dep rtare ar fi putută ă ă ş ă ă ţă ă s mi se par destul de triste în alte împrejur ri, dar acum fiecare lucru înă ă ă parte mi se p rea c r spunde la sentimentul meu îmbucur tor deă ă ă ă speran i de libertate. Visurile nedesluţăş ite ale trecutului îndep rtat iş ă ş perspectivele luminoase ale viitorului p reau s m întîmpine din toateă ă ă col urile. F r îndoial c m-a fi bucurat în mai mult lini te de toateţ ă ă ă ă ş ă ş dac între casa mea actual i cea dinainte ar fi stat valurile m rii întinse,ă ăş ă dar desigur c i în acest loc sinăş guratic a fi putut r mîne necunoscut . iş ă ă Ş pe urm , îl mai aveam aici i pe fratele meu care s -mi înveseleasc sină ş ă ă -gur tatea f cîndu-mi din cînd în cînd cîte o vizit .ă ă ă

A venit în diminea a aceea. De atunci am mai avut cîteva întrevederiţ cu el. Dar trebuie s aib mult grij cînd i cum vine. Nici m cară ă ă ă ş ă servitorii lui sau cei mai buni prieteni nu trebuie s afle de vizitele sale laă Wildfell Hall — decît în cazuri în care e firesc pentru un proprietar s - iă ş

135135

viziteze chiria a necunoscut — ca nu cumva s se i te b nuieliş ă ă ş ă împotriva mea, fie cu privire la adev rata mea situa ie, fie cine tie ceă ţ ş clevetiri r uvoitoare.ă

M aflu aici de aproape dou s pt mîni i cu excep ia unei singureă ă ă ă ş ţ griji tulbur toare — teama neîncetat de a nu fi descoperit — sîntă ă ă destul de confortabil instalat în noul meu c min. Frederick mi-a adusă ă toat mobila neceă sar i toate lucrurile trebuincioase pentru pictur .ă ş ă Rachel mi-a vîndut mai toate hainele într-un ora îndep rtat i m-aş ă ş înzestrat cu o garderob mai potrivit pentru situa ia mea actual . Înă ă ţ ă salona am un pian de ocazie i o biş ş bliotec destul de bine garnisit . Iară ă cealalt camer a c p tat o înf i are destul de profesional . Muncescă ă ă ă ăţş ă din r sputeri pentru a-i restitui fratelui meu toate cheltuielile pe care le-aă f cut pentru mine. Nu ar fi cît de cît nevoie de a a ceva, dar asta eă ş pl cerea mea. O s savurez în mult mai mare m sur truda mea,ă ă ă ă cî tigurile mele, masa mea frugal i economia gospod riei cînd am sş ă ş ă ă tiu c plş ă ătesc totul, în mod cinstit, i c pu ina mea agoniseal îmiş ă ţ ă

apar ine în mod legitim. i mai ales, cînd voi ti c niţ Ş ş ă meni nu suferă pentru nesocotin a mea — cel pu in pe plan material. Am s -l oblig sţ ţ ă ă primeasc pîn i ultimul gologan pe care i-l datorez — dac o voi puteaă ăş ă face f r s -l jignesc prea mult. Am cîteva tablouri gata, pentru c i-amă ă ă ă spus lui Rachel s pun în bagaje tot ce posedam. i ea i-a îndeplinită ă Ş ş misiunea f cînd chiar exces de zel. pentru c , printre altele, a adus i ună ă ş portret al domnului Huntingdon pictat de mine în primul an de c snicie.ă M-ai umplut de groaz în momentul cînd l-am scos din cuf r i am privită ă ş ochii aceia a inti i asupra mea cu veselia lor batjocoritoare ca i cum ar fiţ ţ ş jubilat înc de puterea de a-mi t pîni soarta, rîzînd de eforturile mele deă ş ă a sc pa.ă

Vai, cît deosebire între sentimentele pe care le aveam cînd am pictată acest portret i cele pe care le am acum cînd îl privesc! Cît mş ă str duisem i m luptasem ca s dau la iveal o lucrare — dup cumă ş ă ă ă ă gîndeam eu atunci — demn de original! De cît bucurie i nemul umireă ă ş ţ am avut parte de pe urma str daniilor mele! Bucurie pentru c izbutisemă ă s redau asem narea i nemul umirea pentru c nu-l f cusem destul deă ă ş ţ ă ă frumos. Acum nu mai v d nici un pic de frumuse e în el — nimic pl cută ţ ă în expresia lui. i totu i, chipul lui e mult mai frumos i mult mai pl cutŞ ş ş ă ar trebui mai degrab s spun, mult mai pu in respină ă ţ g tor — decît acum.ă Pentru c ace ti ani au produs o schimbare aproape la fel de mare ca i înă ş ş

136136

sentimentele mele în privin a lui. Dar rama e destul de frumoas , a a eaţ ă ş o s poat sluji pentru un tablou. N-am distrus portretul, a a cumă ă ş avusesem inten ia la început. L-am pus de-o parte — b nuiesc c nuţ ă ă fiindc a fi p strat, cu tană ş ă dre e, vreo amintire a afec iunii din trecut iţ ţ ş nici ca un memento al nes buin ei mele de pe vremuri. Am f cut-o maiă ţ ă ales pentru a putea compara tr s turile i expresia fiului meu pe m sură ă ş ă ă ce va cre te, avînd astfel posibilitatea s judec cît de mult sau cît de pu inş ă ţ seam n cu tat l lui.ă ă ă

S-ar p rea c domnul Huntingdon se str duie te din r sputeri s -miă ă ă ş ă ă descopere refugiul. S-a dus personal la Staningley c utînd o compensa ieă ţ pentru plîngerile lui i a teptînd s afle ceva despre victimele sale, dacş ş ă ă nu cumva chiar s le g seasc acolo. i a spus minciuni i cu atîta calm,ă ă ă Ş ş f r s ro easc m car un pic, încît unchiul meu a ajuns aproape s -lă ă ă ş ă ă ă cread i sus ine cu t rie c ar trebui s m întorc la so ul meu i s mă ş ţ ă ă ă ă ţ ş ă ă împac cu el. În schimb, m tu a mea e mai în eleapt . Firea ei este maiă ş ţ ă calm i mai prudent i ea cunoa te prea bine atît caracă ş ă ş ş terul domnului Huntingdon cît i pe al meu pentru a se l sa în elat de cine tie ceş ă ş ă ş minciuni pe care le-a putut inventa acesta. Dar domnul Huntingdon nu m vrea pe mine înapoi. Vrea doar copilul meu i le d s în eleagă ş ă ă ţ ă rudelor mele c dac eu prefer s “tr iesc desp r it de el, îmi va îng duiă ă ă ă ă ţ ă ă acest capriciu i m va l sa în pace, ba chiar îmi va oferi o aloca ieş ă ă ţ rezonabil , cu condi ia s -i dau imediat fiul. Dar n-am de gînd s -miă ţ ă ă vînd copilul pentru aur chiar dac acesta ar fi necesar pentru a ne feri, iă ş pe el i pe mine, s nu murim de foame. Ar fi mai bine pentru el s piarş ă ă ă împreun cu mine decît s tră ă ăiasc împreun cu tat l lui.ă ă ă

Frederick mi-a ar tat o scrisoare pe care a primit-o de la acest dină urm gentleman, în esat de atîtea maniă ţ ă fest ri de îndr zneal f r ru ineă ă ă ă ă ş i f r scrupule, încît ar putea s uimeasc pe oricine nu-l cunoa te. Darş ă ă ă ă ş

sînt convins c nimeni n-a tiut s -i r spund mai bine decît frateleă ă ş ă ă ă meu. Nu mi-a relatat în am nunt con inutul scriă ţ sorii sale de r spuns, mi-ăa spus doar atît c n-ar ti unde m-am ascuns. A l sat mai degrab s seă ş ă ă ă în eleag c habar n-are de refugiul meu, zicînd c e inutil s i seţ ă ă ă ă adreseze lui sau oric rei alte rude de-ale mele pentru informa ii înă ţ aceast privin , fiindc , dup cît se p rea, fusesem adus într-ună ţă ă ă ă ă asemenea hal încît îmi ineam secret ascunz toaţ ă ă rea pîn i fa deă ş ţă oameni cei mai apropia i. Dar — îi scrisese — chiar dac ar fi cunoscut-ţ ăo sau chiar dac ai afla vreodat de ea, cu siguran c domnulă ă ţă ă

137137

Huntingdon ar fi ultima persoan din lume c reia ar avea de gînd s -iă ă ă comunice aceast informa ie; iar pe de alt parte, n-are rost s se maiă ţ ă ă osteneasc tocmindu-se pentru ob inerea copilului întrucît el (Frederick)ă ţ socotea c - i cunoa te desă ş ş tul de bine sora pentru a putea s declare că ă oriunde va fi fiind ea i indiferent de situa ia în care s-ar afla, nici un felş ţ de considerent n-ar putea-o convinge s renun e la odrasla ei.ă ţ

30 octombrie. Din p cate, amabilii mei vecini nu vor s m lase înă ă ă pace. Prin cine tie ce mijloace au izbutit s -mi descopere ascunz toarea,ş ă ă i m-am v zut silit s suport vizitele a trei familii diferite, toate maiş ă ă ă

mult sau mai pu in pornite s afle cine sînt, ce fac, de unde vin i de ceţ ă ş mi-am ales un asemenea c min. Societatea lor îmi este de prisos, ca să ă nu spun altfel, iar curiozitatea lor m sup r i m îngrijoreaz . Dac oă ă ăş ă ă ă satisfac, s-ar putea s ajung la distrugerea fiului meu, iar dac sînt preaă ă misterioas nu voi face decît s le stîrnesc suspiciunile, s dau na tere laă ă ă ş tot felul de închipuiri i s -i a î s fac eforş ă ţ ţ ă ă turi i mai mari — i poateş ş astfel s ajung s mi se duc faima din parohie în parohie pîn va ajungeă ă ă ă la urechile cuiva care va duce vestea st pînului de la conacul Grasă sdale.

Oamenii se a teapt , probabil, s le întorc vizita, îns , interesîndu-m ,ş ă ă ă ă am aflat c aceste familii locuiesc prea departe ca s pot merge cu Arthură ă pîn acolo. A adar, vor trebui s m a tepte zadarnic o vreme, fiindc nuă ş ă ă ş ă pot suporta gîndul de a-l p r si decît cel mult ca s m duc la biseric . iă ă ă ă ă Ş nici acest lucru înc n-am îndr znit s -l fac deoarece — se prea poate să ă ă ă fie doar o sl biciune de feă meie f r minte, dar tr iesc cu asemeneaă ă ă spaim permaă nent de a nu-mi fi r pit, încît nu m simt niciodat înă ă ă ă largul meu cînd nu-l am al turi de mine. i m tem ca aceste spaime să Ş ă ă nu-mi tulbure în atît de mare m sur evlavia, încît s m împiedice să ă ă ă ă profit într-un fel de prezen a la liturghie. Totu i, vreau s fac aceastţ ş ă ă încercare duminica viitoare i m voi sili s -l las pe b ie el cîteva ceasuriş ă ă ă ţ în grija lui Rachel. Va fi o sarcin dificil , dar cu siguran nu e vorbaă ă ţă chiar de o impruden . i preotul a trecut pe la mine ca s m oc rascţă Ş ă ă ă ă pentru c am neglijat s m supun regulilor obi nuite ale cultului. Nu amă ă ă ş avut prea bine cum s m justific a a c i-am promis c dac toate voră ă ş ă ă ă merge bine, m va vedea în strana mea dumiă nica viitoare. Nu vreau să fiu socotit necredincioas . i pe urm , tiu c ducîndu-m din cînd înă ă Ş ă ş ă ă cînd în loca ul de rug ciune a putea s -mi g sesc în mare m sur aliş ă ş ă ă ă ă -narea i s profit de pe urma prezen ei mele acolo. Dar asta cu condi iaş ă ţ ţ

138138

s am destul credin i curaj pentru a-mi lini ti gîndurile, a a cum seă ă ţăş ş ş cuvine într-o asemenea ocazie solemn , interzicîndu-le s st ruieă ă ă neîncetat în jurul absen ei copilului meu i în jurul eventualit ii înţ ş ăţ -grozitoare de a nu-l mai g si acas la întoarcerea mea.ă ă

3 noiembrie. Am mai cunoscut pe cî iva dintre vecini. Gentlemanulţ distins i amorezul num rul unu din parohia aceasta i din împrejurimiş ă ş (cel pu in dup propria lui apreciere) este un tîn r...ţ ă ă

Aici se încheia jurnalul. Restul paginilor fuseser rupte. Vai, cîtă ă cruzime! Tocmai cînd era vorba s pomeă neasc de mine! Pentru c nuă ă m îndoiesc c de preapleă ă catul t u servitor avea de gînd s pomeneasc ,ă ă ă de i, bineş în eles, nu în termeni prea m gulitori. De asta sînt conţ ă vins atît din citirea acelor cîteva cuvinte, cît i din aminş tirea înf i rii i aăţşă ş întregii ei purt ri fa de mine curînd dup ce-am cunoscut-o. M rog! Îiă ţă ă ă puteam ierta u or prejudec ile împotriva mea i ideile severe privitoareş ăţ ş la sexul nostru, în general, cînd am v zut la ce specimene str lucite i seă ă limitase experien a.ţ

În privin a mea îns , ea i-a constatat de mult greţ ă ş eala i poate chiar aş ş c zut în alt gre eal , în extrema opus . Pentru c dac la începută ă ş ă ă ă ă p rerea ei despre mine fusese mai proast decît meritam, eram convinsă ă c acum meritele mele erau inferioare opiniei ei despre mine. Poate că ă filele urm toare din jurnal fuseser rupte pentru a evita s -mi jignească ă ă ă sentimentele, poate c fuseser înl turate de teama de a nu-mi a î a preaă ă ă ţ ţ mult îngîmfarea. În orice caz, a fi dat nu tiu ce s pot citi totul — s fiuş ş ă ă martor la schimbarea ei treptat i s urm resc evoă ş ă ă lu ia stimei iţ ş prieteniei lui Helen pentru mine — precum i a altor sentimente maiş calde, eventual s fi putut veă dea cît dragoste cuprindea simpatia ei iă ş cum o cucerise acest sim mînt în ciuda hot rîrilor ei virtuoase i aţă ă ş eforturilor mari de a... Dar nu, n-aveam dreptul s ciă tesc aceste lucruri iş f cuse bine c mi le ascunseseă ă

139139

CAPITOLUL XLV

EI, HALFORD, CE P RERE AI DEĂ toate astea? În timp ce citeai jurnalul ai încercat vreodat sentimentele peă care le tr iam eu în timpul lecturii lui? Mai mult ca sigur c nu. Dar, n-ă ăam de gînd s bat cîmpii acum despre asta. Voi recunoa te doară ş urm torul lucru — oricît de pu in onorabil va fi fiind pentru naturaă ţ uman i în special pentru mine: c prima parte a relaă ş ă t rii a fost pentruă mine mai penibil decît ultima. Nu penă tru c a fi fost cît de cîtă ş nesim itor la chinurile doamnei Huntingdon sau impasibil la suferin eleţ ţ ei. Dar, trebuie s m rturisesc c am sim it un fel de mul umire egoistă ă ă ţ ţ ă urm rind cum sila acestei doamne fa de so ul ei a iză ţă ţ butit pîn la urmă ă s -i ucid afec iunea.ă ă ţ

Tot citind se f cuse aproape opt diminea a.ă ţOdat cu prima gean de lumin m-am ridicat i m-am dus cuă ă ă ş

manuscrisul la fereastr , dar deocamdat era înc imposibil s -l citesc laă ă ă ă lumina zilei. Am consacrat o jumătate de or toaletei de diminea , apoiă ţă m-am întors la jurnalul doamnei Huntingdon. Cu oarecare dificultate m-am putut descurca. Cu un interes profund i cu mult ner bdare amş ă ă devorat restul relat rii. Cînd s-a sfîr it i cînd mi-a trecut regretul fa deă ş ş ţă încheierea ei brusc , am deschis fereastra i am scos capul afar ca să ş ă ă profit de adierea r coroas i s sorb aerul curat al dimine ii. Era oă ă ş ă ţ diminea splendid . Roua îngreuna firele de iarb , rîndunelele ciripeauţă ă ă în jurul meu, ciorile cronc neau l vacile mugeau în dep rt ri. Frigulă ş ă ă timpuriu i razele soaş relui se amestecau în aerul dulce al zorilor. Dar nu m gîndeam la asta. M cople ea un amestec n valnic de emo ii de totă ă ş ă ţ felul în timp ce priveam absent chipul plăcut al naturii. Curînd îns ,ă acest haos de gînduri i pasiuni s-a limpezit, l sînd locul la douş ă ă sentimente distincte: o bucurie nespus c adorata mea Helen era exactă ă

140140

a a cum doreamş eu s fie, adic avînd un caracter luminos i nepă ă ş ătat, ca i soarele la care nu m puteam uita. Pe de alt parte, încercam ru ine iş ă ă ş ş

remu c ri profunde pentru proş ă pria mea purtare.Imediat dup micul dejun m-am dus repede la Wildfell Hall. De ieriă

încoace Rachel crescuse infinit în stima mea. Eram gata s-o salut ca pe o veche prieten . Dar toate imboldurile binevoitoare mi-au fost st vilite deă ă aerul neîncrez tor i rece cu care m-a primit. Fata b trîn î i luase rolulă ş ă ă ş de paznic al st pînei, b nuiesc, i f r îndoial vedea în mine un altă ă ş ă ă ă domn Hargrave, cu atît mai primejdios cu cît st pîna îi acorda mai multă ă stim i încredere.ăş

— Coni a nu poate primi pe nimeni ast zi, domnule — c e camţ ă ă boln vioar , mi-a r spuns ea la întrebarea: „Ce face doamna Graham?”ă ă ă

— Dar trebuie neap rat s-o v d, Rachel, i-am zis eu împingînd u a cuă ă ş mîna ca nu cumva s mi-o trînteasc în nas.ă ă

— Z u c nu se poate, domnule, mi-a r spuns ea adoptînd o expresieă ă ă i mai împietrit decît înainte.ş ă

— Fii te rog a a de bun s-o anun i c am venit.ş ă ţ ă— N-are nici un rost, domnule Markham. V-am zis doar c eă

boln vioar .ă ăTocmai cînd m preg team s iau fort rea a cu asalt i s dau buznaă ă ă ă ţ ş ă

în untru, s-a deschis u a i micu ul Ară ş ş ţ thur a ap rut cu nebunaticul s uă ă tovar de joac — căş ă ă elul. Pu tiul m-a apucat cu amîndou mîinile iţ ş ă ş m-a tras, zîmbitor, în untru.ă

— M mica zice s pofte ti în cas , domnule Markham, iar mie mi-aă ă ş ă zis s m duc afar s m joc cu Rover.ă ă ă ă ă

Rachel s-a retras oftînd, eu am intrat în salona i am închis u a.ş ş ş Acolo, în fa a c minului, se afla silueta aceea înalt i gra ioas , sleit deţ ă ăş ţ ă ă atîtea necazuri. Am aruncat jurnalul pe mas i am privit-o drept în ochi.ăş Fa a ei chinuit i palid era întoars c tre mine. Ochii ei limţ ăş ă ă ă pezi i negriş s-au a intit asupra mea cu o privire atît de serioas i de intens încît m-ţ ă ş ăam sim it vr jit.ţ ă

— Te-ai uitat pu in prin el? a murmurat ea.ţVraja se rupsese.— L-am citit din scoar -n scoar , i-am zis eu înaintînd — i a vreaţă ţă ş ş

s tiu dac m ier i — dac m po i ierta?ăş ă ă ţ ă ă ţNu mi-a r spuns, dar ochii ei au scînteiat i pe buzele ei, pe obraji s-aă ş

ivit o u oar ro ea . Cînd m-am aproş ă ş ţă piat, ea s-a întors brusc i s-a dus laş

141141

fereastr . Nu de mînie, eram pe deplin convins, ci doar pentru a- iă ş ascunde sau a- i st pîni emo iile. A adar, am îndr znit s-o urmez i sş ă ţ ş ă ş ă stau acolo lîng ea — dar nu s -i i vorbesc. Mi-a înă ă ş tins mîna, f r a- iă ă ş întoarce capul i a murmurat cu un glas pe care încerca zadarnic s -lş ă lini teasc :ş ă

— Dar dumneata po i s m ier i?ţ ă ă ţMi s-a p rut un abuz de încredere s duc la buze mîna aceea deă ă

culoarea crinului, a a c n-am f cut decît s-o strîng cu oarecare ging ie.ş ă ă ăş I-am r spuns zîmbind:ă

— Nu prea. Ar fi trebuit s -mi spui toate astea mai demult. Dară probabil c n-ai încredere în mine.ă

— Vai, nu, a strigat ea gr bindu-se s m întrerup . Nu sta a fostă ă ă ă ă motivul! N-a fost vorba de lips de încreă dere în dumneata. Dar dac i-aăţ ş fi spus ceva din povestea mea, ar fi trebuit s i-o spun toat , pentru a-miăţ ă justifica purtarea. i era normal s dau înapoi de ia o adeŞ ă menea dest inuire. Oare m vei ierta? Am gre it foarte, foarte tare, tiu bine.ă ă ş ş Îns , ca de obicei, am cules roadele amare ale propriei mele gre eli.ă ş

Amar era într-adev r tonul de suferin — reprimat de o fermă ţă ă ă hot rîre — cu care rostise aceste vorbe. Acum îns i-am dus mîna laă ă buze i i-am s rutat-o cu fervoare în repetate rînduri, pentru c lacrimileş ă ă m împiedicau, s -i dau vreun alt r spuns. Ea a îng duit aceste mîngîieriă ă ă ă p tima e, f r împotrivire i f r resentimente. Apoi îndep rtîndu-seă ş ă ă ş ă ă ă brusc de mine a m surat de cîteva ori caă mera în lung i-n lat. tiam,ş Ş dup încruntarea frun ii i dup vehemen a cu care- i strîngea buzele i-ă ţ ş ă ţ ş şi fr mînta mîinile, c în sinea ei se d dea o lupt violent , de i tş ă ă ă ă ă ş ăcut ,ă

între ra iune i pasiune. În cele din urm s-a oprit în fa a c minului gol iţ ş ă ţ ă ş întorcîndu-se spre mine mi-a spus lini tit — dac se poate numi lini titş ă ă ş ă starea ei care era în mod v dit rezultatul unui efort nem surat de mare:ă ă

— i acum, Gilbert, trebuie s m p r se ti — nu în clipa asta dar înŞ ă ă ă ă ş curînd — i nu trebuie s mai revii niciş ă odat aici.ă

— Niciodat , Helen? Tocmai cînd te iubesc mai mult ca oricînd?ă— Tocmai din acest motiv nu trebuie s ne mai revedem. Socoteamă

c aceast întîlnire e necesar — sau cel pu in m-am str duit s mă ă ă ţ ă ă ă conving singur de acest luă cru — pentru ca împreun s ne cerem unulă ă altuia iertare pentru trecut. Dar nu exist nici o scuz pentru noi întîlniri.ă ă Voi p r si aceast locuin de îndat ce voi avea mijloacele s -mi caută ă ă ţă ă ă un alt ad post. Rela iile dintre noi trebuie s se opreasc aici.ă ţ ă ă

142142

— S se opreasc aici! am repetat eu ca un ecou.ă ăi apropiindu-m de poli a înalt i sculptat a c miŞ ă ţ ă ş ă ă nului mi-am

rezemat mîna de ornamentele ei ample i mi-am l sat fruntea pe eaş ă cuprins de o disperare mut i trist .ăş ă

— Nu trebuie s mai vii niciodat aici, a reluat ea. Glasul ei tremuraă ă pu in, îns mi s-a p rut c întreaga ei atitudine e sup r tor de calm , datţ ă ă ă ă ă ă ă fiind sentin a îngroţ zitoare pe care o pronun a. F r doar i poate c tiiţ ă ă ş ă ş de ce- i spun acest lucru — a continuat ea. i f r îndoial î i dai seamaţ Ş ă ă ă ţ c e mai bine s ne desp r im chiar acum. Dac mi-e greu s ne lu mă ă ă ţ ă ă ă r mas bun, tu ar trebui s m aju i... A f cut o pauz . Nu i-am r spunsă ă ă ţ ă ă ă nimic. — îmi f g duie ti c nu vei mai veni niciodat ?... Dac nu-miă ă ş ă ă ă promi i i dac vei reveni, m vei alunga de aici înainte de a ti unde s -ţ ş ă ă ş ămi g sesc un alt loc de refugiu — sau cum s -l caut.ă ă

— Helen, i-am zis eu înfruntînd-o cu nervozitate, nu sînt în stare să discut problema desp r irii noastre defiă ţ nitive cu atîta calm i nep sare caş ă tine. Pentru mine nu e o chestiune oarecare, ci una de via i de moarte.ţăş

A t cut. Buzele ei palide tremurau, î i prindea mereu, cu degetele,ă ş l n i orul de care atîrna ceasul micu de aur __ singurul lucru de valoareă ţ ş ţ pe care- i permisese s i-l p streze. Spusesem ni te vorbe aspre iş ă ş ă ş ş nedrepte. Dar n-am avut de lucru i am ad ugat i altele mai rele.ş ă ş

— Bine, Helen — am început eu pe un ton blînd i sc zut, f r s amş ă ă ă ă curajul s-o privesc în ochi — dar omul ia nu e so ul t u. În ochii luiă ţ ă Dumnezeu el i-a c lcat în picioare orice drept asupra ta... ş ă

Helen mi-a apucat bra ul i mi l-a strîns cu o energie uluitoare.ţ ş— Gilbert, te rog! a strigat ea pe un ton care ar fi străpuns pîn i oă ş

inim de piatr . Pentru numele lui Dumneă ă zeu, te rog nu mai încerca să aduci asemenea argumente! Nici diavolul n-ar putea s m tortureze înă ă felul sta!ă

— N-am s te chinui, n-am s te chinui! i-am zis eu punîndu-miă ă tandru mîna peste a ei.

Eram aproape la fel de speriat de vehemen a ei pe cît eram de ru inatţ ş de propria mea atitudine.

— În loc s te por i ca un prieten adev rat — a conă ţ ă tinuat ea îndep rtîndu-se de mine i trîntindu-se în jil ul vechi — i s m aju i cuă ş ţ ş ă ă ţ toate puterile tale, tu la i înş treaga povar pe umerii mei. i nu teă Ş mul ume ti numai cu atîta, ci te str duie ti din r sputeri s lup iţ ş ă ş ă ă ţ împotriva mea — cînd tii bine c eu...ş ă

143143

Aici s-a oprit i i-a ascuns fa a în batist .ş ş ţ ă— Iart -m , Helen! am implorat-o eu. N-am s mai rostesc nici oă ă ă

vorb în aceast privin . Dar oare nu ne putem revedea totu i caă ă ţă ş prieteni?

— N-o s mearg , mi-a r spuns ea cl tinînd trist din cap. Apoi mi-aă ă ă ă aruncat o privire de repro blînd care p rea s spun : „Probabil c tiiş ă ă ă ă ş asta la fel de bine ca i mine”.ş

— Atunci ce trebuie s facem? am strigat eu pe un ton p tima . Dară ă ş imediat am ad ugat cu o voce mai liniă ştit : — Voi face tot ce vei dori.ă Numai te rog s nu spui ca e ultima noastr întîlnire.ă ă

— i de ce nu? Nu tii c de fiecare dat cînd ne vom întîlni, gîndulŞ ş ă ă la desp r irea definitiv va deveni din ce în ce mai dureros? Nu sim i că ţ ă ţ ă fiecare întîlnire ne face s inem unul la altul mai mult decît înainte?ăţ

Aceast ultim fraz a rostit-o repede i aproape în oapt i privirileă ă ă ş ş ăş l sate în jos i felul cum îi ardeau obrajii ar tau cît se poate de limpedeă ş ă c , ea cel pu in, sim ise acest lucru. Nu era mai deloc prudent s faci oă ţ ţ ă asemenea m rturisire sau s adaugi — a a cum a f cut ea imediat:ă ă ş ă

— Acum am puterea s - i spun: pleac ! Alt dat s-ar putea caă ţ ă ă ă lucrurile s nu mai stea a a. ă ş

Numai c eu n-am fost atît de josnic încît s încerc s profit deă ă ă sinceritatea ei.

