APARATUL RENAL

Rinichii: organe pereche alcatuiti din :

- un strat extern (cortex), ce conţine glomerulii renali

- un strat intern (medula)- conţine sistemul ductal de colectare

Nefronul=Unitatea funcţională a rinichiului (~1 milion/rinichi)

Structura nefronului- Este compus din :

1. Glomerul - o pereche de arteriole aferente şi eferente situate în cortexul renal

- este înconjurat de capsula Bowman

2. Tubul contort proximal - în cortex

3. Braţul descendent al ansei lui Henle - în medulă

4. Braţul ascendent al ansei lui Henle - în medulă cât şi în cortex

5. Tubul contort distal - în cortex

6. Tubul (ductul) de colectare: trece prin cortex şi medulă - colecteaza urina ce drenează din nefron in ureterele bilaterale, apoi in vezica urinară (urina este temporar depozitata) , apoi in uretra.

SEMIOLOGIA APARATULUI RENO-URINAR

FOAIA DE OBSERVATIE A UNUI BOLNAV CU AFECTIUNE RENALA

I. Date personale

· varsta · profesia

· sexul · domiciliul

II. Motivele internarii

Simptome si semne nespecifice

- generale: febra, frison, paloare, manifestari digestive

- HTA/hTA - anemie (IRC avansata, hematurie masiva)

- fenomene

cutanate - falsul abdomen acut

Simptome functionale

- durerea (lombara, pelviperineala, cistalgia) - hematuria

- tulburari de mictiune - piuria

- tulburari ale diurezei - proteinuria

- edemul renal - chiluria

- pneumaturia

III. Modalitati de debut

Acut - GNA, litiaza renala (colica), PNA, infectii urinare joase

- infarct renal, abces renal, flegmon perinefretic

Insidios - tbc renala,GN oligosimptomatice, malformatii renale, ptoza renala

IV. Antecedente personale

• boli infectioase acute: streptococice, stafilococii, viroze

• boli infectioase cronice: tbc, lues, colecistopatii cronice, focare de infectie cronica in sfera ORL

• afectiunile aparatului respirator: pneumonii

• boli cardiovasculare: HTA (evolutie lenta/severa), endocardita bacteriana , leziuni valvulare

• boli endocrine si de sistem: guta, diabetul zaharat

• colagenoze: sclerodermia, dermatomiozita, lupus eritematos sistemic

• boli de sange: leucemii, limfoame

• afectiuni digestive: gastroenterocolita acuta, ciroza hepatica

• afectiuni renale: adenom de prostata, litiaza vezicala/uretrala, infectie urinara joasa

V. Antecedente heredocolaterale

• anomalii ale aparatului renourinar: rinichi polichistic, cai urinare duble

• defecte metabolice

• boli cu determinism genetic

• mediu propice pentru infectare: tbc

• conditii de viata si de alimentatie similare: litiaza renala

• VI. Conditii de viata si munca

• ● variatii de temperatura, umiditate

• ● toxice exogene

• ● toxice endogene

• ● patoalimentatie

• ● consum cronic de medicamente

SIMPTOMATOLOGIA FUNCTIONALA A APARATULUI RENO-URINAR

DUREREA

Durerea lombara

1. colica renala

conditii de aparitie

caracterul durerii: paroxistic/fond dureros continuu + exacerbari

iradiere: anterior si descendent

fenomene de insotire

- urinare (polakiurie, tenesme vezicale) - modificari ale pulsului si TA (diastolica)

- apirexie/febra - simptome digestive reflexe

- contractura musculara, puncte ureterale dureroase

fiziopatologie: obstacol organic/functional (spasm) → dilatarea brusca a bazinetului

Originea obstacolului/spasmului

- calcul pielo-ureteral - cheag de sange/depozit mucopurulent

- calcul angajat in ureter - leziuni ureterale (calcul, edem, tumora)

- proces de vecinatate: apendicita, anexita/spermatocistita

topografia durerii: dermatoamele D10-D12 si L1-L2

! durerea paradoxala: durere si colica pe rinichiul sanatos

cauze de colica

- litiaza urinara (calculi mici)

- fragmente de parenchim oprite la jonctiunea pielo-ureterala/pe stricturi

- cheaguri de sange, evacuare de puroi (caverne tbc renale)

2. durerea necolicativa: bilaterala, surda

cauze: nefropatii acute si cronice, ptoza renala bilaterala, tromboza/infarctul renal

