2. Horia Asanache Rcepb2012

transcript

MODEL DE EVALUARE RAPIDĂ A VALORII MAXIM ADMISIBILE A

COEFICIENTULUI DE PIERDERI TERMICE HT AL UNEI CLADIRI DE LOCUIT

prof. H. ASANACHE, conf. V. DEMIR,

conf. F. DELIA

În calculele curente de stabilire a necesarului energetic de încălzire al unei clădiri se lucrează cu o relaţie de tipul:

H = HT + HV coef. de pierderi termice al unei clădiri

ted,med = valoarea medie pe sezonul de încălzire a temperaturii

de echilibru a clădirii;

te,med = valoarea medie pe sezonul de încălzire a temperaturii

exterioare ;

Dz = numărul de zile ale sezonului de încălzire

( ) zmedemededînc DttHQ •-••24= ,,

Fig. 1

Expresia de calcul a lui ted,med este:

în care:

= reprezintă valoarea medie pe sezonul de încălzire a

căldurii orare de care clădirea beneficiază în mod

gratuit;

= este factorul de utilizare – pentru încălzire – a

aporturilor termice gratuite

med,gmed,imed,ed

În această expresie termenul important şi interesant este:

Mărimea a unei clădiri reprezintă o caracteristică termică globală de mare relevanţă, deoarece cumulează influenţa celor mai importante caracteristici termice simple:

nivelul inerţiei termice a clădirii;

nivelul pierderilor termice ale clădirii prin transmisie şi împrospătare a aerului;

nivelul aporturilor termice brute de care clădirea dispune în timpul sezonului rece.

Numărul efectiv de grade-zile anuale de încălzire a unei clădiri depinde nu numai de valoarea caracteristicii proprii ci

şi de zona climatică a amplasamentului acesteia (prin variaţia temperaturii exterioare ).

La nivelul tarii exista IV zone climatice, cea mai rece fiind zonsa IV. În

consecinta valoarea lui HT depinde,

direct proprtional de :

(ted,med – te,med)

Fig. 2 Variaţia anuală a lui , pentru diferite localitaţi situate in zona climatică I

Variaţia anuală a temperaturi exterioare convenţionale, în diferite localităţi

situate în zona climatică I

VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII

Luna calendaristică

Constanta

Mangalia

Oravita

Timisoara

Turnu Severin

Fig. 3 Variaţia anuală a lui , pentru diferite localitaţi situate in zona climatică II

Variaţia anuală a temperaturi exterioare convenţionale, în diferite

localităţi situate în zona climatică II

Tulcea

Bucuresti

Pitesti

Giurgiu

Craiova

Oradea

Galati

Fig. 4 Variaţia anuală a lui , pentru diferite localitaţi situate in zona climatică III

Variaţia anuală a temperaturi exterioare convenţionale, în diferite

localităţi situate în zona climatică III

Barlad

Botosani

Baia Mare

Petrosani

Piatra Neamt

Fig. 5 Variaţia anuală a lui , pentru diferite localitaţi situate in zona climatică IV

Fig. 6 Curbă reprezentativă pentru zona climatică I

Curbă reprezentativă zona climatică I

reprezentativa

Fig. 7 Curbă reprezentativă pentru zona climatică II

Curbă reprezentativă zona climatică II

reprezentativa

Fig. 8 Curbă reprezentativă pentru zona climatică III

Curbă reprezentativă zona climatică III

reprezentativa

Fig. 9 Curbă reprezentativă pentru zona climatică IV

În studiu se ia ca bază a calculului un sezon de încălzire convenţional, de şapte luni, respectiv 1 octombrie - 30 aprilie, adică 212 zile sau 5088 ore. Pentru cele patru zone climatice avem:

zona I : te,med = +5.55 °C;

zona II : te,med =+4,32 °C;

zona III : te,med =+2,95 °C;

zona IV : te,med =+1,26 °C;

respectiv:

zona I : ti - te,med = +14,45 °C;

zona II : ti - te,med =+15,68 °C;

zona III : ti - te,med =+17,05 °C;

zona IV : ti - te,med =+18,74 °C;

Dacă se doreşte ca o clădire să fie caracterizată printr-o aceeaşi valoare a lui qînc,t indiferent de zona climatică a amplasamentului, valorile lui HT vor trebui să fie diferite, păstrând în mare o proporţionalitate inversă cu valorile “de zonă” ale lui ti – te,med.

În mod concret, in cifre rotunde, considerând (HT)II ca valoare de referinţă, vom putea avea în vedere următoarele:

• (HT)I = 1,10·(HT)II

• (HT)III = 0,90·(HT)II

• (HT)IV = 0,80·(HT )II

Dacă pentru zona climatică II se propune, ca obiectiv concret, limitarea valorii consumului specific qînc de exemplu, la 100 kWh/m2an, se poate aprecia că la nivel de „necesar specific”, fie el, qînc,t se poate avea în vedere o valoare maximă de cca. 75 kWh/m2an.

[kW/mp*an]

75qqq v,înct,încînc

Pentru „domeniul particular al blocurilor de locuinţe” proiectate şi realizate în perioada 1955 - 1990, se poate considera în medie o înălţime liberă a camerelor de 2.62 m. Ca urmare, unui mp de spaţiu încălzit îi revine, în medie, un volum de aer de 2.62 m3.

Pentru situaţia unei rate orare de împrospătare a aerului de 0.6, ca valoare medie pe sezonul rece, necesarul de căldură asociat unui volum încălzit de 2.62 m3, deci unei arii de pardoseală de 1 m2, are valoarea:

[kW/mp*an]

rezultă

[kW/mp*an]

40=,vîncq

35=,tîncq

Ţinând cont că, pentru sezonul rece convenţional de 7 luni (octombrie – aprilie), în zona climatică II, Ngrade-ore este 79780, din relaţia:

se obţine:

HT,max,II ≈ 0.45· A

oregradeT

t,înct,înc

Folosind relaţiile aproximative stabilite între valorile lui HT asociate celor patru zone climatice se poate concluziona că, pentru o clădire colectivă de locuit la care aria desfăşurată a pardoselii spaţiilor încălzite este A, valorile maxime ale lui HT pot fi apreciate estimativ cu relaţiile:

•zona climatică I HT,max,I ≈ 0.50· A [W/K]

•zona climatică II HT,max,II ≈ 0.45· A [W/K]

•zona climatică III HT,max,III ≈ 0.40· A [W/K]

•zona climatică IV HT,max,IV ≈ 0.35· A [W/K]

Concluzii

Performanţa termoenergetică a unei clădiri de locuit este descrisă în prezent cu ajutorul parametrului de performanţă H. O mai completă şi corectă descriere este util a utiliza o nouă caracteristică definită prin expresia .

Pentru etapa de dimensionare / verificare a gradului de izolare termică a elementelor de anvelopă ale unei clădiri de locuit, în lucrare se propune o valoare de referinţă estimativă, utilă pentru fazele de predimensionare, a caracteristicii HT funcţie de aria suprafeţei de pardoseală a spaţiilor încălzite şi de zonă climatică a amplasamentului.

2. Horia Asanache Rcepb2012

Documents