+ All Categories
Home > Documents > Libera circulatie a serviciilor

Libera circulatie a serviciilor

Date post: 13-Jul-2016
Category:
Upload: bican-m-valeriu
View: 70 times
Download: 8 times
Share this document with a friend
Description:
Libera Circulatie a Serviciilor
36
UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU FACULTATEA DE STIINȚE JURIDICE LIBERA CIRCULAȚIE A SERVICIILOR Absolvent, Bican Marian Valeriu
Transcript
Page 1: Libera circulatie a serviciilor

UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE STIINȚE JURIDICE

LIBERA CIRCULAȚIE A SERVICIILOR

Absolvent, Bican Marian Valeriu

Târgu-Jiu2016

1. Beneficiarii liberei circulaţii a serviciilor

Page 2: Libera circulatie a serviciilor

Tratatul privind funcționarea UE stabilește că beneficiari ai liberei

circulații a serviciilor pot fi atât persoane fizice cât şi juridice. La nivelul UE a

fost adoptată şi Directiva 2006/123/CE la 12 decembrie 2006 1, privind

serviciile în vigoare din 28 decembrie 2009 al cărei scop este de a contribui la

evoluția spre o piață internă autentică a serviciilor, astfel încât în cel mai mare

sector al economiei europene atât întreprinderile cît şi consumatorii să poată

beneficia pe deplin de avantajele pe care acesta le prezintă.

Persoanele fizice – sunt avute în vedere persoanele fizice avînd calitatea

de resortisant comunitar care este dată de cetățenia unui stat UE.

Determinarea cetăţeniei aparţine exclusiv legii statelor membre, fiind

suficient ca o persoană să aibă cetăţenia unuia dintre aceste state pentru a putea

revendica accesul la libertăţile U. E. Astfel, o persoană care are cetăţenia

italiană şi pe cea argentiniană, poate invoca în U. E. cetăţenia italiană, sau un

cetăţean franco-german poate invoca în Franţa, cetăţenia sa germană.

Persoanele juridice. În dreptul european nu există un sistem general de

recunoaştere a societăţilor şi a persoanelor juridice. Sistemele juridice ale

statelor membre sunt foarte diferite. Totuşi, în art. 54 al tratatului privind

funcţionarea U. E. au fost instituite anumite reguli ce asigură recunoaşterea

reciprocă a societăţilor în domeniul libertăţii de stabilire şi a liberei circulaţii a

serviciilor.

Astfel, sunt beneficiari a liberei circulaţii a serviciilor şi libertății de

stabilire societățile constituite în conformitate cu dispozițiile legislației civile

sau comerciale , inclusiv societățile cooperative şi alte persoane juridice de

drept public sau privat cu excepţia celor fără scop lucrativ.

1 Directiva 2006/123/CE la 12 decembrie 2006 gasita la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32006L0123

1

Page 3: Libera circulatie a serviciilor

2. Dreptul de stabilire în scopul exercitării unui comerţ sau al unei profesii

Potrivit art. 49 alin. 2 şi art.54 din tratatul privind funcționarea UE 2,

libertatea de stabilite reprezintă dreptul de a accede la desfășurarea de activități

independente, respectiv de a continua exercitarea lor, precum şi dreptul de a

constitui şi administra întreprinderi în aceleaşi condiții ca şi pentru naționalii

statului de primire.

În sensul consacrat de art.54,3 dispozițiile anterior menționate sunt

aplicabile societăților constituite în conformitate cu legea unui stat membru care

au sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurarea a

activităţii în cadrul UE, fiind avute în vedere societățile constituite în

conformitate cu dispozițiile legislației civile sau comerciale, inclusiv societățile

cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia celor

fără scop lucrativ.

Noțiunea de societate dobândește în acest caz o accepțiune comunitară.

Trebuie să fie interpretată uniform şi nu depinde de criterii aparținând dreptului

naţional. De asemenea sunt considerate societăţi în sensul tratatului, orice

entitate care are capacitatea de a desfășura activități, precum şi în patrimoniu

propriu.

