www.lucrari-de-licenta.com

1

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă prezintă un amplu tablou de ansamblu ce face referire la Tunisia

care în limba arabă este prezentată sub denumirea de Tunis, oficial Republica

Tunisiană, este o ţară situată în nordul africii ,este cea mai mică ţară situată aproape de

Munţii Atlas .Se învecinează cu Algeria în vest şi Libia în Est .

Denumirea ţării provine de la numele capitaliei Tunis şi este ţara situată în zona cea

mai estică a Maghrebului avînd cea mai mare insulă numită Djerba situată la 514

km².Fiind poziţionată între ţările continentului african are climă deosebit de caldă

adaptându-se climatului Mării Meditareneene. Tunisia se întinde de la Capul Bon, în

vecinătatea Italiei, pînă în deşertul Saharei, mărginit de graniţele cu Libia şi Algeria.

Tunisia este un tărâm cu oraşe străvechi, un litoral cu climă plăcută .Unul dintre

aspectele elocvente ale Tunisiei este faptul ca fiecare oraş pare a fi foarte vechi. Ţara a

aparţinut fenicienilor, cartaginezilor, bizantinilor, romanilor, arabilor, turcilor şi

francezilor, toate aceste imperii lăsându-şi amprenta asupra celei mai mici ţări din Africa,

dar care are suficientă diversitate cât pentru un continent intreg.

Totodata Tunisia este şi una dintre cele mai moderne naţiuni islamice. De la

independenţa statului din 1956, conducatorii ţării au fost adepţii separării dintre religie şi

politica şi au descurajat fundamentalismul islamic.Coasta Mediteranei de 1.400km este

alcătuită de plaje dar Vestul ţării este teren muntos, munţii atlas împărţind Tunisia între

sudul semiarid şi nordul fertil. În nord se află pădurea Kroumirie şi văile râurilor Bizerte

şi Medjerda.

Cu o suprafaţă de 163.155 km² şi cu o populaţie de aproximativ 10.000.000 de

locuitori, are poziţie favorabilă din punct de vedere geografic, aici clima este

mediteraneană, în partea de nord cu temperaturi maxime de cca 34-35 ° şi cu o

temperatură a apei mării de 27°, corelat cu ierni blânde, puţin umede şi călduroase, unde

temperatura nu coboară sub 12°.Deşertul este alcătuit din chott-uri, (lacuri sărate secate,

de mare întindere) şi oued-urile, albiile secate ale râurilor de primăvară.

Bogăţia geografică împarte Tunisia într-un Nord verde, plin de vegetaţie abundentă, de

câmpuri de grâu, de plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi, la partea centrală ce

cuprinde munţi şi face trecerea la deşert până la dune.

www.lucrari-de-licenta.com

2

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND TUNISIA

I.1.Tunisia –Perla mediteraneană

Din literatura de specialitate reiese faptul că Tunisia este considerată cea mai

vestită poartă către Orient , este situată într-o lume îndepărtată dar uşor accesibilă ,la

aproximativ trei ore de zbor din România, în partea de Nord a Africii.

Medinele din Hammamet şi Sousse, Colosseul din El Jem, locuinţele troglodite

din Matmata, ruinele Cartaginei sunt mărturiile unei culturi de peste 3000 de ani. Clima

mediteraniană, plajele cu nisip fin, marea albastră cristalină, practicarea diferitelor

sporturi (golf, scufundări) în orice perioadă a anului sunt atracţii pentru cei care preferă o

odihnă activă.

Dunele de nisip din Sahara alături de minunatele comori ale naturii vă invită să

cunoaşteţi lumea misterioasă a estului. Infrastructura dezvoltată, lanţurile hoteliere

moderne şi ospitalitatea tunisiană reprezintă garanţia unei vacanţe de neuitat.

www.lucrari-de-licenta.com

3

I.2. Scurt istoric

Timp de 3000 de ani , tunisia a fost martora fenicienilor , romanilor , vandalilor,

bizantinilor , arabilor , spaniolilor , turcilor sau în final a francezilor .Au venit ca fugari

sau aventurieri, să cucerească sau să pretindă ,războinici sau misionari ,comercianţi sau

agricultori fiecare lăsând o parte din povestea lor în piatră sau mozaic,pe dealurile

Cartaginei sau la Bogăţia şi faima Cartaginei au atras atenţia lui Alexandru cel Mare

care în anul 323, când a ocupat Tyrul, a promis că va cuceri şi Cartagina, murind însă

înainte de a-şi duce promisiunea la îndeplinire.

După ocuparea Tyrului de către Alexandru cel Mare , Cartagina s-a reorientat şi

a început să construiască un imperiu propriu în vestul Mediteranei, această încercare ,

derulată după anul 300 î.Hr. a epuizat însă rapid resursele Cartaginei.

Principalul obiectiv al Cartaginei era stăpânirea insulei Sicilia, stăpânire pentru

care a trebuit să lupte timp de un secol, în anul 200 î.Hr cu grecii. Când Cartagina

aproape că i-a sub control insula o nouă putere apare în zonă:Roma când atenţia acesteia

va fi şi ea îndreptată asupra Siciliei ,aşa că rapid s-a ajuns la un conflict devastator între

cele două cetăţi .

Cele două puteri au purtat 3 războaie numite Războaiele Punice , cel mai celebru

fiind cel de-al II-lea în care Hanibal generalul cartaginez traversează munţii Alpi cu o

armată în care avea şi 38 de elefanţi.La capătul celor trei războaie Roma a reuşit să

învingă (anul 146 î.Hr) Cartagina şi să-i ocupe locul în comerţul şi influenţa politică din

regiune.Răzbunarea romană va fi însă crudă, pentru oraşul ce li s-a opus atâta timp

Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului

1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina ,care a dominat comerţul în Mediterana

centrală ,până când a fost distrusă de romani în anul 146 î.Hr.Tunisia a rămas parte a

Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al-V-lea d.Hr.

În secolul al-VI-lea ,Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin ,ea devenind

parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului al –VII-lea ,ea ajungând un centru

important al culturii islamice în Africa de Nord .Roma se temea chiar şi de numele

oraşului, în senatul roman existând un anume Cato care îşi încheia orice discurs, despre

orice temă, cu cuvintele:,,şi totuşi cred că trebuie distrusă Cartagina.’’

www.lucrari-de-licenta.com

4

Cato a reuşit să îşi îndeplinească visul apelând la un şiretlic, a servit senatorilor

fructe proaspete şi apoi le-a spus :,,aceste fructe au fost culese acum două zile din

grădinile Cartaginei, atât de aproape este duşmanul de noi”.Atunci senatorii au votat ca

o nouă expediţie militară, condusă acum de Cato, să distrugă definitiv cetatea rivală.

În anul 114 î.Hr. o expediţie romană a ajuns în faţa Cartaginei şi a cerut în semn

de pace dezarmarea completă a oraşului, speriaţi de ideea unui nou conflict cu Roma ,

cartaginezii sau supus şi şi-au predat armele, apoi dezarmaţi fiind comandantul armatei

romane, Cato le-a cerut să mute întreg oraşul 10 km în interior, ceea ce ar fi însemnat

finalul Cartaginei.

Disperaţi locuitorii au decis să reziste şi-au încropit arme din tot ceea ce mai

aveau ,femeile chiar şi-au donat părul pentru a face arcuri şi timp de 6 luni au rezistat

eroic romanilor. Finalul nu putea fi ocolit, trupele romane au cucerit oraşul, l-au jefuit

fără milă şi distrus sistematic, până nu a mai rămas nimic.

Chiar şi astăzi arheologilor le este greu să mai găsească o urmă din ceea ce

odinioară fusese un magnfic şi impresionant oraş.Ruinele Cartaginei, mărturie tăcută a

distrugerilor romane.Teritoriul Cartaginei a fost transformat în provincie romană şi în

grânarul Romei, coastele fertile ale Tunisiei de azi fiind principalul producător de grâu,

vin şi fructe al Romei.

Noua provincie romană a fost liniştită timp de cinci secole şi fiind transformată în

zona de plăceri şi de călătorii a romanilor de vază, astăzi ruinele a mii de vile romane

opulente stând mărturie a faptului că dintotdeauna Tunisia a fost o zonă de plăcere şi

turism.Decăderea imperiului roman şi venirea popoarelor migratoare, nordice, schimbă

destinul zonei, în anul 425 vin aici vandalii, neam germanic atras de mirajul căldurii şi al

bogăţiei coastelor tunisiene. Ultimul împărat roman, cum i s-a spus deseori, Justinian cel

Mare ( anii 527-565), a recucerit zona pentru imperiu.

Noua stăpânire romană (sau mai precis bizantină) a durat puţin, din anul 622 o

nouă religie îşi face apariţia în zona bazinului mediteranian : Islamul .După moartea

profetului Mohamed, în anul 632, Islamul începe o politică de cucerire rapidă a

întregului ţărm sudic al Mării Mediterane, Tunisia de azi fiind şi ea cucerită în anul 647,

în urma unei victorii clare în faţa armatei bizantine la Sbeitla.

www.lucrari-de-licenta.com

5

Noii cuceritori , conduşi de Oqba Ibn Nafaa, au transformat rapid zona într-o

zonă islamică şi au construit o nouă capitală, în zona deşertului, la Kairouan.

Veniţi din zona Arabiei Saudite, iubitori de căldură şi nisip, mica aşezare berberă:

Kairouan le oferea exact ceea ce îşi doreau, un loc ca acasă de unde să controleze zona.

Kairouanul a intrat rapid într-o perioadă de dezvoltare rapidă, Oqba Ibn Nafaa a

construit Marea Moscheie din Kairouan, cel mai celebru monument din nordul Africii

care uneşte o construcţie impresionantă cu o armonie deosebită a spaţiilor şi

dimensiunilor, în plus în zilele caniculare pereţii moscheii oferă un joc de întuneric şi

umbre absolut unic pentru un european.

După trei sute de ani de glorie, în anul 909 odată cu venirea la putere a unei noi

dinastii fatimide, de influenţă egipteană, dornice de lux şi o viaţă comodă, Kairouanul

aflat în deşert va fi părăsit.Noua capitală va fi aşezată în zona perfectă de coastă , la

Mahdia.