— Dar ne putem scrie — i-am propus eu cu timiditate. Sper c nu-miă vei refuza aceast consolare?ă

— Putem afla ve ti unul despre cel lalt prin mijloş ă cirea fratelui meu.— Fratele t u!ăM-a cuprins un val de remu c ri i de ru ine. Ea nu aflase de r ul peş ă ş ş ă

care i-l f cusem cu mîinile mele. Iar eu n-am avut curajul s -i vorbescă ă despre asta.

— Fratele t u n-o s ne ajute, i-am zis. El o s vrea s punem cap tă ă ă ă ă oric ror leg turi.ă ă

— Probabil c ar avea dreptate, presupun. Ca prieten al amîndurora oă s ne doreasc binele, i mie i ie. i orice prieten ne-ar spune c este iă ă ş ş ţ Ş ă ş în interesul i de daş toria noastr , s uit m unul de altul, de i se preaă ă ă ş poate ca noi în ine s nu ne d m seama de realitate. Dar nu te teme,ş ă ă Gilbert — a ad ugat ea — zîmbind trist din pricina v ditei meleă ă dezam giri — exist prea pu ine anse s te uit. Nu vreau s spun că ă ţ ş ă ă ă mesajele noastre ar trebui transmise prin Frederick, ci doar c fiecare ară

144144

putea s afle, prin intermediul lui, cum o duce cel lalt. Mai mult decîtă ă atît n-ar trebui s se întîmple. Pentru c tu e ti tîn r, Gilbert, i ar trebuiă ă ş ă ş s te însori — ceea ce vei i face cîndva, de i acum se prea poate s i seă ş ş ăţ par cu neputin . i cu toate c mi-ar veni cam greu s - i spun s mă ţă Ş ă ă ţ ă ă ui i, tiu c ar fi drept s-o faci, atît pentru propria ta fericire, cît i pentruţ ş ă ş fericirea viitoarei tale so ii. A adar, trebuie s doresc acest lucru i-l voiţ ş ă ş dori, a ad ugat ea cu hot rîre.ă ă

— Dar tu e ti tîn r , Helen — i-am r spuns eu cu mult însufle ire —ş ă ă ă ă ţ i cînd tic losul la destr b lat î i va fi încheiat c l toria prin lume, îmiş ă ă ă ă ş ă ă

vei acorda mîna ta. Voi a tepta pîn atunci.ş ăNumai c ea n-a vrut s -mi lase nici aceast speă ă ă ran . Independent deţă

r ul de a miza în planurile noastre pe moartea unei alte persoane, eaă sus inea c asta e o nebunie. Mul i b rba i, avînd n ravurile domnuluiţ ă ţ ă ţ ă Huntingdon, tr iser destul ca s ajung la o b trîne e înaină ă ă ă ă ţ tat .ă

— Iar dac eu — ad ug ea — sînt tîn r ca ani, sînt în schimbă ă ă ă ă îmbr trînit în mîhnire. Dar chiar de nu m-ar ucide necazurile înainte caă ă viciul s -l distrug pe el, gînde te-te bine: dac el n-ar ajunge decît laă ă ş ă vreo cincizeci de ani, tu ai putea s a tep i dou zeci sau cincisprezeceă ş ţ ă ani — într-o vag nesiguran i îndoial — atîta vreme cît e ti în floareaă ţăş ă ş tinere ii i a b rb iei — i în cele din urm s te însori cu o femeieţ ş ă ăţ ş ă ă ofilit i istovit cum voi fi eu, f r ca m car s m fi v zut de azi i pînăş ă ă ă ă ă ă ă ş ă atunci? Nu, n-ai face-o, a continuat ea întrerupîndu-mi protestele iş declara iile de statornicie neab tut . Sau chiar dac ai face-o n-ar trebuiţ ă ă ă s-o faci. Crede-m , te rog, Gilbert, în chestiunea asta m pricep mai bineă ă decît tine. Tu m crezi rece i împietrit la inim i ai dreptul s-o faci,ă ş ă ă ş dar...

— Asta nu-i adev rat, Helen.ă— M rog, nu-i nimic. Ai avea dreptul s-o faci dac ai vrea — dar nuă ă

mi-am petrecut singur tatea în total trînd vie i nu- i vorbesc acum subă ă ă ş ţ imboldul momentului a a cum faci tu. M-am gîndit i m-am tot gîndit laş ş toate aceste lucruri. Am dezb tut aceste probleme în sinea mea i amă ş meditat pe îndelete la trecutul nostru i la prezent i la drumul nostru înş ş viitor. i, te rog, din suflet, s m crezi c am ajuns în cele din urm laŞ ă ă ă ă concluzia just . Te rog s ai încredere în cuvintele mele, i peste cî ivaă ă ş ţ ani vei vedea c am avut dreptate — m car c în momentul de fa niciă ă ă ţă eu nu-mi dau prea bine seama de asta. (Ultimele vorbe le-a murmurat oftînd i i-a l sat capul în mîini.) i te rog nu mai discuta înş ş ă Ş

145145

contradictoriu cu mine. Tot ceea ce-ai putea s spui s-a mai spus de c treă ă propria mea inim i a fost comb tut i respins de ra iunea mea. În guraă ş ă ş ţ ta ele sun de zece ori mai dureros i dac ai ti cît de mult m dor sîntă ş ă ş ă convins c ai înceta imediat.ă ă

— Am s plec... peste o clip , dac asta î i poate aduce alinare... i n-ă ă ă ţ şam s m mai întorc niciodat ! i-am zis eu pe un ton crîncen i ap sîndă ă ă ş ă pe fiece cuvînt. Dar dac nu trebuie s ne mai întîlnim niciodat i niciă ă ă ş s sper m c ne vom mai întîlni, e oare o crim s schimb m între noiă ă ă ă ă ă cîte un gînd, pe calea scrisului?

— Nu, nu e o crim ! a strigat ea într-o izbucnire de bucurie. i eu m-ă Şam gîndit la asta, Gilbert, dar mi-a fost fric s pomenesc un asemeneaă ă lucru pentru c m teă ă meam c nu m vei în elege — chiar i acum mă ă ţ ş ă tem — m tem c orice prieten ata at ne-ar spune c amîndoi ne am gimă ă ş ă ă cu iluzia c vom p stra o leg tur spiritual f r speran a sauă ă ă ă ă ă ă ţ perspectivele de a merge mai departe!

— Las -i în pace pe prietenii no tri ata a i. i, pentru numele luiă ş ş ţ Ş Dumnezeu, nu-i l sa s ne dezbine! am strigat eu cu spaim ca nu cumvaă ă ă s socoat de datoria ei s refuze i aceast ultim consolare ce ne maiă ă ă ş ă ă r m sese.ă ă

— Dar aici nu putem între ine nici un fel de coresţ ponden , a zis ea.ţă i odat plecat , inten ia mea era ca noul s la s r mîn necunoscut, atîtŞ ă ă ţ ă ş ă ă ă ie cît i celorlal i. Dar ascult — a zis ea, i zîmbitoare a ridicat un degetţ ş ţ ă ş

ca s st vileasc replica mea ner bd toare: — Peste ase luni vei afla deă ă ă ă ă ş la Frederick locul exact unde m aflu. i dac vei mai p stra i atunciă Ş ă ă ş dorin a de a-mi scrie — te rog mult s -mi scrii i- i voi r spunde.ţ ă ş ţ ă

— Peste ase luni!ş— Da, ca s -i dau înfierbînt rii tale timp s se liniă ă ă şteasc i s pun laăş ă

încercare sinceritatea i statornicia dragostei tale. i acum, cred c s-auş Ş ă rostit destule vorbe între noi. De ce nu ne putem desp r i? — a exclamată ţ ea, dup o pauz , ridicîndu-se brusc de pe scaun cu mîinile strînse într-ă ăun gest hot rît.ă

Am socotit c e de datoria mea s plec f r întîrziere. M-am apropiată ă ă ă i i-am întins mîna pentru a-mi lua r mas bun; ea mi-a strîns-o în t cere.ş ă ă

Dar acest gînd al desp r irii definitive era de-a dreptul insuportabil.ă ţ P rea c -mi alung i ultima pic tur de sînge din inim . Îmi sim eamă ă ă ş ă ă ă ţ t lpile parc lipite de podea.ă ă

146146

— Nu ne vom mai revedea niciodat ? am murmurat eu cu sufletulă chinuit.

O clip am r mas locului i am privit-o drept în ochi, iar în clipaă ă ş urm toare am strîns-o la piept. Parc crescuă ă sem împreun într-oă îmbr i are din care nimeni i nimic nu ne putea desface. N-a rostit alteăţş ş cuvinte decît: „Domnul s te aib în paz !” i „Du-te... du-te!” Dar înă ă ă ş timp ce vorbea m inea atît de strîns încît n-a fi putut s m supună ţ ş ă ă dorin ei sale, decît smulgîndu-m de acolo. În cele din urm îns , ne-amţ ă ă ă desprins unul de altul i eu am fugit.ş

Îmi amintesc c l-am v zut pe micu ul Arthur alergînd pe aleea dină ă ţ gr din ca s -mi ias în întîmpinare i c eu am s rit peste zid ca s -lă ă ă ă ş ă ă ă evit — c apoi am inut-o tot într-o goan pe povîrni ul dealului s rindă ţ ă ş ă peste gardurile de piatr i gardurile vii care-mi st teau în cale, pîn cîndăş ă ă am pierdut cu totul din vedere vechiul conac i am ajuns la poaleleş colinei. Tot ca prin vis îmi amintesc de ceasurile îndelungi în care am plîns cu lacrimi amare i am suspinat, precum i de r t cirileş ş ă ă melancolice i meditaş tive prin valea însingurat , de vîntul de apus vîjîindă printre copacii înal i i de pîrîia ul bolborosind în albia lui plin deţ ş ş ă pietre. Mai tot timpul ochii mei priveau în gol c tre umbrele întunecateă i încîlcite ce se jucau pe iarba însorit de la picioarele mele unde dinş ă

cînd în cînd cădeau frunze. Dar inima mea era departe, sus, pe deal, în camera aceea întunecat unde plîngea singur i p r sit ea, cea pe careă ă ş ă ă ă n-o puteam consola, pe care n-aveam voie s-o rev d pîn cînd ani deă ă suferin nu ne vor fi doborît pe amîndoi.ţă

Po i fi sigur c în ziua aceea am f cut prea pu in treab . Ferma a fostţ ă ă ţ ă ă l sat pe seama ranilor. Dar un lucru tot trebuie s fac... S -l v dă ă ţă ă ă ă neap rat pe Frederick Lawrence i s -i cer scuze pentru fapta aceeaă ş ă nenorocit Cu drag inim a fi amînat pîn a doua zi. Dar dac întreă ă ă ş ă ă timp ar fi dat totul în vileag surorii lui? Nu, nu, trebuia neap rat s -i ceră ă scuze chiar ast zi i s -l implor sa se arate îng duitor fa de mine. Amă ş ă ă ţă amînat totu i aceast datorie pîn spre sear , cînd m-am mai lini tit iş ă ă ă ş ş cînd — o, minunat însu ire a naturii umane! — cî iva germeni firavi deă ş ţ speran nedeslu it au început s înţă ş ă ă col easc în inima mea.ţ ă

Odat sosit la Woodford, locuin a tîn rului boierna , nu mi-a fostă ţ ă ş deloc u or s ob in permisiunea de a-l vedea. Servitorul, care mi-aş ă ţ deschis u a, mi-a spus c st pînul lui e foarte bolnav i l sa impresia cş ă ă ş ă ă nu crede s m poat primi. Numai c eu nu m-am dat b tut. Am a tepă ă ă ă ă ş -

147147

tat, calm, în hol s fiu anun at. Dar domnul Lawrence a transmis,ă ţ politicos, c nu poate primi pe nimeni: are febr i nu vrea s fieă ă ş ă deranjat.

— N-am s -l deranjez prea mult, am zis eu. Trebuie s -l v d! Dorescă ă ă s -i vorbesc într-o chestiune deosebit de important .ă ă

— Am s -i spun, domnule, mi-a r spuns servitorul.ă ăAm str b tut holul i l-am urmat pîn aproape de u a înc perii în careă ă ş ă ş ă

se afla st pînul lui — pentru c se pare c nu st tea în pat. Servitorul s-aă ă ă ă întors spunînd c domă nul Lawrance sper c voi avea amabilitatea s -iă ă ă las un bile el întrucît în momentul de fa nu poate s se ocupe de nici unţ ţă ă fel de treab .ă

— Dar dac te poate primi pe dumneata, m poate primi i pe mine, i-ă ă şam zis.

Drept care, trecînd pe lîng valetul uluit, am b tut tare, cuă ă îndr zneal , la u , am deschis-o, am intrat i am închis-o în urma mea.ă ă şă ş Camera era spa ioas i frumos mobilat — foarte confortabil pentru unţ ăş ă ă holtei. Pe grătarul lustruit se în l au fl c rile ro ii ale unui foc pl cut. Ună ţ ă ă ş ă ogar cam b trîior, deprins cu trînd via i cu traiul bun se l f ia dinainteaă ă ş ă ă lui pe covora ul gros i moale; pe un col al covora ului, lîng canapea,ş ş ţ ş ă edea un copoi de ras privind melancolic la st pînul lui. Bolnavul aveaş ă ă

o înf i are foarte interesant , stînd întins acolo, în eleăţş ă ganta lui hain deă cas , cu o batist de m tase legat în jurul tîmplelor. Fa a lui, de obiceiă ă ă ă ţ palid era îmbujorat de fierbin eal . edea cu o mîn l sat alene peă ă ţ ă Ş ă ă ă speteaza canapelei. inea un voluma cu care — pare-se — încerŢ ş case zadarnic s - i alunge plictiseala. Dar l-a sc pat din mîn , surprins iă ş ă ă ş indignat, v zîndu-m c intru i m postez în fa a lui, pe covora . S-aă ă ă ş ă ţ ş în l at între perne i m-a privit îndelung. Pe fa a lui se citeau în egală ţ Ş ţ ă m sura scîrba, spaima, furia i uluiala.ă ş

— Domnule Markham, nu m a teptam la una ca asta! mi-a zis el iă ş ş în timp ce vorbea i-a disp rut pîn i ultima pic tur de sînge din obraz. ă ăş ă ă

— tiu, i-am r spuns. Te rog s stai lini tit un minut ca s - i spun deŞ ă ă ş ă ţ ce-am venit.

— Te rog s - i scurtezi cît po i povestea, mi-a zis el punînd mîna peă ţ ţ clopo elul de argint aflat pe m su a de lîng el — fiindc altfel voi fi silitţ ă ţ ă ă s strig dup ajutor. În starea în care m aflu nu- i pot suportaă ă ă ţ brutalit ile i nici prezen a.ăţ ş ţ

148148

i, într-adev r, prin porii fe ei lui a început s î neasc sudoarea,Ş ă ţ ă ţ ş ă brobonindu-i fruntea palid , ca ni te pic turi ca de rou .ă ş ă ă

— tii, Lawrence, i-am zis eu, adev rul este c nu m-am purtatŞ ă ă frumos fa de tine în ultima vreme — în special ultima oar . i am venitţă ă Ş s ... m rog, în dou vorbe, s -mi exprim regretul pentru ceea ce-amă ă ă ă f cut i s - i cer iertare... Dac nu vrei s mi-o acorzi (am ad ugat eu înă ş ă ţ ă ă ă grab întrucît nu mi-a pl cut mutra pe care a f cut-o) n-are importan ...ă ă ă ţă Eu unul mi-am f cut datoria...ă

— Da, e foarte u or — mi-a r spuns el cu un zîmbet care aducea maiş ă degrab a rînjet — s m insul i i s m pocne ti în cap f r nici ună ă ă ţ ş ă ă ş ă ă motiv, apoi s vii s - i ceri scuze; dar m rog...ă ă ţ ă

— Am uitat s - i spun c totul s-a datorat unei greă ţ ă eli, am morm itş ă eu. i-a fi prezentat ni te scuze foarte elegante, dar tu m-ai enervat atîtŢ ş ş de r u cu... m rog, siă ă gur c e vina mea. Realitatea este c n-am tiut că ă ş ă e ti fratele doamnei Graham i am v zut i am auzit cîteva lucruri meniteş ş ă ş s -mi stîrneasc b nuieli. D -mi, te rog, voie s - i spun c un pic deă ă ă ă ă ţ ă sinceritate i de încredere din partea ta ar fi putut s le îndep rteze. i, înş ă ă Ş sfîr it, întîmplarea m-a f cut s surprind o parte dintr-o disş ă ă cu ie a ta cuţ ea, care m-a f cut s cred c am dreptul s te ur sc...ă ă ă ă ă

— i cum ai ajuns s tii c sînt fratele ei? m-a înŞ ăş ă trebat el cu oarecare nelini te. ş

— Mi-a spus chiar ea. Mi-a spus totul. tia c poate s se încread înŞ ă ă ă mine. Dar nu trebuie s te tulburi din pricina asta, domnule Lawrence,ă pentru c n-am s-o mai v d niciodat ! ă ă ă

— Niciodat ? Dar ce, a plecat?ă— Nu, dar i-a luat adio de la mine. i eu am f gş Ş ă ăduit s nu m maiă ă

apropii de casa aceea atîta vreme cît ea locuie te acolo.şÎmi venea s plîng din pricina gîndurilor amare stîrnite de întors turaă ă

pe care o luase discu ia. Dar n-am f cut decît s strîng din pumni i sţ ă ă ş ă bat cu piciorul în covor. În schimb, pe fa a gazdei mele s-a citit o v ditţ ă ă u urare.ş

— Ai f cut foarte bine! mi-a spus el pe un ton de aprobare f ră ă ă rezerve, iar fa a lui s-a luminat ca i cum s-ar fi rev rsat soarele asupraţ ş ă ei. Cît despre gre eala resş pectiv , îmi pare r u pentru noi amîndoi c s-aă ă ă întîmplat a a. Poate c -mi vei putea ierta lipsa de sinceritate, dar te rogş ă s nu ui i, c în ultima vreme n-ai mai avut încreă ţ ă dere în mine...

149149

— Da, da, a a e... Nimeni nu m poate oc rî mai r u decît m oc r scş ă ă ă ă ă ă eu singur, în adîncul inimii mele, sau cel pu in nimeni nu poate regretaţ mai sincer decît mine fapta s vîr it .ă ş ă

— Hai s l s m asta, mi-a r spuns el cu un u or zîmă ă ă ă ş bet. S uit mă ă toate cuvintele nepl cute rostite de amă bele p r i, precum i fapteleă ţ ş nepl cute, s d m uit rii toate lucrurile pe care avem motive s leă ă ă ă ă regret m. Ai ceva împotriv s -mi strîngi mîna — sau ai prefera s n-oă ă ă ă faci?

Cînd mi-a întins-o am v zut-o tremurînd de sl biciune i a c zută ă ş ă înainte de a avea timp s-o prind i s-o strîng cu o c ldur pe care el nuş ă ă avea for a s-o transmit la rîndul lui.ţ ă

— Vai, ce fierbinte i uscat i-e mîna, Lawrence! E ti într-adev rş ă ţ ş ă bolnav i eu i-am înr ut it starea cu toat vorb ria asta.ş ţ ă ăţ ă ă

— A, nu, e un fleac. Doar o r ceal prins din priă ă ă cina ploii.— i asta-i tot opera mea.Ş— N-are importan . Dar spune-mi, i-ai pomenit suţă rorii mele de

povestea asta? — Ca s - i m rturisesc adev rul, n-am avut curajul s-o fac. Îns cîndă ţ ă ă ă

îi vei povesti tu, vrei s ai amabilitatea s -i spui c regret profund i c ...ă ă ă ş ă— A, n-ai nici o team ! N-am s spun nimic împotriva ta atîta vremeă ă

cît î i vei respecta hot rîrea de a te ine departe de ea. Va s zic , spui cţ ă ţ ă ă ă n-a auzit de boala mea?

— Cred c nu.ă— M bucur foarte mult de asta pentru c tot timpul m-a chinuită ă

teama ca nu cumva s -i spun cineva c sînt pe moarte sau într-o stareă ă ă disperat i ea s se dea de ceasul mor ii c nu poate afla ve ti de laă ş ă ţ ă ş mine, nici s -mi vin în ajutor, nici s m viziteze. Trebuie s fac în a aă ă ă ă ă ş fel încît s -i dau de veste — a continuat el dus pe gînduri — pentru că ă altfel cu siguran c o s aud cine tie ce poveste. Mul i s-ar bucura s-oţă ă ă ă ş ţ informeze, doar a a. ca s vad cum prime te ea tirea. i atunci s-arş ă ă ş ş Ş putea expune la noi clevetiri.

— Îmi pare r u c nu i-am spus eu. Dac n-ar fi promisiunea pe careă ă ă am f cut-o, i-a spune acum...ă ş

— A, nu, în nici un caz! Nici nu m gîndesc la asta. Dar dac a scrieă ă ş un bile el — f r s pomenesc de tine, Markham, ci doar relatîndu-i, peţ ă ă ă scurt, povestea cu boala mea, ar tîndu-i de ce n-am mai vizitat-o, dac aă ă ş scrie adresa pref cîndu-mi slova — mi-ai face hatîrul de a o strecura laă

150150

po t în drum spre cas ? Pentru c într-un asemenea caz nu îndr znescş ă ă ă ă s m încred în nici unul dintre servitori.ă ă

Am consim it cu drag inim , i imediat am adus secreterul. Nu preaţ ă ă ş era nevoie s - i prefac scrisul întruă ş ă cît bietul om p rea s întîmpineă ă dificult i serioase pentru a scrie cît de cît cite . Cînd a terminat biletulăţ ţ am socotit c a sosit momentul s m retrag i mi-am luat r mas bun,ă ă ă ş ă dup ce l-am întrebat dac exist vreun lucru pe care l-a putea faceă ă ă ş pentru el — mare sau mic — ca s -i mai alin suferin a i s repar r ul ceă ţ ş ă ă i-l pricinuisem.

— Nu, mi-a zis el. i a a ai f cut destul de mult în acest sens. AiŞ ş ă f cut mult mai bine pentru mine decît ar fi putut face cel mai iscusită doctor. C ci mi-ai luat de pe suflet dou mari poveri; îngrijorarea înă ă privin a surorii mele i regretul profund în privin a ta. Sînt convins cţ ş ţ ă acum îmi voi reveni curînd. Mai po i face înc un lucru pentru mine, iţ ă ş anume, s vii s m vizitezi din cînd în cînd — fiindc , vezi, sînt tareă ă ă ă singur i p r sit aici. i î i promit c intrarea nu- i va mai fi îngreunat înş ă ă Ş ţ ă ţ ă nici un fel.

Mi-am dat cuvîntul c-o voi face i am plecat dup ce ne-am strînsş ă cordial mîna. În drum spre cas am pus la po t scrisorea, rezistîndă ş ă foarte b rb te te îndemnului l untric de a ad uga totodat i vreună ă ş ă ă ă ş cuvînt din partea mea.

151151

CAPITOLUL XLVI

UNEORI M-AM SIM IT FOARTEŢ ispitit s -mi l muresc mama i sora în privin a caracteruă ă ş ţ lui i situa ieiş ţ reale ale persecutatei locatare de la Wildfell Hall. La început am iş regretat în mare m sur c am omis s cer, acestei doamne, permisiuneaă ă ă ă de a o face. Dar chibzuind mai bine, am socotit c dac mama i soraă ă ş mea ar ti cum stau lucrurile, ele n-ar mai r mîne mult vreme o tainş ă ă ă pentru familiile Millward i Wilson i cum p rerea mea despre caracterulş ş ă Elizei Millward era de acum format , tiam c dac prinde cît de cît firulă ş ă ă afacerii va g si mijloacele s -l informeze pe domnul Huntingdon despreă ă locul unde se afla so ia sa. A adar, aveam s a tept cu r bdare pîn cîndţ ş ă ş ă ă vor fi trecut cele ase luni, apoi, dup ce fugara î i va fi g sit un altş ă ş ă c min, iar eu voi avea înă g duin a de a-i scrie, o voi reabilita de toateă ţ aceste def iăm ri josnice. Între timp, devenisem insuportabil de posac iă ş de mizantrop la gîndul c toat lumea nutre te gîndurl nedemne despreă ă ş presupusa doamn Graham i ar fi gata s le dea glas dac ar îndr zni.ă ş ă ă ă Biata maic -mea era pur i simplu speriat . Rose i Fergus m evitau. iă ş ă ş ă Ş bine făceau, c ci în împrejur rile date nu eram o companie poă ă trivită pentru ei.

Doamna Huntingdon n-a plecat de la Wildfell Hall decît dup vreoă dou luni de la întrevederea noastr . În tot acest timp nu i-a f cută ă ş ă niciodat apari ia la biseric i nici eu nu m-am apropiat de casa ei.ă ţ ă ş

tiam doar c se mai afl acolo din r spunsurile laconice ale fratelui ei laŞ ă ă ă numeroasele i feluritele întreb ri pe care i le puneam. Am fostş ă vizitatorul lui statornic i atent în tot cursul bolii i convalescen ei sale.ş ş ţ Asta nu numai datorit interesului le care i-l purtam sau dorin ei de a-lă ţ înveseli i de a-l compensa într-un fel pentru „brutalitatea” mea deş

152152

alt dat , ci i din pricina ata amentului meu crescînd fa de el i aă ă ş ş ţă ş faptului c -mi pl cea din ce în ce mai mult socieă ă tatea lui. Asta se datora, în parte, cordialit ii lui fa de mine, dar mai ales leg turii lui de rudenieăţ ţă ă cu adorata mea Helen. ineam la el din aceast pricin mai mult decît aŢ ă ă ş fi vrut s ar t. Sim eam o pl cere tainic s strîng degetele acelea sub iriă ă ţ ă ă ă ţ i albe, atît de uluitor de asem n toare cu ale ei, s urm resc schimb rileş ă ă ă ă ă

de pe fa a lui palid i frumoas , s -i observ ml dierile glaţ ă ş ă ă ă sului, descoperind asem n ri de care m miram c nu m izbiser pîn atunci.ă ă ă ă ă ă ă De fapt, uneori, m irita pentru c se ferea s -mi vorbeasc despre soraă ă ă ă lui.

Nu s-a îns n to it chiar atît de repede cum se a tepă ă ş ş tase. Abia la vreo dou s pt mîni dup împ carea noastr a putut s încalece din nou. iă ă ă ă ă ă ă Ş primul drum pe care l-a f cut a fost Wildfell Hall ca s - i vad sora. Ceaă ă ş ă mai grav consecin a fost o revenire a bolii fiindc de fapt în afar deă ţă ă ă locatarii de la conac i de mine n-a mai tiut nimeni altcineva de aceastş ş ă vizit . Sînt convins c nu fuă ă sese în inten ia lui s -mi pomeneasc niciţ ă ă mie de ea, deoarece cînd m-am dus a doua zi s -l v d i am remarcat că ă ş ă nu arat atît de bine cît ar fi trebuit, mi-a r spuns c a r cit umblînd preaă ă ă ă tîrziu pe afar în seara anterioar .ă ă

— N-ai s po i s - i mai vezi sora dac nu te îngriă ţ ă ţ ă je ti i nu te p ze ti,ş ş ă ş i-am zis eu pu in sup rat de aceast împrejurare — mai mult de dragulţ ă ă ei, decît din comp tiă mire fa de el.ţă

— Am i v zut-o, mi-a spus el calm.ş ă— Ai v zut-o? am strigat eu uimit.ă— Da.Apoi mi-a spus ce considerente îl îndemnaser s înă ă treprind această ă

ac iune primejdioas i ce prevederi luase în vederea ei.ţ ăş— i ce f cea? l-am întrebat cu sufletul la gur .Ş ă ă— Ca de obicei, a sunat r spunsul lui laconic, de i trist.ă ş— Ca de obicei — adic nu prea fericit i cam firav .ă ăş ă— Nu e chiar bolnav , mi-a r spuns el, i nu m îndoiesc c în scurtă ă ş ă ă ă

vreme î i va rec p ta i curajul. Dar au cople it-o aceste grele încerc riş ă ă ş ş ă neîncetate. Vai, ce amenin tor arat norii aceia, a schimbat el vorbaţă ă întorcîndu-se spre fereastr . M tem c înainte de l sarea întuneă ă ă ă ricului o s avem o ploaie cu tr snete — i tocmai acum cînd sînt în toi cu strînsulă ă ş recoltei. Tu ai terminat?

— Nu. Dar, spune, Lawrence, a pomenit... sora ta a pomenit de mine?