În ceea ce privește scopul lucrativ, noțiunea de asemenea are o accepțiune

comunitară. Nu este necesar ca activitatea societăţii să poată da naștere unui

câștig pecuniar sau a unui câștig material care ar spori averea, patrimoniul

asociaţilor. Scopul lucrativ în acest caz este sinonim cu participarea la viața

2 Art. 49 alin. 2 din TFUE: „Libertatea de stabilire presupune accesul la activități independente și exercitarea acestora, precum și constituirea și administrarea întreprinderilor și, în special, a societăților în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf, în condițiile definite pentru resortisanții proprii de legislația țării de stabilire, sub rezerva dispozițiilor capitolului privind capitalurile.”3 Art. 54 din TFUE: „Societățile constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și având sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicarea prezentei subsecțiuni, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.”

2

Page 4: Libera circulatie a serviciilor

economică în scopul de a obține profit sau beneficii pentru patrimoniul

persoanei fizice.

Libertatea de stabilire devine astfel un instrument juridic de asigurare a

funcționării efective a principiului libertății comerțului în spațiul economic

european.

Dreptul de stabilire comportă 2 forme:

1. Stabilirea cu titlu principal, constînd în începerea unei activităţi

independente pe teritoriul unui stat membru sau continuarea

activităţii prin transferul sediului de pe teritoriul unui stat pe

teritoriul altuia cu menţinerea personalităţii juridice.

2. Stabilirea cu titlu secundar, care presupune extinderea activităţii pe

teritoriul altor state decît statul de origine, prin înfiinţarea de filiale,

sucursale, agenţii sau reprezentanţe, extindere care se realizează fără

mutarea sediului într-un alt stat, spre deosebire de stabilirea primară,

care implică în mod esenţial această operaţiune.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a semnalat dificultăţi în privinţa aplicării

efective a dreptului de stabilire principală ca urmare a diversităţii soluţiilor

legislative naţionale în ceea ce priveşte criteriile de stabilire al naţionalităţii unei

societăţi comerciale şi implicit, a determinării lex societatis.

Aparteneţa juridică la un anumit stat a subiectelor colective de drept este

stabilită fie prin raportare la:

1. Criterii obiective, adică locul situării sediului real (consacrat în

dreptul continental şi potrivit cărora societatea va dobîndi

naţionalitatea statului pe teritoriul căruia se află sediul principal) sau

3

Page 5: Libera circulatie a serviciilor

al locului înregistrării (sistemul incorporaţiunii adoptat de dreptul

anglo-saxon), fie prin,

2. Criteriul subiectiv sau al controlului, potrivit căreia naţionalitatea

subiectului colectiv de drept este dată de naţionalitatea sau cetăţenia

asociaţilor, a persoanelor fizice sau juridice care deţin acţiuni sau

părţi sociale, în număr suficient pentru a avea controlul asupra

societăţii.

În consecinţă, dacă o societate îşi mută sediul de pe teritoriul unui stat

membru care a adoptat pentru determinarea naţionalităţii societăţii, respectiv

pentru stabilirea lui lex societatis teoria incorporaţiunii pe teritoriul unui alt stat

membru care se foloseşte în acest scop de teoria sediului real, va fi obligată ca

în prealabil să procedeze la dizolvarea în statul de origine şi ulterior să se

înfiinţeze pe teritoriul statului de primire potrivit regulilor de constituire,

consacrate de acesta din urmă.

Astfel, este exclusă operaţiunea de transfer al sediului, concomitent cu

menţinerea personalităţii juridice, ceea ce înseamnă că doar dacă ambele state ar

consacra teoria încorporaţiunii ar fi posibil transferul sediului dintr-un stat

membru în altul, cu păstrarea personalităţii juridice.

Interpretarea dispoziţiilor art. 49 din Tratat în sensul că acestea nu

conferă unei societăţi constituite în conformitate cu legea unui stat membru şi

avînd acolo sediul statutar, dreptul de a-şi transfera sediul într-un alt stat

membru, cu menţinerea în primul stat a personalităţii juridice, a fost consacrată

prin hotărîrea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza

Daily Mail, care deşi a fost calificată drept un pas înapoi în materia unei

protecţii riguroase a dreptului de stabilire, reprezintă un precedent judiciar

semnificativ în materie.

4

Page 6: Libera circulatie a serviciilor

2.1 Conţinutul dreptului de stabilireSe exteriorizează prin recunoaşterea dreptului unei societăţi de a înfiinţa

filiale, sucursale, agenţii sau reprezentanţe pe teritoriul unui alt stat membru al

căror regim de constituire/funcţionare şi încetare să nu fie discriminatoriu, faţă

de cel aplicabil societăţilor statelor de primire.

