+ All Categories
Home > Documents > Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... ·...

Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... ·...

Date post: 29-Oct-2019
Category:
Upload: others
View: 98 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
9
VLADIMIR $CERBININ VLADIMIR $CERBININ s-a niscut in anul 1960 in regiunea Krasnoiarsk din Siberia. A absolvit Facultatea de Scenaris- tici a renumitului Institut Cinematografic ,,S.A. Gherasimov". A invigat si zugriveascS. icoane la Mlnistirea Pesterilor din Pskov de la un iconarvestit, pr.ZenonTeodor. Este realizatorul a peste 80 de filme documentare cu tematicl ortodoxS.. in anul 1994 a deschis in Ministirea Sretenski din Moscova un atelier de ico- nografie ai cirui absolvengi au zugrivit peste 18 biserici in Rusia, (Jcraina, Serbia gi Polonia. INIMAZDROBITA Destinul unui tatl in memoria luntinoas,i afului rneu Tibon Thaducere din limba rusi de Eugen Diaconu E;F4 Bucuregti
Transcript
Page 1: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

VLADIMIR $CERBININ

VLADIMIR $CERBININ s-a niscutin anul 1960 in regiunea Krasnoiarsk dinSiberia. A absolvit Facultatea de Scenaris-

tici a renumitului Institut Cinematografic

,,S.A. Gherasimov". A invigat si zugriveascS.

icoane la Mlnistirea Pesterilor din Pskov

de la un iconarvestit, pr.ZenonTeodor.Este realizatorul a peste 80 de filme

documentare cu tematicl ortodoxS..

in anul 1994 a deschis in MinistireaSretenski din Moscova un atelier de ico-nografie ai cirui absolvengi au zugrivitpeste 18 biserici in Rusia, (Jcraina, Serbia

gi Polonia.

INIMAZDROBITA

Destinul unui tatlin memoria luntinoas,i

afului rneu Tibon

Thaducere din limba rusi de

Eugen Diaconu

E;F4Bucuregti

Page 2: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

I l.Pecelilaltmal... .........7jlil a \T-. ------, 4-. .1.:, ,! ea.,;i' 2.Nagtereainchinuri. .....53. 3.FantomeledepeNeva. .........78

4.,,incearc5.,darsigtii...". .........87

5.Atingereacerului .......99

6.Vremeaperegrinirilor .........113

T.Chemareapegterilorstrivechi. ........160

8. Martorii .......175

9.Istoriiministiresti .....191

10. Iegirea ,,,,.,.,199

ll.De laicoanilafilm.. ,,,,,.,,211

l2.intAlniriledinMoscova ,,....23L

13. Aristocratul... . ...,..2A+

l4.Pelerinllvrljtgt.. .....262

15.Siria.Schtjele......,...,,r,,,,..,.,,,,,,,,.27416.Soartaunulpcl€gdn,.r,,..,r.,.,.,,,,...,,282

17. Inimazdrobltl ,,,,.r.',,,,,-, i ..,..288

18. Viaga dc dupl mo$S . I r r . r |,,,, . . r . . I . . . . ., ., . . . . 310

Page 3: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

Redactor: Diana- Cristina Vlad

Tiaducerea a fosr fbcuri dupi originalul in limba rusi: Vladimir $cer-binin, SerdVe sokrufenno, Editura Mlnistirii Sretenski, Moscova, 2016.

@ Editura Sophia, pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a RominieiSHCHERBININ,WADIMIR

Inimi zdrobiti: destinul unui tati / Vladimir $cerbinin; trad. din lb. ruside Eugen Diaconu - Bucuresti: Editura Sophia, 2017

ISBN 978-973- I 36-59 t -6

I. Diaconu, Eugen (trad.)

2

CuvAnt inainte

Cartea aceasta e un poem. O curgere de frumusege

interioari cum rar mi-a fost dat si descopir in lecturile

coddiene. Autorul-personaj cregte sub ochii cititorului gi

se lasi prins in icoani. De altfel autorul cirEii este un om

care gi-a hrinit libertatea duhovniceasci din convertirea

imaginii in icoani. Un poem despre viagi curati, moarte

9i inviere, un poem despre Hristos in tot gi in toate. Un

poem-pathos ale cirui strofe, legate cu sAnge gi viaEi,

alcituiesc un comentariu la Evanghelia MAntuitoruluiin cel mai personal mod cu putingi. Sunt cuvinte care

te cutremuri. invigim si respirim cu scribul acesta cu

totul neagteptat. Fiecare frazLpare o colecEie de metafore,

lesituri de adevir asezatl.pe trupul costeliv al cuvintelor.