153153

— M-a întrebat dac te-am v zut în ultima vreme.ă ă— i ce altceva a mai spus?Ş— Nu- i pot reproduce tot ce-a spus, mi-a r spuns el cu un u orţ ă ş

zîmbet, pentru c am vorbit o mul ime, de i am stat destul de pu ină ţ ş ţ ă vreme acolo. Dar conversa ia noastr s-a învîrtit în special în jurulţ ă proiectului ei de plecare pe care am rugat-o s -l amîne pîn cînd voi aveaă ă mai mult putere s-o ajut s - i caute un alt c min.ă ă ş ă

— Dar n-a mai zis nimic despre mine?— N-a zis prea mult desppre tine, Markham. Chiar dac ar fi fostă

dispus s-o fac , eu n-a fi încurajat-o. Îns , din fericire, lucrurile n-auă ă ş ă stat a a. Mi-a pus doar cîteva întreb ri în privin a ta i a p rut mul umitş ă ţ ş ă ţ ă de r spunsurile mele scurte, ar tîndu-se astfel mai în eleapt decîtă ă ţ ă prietenul ei. i pot s - i mai spun c p rea mult mai îngrijorat ca nuŞ ă ţ ă ă ă cumva s te gînde ti prea des la ea decît c ai putea s-o ui i.ă ş ă ţ

— Avea dreptate.— Dar m tem c îngrijorarea ta în privin a ei se prezint exactă ă ţ ă

invers.— Nu, nu-i a a. Vreau s fie fericit . Dar nu vreau s m uite cu totul.ş ă ă ă ă

tie c e imposibil s-o uit. i are dreptate s doreasc s nu p strez preaŞ ă Ş ă ă ă ă multe amintiri în privin a ei. N-a vrea s m regrete prea mult. Dar nuţ ş ă ă prea îmi închipui c o s fie foarte nefericit din pricina mea, pentru că ă ă ă tiu c nu sînt demn de asta, decît prin faptul c o apreciez atît de mult.ş ă ă

— i nici unul din voi nu e demn de o inim frînt — i nici de toateŞ ă ă ş suspinele i lacrimile i gîndurile triste care au fost irosite de voiş ş amîndoi i m tem c vor mai fi i în viitor. M tem c în momentul deş ă ă ş ă ă fa , fiecare din voi are despre cel lalt o p rere mai frumoas , decît meţă ă ă ă -rit . Sentimentele surorii mele sînt, fire te, la fel de puternice ca i aleă ş ş tale. Îns ea are în elepciunea i t ria sufleteasc s lupte împotriva lor.ă ţ ş ă ă ă

i sînt convins c nu- i va g si odihn pîn cînd nu- i va fi scos completŞ ă ş ă ă ă ş din minte.

i aici a ov it.Ş ş ă— Persoana mea, am zis eu.— A dori ca i tu s te str dui în acela i sens, a continuat el.ş ş ă ă ş— i-a spus c asta e inten ia ei?Ţ ă ţ— Nu, n-am abordat aceast chestiune. Nu era neă voie deoarece n-

aveam nici o îndoial c asta e hot rîrea ei.ă ă ă— S m uite?ă ă

154154

— Da, Markham! De ce nu?— Mde, m rog — atîta i-am zis cu glas tare.ăÎns în sinea mea i-am r spuns: „Nu, Lawrence, în privin a asta teă ă ţ

în eli, ea nu e hot rît s m uite. Ar fi nedrept s dea uit rii, o persoanş ă ă ă ă ă ă ă atît de profund i de afectuos devotat ei, o persoan care-i poate apreciaş ă ă în atît de mare m sur meritele i care-i poate în elege toate gîndurile,ă ă ş ţ a a cum sînt eu. Ar fi o gre eal din parş ş ă tea mea s dau uit rii o femeie caă ă ea, de vreme ce-am iubit-o sincer i-am cunoscut-o atît de bine”.ş

Dar n-am mai, spus nimic în aceast privin . Am abordat imediat ună ţă nou subiect de conversa ie i curînd mi-am luat r mas bun de la prietenulţ ş ă meu, sim ind penţ tru el mai pu in cordalitate decît de obicei. Poate c n-ţ ă ăaveam dreptul s fiu sup rat pe el, i totu i eram.ă ă ş ş

La mai pu in de o s pt mîn l-am întîlnit întorcîndu-se dintr-o vizitţ ă ă ă ă la familia Wilson. Mi-am luat inima în din i s -i fac un serviciu, chiarţ ă dac era împotriva sentimentelor lui. F ceam asta pentru c nu puteamă ă ă îng dui ca o asemenea femeie s devin cumnata doamnei Huntingdon.ă ă ă Nu puteam suporta gîndul ca el s fie atras, prin în el torie, într-oă ş ă c snicie cu o femeie atît de nepoă trivit pentru un c min tihnit. M tem că ă ă ă i el avea unele b nuieli în privin a aceasta. Dar era atît de lipsit deş ă ţ

experien i atît de mare era puterea de atrac ie a respectiveiţă ş ţ domni oare, încît suspiciunile nu-l tulburaş ser prea mult vreme. Sîntă ă convins c singurele motive serioase ale ov ielilor lui, care-lă ş ă împiedicaser deocamă dat s o cear de nevast , fuseser rudele i înă ă ă ă ă ş special mama ei, pe care el n-o putea suferi. Dac ar fi locuit la oă oarecare dep rtare ar fi putut, eventual, s treac peste aceast obiec ie,ă ă ă ă ţ dar treaba nu era deloc u oar cînd se aflau doar la cîteva mile deş ă Woodford.

— Lawrence, v d c ai fost în vizit la familia Wilă ă ă son, i-am zis eu mergînd pe lîng poneiul lui.ă

— Da, mi-a r spuns el, evitîndu-mi privirea. Mi s-a p rut c e oă ă ă datorie de polite e s profit de primul priţ ă lej ca s le mul umesc pentruă ţ amabilele lor aten ii, fiţ indc în tot cursul bolii mele s-au interesat mereuă i cu mult insisten de mine.ş ă ţă

— Toate astea sînt opera domni oarei Wilson.ş— i chiar de-ar fi a a — mi-a r spuns el ro ind destul de vizibil —Ş ş ă ş

s fie oare sta un motiv ca s nu le mul umesc cum se cuvine?ă ă ă ţ— E un motiv ca s n-o ceri de nevast !ă ă

155155

— Dac nu te superi, vrei s l s m balt subiectul sta? mi-a zis el cuă ă ă ă ă ă o nepl cere f i .ă ăţşă

— Nu, Lawrence, cu îng duin a ta o s -l continui. i pentru c totă ţ ă Ş ă vorbim despre asta, am s - i spun un lucru pe care n-ai decît s -l creziă ţ ă sau nu, dup cum î i va fi voia. Dar te rog s nu ui i c nu-mi st înă ţ ă ţ ă ă obicei s rosă tesc neadev ruri i c în cazul de fa n-a avea nici ună ş ă ţă ş motiv ca s deformez adev rul...ă ă

— Ei, Markham, despre ce-i vorba?— Domni oara Wilson o ur te pe sora ta. Ar fi oaş ăş recum firesc ca,

ne tiind de înrudirea dintre voi, s -i poarte o oarecare du m nie, dar niciş ă ş ă o femeie de treab sau binevoitoare n-ar fi capabil s manifeste r utateaă ă ă ă aceea aspr , împietrit i r u inten ionat fa de o rival închipuit , peă ă ş ă ţ ă ţă ă ă care am observat-o la ea.

— Vai, Markham!— Da, i credin a mea este c Eliza Millward i cu ea, chiar dac n-auş ţ ă ş ă

fost ele sursa zvonurilor care au circulat, în orice caz le-au încurajat iş sînt principalele vinovate de r spîndirea lor. Bineîn eles, ea n-a dorit s -ă ţ ăi amestece numele în aceast treab , dar cea mai mare pl cere a ei fost,ţ ă ă ă i mai este înc , s-o ponegreasc , atît cît poate, pe sora ta, f r s ri teş ă ă ă ă ă ş

prea mult s - i dea în vileag propria r utate!ă ş ă— Nu pot crede una ca asta, m-a întrerupt înso itorul meu, cu obrajiiţ

arzînd de indignare.— M rog, întrucît n-o pot dovedi, trebuie s m mul umesc s - iă ă ă ţ ă ţ

spun c a a stau lucrurile. Dar cum dac ar fi adev rat, nu te-ai însura cuă ş ă ă domni oara Wilson, f bine s fii prudent pîn cînd te vei încredin a cş ă ă ă ţ ă lucrurile stau altfel.

— Markham, dar eu nu i-am spus niciodat c am inten ia s-o iau deţ ă ă ţ nevast pe domni oara Wilson, mi-a r spuns el trufa .ă ş ă ş

— Nu, dar indiferent dac vrei sau nu, ea are inten ia s te ia deă ţ ă b rbat.ă

— i-a spus ea?Ţ— Nu, dar...— Atunci n-ai nici un drept s faci o asemenea afiră ma ie în privin aţ ţ

ei.i-a îmboldit c lu ul, dar eu am pus mîna pe coama lui hot rît s -l inŞ ă ţ ă ă ţ

în loc.

156156

— Stai o clip , Lawrence, i d -mi voie s - i explic. i te rog s nu fiiă ş ă ă ţ Ş ă atît de — nu tiu cum sa spun — inaccesibil, cum e ti. tiu ce gînde tiş ş Ş ş despre Jane Wilson. i sînt convins c tiu cît de gre ite sînt opiniileŞ ă ş ş tale. i i se pare c e deosebit de încînt toare, elegant , în eleapt iŞ ţ ă ă ă ţ ă ş rafinat . Nu- i dai seama c e egoist , împieă ţ ă ă trit la inim , ambi ioas ,ă ă ţ ă ipocrit , cochet i superficial .ă ăş ă

— Destul, Markham, destul!— Nu. D -mi voie s termin. Tu nu tii c dac te-ai însura cu eaă ă ş ă ă

c minul t u ar fi lipsit de orice raz de soare, de orice bucurie iă ă ă ş mîngîiere. i în cele din urm i s-ar frînge inima cînd ai constata c e tiŞ ă ţ ă ş legat de o persoan atît de incapabil s - i împ rt easc gusturile,ă ă ă ţ ă ăş ă sentimentele, ideile, atît de lipsit de sensibilitate, de sim minte bune iă ţă ş de adev rat noble e sufleteasc .ă ă ţ ă

— Ai terminat? m-a întrebat calm prietenul meu.— Da. tiu c m ur ti pentru impertinen a mea dar nu-mi pas ,Ş ă ă ăş ţ ă

dac ea va izbuti totu i s te fereasc de aceast gre eal fatal .ă ş ă ă ă ş ă ă— Bravo! mi-a r spuns el cu un zîmbet cam glacial îmi pare bine că ă

ai sc pat de propriile tale necazuri sau c ai uitat de ele în atare m sură ă ă ă încît s te po i ocupa atît de intens de treburile altora i s - i ba i capul înă ţ ş ă ţ ţ mod, atît de inutil, cu calamit ile închipuite sau posibile ale vie ii lorăţ ţ viitoare.

Ne-am desp r it — din nou cu oarecare r ceal . i totu i n-am încetată ţ ă ă Ş ş s r mînem prieteni. Avertismentul meu bine inten ionat, de i ar fi putută ă ţ ş s fie rostit cu mai mult chibzuial i, pe de alt parte, primit cu maiă ă ă ş ă mult recuno tin , i-a produs totu i, în oarecare mă ş ţă ş ş ăsur , efectul dorit.ă Lawrence nu i-a mai repetat vizitele la familia Wilson i, cu toate c înş ş ă discu iile noastre ulteţ rioare, nici el nici eu n-am mai pomenit numele lui Jane — am motive s cred c el mi-a rumegat bine vorbele i s-aă ă ş interesat în alte p r i, cu destul curiozitate, de i în mod discret înă ţ ă ş privin a frumoasei domni oare, a comparat în sinea lui modul în care i-oţ ş descrisesem eu cu propriile lui observa ii despre ea i cu ceea ce a auzitţ ş de la al ii. În cele din urm a ajuns la concluzia c inînd seama de toateţ ă ă ţ considerentele, ar fi fost mult mai bine ca ea s r mîn domni oaraă ă ă ş Wilson de la Ryecote Farm decît s se transforme în doamna Lawrenceă de la Woodford Hall. De asemenea, sînt convins c în scurt vreme aă ă înv at destule pentru a- i privi cu o tainic uimire afec iunea anterioarăţ ş ă ţ ă i pentru a se felicita c a avut norocul s scape. Dar acest lucru nu mi l-ş ă ă

157157

a m rtuă risit niciodat nici pe fa , nici prin aluzii; nu mi-a mul umită ţă ţ niciodat pentru rolul pe care-l jucasem în izb virea lui — ceea ce nu eraă ă deloc surprinz tor pentru cineva care-l cuno tea atît de bine ca mine.ă ş

Cît despre Jane Wilson, bineîn eles c ea a fost dezaţ ă m git i am rîtă ăş ă ă cînd s-a trezit deodat neglijat i în cele din urm p r sit de fostul eiă ă ş ă ă ă ă admirator. Oare am gre it n ruindu-i astfel speran ele pe care le nutrea?ş ă ţ Cred c nu.ă

158158

CAPITOLUL XLVII

ÎNTR-O DIMINEA DE PE LAŢĂ începutul lui noiembrie, curînd dup micul dejun, pe cînd redactam ni teă ş scrisori de afaceri, Eliza Millward a venit în vizit la sora mea. Rose nuă avea nici discern mîntul i nici mali ia necesare pentru a o privi pe micaă ş ţ diavoli în aceea i lumin în care o vedeam eu, a a c prietenia lorţă ş ă ş ă dinainte d inuia înc . În momentul sosirii ei nu era altcineva în odaieă ă decît Fergus i cu mine. Maic -mea i cu sor -mea lipseau amîndou „înş ă ş ă ă scopuri domestice”. Dar eu nu aveam de gînd s m dau peste cap pentruă ă a o distra pe Eliza, chiar dac altcineva ar fi fost înclinat s-o fac . Amă ă onorat-o doar cu un salut nep s tor i bineă ă ş în eles cu cîteva cuvinte, apoiţ mi-am v zut de scris, l sîndu-l pe fratele meu s fie mai politicos dacă ă ă ă are chef. Numai c Eliza voia s m tachineze.ă ă ă

— Vai, ce pl cere s te g sesc acas , domnule Markham! mi-a zis eaă ă ă ă cu un zîmbet mali ios i ipocrit. În ulţ ş tima vreme te v d atît de rar... Nuă mai treci deloc pe la casa parohial . Pot s - i spun c tata e profundă ă ţ ă jignit, a ad ugat ea pe un ton juc u privindu-m drept în fa cu un rîsă ă ş ă ţă impertinent, i a ezîndu-se cam în coasta seş ş creterului meu, dincolo de col ul mesei.ţ

— În ultima vreme am avut o mul ime de treburi, i-am spus eu f rţ ă ă s -mi ridic ochii de pe scrisoareă

— Serios? Cineva spunea c în ultimele luni i-ai neglijat în modă ţ ciudat treburile.

— Atunci cineva a gre it, pentru c în special în ulş ă timele dou luniă am trudit cu deosebit sîrguin .ă ţă

— A! M rog, b nuiesc c nimic nu e mai bun deă ă ă cît activitatea intens pentru a consola inimile r nite. Te rog s m ier i, domnuleă ă ă ă ţ

159159

Markham, dar nu ar i , deăţ loc bine i toat lumea spune c de-o bucatş ă ă ă de vreme e ti atît de melancolic i posac încît aproape am impreş ş sia c teă roade cine tie ce grij tainic . Înainte — zise ea cu timiditate — a fiş ă ă ş putut îndr zni s te întreb desă ă pre ce e vorba i cum a putea s teş ş ă consolez. Dar acum nu mai am curajul s fac un asemenea lucru.ă

— E ti foarte amabil , domni oar Eliza. Cînd voi socoti c po i faceş ă ş ă ă ţ ceva pentru a m consola, am s -mi iau inima în din i i am s io spun.ă ă ţ ş ăţ

— Vai, te rog! B nuiesc c n-am voie nici m car s încerc s ghicescă ă ă ă ă ce te nec je te?ă ş

— Nu e nevoie, pentru c i-o voi spune eu. Ceea ce m nec je te celă ţ ă ă ş mai tare în momentul de fa este o anumit domni oar ; st în coastaţă ă ş ă ă mea i m împieş ă dic s -mi termin scrisoarea i s m apuc, dup aceeaă ă ş ă ă ă de treburile zilnice.

Înainte ca ea s poat r spunde acestor vorbe nepoliă ă ă ticoase, a intrat în odaie Rose. Domni oara Eliza s-a riş dicat s-o salute i s-au a ezatş ş amîndou lîng foc unde st tea în picioare fl c ul acela tîn r, Fergus,ă ă ă ă ă ă sprijinit cu un um r de col ul c minului, cu picioarele încruci ate i cuă ţ ă ş ş mîinile în buzunarele pantalonilor.

— Ei, Rose, am s - i împ rt esc o veste — sper c n-ai auzit-o pînă ţ ă ăş ă ă acum fiindc indiferent dac e bun , rea sau a a i a a, întotdeaunaă ă ă ş ş ş omului îi face pl cere s-o aud . E vorba de biata doamn Graham...ă ă ă

— Sst, sst! a optit Fergus pe un ton grav i solemn. Nu pomenimş ş niciodat de ea. Numele ei nu se roste te niciodat .ă ş ă

i, ridicînd ochii, l-am prins uitîndu-se pe furi la mine i ducînd unŞ ş ş deget la frunte. Apoi, clipind iret c tre domni oara Millward, cl tinîndş ă ş ă trist din cap, ia optit:ş

— O idee fix — dar nu pomeni de asta — vorbe te de orice altcevaă ş numai de asta nu.

— Mi-ar p rea r u s jignesc sentimentele cuiva, a r spuns eaă ă ă ă aproape în oapt . Atunci, poate alt dat .ş ă ă ă

— Vorbe te pe leau, domni oar Eliza! i-am zis eu necatadicsind sş ş ş ă ă bag în seam bufoneriile lui frate-meu. În prezen a mea po i s spui, f ră ţ ţ ă ă ă fric , orice.ă

— Ei bine, mi-a r spuns ea, poate a i aflat c so ul doamnei Grahamă ţ ă ţ nu e de fapt mort i c ea fugise de la el?ş ă

Am tres rit i am sim it c -mi ard obrajii, îns m-am aplecat asupraă ş ţ ă ă scrisorii i am continuat s-o împ turesc în timp ce ea vorbi mai departe:ş ă

160160

— Dar poate n-ai tiut c acum s-a întors la el i c , în sfîr it, s-auş ă ş ă ş împ cat. Gînde te-te numai — a reluat ea întorcîndu-se spre Rose careă ş era uluit — ce zevzec trebuie s fie b rbatul la!ă ă ă ă

— De unde de ii aceast informa ie, domni oar Eliza? am întrebat-oţ ă ţ ş ă eu întrerupînd exclama iile surorii mele.ţ

— Dintr-o surs demn de încredere, domnule.ă ă— De la cine, dac -mi îng dui s te întreb?ă ă ă— De la unul din servitorii conacului Woodford.— O! Nu tiam c e ti în termeni atît de intimi cu personalul deş ă ş

serviciu al domnului Lawrence.— N-am auzit-o direct de la servitor. Dar el i-a spus-o în taină

servitoarei noastre, Sarah, i Sarah mi-a spus-o mie.ş— În mare tain , b nuiesc. i dumneata ne-o comuă ă Ş nici, tot în mare

tain , nou . Dar eu î i pot spune c povestea nu prea st în picioare i că ă ţ ă ă ş ă nu e adev rat deă cît cel mult pe jum tate.ă

În timp ce vorbeam am terminat de pecetluit scrisorile, le-am pus iş adresele, cu mîna cam nesigur , în ciuda tuturor sfor rilor de a-miă ţă p stra calmul i în ciuda convingerii mele ferme c doamna Graham nuă ş ă se întorsese de bun voie la so ul ei i nici nu se împ case cu el. Poate că ţ ş ă ă servitorul acela cu gur mare, ne tiind ce s-a întîmplat cu ea, i-aă ş ş închipuit c s-a împ cat cu b rbatu-s u, iar frumoasa noastr vizitatoareă ă ă ă ă luase totul drept certitudine, ad ugîndu-i am nunte, încîntat s aibă ă ă ă ă prilejul de a m chinui. Dar exista o ans — o ans slab , ca cineva s-oă ş ă ş ă ă fi tr dat i ea s fi fost r pit cu for a. Hot rît s aflu adev rul, oricît deă ş ă ă ă ţ ă ă ă grav va fi fost, am pus repede scrisorile în buzunar i morm ind ceva înş ă leg tur cu po ta, am p r sit înc perea, m-am repezit în curte i amă ă ş ă ă ă ş început s strig s mi se aduc repede calul. Nefiind nimeni pe acolo, l-ă ă ăam tras chiar eu afar din grajd, i-am pus în grab aua i frîul, am înă ă ş ş -c lecat i am pornit-o în galop c tre Woodford. L-am g sit pe st pînulă ş ă ă ă conacului plimbîndu-se gînditor prin parc.

— Sora ta a plecat? au fost primele cuvinte pe care le-am rostit, strîngîndu-i mîna, în loc s -l întreb ca de obicei de s n tate.ă ă ă

— Da, a plecat, mi-a r spuns el atît de calm încît mi-a înl turat peă ă dat temerile.ă

— B nuiesc c n-am voie s aflu unde e? l-am înă ă ă trebat eu desc lecîndă i l sîndu-mi calul pe mîna gr diş ă ă narului care, fiind singurul servitor din

apropiere, fusese chemat de st pînul lui s -mi duc bidiviul în grajd.ă ă ă

161161

Prietenul meu m-a luat cu un gest grav de bra i conducîndu-m prinţ ş ă gr din mi-a r spuns la întrebare:ă ă ă

— E la conacul Grassdale din comitatul X.— Unde?! am strigat eu tres rind.ă— La conacul Grassdale.— Dar cum de s-a întîmplat una ca asta? am întrebat i mi s-a t iatş ă

respira ia. Cine a tr dat-o?ţ ă— S-a dus de bun voie.ă— Imposibil, Lawrence! Nu se poate s fi fost atît de nebun ! amă ă

exclamat eu apucîndu-l cu vehemen de bra de parc as fi vrut s -lţă ţ ă ă silesc s - i retrag cuă ş ă vintele.

— Ba da, a a a f cut — a confirmat el cu acela i aer calm dinainte. iş ă ş Ş nu f r motiv — a ad ugat, retr gîndu- i cu un gest blînd bra ul dină ă ă ă ş ţ strînsoarea mea. Domnul Huntingdon e bolnav.

— i va s zic ea s-a dus s -l îngrijeasc ?Ş ă ă ă ă— Da.— N-are pic de minte! am exclamat eu f r voia mea i Lawrence aă ă ş

ridicat ochii spre mine cu un aer de repro . E pe moarte, nu?ş— Nu cred, Markham.— i cîte alte infirmiere mai are? Cîte alte doamne îl mai îngrijesc?Ş— Nici una. Era singur, pentru c altfel nu s-ar fi dus ea acolo.ă— Ah, fir-ar s fie! E de necrezut!ă— Ce anume? C l-au p r sit to i i toate?ă ă ă ţ şN-am încercat s -i r spund pentru c nu eram sigur dac nu cumvaă ă ă ă

tocmai acest lucru m scotea din min i. A adar, am continuat s mergă ţ ş ă mai departe, pe alee, într-o t cere chinuit i strîngîndu-mi fruntea înă ă ş mîini. Apoi deodat oprindu-m i întorcîndu-m spre înso iă ă ş ă ţ tul meu am exclamat enervat:

— Dar de ce a f cut ea pasul sta nechibzuit? Ce diavol a îndemnat-ă ăo?

— Nimic altceva decît sim ul datoriei.ţ— Prostii!— tii, Markham, la început cam a a îmi venea i mie s spun. TeŞ ş ş ă

asigur c nu datorit sfatului meu s-a dus, întrucît îl detest pe individulă ă acela cu tot atîta aprindere ca i tine — afar doar de faptul c îndrepş ă ă -tarea lui mi-ar aduce mult mai mult bucurie decît moartea lui. Dar eu n-ăam f cut altceva decît s-o inforă mez de boala lui (datorat c derii de peă ă

162162

cal în timpul unei vîn tori) i s -i spun c nefericita aceea de domniă ş ă ă oarş ă Myres l-a p r sit cu cît va vreme în urm .ă ă ă ă

— Mare gre eal ! Acum, cînd o va avea pe ea acolo, o s -i in totş ă ă ţ ă felul de discursuri mincinoase, o s -i fac promisiuni f arnice, ea o s -lă ă ăţ ă cread , i atunci siă ş tua ia ei o s fie de zece ori mai rea decît înainte.ţ ă

— S-ar p rea c în momentul de fa nu exist un temei prea seriosă ă ţă ă pentru asemenea temeri — mi-a zis el sco înd din buzunar o scrisoare.ţ Din relatarea pe care am primit-o azi diminea a zice c ...ţă ş ă

Era scrisul ei! Dintr-un îndemn irezistibil am întins mîna i cuvintele:ş „D -mi-o s-o citesc”, mi-au sc pat f r voie de pe buze. Era evident că ă ă ă ă el nu prea voia s -mi îndeplineasc rug mintea, dar în timp ce ov ia i-ă ă ă ş ăam smuls-o din mîn . Revenindu-mi îns în fire, dup o clip , m-amă ă ă ă gr bit s i-o înapoiez.ă ă

— Poftim, ia-o, — i-am zis — dac nu vrei s-o ciă tesc.— Ba nu, mi-a r spuns, po i s-o cite ti dac î i face pl cere.ă ţ ş ă ţ ăAm citit-o i ai i tu Halford posibilitatea s afli ce scria în ea:ş ş ă

Grassdale, 4 noiembrie

Drag Frederick,ă

tiu c trebuie s fii ner bd tor s afli ve ti de la mine, Ş ă ă ă ă ă ş a aş c - i voiă ţ spune tot ce am de spus. Domnul Huntingdon e foarte bolnav, dar nu e pe moarte i nici amenin at de o primejdie imediat . În momentul deş ţ ă fa e ceva mai bine decît atunci cînd am venit eu. Am g sit ţă ă casa într-o stare jalnic : doamna Greaves, Benson i toate celelalte slugiă ş cumsecade plecaser i cele care veniser s le ia locul erau oă ş ă ă adun tur de oameni nep s tori i dezordona i, ca s nu zic mai r u.ă ă ă ă ş ţ ă ă Dac mai r mîn aici va trebui neap rat s -i schimb. O infirmier deă ă ă ă ă profesie — o b trîn aspr i posac — fusese angajat s -l îngriă ă ă ş ă ă ă jească pe bietul bolnav. Sufer cumplit i nu are curajul necesar pentru aă ş suporta totul cu demnitate. R nile propriu-zise pricinuite de accidentulă lui nu sînt grave i dup cum zice doctorul, ar fi un fleac pentru un ornş ă cump tat. Dar fiind vorba de el, lucrurile stau cu totul altfel. În searaă sosirii mele, cînd am intrat în odaia lui, z cea într-un fel de delir. Nu m-ăa b gat în seam pîn cînd nu i-am vorbit, i atunci m-a confundat cuă ă ă ş altcineva.