În acelaşi timp, nici statul de origine nu trebuie să împiedice o societate

constituită în conformitate cu legislaţia sa în a exercita activităţi pe teritoriul

unor alte state membre prin intermediul unei filiale, sucursale, agenţii sau

reprezentanţe, fiind vorba într-o atare ipoteză de aşa zisa discriminare la ieşire.

Sunt interzise, în scopul asigurării egalităţii de tratament, nu numai

discriminările bazate pe naţionalitate sau sediu, ci şi orice formă deghizată prin

care, ca efect al aplicării unor criterii diferite, se ajunge la acelaşi rezultat.

La nivel doctrinar, s-a arătat că dreptul de stabilire implică recunoaşterea

următoarelor prerogative:

1. Dreptul membrilor fondatori a unei societăţi comerciale de a decide

în mod liber pe teritoriul cărui stat membru vor înfiinţa societatea şi

care va fi forma acesteia;

2. Dreptul asociaţilor (acţionarilor) de a decide dacă exercitarea

activităţii comerciale a societăţii se va desfăşura pe teritoriul statului

unde şi-a stabilit sediul sau administraţia principală, sau pe teritoriul

unui alt stat membru, unde va înfiinţa o filială sau o sucursală. Statul

de origine nu va putea stabili reguli prin care să se aducă restrîngeri

acestui drept, obligînd societatea să exercite cel puţin o parte din

activitatea sa comercială pe teritoriul său;

3. Dreptul asociaţilor de a hotărî în mod liber exercitarea activităţii în

afara statului de constituire se va realiza prin intermediul unei filiale

5

Page 7: Libera circulatie a serviciilor

sau sucursale. În consecinţă, statul de primire este obligat să înlăture

din legislaţia proprie orice dispoziţii prin care în mod direct sau

indirect se instituie obligaţia unei societăţi străine de a-şi extinde

activitatea doar prin constituirea unei filiale;

4. Dreptul oricărei societăţi la egalitate de tratament în caz de

constituire a unei filiale, sucursale, agenţii sau reprezentanţe pe

teritoriul unui alt stat membru, decît cel al cărui naţionalitate o are,

faţă de societăţile autohtone.

Egalitatea de tratament implică următoarele consecinţe:

1. Dreptul de a înfiinţa sucursale fără discriminări bazate pe

provenienţa capitalului şi în aceleaşi condiţii ca şi societăţile statului

gazdă;

2. Dreptul de a înfiinţa sau de a dobîndi o participaţie într-o filială fără

discriminări bazate pe originea capitalului, în aceleaşi condiţii ca şi

în societăţile statului de primire;

3. Drepturi identice în conducerea societăţilor ca şi în societăţile

statului gazdă.

Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie menţionăm ca fiind semnificative

pentru prerogativele decurgînd din dreptul de stabilire hotărîrile pronunţate în

cauza Segers. Referitor la această cauză, Curtea de Justiţie a reţinut

următoarele:

1. Reglementările olandeze discriminează societăţile străine şi chiar

mai mult, restrîng în mod indirect dreptul acestora de a angaja

resortisanţi olandezi;

2. Sunt de natură să creeze restrîngeri ale dreptului de opţiune a

societăţilor dintr-un alt stat membru în ceea ce priveşte desfăşurarea

6

Page 8: Libera circulatie a serviciilor

sau extinderea activităţii comerciale pe teritoriul altui stat, prin

intermediul unei filiale sau sucursale, deoarece obligă în mod

indirect al constituirea unei filiale.

În consecinţă, s-a apreciat că acordarea unei pensii de boală pe teritoriul

unui stat membru nu poate fi condiţionată de existenţa calităţii de salariat al

unei societăţi olandeze precum şi faptul că resortisantului unui stat membru i se

recunoaşte, potrivit art. 49 şi 54 din Tratat, dreptul de a hotărî unde-şi va

desfăşura activitatea comercială societatea (în statul de origine sau într-un alt

stat).

Dacă activitatea urmează a avea loc în afara statului de constituire,

societatea mamă este liberă fie o filială, fie o sucursală, statul de primire

neputînd institui reguli care să oblige într-un mod direct sau indirect la

realizarea activităţii doar prin intermediul filialei.