Un exemplu? Iati. Scrie - gAndegte pugtiul gintuit inpatul suferingei: ,,Omul poate pierde totul; mAinile,

picioarele, capacitatea de a vedea 9i a se migca, dar daci

inima lui este vie 9i mintea L:uiteazl, el poate crea, iubi gi

trii deplin, poate vedea gi ingelege lumea diniuntru. I se

descoperi atunci ci forga lui nu este in oase sau in mu;chi,

nu este in bogigie 9i in sinitate, ci in ceea ce se pistreaziin strifundul inaccesibil al inimii..."

Cum si nu tresarS. inima in tine, cititor fiind, cend

in mAini gii o carte-inimi, un neagteptat poem-inimi?!

Page 4: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

CUVANTINAINTE

$i afi, cuprins de uimirea smereniei, cL ,yiaEa omuluieste istoria unui grlunte care se alimenteazi, de undeva

din adAncuri, se umple de lumini cu o maruritate aurie

asemenea cerii de albini pentru ca, mai t|l:zil, dupi ce a

cilzutpepimAnt, si creascl inilgAndu-se pani la cer. Asta,desigur, daci nu va putrezi in temniEa intune cati si umedia riului'. O carte-ciutare. Pe care, citind-o, te redescoperi

altul. O ffaducere lini, dintr-o rusi pagnici 9i diruitoarede milini inforigi in sufet.

Pdrinte le C o ns tantin Ne cu la

Pe celilalt mal

Aveam cinci ani. Prietenii mei, care erau pugin mai

mari, m-au intrebat intr-o zi,foarteseriogi:

- Ai vrea si pogi trece prin zid?

- Sigur, cine n-ar vrea?!

Mi-au legat ochii cu o batisti, ca unui copil prostinac,

m-au dat pe fagi cu bilegar, spunAndu-mi ci este un elixir

miraculos, mi-au goptit la ureche nigte cuvinte magice in-

r-o limbi inventati de ei, m-au invArtit bine gi mi-au zis:

,,Mergi inainte!" Eu i-am creztJt, am pigit apisat gi am in-

trat cu capul tn zid, fhcindu-mi un cucui zdravin.

Risplata a fost un hohot general de rAs, dar 9i invigitu-ri de minte si nu mai incerc si trec prin ziduri, mai ales la

sfatul altora gi cu ochii legagi.

Totugi,la scurt timp dupi aceea, am uitat lecgia qi chiar

gi astizi tot mai incerc si sparg cu capul zidurile singuri-

tigii, alienirii 9i lipsei de ingelegere a lucrurilor. Toate in-

cercirile mele se incheie ca atunci, in copilirie, insi merg

inainte cu incipigAnare gi dau cu capul de zid in speranga

ci acesta se va deschide 9i eu voi vedea, in sftrgit, ce este

dincolo. Poate vi intrebagi de ce fac asta...

Ca si in;elegegi, trebuie s-o luim cu inceputul'

Page 5: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

VLADIMIRSCERBININ

Paradisul pierdut

Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar inmincea mea risar mereu reflexele soarelui pe geamurile si

obiectele din sticll de afarl., care apireau pe ravanul uneicamere vopsite in alb, cu o nuangi de bleu deschis. Jinminte 9i perdelele transparente de la ferestre, care erau

purtate de vAnt si zburau asemenea unor aripi de ingeriinvizibili.

Pisirile se aud atAt de frumos, cum numai in Rai se

poate auzi. Mai aud cum latri cAinii, mugesc vacile, zum-ziie albinele, gipi gAgtele din toari puterea lor, iar cocogii

cAnti vestind ruturor din lur ce s-a intAmplat.Fiecare sunet este intipirit in mintea mea atAt de clar,

cAt si poati trii in mine intreaga viagi.Dar asta nu e tot. Dincolo de zibrelele pitutului, lAngi

o sobl ruseasci, bunica face zgomot cu clegtele in foc, intimp ce ingani o melodie pe sub nas. Coace pAine, iar mi-rosul acesteia se rispAndegte in tot satul. E primul mirospe care-l tin minte...