163163

— Tu e ti Alice, te-ai întors? a murmurat el. De ce m-ai p r sit?ş ă ă— Eu sînt, Arthur, eu, Helen, so ia ta.ţ— So ia mea! a zis el tres rind. Pentru numele lui Dumnezeu, nu maiţ ă

pomeni de ea! N-am nici o so ie.ţ S-o ia dracu! a strigat el dup o clip .ă ă i pe tine la fel! De ce-ai f cut asta?Ş ă

N-am mai rostit nici o vorb . Dar observînd c el st cu privirileă ă ă a intite c tre picioarele patului, m-am dus i m-am a ezat acolo punîndţ ă ş ş lumina în a a fel încît s -mi cad pe fa pentru c voiam totu i s mş ă ă ţă ă ş ă ă recunoasc . Mult vreme m-a privit în t cere, la început cu ni te ochiă ă ă ş f r expresie, apoi cu o intensitate crescînd , ciudat , pîn la fixitate. Înă ă ă ă ă cele din urm m-a speriat ridicîndu-se brusc în cot i întrebînd într-oă ş oapt îngrozit , cu priş ă ă virile înc a intite asupra mea:ă ţ

— Cine-i acolo ?.— Helen Huntingdon, i-am zis eu ridicîndu-m înceă ti or i a ezîndu-ş ş ş

m într-un loc unde s fiu mai pu in vizbil .ă ă ţ ă— Probabil c înnebunesc, a strigat el. Sau, tiu eu? Poate delirez.ă ş

Dar oricine-ai fi, p r se te-m ... Nu pot suporta fa a aceea alb i ochiiă ă ş ă ţ ă ş aceia! Pentru numele lui Dumnezeu, trimite-mi pe altcineva care nu arat astfel!ă

Am ie it imediat i am trimis-o pe infirmier . Dar a doua ziş ş ă diminea am intrat din nou în camera lui. Luînd locul infirmierei, laţă c p tîiul lui, l-am p zit i l-am servit timp de cîteva ceasuri, stînd cîtă ă ă ş mai pu in dinaintea, ţ ochilor lui. I-am vorbit numai cînd era absolută nevoie i înc i atunci în oapt . La început mi s-a adresat ca i cum aş ă ş ş ă ş ş fi fost infirmiera, dar cînd am str b tut înă ă c perea pentru a ridicaă jaluzelele, a a cum m rugase, a zis:ş ă

— Nu, nu e infirmiera. E Alice. R mîi cu mine, te rog! Hîrca aiaă b trîn o s m bage în mormînt.ă ă ă ă

— Sigur c o s stau cu tine, i-am spus.ă ăi dup aceea m striga mereu Alice sau altfel, tot nume necunoscuteŞ ă ă

mie. M-am str duit din r sputeri s nu zic nimic temîndu-m c oă ă ă ă ă contrazicere ar putea s -l tulbure prea r u. Dar cînd mi-a cerut ună ă pahar cu ap i-a murmurat: «Mul umesc, scumpo!», nu m-am maiă ş ţ putut st pîni i i-am zis r spicat: ă ş ă

— Nu mi-ai spune astfel dac m-ai recunoa te.ă ş— O! strig el tres rind de parc l-ar fi în epat o viespe. Nu cumvaă ă ă ţ

vrei s spui c e ti cu adev rat ea!ă ă ş ă

164164

— Ba da! Dar nu e nevoie s te fere ti astfel de mine ca i cum i-aă ş ş ţ ş fi cel mai mare du man. Am venit s - i port de grij i s fac ceea ce n-aş ă ţ ă ş ă vrut s fac nici una dintre iubitele tale!ă ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu m mai tortura! Nu în eleg nimică ţ din toat povestea asta! A fost un vis...!ă

— Nu, Arthur, n-a fost un vis: te-ai purtat în a a hal încît m-ai silitş s te p r sesc. Dar am aflat c e ti bolnav i singur i m-am întors s teă ă ă ă ş ş ş ă îngrijesc. Nu trebuie s - i fie team ci, dimpotriv , s ai încredere înă ţ ă ă ă mine. C ci nim nui nu-i mai pas de tine. Dar acum n-are rost s - i facă ă ă ă ţ repro uri.ş

— Ce-ai f cut cu b iatul meu?ă ă— E bine s n tos i-l vei putea vedea cînd te vei lini ti, nu acum.ă ă ş ş— Unde e? — E bine.— E aici?— Oriunde ar fi, nu-l vei vedea pîn ce nu-mi vei fi promis s -l la iă ă ş

în grija i sub protec ia mea i s -mi dai voie s -l iau de aici cînd voiş ţ ş ă ă vrea i s -l duc unde voi dori dac mai tîrziu voi socoti necesar s -l ducş ă ă ă din nou de aici. Dar despre astea vom vorbi mîine. Acum trebuie s staiă lini tit.ş

— Nu, d -mi voie s -l v d acum. Dac trebuie neapă ă ă ă ărat s - i promită ţ toate astea, o s - i promit...ă ţ

— Nu...— Jur pe Dumnezeu! Haide acuma, d -mi voie s -l v d.ă ă ă— Dar nu pot avea încredere în jur mintele i proă ş misiunile tale.

Vreau o în elegere scris i semnat în prezen a unui martor. Dar nuţ ă ş ă ţ ast zi, ci mîine.ă

— Ba nu! Ast zi, acum! a insistat el.ăEra într-un asemenea hal de agita ie, inea atît de mult s i seţ ţ ă

îndeplineasc imediat dorin a, încît m-am gîndit c poate e mai bine să ţ ă ă i-o satisfac pe dat deoarece am v zut c altfel n-o s - i poat g siă ă ă ă ş ă ă lini tea. Dar eram hot rît s nu scap din vedere interesele fiului meu.ş ă ă ă

i întrucît redactasem, în termeni limpezi, pe o foaie de hîrtie,Ş promisiunea pe care doream s-o ob in de la domţ nul Huntingdon, i-am citit-o cu glas tare i l-am obligat s-o semneze în prezen a lui Rachel.ş ţ M-a rugat foarte mult s nu dau în vileag, în fa a servitoarei, lipsa meaă ţ de încredtre în cuvîntul lui. I-am spus c -mi pare r u, dar cum de atîteaă ă

165165

ori abuzase de încrederea mea, trebuia s suporte consecin ele. Aă ţ pretextat c nu poate ine pana în mîn .ă ţ ă

— Atunci va trebui s a tept m pîn cînd vei fi în stare s-o faci, i-amă ş ă ă zis.

A zis c totu i va încerca, dar pe urm a protestat c nu vede să ş ă ă ă scrie. I-am ar tat cu degetul unde urma s semneze, dar a zis c n-areă ă ă puterea s alc tuiasc literele.ă ă ă

— În cazul sta înseamn c e ti prea bolnav ca s -l po i vedea peă ă ă ş ă ţ copil, i-am zis eu.

V zîndu-m atît de neînduplecat , într-un tîrziu a semnat. I-amă ă ă poruncit lui Rachel s -l aduc pe b iat.ă ă ă

S-ar putea ca toate astea s i se par a dovad de cruzime dină ţ ă ă partea mea, dar tiam c nu trebuie s raş ă ă tez ocazia i s jertfesc viitorulş ă fiului meu unor presupuse sentimente ale unui astfel de tat . Micu ul Ară ţ -thur nu- i uitase p rintele, dar treisprezece luni de abş ă sen , în cursulţă c rora nu mai auzise de el, îl f cuser cam sfios. Cînd a fost poftit înă ă ă înc perea întunecoas unde z cea bolnavul, atît de schimbat fa deă ă ă ţă cum fusese alt dat — s-a lipit de mine i a r mas intuit loă ă ş ă ţ cului privindu- i tat l cu o expresie mai degrab de spaim decît de bucurie.ş ă ă ă

— Vino încoace, Arthur! îi zise acesta întînzind mîna c tre el.ăCopilul se apropie i atinse cu un gest timid mîna aceea fierbinte, darş

fu gata s se dea înapoi speriat, cînd ă taică-s u îl apuc deodat de braă ă ă ţ i-l trase lîng pat.ş ă

— M mai cuno ti? îl întreb domnul Huntingdon, scrutîndu-i cuă ş ă aten ie chipul.ţ

— Da.— Cine sînt?— Tata.— Te bucuri c m vezi?ă ă— Da.— Nu-i adev rat! r spunse p rintele s u dezamă ă ă ă ăgit, sl bindu- iă ş

strînsoarea i fulgerîndu-m cu o priş ă vire r zbun toare.ă ăArthur, astfel eliberat, se trase înd r t c tre mine i- i puse mînaă ă ă ş ş

într-a mea. Taic -s u spuse c l-am f cut pe copil s îl urasc i mă ă ă ă ă ă ş ă înjur cumplit.ă

În clipa în care a început s vorbeasc astfel, l-am trimis pe copilă ă afar din odaie. Cînd s-a mai oprit s r sufle, l-am asigurat, pe un tonă ă ă

166166

calm, c gre e te: c niciodat nu încercasem s vîr în mintea copiluluiă ş ş ă ă ă vreo prejudecat împotriva lui.ă

— Într-adev r, a fi dorit s te uite — i-am spus-— ă ş ă i înş special să uite lec iile pe care i le-ai dat. Din aceasta pricin , precum i de teamaţ ă ş de a nu mi se afla adresa, recunosc c nu i-am prea vorbit despre tine.ă Dar b nuiesc c nimeni nu m poate ine de r u pentru asta.ă ă ă ţ ă

Bolnavul r spunse doar printr-un geam t puternic, rasucindu- iă ă ş capul pe pern , în culmea nervozit ii.ă ăţ

— Cred c am i ajuns în iad! strig el. Setea asta blestemat îmiă ş ă ă preface pîn i inima în scrum!ăş Oare nimeni nu vrea...

Înainte de a- i fi încheiat propozi ia îi i turnasem un pahar dintr-oş ţ ş b utur r coritoare, ce se afla pe mas . O b u cu l comie, dar în timpă ă ă ă ă ă ce îndep rtam paharul morm i:ă ă

— Aranjeaz -mi perna i a ternutul sta blestemat.ă ş ş ăCeea ce am i f cut.ş ă— Ei, acum, mai d -mi un pahar din l turile alea.ă ăM-am supus.— E încînt tor, nu-i a a? m-a întrebat el cu un rînjet în timp ce-iă ş

ineam paharul la buze — nu sperai într-un asemenea moment fericit?ţ— S mai r mîn cu tine? l-am întrebat eu punînd paharul la loc peă ă

mas , sau s i-o trimit pe infirmier ?ă ă ţ ă— E ti admirabil de dr gu i de îndatoritoare! Dar m-ai înnebunitş ă ţăş

cu felul t u de a fi!ă— Bine, atunci te las, i-am zis i m-am retras. În ziua aceea nu l-amş

mai deranjat cu prezen a mea.ţA doua zi, de diminea , doctorul a prescris s i se ia sînge. Dupţă ă ă

aceea s-a mai potolit i s-a sim it mai lini tit. Am petrecut o jum tateş ţ ş ă din zi în camera lui, f r ca prezen a mea s -l mai tulbure... Acum,ă ă ţ ă Frederick, cred c a putea s -mi închei scrisoarea. Din amă ş ă ănuntele pe care i le-am dat po i s judeci singur în ce stare se afl pacientul meu,ţ ţ ă ă precum i care e situa ia mea i ce perspective am. D -mi de veste cîtş ţ ş ă mai curînd, eu am s - i scriu din nou ca s - i spun cum o mai ducem.ă ţ ă ţ Acum, cînd prezen a mea este tolerat , ba chiar solicitat în cameraţ ă ă bolnavului, o s am cam pu in timp liber, ca s m ocup de b ie el. Nuă ţ ă ă ă ţ merge s -l las meă reu cu Rachel, i nu îndr znesc s -l încredin ez nici oş ă ă ţ clip vreuneia dintre celelalte slugi; pe de alt parte, nici nu-l pot l saă ă ă singur. Dac starea tat lui s u se va înr ut i, am s-o rog pe Estheră ă ă ă ăţ

167167

Hargrave s aib grij de el o vreme, cel pu in pîn voi fi pus din nouă ă ă ţ ă ordine în gospod rie. Dar prefer s -l in sub ochii mei.ă ă ţ

M aflu într-o situa ie destul de ciudat : m stră ţ ă ă ăduiesc din r sputeriă s -l ajut pe b rbatul meu s se vină ă ă dece i s se îndrepte, dar dacş ă ă izbutesc, ce-am s fac? Datoria, bineîn eles — dar cum?...ă ţ

R mîi cu bine, dragul meu Frederick, ăHelen Huntingdon”

— Ei, ce p rere ai de scrisoare? m-a întrebat Lawă rence în timp ce eu o împ tuream în t cere.ă ă

— Mie mi se pare — i-am r spuns — c stric oră ă ă zul pe gî te, dac nuş ă chiar mai r u. Lawrence drag , îmi dai voie s p strez scrisoarea asta?ă ă ă ă Vezi bine c nu mi-a pomenit nici m car o dat numele în tot cuprinsulă ă ă ei — i nici n-a f cut m car vreo aluzie, cît de vag , la mine. A adar, nuş ă ă ă ş v d ce sup rare sau ce r u ar fi dac a p stra-o.ă ă ă ă ş ă

— Dar atunci de ce dore ti s-o ii?ş ţ— P i, n-a fost scris de mîna ei? Cuvintele astea nu au fostă ă

concepute de mintea ei i multe din ele rosş tite de buzele ei?— Bine, m rog, mi-a zis el.ăAm p strat-o. A a se face, Halford, c i-ai cunoscut în mod atît deă ş ă

am nun it cuprinsul.ă ţ— i cînd îi vei scrie — i-am zis eu lui Lawrence — te rog s aiŞ ă

bun tatea s-o întrebi dac îmi îng duie s le spun mamei i surorii meleă ă ă ă ş adev rul cu privire la siă tua ia ei, m car atît cît e necesar pentru a-i faceţ ă pe vecini s în eleag cît de nedrep i au fost cu ea. Nu cer mesaje tandre,ă ţ ă ţ dar întreab-o acest lucru; spune-i c este cea mai mare favoare pe careă mi-ar putea-o face. i mai spune-i... Nu, nu-i mai spune nimic... VeziŞ bine c -i tiu adresa i a putea s -i scriu i eu, dar am suă ş ş ş ă ş ficient bun simţ ca s m ab in.ă ă ţ

— Bine, Markham, am s fac atîta lucru pentru tine.ă— i de îndat ce prime ti un r spuns ai s -mi dai de veste?Ş ă ş ă ă— Dac toate merg bine, am s vin personal i am s - i spun imediată ă ş ă ţ

ce-am aflat.

168168

CAPITOLUL XLVIII

CINCI SAU ASE ZILE MAI Ş TÎR-ziu, domnul Lawrence ne-a f cut onoarea de a ne vizita. i cînd am r masă Ş ă singur cu el — ceea ce am aranjat imediat, a scos din buzunar o altă scrisoare de la sora lui.

Singurul r spuns cu privire la rug mintea mea era urm torul:ă ă ă

„Domnul Markham are libertatea s fac toate desă ă t inuirileă referitoare la mine, pe care le va crede de cuviin . S tie îns cţă ă ş ă ă dorin a mea este s se spun cît mai pu in cu putin în leg tur euţ ă ă ţ ţă ă ă acest subiect. Năd jduiesc c se simte bine; dar te rog spune-i c nuă ă ă trebuie s se mai gîndeasc la mine.”ă ă

Drag Halford, î i pot oferi cîteva extrase din resă ţ tul scrisorii, pentru c mi s-a permis s-o p strez i pe asta — poate ca un antidot împotrivaă ă ş oric ror speran e primejdioase.ă ţ

„Starea domnului Huntingdon este cu siguran mai bun , dar el eţă ă înc deprimat i sl bit de pe urma bolii grave i a regimului sever peă ş ă ş care e obligat s -l in — regim diametral opus tuturor deprinderiloră ţ ă sale anterioare. E de-a dreptul deplorabil s vezi cum via a lui dină ţ trecut i-a ruinat atît de grav constitu ia solid pe care o avea i i-aţ ă ş dezechilibrat întregul organism. Dar doctorul zice c acum poate fiă socotit în afar de priă mejdie, cu condi ia s se in i de aici înainte deţ ă ţ ă ş restric iile necesare. Unele b uturi înt ritoare trebuie s i se dea, ca unţ ă ă ă stimulent, numai c ele trebuie diluate cu în elepciune i folosite cît maiă ţ ş

169169

chibzuit. i tocmai acest lucru e foarte greu s -l ob in de la el. LaŞ ă ţ început, teama lui cumplit de moarte îmi u urase în mare m sură ş ă ă sarcina. Dar treptat, sim ind c suferin ele lui cumplite se mai alin iţ ă ţ ă ş p rîndu-i-se c primejdia se îndep rteaz , e din ce în ce mai nesupus.ă ă ă ă Pe de alt parte, acuma a început s -i revin i pofta de mîncare. Dar iă ă ă ş ş în aceast ă privin , deprinderea unor ani îndelunga i de necump tare seţă ţ ă întoarce împotriva lui. Eu îl supraveghez i-l in din scurt pe cît pot iş ţ ş adeseori m aleg cu oc ri i înjur tă ă ş ă uri. Uneori izbute te, prinş vicle uguri, s -mi în ele vigilen a, dup cum alteori îmi sfideaz , în modş ă ş ţ ă ă f i , voin a. Acum s-a împ cat cu faptul c -l îngrijesc i nu e niciodatăţş ţ ă ă ş ă mul umit dac nu stau la c p tîiul lui. M v d silit s fiu cam rece cuţ ă ă ă ă ă ă ă el uneori, pentru c altfel m-ar transforma într-o sclav . i tiu c ar fiă ă Ş ş ă o sl biciune de neiertat dac de dragul lui a renun a la toate celelalteă ă ş ţ lucruri. Am de supravegheat personalul de serviciu i mai trebuie s mş ă ă ocup i de micu ul Arthur — preş ţ cum i de propria mea s n tate. Nu stauş ă ă s -l veghez noaptea, deoarece socot c infirmiera angajat în accst scopă ă ă e mai priceput decît mine. i totu i, foarte rar m pot bucura de oă Ş ş ă noapte de odihn , i niciodat nu pot fi sigur c o voi avea. Pacientulă ş ă ă ă meu nu se jeneaz deloc s strige dup mine la orice or din zi, ba chiară ă ă ă i în toiul nop ii, cînd simte nevoia de prezen a mea. i dac o dat îmiş ţ ţ Ş ă ă

pune r bdarea la încercare prin preten iile lui nes buite, prin sclifoseli,ă ţ ă plîngeri sau repro uri, alt dat m deprim ar tîndu-se supus i blîndş ă ă ă ă ă ş ca un mielu el i înjosindu-se cumplit cînd temerile pun prea tareş ş st pînire pe el. Dar toate astea le pot ierta u or. tiu c ele se datorescă ş Ş ă sl biciunii trupului i tulă ş bur rii nervilor. Ceea ce m sup r cel maiă ă ă ă tare, este faptul c din cînd în cînd face cîte o încercare de a manifestaă o tandre e afectuoas care nu-mi inspir înţ ă ă credere i la care n-amş puterea s -i r spund. Nu c l-a urî: suferin ele lui i îngrijirea meaă ă ă ş ţ ş atent i-ar da dreptul s pretind oarecare duio ie din partea mea —ă ă ă ş chiar i afec iune, dac ar fi lini tit i sincer, dac s-ar mul umi s laseş ţ ă ş ş ă ţ ă lucrurile a a cum sînt. Dar, cu cît înş cearc mai mult s m împace, cuă ă ă atît m dau mai mult înapoi din fa a lui i din fa a viitorului.ă ţ ş ţ

— Helen, ce ai de gînd s faci cînd m voi îns nă ă ă ăto i? m-a întrebatş azi-diminea . Ai s fugi iar i?ţă ă ăş

— Asta depinde numai i numai de purtarea ta.ş— A, purtarea mea o s fie cu totul alta.ă

170170

— Dac voi constata c e necesar s te p r sesc, Arthur, nu voiă ă ă ă ă „fugi”. tii bine c am f g duiala ta c pot s plec oricînd vreau i s -Ş ă ă ă ă ă ş ămi iau i b iatul cu mine.ş ă

— Dar n-ai s ai nici un motiv s-o faci.ăAu urmat apoi o serie întreag de declara ii frumoase pe care le-amă ţ

curmat cu destul r ceal .ă ă ă— Va s zic nu vrei s m ier i? m-a întrebat el.ă ă ă ă ţ— Ba da, te-am i iertat. Dar tiu bine c nu m mai po i iubi cumş ş ă ă ţ

m iubeai alt dat — i mi-ar p rea chiar foarte r u dac ai face-o,ă ă ă ş ă ă ă pentru c n-a mai puă ş tea s - i r spund în acela i fel. A adar, mai bineă ţ ă ş ş s lă ăs m balt acest subiect i s nu mai revenim niciodat , îmi voi faceă ă ş ă ă datoria fa de tine, te voi îngriji i atît.ţă ş

Am v zut-o de dou ori pe Esther Hargrave.ă ăE o fat încînt toare, dar vioiciunea ei e la p mînt din pricinaă ă ă

insisten elor necru toare ale mamei sale în favoarea pretendentului peţ ţă care ea îl respinge. Aceast mam pare hot rît s -i am rasc cumplită ă ă ă ă ă ă via a fetei dac nu se supune dorin elor ei.ţ ă ţ

— M mica face tot ce-i st în putin — mi-a zis ea — ca s m simtă ă ţă ă ă o povar , un bolnav pentru întreaga familie i totodat fiica cea maiă ş ă nerecunosc toare, egoist i neascult toare care a existat vreodat .ă ă ş ă ă Pîn i Wală ş ter e sever, rece i arogant ca i cum m-ar urî. Cred c a fiş ş ă ş cedat imediat dac a fi tiut din capul locului cît de mult o s m costeă ş ş ă ă aceast împotrivire. Dar acum, mai mult sau mai pu in din înc p înare,ă ţ ă ăţ sînt hot rît s rezist pîn la cap t!ă ă ă ă ă

— Un motiv prost pentru o hot rîre bun , i-am r să ă ă puns. Dar în orice caz tiu c de fapt ai i motive mai în elepte pentru perseveren a ta. Teş ă ş ţ ţ sf tuiesc s nu le pierzi înc din vedere.ă ă ă

— În privin a asta po i s -mi acorzi tot creditul. Uneori o amenin peţ ţ ă ţ mama c am s fug în lume i c am s -mi dezonorez familia cî tigîndu-ă ă ş ă ă şmi singur exisă ten a, dac m mai tortureaz mult. Atunci izbutesc s-oţ ă ă ă mai sperii un pic. Dar dac lor nu le pas , z u c sînt hot rît s-o fac! ă ă ă ă ă ă

— Fii cuminte i mai ai pu in r bdare — i-am zis eu — i cuş ţ ă ă ş siguran c vor veni i vremuri mai bune.ţă ă ş

Biata fat ! Ce n-a da s se iveasc un b rbat vredă ş ă ă ă nic de o asemenea nevast ! Tu n-ai vrea-o, Frederick?”ă

171171

Dac lectura acestei scrisori m-a umplut de îngrijoă rare i de spaimş ă pentru viitorul lui Helen i al meu, aveam totu i i o f rîm de consolare:ş ş ş ă ă puteam s-o reabilitez în ochii tuturor vecinilor i cunoscu ilor. Familiileş ţ Millward i Wilson trebuiau s vad cu ochii lor soaş ă ă rele r zb tînd printreă ă nori. Propriile mele rude avesu s vad acela i lucru — rudele iă ă ş ş prietenii ale c ror susă piciuni îmi strecuraser atîta fiere i pelin în suflet,ă ş pentru a realiza acest lucru era suficient s arunc s mîn a, ea avea să ă ţ ă r sar curînd, pref cîndu-se într-o plant puternic i frumoas . tiam că ă ă ă ăş ă Ş ă vreo cîteva vorbe strecurate mamei i surorii mele vor fi de ajuns pentruş a r spîndi vestea pe tot cuprinsul meleagurilor înveciă nate, f r alteă ă eforturi din parte-mi.

Rose a fost încîntat . i de îndat ce i-am spus tot ce-am socotit deă Ş ă cuviin — pref cîndu-m c nici nu tiu mai multe — într-o clip s-aţă ă ă ă ş ă repezit s - i pun p l ria i alul i s-a gr bit s le duc familiilor Millă ş ă ăă ş ş ş ă ă ă -ward i Wilson ve tile bune — bune, b nuiesc eu, nuş ş ă mai pentru ea iş pentru Mary Millward (acea fat seă rioas i în eleapt , a c rei valoareă ş ţ ă ă fusese atît de repede sesizat i pre uit de doamna Graham, în ciudaă ş ţ ă înf i rii ei neinteresante; i care, în ceea ce o priăţşă ş ve te, fusese în stare sş ă vad i s aprecieze adev ratul caracter i adev ratele calit i aleă ş ă ă ş ă ăţ doamnei respective).

Întrucît s-ar putea s nu mai am prilejul de a pomeni de ea, ar fi poateă mai bine s - i spun acum c între timp se logodise în tain cu Richardă ţ ă ă Wilson. Acest tîn r foarte studios înv ase la Cambridge, unde conduitaă ăţ exemplar i sîrguin a lui plin de perseveren îl dusese departe. Laă ş ţ ă ţă vremea potrivit , a ajuns primul — i de fapt singuă ş rul — diacon al reverendului Millward; într-adev r, vîrsta înaintat a acestui gentlemană ă l-a silit, în cele din urm , s recunoasc faptul c obliga iile întinsei saleă ă ă ă ţ parohii au ajuns s dep easc energia cu care se l uda de atîtea ori.ă ăş ă ă Tocmai sta era lucrul pe care-l a teptau i cei doi îndr gosti i fideli iă ş ş ă ţ ş r bd tori. Cînd a venit vremea, au fost cununa i, spre uimirea lumiiă ă ţ m runte în care tr iau i care de mult vreme îi destinase pe amîndoiă ă ş ă vie ii solitare de celibatari.ţ

Continuau s locuiasc la casa parohial , doamna împ r indu- iă ă ă ă ţ ş timpul între tat l ei, între so , i enoria i — iar mai tîrziu i între copiiiă ţ ş ş ş lor din ce în ce mai numero i. Cînd Dumnezeu îl strînse la el pe reverenş -dul Millward, înc rcat de ani, reverendul Wilson îi urmase la casaă parohial de la Lindenhope, spre marea satisfac ie a s tenilor.ă ţ ă

172172

Dac te intereseaz i soarta pe care a avut-o dup acea sora doamneiă ăş ă respective, î i pot spune doar atît c acum vreo doisprezece sauţ ă treisprezece ani ea a scutit perechea fericit de prezen a ei, c s torindu-ă ţ ă ăse cu un negustor bogat de la L. Nu-l invidiez deloc pe acesta pentru tîrgul f cut. M tem c ea îi face via a destul de dificil , dac nu chiară ă ă ţ ă ă imposibil , de i, din fericire, el e prea m rginit ca s - i dea seam deă ş ă ă ş ă propor iile nenorocirii sale. Personal, am prea pu in de-a face cu ea. Nuţ ţ ne-am mai v zut de mul i ani. Dar sînt convins c n-a uitat i n-a iertată ţ ă ş nici pe fostul ei iubit, nici pe doamna care l-a f cut s se c iasc pentruă ă ă ă pasiunea lui prosteasc de adolescent.ă

Cît despre sora lui Richard Wilson, întrucît nu izbutise cu nici un chip s recî tige afec iunea domnului Lawrence sau s - i g seasc vreun altă ş ţ ă ş ă ă tovar de via bogat i elegant cum dorea ea, a r mas nem ritat . Dupăş ţă ş ă ă ă ă moartea mamei ei i-a retras prezen a luminoas de la ferma Ryecote,ş ţ ă g sind c îi era cu neputin s mai îndure n ravurile necioplite aleă ă ţă ă ă cinstitului ei frate Robert i ale vrednicei sale neveste. A adar, s-aş ş stabilit în ora ul X., re edin a comitatului, unde a tr it i b nuş ş ţ ă ş ă iesc c maiă tr ie te înc într-o s r cie cu luciu; a r mas rece, avar i incomod ,ă ş ă ă ă ă ă ş ă nef cînd nici un bine altora i prea pu in sie i. Î i petrece vremea cuă ş ţ ş ş lucrul de mîn i cu bîrfelile. Se refer adeseori la „fratele ei, preotul” iăş ă ş la „cumnata ei, so ia preotului”, dar niciodat la fraţ ă tele ei, fermierul, i laş cumnata ei, so ia fermierului. Are rela ii cu atî ia oameni cî i poate vedeaţ ţ ţ ţ f r prea mult cheltuial , dar nu iube te pe nimeni i nu e iubit deă ă ă ă ş ş ă nimeni — r mînînd o fat b trîn împietrit , trufa i sever .ă ă ă ă ă şăş ă

173173

CAPITOLUL XLIX

DE I DOMNUL LAWRENCE SEŞ ÎNS N TO ISEĂ Ă Ş pe deplin continuam s -l vizitez la fel de des. Vorbeamă rareori despre doamna Huntingdon; i totu i nu ne întîlneam niciodatş ş ă f r a pomeni de ea, întrucît nicodat nu c utam societatea lui Lawrenceă ă ă ă decît în speran a de a afla cîte ceva despre Helen. Începeam meţ reu să vorbesc despre alte lucruri i a teptam mai întîi s v d dac nu vaş ş ă ă ă deschide el primul discu ia. Dac n-o f cea, atunci întrebam în treac t:ţ ă ă ă „Ai mai avut ve ti de la sora ta în ultima vreme?”, dac zicea: „Nu”,ş ă atunci discu ia c dea balt . Dac zicea: „Da”, îmi luam inima în din i iţ ă ă ă ţ ş întrebam: „Ce mai face?”, dar niciodat : „Cum se simte so ul ei?”, chiară ţ dac ardeam de dorin a de a ti acest lucru. Asta pentru c nu eramă ţ ş ă destul de ipocrit ca s manifest vreo ner bdare de a-l ti îns n to it, dară ă ş ă ă ş nici destul de curajos ca s îndr znesc s -mi exprim f i dorin a unuiă ă ă ăţş ţ rezultat contrar. Dar doream oare acest lucru?... M tem c trebuie s mă ă ă ă recunosc vinovat; totu i, întrucît mi-ai auzit m rturisirea, trebuie sa-miş ă auzi i justificarea — cel pu in cîteva din scuzele prin care încercam s -ş ţ ămi lini tesc con tiin a.ş ş ţ

În primul rînd, vezi bine c via a lui aducea numai r u altora i niciă ţ ă ş un fel de bine lui însu i; cu toate c a fi dorit s-o v d încheindu-se, nu i-ş ă ş ăa fi vrut sfîr itul chiar dac acest lucru ar fi depins de mine. Pe de altş ş ă ă parte, a fi dat nu tiu cît ca Helen s fie liber .ş ş ă ă

Dup dou s pt mîni, Lawrence mi-a pus în mîn scriă ă ă ă ă soarea surorii lui. Am citit-o în t cere i i-am înapoiat-o f r nici un fel de comentariuă ş ă ă sau observa ie. Acest proţ cedeu i-a convenit atît de mult, încît de atunci începu s procedeze întotdeauna în acela i fel. Îi era mult mai u or decîtă ş ş s relateze con inutul lor.ă ţ

174174

În prima din aceste scrisori Helen spunea c boala domnuluiă Huntingdon se înr ut ise, din pricin c acesta continua s bea f ră ăţ ă ă ă ă ă m sur . În zadar îl inea ea de r u, în zadar îi turna ap în vin.ă ă ţ ă ă Argumentele i rug min ile ei erau luate în rîs, iar cînd descoperi c ea îiş ă ţ ă turna ap în vinul de Porto arunc furios sticla pe fereastr . Jur c n-oă ă ă ă ă s se mai lase în elat ca un copil i-i porunci majordomului, subă ş ş amenin area concedierii imediate, s -i aduc o sticl din cel mai tare vinţ ă ă ă afl tor în pivni . Afirm c s-ar fi f cut de mult bine dac ar fi fost l sată ţă ă ă ă ă ă în voia lui, dar c ea voia neap rat s -l in în acea stare de sl biciune caă ă ă ţ ă ă s -l duc de nas cum dorea ea. În concluzie, lu paharul într-o mîn iă ă ă ă ş sticla în cealalt i nu se l s pîn n-o goli. Rezultatul imeă ş ă ă ă diat al acestei „impruden e”, cum îi spunea ea cu mult blînde e, îl constituirţ ă ţ ă simptomele alarmante care-i înr uă t ir boala. Tocmai din aceastăţ ă ă pricin întîrziase ea s -i scrie fratelui ei. Toate manifest rile anterioareă ă ă ale bolii lui reveniser cu o virulen sporit : rana superficial peă ţă ă ă jum tate vindecat , se deschisese din nou; se proă ă dusese o inflama ieţ intern care, dac nu era tratat bine, avea s duc la un sfîr it fatal.ă ă ă ă ă ş Bineîn eles c aceast revenire a bolii, îl f cu pe Huntingdon i maiţ ă ă ă ş irascibil.