Guvernatorul de la Mahdia va construi aici fortificaţii şi palate şi va întării

întreaga coastă tunisiană cu ribaturi castele întărite. Astfel de ribaturi pot fi găsite azi la

Sousse, Tunis, Hammamet, iar la Monastir se va vedea şi azi o mânăstire (de aici şi

numele localităţii) transformată în fortificaţie.

În anul 1574 Tunisia iese de sub sfera de influenţă a Egiptului şi intră sub cea a

Imperiului Otoman, fiind ocupată de Soliman Magnficul, cel mai mare suveran

otoman.Stăpânirea islamică va fi întreruptă, în anul anul 1555, de o expediţie creştină a

împăratului Carol Quintul, ce încercă să restaureze creştinismul.

După doar doi ani de ocupaţie creştină Tunisul va reocupat şi practic regiunea

rămâne liniştită, până în anul 1705, când guvernatorul Hussein Ibn Ali se rupe de

Imperiul Otoman, aflat în decădere pe atunci şi se proclamă independent.

Moştenirea pe care au lăsat-o Tunisiei moderne este o concentrare de legături

istorice fiind mai bogată ca oriunde altundeva în Africa .Numele locurilor au origini

arabe ,berbere ,latine sau punice ,însă protectorul francez dintre anii 1881şi 1956 a dus la

deformarea multora dintre acestea .Poziţia favorabilă a Tunisiei începe să atragă atenţia

marilor puteri, pe rând apar la Tunis consuli ai Marii Britanii şi ai Franţei, ce încearcă să

îşi impună influenţa.

www.lucrari-de-licenta.com

6

Din această competiţie va ieşi învingătoare Franţa, care în anul 1881 obţine

semnarea unui acord cu guveranatorul Tunisului ceea ce îi permite să debarce trupe, să

trimită flota militară în porturile tunisiene şi să construiască fortificaţii.

După anul 1881 practic legile franceze, administraţia franceză, şcoala franceză,

totul va fi inclus în viaţa tunisienilor. Tunisia va participa la toate marile evenimente ale

Franţei. Trupe tunisiene vor lupta atât în primul cât şi în al doilea Război Mondial,

Tunisia va fi ocupată de trupele germano-italiene în perioada celui de al doilea Război

Mondial, ţara fiind transformată în anul 1943 în câmp de bătălie între trupele aliate:

franco-britanico-americane şi cele germano-italiene, iar în anul 1943 luna mai , germanii

şi italienii capitulând şi Tunisia fiind eliberată.În anul 1956, în condiţiile în care Franţa se

retrăgea din toate coloniile sale, a intervenit un acord privind şi soarta Tunisiei.

Dacă în alte părţi retragerea franceză s-a făcut sub presiune armată, în Tunisia nu

au existat violenţe, totul fiind încă o mărturie a caracterului şi inteligenţei poporului

tunisian.

Fără distrugeri şi violenţe, în anul 1956 ,Tunisia devine independentă şi îşi

păstrează relaţiile privilegiate cu Franţa, vin aici, în continuare investiţii franceze şi

dezvoltarea economică continuă, Tunisia fiind cel mai dezvoltat stat din regiune.Noul

preşedinte Habib Bourghiba va demara, dar fără excese, o campanie de tunisianizare

adică de sprijinire a elitelor naţionale pentru a prelua administrarea ţării.

După anul 1987 Tunisia intră într-o nouă etapă odată cu noul preşedinte Zine El-

Abidine Ben Ali care aduce în Tunisia o continuarea a dezvoltării economice prin

turism, agricultură şi infrastructură, Tunisia păstrând toate avantajele civilizaţiei de tip

francez şi fiind gata de provocările de după anul 2000.

Astăzi Tunisia uneşte un trecut de care are de ce să fie mândră cu un prezent şi un

viitor ce se anunţă sigur în condiţiile în care în ţară există o dezvoltare economică

susţinută, iar scena politică este ocolită de explozia islamismului fundamentalist din alte

ţări şi de atentatele ce însângerează alte ţinuturi. Tunisia rămâne ceea ce a fost din

totdeauna, o oază de linişte şi pace pe ţărmul de sud al Mediteranei.

În anul 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la

Constantinopol prin intermediul guvernatorilor Turci ,aşa numiţii Bei .În anul 1881,odată

cu declinul Imperiului Otoman,Tunisia devine protectorat francez .

www.lucrari-de-licenta.com

7

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea

Regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în anul 1954 ca

urmare a unor revolte populare .Independenţa i-a fost acordată la data de 20 martie

1956, şi Partidul Neo-Destour (Noua Constituție), condus de Habib Bourguiba a luat

puterea .Habib Bourguiba a devenit preşedinte pe viaţă în anul 1959 .În anul 1987

Habib Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la rândul lui

a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011 .

Primele faze ale războiului în Africa de nord au fost marcate de lipsa de provizii

și incapacitatea asigurării unui sprijin logistic concentrat. Bazele de aprovizionare ale

părților combatante erau foarte depărtate de linia frontului: cele britanice la Alexandria,

iar cele italiene la Benghazi și Tobruk.

Între ele se întindeau peste 650 km de deșert, care putea fi traversat cu ușurință

doar printr-un coridor îngust care se întindea de-a lungul malului Mediteranei. În acel

timp, forțele navale britanice și italiene erau sensibil egale în Marea Mediterană, fiecare

dintre ele reușind să împiedice inamicul să aprovizioneze pe calea apei bazele din

Alexandria, respectiv Tobruk.

Nivelul scăzut al proviziilor a dus la început la o luptă de du-te – vino de-a lungul

coastei mediteraneene. Ofensiva inițială italiană a dus la o înaintare de aproape 1.650 km

spre granița egipteană, dar când au ajuns atât de departe, proviziile lor erau aproape

terminate și capacitatea de reaprovizionare era redusă.

Britanicii, aflați foarte aproape de bazele lor de aprovizionare, au organizat rapid

o contraofensivă victorioasă în Libia. După sosirea germanilor în Africa, frontul s-a mutat

din nou spre est, pentru ca înaintarea forțelor Axei să se oprească din nou din cauza

supraîntinderii liniilor de aprovizionare.Situația s-a schimbat radical în anul 1942.

Deși în Mediterana forțele navale britanice și italiene continuau să ducă lupte

dure, faptul că Malta rămăsese ferm sub controlul Aliaților le-a permis acestora să

limiteze drastic aprovizionarea Axei pe mare. Mai mult, Aliații au crescut în mod

copleșitor volumul de provizii destinate frontului, ceea ce s-a dovedit un avantaj

hotărâtor.Odată cu retragerea germană provocată de ofensiva victorioasă a lui Bernard

Montgomery în Egipt după a doua bătălie de la El Alamein din noiembrie 1942, în

condițiile în care britanicii nu mai sufereau din cauza lipsei proviziilor ca la începutul

www.lucrari-de-licenta.com

8

luptelor, nu a fost decât doar o chestiune de timp până când Aliații au reușit să mute linia

frontului în Libia. Pe 8 noiembrie a fost declanșată Operațiunea Torța -debarcarea Aliată

în vestul Africii -ceea ce a făcut ca forțele Axei să fie prinse la mijloc, într-o Libie greu

de apărat.

Ţărmurile tunisiene au fost locuite din cele mai vechi timpuri, urme de locuire

preistorică fiind găsite în zona litoralului încă de acum 1.500.000 de ani. Abundenţa de

produse oferite de solul fertil şi de apele mării au făcut ca aici să înflorească civilizaţii

puternice.

De altfel începând cu anul 5.000 î.Hr. în chiar zona de sud apar imense oraşe

numite tell, populate cu peste 10.000 de locuitori, şi care au lăsat în urmă imense picturi

cu scene de vânătoare, agricultură şi dansuri magico-religioase, picturi considerate

componente ale patrimoniului universal.

După anul 500 î.Hr. ajung aici, de pe coasta de est a Mării Mediterane, fenicienii

(veniţi din oraşul Tyr, din Libanul de azi) şi întemeiază ceea ce va fi unul din cele mai

mari oraşe ale antichităţii: Cartagina. Oraşul este bine poziţionat la întretăierea a două

continente, Africa şi Europa şi la confluenţa Mediteranei Occidentale cu cea Orientală, a

prosperat rapid. Navele de comerţ ale Cartaginei, dar şi cele militare, au stăpânit practic

fără egal şi concurenţă bazinul vestic al Mediteranei şi au făcut legătura cu oraşul mamă -

Tyr.

Bogăţia şi faima Cartaginei au atras atenţia lui Alexandru cel Mare care în anul

323, când a ocupat Tyrul, a promis chiar că va cuceri şi Cartagina, murind însă înainte de

a-şi duce promisiunea la îndeplinire. După ocuparea Tyrului de către Alexandru cel Mare,

Cartagina s-a reorientat şi a început să construiască un imperiu propriu în vestul

Mediteranei, această încercare, derulată .

Poziții defensive mai ușor de organizat existau în vest, în Tunisia. Tunisia este

mărginită la est de Golful Sidra și la nord de Marea Mediterană. Cea mai mare parte a

frontierei terestre vestice cu Algeria este definită de crestele Munților Atlas.

Această zonă de frontieră era relativ ușor de apărat, în regiune neexistând decât

un număr limitat de trecători pe direcția nord-sud. În sudul Tunisiei, o serie de munți de

înălțime mică controlează căile de deplasare spre litoral.

www.lucrari-de-licenta.com

9

Francezii construiseră mai înainte de cucerirea italiană o linie defensivă (linia

Mareth) de 20 km lățime și 30 km adâncime împotriva atacurilor dinspre Libia. Doar în

nordul Tunisiei se afla o zonă care ar fi favorizat atacurile. Munții Atlas încetau să mai

fie o barieră naturală, lipsa culmilor lor lăsând o zonă vastă a litoralului nord-vestic

neprotejată din punct de vedere natural împotriva unui atac armat.