Din cAnd in cAnd, deasupra mea plutesc fegele mari gi

ciudate ale adulEilor. Privirea imi este incordatila maxim.Vid fiecare semn de pe pielea lor, ca gi cum a$ avea o lupifoarte mare. Adulgii se poarti foarte curios: se uiti la mi-ne ciudat, cAnti, vorbesc tot felul de lucruri de care tot ei

rAd qi incearci sl-mi atingi nasul firav cu degetele lor mari

9i butucinoase. Simt repulsie gi frici. lip cu roati forfamea de prunc. Mi iau in brage gi mi zgAlgiie atAt de tare,

incAt intreaga lume din jur mi se pare ci tresalti si urmea-zi si se spargi in mii de buciEele. Aga ci, in loc si adorm,imi pierd cunostinga.

CAt si fi avut pe atunci: cAteva zile sau citeva luni ?!

INIMAZDRoBITA

OricAt de ciudat ar pilrea,din copilirie nu Ein mintepenimeni: nicipe marna, nicipe tata, nicipe fratele mai ma-

re 9i nici pe bunica. Mi Ein minte doar pe mine, senzagiile

gi triirile mele, care aproape intotdeauna erau neplicute 9i

dureroase. Mi se pirea ci am fost luat dintr-un loc cald gi

confortabil 9i lisat unde era foarte frig 9i umezeali.

Aceste triiri s-au schimbat foarte pugin de atunci.

Chiar gi in cele mai luminoase momente de bucurie gi fe-

ricire tot mai am sentimente de teami si dor, care imi sfb-

gie inima.Nu-mi dau seama cum, dar am gtiut intotdeauna gi gtiu

9i acum ci tot ceea ce este bun in aceasti viafi e foarce ne-

sigur gi trece repede. Ci dupi liciririle luminoase vor ve-

ni obligatoriu qi zile negre. Chiar 9i astizi sunt convins civiaEa nu este un dar, ci o pedeapsi, dar inci nu am reugit siafu pentru ce. PimAntul e locul nosttu de exil, ca Siberia,

unde au fost trimigi prizonierii. E frumos acolo, insi e frig

9i foarte greu de triit.OricAt ai incerca si-gi ineci amarul cu vin, oricAt ai in-

cerca si-gi colorezi viaga cu pliceri, mahmureala survine

in mod obligatoriu, iar pedeapsa e inevitabili...

Mai gin minte primul meu zbor sau, mai bine zis, prima

mea cidere. Cred ci ffecuse deja ceva yreme de la aparigia

mea pe aceasti lume. Crescusem un pic gi mi puteam mig-

ca de unul singur in pitug. Pitugul era construit din bare

de fier 9i agezat pe nigte obezi semirotunde, ca si 6e mai

qor de leginat noaptea, atunci cAnd o tt:uzeampe mama.

Mi leginam frri. giji,ginAndu-mi de marginile de fi er.

Mi simgeam ugor gi vesel, pentru ci inima micuti inci nu

cunoscuse greutifile viegii, iar mintea imi era complet cu-

rati de gAnduri intunecate.

Page 6: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

10 VLADIMIR$CERBININ

Covorul multicolor lntins pe dugumea pirea ci se

apropia de mine gi imediat se indepirta, pdni cAnd s-a re-

pezit cu silbiticie spre mine...

Ai mei spuneau ci am dat cu capul atAt de tare de du-

sumea, incAt bunica mea Iustina ziceatottimpul: ,,Egti un

ciudat acurn, pentru ci de mic te-ai lovit riu la cap.'

Poate ci, intr-adevir, asta 9i explici torul...

Am iegit mai tArziu din casi, am pigit prin curte 9i

m-am indreptat cu curaj spre prisaca pirinteasci. A fost

prima mea cilitorie, pentru ci abia deprinsesem mersul.