Scrisoarea urm toare informa c boala se agrava repede i c teamaă ă ş ă de moarte a bietului bolnav era i mai îngrijor toare decît starea de nerviş ă pe care i-o provocau durerile. Nu to i prietenii s i îl p r siser , domţ ă ă ă ă nul Hattersley, auzind de primejdia în care se afla, venise tocmai din îndep rtatul s u conac, din nordul rii, ca s -l vad . Îl înso ise iă ă ţă ă ă ţ ş nevast -sa, atît din pl cerea de a- i vedea prietena de care fuseseă ă ş desp r it atîta vreme, cît i pentru a- i vizita mama i sora.ă ţ ă ş ş ş

Doamna Huntingdon i-a exprimat bucuria de a o revedea pe Milicentş i s-a ar tat încîntat s constate c e atît de fericit i c se simte atît deş ă ă ă ă ăş ă

bine. „Milicent se afl acum la conacul Grove,ă continua scrisoarea, dar vine adeseori s m vad . Domnul Hattersley î i petrece o mare parteă ă ă ş din timp la c p tîiul lui Arthur. Dînd dovad de mai multe sentimenteă ă ă frumoase decît l-a fi crezut în stare, manifest deosebit de multş ă ă în elegere i bun voin fa de nefericitul s u prieten i se arata ţ ş ă ţă ţă ă ş mult mai doritor s -l consoleze decît e capabil s-o fac . Uneori încearc să ă ă ă glumeasc i s rîd cuă ş ă ă el, dar degeaba, uneori se str duie te s -lă ş ă înveseleasc vorbindu-i despre vremurile de demult. Dar asta nu faceă decît să-l arunce în ghearele unei triste i i mai profunde decît înainte.ţ ş

175175

Atunci, Hattersley e foarte încurcat i nu mai tie ce spun decît cel multş ş ă s sugereze, cu mult sfial , c ar fi bine s chem m preotul. Însă ă ă ă ă ă ă Arthur nici nu vrea aud de una ca asta. Uneori domnul Hattersley î iă ş ofer serviciile pentru a le înlocui pe ale mele, dar Arthur nu vrea s mă ă ă lase s plec. Capriciul acela ciuă dat ia propor ii din ce în ce mai mari peţ m sur ce foră ă ele îi scad — ideea fix de a m avea ve nic lîng patulţ ă ă ş ă lui. Nu-l p r sesc mai niciodat , decît cel mult ca s m odihnesc, ună ă ă ă ă ceas-dou în odaia de al turi, cînd e lini tit. Dar chiar i atunci las u aă ă ş ş ş întredeschis ca s tie c m poate chema oricînd. M aflu lîng elă ă ş ă ă ă ă chiar i acum în timp ce scriu. i, tare m tem, îl sup r faptul c mş Ş ă ă ă ă ă vede ocupat .ă

„În boala lui Arthur s-a produs o schimbare. M-a chemat lîng el, cuă o mutr atît de stranie i de agitat încît m-am speriat.ă ş ă

— Asta a fost criza, Helen! mi-a spus el încîntat. Am sim it o durereţ infernal aici — îns a trecut; nu m-am mai sim it atît de u urat de cîndă ă ţ ş am c zut la pat — ă a trecut, pe legea mea!

i mi-a strîns mîna i mi-a s rutat-o cu recuno tin Dar constatîndŞ ş ă ş ţă c nu-i împ rt esc bucuria, mi-a zvîrlit-o cît colo i m-a oc rît amarnică ă ăş ş ă pentru r ceala i insensibiă ş litatea mea. Cum îi puteam oare r spunde?ă Îngenunchind lîng patul lui i-am luat mîna i i-am ap sat-o pe buzeleă ş ă mele — pentru prima dat de la desp r irea noastr — i i-am spus, atîtă ă ţ ă ş cît îmi îng duiau lacrimile, c nu asta m t cuse s tac; ci mai degrabă ă ă ă ă ă teama c brusca încetare a durerii era un simptom îngrijor tor. Amă ă trimis imediat dup doctor. Îl a tept m cu ner bdare. Acum Arthur aă ş ă ă sc pat de dureri — trupul lui e ca i mort fa de orice senza ie, pe cîndă ş ţă ţ înainte suferin ele erau cumplite.ţ

Cele mai negre temeri ale mele se împlinesc: a început paralizia. Doctorul spune c nu mai e nici o speran ; exist cuvinte prin careă ţă ă s -ăi potţ descrie spaima i chinul lui. Nu mai sînt în stare s scriu.”ş ă

Scrisoarea urm toare era i mai tulbur toare. Arthur î i vedea sfîr itulă ş ă ş ş apropiindu-se repede. Acum nimic nu-l mai putea alina; încerc rileă stîngace ale lui Hattersley de a-l consola erau zadarnice. Lumea nu mai conta pentru el: via a i toate lucrurile interesante, grijile m runte iţ ş ă ş bucuriile efemere, nu mai însemnau nimc. A-i vorbi despre trecut însemna s -l torturezi cu remu c ri vane; a te referi la viitor însemna s -iă ş ă ă spore ti chinul; i totu i a t cea însemna s -l la i prad propriilor lui reş ş ş ă ă ş ă -grete i temeri.ş

176176

„Nu-i pot fi de nici un folos, scria Helen într-o alt scrisoare, refuză ă s se lase mîngîiat de vorbeleă mele. i, totu i, se aga de mine cu oŞ ş ţă insisten necru toare — cu un fel de disperare copil reasc , parc euţă ţă ă ă ă l-a putea salva de la soarta de care se teme. M ine zi i noapte lîngş ă ţ ş ă el. Chiar i acum în timp ce scriu, îmi ine mîna stîng în mîna lui;ş ţ ă uneori st lini tit, cu fa a palid întoars spre mine; alteori, îmi apucă ş ţ ă ă ă bra ul cu violen — i pe frunte îi apar broboane mari de sudoareţ ţă ş gîndindu-se la ceea ce vede sau crede c vede dinaintea ochilor. Dacă ă-mi retrag o clip mîna, se sup r :ă ă ă

— R mîi cu mine, Helen; las -m s te in a a. Mi se pare ca în felulă ă ă ă ţ ş sta nici un r u nu m poate atinge. O, draga mea, moartea este atît deă ă ă

îngrozitoare! N-o pot îndura! Tu nu tii, Helen, n-ai cum s - i închipuiş ă ţ ce este, n-o ai dinaintea ochilor. Dup ce m vor îngropa, tu te veiă ă întoarce la rosturile tale i vei fi la fel de fericit ca întotdeauna, iş ă ş lumea întreag o s mearg înainte, agiă ă ă tat i vesel , ca i cum nici n-ă ş ă şa fi fost. În schimb eu..ş

Apoi a izbucnit în lacrimi.— N-are rost s te nec je ti din pricna asta, i-am r spuns. Te vomă ă ş ă

urma cu to ii, Arthur, c ci nici un om nu e nemuritor.”ţ ăPeste dou zile a sosit o alt scrisoare. Lawrence mi-a întins-o f ră ă ă ă

nici un comentariu. Iat con inutul ei:ă ţ

5 decembrie

„În cele din urm i-a sosit sfîr itul. Am stat toat noaptea lîng el, cuă ş ă ă mîna în mîna lui, v zînd cum i se schimbau tr s turile fe ei iă ă ă ţ ş ascultîndu-i respira ia gata s i se opreasc dintr-o clip într-alta.ţ ă ă ă T cea de mult vreme i credeam c n-o s mai scoat nici o vorb ,ă ă ş ă ă ă ă cînd deodat a murmurat cu glas slab, dar deslu it:ă ş

— Roag -te pentru mine, Helen!ă— P i asta i facă ş — m rog în fiecare ceas i în fiecare minut,ă ş

Arthur!Buzele lui s-au mi cat, dar n-au scos nici un sunet. Apoi înf i area iş ăţş

s-a tulburat. i din cuvintele incoerente sau frînturile de cuvinte care-iŞ

177177

sc pau de pe buze am b nuit s nu mai era con tient. Mi-am tras u oră ă ă ş ş mîna dintr-a lui cu inten ia de a m furi a afar s sorb o gur de aerţ ă ş ă ă ă curat, pentru c îmi venea s le in de istovire. Îns o mi care aă ă ş ă ş degetelor lui i o oapt extrem de slaş ş ă b — ă «Nu m p r si!» — m-auă ă ă chemat imediat înapoi, i-am luat din nou mîna i i-am inut-o pîn cîndş ţ ă s-a stins din via ; apoi am le inat. Nu de disperare, ci de istovire. Pînţă ş ă atunci izbutisem s m in tare, dar acum n-am mai rezistat. Ah,ă ă ţ Frederick! Nimeni nu- i poate închipui chinurile — fizice i morale —ş ş ale lui Arthur.

Trupul s u va fi încredin at joi mormîntului întuneă ţ cat de care avea atîta groaz . Dar sicriul trebuie închis cît mai curînd cu putin . Dacă ţă ă vrei s asi ti la înmormînare, vino repede, pentru c am nevoie deă ş ă ajutor.

Helen Huntingdon”

178178

CAPITOLUL L

CITIND ACESTE RÎNDURI N-aveam nici un motiv s -mi ascund de Frederick Lawrence bucuă ria i speran ele.ş ţ Întrucît nu vedeam de ce m-a fi ru inat de ele. Singura mea bucurie eraş ş c sora lui a fost în sfîr it izb vit de truda ei cople itoare i chinuitoareă ş ă ă ş ş — singura speran era c - i va reveni la timp de pe urma acestorţă ă ş suferin e i c va avea posibilitatea s se odihneasc în pace i tihn , totţ ş ă ă ă ş ă restul vie ii. Sim eam o mil cumplit pentru nefericitul ei so (de i îmiţ ţ ă ă ţ ş d deam pe deplin seama c el î i provocase singur suferin a i moartea).ă ă ş ţ ş Aveam o comp timire profund pentru durerile ei i eram tare îngrijorată ă ş de consecin ele acestor necazuri ce o h r uiser , ale îngrozitoarelor nop iţ ă ţ ă ţ de veghe în preajma unui cadavru viu — pentru c eram convins c ea n-ă ăa f cut aluzie nici m car la jum tate din sufeă ă ă rin ele pe care a trebuit s leţ ă îndure.

— Lawrence, te duci la ea? l-am întrebat eu înapoindu-i scrisoarea.— Da, imediat.— Perfect, atunci te las ca s te preg te ti de plecare!ă ă ş— Mi-am i f cut preg tirile, în timp ce tu citeai scrisoarea i înainteş ă ă ş

de venirea ta. Tr sura trage chiar acum la scar .ă ăAprobîndu-i, în sinea mea, promptitudinea, mi-am luat ziua bun deă

la el i m-am retras. Mi-a aruncat o privire scrut toare cînd ne-am strînsş ă mîinile la desp ră ire. Dar indiferent ce va fi c utat el în expresia fe eiţ ă ţ mele, n-a v zut acolo altceva decît cea mai decent graă ă vitate.

Oare îmi uitasem dragostea fierbinte, speran ele înţ c p înate? P reaă ăţ ă un fel de sacrilegiu s m întorc acum la ele, dar de uitat nu le uitasem.ă ă Totu i, reflectam la aceste lucruri — cu un sim mînt sumbru al acestorş ţă

179179

perspective, al ubrezeniei speran elor i al inutilit ii acesş ţ ş ăţ tei afec iuniţ — cînd am înc lecat i am pornit încet spre cas .ă ş ă

Doamna Huntingdon era liber acum. Nu mai era o crim s mă ă ă ă gîndesc la ea — dar oare ea se gîndise vreodat la mine? În tot cursulă coresponden ei sale cu fratele ei — prietenul nostru comun — cum îmiţ spunea chiar ea — nu pomenise de mine decît o singur dat — i numaiă ă ş atunci cînd fusese obligat . Luat în sine, faptul sugera, destul deă conving tor, c m i uitase. Dar sta nu era lucrul cel mai grav. Aveamă ă ăş ă un fel de convingere sumbr c realit ile înfior toare pe care le v zuseă ă ăţ ă ă i le sim ise, împ carea cu b rbatul pe care-l iubise odiş ţ ă ă nioar , suferin eleă ţ

cumplite i moartea lui aveau, înş tr-un tîrziu, s tearg din mintea eiă ş ă orice r m i e ale dragostei trec toare pentru mine. S-ar putea ca ea s - iă ăşţ ă ă ş revin de pe urma acestor groz vii, în atît de mare mă ă ăsur încît s - iă ă ş refac s n tatea, s - i recapete calmul i chiar veselia — dar niciodat iă ă ă ă ş ş ăş acele sim minte oare, de aici înainte, aveau s i se par un capriciu, unţă ă ă vis van i iluzoriu. Cu atît mai mult cu cît nu era nimeni care s -iş ă aminteasc de existen a mea — nici un mijloc de a o asigura de ardoareaă ţ mea statornic , acum cînd eram atît de departe unul de cel lalt, cîndă ă delicate ea îmi interzicea s-o v d sau s -i scriu, cel pu in cîteva luni deţ ă ă ţ aici înainte. i cum puteam s -mi asigur spriŞ ă jinul fratelui ei? Cum puteam s sf rîm crusta aceea înghe at de rezerv sfioas ? Poate c elă ă ţ ă ă ă ă ar dezaproba i acum pasiunea mea, la fel de mult ca i alt dat ; poate cş ş ă ă ă m-ar socoti prea s rac — sau de origin prea proast ca s constitui oă ă ă ă partid potrivit pentru sora lui. Da, i pe urm mai era i o alt barier :ă ă ş ă ş ă ă f r doar i poate, exista o diferen ca de la cer la p mînt între rangul iă ă ş ţă ă ş situa ia doamnei Huntingdon, st pîna conacului Grassdale i cele aleţ ă ş doamnei Graham, pictori a, chiria a modest de la Wildfell Hall. Cumţ ş ă m-ar judeca lumea, rudele i cuno tin ele ei, dac i-a cere mîna? Oş ş ţ ă ş asemenea pedeaps a putea-o înfrunta, dac a fi sigur c m iube te.ă ş ă ş ă ă ş Dar altfel a fi oare în stare s-o fac? i, în sfîr it, r posatul ei so , cuş Ş ş ă ţ egoismul lui dintotdeauna, se prea poate s - i fi f cut în a a felă ş ă ş testamentul încît s-o împiedice s se rec s toreasc . A adar, vezi bine că ă ă ă ş ă aveam suficiente motive de disperare.

i totu i, cu destul ner bdare, am a teptat întoarceŞ ş ă ă ş rea domnului Lawrence de la Grassdale, ner bdare care sporea pe m sur ce seă ă ă prelungea absen a lui. A lipsit cam vreo zece sau dou sprezece zile. Cîndţ ă s-a întors, în sfîr it, nu mi-a spus despre ea decît atît: c o istoviser cuş ă ă

180180

totul eforturile i jertfirea de sine, c b rbatu-s u aproape c-o tîrîse cu elş ă ă ă pîn -n pragul mormîntului. Mi-a mai zis c e înc tare zdruncinat iă ă ă ă ş deprimat de tristul lui sfîr it i de împrejur rile în care s-a produs. Dară ş ş ă nici un cuvînt referitor la mine — nici o informa ie, m car dac numeleţ ă ă meu a ie it vreodat de pe buzele ei sau a fost rostit în prezen a lui.ş ă ţ Fire te, n-am pus nici un fel de întreb ri în aceast privin . Degeaba m-ş ă ă ţăam străduit, n-am putut s m hot r sc s-o fac, deoarece, dup cum tii,ă ă ă ă ă ş eram convins c Lawrence se împotrive te ideii unei c s torii între mineă ş ă ă i sora lui.ş

Am v zut c nu prea dorea s i se mai pun întreb ri referitoare laă ă ă ă ă vizita lui i am v zut, de asemenea, cu acel sim ascu it al gelozieiş ă ţ ţ stîrnite sau al orgoliului a î at — sau mai tiu eu cum s numesc acestţ ţ ş ă sim mînt — c se ferea oarecum de interogatoriul ce-l amenin a i c aţă ă ţ ş ă fost nu numai surprins, ci aproape încîntat v zînd c a sc pat de el.ă ă ă Bineîn eles, fierbeam de furie, dar mîndria m-a obligat s -mi în buţ ă ă ş sentimentele i s afi ez un calm stoic în tot cursul întrevederii. i bineş ă ş Ş am f cut, pentru c — trecînd în revist toat povestea, acum cînd amă ă ă ă judecata mai limpede — trebuie s recunosc c ar fi fost absurd iă ă ş nepotrivit s m fi certat cu el într-o asemenea împrejurare. Deă ă asemenea, trebuie s m rturiă ă sesc c în adîncul inimii mele îlă nedrept eam: adev rul este c el m simpatiza destul de mult, dar î iăţ ă ă ă ş d dea pe deplin seama c o c s torie între doamna Huntingă ă ă ă don i mineş ar fi fost ceea ce nume te lumea o mezaş lian . i nu-i st tea în fire sţă Ş ă ă sfideze lumea; în special într-un asemenea caz, întrucît rîsul lumii sau p rerea ei proast ar fi fost mult mai îngrozitoare pentru el dac seă ă ă îndreptau împotriva surorii lui decît dac ar fi suă ferit el de pe urma lor. Dac ar fi crezut c e o c s torie necesar pentru fericirea amînduroraă ă ă ă ă sau a unuia dintre noi, sau dac ar fi tiut cu cît pasiune o iubeam, s-ară ş ă fi purtat altfel. Dar v zîndu-m atît de rece i de st pînit, n-avea nici ună ă ş ă rost s discute astfel de lucruri. Dup o scurt conversa ie pe temeă ă ă ţ neutre, am plecat, suferind toate chinurile mîndriei r nite i ale prietenieiă ş lovite, pe lîng toate cele stîrnite de teama c fusesem cu adev rat dată ă ă uit rii. Helen suferea din cauza depriă m rii, iar eu nu aveam voie s-oă consolez sau s-o ajut — mi se interzicea chiar i s-o asigur deş comp timirea mea, pentru c transmiterea unui asemenea mesaj, prină ă domnul Lawrence, devenise o imposibilitate.

181181

Ce trebuia s fac? S a tept ca ea s m bage în seam , ceea ceă ă ş ă ă ă bineîn eles n-avea s-o fac decît cel mult prin vreun mesaj amabilţ ă încredin at fratelui ei, i pe care mai mult ca sigur c el n-avea s mi-lţ ş ă ă predea. i atunci — o, ce gînd îngrozitor! — Helen avea s cread c m-Ş ă ă ăam r cit fa de ea i m-am schimbat. Aveam toă ţă ş tu i s a tept pîn ce vorş ă ş ă trece cele ase luni de la desş p r irea noastr (ceea ce se va întîmpla pe laă ţ ă sfîr itul lui februarie) dup care îi voi trimite o scrisoare.ş ă

Zece s pt mîni însemnau o a teptare tare lung — dat fiind starea deă ă ş ă ă nesiguran chinuitoare în care m aflam — dar, curaj! Trebuia s îndurţă ă ă totul. Între timp aveam s continui s -l v d din cînd în cînd pe Lawrence,ă ă ă de i nu atît de des ca mai înainte, i aveam s revin ca de obicei cuş ş ă întreb rile referitoare la sora lui.ă

A a am i f cut: r spunsurile pe care le primeam se m rgineauş ş ă ă ă aproape întotdeauna, în mod sup r tor, doar la polite e: sora lui o duceaă ă ţ cam ca de obicei; nu se plîngea, dar tonul ultimei ei scrisori tr da o mareă depresiune sufleteasc ; zicea c se simte mai bine; i, în sfîr it, zicea că ă ş ş ă s-a îns n to it i c e foarte ocupat cu educa ia fiului ei, cuă ă ş ş ă ă ţ administrarea propriet ii r poăţ ă satului ei so i cu punerea în ordine aţ ş treburilor acesteia. Acum nu se mai oferea s -mi arate scrisorile suroriiă lui i nici eu n-am f cut m car o aluzie c a dori s le v d. Dar lunaş ă ă ă ş ă ă februarie se apropia; decembrie trecuse; în cele din urm fu pe sfîr ite iă ş ş luna ianuarie. A adar, înc vreo cîteva s pt mîni i aveam s pun cap tş ă ă ă ş ă ă acestei lungi i chinuitoare a tept ri plin de nesiguran .ş ş ă ă ţă

Dar, vai! Tocmai atunci ea suferi o nou lovitur , prin moarteaă ă unchiului ei. A zice c b trînelul era în mare m sur un om de nimic,ş ă ă ă ă dar manifestase mult afec iune pentru ea care se deprinsese s -l socoată ţ ă ă drept p rinte. S-a aflat la c p tîiul lui cînd i-a dat duhul, dup ce maiă ă ă ş ă înainte î i ajutase m tu a s -l îngrijeasc . Fratele ei s-a dus la Staningleyş ă ş ă ă ca s fie de fa la înmormîntare i, la întoarcerea lui, mi-a spus c Helenă ţă ş ă se mai afl înc acolo str duindu-se s - i consoleze m tu a i probabilă ă ă ă ş ă ş ş va r mîne cîtva timp cu ea. Asta era o veste proast pentru mine, întrucîtă ă atîta vreme cît continua s se afle la Staningley nu-i puteam scrie,ă necunoscînd adresa i nedorind s i-o cer lui Lawrence. Dar s pt mînileş ă ă ă treceau una dup alta i de fiecare dat cînd înă ş ă trebam de Helen mi se spunea c e tot la Staningley.ă

— Unde e Staningley? am întrebat în cele din urmă— În comitatul X, a sunat r spunsul lui lapidar.ă

182182

În felul în care mi-a vorbit era ceva atît de rece de sec, încît m-a împiedicat s cer o explica ie mai am nun it .ă ţ ă ţ ă

— Cînd se va întoarce la Grassdale? am mai întrebat.— Nu tiu.ş— Fir-ar s fie! am morm it eu.ă ă— De ce, Markham? m-a întrebat prietenul meu, cu un aer de mirare

nevinovat.Dar n-am îndr znit s -i r spund, decît printr-o priă ă ă vire de dispreţ

moroc nos, care l-a f cut s întoarc iute capul i s se uite la covor cuă ă ă ă ş ă un u or zîmbet, cu un aer pe jum tate gînditor, pe jum tate amuzat.ş ă ă Ridicîndu- i îns repede privirle, a început s -mi vorbeasc despre alteş ă ă ă lucruri. A încercat s m atrag într-o discu ie vesel i prietenoas ,ă ă ă ţ ă ş ă numai c eu eram prea iritat ca s mai flec resc cu el, a a c foarteă ă ă ş ă curînd mi-am luat r mas bun.ă

Vezi, nu tiu cum se face, dar nu izbuteam s m în eleg niciodatş ă ă ţ ă prea bine cu Lawrence. Realitatea este c amîndoi eram pu in cam preaă ţ irascibili. E sup r toare, Halford, aceast susceptibilitate fa deă ă ă ţă afronturi, atunci cînd nu st în inten ia nim nui de a le comite. Acum nuă ţ ă mai suf r de aceast boal , dup cum i-ai dat prea bine seama; amă ă ă ă ţ înv at s fiu vesel i în elept, s iau mai u or propriile mele toane i săţ ă ş ţ ă ş ş ă m ar t mai indulgent cu vecinii i cu semenii mei, a a c -mi pot permiteă ă ş ş ă s rîd i de Lawrence i de tine.ă ş ş

Din întîmplare, dar i dintr-o neglijen voit din partea mea (întrucîtş ţă ă începeam cu adev rat s -l antipaă ă tizez pe Lawrence), au trecut cîteva s pt mîni pîn s -mi rev d prietenul. Asta s-a întîmplat cînd m-a c utată ă ă ă ă ă el. Într-o diminea frumoas de la începutul lui iunie a venit pe cîmpţă ă tocmai cînd începeam s -mi strîng fînul.ă

— Nu te-am mai v zut de mult, Markham, mi-a zis el dup ce-amă ă schimbat cele cîteva cuvinte obi nuite de introducere. N-ai de gînd sş ă mai treci pe la Woodford?

— Am fost o dat , dar erai plecat.ă— Da, mi-a p rut r u, dar asta s-a întîmplat demult. Speram c veiă ă ă

reveni; acum am trecut eu pe la tine i am aflat c e ti plecat, ceea ce seş ă ş întîmpl mai întotdeauna, pentru c altfel mi-a acorda pl cerea de a teă ă ş ă vizita mai des. Dar fiind hot rît s te v d cu orice pre , mi-am l sată ă ă ţ ă poneiul pe alee i am s rit peste garduri i peste an uri ca s te g sesc.ş ă ş ş ţ ă ă

183183

Pentru c e vorba s lipsesc o vreme de la Woodford i s-ar putea s nuă ă ş ă mai am bucuria de a te revedea vreo lun sau dou ...ă ă

— Dar unde te duci?— Întîi la Grassdale, mi-a zis el, cu un început de zîmbet pe care i l-ş

ar fi st pînit cu bucurie dac ar fi putut.ă ă— La Grassdale! Va s zic Helen e acolo? ă ă— Da, îns peste vreo dou zile o s plece ca s-o însoă ă ă easc peţ ă

doamna Maxwell la F. pentru binefacerile aerului de mare — i eu voiş pleca cu ele.