Potrivit jurisprudenţei Centros, faptul că societatea nu a desfăşurat nici o

activitate de la înfiinţare pe teritoriul Marii Britanii, nu are nici un efect asupra

dreptului său de stabilire, în conformitate cu ideea promovată prin decizia

Centros, unde s-a reţinut că dispoziţiile comunitare amintite, împiedică

autorităţile unui stat membru să refuze unui angajat al unei societăţi beneficiul

tratamentului naţional în materie de asigurări sociale pentru faptul că societatea

are sediul într-un alt stat membru, pe teritoriul căruia nu desfăşoară activităţi

comerciale.

Se reține apoi în motivarea deciziei că statele membre nu pot proteja

interesele creditorilor prin obstacularea dreptului de a înființa sucursale pe

teritoriul lor urmînd a institui alte mijloace legale de protejare a acestuia. În altă

ordine de idei refuzul autorităților daneze contravine dispozițiilor privind

dreptul de stabilire deoarece în mod indirect societatea este obligată să-și

7

Page 9: Libera circulatie a serviciilor

desfășoare activitatea doar prin intermediul unei filiale pentru a fi astfel

respectate reglementările interne în materie.

3. Libertatea de funizare a serviciilorPotrivit art.57 din TFUE 4 sunt considerate servicii prestațiile furnizate în

mod obișnuit în schimbul unei remunerații în măsura în care nu sunt

reglementate prin dispozițiile privind libera circulație a mărfurilor capitalului și

a persoanei.

Serviciile cuprind în special :

1. Activități cu caracter industrial.

2. Activități cu caracter comercial.

3. Activități artizanale.

4. Activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale.

Jurisprudența Curții de Justiție a stabilit următoarele criterii de

identificare a noțiunii de serviciu:

1. Prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui stat

membru altul decît cel am beneficiarului prestației iar prestarea

serviciului trebuie să se facă cu trecerea unei frontieri interioare a

uniunii .

2. Prestația să fie remunerată.

În ceia ce privește modurile de mișcare a serviciilor peste frontieră sunt

avute în vedere 3 situații:

1. Prin deplasarea prestatorului serviciilor.

2. Transferul peste graniță a serviciului.

3. Prin deplasarea beneficiarului serviciului prestat.

4 Art. 57 din TFUE: „În înțelesul tratatelor, sunt considerate servicii prestațiile furnizate în mod obișnuit în schimbul unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate de dispozițiile privind libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a persoanelor.”

8

Page 10: Libera circulatie a serviciilor

De regulă persoana care prestează un serviciu se deplasează în statul în

care se află beneficiarul prestației, situațiile care sub aspect terminologic este

cunoscută denumirea de liberă prestare a serviciilor activă. În cazul în care

clientul este cel care se deplasează încheind contractul în statul membru pe

teritoriul căruia s-a stabilit prestatorul, care este în această ipoteză elementul

pasiv. Suntem în prezența liberii prestări a serviciilor pasive.

Libera circulație a serviciilor de tip activ se asigură prin :

1. Interdicția discriminării directe indirecte sau deghizate precum și

măsurile prin care prestatorul este supus unor sarcini sau cotizații la

care acesta este supus în țara sa de origine.

2. Interdicția măsurilor naționale restrictive aplicate în mod

nediscriminatoriu. Există o gamă largă de măsuri naționale care

reglementează accesul la exercitarea cotidiană (controale

administrative, contabilitate, declarații în organe administrative) a

anumitor activități și care aplicate nediscriminatoriu pot conduce la

limitări ale liberii circulații a serviciilor. Un prim set de măsuri se

referă la faptul că accesul la unele profesii este condiționat de

deținerea unor titluri diplome sau calificări profesionale sau de

deținerea unor autorizații administrative prealabile.

În absența unei armonizări statele membre sunt libere să fixeze un nivel

minim pentru exercitarea unei profesii astfel încît să fie garantată calitatea

prestațiilor furnizate pe teritoriul lor. Acest lucru poate însă conduce la aplicarea

tratamentului național al statului unde se prestează serviciul, astfel îngreunînd

libera circulație a serviciilor. Desigur există principiul recunoașterii reciproce a

diplomelor certificatelor sau atestatelor profesionale în virtutea cărora

autoritățile statelor membre trebuie să aprecieze cunoștințele sau diplomele

9

Page 11: Libera circulatie a serviciilor

obținute în statele de origine ale prestatorilor și să organizeze examene, probe

sau stagii de adaptare.

În anumite condiții sunt admise și măsuri naționale restrictive care pot fi

justificate prin rațiuni de ordin general (ordinea publică, securitatea publică).