Cisuga noastri mi se pirea atunci a fi un castel imens,

iar curtea cu gAgtele vajnice gi glinile ciugulind imi api-

reacao gari de vis. Prisaca era pe atunci intr-o jungli de

netrecut pentru mine, unde cregteau zmelJra gi coacizele.

Lumea inconjuritoare imi pirea foarte bhndl, cilduroasisi, desigur, insufe,titi. De bucuria aceasta care mi incerca

chiar cred ci ingA.nam o melodie. PAnilaprima albinl...

Desigur ci am ,tinut neapirat si prind micuga vietate

care zumzlia gi zbura de una singuri. Am prins prima al-

binn gi imediat am dat de veste in intreaga mahala despre

acest lucru printr-un Eipilt groaznic. Stiteam intre stupi 9i

dideam din mAini ca apucatul. lnsectele riuticioase miatacavfarn miln gi probabil m-ar fi ingepat pani la moarte,

pentru ci inci nu aveam minte si fug de langi ele. M-a sal-

vat virul tatei, care ajuta in vara aceea la constructia unei te-

rase la casi. Dupi cAteva decenii, cAnd igi va fi biut mingile,

acesta va muri inghegat nu departe de acel loc. Atunci insi a

fost salvatorul meu gi ii sunt recunoscitor pentru aceasta.

Mai gin minte cum a zbaretGagarin.

Aveam un an gi ceva. in capirul satului nostru, de cea-

lalti parte a rAului, se lucra la calea ferati. in lut .r"o mungi

INIMAZDROBITA

gi stAnci, aga ci drumul pentru tren trebuia croit prin mul-tiple dinamitiri controlate ale terenului. Pentru ca gea-

murile si nu fie sparte de pietrele ce zburau la dinamitare

sau, gi mai grav, si nu loveasci vreo persoani, ferestrele dinzoni erau acoperite cu obloane, iar locuitorii din sat erau

dugi intr-un loc sigur. La postul de radio sitesc anungau

inainte aceasti operagiune. Pe urmi venea un camion cu

remorci de lemn gi ne ducea intr-o zoni numiti,,dincolode vAnturi", unde nu puteau ajunge pietrele dinamitate.

Nu mi-era frici de explozie, pentru ci era departe gi

abia se ilJzea. Dar intreaga pregitire, evacuarea satului gi

a$teptarea imi provocau o incordare groaznicl.Ce se intAmpla oare atunci in cipgorul meu?

intr-o zi, cilndla postul de radio cenual au anun{at cu

voce gravi: ,,Atentiune, atengiune!", am crezut cS.urmeaze.

o noui explozie la gantier. Am inhigat din obignuingi pal-

tonagul si am inceput si-i rogpe pirin,ti si mi schimbe inhainele de plecare, pentru a merge la locul sigur. Numai ciadul,tii m-au ignorat. Ascultau fari intrerupere si cu incor-dare vocea reporterului de la radio. Am strigat din togi ri-runchii de supirare gi frici. Togi cei din casi au Eipat 9i au

venit la mine si mi imbrigigeze gi si mi sirute. Nu ingele-

geam nimic giplangeam mai abidr, insinimeninumicon-sola. in tot Universul nu era atunci o persoani care si se

preocupe de micugul om care plangeape dugumea, intr-uncitun siberian uitat de lume. $i aceastapentru ci lumea in-nebunea de fericire. Omul reugise si iasi din uterul pimdn-tesc 9i se pirea ci se niscuse in infinitul Cosmosului.

Oare chiar aga era?!

$tiu sigur ceva: nu pogi desena cu o singuri culoare.

Pentru a picta un tablou, pe lAngi negru mai ai nevoie de

cel pugin o foaie curati sau de un perete alb.