Pe vremea aceea F. era o localitate maritim liniă ştit . dar foarteă select ; acum este mult mai frecventat .ă ă

Lawrence p rea c a teapt de la mine s profit de această ă ş ă ă ă împrejurare pentru a-i încredin a vreun mesaj pentru sora lui. Sîntţ convins c i l-ar fi transmis f r nici un fel de obiec ii. În cazul în care aă ă ă ţ ş fi avut în elepciunea s -l rog s-o fac , de i bineîn eles c n-avea s seţ ă ă ş ţ ă ă ofere singur, dac eu aveam de gînd s las lucrurile a a. Dar nu mi-amă ă ş putut aduna curajul s -i adresez rug mintea. Abia dup ce-a plecat mi-ă ă ăam dat seama ce ocazie frumoas am ratat. Pe urm mi-am regretată ă profund stupiditatea i mîndria prosteasc , dar era prea tîrziu ca s maiş ă ă îndrept gre eala.ş

Nu s-a întors decît pe la sfîr itul lui august. Mi-a scris de vreo dou -ş ătrei ori de la F., dar scrisorile lui erau sup r tor de nesatisf c toare. Seă ă ă ă ocupau de generalit i sau de fleacuri, care nu m interesau cîtu i deăţ ă ş pu in, erau pline de aiureli i de gînduri la fel de pu in bineţ ş ţ venite pentru mine în momentul acela — f r s zic mare lucru despre sora lui sauă ă ă ă despre el.

Cînd Lawrence a venit, s-a ar tat la fel de rezervat ca întotdeauna.ă Mi-a spus c sora lui a avut foarte mult de cî tigat de pe urma ederii laă ş ş F., c b ie elul e foarte bine i — vai, mie! — c amîndoi au plecată ă ţ ş ă împreun cu doamna Maxwell înapoi la Staningley, unde aveau să ă r mîn cel pu in trei luni. Dar în loc s te plictisesc cu mîhnirea mea, cuă ă ţ ă a tept rile i dezam girile mele, cu disper rile i lic ririle de speran ,ş ă ş ă ă ş ă ţă cu hot rîrile mele schimb toare, am s m apuc mai degrab s - i relateză ă ă ă ă ă ţ soarta cîtorva personaje prezentate în cursul acestei nara iuni, despreţ care s-ar putea s nu mai am prilejul s pomenesc.ă ă

Cu pu in vreme înaintea mor ii domnului Huntingdon, ladyţ ă ţ Lowborough a fugit cu un alt craidon, pe continent, unde, dup ce auă

184184

tr it o vreme în petreceri i desfrîu nes buit, s-au certat i s-au desp r it.ă ş ă ş ă ţ Ea a continuat s in steagul sus înc o vreme, dar anii veneau unulă ţ ă ă dup altul iar banii se duceau. Într-un tîrziu s-a afundat tot mai mult înă greut i i datorii, în dezonoare i mizerie. i, dup cîte am auzit, a murităţ ş ş Ş ă în lipsuri i nenorocire cumplit , fiind ocolit de toat lumea. Dar se preaş ă ă ă poate s fie un simplu zvon. S-ar putea foarte bine s tr iasc înc , f ră ă ă ă ă ă ă ca rudele sau fostele ei cuno tin e s mai aib tiri despre ea. În schimbş ţ ă ă ş so ul ei, dup aceast nou manifestare din parte-i, a cerut i a ob inutţ ă ă ă ş ţ divor ul i nu mult dup aceea s-a rec s torit. i bine a f cut, pentru cţ ş ă ă ă Ş ă ă lordul Lowborough, a a sumbru i moroc nos cum p rea, nu era delocş ş ă ă omul care s duc o via de holtei. Nici un fel de interese ob te ti sauă ă ţă ş ş politice, nici un fel de proiecte ambi ioase sau de îndeletniciri active nu-iţ puteau compensa lipsa unui c min plin de mîngîiere i de tandre e. Eă ş ţ drept, avea un fiu i o fiic ce-i purtau numele, dar copiii îi aminteauş ă prea dureros de mama lor.

Cea de a doua aleas a inimii lui se deosebea întru-totul de prima.ă Unii s-au mirat de gusturile lui; al ii chiar le-au ridiculizat. Dar prinţ aceasta s-au ar tat mai nesocoti i decît el. Mireasa era cam de vîrsta luiă ţ — adic între treizeci i patruzeci de ani — nefiind remarcabil nici prină ş ă frumuse e, nici prin bog ie, nici prin cine tie ce talente sau daruriţ ăţ ş deosebite, afar doar de o în elepă ţ ciune adev rat , de o integritateă ă neab tut , de o bună ă ăvoin izvorît din c ldura inimii i de o comoarţă ă ă ş ă nesecat de optimism i veselie. Dup cum î i po i u or închipui, acesteă ş ă ţ ţ ş calit i, puse laolalt , au f cut din ea o mam excelent a copiilor lui i oăţ ă ă ă ă ş so ie nepre uita. Lordul, avînd despre el aceea i p rere proastţ ţ ş ă ă dintotdeauna, o socotea mult prea bun pentru el i — mirîndu-se iă ş ş minunîndu-se de bun tatea providen ei care-i h r zise un asemenea dar,ă ţ ă ă i chiar i de gustul ei de a-l prefera altor b rba i — f cea totul pentru aş ş ă ţ ă

o mul umi încît — a ajuns, i b nuiesc c mai este înc — una din celeţ ş ă ă ă mai fericite i mai iubite so ii din Anglia.ş ţ

Dac te intereseaz cît de cît soarta acelui josnic Grimsby, nu- i potă ă ţ spune decît c a mers din r u în mai r u, pr bu indu-se în abisurile, dină ă ă ă ş ce în ce mai adînci ale viciului i nemerniciei, înh itîndu-se cu cei maiş ă prăp di i prieteni. Într-un tîrziu i-a g sit sfîr itul, într-o b taie, întreă ţ ş ă ş ă be ivi, dup cît se zice, omorît fiind de un alt tic los, pe care-l tri ase laţ ă ă ş jocurile de noroc.

185185

Cît despre domnul Hattersley, el nu i-a uitat niciş odat hot rîrea de aă ă „se smulge din mijlocul lor” i de a se purta ca un om la locul lui; boalaş i moartea fostului s u prieten de chefuri, Huntingdon, l-au impresionatş ă

atît de profund, f cîndu-l s în eleag ce d un toare le erau n ravurileă ă ţ ă ă ă ă încît n-a mai avut niciodat nevoie de o alt lec ie. Evitînd ispiteleă ă ţ ora ului, a continuat s - i petreac via a la mo ie, cufundat în ocupa iileş ă ş ă ţ ş ţ obi nuite ale unui gentilom inimos, entuziast i harnic. Î i vede deş ş ş agricultur , de cre terea cailor i vitelor, la care mai adaug i cîte oă ş ş ă ş partid de vîn toare, via a lui fiind înveselit de prieteni de treab , deă ă ţ ă ă tov r ia micu ei lui neveste (deă ăş ţ venit între timp cît se poate de vesel iă ăş de încrezătoare), precum i de frumoasele lui odrasle — ni te b ie iş ş ă ţ zdraveni i ni te fete înfloritoare. Întrucît tat l lui, bancherul, a muritş ş ă acum cî iva ani i i-a l sat toat aveţ ş ă ă rea, are posibilitatea de a- i satisfaceş toate gusturile i cred c nu mai e nevoie s - i spun c stimatul domnş ă ă ţ ă Ralph Hattersley este celebru în întreaga ar pentru caii s i de ras .ţ ă ă ă

186186

CAPITOLUL LI

ACUM NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O dup amiaz lini tit , rece i înnorat , de pe la începutul lui decembrie,ă ă ş ă ş ă cînd prima z pad se a ternuse, într-un strat sub irel, peste cîmpiileă ă ş ţ pustiite i drumurile înghe a e i în straturi mai groase în urmele de ro iş ţ ţ ş ţ i de coş pite imprimate în noroiul pricinuit de ploile abundente ale lunii

trecute. Îmi aduc aminte prea bine totul pentru c m întoarceam de laă ă casa parohial avînd-o al turi pa domni oara Eliza Milward. Mă ă ş ă dusesem s -i vizitez taă t l — jertf adus polite ii i f cut numai iă ă ă ţ ş ă ă ş numai pentru a fi pe placul mamei, c ci nu puteam suferi nici mă ăcar gîndul de a m apropia de casa aceea. Asta nu numai din pricinaă antipatiei mele pentru Eliza, atît de fermec toare pe vremuri, ci fiindcă ă nu-l prea iertasem nici pe b trîn pentru p rerea lui proast despreă ă ă doamna Huntingdon, pe care i acum o mai judeca aspru fiindc - i p rş ă ş ă ă-sise b rbatul.ă

Dar nu despre reverendul Milward aveam inten ia s vorbesc, ciţ ă despre fiica lui Eliza. Chiar în clipa cînd îmi luam r mas bun de la preot,ă ea a intrat în odaie gata îmbr cat pentru o plimbare.ă ă

— Tocmai ie eam s - i vizitez sora, domnule Markham — mi-a spusş ă ţ ea — a a c , dac n-ai nimic împotriv , te voi înso i pîn acas . Îmiş ă ă ă ţ ă ă place s am pe cineva lîng mine cînd ies din cas — dumitale nu?ă ă ă

— Da, cînd persoana e agreabil .ă— Fire te, mi-a replicat tîn ra, cu un zîmbet maliş ă ios.ţA adar, am pornit împreun .ş ă— Crezi c am s-o g sesc acas pe Rose? m-a întrebat ea de îndată ă ă ă

ce-am închis porti a gr dinii în urma noastr i ne-am îndreptat spreţ ă ă ş Linden-Car.

— Cred c da.ă

187187

— A a sper i eu, pentru c am o veste pentru ea, dac nu cumva mi-ş ş ă ăai luat-o dumneata înainte.

— Eu?— Da. tii de ce a plecat domnul Lawrence?ŞA ridicat ochii spre mine a teptînd cu ner bdare r sş ă ă punsul meu.— A plecat? am întrebat eu, i Eliza s-a luminat la fa .ş ţă— A, va s zic nu i-a spus nimic despre sora lui ă ă ţ— Ce-i cu ea? am întrebat, temîndu-m ca nu cumva s i se fiă ă

întîmplat vreun r u.ă— Vai, domnule Markham, cum te-ai mai împurpurat la fa ! a strigatţă

ea cu un rîs care m chinuia pîn în adîncurile inimii. Ha-ha! Înc n-aiă ă ă uitat-o! Totu i, cred c ar fi mai bine s te gr be ti, ascult -m pe mine,ş ă ă ă ş ă ă pentru c ... Vai, Doamne!... O s se m rite joia viitoare!ă ă ă

— Nu se poate, domni oar Eliza! Asta nu-i adeş ă v rat!ă— M faci mincinoas , domnule? ă ă— E ti gre it informat .ş ş ă— Serios? tii dumneata mai bine?Ş— Cred c da.ă— Atunci de ce-ai p lit în halul sta? m-a întrebat ea zîmbindă ă

încîntat de emo ia prin care treceam. S fie oare din pricina furiei faă ţ ă ţă de o biat fiin ca mine pentru c i-a fi spus o minciunic ? P i bine,ă ţă ă ţ ş ă ă dar eu nu fac decît „s - i repet ce mi s-a spus”. Nu pot jura c e adeă ţ ă v rat.ă Pe de alt parte, nu v d ce motiv ar fi avut Sarah s m p c leasc . Or,ă ă ă ă ă ă ă ea zicea c valetul domnului Lawă rence i-ar fi zis c doamna Huntingdonă o s se m rite joi i c domnul Lawrence a plecat la nunt . Mi-a spus iă ă ş ă ă ş numele mirelui, dar l-am uitat. Poate c m po i ajuta dumneata s mi-lă ă ţ ă amintesc. Nu exist cineva care locuă ie te prin apropiere sau vine mereuş în vizit pe acola l care ine de mult vreme la ea? Un anume domn...ă ş ţ ă Vai, Doamne!... Domnul...

— Hargrave? am sugerat eu cu un zîmbet amar.— Ai dreptate! a strigat ea. Chiar sta era numele.ă— Imposibil, domni oar Eliza! am exclamat eu pe un ton care aş ă

f cut-o s tresar .ă ă ă— Mde, m rog, asta mi s-a spus, a explicat ea, privindu-m lini tită ă ş ă

drept în ochi.Apoi a izbucnit într-un hohot de rîs prelungit i ascuş it care m-a scosţ

din s rite.ă

188188

— Vai, te rog din suflet, s m ier i, a strigat ea tiu c e o mareă ă ţ Ş ă nepolite e, îns ... ha-ha-ha! Te gîndeai s-o iei chiar dumneata deţ ă nevast ? T , t , t ! Vai, ce p cat! Hi-hi-hi! Maic Precist , domnuleă ţ ţ ţ ă ă ă Markham, î i vine s le ini? O, ceruri, îndurati-v de el! S -l strig peţ ă ş ă ă omul la? Hei, Iacob!...ă

Dar oprindu-i n vala cuvintelor, i-am apucat bra ul i i l-am strîns, cuă ţ ş destul asprime, pentru c ea s-a f cut mic de tot i a scos un u or ip tă ă ă ă ş ş ţ ă de durere i de spaim . În schimb, îndr zneala nu i se potolise;ş ă ă revenindu- i pe dat a continuat, pref cîndu-se destul de îngrijorat :ş ă ă ă

— Cu ce te pot ajuta? Vrei pu in ap , sau ni te coţ ă ă ş niac? Cred că trebuie s aib colo, la cîrcium , dac -mi dai voie s alerg pîn acolo.ă ă ă ă ă ă

— Termin cu prostiile astea! i-am strigat eu sever.ăO clip a p rut încurcat , ba chiar speriat .ă ă ă ă— tii c nu pot s suf r astfel de glume, am conŞ ă ă ă tinuat.— Ei, a , glume! Nu glumeam cîtu i de pu in.ş ş ţ— În orice caz rîdeai i eu nu pot suferi s rîd cineva de mine — i-ş ă ă

am r spuns f cînd o sfor are ca s -i vorbesc cu toat demnitatea iă ă ţ ă ă ş st pînirea de sine i de a nu-i spune decît lucruri coerente i în elepte.ă ş ş ţ Domni oar Eliza, dac e ti într-o dispozi ie atît de vesel , probabil c - iş ă ă ş ţ ă ă ţ po i ine singur companie, i înc destul de bine. A adar, am s te lasţ ţ ă ş ă ş ă s - i termini plimbarea f r mine pentru c , dac stau s m gîndesc, amă ţ ă ă ă ă ă ă treab în alt parte. A adar, î i spun bun seara!ă ă ş ţ ă

Cu asta, am p r sit-o (l sînd-o s - i în bu e rîsul maă ă ă ă ş ă ş li ios) i amţ ş cotit-o peste cîmpuri, s rind pe malul pîrîului i trecînd prin cea maiă ş apropiat deschiz tur din gardul viu. Hot rît s nu pierd nici ună ă ă ă ă moment pentru a afla adev rul m-am gr bit c tre Woodford cît de repedeă ă ă m duceau picioarele. Din clipa în care mi-am dat seama c frumoasa ceă ă m chinuise ca un c l u nu m mai poate vedea, am luat-o pe oă ăă ă scurt tur , peste p uni i arini, peste miri ti i poteci, peste an uri iă ă ăş ş ţ ş ş ş ţ ş garduri de tot felul, pîn am ajuns la poarta tîn rului gentilom. Pîn înă ă ă acel moment nu-mi d dusem seama pe deplin de ardoarea draă gostei mele. M ag asem, cu tenacitate, de gîndul c s-ar putea ca într-o bună ăţ ă ă zi Helen s fie a mea.ă

— Domnul Lawrence e acas ? l-am întrebat ner bă ă d tor pe servitorulă care mi-a deschis.

— Nu, domnule, cona ul plec ieri, mi-a r spuns el p rînd foarteş ă ă ă alarmat.

189189

— Unde a plecat?— La Grassdale, domnule — 'mneavoastr n-a i avut tiin ? Mde,ă ţ ş ţă

st pînu e cam zgîrcit la vorb , z u a a, a ad ugat sluga, cu un rînjetă ă ă ş ă prostesc. Eu a a chitesc, domş nule...

Dar eu m-am r sucit pe c lcîie i l-am p r sit f r a mai a tepta să ă ş ă ă ă ă ş ă aud ce b nuie te el. N-aveam de gînd s stau acolo ca s -mi expună ş ă ă sim mintele i a a destul de chinuite, rîsului insolent i curiozit iiţă ş ş ş ăţ obraznice a unui individ de teapa lui.

Ce era de f cut? S fie oare cu putin ca Helen s m fi p r sită ă ţă ă ă ă ă pentru b rbatul acela? Nu-mi vine s cred. Putea eventual s renun e laă ă ă ţ mine, dar nu în favoarea lui! Ei bine, trebuia s aflu adev rul — nu mă ă ă puteam ocupa de treburile zilnice atîta vreme cît m scotea din min iă ţ aceast furtun a îndoielilor i temerilor, a geloziei i furiei. Aveam să ă ş ş ă iau dis-de-diminea diligen a care ducea la L. (cea de sear probabil cţă ţ ă ă i plecase) i s zbor c tre Grassdale — trebuia neap rat s ajung acoloş ş ă ă ă ă

înaintea nun ii. Dar la urma urmei de ce? Pentru c mi-a trecut prinţ ă minte gîndul c , eventual, a putea împiedica aceast nunt , c dac n-aă ş ă ă ă ă ş face-o, atît Helen cît i eu am regreta-o amarnic pîn în ultima clip aş ă ă vie ii. Mi-a trecut prin minte c poate am fost def imat de cineva în fa aţ ă ă ţ ei: poate chiar fratele ei — da, f r îndoial , fraă ă ă tele ei o convinsese că sînt un om nestatornic, c mi-am c lcat f g duiala. i profitînd deă ă ă ă Ş indignarea ei fireasc , poate chiar de disperarea care o f cuse s nu-i maiă ă ă pese de viitor, o fi îndemnat-o, cu f rnicie i cruzime, s contractezeăţă ş ă aceast c s torie pentru a o smulge de sub influen a mea. Dac astfelă ă ă ţ ă st teau lucrurile i dac ea avea s - i descopere gre eala cînd era preaă ş ă ă ş ş tîrziu ca s-o mai îndrepte — la ce via de chinuri i de regrete vane ar fiţă ş putut s fie sortit , — i nu numai ea, ci i eu! i ce remu c ri a fi avut,ă ă ş ş Ş ş ă ş socotind c scrupulele mele proste ti au produs toat încurc tura! Vai,ă ş ă ă trebuia neap rat s-o v d — trebuia s afle adev rul despre mine, chiară ă ă ă dac i-l spuneam în momentul cînd intra în biseă ric ! Puteam s trec dreptă ă un nebun sau un zevzec! Dar dac totu i o puteam salva? Vai, dac ar fiă ş ă putut s fie a mea... Speran a era nes buit de frumoas !ă ţ ă ă

Înaripat de aceast n dejde i îmboldit de aceste temeri, m-am gr bită ă ş ă spre cas pentru a m preg ti de plecare. I-am spus mamei c sînt silit să ă ă ă ă plec întrucit am ni te treburi urgente care nu sufer amînare, dar pe careş ă nu i le puteam explica pe loc.

190190

Mi-a fost imposibil s -mi ascund, de ochii ei materni profundaă îngrijorare i preocuparea ce m ap sau.ş ă ă

În noaptea aceea a c zut o z pad abundent care în ziua urm toare aă ă ă ă ă f cut diligen a s mearg atît de încet încît îmi venea s turbez deă ţ ă ă ă ner bdare. Am c l torit toat noaptea. Probabil c a doua zi va avea locă ăă ă ă c s toria. Dar noaptea era lung i întunecoas . Z pada împiedica roă ă ă ş ă ă ileţ i încerca greu picioarele cailor. Animalele erau exş traordinar de lene e;ş

vizitiii, cumplit de precau i; paţ sagerii, nesuferit de apatici în indiferen aţ lor supus fa de încetineala cu care înaintam.ă ţă

Se f cuse lumin de-a binelea cînd am intrat în tîrgu orul M. i amă ă ş ş tras la hanul „Trandafirul i coroana”. Am coborît i am strigat tareş ş întrebînd de diligen a, care merţ gea la Grassdale. Dar nu exista nici una: singura tr sur din ora era în repara ie.ă ă ş ţ

— Atunci da i-mi un faeton, o cabriolet , o c ru , m rog, orice,ţ ă ă ţă ă numai repede s fie!ă

Faeton s-a g sit, dar nici un cal nu era disponibil Am trimis mai mul iă ţ oameni în ora s -mi fac rost de unul. Numai c au z bovit atîta încîtş ă ă ă ă m-au scos din fire i n-am mai putut a tepta. Am zis c o s ajung maiş ş ă ă repede pe propriile mele picioare. i l sînd porunc s trimit faetonul înŞ ă ă ă ă urma mea, dac poate fi preg tit pîn -ntr-o or , am pornit-o în goan .ă ă ă ă ă Era un drum de vreo nou -zece kilometri, necunoscut, a a c a trebuit să ş ă ă m opresc de nu tiu cîte ori s întreb pe unde s-o iau — strigînd laă ş ă c ru a i i la opîrlani i adeseori dînd buzna prin c su ele oamenilor.ă ţ ş ş ţ ş ă ţ Chinuit de oboseal i de disperare, m gr beam neîncetat. Faetonul nuă ş ă ă m-a ajuns din urm : a adar, a fost mai bine c nu l-am mai a teptat — peă ş ă ş de alt parte, s vîr isem o prostie destul de mare z bovind atîta ca s miă ă ş ă ă se fac rost de el.ă

În cele din urm îns , m-am apropiat de Grassdale. M-am tras spreă ă bisericu a de ar — i ce s vezi: în fa a ei era un irag de tr suri i niciţ ţ ă ş ă ţ ş ă ş n-ar mai fi fost nevoie de cocardele albe cu care erau împodobi i serţ -vitorii i caii i nici de glasurile vesele ale atîtor pierde-var de prin satş ş ă aduna i ca s ca te gura, ca s -mi dau scama c în untru se oficia oţ ă ş ă ă ă nunt . M-am b gat repede printre oameni, întrebînd curios, dacă ă ă ceremonia a început de mult. Dar ei n-au f cut decît s stea cu guraă ă c scat i s se holbeze la mine. Disperat, i-am îmbrîncit la o parte iă ă ş ă ş tocmai m preg team s intru în curtea bisericii, cînd o ceat deă ă ă ă prichindei zdren ro i care st teau atîrna i ca ni te albine pe la ferestre s-ţă ş ă ţ ş

191191

au dat jos brusc i s-au repezit spre pridvor, vociferînd în dialectulş necioplit al inutului, spunînd, dup cîte se pare: „S-a mîntuit — tocmaţ ă ies!”

Dac m-ar fi v zut atunci Eliza Milward, ar fi putut s se simt într-ă ă ă ăadev r încîntat . M-am apucat de stîlpul por ii ca s m in mai bine peă ă ţ ă ă ţ picioare, i am r mas cu privirile a intite c tre u a bisericii pentru a-miş ă ţ ă ş vedea, pentru ultima dat , iubita i pentru prima dat pe acel detestabilă ş ă muritor care mi-o r pise i, care, eram convins, o sortea unei vie i deă ş ţ mizerie i de regrete — c ci ce bucurie ar fi putut s aib ea al turi deş ă ă ă ă el? Nu voiam s -i produc un oc înf i îndu-m dinainte-i, dar n-aveamă ş ăţş ă nici puterea s m îndep rtez. Iat -i, au ie it. Pe el nu-l vedeam; n-aveamă ă ă ă ş ochi decît pentru ea. Un v l lung acoă perea jum tatea din silueta eiă gra ioas ; vedeam c de i î i ine capul drept, i fa a i gîtul i seţ ă ă ş ş ţ ş ţ ş înro iser de emoş ă ii Chipul îi radia de bucurie i prin cea a alburie a vţ ş ţ ă-lului ei, se întrez reau cîrlion ii aurii! O, ceruri! Nu era Helen a mea!ă ţ Prima privire m-a f cut s tresar — ochii îmi erau împ ienjeni i deă ă ă ţ oboseal i de disperare. Da, nu era ea! Era o frumuse e mai tîn r , maiă ş ţ ă ă sub iric i mai trandafirie — într-adev r dr g la , dar cu mai pu inţ ă ş ă ă ă şă ţ ă demnitate i cu o înf i are ce nu tr da atîta profunzime sufleteasc . Eraş ăţş ă ă lipsit de acea gra ie, de acel farmec ină ţ tens, spiritual, i totu i blînd, deş ş puterea greu de definit de a atrage i de a subjuga inimile — sau celş pu in inima mea. M-am uitat la mire — era Frederick Lawrence! Mi-amţ ters sudoarea rece care mi se prelingea pe frunte m-am dat cî iva pa iş ţ ş

înapoi la apropierea lui; dar privirile i-au c zut asupra mea i el m-aă ş recunoscut, oricît de schimbat trebuie s -mi fi fost înf i area.ă ă ăţş

— Tu e ti, Markham? m-a întrebat el tres rind uluit de aceastş ă ă apari ie — i poate i de aerul meu neîngrijit i r t cit.ţ ş ş ş ă ă

— Da, Lawrence — tu e ti? i-am r spuns eu, f cînd un efort disperatş ă ă pentru a-mi aduna toat prezen a de spirit.ă ţ

A zîmbit i a ro it, de parc ar fi fost pe jum tate mîndru i peş ş ă ă ş jum tate ru inat de identitatea lui; i dac avea motive s se mîndrească ş ş ă ă ă pentru c inea de bra o fat atît de dulce, pe de alt parte, avea destuleă ţ ţ ă ă motive s ru ineze c t inuise atîta vreme norocul de care se bucura.ă ş ă ă

— D -mi voie s te prezint so iei mele, mi-a zis el, str duindu-se s - iă ă ţ ă ă ş ascund stînjeneala i adoptînd un fel de veselie nep s toare. Esther, i-lă ş ă ă ţ prezint pe domnul Markham; prietenul meu Markham, i doamnaş Lawrence, fost pîn nu de mult domni oara Hargrave.ă ă ş

192192

I-am f cut o plec ciune miresei i i-am scuturat vioă ă ş lent mîna mirelui.— De ce nu m-ai inut i pe mine la curent, i-am zis eu cu repro ,ţ ş ş

afectînd un oarecare resentiment pe care nu-l prea sim eam.ţ— Ba i-am spus, mi-a zis el cu un aer încurcat i vinovat. Sper c aiţ ş ă

primit scrisoarea mea?— Care scrisoare?— Cea prin care- i anun am c s toria pl nuit .ţ ţ ă ă ă ă— N-am primit nici cea mai vag aluzie cu privire la un asemeneaă

proiect.— Atunci probabil c s-a încruci at pe drum cu tine — pentru c ar fiă ş ă

trebuit s - i parvin ieri diminea .ă ţ ă ţăM rturisesc, într-adev r, c anun ul venea cam tîrziu. Dar atunci ceă ă ă ţ

te-a adus aici, dac n-ai primit nici un fel de veste? ăAcum era rîndul meu s m simt încurcat i stînjenit. Dar tîn raă ă ş ă

doamn , care în timpul scurtei noastre conă versa ii, b t torise z pada deţ ă ă ă sub t lpile ei, mi-a venit în ajutor optindu-i so ului ei s - i poftească ş ţ ă ş ă prietenul în tr sur .ă ă

— Da, i pe urm , e i tare frig! zise Lawrence priş ă ş vind cu spaim laă îmbr c mintea ei u oar i ajutînd-o imediat s se urce în calea c .ă ă ş ă ş ă ş ă Markham, vrei s vii i tu? Ne ducem la Paris, dar te putem l sa oriundeă ş ă pe drumul Dover.