Aceste condiții sunt :

1. Domeniul vizată să nu fi fost armonizat.

2. Măsura să urmărească un interes general.

3. Măsura să nu fie discriminatorie.

4. Să fie în mod obiectiv necesară.

5. Să fie proporțională cu scopul urmă

6. Măsura să respecte principiul recunoașterii reciproce.

În cazul liberii circulații a serviciilor pasivă beneficiau în calitate de

prestator renunțînd astfel la protecția dreptului său național trebuie să aibă acces

la toate serviciile fără să fie supus unor restricții pe criteriul naționalității sau

rezidenței.

Principiile care guvernează libertatea de furnizare a serviciilor au în

vedere următoarele aspecte:

1. Prevederile comunitare în materie au direct aplicabilitate în dreptul

intern al statelor membre.

2. Sunt avute în vedere activitățile cu caracter economic în sens larg.

3. Serviciile trebuie să fi prestate dincolo de frontiera statului membru

de origine.

4. Furnizarea serviciilor nu este neapărat temporară adică pot fi

furnizate și în mod permanent.

5. Sunt interzise restricțiile discriminatorii directe sau indirecte (unele

excepții sunt admise în baza art.51, 52 din TFUE pentru rațiuni care

10

Page 12: Libera circulatie a serviciilor

privesc ordinea publică securitatea publică și sănătatea publică

precum și în cazul activităților care au în vedere exercitarea

autorității publice) și nediscriminatorii (restricțiile sunt admisibile

doar în cîteva situații bine determinate și care privesc în general

protecția consumatorului a proprietății intelectuale și a mediului.

În materie de prestație a serviciilor este notorie hotărîrea din cauza Von

Binsterbergen, speța avînd în discuție situația unui consilier juridic care după ce

s-a stabilit inițial în Olanda reprezentîndu-și aici clienții. Ulterior se stabilește în

Belgia, solicitînd să continue reprezentarea foștilor săi clienți instanțelor

olandeze fapt ce ia fot refuzat de autoritățile olandeze pe motiv că pentru a

reprezenta sau asista un justițiabil în fața jurisdicțiilor olandeze trebuie să fie

stabilit pe teritoriul Olandei.

Curtea de Justiție a apreciat că deși în materia de libertății de prestare a

serviciilor pot fi instituite restricții motivate de aplicarea regulilor deontologice

de funcționarea unei profesii acestea trebuie să fie în mod obiectiv necesare și

proporționale ori nu este cazul în speță obligația de a avea reședința pe teritoriul

olandei contravenind dispozițiilor art. 56 din TFUE astfel că atare cerință ar

face ca libertatea de prestare a serviciilor să nu fie una reală.

4. Bariere în cadrul liberii circulații de serviciiBariere sunt clasificate în:

1. bariere de ordin juridic

2. bariere de ordin nejuridic.

Barierele juridice presupun dificultățile legate de stabilirea prestatorului

serviciului.

11

Page 13: Libera circulatie a serviciilor

■ Regimurile de monopol din anumite state membre care împiedică

stabilirea prestatorilor de servicii din alte state membre care nu

prevăd astfel de monopol.

Este vorba de monopolul încredințat anumitor întreprinderi așa cum este

cazul sectoarelor parțial liberalizate (servicii poștale, energie, etc.) despre

monopolul de distribuție a anumitor produse (alcoolul sau tutunul) care pot

afecta mai ales serviciile de distribuție sau despre activitățile rezervate exclusiv

anumitor operatori economici (de exemplu: jocurile de noroc sau distribuția

produselor farmaceutice)

Restricții cantitative pe care statele membre le impun pentru accesul la

unele activități de prestare de servicii:

■ Stabilirea unor cote sau unui număr limitat de servicii :

reglementarea națională prevede existența unui singur prestator de

servicii de curățare a cornurilor caselor pentru un district sau

comună.

■ Stabilirea unor suprafeţe maximale (pentru serviciile de distribuţie);

■ Stabilirea unor distanţe geografice care limitează numărul

prestatorilor de servicii şi care pot avantaja operatorii naţionali faţă

de noii veniţi;

Printre dificultăţile în prestarea serviciilor a fost semnalată şi existenţa

într-un stat membru a unor dispoziţii legale care impun o limită de un

oftalmolog la 10.000 locuitori sau o şcoală auto la 15.000 locuitori.