1l

Page 7: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

12 WADIMIRSCERBININ

Nu toate lucrurile au fost atAt de negre in tabloul vie-

gii mele de copil. Foaia albi si paleta plinl de culori a fost

p€ntru mine natura inconjurltoare.Am apirut pe lume intr-un loc superb de la poalele

mungilor Saian, pe malul unui rAu cu api cristalini. RAul

acela igi are izvorul in ghegarii mungilor din Eara enigma-

tici a Tofalariei, iar apoi curge prin mungi pAni la valea

Kuraghin unde, unindu-se cu alte doui rAuri, se revarsi

in fuviul Enisei. Desigur, in copilirie nu cunogteam toate

aceste detalii geografice. Cu ochii larg deschigi, priveam

luciul apei care curgea involburati peste bancurile de ni-sip gi agita lipanii. Mi minunau apusurile purpurii care

colorau apele, devenind sAngerii. Priveam copacii inalgi

care, dupi cum mi se pirea atunci, susgineau bolta cereas-

ci, pentru ca aceasta si nu cadi peste mine.

Primivara, dealurile de acolo erau colorate in galben

de mulEimea bulbucilor de munte, iar pe malurile rAului

se intindeau, asemenea unei spume de lapte, forile de mi-lin gi de cregugci.

Toamna, mun{ii de pe celilalt mal imi aminteau de o

plapumi pufoasi. Marginile ingilbenite ale dumbrivilorde mesteceni alternau cu purpuriul milinului gi cu rogul

frunzelor de plop. Toate acestea erau inrimate in verdele

inchis al pinilor 9i braziloa deasupra cirora se tnilgau fal-

nice turnurile cedrilor seculari.

Iarna, toati aceasti bogigie era acoperiti cu un strat de

cAgiva metri de zLpadl,, aga ci togi copacii imi aminteau de

nigte imense stalagmite indreptate spre cer, in vreme ce

casele seminau cu nigte piramide introienite din care ie-

gea, ca niste coloane perfecte, fumul din hornuri.in satul nostru nu a fost curent ele ctric pAni prin 1970,

aga ci ne luminam casele cu limpi de kerosen. Putegi inge-

INIMAZDROBITA

lege acum ci triiam ca intr-un bArlog de urs, unde uadiEi-

ile gi modul de viagi al oamenilor erau pistrate neschim-

bate de veacuri.

in lumea mea pierduti gi tainici, undeva departe-de-

parte, se intimplau tot timpul lucruri neobignuite gi mi-nunate. in orice caz, pot spune asta despre micuEa mea

viagi de copil. Nici nu gtiu daci toate acestea s-au petrecut

cu adevlrat ori s-au intAmplat doar in imaginagia mea de

copil, ca un ecou la povegtile de seari pe care mi le spunea

bunica la lumina limpii cu kerosen 9i in auzul lemnelor

care trosneau in sobi, ln timp ce ea tot invArtea fuiorul.Odati, toamna, am purces intr-o cilitorie dincolo de

gridini ca si mi-nfrupt din piducelul care e foarte dulce

dupi primele ingheguri de toamni. Pe una dintre crengi,

printre fructele dulci, am descoperit atunci un mir auriu,

mult mai mare decAt celelalte. De unde?

Tkebuie si spun ci in Einuturile unde am crescut nu

cregtea nici un fel de pom fructifer, pentru ci acestea se

afli la altitudine mare, in mungi, iar gerurile de iarni ajung

pAni la -60'C. in astfel de condigii orice pom ar inghega,

pur 9i simplu. Nu era nici magazin in sat, de unde si pogi

cumpira fructe proaspete, aga ci aveam parte de ele doar

cle Anul Nou sau cr ocaziaaltor sirbitori.E adevirat gi ci in fiecare toamni de la centrul raional

vcnea un camion vechi plin cu mere mici, pe care gofe-

rul le didea cui apuca, ftri si ceari bani. Era o adevira-

t[ minune! JinAndu-mi respiragia, alfuuri de fratele meu,

strAngeam in mAni aceste fructe aromate 9i edenice, te-

mAndu-mi si mugc din ele, ca si nu le disuug frumusegea

fragili... $i cAnd colo, am gisit un mir intreg! $i inci pe

o ramuri... M-am uitat in jur, crezAnd ci cineva o fi ftcutvreo glumi, agiEAnd mirul ca in pomul de Criciun, dupi

13

Page 8: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

t4 VLADIMIR$CERBININ

care am incercat si-l rup. Mirul se finea tare, de parci ar ficrescut acolo weme de veacuri, si nu a cedat din prima.

Dar ce gust, ce aromi! Au trecut de atunci mai bine

de cincizeci de ani si inci imi amintesc senzafia aceea de

fericire supreml pe care am triit-o gustend din fructulnepimdntesc.