În general, Tunisia oferea o bază de operațiuni relativ ușor de apărat. Liniile

defensive din nord puteau face față forțelor aliate ale Operațiunii Torța, în vreme ce în

sud linia Mareth era extrem de puternică.

Între cele două regiuni se aflau munții Atlas cu pasuri ușor de apărat. În plus,

Tunisia avea două porturi cu ape adânci - Tunis și Bizerte, aflate la doar câteva sute de

kilometri de bazele de aprovizionare italiene din Sicilia.

Proviziile puteau fi transportate într-o noapte, întunericul protejându-le de

atacurile avioanelor RAF. Prin comparație, operațiunile de aprovizionare a bazelor din

Libia aveau nevoie de o călătorie de 24 de ore, ceea ce le făcea extrem de riscante.Adolf

Hitler considera că germanii aveau o excelentă bază defensivă în Tunisia, putând să

reziste luni sau chiar ani, încurcând astfel planurile ofensive aliate din Europa.

Unitățile forțelor aliate participante la Operațiunea Torța, care debarcaseră la

Alger, aşa numita Forța de asalt estică, avuseseră ca obiectiv ca, după debarcarea pe

litoralul african, să continue atacul prin acțiuni ale comandourilor și ale forțelor

aeropurtate în Tunisia.

Aceste planuri au fost întârziate de comandanții locali ai trupelor franceze

Vichyiste, care au început negocieri cu Aliații. Aliații au fost obligați să lase garnizoane

numeroase în teritoriile controlate de Regimul de la Vichy în nord-vestul Africii.

Deși Aliații au reușit să construiască o serie de baze avansate, bine aprovizionate,

ei nu au mai fost capabili să întreprindă acțiuni ofensive imediate. Un atac cu șanse de

reușită împotriva Tunisiei ar fi fost posibil doar dacă ar fi fost declanșat imediat după

debarcarea Aliaților, iar Eisenhower avea să scrie mai târziu că ,,operațiunile

americanilor au violat toate principiile recunoscute ale războiului”.

Oficialitățile tunisiene nu erau hotărâte ce tabără să sprijine și în plus tunisienii nu

au permis accesul niciunei părți beligerante la bazele lor aeriene. Pe 10 noiembrie,

italienii au trimis 28 de avioane de vânătoare la Tunis.

www.lucrari-de-licenta.com

10

După 2 zile mai târziu, italienii au început un pod aerian prin intermediul căruia

au transportat peste 15.000 de soldați și 581 de tone de echipament. Pe mare, italienii au

transportat 176 de tancuri, 131 de piese de aetilerie, 1.152 de vehicule și 13.000 de

provizii. Până la sfârșitul lunii, italienii au transportat în Tunisia trei divizii germane și

două divizii italiene. Pe 12 noiembrie, Walther Nehring a fost numit comandant al

Corpului German al 90-lea, iar pe 17 noiembrie și-a preluat postul.

După negocieri lungi, pe 22 noiembrie, comandanții francezi au acceptat ca

Africa de nord Vichystă să treacă sub controlul Aliaților, ceea ce a permis garnizoanelor

aliate să se îndrepte spre frontul tunisian. Până în acel moment, germanii reușiseră să

concentreze un întreg corp de armată în Tunisia, iar forțele Axei le depășeau pe cele ale

Aliaților la aproape toate capitolele.

Aliații aveau disponibile în zonă numai două grupuri de brigăzi și unități de

sprijin de artilerie și blindate. Ei au sperat că, dacă atacă rapid, mai înainte ca forțele

Axei să reușească să se organizeze complet, vor fi capabili să cucerească Tunisia cu

pierderi minime.

Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja.

Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme

ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria .

Asaltul aliat . Cele două coloane aliate s-au concentrat la Djebel Abiod și Beja,

pergătindu-se pentru un asalt pe 24 noiembrie. Brigada a 36-a trebuia să înainteze de la

Djebel Abiod spre Mateur, iar brigada a 11-a trebuia să înainteze pe valea râului

Merjerda pentru a cuceri Majaz al Bab (care apărea pe hărți ca Medjez el Bab sau

Medjez), după care să continue înaintarea spre Tebourba, Djedeida și Tunis. Blade Force

trebuia să atace înaintând pe drumurile de țară și să se strecoare prin zona dintre cele

două brigăzi de infanterie spre Sidi Nsir și să atace prin flanc Terbourba și Djeida.

Atacul de pe flancul nordic nu a avut loc datorită ploilor torențiale care au

încetinit toate pregătirile aliaților. În sud, Brigada a 11-a era ținută pe loc de rezistența

îndârjită de la Medjez. În schimb, Blade Force a înaintat spre Sidi Nsir pentru a trece prin

Pasul Chouigui, la nord de Terbourba.

www.lucrari-de-licenta.com

11

Retragerea germanilor spre Djedeida și recucerirea inițiativei.La începutul

zilei de 26 noiembrie, brigada a 11-a a fost capabilă să intre în Medjez fără să întâmpine

rezistență, iar până la sfârșitul zilei au ocupat Tebourba, care fusese și ea evacuată de

germani. Aliații au început să facă preparative pentru atacul pe direcția Djedeida.

Pe 27 noiembrie însă, germanii au atacat în forță, ucigând 137 de soldați aliați și

luând 286 de prizonieri. Brigada a 11-a a contraatacat în primele ore ale zilei de 28

noiembrie spre aeroportul Djedeida. Atacul britanic a fost sprijinit de tancurilor

americane din ale compaiei B a Diviziei I americană.

Apărarea antitanc germană a distrus rapid 19 tancuri americane, iar atacul aliat s-a

împotmolit .Pe 29 noiembrie, au început să sosească de la Alger noi unități din Divizia a

78-a, ca să înlocuiască batalioanele Brigăzii a 11-a, puternic afectate de lupte. Pe 1

decembrie, forțele Axei au organizat un contraatac, care amenința să izoleze Brigada a

11-a și să străpungăliniile Aliaților până în zona din spatele frontului.

Ofensiva Axei a fost întârziată de luptele grele cu britanicii mai bine de patru zile,

ceea ce a permis retragerea controlată în regiunea mai înaltă de la vest de

Terbourba.Unele dintre unitățile britanice au suferit în aceste lupte pierderi de până la

75% din efective

I.3.Aşezare geografică

Tunisia este cea mai nordică ţară a Africii şi în acelaşi timp, cea mai mică din

grupul ţărilor situate de-a lungul munţilor Atlas.În partea de est Tunisia se învecinează cu

Marea Mediterană, la vest, cu Algeria, nordul este muntos, iar treimea sudică este

dominată de Sahara. Distanţa medie între graniţa vestică şi cea estică este puţin peste

200 km, suprafaţa totală fiind comparabilă cu cea a Marii Britanii fără Scoţia.

Relieful este variat şi spectaculos. În nord, coastele Mediteranei se pierd în

interiorul lanţului muntos care începe la vest cu pădurile de plută de la Ain Draham şi se

termină cu lacurile gemene de la Bizerta şi Ichkeul. Centrul Tunisiei este predominant

de stepa, bogată în ruine romane şi mărginit la vest de Jebel Chambi, cel mai înalt vârf

muntos al Tunisiei (1520 m).

www.lucrari-de-licenta.com

12

Mergând spre est, se întâlnesc plantaţii nesfârşite de măslini. Un lanţ de dealuri

aride din Metlaoui până la Maknassy fac un ultim front în faţa deşertului. În est se

întâlnesc un mănunchi de insule, dintre care cea mai cunoscută turistic este Jerba.

Sahara tunisiană începe cu chorturi-lacuri sărate pe jumătate secate, care sânt

adevărate spectacole în timpul verii.Amestecul de sare şi nisip continuă pe uscat mulţi

kilometric,formând o crustă tare care oferă nişte reflexii ireale în lumina soarelui.În

apropierea choturilor încep oazele, imaginea exotică a palmierilor, a cămilelor şi a

izvoarelor de apă neavând deloc nevoia de exagerări în recomandările turistice .

Este la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi valea Nilului. Coordonat-

le geografice ale ţării sunt între 37°,20’ şi 30° şi 10’ latitudine şi 7°30’ şi 12° longitudine

estică .Lăţimea maximă ( nord-sud) 780 km, este între Cap Blanc şi punctual de frontier

Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se

învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord şi est ,are deschidere la

Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

www.lucrari-de-licenta.com

13

Nord –vestul ţării este mărginit de Tell –Munţii Atlas. Paralel cu ţărmul până la

golful Bizertese află lanțul munților Kroumirie cu 700-800 m înălțime, continuat cu

dealurile Mogod cu o înălțime de 300-400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm

stâncos la mare.

Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din

țară sunt aliniați pe direcția nord-est ,Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel

mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării

Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de

Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.

În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el

Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu

Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m

altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.

Clima. O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord,

ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia

centrală spre sud dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie

10° C iar în august 26° C.

În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține

precipitații, temperaturile atingând 45° C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt

în zona Saharei - vara cu 50° C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara

bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în

nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în

munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Flora şi fauna. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas

sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud

în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi,

vulturi .

Pentru a proteja unele specii de animale pe cale de dispariţie aflate în mare

pericol, în Tunisia au fost înfiinţate numeroase parcuri naţionale şi rezervaţii. Dintre

acestea 8 au fost constituite numai în ultimii ani.

www.lucrari-de-licenta.com

14

Cel mai însemnat este Parcul Naţional Ichkeul, cu o suprafaţă de 12600 de

hectare, aflat în regiunea Bizerte, care a fost înscris pe lista monumentelor naturale

mondiale UNESCO.

În rezervaţiile tunisiene trăiesc vidre, gazele, hiene, mufloni şi cerbi, porci

spinoşi, râşi, şacali şi vulpi, broaşte ţestoase şi, mai ales, un mare număr de specii de

păsări. Tunisia este una dintre destinaţiile favorite ale păsărilor migratoare şi se spune că

pe teritoriul ei pot fi întâlnite până la 360 de specii, printre care piţigoii, vulturii,

pescăruşii şi păsările flamingo cu penajul minunat colorat .