Cerinţe de naţionalitate sau reşedinţă

1. În unele state membre mai există cerinţa de naţionalitate în ceea ce

priveşte acţionarii, conducătorii sau personalul întreprinderilor,

precum şi în anumite profesii reglementate.

12

Page 14: Libera circulatie a serviciilor

2. Cerinţele de reşedinţă ridică probleme mai ales în ceea ce priveşte

conducătorii întreprinderilor. În funcţie de cerinţele din fiecare stat,

pentru 2/3 din membrii consiliului de administraţie, respectiv pentru

jumătate sau cel puţin pentru o persoană, se cere condiţia reşedinţei.

■ Cerinţa impusă unei persoane care a solicitat eliberarea unei licenţă

pentru serviciile de telecomunicaţii de a avea reşedinţa în statul

respectiv, chiar înainte de a obţine licenţa.

Proceduri de autorizaţii sau de înregistrare

1. Accesul la un număr important de activităţi de prestări de servicii

este supus unui regim de autorizare prealabilă, care ridică numeroase

dificultăţi pentru operatorii din alte state membre;

2. Nerecunoaşterea de către statul gazdă a îndeplinirii cerinţelor în

statul unde prestatorul este stabilit. De exemplu: cauţiunile,

garanţiile depuse în statul de origine, are drept efect dublarea

constrîngerilor şi barierelor impuse prestării de servicii trans-

naţionale;

■ Cumularea autorizaţiilor necesare pentru anumite activităţi amplifică

semnificativ efectele restrictive faţă de prestatorii de servicii, prin

numărul ridicat de formalităţi administrative, certificate, dovezi, etc.

1. Limite aduse unor activităţi pluridisciplinare, adică fixarea unor

incompatibilităţi de exercitare a unor activităţi sau obligativitatea de

a presta activităţi diferite în spaţii diferite sau obligativitatea pentru

prestatorul de servicii de a se dedica unei singure activităţi.

Dificultăţi legate de folosirea transfrontalieră a „input”-urilor de către

prestatorii de servicii (resursele de care are nevoie un prestator de servicii)

13

Page 15: Libera circulatie a serviciilor

1. Detaşarea lucrătorilor în alt stat:

■ complexitatea formalităţilor administrative,

■ frecvenţa controalelor la care sunt supuşi lucrătorii detaşaţi în statul

gazdă.

1. Supunerea lucrătorilor detaşaţi regulilor dreptului muncii din ţara

gazdă fără însă a ţine cont de faptul că obligaţiile băneşti şi

contribuţiile sociale erau deja achitate de angakatpr în statul unde era

stabilit.

2. Dificultăţi legate de detaşarea unor lucrători care nu sunt resortisanţi

ai unui stat membru U. E.

3. Disparităţi între regimurile naţionale în materie de remuneraţie,

protecţie socială, dar mai ales fiscalitate. Exemplu: nerambursarea

cheltuielilor medicale pentru tratamentele efectuate în alte state

membre.

4. Utilizarea trans-frontalieră a echipamentelor tehnice. De exemplu:

condiţia impusă unui medic stabilit într-un stat membru să dispună

de un material netransportabil şi de o infrastructură durabilă în statul

gazdă în care prestează servicii. Înseamnă practic să i se înlăture

posibilitatea de a se prevala de libertatea de a presta servicii fără

stabilire.

Dificultăţi referitoare la promovarea serviciilor

■ Proceduri de autorizare, declarare, înregistrare.

Pentru a efectua comunicări şi promoţii comerciale referitoare la prestarea de

servicii, de cel mai multe ori este necesară o autorizaţie prealabilă, care

antrenează cheltuieli şi întîrzieri. De exemplu: în unele state unde

medicamentele se eliberează fără reţetă au nevoie de o procedură prealabilă.

14

Page 16: Libera circulatie a serviciilor

■ Interdicţiile comunicării comerciale

Pentru anumite tipuri de servicii, anumite tipuri de destinatari sau pentru

anumite tipuri de suport de comunicare comercială, ating în special pe

prestatorii de servicii din alte state membre întrucît aceştia, spre deosebire de

operatorii naţionali, nu au alte mijloace de a-şi face cunoscute şi a-şi promova

serviciile.

1. Alte dificultăţi legate de distribuţia serviciilor

■ Este legată mai ales de dreptul de stabilire, bariera des întîlnită fiind

cerinţa ca prestatorul de servicii să fie stabilit în statul în care

prestează serviciul.