Altidati, vara, in timp ce eram pe un deal printre fo-rile de mugegel gi prindeam futuri albagtri, chiar in faga

mea a cizut, de undeva de sus, o substanEi incolori gela-

tinoasi. Semina cu o bucati de marmeladi. Copiii foarte

mici au tendinga sI bage totul in guri 9i si guste, ceea ce

am ftcut gi eu, bineinteles. Substanga nu avea nici un fel

de gust, dar era totugi plicuti. Fapt pentru care am mAn-

cat-o pe toati.Ce era? Fanteziamea, iesiti din comun, mani cereasci

sau altceva... nu pot ingelege nici pAni in ziua de azi, degi

gin minte bine acest episod. La fel de bine imi amintesc gi

de acel dragon infiorltor pe care l-am vizut printre noriin timpul unei furtuni...

Cine afuratargintul?

intotdeauna m-a chinuit inffebarea: de ce oamenii, ca-

re triiesc in mijlocul naturii minunate, ferigi de viltoareagi zgomotele marilor orage gi ale celorlalte realiziri indo-ielnice ale mireEei noastre civiliza,tii, nu vid frumusegea

care-i lnconjoari? Ei nu aud si nu ingelegdefel corulpisi-relelor ln zori de zi, nici murmurul lin al unui pirAiag de

munte. Nu se bucuri de prima ninsoare care acoperi au-

riul mestecenilor si verdele brazilor, nici de furtuna de di-lv

^mineaEi care spali inu-un guvoi totul: muntii, rAul, cerul...

in schimb, igi umplu golul interior cu ror felul de mizerii,

INIMAZDROBITA

se bagi singuri in la;, apasi pe trigaci Pentru a-gi arunca

in aer jumitate de cap sau a-9i umple inima de plumb.

Omul se nagte ca o foaie perfect curati, dar, daci te

uiEi mai atent, pe aceasti foaie albi pofi gisi gi pete intu-necate: ba mogtenirea genetici nefericiti, ba picatul ori-

ginar sau altfel de probleme ori boli psihice. Omul crqteabsorbind din viaEa care-l inconjoari nu doar ceea ce este

curat 9i alb, ci gi multe lucruri rele 9i otrivitoare. NimeninuJ lnvagi cum si lupte impotriva disperirii ;i a urAtului,

cum si scape de lucrurile de nimic, de gindurile distruc-

tive gi de patimi. Sufetul devine mai aspru, se intuneci,se micgoreazi, insi lumea din jur este la fel de frumoasica in primele ei zile. Grangurul cAnti la fel de frumos cu

vocea lui cereasci, iar rAul susuri la fel de lin, croindu-gi

drum printre pietrele lucioase. Ecoul se refecti de pere-

tele de copaci al pidurii gi se aude multi vreme, riticindprin stAnci 9i mungi.

Noi, cei mici, in fiecare seari fugeam pe malul rAului gi

lipam cAt ne gineau rirunchii:

- Cine a furat argintu ?!

Iar ecoul intotdeauna rispundea acelagi lucru:

- Tu... tu... tu...

Credeam ci insigi pidurea cea nesftrgiti e cea care vor-

begte cu noi gi nimeni nu ar fi putut atunci si ne zdrun-

cine aceasti credingi naivi. $i asta pentru ci cei mici nu

cunosc moartea. Pentru ei toate sunt vii: oamenii, anima-

lele, iarba si pietrele...

ingelegeam intotdeauna cl triiesc in mijlocul unei

frumusegi incredibile, dar simgeam gi ci in liuntrul meu

este ceva groaznic gi intunecat, care imi strivegte adesea

pieptul mic 9i mi face si plAng fhri motiv gi fhri a putea fimingAiat. Uneori nu puteam iegi din aceasti stare zile in-tregi, la care bunica spunea:

L5

Page 9: Inima zdrobita. Destinul unui tata - Vladimir Scerbinin zdrobita. Destinul unui... · VLADIMIRSCERBININ Paradisul pierdut Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in mincea

T6 VLADIMIRSCERBININ

- E un ciudat. Bitut in cap...