Accesul în anumite parcuri naţionale este destul de problematic, unele dintre

acestea aflându-se în zone militare. Zembra-Zembretta, spre exemplu, care este în

apropierea unei baze militare, nu poate fi vizitat de turişti. Lângă orăşelul numit

Meknassa se găseşte Parcul Naţional Bou Hedma, unde se încearcă reconstituirea

populaţiei iniţiale a unor animale aflate în ziua de azi pe cale de dispariţie mai ales struţii,

cerbii şi muflonii.

În Parcul Naţional Feija, din apropierea graniţei cu Libia, şi-au găsit adăpost nu

numai pisicile sălbatice, gazelele şi şacalii, ci şi vulpile deşertului, animale extrem de

rare, care aproape au dispărut cu totul. În Tunisia, vulpile sunt considerate drept animale

destul de periculoase.

O ameninţare pentru vizitatori pot fi şi scorpionii sau unele specii de şerpi

otrăvitori. Se recomandă, de aceea, să nu subapreciaţi aceste pericole, iar în timpul

excursiilor în mijlocul naturii să purtaţi, pe cât posibil, pantaloni lungi şi încălţăminte

suficient de înaltă.

Populația are în prezent :

- o populaţie de 8362000 locuitori;

-In 1921:2094000;1946:3281000;1980:6392000);

-natalitatea 25,8 la mie;

-mortalitate 4,7 la mie;

-populaţie urbană 54%;

Oraşe principale (mii loc.):Sfax (232),Ariana (99),Bizerte (95),Gabes (92)

Sousse (84),Kairouan (72).Arabi;minoritar berberi şi europeni.Cea mai mare parte a

populaţiei este concentrată în zona nordică (mai puţin de 1/3 din suprafaţa ţării)

www.lucrari-de-licenta.com

15

muntoasa,cu climat placut şi terenuri fertile.

Culte:islamism circa 99%. Cu puţin sub 9 milioane de locuitori, Tunisia are o

populaţie extrem de tânără, jumătate din locuitori având sub 20 de ani. Majoritatea

tunisienilor de astăzi sunt musulmani, dar nu fundamentalişti. Un peisaj aparte în lumea

arabă, Tunisia are şi comunităţi de evrei.

Circa 98 % din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai

1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai

importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea

populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

EconomiaTunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă,

prelucrarea alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include

producția de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc.

Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști

pe an, în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255),

algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) şi polonezi

(20,7531) .

Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba

(insula), Sousse, Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).Turismul în Tunisia

este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă importantă de valută

pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice, cum ar fi

transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Religia se bazează pe faptul că 98 % din populație sunt musulmani, 1% creștini,

1% evrei și alte religii. Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o

țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase

este interzis de a fi afișate. Constituția interzice orice partid politic care are ca bază

religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică.

Cultura. Munţii mai înalţi din ţară sunt ainiaţi pe direcţia nord-est, Cap Bon,

spre sud-vest unde se află muntele cel mai înalt ( Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime

de 220 km de-a lungul coastei Marii Mediterane, între Hammamet şi Skhira, Sousse şi

Sfax.

www.lucrari-de-licenta.com

16

Acest munte este înconjurat de Sebel ( şes) roditor ( optim culturii de măslini) ,

în sudul munţilor se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu

lacuri sarate), aceasta regiune fiind urmata in sud de Sahara.

I.4.Demografia

Tunisia este o ţară magrebiană (face parte, alături de Algeria şi Maroc, din

Magrebul Francez) cu 10.3 milioane de locuitori. Este considerată o ţară stabilă, cu un

nivel de trai relativ bun în rândul ţărilor arabe, cea mai occidentalizată ţară arabă.

În cei peste 50 de ani de la obţinerea independenţei, regimul Tunisian a fost

secular, însă dictatorial şi cu certe înclinaţii socialiste şi naţionaliste. 98 % din populaţie

sunt arabi (sau beriberi arabizaţi), iar religia este musulmană în proporţie de 99 % . După

retragerea francezilor, în ţară a scăzut dramatic numărul europenilor şi al creştinilor.

Evreii au constituit un segment important de populaţie de-a lungul istoriei

Tunisiei; aceştia au trecut, alternativ, prin perioade de relativ calm şi perioade de

persecuţie crâncenă. După obţinerea independenţei,în urma persecuţiilor şi a atacurilor,

populaţia evreiască practice a dispărut, aceştia refugiindu-se în special în Franţa şi în

Israel (în 1948 în Tunisia trăiau în jur de 100000 de evrei; în 2004 numărul acestora s-a

redus la aproximativ 1500).

În cei 55 de ani de la obţinerea independenţei de Franţa, Tunisia a fost condusă de

doi dictatori: Habib Bourguiba şi Zine El Abidine Ben Ali. Ben Ali a preluat

conducerea în 1987 printr-o lovitură de palat. După 20 de ani de experiment socialist,

prin anii 70 preşedintele Bourguiba a pornit o serie de reforme pentru liberalizarea

economiei.

Însă creşterea sectorului privat a durat doar vreo 10 ani, autoritarismul regimului

împiedicând dezvoltarea naturală a acestuia. În acest moment economia tunisiană este

centralizată, stagnantă, instituţiile democratice cum ar fi libertatea de exprimare, de

asociere sau alegerile libere sunt practic inexistente, iar corupţia este generalizată.

www.lucrari-de-licenta.com

17

An Municipalitate Zona metropolitană

1891 114121

1901 146276

1911 162479

1921 171676 192994

1926 185996 210240

1936 219578 258113

1946 364593 449820

1956 410000 561117

1966 468997 679603

1975 550404 873515

În anii de după independenţă, populaţia din zona metropolitan continuă să

crească. Creşterea era în anii 1956- de 21,1 % , în anii 1966 -1975 era cu 28,5 % (1956

şi 1975 era cu 55,6 % ).

Această creştere constant este însoţită de schimbările care afectează natura de

soluţionare a capitalului .Decolonizarea a adus exodul de unele minorităţi ale căror

numere sunt în scădere în fiecare an. Golurile create de plecarea lor sînt ocupate de

tunisieni care emigrează în Tunis din alte părţi ale ţării .

La începutul sec.al-XXI-lea oraşul Tunis depăşea 2 milioane locuitori,după

declararea independenţei guvernul Tunisian a implementat un plan pentru a face faţă

creşterii populaţiei din oraş şi în ţară .

Ca şi în restul Tunisiei , ,alfabetizarea în regiunea Tunis a evoluat rapid în a doua

jumătate a secolului 20 şi ajunge la un nivel uşor mai ridicat decât media naţională. Cu

toate acestea educaţia este depăşită de ţările vecine .

www.lucrari-de-licenta.com

18

CAPITOLUL II

REGIUNILE DIN TUNISIA

II.1.Regiunea Nord-Est

II.1.1.Capital Tunis

Tunisul este situat în nordul ţării în aproapiere de lacul Tunis o lagună joasă şi

golful Tunisului din Marea Mediterană. În centrul oraşului se află oraşul istoric (Medina),

oraşul nou s-a extins în timpul periodei coloniale. Cartierele oraşului sunt: Le Bardo

(cartierul guvernului) unde se află şi o serie de muzee, cartierul de la Belvédere, El

Menzah, Ariana, iar în sud Megrine şi Ben Arous.

În timpul perioadei coloniale, francezii au construit o stradă magistrală de 10 km

lungime şi un dig de-a lungul lacului Tunis. Magistrala a fost prelungită ulterior, azi leagă

centrul oraşului cu portul La Goulette, în nordul portului se află aşezările istorice ale

Cartaginei întemeiat de fenicieni, Sidi Bou Said, La Marsa şi Gammarth.Tunis este cel

mai mare oraş din Tunisia, cu o populaţie de 728,453 ca din 2004, fiind cea mai mare

zona metropolitană având 2,412,500 de locuitori.

Situat pe Marea Mediteranaă golf ( Golful Tunis ), în spatele Lacul Tunis şi portul

La Goulette (Halq al Wadi), oraşul se extinde de-a lungul câmpiei de coastă şi dealurile

care îl înconjoară. La centrul de dezvoltare mai moderne (din epoca colonială şi mai

târziu), se află vechea medina. Dincolo de acest cartier se află suburbiile din Carthage,

La Marsa, şi Sidi Bou Said.

Medina se găseşte în centrul oraşului şi este o aglomerare densă de alei şi pasaje

acoperite, plin de mirosuri şi culori intense cu comerţ gălăgios şi activ, cu un exces de

bunuri oferite care variază de la de la piele la plastic.

Doar prin Poarta Mării (de asemenea cunoscut sub numele de El Bab Bahr şi

Porte de France) începe oraşul modern, sau Ville Nouvelle, traversîd marea Avenue

Habib Bourguiba (adesea denumite de către presa populară şi ghiduri de călătorie ca

tunisian Champs -Elysees, în cazul în care clădirile coloniale oferă un contrast clar.

Deoarece capitala ţării, Tunis este punctul central al vieţii tunisian politice şi

administrative; este, de asemenea, centrul de activitate a ţării comerciale. Expansiune a

www.lucrari-de-licenta.com

19

economiei tunisiene în ultimele decenii, se reflectă în dezvoltarea înfloritoare a oraşului

exterior în cazul în care se poate vedea clar provocările sociale generate de modernizarea

rapidă în Tunisia.

Suburbia Sidi Bousaid, este un oraș în nordul Tunisiei, situat la 20 km nord-est

de capitala țării, orașul Tunis, pe malul Mării Mediterane. Are 5,4 mii de locuitori. Este

una din cele mai vechi și renumite stațiuni de pe coasta nord-africană a Mediteranei.

Stațiunea a fost frecventată de multe figuri marcante ale vieții culturale europene:

François-René de Chateaubriand, Gustave Flaubert, Alphonse de Lamartine, André Gide,

Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Paul Klee.

În anul 1912, fascinat de frumusețea locului, baronul Rudolf von Ehrlanger

construiește aici un splendid palat înconjurat de un vast parc, care astăzi adăpostește

Centrul muzical mediteranian.