— Nu, mul umesc. La revedere, cred c nu mai e neţ ă voie s v ureză ă c l torie pl cut . Dar voi a tepta ni te scuze foarte elegante cîndva, teăă ă ă ş ş rog s nu ui i, i zeci de scrisori pîn ne revedem.ă ţ ş ă

Mi-a strîns mîna i s-a gr bit s se a eze al turi de doamna lui. Nu eraş ă ă ş ă nici momentul, nici locul potrivit pentru explica ii sau discursuri.ţ

193193

CAPITOLUL LII

ÎNTR-UN TÎRZIU, FAETONUL CARE z bovise atîta, m-a ajuns din urm . M-am urcat în el i i-am poruncită ă ş vizitiului care-l adusese s m conduc la conacul Grassdale; eram multă ă ă prea adîncit în propriile mele gînduri ca s in s mîn eu caii. Aveam s-oăţ ă v d pe doamna Huntingdon; din moment ce trecuse mai bine de un an deă la moartea so ului ei, nu putea s fie în nici un caz vorba de un gestţ ă necuviincios. i, dup indiferen a sau bucuria pe care avea s-o manifesteŞ ă ţ la sosirea mea nea teptat , aveam s -mi dau seama dac inima ei îmiş ă ă ă apar ine. Dar înso itorul meu, un individ vorb re i înţ ţ ă ţ ş fipt, nu se ar taă dispus s m lase în voia cuget rilor mele.ă ă ă

— Ia uite-i cum pleac ! zise el în timp ce tr surile se în irau dinainteaă ă ş noastr . O s se petreac o sumedenie de lucruri mari azi... Ave i habară ă ă ţ de familia asta, domnule? Ori poate nu sînte i de prin partea locului?ţ

— Îi cunosc mai mult din auzite.— Hm! i mai buni dintre ei, oricum, sînt du i pe lumea ailalt . EuĂ ş ă

a a zic c cucoana b trîn o s plece dup ce se mîntuie cu toat zarvaş ă ă ă ă ă ă asta i o s se duc de aici, pe undeva, s tr iasc pe buc ica ei deş ă ă ă ă ă ăţ p mînt. Da' cuconi a tîn r — sau m rog, a nou (c chiar a a bobocă ţ ă ă ă ă ă ş tîn r nu mai e nici ea), vine s locuiasc la Grove.ă ă ă

— Va s zic domnul Hargrave s-a c s torit?ă ă ă ă— Da, dom'le, s tot fie vreo cîteva luni de-atunci, Ar fi trebuit el să ă

se însoare mai dinainte, cu o v duvioar , dar n-au putut ie i la tocmeală ă ş ă în privin a banilor.ţ

Ea avea punga plin i domnul Hargrave voia to i b ni orii numaiă ş ţ ă ş pentru el; numai c ea nu s-a-ndurat s-o lase din palm , a a c pe urm s-ă ă ş ă ăau cam r cit unu de altu. Ast lalt pe care a luat-o nu se scald chiar a a,ă ă ă ă ş

194194

în gologani, i nici nu pic de frumoas , dar n-a mai fost m riş ă ă ă tat . Cică ă ar fi cam urî ic , umbl vorba, i m tem c merge pe patruzeci de ani,ţ ă ă ş ă ă dac nu cumva o fi trecu i chiar de culmea dealului, a a c vede iă ţ ş ă ţ 'mneavoastr , dac nu prindea ocazia asta zicea c alta mai bun n-o s iă ă ă ă ă se mai iveasc în cale. Eu chitesc c o fi zis c un b ră ă ă ă bat chipe i tîn rş ş ă pre uie te tot atît cît are ea pe lume, a a c mai bine s -l ia de so . Dar euţ ş ş ă ă ţ tare m tem c n-o s treac mult vreme i o s - i cam mu te mîinileă ă ă ă ă ş ă ş ş pentru tîrgul sta care l-a încheiat. Zice lumea c a cam i înă ă ş ceput să vad c el nu e un gentleman chiar, chiar a a de dr gu , de m rinimos, deă ă ş ă ţ ă politicos i de încînt tor cum îl socotise ea înainte de nunt . A început sş ă ă ă nu-i prea pese de ea i în schimb pune piciorul în prag cam prea des. Da,ş da, i pîn bag ea bine de seam o s vad c el se înr ie te tot mai tareş ă ă ă ă ă ă ă ş i o neglijeaz tot mai mult.ş ă

— S-ar zice c -l cuno ti destul de bine, am remară ş cat eu.— P i chiar a a, dom'le, c -l tiu de cînd era fl c u; i era mîndruă ş ă ş ă ă ş

nevoie mare i cu toane i tia ce vrea. Am fost i eu în slujba lor ani de-ş ş ş şa rîndul. Dar n-am mai putut s stau, c nu le puteam suferi apuc turileă ă ă — erau tare strîn i la pung i st pîna se f cuse din ce în ce mai rea iş ă ş ă ă ş mai hain i te inea al dracului din scurt i î i tot reteza por ia; ca s nuă ş ţ ş ţ ţ ă mai zic c nu te sl bea din ochi i nu te cru a nicicînd. A a c mi-am luată ă ş ţ ş ă seama i mi-am c utat de lucru în alt parte.ş ă ă

— Nu sîntem aproape de cas ? am întrebat eu întrerupîndu-l.ă— Da da, dom'le. Uite. acolo e parcul.Mi s-a f cut inima cît un purice privind conacul acela m re dină ă ţ

mijlocul terenului vast — parcul la fel de frumos acum, în haina lui de iarn , cum trebuie s fi fost i în str lucirea verii: paji tea majestuoas cuă ă ş ă ş ă povîrni urile i vîlcelele unduioase înf i ate privirilor în îmbr c minş ş ăţş ă ă tea aceea de o puritate orbitoare, nep tat i neprih nit — cu excep ia uneiă ăş ă ă ţ poteci lungi i erpuitoare, croit de o ceat de cerbi i de c prioare;ş ş ă ă ş ă copaci m re i cu ramuă ţ rile înc rcate de z pad aruncîndu- i str lucireaă ă ă ş ă alb pe cerul cenu iu-întunecat; brîul de p duri masive ce înă ş ă conjura proprietatea; întinderea vast de ap ce dormea somnul înghe ului;ă ă ţ s lciile plîng toare i frasinii ce- i aplecau deasupra lacului ramurileă ă ş ş înc rcate de z pad ; toate acestea alc tuiau un tablou cu adev rat izbitoră ă ă ă ă i încînt tor pentru o minte neîmpov rat de gînduri, dar delocş ă ă ă

încurajator pentru mine. Exista totu i o oarecare consolare — c toateş ă acestea avea s le mo teneasc miă ş ă cu ul Arthur. Dar oare ea în ce situa ieţ ţ

195195

se afla? Dominîndu-mi, printr-un efort, dorin a de a-i pomeni numeleţ fa de înso itorul meu, atît de amator de sporov ial , l-am întrebat dacţă ţ ă ă ă nu tie cumva ce i-a l sat r posatul ei so prin testament i cum a hot rîtş ă ă ţ ş ă s fie împ r it proă ă ţ ă prietatea.

A da, el tia absolut totul; a a c m-a informat pe loc: Helen aveaş ş ă deplina st pînire i administrare a mo iei pîn la majoratul b iatului înă ş ş ă ă afar de posesiunea absolut i necondi ionat a propriei ei averi, i aă ă ş ţ ă ş unei sume suplimentare ce-i fusese acordat prin foaia dotal .ă ă

Înainte de încheierea acestor explica ii faetonul a tras la poartaţ parcului. Acum m a tepta marea încercare — dac aveam s-o g sescă ş ă ă acas — dar, vai! Se putea ca ea s fie înc la Staningley. Fratele ei nuă ă ă m informase ca lucrurile ar sta altfel. Am întrebat la c su a portaruluiă ă ţ dac doamna Huntingdon e la conac. Nu, era plecat cu m tu a ei înă ă ă ş comitatul X, dar era a teptat s se întoarc înainte de Cr ciun. Deş ă ă ă ă obicei î i petrecea majoritatea timpului la Staningley i venea laş ş Grassdale rareori, cînd administrarea treburilor mo iei sau intereseleş

ranilor sau persoanelor r mase în grija ei îi cereau prezen a acolo.ţă ă ţ— Pe lîng ce ora e Staningley? am întrebat.ă şAm ob inut curînd informa ia dorit .ţ ţ ă— Ei i acum, omule, d -mi h urile; ne întoarcem la M. Trebuie sş ă ăţ ă

îmbuc ceva la „Trandafirul i coroana”, apoi s-o pornesc spre Staningleyş cu prima diligen care duce la H.ţă

La M. am avut oarecare r gaz înainte de plecarea diligen ei pentru a-ă ţmi reface for ele cu ajutorul unei gust ri zdravene i a m învioraţ ă ş ă sp lîndu-m i schimbîndu-mi hainele. De asemenea, i-am expediat oă ă ş scurt scrisoare mamei (ca fiu de treab ce eram) ca s-o asigur c sîntă ă ă înc în via i ca s -mi cer scuze c nu-mi f cusem înc apari ia.ă ţă ş ă ă ă ă ţ Întrucît în vremea aceea se c l torea destul de încet, drumul pîn laă ă ă Staningley avea s dureze mult.ă

M-am urcat în „Fulgerul” i mi-am reluat c l toria. Mai aveam deş ă ă mers cale de dou po te, dar diligen a, dup cum am fost informat, treceaă ş ţ ă chiar pe lîng Staningley, a a c , l-am rugat pe surugiu s m lase cîtă ş ă ă ă mai aproape de conac.

Era o diminea senin i geroas . Faptul c st team eap n iţă ă ş ă ă ă ţ ă ş priveam peisajul cu mantia lui de z pad i ceă ă ş rul însorit, c inhalamă aerul proasp t i învior tor i auzeam scrî netul z pezii înghe ate subă ş ă ş ş ă ţ ro ile diligen ei, îmi d dea o stare de bun dispozi ie. Dac mai ad ug mţ ţ ă ă ţ ă ă ă

196196

la asta i gîndul la persoana pe care m preg team s-o întîlnesc, î i po iş ă ă ţ ţ închipui cam în ce stare m aflam.ă

Spre sfîr itul c l toriei îns , vreo doi pasageri m-au cam deprimat.ş ă ă ă— Frumos domeniu, zise unul dintre ei, f cînd semn cu umbrela spreă

lanurile întinse din dreapta, care se distingeau printre gardurile vii iş printre irurile de copaci mîndri, crescînd pe marginile îngr diturilor, iarş ă uneori în mijlocul acestora. Grozav mo ioar , dac ai vedea-o vara sauă ş ă ă prim vara.ă

— Da, r spunse cel lalt, — un b trînel cam morocă ă ă ănos la înf i are iăţş ş la glas, cu un palton cam f r culoare, cu o umbrel de bumbac.ă ă ă B nuiesc c e proprietatea b trînului Maxwell.ă ă ă

— A fost a lui, dar probabil tii c a murit i a l sat-o toat nepoateiş ă ş ă ă lui.

— Toat ?ă— Da, pîn la ultima pr jin — cu conac cu tot — afar de nu tiu ceă ă ă ă ş

fleac pe care i l-a l sat ca amintire nepotului din comitatul S. i de oă ş rent viager pentru nevast -sa.ă ă ă

— Foarte ciudat, domnule!— Chiar a a i e, domnule. i nici m car nu-i era nepoat bun ; darş ş Ş ă ă ă

n-avea rude de sînge mai apropiate — afar doar de un nepot cu care seă certase; pentru nepoata asta avusese întotdeauna o sl biciune. i pe urmă Ş ă mergea vorba c nevast -sa l-a sf tuit s-o fac . Ea adusese în c snicia loră ă ă ă ă cea mai mare parte a averii i a fost dorin a ei s-o transmit acesteiş ţ ă doamne.

— Hm! O s fie o prad foarte bun !ă ă ă— În privin a asta nu-ncape îndoial . E v duv , dar e înc foarteţ ă ă ă ă

tîn r , i stra nic de frumoas . În plus, are i averea ei proprie i doar ună ă ş ş ă ş ş singur copil — pentru care îngrije te o mo ie foarte frumoas înş ş ă comitatul J. Ei, s-ar putea spune multe lucruri în favoarea ei! Dar tare mă tem c noi, tia, n-aveam nici o ans (între timp m-a îmboldit în glumă ăş ş ă ă cu cotul nu numai pe mine, ci i pe interlocutorul lui). Ha-ha-ha! Sper cş ă nu v-am sup rat cu ceva, domnule? (Asta era pentru mine): Hm, hm!...ă Eu unul cred c n-o s se m rite decît cu un nobil. Ia prive te, domnuleă ă ă ş — relu el întorcîndu-se spre cel lalt vecin al lui i trecîndu- i umbrelaă ă ş ş pe sub nasul meu ca s -i arate ceva pe fereastr — la e conacul — iă ă ă ş vezi ce parc grozav are — i p durile alea de dincolo — lemn al draculuiş ă de bun i vînat cît frunz i cît iarb ... Hei, dar ce mai e i asta?ş ă ăş ă ă ş

197197

Aceast exclama ie i-a fost pricinuit de oprirea brusc a diligen ei laă ţ ă ă ţ poarta parcului.

— E un domn care coboar la conacul Staningley?ă a strigat surugiul.M-am ridicat i mi-am aruncat jos din diligen sacul de voiaj,ş ţă

preg tindu-m s sar i eu dup el.ă ă ă ş ă— Ce, vi s-a f cut r u, domnule? m-a întrebat vecinul meu vorb reă ă ă ţ

holbîndu-se la mutra mea (probabil c pă ălisem r u de tot).ă— Nu. ine banii, surugiu!Ţ— Mul am frumos, dom'le! Gata!ţSurugiul b g taxa de c l torie în buzunar i d du bice cailor,ă ă ăă ş ă

l sîndu-m — nu s pornesc pe aleea parcuă ă ă lui, ci s p esc în sus i-n josă ăş ş prin fa a por ilor lui, cu bra ele încruci ate i cu ochii a inti i în p mîntţ ţ ţ ş ş ţ ţ ă — în timp ce imagini, gînduri i impresii de o for cople itoare nu seş ţă ş înv lm eau în minte. Nimic nu era foarte deslu it decît atîta; nutrisemă ăş ş zadarnic dragostea aceasta; speran ele mele se duseser de rîp ; trebuiaţ ă ă s m smulg de înă ă dat de acolo i s alung sau s -mi în bu toateă ş ă ă ă ş gîndurile în leg tur cu ea ca pe o amintire a unui vis nes buit iă ă ă ş nebunesc. Bucuros a mai fi z bovit ceasuri întregi pe lîng conac înş ă ă speran a de a o z ri m car din dep rtare înainte de a pleca, dar n-aveaţ ă ă ă rost s-o fac. Nu trebuia s-o las s m vad — pentru c ce altceva ar fiă ă ă ă putut s m aduc încoace decît speran a de a-i reînvia sentimentele, înă ă ă ţ scopul de a-i ob ine mîna? Puteam eu oare îndura s cread cumva c oţ ă ă ă iubeam acum pentru averea, pentru situa ia ei, dup ce timp de un an iţ ă ş jum tate nu mai dă ădusem nici un semn de via ?ţă

Nu! Trebuia s plec pe dat i ea nici s nu tie c am trecut pe lîngă ă ş ă ş ă ă locuin a ei pentru c de i a fi putut s neg c a fi aspirat la mîna ei,ţ ă ş ş ă ă ş tihna nu trebuia s -i fie tulburat de prezen a mea i nici inima eiă ă ţ ş afectat de faptul c -i eram credincios i c-o iubeam!ă ă ş

„R mîi cu bine, scumpa mea Helen, pentru totdeauna! Pentruă totdeauna!”

A a am zis — i totu i nu m-am putut smulge de acolo. Am f cutş ş ş ă cî iva pa i, apoi am întors capul ca s mai privesc o dat impozantul eiţ ş ă ă c min. Apoi am mai fă ăcut cî iva pa i; pe urm , pierdut într-o visareţ ş ă melancolic , m-am oprit iar i m-am sprijinit de scoar a aspr a unuiă ş ţ ă copac b trîn ce cre tea în marginea drumului.ă ş

198198

CAPITOLUL LIII

ÎN TIMP CE ST TEAM A A, absorbitĂ Ş de gîndurile mele sumbre, s-a ivit de dup col ul druă ţ mului o tr sură ă luxoas . Nu m-am uitat la ea, i dac ar fi trecut în lini te pe lîng mine,ă ş ă ş ă poate c nici n-a fi iă ş ţ nut m car minte c am v zut-o; dar un glas sub irelă ă ă ţ dinăuntrul ei m-a trezit din reverie cu exclama ia:ţ

— M mico, m mico, uite-l pe domnul Markham!ă ăR spunsul nu l-am auzit, dar curînd acela i glas a r spuns:ă ş ă— Ba da, m mico, e chiar el! Uit -te i tu!ă ă şN-am ridicat ochii. Îns b nuiesc c m mica s-a uitat, întrucît o voceă ă ă ă

limpede i melodioas ale c rei tonuri m-au f cut s m simt cuprins deş ă ă ă ă ă fiori, a strigat:

— Vai, m tu ico! Uite-l pe domnul Markham... Prieă ş tenul lui Arthur! Richard, opre te!ş

Era atîta emo ie, plin de bucurie, în felul cum fuseţ ă ser rostite acesteă cîteva cuvinte — în special acea tremur toare exclama ie: „Vai,ă ţ m tu ico!” încît n-am mai puă ş tut s -mi p strez rezerva. Calea ca s-a oprită ă ş imediat i ridicînd ochii am întîlnit privirile unei doamne vîrstnice,ş palid i grav , care m examina prin fereastra deschis . A înclinată ş ă ă ă capul, eu i-am r spuns tot cu o plec ciune, apoi s-a retras în untru înă ă ă timp ce Arthur se ruga de valet s -i dea drumul s coboare. Dar înainteă ă ca servitorul s se poat da jos de pe bancheta lui înalt , pe ferestruicaă ă ă tr surii s-a întins, în t cere, o mîn . Am recunoscut-o, cu toate c oă ă ă ă m nu neagr îi ascundea albea a delicat i o bun parte din frumuse e.ă şă ă ţ ăş ă ţ Gr bindu-m s-o apuc, am strîns-o în mîna mea — mai întîi cu ardoare,ă ă îns luîndu-mi imediat seama, i-am dat drumul i mîna s-a retras pe dat .ă ş ă

— Veneai în vizit la noi sau erai doar în trecere? m-a întrebat cu glasă sc zut st pîna acelei mîini.ă ă

199199

Sim eam c -mi scruteaz , cu aten ie, expresia fe ei, din dosul v luluiţ ă ă ţ ţ ă negru i gros care, împreun cu jaluzeş ă lele tr surii îi ascundeau pe de-a-ăntregul chipul de ochit mei.

— Am... Am venit s v d meleagurile, m-am bîlbîit eu.ă ă— Meleagurile?! a repetat ea pe un ton care tr da mai degrabă ă

nepl cere sau dezam gire decît surprindere. Atunci nu intri?ă ă— Dac v face pl cere...ă ă ă— Po i s te-ndoie ti de asta?ţ ă ş— Da, da! Trebuie neap rat s intri, a strigat Arthur alergînd spreă ă

mine.Mi-a apucat mîna i mi-a strîns-o b rb te te cu amîndou mînu eleş ă ă ş ă ţ

lui.— V mai aduce i aminte de mine, domnule? mi-a zis el.ă ţ— Oho, i înc cum, dr gu ul meu, m car c te-ai schimbat atît deş ă ă ţ ă ă

mult, i-am r spuns eu, cercetînd înf i area tîn rului gentilom destul deă ăţş ă în ltu i de sub irel, cu expresia mamei lui imprimat vizibil peă ţ ş ţ ă tr s turile sale frumoase i inteligente, în ciuda ochilor alba tri careă ă ş ş radiau de bucurie, i a cîrlion ilor blonzi care-i ie eau de sub pcu .ş ţ ş şă ţă

— Nu-i a a c am crescut? m-a întrebat el ridicîndu-se în vîrfulş ă picioarelor.

— Dac-ai crescut! Pe cuvîntul meu, cred c ai aproape cu o palmă ă mai mult de cînd te-am v zut ultima dat .ă ă

— Am împlinit apte ani, mi-a replicat el cu mîndrie.şPeste înc apte ani o s fiu la fel de înalt ca i dumneata, sauă ş ă ş

aproape.— Arthur, i-a zis maic -sa, spune-i s intre. Mîn înainte, Richard!ă ă ăÎn glasul ei era o umbr de triste e, precum i de ră ţ ş ăceal , dar nu tiamă ş

prea bine cui s atribui acest lucru. Tr sura a mers mai departe i a intrată ă ş pe poart înaintea noastr . Micu ul meu tovar m-a condus pe aleea pară ă ţ ăş -cului, ciripind vesel tot drumul. Odat ajun i la u a coă ş ş nacului, m-am oprit pe sc ri i m-am uitat în jos, a teptînd s -mi recap t calmul dacă ş ş ă ă ă puteam — sau cel pu in, s -mi reamintesc hot rîrile luate de curînd iţ ă ă ş principiile pe care se întemeiau ele. Abia dup ce Arthur m-a tras delicată de hain , de mai multe ori, i i-a repetat invita ia de a intra, am acceptată ş ş ţ în cele din urm s -l înso esc în înc perea unde ne a teptau doamnele.ă ă ţ ă ş

Cînd am intrat, Helen m-a privit scrut tor, dar cu un aer blînd iă ş serios. M-a întrebat, politicoas , de mama i de Rose. I-am r spunsă ş ă

200200

respectuos la întreb ri. Doamna Maxwell m-a rugat frumos s iau loc,ă ă f cînd observa ia c e destul de rece, dar, oricum, presupunea c n-amă ţ ă ă f cut o c l torie prea lung în diminea a aceeaă ăă ă ţ

— A, nu, mai pu in de dou zeci de mile, am r spuns.ţ ă ă— Dar nu pe jos!— Nu, doamn , cu diligen a.ă ţ— Uite-o pe Rachel, domnule, îmi zise Arthur, singura fiin cuţă

adev rat fericit dintre noi to i.ă ă ţÎmi îndreptai privirea spre aceast vrednic persoan care tocmaiă ă ă

intrase ca s - i ajute st pîna s se dezbrace. M onor cu un zîmbetă ş ă ă ă ă aproape prietenos în semn de recunoa tere.ş

Dup ce Helen î i scoase p l ria i v lul, paltonul gros i celelalte,ă ş ăă ş ă ş ar ta atît de mult ca pe vremuri, încît nu prea tiam cum am s suportă ş ă revederea. M-am bucurat în mod deosebit s v d c frumosul ei p ră ă ă ă negru era la fel de bogat i nu- i pierduse defel str lucirea.ş ş ă

— M mica a renun at la boneta de v duv în cinstea c s torieiă ţ ă ă ă ă unchiului, a spus Arthur, citindu-mi în ochi, cu un amestec de simplitate i de agerime, caracteristic copiş ilor. (M mica avea o înf i are foarteă ăţş

grav , iar doamna Maxwell cl tin din cap.) M tu a Maxwell n-o să ă ă ă ş ă p ră ăseasc niciodat doliul, insist obr znicu ul. ă ă ă ă ţ

Dar cînd a v zut c impertinen a lui o îndurerase pe m tu -sa, s-aă ă ţ ă şă dus i a cuprins-o pe dup gît, a s rutat-o pe obraz, apoi s-a retras în ni aş ă ă ş unuia dintre bovindourile mari. S-a jucat în lini te cu cîinele, în timp ceş doamna Maxwell discuta, cu mine, pe un ton foarte grav, subiecte extrem de interesante ca: vremea, anotimpul, starea drumurilor. Am socotit prezen a ei drept foarte folositoare pentru a pune stavilţ ă impulsurilor mele fire ti, un antidot împotriva acelor emo ii tumultuoaseş ţ i a tulbur rii care altfel m-ar fi purtat cu ele i m-ar fi furat în pofida raş ă ş -iunii i voin ei mele. Numai c tocmai atunci mi s-a pţ ş ţ ă ărut această

încorsetare aproape insuportabil i-mi era îngrozitor de greu s mă ş ă ă silesc s fiu atent la vorbele ei i s -i r spund cu polite ea necesar . Astaă ş ă ă ţ ă din cauz c o sim eam pe Helen stînd foarte aproape de mine, lîng că ă ţ ă ă-min. Nu îndr zneam s m uit la ea, dar aveam senza ia c e eu ochii peă ă ă ţ ă mine i dintr-o privire aruncat pe furi am v zut — sau cel pu in a a miş ă ş ă ţ ş s-a p rut — c e pu in îmbujorat la fa i c degetele ei, în timp ce seă ă ţ ă ţăş ă jucau cu lan ul de la ceas, erau agitate de acea fr mîntare i de acelţ ă ş tremur care tr deaz o emo ie profund .ă ă ţ ă

201201

— Spune-mi, te rog, — mi-a zis ea profitînd de cea dintîi pauz dină încerc rile de conversa ie dintre m tu a ei i mine, i vorbind repede iă ţ ă ş ş ş ş cu glas sc zut, f r s - i ia ochii de la lan ul de aur (lucru de care mi-amă ă ă ă ş ţ dat seama pentru c acum am îndr znit s -mi întorc din nou privirileă ă ă spre ea) — spune-mi, te rog, ce mai fac cei de la Lindenhope? Nu s-a mai întîmplat nimic de cînd am plecat eu de acolo?

— Cred c nu.ă— N-a murit nimeni? Nu s-a c s torit nimeni?ă ă— Nu.— i nici... i nici nu se preg te te nimeni de c s toŞ ş ă ş ă ă rie?... Nu s-au

rupt leg turile vechi i nu s-au înjghebat altele noi? Nici unul dintreă ş vechii prieteni n-a fost uitat sau înlocuit?

Rostind aceast fraz i-a coborît atît de mult vocea încît nimeni înă ă ş afar de mine n-ar fi putut prinde ultimele cuvinte. i în acela i timp i-aă Ş ş ş întors ochii spre mine i în ei i-a înflorit un zîmbet de o nespus de dulceş melancolie. Avea o expresie întreb toare, timid , dar destul de pă ă ă-trunz toare, care a f cut s -mi ard obrajii de o emo ie greu de exprimat.ă ă ă ă ţ

— Nu, nu cred, i-am r spuns. Cu siguran c nu, dac al ii s-auă ţă ă ă ţ schimbat la fel de pu in ca i mine.ţ ş

Fa a i s-a împurpurat.ţ— i chiar n-aveai de gînd s ne faci o vizit ? a exŞ ă ă clamat ea.— Mi-era team s nu v deranjez.ă ă ă— S ne deranjezi! strig ea cu un gest nervos. Cum se poate?... Dară ă

ca i cum i-ar fi amintit brusc de preş ş zen a m tu ii ei se opri iţ ă ş ş întorcîndu-se spre aceast doamn continu :ă ă ă

— Vai, m tu ic , domnul acesta este prietenul cel mai bun al frateluiă ş ă meu i a fost i o cuno tin apropiat de-a mea (cel pu in timp de cîtevaş ş ş ţă ă ţ luni — care au trecut prea repede, din p cate), declara c ine foarte multă ăţ la b iatul meu — i cînd colo, trecînd pe lîng casa noastr , la atîtea zeciă ş ă ă de mile de locuin a lui, refuz s ne viziteze din teama de a nu neţ ă ă deranja!

— Domnul Markham e exagerat de sfios, remarc doamna Maxwell.ă— Sau poate exagerat de ceremonios, zise nepoata el. Exagerat de...

m rog, n-are importan .ă ţăi întorcîndu-mi spatele, se a ez pe un scaun de lîng mas , î i traseŞ ş ă ă ă ş

aproape o carte i începu s o r sfoiasc energic, dar în mod v dit cuş ă ă ă ă gîndurile aiurea.