Mama mai adiuga:

- E un risftEat. Are nevoie de o curea buni!Doar tata, un tAmplar linigtit, mi lua de mAni gi mi du-

cea in atelierul lui. Acolo era intotdeauna miros pregnanrde clei de oase gi lemn proaspfu tiiat. Mi bigam sub masa

de lucru gi ascultam cum fredoneazi rindeaua de deasupra

mea. Priveam cum cad inelele galbui de rumegus, iar maitirziastiteam lAngi soba micugl si urmiream cum mAini-le tatilui meu alcituiau din diferite buciEi de lemn scaune

sau taburete. Si asdel, starea de depresie dispirea...Mai erau si alte jocuri in copiliria mea. Iarna, imi pli-

cea si sar din vArfirl acoperigului, invArtindu-mi in aer, fardsi-mi rup gAtul. Vara, de pe acelasi acoperis, imi plicea sifac aceeasi sirituri, fhri invArteali, cu umbrela chinezeascia tatei, insi incercAnd si evit gipcile gardului. Toamna tAr-

ziu, imi plicea si alerg pe gheaEa subgire a lacului, care se

auzea cripAnd in urmi gi care rorusi nu mi lisa si mi scu-

fund. Ne rupeam mAinile gi picioarele, ne scufundam sub

gheagi, eram riniri destul de rare, dar rimAneam vii...Nici adulgii nu erau mai breji: de cele mai multe ori

din cauza inconstientei disperate a unora dintre ei. Deexemplu, primivara, in timpul ruperii ghegii de pe rAu, cusigurangi se gisea vreun curajos si treaci pe bucigile de

gheaEi plutitoare rAul periculos, care nu era nici prea lat,nici prea ingust. Omul se scufunda sub gheguri, dispireamulti vreme, dupi care iesea de acolo, se ciglra pe gheagigi o lua din nou la fugi. Grimada de guri-casci, adunati si.

vadi privelistea de pe mal, ofta si se infricoga de fiecare da-ti, cu pumnii strAnsi, dar la sftrsit, cind viteazul ajungeateafbr inapoi, ror ei ii turnau un pihirel de tirie, spunAnd:

,,Bi, dd fraier mai egri!"

INIMAZDROBITA

Saga, cici aga il chema pe curajos, bea apoi vreo sipti-mAni (mai ales ci gheaga incepea si se topeasci la sftrgitullui aprilie ;i inceputul lui mai, cAnd sunt gi sirbitori lega-

le), dupi care se arita lumii albasuu, nebirbierit gi abia

sufAnd. Probabil ci nici nu-gi amintea de ,,eroismul" siu,

darimite si ingeleagi gi si explice de ce s-a aventurat Pe

gheaga rAului...

Cdntecal granguralui

Memoria omului e foarte ciudati: uneori, ceea ce s-a

intAmplat cu foarte mulgi ani in urmi apare in amintiri

mult mai clar gi colorat decAt ceva recent, de parci s-ar fiintAmplat chiar cu o zi inainte.

imi amintesc foarte limpede, de parci ag vedea acum,

casa noastri: micugi, cilduroasi, cu duqumelele scArgAind

9i cu o sobi tradigionali, care ocupa cea mai mare parte a

inciperii.Primivara devreme, cAnd pe stradi inci mai scArgAia

zipada de ger, incepeau si aparl noile generagii de vigei,

iezi gi alte animale de pe lAngi casa omului. in primele zi-

le, pentru a nu inghega, animalele erau aduse in casi. Da-

ci mai adiugim gi bobocii galben-pufosi, care eclozau inaceeagi perioadi, cigelul bleg gi o pereche de pisici, Putefiingelege ci nu aveam o gospodirie, ci arca lui Noe. imiamintesc gi acum mogul moale al iedului cu care mi im'pungeam pe cAnd inci mergeam de-a bugilea. Au dispirutdin mintea mea multe evenimente importante, dar mogul

acela a rimas pentru totdeauna... De ce oare?

imi aduc aminte cum tebuia si mi trezesc iarna ca siml duc la gcoali. inci nu se cripa d e ziui.,dar bunica Iusti-

na trebaluia deja cu focul Ia cuptor. Rupea doui bucigi de

T7


Recommended