Casele din partea veche a Sidi Bou Saïdului combină arhitectura arabă și cea

andaluză, orașul fiind numit și micul paradis alb și albastru datorită culorilor

predominante. În anul 1915 autoritățile coloniale franceze au plasat centrul orașului sub

protecție ca monument de istorie și cultură.

Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică Noul oraș), scris fără vocale

precum în toate limbile semitice drept qrt hdșt a fost un oraș antic în Nordul Africii,

localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului

modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din

limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.

Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de

către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare

importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. În jurul ei s-a format

un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la

Războaiele Punice cu Republica Romană.

Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii

120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi

ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis).

www.lucrari-de-licenta.com

20

II.1.2.Nabeul

Nabeul este un oraş mediteranean cu o cultură milenară. Municipiu-reşedinţă al

guvernoratului Nabeul şi moştenitor al anticului şi gloriosului Neapolis, acestă se situează

pe coastă orientală a Tunisiei, în apropierea insulei Cap Bon, la 63 de km de capitala

Tunissi la 10 Km de binecunoscută staţiune Hammamet.

Începând cu sec. XVIII-XIX, Nabeul şi-a atins progresiv structura cvasi-definitivă

prin nucleul său de la Mdina el Arabi, care se păstrează şi astăzi. Acest lucru s-a realizat

printr-un mare număr de opere arhitecturale construite de-a lungul anilor, fie într-un mod

spontan, fie într-unul foarte bine organizat.

Nabebul este localizat pe partea de sud aproape de peninsula Cap Bon,la 67 km

sud este de Tunis pe autostradă (ca şi Hammamet), 10 km nord est de Hammamet, oferă o

privire autentică în arta produselor de ceramică.Vizitatorii pot asista la realizarea

produselor de ceramic şi să admire talentul şi măestria localnicilor. La 2 km distanţă de

Nabeul, se află localitatea, Dar Chaabane, este un sat vestit pentru sculptorii în piatră .

Oraşul Nabeul se situează la numai 2 ore de condus de capitala Tunis, unde

vizitatorii pot admira în cadrul unei excursii de o zi istoria bogată a capitalei, medina

veche cu souk-ul său fabulos, precum şi localităţile Cartagina, Sidi Bou Side, sau Muzeul

Bardo cu mozaicurile sale vestite în întreaga lume.

Hammamet este un oraş-staţiune de pe coasta Mării Mediterane situat la 65 km

de capitala Tunis, în partea de sud est a peninsulei Cap Bon. După cum spune şi

denumirea (hammam însemnînd baie în limba turcă), plajele întinse, apa clară şi caldă au

facut din aceasta zona o destinatie favorita inca din perioada islamica.

De la inceputul secolului XX oraşul devine una dintre statiunile turistice

reprezentative ale tarii. Ca majoritatea oraşelor tunisiene şi Hammametul are o Medina

înconjurată de fortificaţii şi datând din secolul al XV-lea, cu fortareaţa sa (casbah), şi

nelipsitul souk.

Hammamet este una dintre atracţiile principale turistice din Tunisia, situat la mai

puţin de o oră de aeroportul din Tunis, fiind alcătuit din pljae. Este un sat de pescari care

a fost descoperit de Elsa Schiaparelli împreună cu pictorul francez Paul Klee, şi scriitorii

Georges Bernanos Andre Gide după cel de-al doilea război mondial, în anii 1960. În

ciuda turismului pionerat tunisian, Hammamet a reuşit să rămână virgină comparativ cu

www.lucrari-de-licenta.com

21

arhitectura joasă, înconjurat de vegetaţie luxuriantă şi agriculturiă, inclusiv fructe, legume

şi lanurile de grâu.

Alături de plajă, Hammamet a scoate în evidenţă mai multe, cum ar fi Kasbah şi

Centrul Cultural Internaţional, care ocupă o vilă deţinute cîndva de un milionar român.

Arhitectul american, Frank Lloyd Wright, a descris vila ca fiind cea mai frumoasă

casă ceea ce înseamnă că Hammamet se numără printre cele mai frumoase staţiuni de

plajă din Africa de Nord.

Hammamet are circa 50.000 de locuitori şi 40.000 de paturi de hotel şi, prin

urmare, este o staţiune turistică .Turiştii caută confort şi distracţie şi de cele mai multe

ori pot găsi întrucât Hammamet este una dintre cele mai bune alegeri în Tunisia.

II.1.3.Bizerte sau Benzert

Bizerte sau Benzert, este capitala Bizerte Guvernorată în Tunisia şi în oraşul

nordic din Africa. Are o populaţie de 230,879. Bizerte este cunoscut ca cel mai vechi oraş

şi cel mai european în Tunisia. Ea a fost fondată în jurul anului 1000 î.Hr. de către

fenicieni de la Tir. De asemenea, este cunoscut sub numele de ultimul oraş deoarece a

rămas sub controlul francezilor după ce restul ţării şi-a câştigat independenţa faţă de

Franţa .

Iniţial era un mic port fenician, oraşul a intrat sub influenţa de la Cartagina, după

înfrângerea de Agathocles în timpul războaielor punice. Oraşul a fost ocupat apoi de

romani, sub numele de Hippo Diarrhytus sau Zarrytus Hippo

Bizerte este situat pe coasta de nord a Tunisiei, la 66 km nord de Tunis şi la 15

km de Capul Blanc, cel mai nordic punct din Africa. Oraşul se află pe coasta

mediteraneană şi este aproape atât Sardinia cât şi Sicilia. Economia Bizerte este foarte

diversă.

Există mai multe baze militare şi pe tot parcursul anului turismului. Ca un centru

turistic din regiune nu este totuşi la fel de popular ca şi coasta de est a Tunisiei. Bizerte

este bine cunoscut în special pentru marile plaje, cum ar fi Sidi Salem, Grotte La,

Rasenjela sau Rimel Al ,dar mai trebuie menţiona faptul că Bizerte este vestită pentru

frumoasele sale păduri, plaje şi peisaje. Portul de Bizerte este acum în curs de dezvoltare

într-o semnificativă mediteraneană de yachting Marin .

www.lucrari-de-licenta.com

22

Secţiunea superyacht de Marina va fi numit Goga superyacht Marina, şi va avea

dane pentru iahturi de pînă la 110 m în lungime. Este de aşteptat ca acest lucru va da un

impuls semnificativ pentru economia locală ca proprietarii de iahturi şi, de asemenea,

sute de membri ai echipajului profesionale vor deveni consumatori pe tot parcursul anului

Ghar El Melh este un oraş mic din nordul Tunisiei. Anterior cunoscută sub

numele de Porto Farina este cunoscut ca fiind locul de refugiu al piraţilor, în secolele

trecute, este situat la cincizeci de mile nord de Tunis la aproximativ patruzeci de mile est

de Bizerte. Este capitala a unei delegaţii şi are18.525 de locuitori.

Construit la poalele Gebel Nadour, satul este situat pe partea de jos a lagunei care

îi poartă numele, Golful Utica deoarece laguna acoperă o suprafaţă de aproximativ 3000

de ari şi douăzeci de mile de ţărm fiind adâncă. Până în 2007 această lagună era

considerată o zonă umedă de importanţă internaţională datorită bogăţiei sale naturale şi

a diversităţii sale biologice. Principalele specii pescuite în ordinea importantei sunt:

chefal, dorada, biban, unic şi de anghilă.

II.2.Regiunea nord vest

II.2.1.Beja

Beja este un oraş în Tunisia, Africa. Este capitala Guvernoratului Beja. Acesta

este situat la 105 km (şaizeci mile) de la Tunis, între râul Medjerdahcşi Marea

Mediterană, împotriva poalele Khroumire, oraşul Beja este situat pe părţile laterale ale

Djebel Acheb, unde sunt întâlnite pajişti ecologizate, terase albe şi rosii acoperişuri

dominate de ruinele din vechea cetate romană.

Beja este un oraş militar la pantele joase ale oraşului Khroumire, între Marea

Mediterană şi râul Medjerdah şi despre o 100 de km de Tunis. Beja este, de asemenea,

alternativ, cunoscut sub numele de Bajah şi Bedja.

II.2.2.Jandouba

Jendouba este un oraş mare din nord-vestul Tunisia, şi de capital ale

Guvernoratului Jendouba. Este o răscruce de drumuri importante, cu legături rutiere în

nmulte alte oraşe, cum ar fi El Kef, Tabarka, Draham Ain şi Beja.

www.lucrari-de-licenta.com

23

Domeniul principal de activitate economică este agricultura. Este aproape de

oraşul vechi faimosul roman de Bullaregia sau Bulla Regia, precum şi cariera de

marmura antica din Chemtou.

Unul dintre principalele atracţii este magnificul Roman de Bulla Regia şi cariera

de marmură antică din Chemtou, este o zonă istorică şi prosperă având în nord-vest

Universitatea Tunisia, care a care a fost fondată în 1970. Jendouba este înconjurată de

câmpii fertile şi venitul său principal este derivat din agricultură, în special de grâu.

Este la o altitudine de 165 de metri deasupra nivelului mării în cazul în care

râurile Medjerda şi Mellegue se îmbină, la poalele Muntilor Medjerda care se întind chiar

pe teritoriul oraşului algerian border.

II.2.3.Kef

El Kef de asemenea, cunoscut sub numele de Le Kef, este un oraş în Tunisia de

nord-vest şi de capital ale Guvernoratului Kef.

Situat în nord-vest a ţării, 175 km (109 km) la vest de Tunis şi unele 40 km (25

km) la est de frontiera dintre Algeria şi Tunisia, El Kef are o populaţie de 45.191, oraşul

vechi este construit pe faţa unei stânci de pe muntele Dyr. El Kef a fost capitala

provizorie a Tunisiei în timpul al doilea Război Mondial. Acesta a fost centrul de

comandă al Frontului de Eliberare Naţională de timpul Războiului Algerian de

Independenţă, împotriva francezilor în 1950.