■ Într-un stat membru, anumitor organisme de certificare pentru

produse biologice nu le este permis să presteze servicii decît dacă

sunt stabilite în respectiva ţară, ceea ce împiedică furnizarea trans-

frontalieră a unor astfel de servicii foarte specializate, precum cel din

domeniul produselor biologice şi împiedică vînzarea produselor

biologice.

■ Obligaţia de a avea un reprezentant local este aproape echivalentă cu

cerinţa de stabilire.

■ Unele state membre încearcă să supună prestatorii de servicii trans-

frontraliere stabiliţi în alt stat membru, condiţiilor de a obţine

autorizaţii de a se înregistra, de a efectua o serie de declaraţii,

proceduri care sunt aplicabile operatorilor naţionali.

■ Deseori, prestatorul de servicii este supus unui cumul de exigenţe.

De exemplu: de a se înscrie într-un organism profesional şi a de a

face dovada unui capital minim, de a depune o garanţie, de a ţine o

contabilitate specială.

1. Restricţii legate de receptare, vînzarea serviciilor

15

Page 17: Libera circulatie a serviciilor

■ Un tratament preferenţial rezervat rezidenţilor unui stat membru sau

unei părţi din teritoriu, cum sunt regulile care limitează prestarea de

servicii doar către resortisanţii unui stat membru sau pentru cei care

au reşedinţa în acel stat membru, pot împiedica destinatarii

serviciilor din alte state membre să dispună de aceleaşi facilităţi de

acces la servicii ca şi naţionalii sau cei care au reşedinţa în statul în

care se prestează serviciul.

■ Numeroşi beneficiari se plîng de posibilitatea de a avea acces la

programele unor canale de TV, publice sau private, difuzate prin

satelit. Aceste programe sunt criptate doar în scopul de a împiedica

receptarea lor, în afara statului membru în care este stabilit

furnizorul de emisiuni televizate.

■ Practici restrictive în ceea ce priveşte licitaţiile şi achiziţiile publice

care au drept efect limitarea accesului resortisanţilor din alte state.

5. Barierele nejuridice

În general, sunt dificultăţi legate de:

1. Lipsa de informaţie. De exemplu: necunoaşterea de către operatorii

economici a dreptului lor de a ataca în instanţă măsuri

nediscriminatorii care introduc bariere.

2. Bariere lingvistice şi culturale. De exemplu: necesitatea de a

produce documentaţii traduse, autentificate de notar, proceduri care

sunt de multe ori introduse în scopul de a reverifica informaţii şi date

care au fost deja verificate în statul de origine.

Bariere nejuridice în turism

Serviciile prestate de ghizii de turism sunt de 2 tipuri. Astfel o agenţie de

turism poate avea proprii ei angajaţi sau poate lucra prin colaborare cu ghizi de

16

Page 18: Libera circulatie a serviciilor

turism independenţi. Se condiţionează prestărilor serviciilor de către ghizii de

turism prin posesia unei calificări specifice, de exemplu: o autorizaţie impusă de

către statul membru, ar avea ca efect dedicarea împiedicarea desfăşurării

activităţii atît de agenţiile de turism, cît şi de către ghizii independenţi.

S-ar reduce astfel numărul ghizilor de turism calificaţi, care să însoţească

turiştii în statul membru de destinaţie, iar agenţiile de turism ar fi nevoite să

lucreze cu ghizi locali.

Bariere nejuridice în medicină

Restricţiile privind dreptul de a profesa a doctorilor şi medicilor

stomatologi prevăzute în legislaţia naţională a unui stat membru, sunt admise şi

nu constituie bariere la libera circulaţie a serviciilor, atîta timp cît sunt

determinate de respectarea unor obligaţii generale, inerente unei practicări

optime a profesiei şi pot fi aplicate în egală măsură, atît doctorilor şi medicilor

stomatologi care sunt cetăţeni ai statului membru în care se desfăşoară acea

activitate, cît şi cetăţenilor altui stat membru.

De exemplu: regula instituită în Franţa ca un medic înregistrat într-un alt

stat membru nu se poate înregistra într-un ordin al medicilor din Franţa este

prea absolută şi generală pentru a fi justificată de nevoia asigurării continuităţii

tratamentului medical.

6. Proceduri de autorizaţii şi înregistrare

În scopul contribuirii la crearea unei pieţe eficiente a serviciilor şi a

eliminării barierelor, a fost adoptată Directiva privind serviciile, nr.