202202

— Dac a fi tiut — am zis eu — c mi-a i fi f cut onoarea de a vă ş ş ă ţ ă ă aminti de mine, foarte probabil c nu mi-a fi refuzat pl cerea de a vă ş ă ă vizita, dar m-am temut c m-a i uitat de mult.ă ţ

— I-ai judecat pe al ii dup chipul i asem narea duţ ă ş ă mitale, a morm ită ea f r s - i ridice ochii de pe carte, dar înro indu-se în timp ce vorbea iă ă ă ş ş ş dînd, în grab , cîte zece pagini deodat .ă ă

A urmat o pauz de care Arthur s-a gîndit s profite pentru a-miă ă prezenta frumosul pui de setter i pentru a-mi ar ta ce frumos a crescut iş ă ş ce bine îi merge, întrebîndu-m totodat ce mai face Sancho, tat lă ă ă c elului. Doamna Maxwell s-a retras apoi ca s se dezbrace. Helen aăţ ă împins cartea la o parte i dup ce s-a uitat în t cere la b iatul ei, l-aş ă ă ă trimis din odaie sub pretextul c -l roag s - i aduc ultima carte primit ,ă ă ă ş ă ă ca s mi-o arate. Copiă lul s-a gr bit s-o asculte; dar eu am continuat să ă mîngîi cîinele. T cerea ar fi putut s dureze pîn la întoarcerea copilului,ă ă ă dac numai de mine ar fi depins s-o întrerup, dar, dup un minut gazdaă ă mea s-a ridicat nervoas i, reluîndu- i pozi ia dinainte, între mine iă ş ş ţ ş col ul c miţ ă nului, a exclamat pe un ton foarte serios:

— Gilbert, ce s-a-ntîmplat cu tine? De ce te-ai schimbat atît de mult?... tiu c e o întrebare foarte indiscret s-a gr bit s adauge — iŞ ă ă ă ă ş poate extrem de nepoliticoas . Dac i se pare c e astfel, atunci te rog să ăţ ă ă nu-mi r spunzi — dar tii c nu pot s suf r misterele i ascună ş ă ă ă ş zi urile.ş

— Nu m-am schimbat deloc, Helen — din nefericire sentimentele mele sînt la fel de intense i de p tima e ca întotdeauna. Nu eu m-amş ă ş schimbat, ci situa ia.ţ

— Care situa ie? Te rog frumos, spune-mi i mie!ţ şObrajii ei au p lit de chinul a tept rii; se putea oare s se team că ş ă ă ă ă

mi-am f g duit inima i credin a altei peră ă ş ţ soane?— Am s - i spun imediat, i-am r spuns. Am s - i m rturisesc c amă ţ ă ă ţ ă ă

venit aici în scopul de a te vedea (nu f r unele presim iri nepl cute iă ă ţ ă ş temeri fa de propria mea îndr zneal i nu f r spaima c s-ar putea sţă ă ăş ă ă ă ă nu fiu un oaspete chiar atît de binevenit cum m a teptam în timp ce mă ş ă apropiam de conac). Dar nu tiam pe atunci c mo ia asta î i apar ine,ş ă ş ţ ţ pîn cînd nu m-a l murit în privin a mo tenirii tale conversa ia a doiă ă ţ ş ţ tovar i de căş ăl torie, pe ultima por iune a drumului. i atunci mi-am dată ţ Ş deodat seama de nes buin a speran elor pe care le nutream i de faptulă ă ţ ţ ş c ar fi fost o nebunie s le mai p strez m car o clip . i cu toate c amă ă ă ă ă Ş ă coborît la poarta conacului t u, m-am hot rît s nu intru. Am z bovit cîă ă ă ă -

203203

teva minute ca s privesc proprietatea, dar eram absolut decis s mă ă ă întorc la M. f r s -i v d st pîna.ă ă ă ă ă

— i dac m tu -mea i cu mine nu ne-am fi întors tocmai atunci deŞ ă ă şă ş la plimbarea de diminea , nu te-a mai fi v zut niciodat i n-a mai fiţă ş ă ă ş ş avut ve ti de la tine?ş

— Mi s-a p rut c ar fi fost mai bine pentru amîndoi s nu neă ă ă întîlnim, i-am r spuns calm, dar neîndr znind s vorbesc decît în oapt ,ă ă ă ş ă i f r s am curajul s-o priş ă ă ă vesc drept în fa ca nu cumva t ria s nu mţă ă ă ă

p r seasc de tot. Am continuat: — Mi s-a p rut c o întrevedere n-ară ă ă ă ă face altceva decît s - i tulbure, ie, lini tea i s m înnebuneasc peă ţ ţ ş ş ă ă ă mine. Dar acum m bucur de acest priă lej de a te revedea i de a afla cş ă nu m-ai uitat i de a te asigura c nu voi înceta niciodat s m gîndescş ă ă ă ă la tine.

A urmat un moment de pauz . Doamna Huntingdon s-a îndep rtat iă ă ş s-a instalat în ni a ferestrei. Oare a înş eles din vorbele mele c numaiţ ă sfiala i modestia m împiedicau s -i cer mîna? Înainte de a putea vorbiş ă ă din nou a rupt chiar ea t cerea, întorcîndu-se brusc spre mine i spunînd:ă ş

— Ai fi putut avea i mai înainte un asemenea prilej — vreau s spunş ă pentru a m asigura c -mi p strezi o amintire frumoas i pentru a teă ă ă ă ş asigura c i eu am acelea i sentimente pentru tine — dac mi-ai fi scris.ăş ş ă

— A a a fi f cut, dar nu i-am tiut adresa i n-am prea vrut s -lş ş ă ţ ş ş ă întreb pe fratele t u, pentru c mi s-a p rut c el n-ar fi de acord s - iă ă ă ă ă ţ scriu. Îns asta nu m-ar fi împiedicat nici o clip , dac a fi putută ă ă ş îndr zni s cred c tu a teptai ve ti de la mine sau m car c i-ai irosită ă ă ş ş ă ă ţ vreodat un gînd îndreptîndu-l spre nefericitul t u prieă ă ten. Dar, bineîn eles, t cerea ta m-a dus la concluzia c m-ai uitat.ţ ă ă

— Va s zic te a teptai ca eu s - i scriu întîi? ă ă ş ă ţ— Nu, Helen, vreau s zic, doamn Huntingdon, i-am spus euă ă

îmbujorîndu-m la fa din pricina repro ului cuă ţă ş prins în aceste vorbe — fire te c nu. Dar dac mi-ai fi transmis un mesaj prin fratele t u sauş ă ă ă m car dac l-ai fi întrebat din cînd în cînd despre mine...ă ă

— L-am întrebat adeseori despre tine. Dar n-aveam de gînd s facă mai mult decît asta — a reluat ea zîmbind — atîta vreme cît tu continuai s te m rgine ti la cîteva întreb ri cuviincioase cu privire la s n tateaă ă ş ă ă ă mea.

— Fratele t u nu mi-a spus niciodat c mi-ai pomeă ă ă nit numele.— Dar l-ai întrebat vreodat ?ă

204204

— Nu; pentru c am v zut c nu dore te s fie chesă ă ă ş ă tionat în leg tură ă cu tine sau s arate o cît de mic înă ă curajare ata amentului meu preaş insistent.

Helen nu mi-a r spuns.ă— i avea perfect dreptate, am ad ugat.Ş ă ăDar Helen a r mas t cut , privind la paji tea înz pezit de afar : „O,ă ă ă ş ă ă ă

am s-o scutesc de prezen a mea”, m-am gîndit. i imediat m-am ridicatţ Ş i m-am apropiat de ea ca s -mi iau r mas bun, cu o hot rîre cum nu seş ă ă ă

poate mai eroic .ă— Dar ce, ai plecat? mi-a zis ea luîndu-mi mîna pe care i-o

întinsesem, îns f r s -i dea drumul imediat.ă ă ă ă— Ce rost ar avea s mai z bovesc?ă ă— A teapt cel pu in pîn se întoarce Arthur.ş ă ţ ă— Fiind mai mult decît bucuros s m supun, am r mas acolo i m-ă ă ă ş

am rezemat de cealalt cercevea a ferestrei.ă— Mi-ai spus c nu te-ai schimbat, a reluat gazda. S tii totu i c te-ă ăş ş ă

ai schimbat, i înc foarte mult. ş ă— Nu, doamn Huntingdon, de i ar fi trebuit s-o fac.ă ş— Adic vrei s sus ii c ai acelea i sentimente pentru mine, pe careă ă ţ ă ş

le aveai i la ultima noastr întîlnire?ş ă— Da; numai c ar fi o gre eal s vorbesc acum desă ş ă ă pre asta.— Gre it a fost cînd am vorbit atunci, Gilbert. Acum nu mai e deloc oş

gre eal — în afar de cazul cînd ai spune ceva care s calce în picioareş ă ă ă adev rul.ă

Eram mult prea agitat ca s pot vorbi. Dar f r s a tepte un r spuns,ă ă ă ă ş ă i-a întors ochii str lucitori i obrajii împurpura i, spre fereastr , a ridicatş ă ş ţ ă

geamul i s-a uitat afar , fie ca s - i domoleasc inima, fie ca s culeagş ă ă ş ă ă ă acel frumos trandafir Christmas, abia îmbobocit în tufi ul de subş fereastr , care- i scosese sfios capul de sub z pada ce-l ocrotise pînă ş ă ă atunci de ger, i care acum se topea sub razele soarelui. L-a rupt i dupş ş ă ce a scuturat, cu un gest delicat, neaua str lucitoare de pe petalele lui, l-aă apropiat de buze i a spus:ş

— Trandafirul sta nu e la fel de înmiresmat ca o floare de var , dar aă ă r zb tut prin greut i i vr jm ii greu de înfruntat. I-a fost destul ploaiaă ă ăţ ş ă ăş rece de iarn ca s -l hr neasc i soarele firav al acestei luni ca s -l înă ă ă ă ş ă -c lzeasc . Vînturile aspre nu l-au f cut s p leasc i nici nu i-au frîntă ă ă ă ă ă ş

205205

lujerul. Uit -te, Gilbert, e la fel de proasp t i de vioi ca orice alt floare,ă ă ş ă de i mai are i acum pe petalele lui z pad ... Îl vrei?ş ş ă ă

Am întins mîna. N-am îndr znit s vorbesc de fric s nu mă ă ă ă ă cople easc emo ia. Mi-a pus roza în palm , dar n-am strîns-o întreş ă ţ ă degete — atît eram de absorbit de gînduri, m fr mîntam ce s spun înă ă ă aceast împrejuă rare: s -mi dau frîu liber sentimentelor sau s continui să ă ă le strivesc. Luînd aceast ov ial drept indiferen — sau poate chiară ş ă ă ţă lips de dorin în a-i accepta darul, Helen mi l-a smuls brusc din mîn iă ţă ăş l-a azvîrlit în zăpad , a închis fereastra cu un gest energic i s-a retrasă ş lîng c min.ă ă

— Helen! Ce-nseamn asta? am strigat, uluit de schimbareaă nea teptat .ş ă

— Nu mi-ai în eles darul, mi-a r spuns ea — sau ceea ce e înc i maiţ ă ăş r u, mi l-ai dispre uit. Îmi pare r u c i l-am dat. Fiindc am f cut oă ţ ă ă ţ ă ă asemenea gre eal , singurul lucru la care m-am putut gîndi a fost s -lş ă ă arunc.

— M-ai în eles gre it, cumplit de gre it, i-am r spuns.ţ ş ş ăi într-o clip am redeschis fereastra, am s rit afar , am luat floareaŞ ă ă ă

de jos, am dus-o în cas i i-am oferit-o, implorînd-o s mi-o dea din nouăş ă i spunîndu-i c-o voi p stra de-a pururi, de dragul ei, i c-o voi pre uiş ă ş ţ

mai mult decît orice alt lucru pe care-l aveam pe lume.— i asta te va mul umi? m-a întrebat ea luînd tranŞ ţ dafirul în mîn .ă— Da, i-am r spuns.ă— Atunci, poftim! Prime te-l!şL-am lipit cu toat seriozitatea de buze i l-am pus în sîn, în timp ceă ş

doamna Huntingdon m privea cu un zîmbet pu in ironic.ă ţ— Ei, acuma pleci? m-a întrebat ea.— Voi pleca, dac ... dac trebuie neap rat.ă ă ă— Te-ai schimbat, a continuat ea... Ai devenit ori foarte trufa , oriş

foarte indiferent.— Nici una, nici alta, Helen... Vreau s zic, doamn Huntingdon.ă ă

Dac-ai putea privi în inima mea...— i totu i trebuie s fii ori mîndru, ori nep s tor, dac nu amîndouŞ ş ă ă ă ă ă

laolalt . „Doamn Huntingdon”... De ce nu-mi zici Helen, ca maiă ă înainte?

— O, Helen!... Scumpa mea Helen!... am murmurat.

206206

— Trandafirul pe care i l-am dat era un simbol al inimii mele, mi-aţ zis ea. Ai vrea s -l iei cu tine i pe mine s m la i aici, singur ?ă ş ă ă ş ă

— Mi-ai da i mîna dac i-a cere-o?ş ăţ ş— Oare nu i-am spus destul pîn acum? m-a întreţ ă bat ea cu un zîmbet

cum nu se poate mai fermec tor.ăI-am apucat repede mîna i a fi acoperit-o cu sş ş ărut ri fierbin i, dacă ţ ă

n-a fi fost fulgerat de un gînd:ş— Te-ai gîndit bine la consecin e?ţ— M tem c nu, pentru c altfel nu m-a fi oferit unui b rbat preaă ă ă ş ă

mîndru ca s m ia sau prea indiferent, sau care î i face probleme dină ă ş pricina averii mele în loc s se gîndeasc la dragostea mea!ă ă

Tremuram s-o strîng în bra e, dar nu îndr zneam s cred în atîtaţ ă ă bucurie i totu i m-am st pînit spunîndu-i:ş ş ă

— i dac-ai s te c ie ti vreodat c ai luat un om s rac?Ş ă ă ş ă ă ă— Nu m voi c i decît în cazul cînd m vei dezam gi. Dac nu aiă ă ă ă ă

suficient încredere în afec iunea mea pentru a crede acest lucru, atunciă ţ las -m !ă ă

— Iubita mea! Helen, scumpa mea! am strigat eu s rutînd acum, cuă patim , mîna pe care o p stram într-a mea i cuprinzînd-o pe Helen înă ă ş bra e. N-ai s te c ie ti niciodat dac-ar fi s depind totul numai deţ ă ă ş ă ă ă mine. Dar te-ai gîndit i la m tu a ta?ş ă ş

Tremuram în a teptarea r punsului, i o strîngeam tot mai tare laş ă ş pieptul meu!

— M tu a mea nu trebuie s tie înc nimic. O s i se par un pasă ş ă ş ă ă ă pripit i nes buit, pentru c n-are de unde s - i închipuie cît de bine teş ă ă ă ş cunosc. Dar trebuie s te cunoasc i ea i s înve e s te plac . Va trebuiă ăş ş ă ţ ă ă s m p r se ti, s revii la prim var , s stai mai mult vreme i să ă ă ă ş ă ă ă ă ă ş ă încerci s-o cucere ti i sînt convins c o s începe i s v simpatiza i.ş ş ă ă ă ţ ă ă ţ

— O, atunci vei fi a mea, i-am zis eu, s rutînd-o o dat i înc o dată ăş ă ă i înc o dat , pentru c acum deveş ă ă ă nisem la fel de întreprinz tor i deă ş

impetuos pe cît fusesem mai înainte de timorat i de stînjenit.ş— Nu... Peste un an, mi-a r spuns ea, eliberîndu-se cu multă ă

delicate e din îmb ti area mea, dar inîndu-mi înc tandru mîna.ţ ă ş ţ ă— Cum, înc un an? Vai, Helen, dar nu pot a tepta atîta vreme!ă ş— P i unde i-e fidelitatea?ă ţ— Voiam s zic c nu pot îndura chinul unei desp ră ă ă iri atît deţ

îndelungate.

207207

— N-o s fie o desp r ire: o s ne scriem zilnic. Inima mea va fi totă ă ţ ă timpul al turi de tine i uneori ai s ai posibilitatea s m vezi i cuă ş ă ă ă ş proprii t i ochi. Nu voi fi atît de f arnic încît s pretind c mi-e u or să ăţ ă ă ă ş ă a tept atîta vreme, dar în c s toria asta e de datoria mea s -mi consult iş ă ă ă ş rudele.

— Rudele i prietenii vor fi împotriv .ş ă— Nu se vor împotrivi prea mult, scumpul meu Gilbert, mi-a zis ea

s rutîndu-m cu înfocare. Nu se voi împotrivi cînd te vor cunoa te. Iară ă ş dar se vor împotrivi, atunci înseamn c nu-mi sînt cîtu i de pu in,ă ă ă ş ţ apropia i. Acum e ti mul umit?ţ ş ţ

i-a ridicat fa a spre mine cu un zîmbet de o tandre e nesfîr it .Ş ţ ţ ş ă— Cum a putea fi altfel dac tiu c m iube ti? M iube ti, Helen,ş ă ş ă ă ş ă ş

nu-i a a? am ad ugat eu neîndoindu-m cîtu i de pu in de aceastş ă ă ş ţ ă realitate, dar dorind s-o aud confirmat de propria ei gur .ă ă

— Dac m-ai fi iubit atît de mult cît te iubesc eu mi-a r spuns ea cuă ă cea mai mare seriozitate — nu te-ai fi comportat ca pîn aum, fiind gata-ăgata s m pierzi. Trebuia s în elegi c rangul, neamul i averea, nu tragă ă ă ţ ă ş mai mult în balan decît adev rata dragoste dintre dou inimi care seţă ă ă potrivesc atît de bine!

— Ce fericire de nespus, am exclamat eu îmbr isînd-o iar. N-amăţ meritat-o, Helen, nu îndr znesc s cred în atîta bucurie. Cu cît voi aveaă ă mai mult de a teptat, cu atît mai mare îmi va fi teama s nu intervinş ă ă ceva care să mi te r peasc . Gînde te-te c într-un an se pot întîmpla oă ă ş ă sut i o mie de lucruri! În tot acest timp am s trec prin chinurileă ş ă iadului. i pe urm , iarna e i un anotimp tare sumbru.Ş ă ş

— A a m-am gîndit i eu, mi-a r spuns ea pe un ton grav. N-am sş ş ă ă m c s toresc iarna — sau cel pu in nu în decembrie, a ad ugat ea cu ună ă ă ţ ă tremur. (Pentru c în luna aceea avusese loc i c s toria care o legase deă ş ă ă fostul ei so , i moartea îngrozitoare care o l sase slobod .) A aţ ş ă ă ş dar am spus c peste un an, în prim var .ă ă ă

— Prim vara viitoare?ă— Nu... nu... toamna viitoare, poate.— Atunci, vara..— M rog, s zicem, la sfîr itul verii. Acum gata, mul ume te-te cuă ă ş ţ ş

atît...În timp ce vorbeam, Arthur a intrat în odaie.

208208

— M mico, n-am putut g si cartea în nici unul din locurile unde mi-ă ăai zis tu s-o caut. (În zîmbetul mamei sale era ceva care p rea s zic :ă ă ă „Nu, dr gu ule, tiam c n-ai s-o g se ti”). În cele din urm mi-a adus-oă ţ ş ă ă ş ă Rachel.

— Uit -te, domnule Markham, o istorie natural cu tot felul deă ă p s rele i animale, i cu ni te pove ti la fel de dr gu e ca i pozele!ă ă ş ş ş ş ă ţ ş

Fiind foarte vesel, m-am a ezat s cercetez cartea i l-am luat peş ă ş b ie el între genunchii mei. Dac ar fi veă ţ ă nit cu o clip mai înainte l-a fiă ş primit cu mult mai putin amabilitate, dar acum i-am mîngîiat cuă afec iune cîrlion ii i chiar i-am s rutat fruntea ivorie: era b iatulţ ţ ş ă ă scumpei mele Helen, i deci i al meu. i a a l-am privit întotdeauna deş ş Ş ş atunci încoace. B ie elul acesta dr gu a ajuns acum un tîn r de toată ţ ă ţ ă ă frumuse ea: a împlinit cele mai frumoase speran e ale mamei sale i înţ ţ ş momentul de fa locuie te la conacul Grassdale împreun cu tîn ra luiţă ş ă ă so ioar , juc u a Helen Hattersley de alt dat .ţ ă ă ş ă ă

Nu ajunsesem s m uit la jum tate din carte, c doamna Maxwell i-ă ă ă ă şa f cut apari ia poftindu-m în caă ţ ă mera cealalt , la dejun. La începută maniera rece i disş tant a acestei doamne m-a cam înghe at; dar m-amă ţ străduit din r sputeri s încerc s-o îmbunez i s -i fiu pe plac. Se p reaă ă ş ă ă c izbutisem chiar i în aceast prim i scurt vizit ; pentru c peă ş ă ă ş ă ă ă m sur ce-i vorbeam, ea deă ă venea tot mai amabil i mai cordial i cîndăş ă ş am plecat mi-a spus foarte gra ios la revedere, exprimîndu- i speţ ş ran a cţ ă nu va trece mult pîn cînd va avea pl cerea de a m primi din nou înă ă ă casa ei.

— Dar în nici un caz nu po i s pleci pîn cînd nu vezi sera, gr dinaţ ă ă ă de iarn a m tu ii, mi-a spus Helen, pe cînd înaintam ca s -mi iau r masă ă ş ă ă bun de la ea, cu toat st pînirea de sine.ă ă

Am profitat cu bucurie de un asemenea r gaz, i am urmat-o în seraă ş mare i frumoas , împodobit din belş ă ă ug cu flori — mai ales dacş ă ineam seama de anotimpul destul de înaintat — dar bineîn eles c nuţ ţ ă

eram în stare s le acord decît prea pu in aten ie.ă ţ ă ţ— M tu a, începu Helen, ine grozav de mult la flori, i ine foarteă ş ţ ş ţ

mult i la Staningley. Te-am adus aici ca s - i adresez o rug minte înş ă ţ ă numele ei, i anume, ca acesta s r mîn c minul ei pîn la sfîr itul vie iiş ă ă ă ă ă ş ţ — i dac n-o fi totodat i c minul nostru — s-o pot vedea cît mai des,ş ă ăş ă s stau din cînd în cînd cu ea. Pentru c tare m tem c-o s -i par r u să ă ă ă ă ă ă

209209

m piard . i cum duce o via retras , e înclinat spre triste e dac eă ă Ş ţă ă ă ţ ă l sat prea mult vreme singur .ă ă ă ă

— Cu drag inim , scumpa mea Helen! F exact ceea ce vrei cu tot ceă ă ă e al t u. Nici prin cap nu mi-a trecut c a putea s doresc ca m tu a taă ă ş ă ă ş s p r seasc aceast cas ! i fie c vom tr i în alt parte, va fi exact a aă ă ă ă ă ă Ş ă ă ă ş cum ve i hot rî tu i cu ea. tiu c ar suferi dac s-ar desp r i de tine, a aţ ă ş Ş ă ă ă ţ ş c sînt gata s -i îndeplinesc orice dorin . De dragul t u o iubesc i peă ă ţă ă ş ea, i fericirea ei îmi va fi la fel de scump ca i aceea a propriei meleş ă ş mame.

— Î i mul umesc, iubitule! Meri i o s rutare pentru asta. La revedere.ţ ţ ţ ă Ei, i-acum, haide, haide... gata Gilş bert, d -mi drumul. Uite-l pe Arthur,ă a a c te rog s te ab ii...ş ă ă ţ

A sosit momentul s -mi închei povestirea. Oricine în afar de tine,ă ă drag Halford, ar fi spus c i a a am lună ăş ş git-o prea mult. Dar, pentru a te face s fii pe deplin mul umit, voi ad uga cîteva cuvinte, întrucît tiu că ţ ă ş ă vei avea un sentiment de simpatie pentru b trîn doamn i vei dori să ă ă ş ă tii cum s-a încheiat istoria ei. M-am întors acolo în prim var i, f cîndş ă ăş ă

pe placul lui Helen, m-am str duit din r sputeri s-o cuceresc pe m tu .ă ă ă şă Ea m-a primit cu mult amabilitate, fiind f r îndoial pregă ă ă ă ătit s -miă ă pre uiasc mai mult firea datorit relat rilor favorabile ale nepoatei. Cîndţ ă ă ă i s-au adus la cuno tin inten iile mele ambi ioase, a privit lucrurile cuş ţă ţ ţ mult mai mult în elepciune decît îndr zneam eu s sper. Singuraă ţ ă ă remarc în aceast privin f cut în prezen a mea a fost:ă ă ţă ă ă ţ

— i a a, domnule Markham, dup cîte în eleg ai de gînd s -miŞ ş ă ţ ă r pe ti nepoata. M rog! Trag n dejdea c Dumnezeu v va binecuvîntaă ş ă ă ă ă unirea i o va face pe scumpa mea feti s cunoasc fericirea. Dac s-arş ţă ă ă ă fi putut hot rî s nu se mai m rite m rturisesc c a fi fost maiă ă ă ă ă ş bucuroas . Dar din moment ce vrea s se rec s toă ă ă ă reasc , nu cunosc niciă o alt persoan c reia i-a încredin a-o mai cu drag inim decîtă ă ă ş ţ ă ă dumitale, crede-m !ă

Fire te c am fost încîntat de acest compliment i am sperat c -i voiş ă ş ă putea ar ta c nu s-a în elat în aprecieă ă ş rile ei.

— Cu toate astea ar trebui s - i adresez o rugă ţ ăminte, a continuat ea. S-ar p rea c mai pot înc s conă ă ă ă sider proprietatea de la Staningley drept c minul meu! A vrea s fie i al vostru, pentru c Helen e foarte legată ă ş ă ă de conac i de mine — dup cum sînt i eu legat de ea. Grassdale îiş ă ş ă

210210

evoc amintiri dureroase, peste care nu-i vine prea u or s treac . Eu nuă ş ă ă v voi sup ra prea tare cu societatea mea, i nu m voi amesteca în via aă ă ş ă ţ voastr . De felul meu sînt o persoan destul de lini tit , voi r mîne cîtă ă ş ă ă mai mult în od ile mele, îmi voi vedea de trebuă rile mele i v voi întîlniş ă numai cînd i cînd.ş

Nu încape îndoial c am acceptat toate acestea cu drag inim . Amă ă ă ă tr it amîndoi în cea mai deplin armoă ă nie cu scumpa noastr m tu , pînă ă şă ă în ziua mor ii ei Acest trist eveniment s-a petrecut cî iva ani mai tîrziu —ţ ţ trist nu pentru ea (întrucît a avut parte de o moarte u oar , ba chiarş ă bucuroas c ajunsese la cap tul că ă ă ăl toriei sale), ci doar pentru celeă cîteva persoane iubitoare — rude, prieteni i slujitori recunosc tori, peş ă care le-a l sat în urma ei.ă

Dar s ne întoarcem la propriile mele treburi: m-am c s torit vara,ă ă ă într-o diminea str lucitoare de august. A fost nevoie de opt luni de zile,ţă ă de toat amabilitatea i bun tatea lui Helen pentru a înfrîngeă ş ă prejudec ile maăţ mei mele împotriva miresei ce mi-o alesesem, i pentruş a o face s se împace cu gîndul c voi p r si proprietatea de la Linden-ă ă ă ăCar i m voi stabili la o atît de mare deş ă p rtare. I-am l sat ferma luiă ă Fergus, cu speran e mai mari în prosperitatea ei decît a fi avut cu un anţ ş în urm , în imprejur ri similare. Asta deoarece de curînd s-a îndr gostită ă ă de fiica mai mare a preotului din L., o domni oar ale c rei calit i îlş ă ă ăţ stimulaser s fac ni te eforturi cum nu se poate mai surprinz toare, nuă ă ă ş ă numai pentru a-i cî tiga afec iunea i stima i pentru a ob ine o avere suş ţ ş ş ţ -ficient ca s poat aspira la mîna ei, ci i pentru a se dovedi vrednic deă ă ă ş ea, în proprii lui ochi, i în cei ai p rin ilor fetei. În cele din urm aş ă ţ ă izbutit, dup cum tii. Cît despre mine, nu mai e nevoie s - i spun cît deă ş ă ţ fericit sînt împreun cu Helen i cît de binecuvînta i ne sim imă ş ţ ţ bucurîndu-se unul de cel lalt, ca i de copiii no tri. Acum tocmaiă ş ş a tept m cu ner bdare s sose ti tu i Rose, penş ă ă ă ş ş tru c se apropieă momentul vizitei voastre anuale, cînd trebuie s renun a i la ora ulă ţ ţ ş vostru plin de praf, fum, zarv , trud i lupt , pentru o perioad deă ă ş ă ă destindere binef c toare i de via tihnit i retras în societatea noastr .ă ă ş ţă ăş ă ă

Pîn atunci îmi iau r mas bun de la tine.ă ăAl t u, Gilbert Markham.ă

Staningley, 10 iunie 1847

211211

---- Sfîr it ----ş

212212

Anne Bronte - Necunoscuta de La Wildfell Hall Vol.2

Documents