II.2.4.Dougga

Dougga este situat în munţii din interiorul Tunisiei, la aproximativ 550 de metri

deasupra nivelului mării, într-o zonă care a fost dens populată de Numidians. Oraşul a

servit drept una din capitalele de Massinissa, un aliat roman, şi unul dintre pretendenţi la

Cartagina. Locul de amplasare a fost ideală, deoarece a fost destul de aproape de inima

din teritoriul cartaginez. Este primul servit ca un post militar de important şi cu sosirea

romanilor a devenit un centru regional administrativ.

www.lucrari-de-licenta.com

24

II.2.5.Ain Draham

Ain Draham este un oraş în nord-vestul Tunisia în Guvernorat Jendouba situat la

25 de kilometri sud de Tabarka. Punct de vedere istoric un avanpost militar, staţiune de

vară şi Souq, astăzi este un centru economic regional. Oraşul este capitala unei delegaţii

de 40.372 de locuitori. Oraşul în sine are o populatie de aproximativ 10843 de locuitori.

Acesta este situat la o altitudine de 800 de metri, pe pantele de Bir Djebel (1014

m), unul dintre munţii Kroumirie. Oraşul este situat într-una din zonele cele mai umede

ale Tunisiei şi deţine recordul pentru cea mai mare medie de precipitaţii de la 1534 mm

pe an. Numele său descrie izvoarele sulfuroase fierbinţi în domeniul folosit de romani în

antichitate. Ruinele bailor romane sunt, de asemenea, găsite în zonă.

II.2.6.Tabarka

Tabarka este un oraş de coastă situat în nord-vestul Tunisia, la aproximativ 36 ° în

apropiere de graniţa cu Algeria. Acesta a fost renumit pentru săli de pescuit corali, aici

având loc Festivalul Coral de fotografie subacvatică şi Festivalul de Jazz anual.

Istoria Tabarka este un mozaic colorat prezentând,civilizaţii romane, arabă şi

turcă. Oraşul este dominat de o stâncă, pe care este construit un castel genovez. Liderul

nationalist Habib Bourguiba, a devenit mai târziu preşedinte al post-independenţei

Tunisia, iar mai târziu a fost exilat de autorităţile franceze în 1952.

II.3.Regiunea Sahel

II.3.1. Sousse

Oraş maritim încă din antichitate, situat la 140 Km de Tunis, Sousse este construit

pe coasta mediteraneană a Tunisiei. Reşedinţa de guvernorat. Localizare şi acces: pe

partea de est al Tunisiei, la 2 ore de condus din capitala ţării, Tunis, se află oraşul Sousse

perla Sahelului, adică la 140km sud de Tunis, 127 km nord de Sfax, 57km est de

Kairouan. Gara cale ferată. Aeroportul Internaţional Skanes-Monastir.

www.lucrari-de-licenta.com

25

Sousse este un oraş destul de mare având 173000 de locuitori, aproximativ 140

kilometri sud de capitala Tunisiei, Tunis. Situat pe coasta de est în centrală a ţării, se

învecinează Golful Hammamet, care este parte a Mării Mediterane.

Sousse are o istorie lungă, datând de peste 2800 ani. A fost dezvoltat în anii 1960

ca o destinaţie turistică, are un climat bun, şi hoteluri de toate clasele, restaurante bune, o

plajă de asomare şi mai multe opţiuni pentru a beneficia de excursii de o zi. Convenabil

este faptul că este situat, chiar peste drumul principal între hoteluri, unde este plaja care

se află în centrul Sousse care este extrem de aglomerată.

Sousse este unul dintre cele mai mari oraşe din Tunisia, cu cea mai mare dinamică

de dezvoltare în domeniul turismului, poartă cu mândrie numele Perla mării

mediteraneene. Atracţiile turistice precum Moschea cea Mare de o mie de ani,

catacombele din perioada romană, vă introduce în istoria islamului.

Arhitectura modernă de pe aleea Habib Bourguiba, străduţele înguste ale Medinei

cu mulţimea de magazine mici, restaurante, baruri, cafenele, discoteci ajută la petrecerea

unor clipe de neuitat. Priveliştea impozantă a lanţului de hoteluri de pe malul mării,

marea cristalină, plimbarea în portul de lux Port El Kantaoui, transformă excursia într-o

amintire de vis.

II.3.2. Monastir

Oraşul Monastir este situat pe coasta mediteraneană a Tunisiei, la o distanţă de

160 km de capitala Tunis. Este reşedinţa guvernoratului Monastir, un important aeroport

şi una din cele mai importante stațiuni de pe litoralul tunisian.

Monastirul a fost locuit încă din timpuri imemoriale, arheologii au găsit aici

aşezări berbere, un port fenician, unul cartaginez şi un oraş roman, o colonie bizantină şi

în final în centru oraşului o celebră mânăstire creştină care a şi dat numele modern al

localităţii, Monastir venind desigur de la Mânăstire.

Monastir este de mulţi ani o destinaţie populară pentru turişti deoarece Monastir

se află în zona turistică Skanes (care este zonă de plajă lungă de la nord de Monastir).

Monastir este un loc frumos, cu alei curate şi un drum cu două feţe, care dă un

sentiment de spatiu relaxat. Pe partea de oraş există o selecţie de case de frumoase.

www.lucrari-de-licenta.com

26

II.3.3.Mahdia

Mahdia, este un oraş de coastă tunisian cu 37000 de locuitori. Amplasat ca o

bijuterie preţioasă între Sousse şi Sfax, acest port frumos ascunde cu modestie trecutul ei

prestigios şi aventuros.

Proclamată capitală a Tunisiei în anul 921, Mahdia a fost pentru mult timp centrul

luptei pentru putere între Califul din Cairo şi suveranii locali. În mod repetat atacată de

nomazi, marinarii genovezi, trupe siciliene, eliberată de berberi, Mahdia a devenit

cartierul general pentru piraţii de Dargouth şi luptele cu cavalerii spanioli şi maltezi. Port el Kantaoui ort El Kantaoui este un complex turistic de 10 km nord de

Sousse în Tunisia centrale. A fost construită în 1979 în mod special ca un centru turistic,

în jurul valorii de un port artificial. Arhitectura, deşi modernă, a fost modelat pe mai

multe clădiri tradiţionale în Tunisia, complet cu străzi înguste.În zona portuară Port El

Kantaoui este conceput ca un sat alb şi albastru, cu stiluri tunisiene reproduce în Medina

şi străzi pietruite.

Le Medina oraş vechi, este situat într-o regiune fertilă fiind o câmpie din nord-

estul Tunisia, şi la câţiva kilometri de mare, Medina din Tunis este unul din primele

arabo-musulman oraşe din Maghreb .

Sub Almohads şi Hafsids, al –XII-lea, Tunis a fost considerat unul din oraşele de

mai bogate şi în lumea arabă. Numeroase mărturii ale acestui lucru şi perioadele

anterioare, există astăzi.

Propietatea acoperă o suprafaţă de aproximativ 280 ha şi cuprinde toate

caracteristicile unui oraş arabo-musulmane. Acesta este compus din centrul medinei

construit în sec VIII şi la nord şi sud se găsesc suburbii care datează din sec XIII.

Tot aici există aproximativ 700 de monumente istorice, repartizate în 7 domenii,

printre care cele mai remarcabile sunt Moscheea Zitouna, Moscheea Kasbah, Youssef

Dey Moscheea, Bab Jedid Gate, Poarta Bab Bhar, Souq el-Attarine, Dar el-Bey , Souqs

ECH-Chaouachia, Tourbet (familia cimitir) El Bey, case nobile, cum ar fi Dar Hussein,

Abdallah Ben Dar, Lasram Dar, Medrasa Es-Slimanya El şi-Mouradia, El Attarine

cazărmile militare şi de Zaouia Sidi Mehrez .

Marina este situat în nordul îndepărtat din Tunisia şi care formează cu marginea

de capacul alb cel mai apropiat punct din Africa, regiunea Bizerte este cel mai bine

www.lucrari-de-licenta.com

27

Locul de amplasare este în mijlocul mării Mediterane fiind unul dintre cele mai

apropiate puncte între Africa şi Europa. Departe de a fi o dezvoltare imobiliara simplu

Marina Bizerte este mai mult de o îmbunătăţire fundamentală faţă de facilităţile oferite în

Bizerte.

II.4. Regiunea centrala Kaiorun

Kairouan este un oraș în Tunisia. Este reședinta guvernoratului Kairouan.

Construit în secolul al VIII-lea, este al patrulea oraș sfânt al islamului (după Mecca,

Medina și Ierusalim). A fost capitala țării până în secolul al XII-lea, când această funcție

a fost preluată de Tunis.

Oraşul Kairouan a fost fondat în anul 670 e.n. de către Okba ibn Nafi, discipol al

profetului Mahomed. Numit recent guvernator la conducerea regiunii, pe când călatorea

în stepa inospitalieră alături de caravana sa, în căutarea unui loc propice pentru instalare,

dupa cum spune legenda sfântă, el a descoperit un izvor şi s-a apropiat de apele sale

limpezi, găsind un potir de aur care ar fi fost pierdut la Mecca.

Interpretând această descoperire ca pe un semn al divinităţii de a construi un oraş

pe aceste locuri, el ar fi scris, conform legendei : Imediat, şerpi, scorpioni şi animale

sălbatice au ieşit din crăpăturile stâncilor şi colţurile umbrite pentru a ataca. Aşa a apărut

oraşul El-Karawane, mai tarziu numit Kairouan.

Situat la jumatatea drumului între munte şi litoral, Kairouan a suferit considerabil

în timpul secolelor de război care au produs numeroase pagube în regiune, dar, de în data

ce pacea a revenit, la sfârşitul secolului al XIV-lea , el a ajuns cel de al doilea oraş al

Tunisiei. şi alte aşezari şi-au dezvoltat facilităţile bineînteles, dar oraşul a continuat să

prospere datorita populaţiei sale importante de credincioşi şi sosirilor continue de pelerini

pentru a-şi marturisi credinţa.

Marea moschee Sidi Oqba a fost fondată în anul 669 de către Sidi Oqba Ibn

Nafaa, constituind cea mai veche moschee din vestul lumii arabe. Aspectul actual l-a luat

după lucrările de extindere dintre anii 817 și 863.