2006/123/CE, din 12 decembrie 2006, în vigoare din 28 decembrie 2009.

17

Page 19: Libera circulatie a serviciilor

Directiva este un instrument esenţial la nivel european pentru promovarea

reformelor structurale în sectorul serviciilor, acoperind servicii care reprezintă

peste 45% din PIB-ul U. E.

Implementarea Directivei a dus la un progres major în ceea ce priveşte

înlăturarea obstacolelor şi a avansarea către o integrare efectivă a pieţii interne a

serviciilor. Sute de texte legislative naţionale au fost modernizate şi mii de

cerinţe discriminatorii nejustificate sau disproporţionate au fost eliminate în

întreaga U. E.

O piaţă unică a serviciilor mai integrată şi mai funcţională este vitală

pentru a contribui la redresarea economică a U. E. Toate statele membre au

făcut eforturi semnificative pentru a implementa Directiva privind serviciile. Au

eliminat multe bariere nejustificate şi au permis modernizarea cadrului lor de

reglementare aplicabil serviciilor, fapt ce va da un nou impuls economiei U. E.

La 8 iunie 2012, a fost prezentată comunicarea Comisiei Europene către

Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social European şi

Comitetul Regiunilor pe tema implementării privind serviciile. Această

comunicare propune modalităţi de optimizare a efectului economic al Directivei

privind serviciile, în special în sectoarele de servicii cu importanţă economică

semnificativă.

1. Statele membre ar trebui să-şi ridice nivelul de ambiţie în ceea ce

priveşte Directiva privind serviciile. Orice obstacole rămase ar

trebuie să fie atent evaluate în ceea ce priveşte impactul lor

economic.

2. Comisia a înaintat o propunere privind modernizarea cadrului juridic

pentru mobilitatea serviciilor profesionale. Statele membre ar trebuie

să o adopte rapid.

18

Page 20: Libera circulatie a serviciilor

3. Piaţa unică trebuie să lucreze pentru consumatori. Întreprinderile nu

trebuie să utilizeze artificial în dauna beneficiarilor serviciilor.

4. Alte instrumente ale pieţii unice, cum ar fi Directiva privind

recunoaşterea calificărilor profesionale, Directiva privind comerţul

electronic şi altele, ar trebui să fie aplicate într-o manieră

simplificată. Dacă se dovedeşte necesar, legislaţia U. E. ar trebui

modernizată pentru a satisface necesităţile serviciilor specifice şi

pentru a se garanta că atît prestatorii de servicii cît şi beneficiarii pot

să se bazeze pe un cadru juridic care funcţionează efectiv.

5. Statele membre ar trebui să dezvolte ghişeele unice pentru ca acestea

să devină instrumente de sine stătătoare, care să răspundă în mod

adecvat, la necesităţile furnizorilor de servicii şi beneficiarilor.

Acest lucru necesită un angajament politic din partea tuturor instituţiilor

europene şi a statelor membre, care trebuie să acorde prioritatea necesară în

termenele stabilite.

Comisia va colabora în parteneriat cu statele membre pentru a facilita

creşterea şi ocuparea forţei de muncă în sectorul serviciilor.

În procesul monitorizării implementării Directivei privind serviciile, la 2

octombrie 2013 a fost prezentată comunicarea Comisiei către Parlamentul

European, Consiliul şi Comitetul Economic şi Social European privind

evaluarea reglementărilor naţionale privind accesul la profesii. În comunicare,

printre altele se menţionează că transparenţa şi evaluarea reciprocă a profesiilor

reglementate ar trebui să conducă la modernizarea cadrelor naţionale, care

limitează accesul la profesii.

Rezultatele ar trebui să încurajeze mobilitatea profesioniştilor în cadrul

pieţei unice, să contribuie la crearea de noi locuri de muncă în sectoarele

19

Page 21: Libera circulatie a serviciilor

profesionale în cauză, să amelioreze competitivitatea acestora şi a sectoarelor

conexe, şi să deschidă oportunităţi de creştere economică.

Bibliografie

Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, la adresa web:

20

Page 22: Libera circulatie a serviciilor

http://europa.eu/pol/pdf/consolidated-treaties_ro.pdf

DIRECTIVA 2006/123/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței internehttp://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006L0123:ro:HTML

Libertatea de prestare si stabilirea a serviciilor:http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.1.4.html

21


Recommended