Moscheea Sidi Sahab (impropriu denumită și Moscheea Bărbii) cuprinde

mormântul lui Abu Zam'a al-Balawî, unul din însoțitorii profetului Mohamed, care a

păstrat 3 fire din barba profetului.

www.lucrari-de-licenta.com

28

Aghlabid Basins, se află în partea de nord a Kasbah în Kairouan, unde sunt

bazinele de Aghlabid care au fost construite în secolul al IX-lea şi restaurate în anul 1969.

Aceste două bazine (iniţial au existat mai multe) de apă stocate pentru palatul Aghlabid

care au ocupat locul cimitirului de astăzi. Apa a fost adusă de un apeduct de la Djebel

Cherichera, 36 km (22 mile) distanţă. Bazinul a fost un rezervor de decantare, din care

apa curgea într-unul mai mare care a avut o capacitate de 50000 cu.m/11 milioane de

galoane.

II.5.Regiunea Sud Est-Sfax

Sfax este un oraş în Tunisia, situat 270 km (170 mi) sud-est de Tunis. Oraşul,

fondat în anul 849, pe ruinele Taparura şi Thaenae, este de capital din Guvernoratului

Sfax (aproximativ 860000 de locuitori în 2005) şi un port mediteranean. Sfax are

populaţie de 340000 (2005 estimare).

Activităţile economice ale Sfax sunt industrii (centru industrial de prelucrare

fosfati), agricultură (de măsline şi ulei de măsline de transformare, nuci), pescuit (primul

port de pescuit în Tunisia şi comerciale (de import -activităţi de export). Oraşul este

adesea descris că Tunisia este al doilea oraş, fiind capitala Tunis şi având mai mulţi

locuitori Sfax a fost considerată ca fiind capitala economică a Tunisiei în cursul anilor

1980, dar nu mai mult.

Insula Kerkenah este un mic arhipelag localizat la 20 km de Sfax, insulele

Kerkennah au fost supranumite ultimul paradis.

Insulele au fost martorele fenicienilor, cartaginezilor, vandalilor, normanzilor,

arabilor sau sicilienilor; la un moment dat arhipelagul a fost chiar baza corsarilor barbari

al căror şef era celebrul Draghuth in secolul XVI.

Plate şi acoperite de palmieri, rodii, smochini şi eucalipţi, insulele le oferă

locuitorilor condiţii excelente pentru creşterea oilor, recolta de vin de palmier, pescuitul

caracatiţelor, bureţilor de mare şi peştilor.

Astăzi din arhipelagul care este compus din 7 insule, doar două sunt

locuite:Gharbi si Chergui. Pentru turişti, atracţiile principale sunt nisipul alb al plajelor

virgine din punct de vedere turistic, împrejurimile liniştite şi condiţii excelente pentru

scuba diving.

www.lucrari-de-licenta.com

29

Insula Djerba, este insula ce se află amplasată la ţărmul sudic al Mediteranei la

125 Km de coastă, cu o suprafaţa de 514 Km2, se află într-un mic lăcaş, Syrte (Golful

Gabes). Are forma curbată trasând linia golfului din care face parte. Cu cele două

peninsule Jorf şi Zarzis, Djerba asigură separarea Golfuleţului Bougrara unde

comunicarea cu largul se face prin canalul Adjim şi strâmtoarea Kantra, între punctul

sudic al localităţii Ras Terbella şi cel al Ras el Khsim. Situându-se aproape de continent,

Djerba a fost legată în antichitate de peninsula Zarzis prin intermediul unei şosele

romane, însă astăzi legătura se face printr-o şosea modernă lungă de 6 Km.

Gabes, este capitala a Guvernoratului Gabes, o provincie din Tunisia. Acesta se

află pe coasta de Golful Gabes. Cu o populaţie de 116323 este şi Oaza se bazează pe

surse, 150 de răspândit în jurul locului, oferând 650 de litri de apă în fiecare secundă.

Produselor agricole aici nu este de cea mai înaltă calitate, că datele nu pot fi folosite

pentru export.

Gabes este unul dintre cele mai mari oraşe industriale în Tunisia . Cele mai multe

industrii sunt orientate spre chimie, acesta este motivul pentru care oraşul oferă una dintre

cele mai bune grade de chimie în Africa, de la Universitatea din Gabes . Principalele

industrii sunt:

-industria ciment ;

-produse chimice ;

-fabrici de cărămidă;

-ulei de rafinărie .

Zarzis Zarzis este un mic oraş de coastă din sud-estul Tunisia, la sud de Ile de

Jerba (Insula Djerba). Cu întindere de coasta Mediteranei, plajele bune şi porturile ocupă

această destinaţie turistică tot mai mare de amestec tradiţional cu progresivă.

Portul este principalul centru al economiei locale, astfel cum a fost din vremea

romanilor şi feniciene.În vecinătatea oraşului sunt arii nesfârşite de măslini şi de

palmier.Pentru , Zarzis este umbrită in apropiere Djerba, o destinaţie turistică foarte mare

cu mai multe de oferit.

Alte atracţii principale sunt Residence Soltana, Zarzis Tunesien cu turnurile sale

izbitoare şi sinagogi. Zarzis face o bază excelentă pentru a vizita Djerba sau de a explora

Sahara, facând excursii pe cămile, cu ghizi locali. Satul troglodit de Matmata şi

www.lucrari-de-licenta.com

30

comunitatea berber la Chenini sunt oportunităţi unice de a vedea un alt mod de viaţă în

sudul Tunisiei.

II.6. Regiunea sud vest –Sahara

Deşertul Sahara este situat în partea de nord a Africii şi acoperă peste 3500000

mile pătrate (9000000 km) sau aproximativ 10% din continent . Este delimitată la est de

Marea Roşie şi se întinde spre vest la Oceanul Atlantic. La nord, limita nordică Deşertul

Sahara este Marea Mediterană, în timp ce în partea de sud se termină la Sahel, o zonă în

care peisajul deşert transformă într-o savana semi-aride tropicale.

Deoarece Deşertul Sahara reprezintă aproape 10 % din continentul african, Sahara

este deseori citată ca cel mai mare deşert din lume. Acest lucru nu este în întregime

adevărat, cu toate acestea, astfel cum aceasta este doar cea mai mare fierbinte deşert. Pe

baza definiţiei unui deşert ca o zonă care primesc mai puţin de 10 inşi (250 mm) de

precipitaţii pe an, cel mai mare deşert din lume este, de fapt continentul Antarctica, la

13829430 m² km.

Deşi astăzi fierbinte şi extrem de uscat, se crede că deşertul Sahara a fost supus

schimbărilor climatice diverse în ultimele câteva sute de mii de ani. De exemplu, în

ultimele glaciaţiunii , a fost mai mare decât este în prezent, deoarece precipitaţii în zona a

fost scăzut.

Dar de la 8000 la 6000 î.Hr., precipitaţii în deşert a crescut ca urmare a

dezvoltării de joasă presiune peste foi de gheaţă în nord. Odată ce aceste foi de gheaţă

topit cu toate acestea, de joasă presiune schimbat şi Sahara de nord uscat dar partea de

sud a continuat să primească umezeală din cauza prezenţei unui muson.

II.6.1. Gafsa

Gafsa, este situată la graniţa dintre ţara stepă şi deşert, este comercial principal şi

centrul de comunicaţii din sud-vestul Tunisiei. Acesta se află într-o oază montană mare

cu aproximativ 300000 de plantaţii întinse de măslini şi livezi de fructe irigate artificial.

În apropiere sunt depozite mari de fosfaţi şi de minereu de fier. Economia oraşului

este centrată pe comercializarea produselor agricole şi producţia de ţesături în desene sau

www.lucrari-de-licenta.com

31

modele tradiţionale. Multe familii trăiesc din confecţionarea şi comercializarea

covoarelor .

II.6.2.Kebelli Kebelli

Kebelli Kebelli, este una dintre cele mai vechi Oraş în Tunisia şi Africa de Nord.

Kebili deţine cele mai vechi dovezi greu de locuire umană în Tunisia (găsite în apropierea

oraşului) şi datează aproximativ 200000 de ani. Kebili, ca multe altele tunisian oraşe, au

intrat sub controlul Imperiului Roman după războaiele punice.Populaţia Kebili este

diversă în comparaţie cu alte guvernoratele Tunisian existând trei grupuri principale de

rase :

Arabii care au venit la Kebili în primele zile ale Conquest islamice. Cele mai

multe au venit din Peninsula Arabică Sud (cunoscută astăzi ca Arabia Saudită şi Yemen ).

Ei susţin în continuare numele triburilor strămoşul lor.

Berberi : Ei sunt locuitorii autohtoni ai Tunisia şi Africa de Nord.

Negrii : Ei au venit în oraş atunci când acesta a fost un renumit centru comercial

sclavie. A se vedea economiei pentru mai multe informaţii.

II.6.3.Touzeur

Touzeur, ozeur este o oază şi oraşul în sud-vestul Tunisia . Oraşul este situat în

nord-vest de Chott el-Djerid, în această Chott şi între cea mai mică Chott el-Gharsa .

Este capitala Guvernoratului Tozeur. Cu sute de mii de palmieri, Tozeur este o mare

oază. Datele care sunt exportate din Tozeur sunt foarte bine cunoscut.

În antichitate, înainte de apariţia de vehicule motorizate, oaza a fost importantă

pentru transportul prin Sahara , care a avut loc în rulote. Numele oraşului în Tusuros

antichitate a fost un important avanpost roman.

În Medina (oraşul vechi) din Tozeur, se pot gasi cu arhitectură tradiţională, moda

si manopera. Ca şi în altă parte în Tunisia, populaţia locală este în general foarte

ospitalier faţă de turişti, şi există, de asemenea, multe facilităţi turistice. De la Tozeur se

pot face excursii pe o cămilă, explora deşertul Sahara şi ajunge să cunoască Chott el-

Djerid .

www.lucrari-de-licenta.com

32

II.6.4.Matmata

Matmata este un mic oraş berber din sudul Tunisia. Unei dintre locuitori trăiesc în

localităţile berbere tradiţionale subterane aşa numitele structure troglodit. Aceste

structure când tipic pentru un sat din zona Matmata fiind caracterizate prin gropi

săpate în pământ .Aceste gropi săpate sunt aşa numite peşteri artificiale dar sunt

împărţite în tranşee cum ar fi pasajele .

II.7. Potenţial Natural

II.7.1.Baraje

Baraje au ca obiective dezvoltarea resurselor de apă în 18 baraje în 5

guvernoratele: Kef, Kairouan, Kasserine, Siliana, şi Zaghouan.

Resurselor de apă în Tunisia sunt caracterizate de o neregulă a deficitului

pronunţat. Prin adoptarea unei strategii integrate de utilizare a apei bazate pe studii

ştiinţifice şi tehnice, Tunisia a fost capabilă să dezvolte o infrastructură de apă complexă

şi diversă care să permită ţării mobilizarea şi exploatarea resursele de apă disponibile. În

acelaşi timp, Tunisia a pus în practică sisteme şi legislaţia pentru a asigura accesul la apă

potabilă pentru majoritatea populaţiei urbane şi rurale şi de a furniza provizii pentru

irigatii agricole, precum şi sectoarele industriale şi de turism.

Exploatarea resurselor de apă convenţionale este foarte avansată şi se aşteaptă ca

cererea de apă, determinată de creşterea populaţiei şi îmbunătăţirea standardelor de viaţă

ar putea ajunge la maxim în jurul anului 2030. Conştienţi de această problemă, Tunisia a

decis să adopte o strategie de dezvoltare a resurselor de apă. Această strategie se bazează

pe alocarea judicioasă a o resursă limitată şi costisitoare, precum şi de gestionare a cererii

din ţară tot mai mare de apă. Gestionarea eficientă a resurselor de apă depinde de

monitorizare continuă şi control, precum şi punerea în aplicare a reformelor în sectorul de

apă. Cele mai importante baraje din Tunisia sunt :

- Ben-metirtuni;

-Barajul El Baie de Aburi;

-Barajul El Hammam;

www.lucrari-de-licenta.com

33

- Barajul Elaroussia;

- Barajul Kasseb;

- Barajul Lakhmess beton;

- Barajul Lakhmess Djebe ;

- Barajul Siliana ;

- Barajul Mellegue;

- Barajul Oued El Abid ;

- Barajul Sejnane ;

- Barajul Sidi El Barraq .

II.7.2.Munţii

Tunisia este situată la extremitatea estică din Maghreb unde munţi sunt alcătuiţi

din secţiunea finală a celor două game Atlas, care îndeplinesc în interiorul ţării, care

acoperă o suprafaţă de aproximativ 2 milioane de hectare iar zonele montane, în nordul,

centrul şi sudul ţării sunt diverse .Aceste zone sunt relativ des populate, cu aproximativ

1,5 milioane de locuitori, aproximativ 16 la % din populaţia ţării.

Munţii din Tunisia sunt surse importante de apă (80 la sută furnizarea de apă a

naţiunii), a terenurilor agricole, pădurilor şi de o mare varietate de tipuri diferite de

arbori-:, inclusiv pin, stejar, eucalipt, chiparos si salcam. Aceste medii sunt excepţional

de bogate în biodiversitate şi ecosisteme rare şi diverse, dar ele sunt, de asemenea, foarte

fragile.

Regiunile muntoase din Tunisia sunt, de asemenea, importante din punct de

vedere cultural şi istoric de vedere. Ele conţin situri arheologice importante şi istorice;

urme de invadatori anterioare şi vechi de munte care trăiesc popoarele din regiune.

Munţii sunt, de asemenea, un simbol important al luptei pentru independenţa ţării,

unde s-au adăpostit naţionalişti. Diferite grupuri etnice locuiesc încă munţi şi sunt în

principal împărţite între cei care locuiesc umede, acoperite de zăpadă şi a regiunilor celor

care trăiesc în stepele continental şi zonele deşertice.

Obiectivele viitoare sunt de a consolida condiţiile economice şi sociale pentru

comunităţile de munte, să se introducă o agricultură durabilă în zone dificile şi, în

www.lucrari-de-licenta.com

34

general, condiţiile pentru a face mai atractivă în zonele montane, în scopul de a atrage

înapoi o parte din mulţi care au plecat.

Munţii Atlas este un lanţ muntos pe o întindere de nord a Africii de prelungire de

circa 2500 km (1600 mi) prin Maroc , Algeria şi Tunisia . Cel mai înalt vîrf este Toubkal

, cu o altitudine de 4167 metri (13671 ft), în sud-vest Maroc. Atlas game separate pentru

Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic coastelor din Sahara Desert. Populaţia din Munţii

Atlas sunt, în principal berberi . Termenii de "munte" în unele limbi berbere sunt Adrar şi

adras, considerat a fi înrudit cu toponimul .

Djebel Zaghouan este un munte şi cel mai înalt punct în Europa de Est Tunisia ,

la 1295 m. De munte este situat într-o zonă de National Park. Oraşul Zaghouan este situat

mai jos pe panta de nord. Munte este site-ul unui roman templu cunoscut sub numele de

Templul de Eaux (Templul de Apă), care marchează locul unui apeduct care au folosit

pentru a lua apă în oraşul Carthage peste 100 km .

II.7.3.Flora

Flora este foarte variată, cuprinde în nord, plută-stejari, eucalipt şi thuyas (lemn

parfumat în mare măsură utilizate în Maroc pentru a crea artefacte). În regiunea Sahel,

măslini şi portocali. În partea de sud, veţi găsi plantaţii de palmier, precum şi unii copaci

cactus, ciulini şi spini. Şi peste tot, la Nord la Sud, copac înţepător păr. Dacă mediul rural

nu este cu adevărat preocupat de problemele de mediu, din împrejurimile oraşelor mari,

cum ar fi Tunisia sau Sfax, sunt extrem de interesate de poluare. Copac de măsline,

considerat regele a Mării Mediterane, este, evident, foarte prezent în Tunisia. De

asemenea se pot găsi o mulţime de plute şi stejari, portocali, lămîi, mandarine copaci,

copaci roşcovă, rodii şi oleandri se completează până panorama a ţării, care produce, de

asemenea, numeroase ierburi aromatice.

O vizită la oaze este o necesitate pentru a admira numeroase fructe şi legume:

rosii, suc de fructe, smochine, caise, ardei, ceapa. În cele din urmă, ceea ce loveşte în

Tunisia sunt florile omniprezent (iasomie, trandafiri, MIMOSAS, bougainvilleas, crini).

Flora Tunisiei este alcătuită din diverse soiuri iar acest lucru este din cauza

variaţiilor privind formele de terenului şi a solului. De aceea putem gasi diferite tipuri de

www.lucrari-de-licenta.com

35

acolo de vegetaţie. Cu toate acestea, planta cea mai importantă pentru acest domeniu este,

palmierul.

Un alt domeniu foarte important pentru agricultura , este cultura de măslini

deoarece uleiul de măslini este foarte popular în întreaga lume. Măslini sunt urmaţi de

fructe citrice, struguri, smochine şi de grâu. Portocale au fost aduse în Tunisia de la

China, în perioada medievală timpurie. În partea de nord a ţării, în special în Munţii

Atlas, se găsesc păduri de pin şi arbori de plută ,acestea două furnizează lemn şi plută.

II.7.4. Fauna

Tunisia are o mare varietate de arbori, inclusiv stejar, pini, jujube, şi gumă. Mai

mult de un sfert din ţară este acoperit de iarbă împletituri de fibre vegetale, care este

caracteristică vegetaţiei din regiune de stepă. Şacal, mistreţi, şi mai multe specii de gazele

sunt numeroase. Viperele cu corn şi scorpioni sunt comune în Sahara. Mufloni este o

specie de oaie sălbatică, se găseşte în munţi.

Parcurilor naturale sunt relativ bogate: poţi descoperi vidre, gazele, şerpi, hiene,

râsul, aricii, mistreti, mongooses, vulpi, sacali, broaşte ţestoase, diferite specii de păsări

răpitoare, păsări migratoare, chiar şi bivoli.

Societatea tunisiană pentru protecţia animalelor a stabilit un program de protecţie

şi de reproducere a speciilor pe cale de dispariţie. Din păcate, pisicile (lei, pantere,

leoparzi ), au dispărut de aproximativ un secol. Satul de El-Haouaria, de capital de şoimi,

în apropiere de Bon oferă o privelişte frumoasa: in primăvara, şoimi şi ulii vrabie sunt

capturate apoi instruiţi pentru vânătoare .

II.8.Potenţial Antropic

Potenţialul turistic este foarte variat fiind alcătuit din muzee ,moscheeie ,

castele ,sinagoge ,palate.

Muzee De Bardo este cel mai important muzeu din bazinul mediteranean de pe

continentul african, după Muzeul Egiptean din Cairo .Găzduit în fostul Palat Bey din

1888, oferă prestigiu în stabilirea expunerilor operelor şi multelor descoperiri majore ale

cercetărilor arheologi cedeoarece are cele mai mari şi frumoase colecţii de mozaicuri

www.lucrari-de-licenta.com

36

romane .Muzeul are, de asemenea, bogate piese descoperite în timpul săpăturilor în

Cartagina ,chiar dacă Muzeul National din Cartagina este o destinaţie arheologică.

Departamentul islamic are, în plus faţă de opere celebre, cum ar fi albastru

Coranului Kairouan, unul dintre cele mai mari colecţii provenite din Maghreb şi din Asia

Mică.

Palatele din Tunisia sunt în număr foarte mare şi sunt deschise turismului .Dintre

acestea putem enumera :

-palatul Beit Hikma ;

-palatul Royal;

-palatul Rose ;

- palatul Medina din Tunis ;

- palatul prezidenţial din Cartagina ;

- palatul Zouche ;

- palatul Ksar Said din Tunisia;

- palatul Mohamedia .

Catedrale -

Moschee

El Ghriba

Palat El Jam

………voi continua ………..