3. diagnosticul diferential al durerii lombare (colicative/necolicative)

- dureri provocate de afectiuni ale coloanei vertebrale

- dureri musculare - pleurezii diafragmatice

- afectiuni ale vezicii biliare - afectiuni pancreatice (de corp si coada)

- procese apendiculare (apendice ectopic) - suferinte genitale

Durerea pelviperineala

localizare si iradiere: localizare in bazin, iradiere in perineu, de-a lungul uretrei (la barbati: iradiere funiculo-scrotala)

fenomene de insotire: tulburari de mictiune, modificari macro-si microscopice ale urinii

etiologie - suferinte ale:

- ureterului terminal - vezicii urinare

- prostatei, veziculelor seminale - uretrei posterioare

diagnostic diferential

- afectiune utero-anexiala, sacroiliaca

- nevralgie sacrata si coccigiana (coccigodinie), vezicala (cistalgie)

Cistalgia

localizare si iradiere: localizare hipogastrica, iradiere in meatul urinar + tenesme vezicale

caracter: permanent (in procese inflamatorii si tumorale ale VU)

cauze: - litiaza vezicala - cistita

- procese neoplazice - inflamatii nespecifice/specifice (tbc)

- cistopatia endocrina

TULBURARI DE DIUREZA (volum urinar normal=1500-2000ml/24ore)

Poliuria = cresterea volumului urinar (>2000ml/24ore)

1. tranzitorie si fiziologica

- ingestie ↑ de lichide - expunere la frig, stress

2. tranzitorie si patologica

- convalescenta unor boli infectioase - insuficienta renala acuta

- dupa icterele obstructive - postacces epileptic

- TPSV

- tratament diuretic (sdr.edematoase cardiace, hepatice, renale)

3. permanenta

- insuficienta renala cronica (stadiul de compensare)

- diabetul insipid (defect de ADH): poliurie hipotona

* cauza centrala: insuficienta hipotalamica

* cauza renala: absenta receptorilor pentru ADH din tubul distal si colector

- diabetul zaharat: poliurie osmotica

- dipsomanie/potomanie

Oliguria (scaderea volumului urinar<500-750ml/24ore)

1. fiziologica: ingestie ↓ de lichide, transpiratii abundente

2. patologica

• reflexa (colica renala)

• obstructii tubulare , trat. cu sulfamide

• sdr.nefrotic (faza edematoasa)

• GNC

• debutul IRA (faza oligoanurica)

• uremie

3. alte conditii patologice

• deshidratari (varsaturi, diaree)

• insuficienta cardiaca

• insuficienta hepatica grava

• toxiinfectii alimentare

Anuria (scaderea vol. Urinar <250ml/24ore): suprimarea completa a producerii de urina

1. circumstante de aparitie: IRC (terminala) si IRA (inclusiv IRA functionala)

2. cauze de IRA functionala:

hTA prin hipovolemie - soc cardiogen (insuficienta circulatorie acuta)

3. cauze de IRA organica :

nefropatii tubulare acute - nefropatii interstitiale si glomerulare

4. diagnostic diferential: retentia de urina (sondaj vezical/punctie suprapubiana)

Nicturia (inversarea ritmului nictemeral de eliminare a urinei)

- normal: ¾ ziua- ¼ noaptea; nicturie: 2/4 – 2/4 sau inversare

- cauze: IC globala, IRC, ciroza hepatica

Opsiuria (producerea si eliminarea intarziata a urinii in raport cu ingestia)

- cauze: - insuficienta hepatica, ciroza hepatica (proba de incarcare cu apa)

TULBURARI DE MICTIUNE

Polachiuria (mictiuni frecvente)

- clasificare tranzitorie- ingestie ↑ de lichide, remisiunea edemelor, frig,stress

permanenta- DZ, diabet insipid, IRC (faza de compensare)

- dupa repartitia in nictemer

diurna- litiaza, prolaps uterin, tumori pelvine

nocturna- tbc renala, adenom de prostata

continua- cistite, neoplasm VU, obstacol subvezical

- mecanism- reducerea capacitatii vezicale prin:

inflamarea VU

distensia vezicala

reflexa, de cauza extravezicala

- etiologie

- infectie urinara inalta (+ febra, urini tulburi)

- cistita (mictiune dureroasa)

- litiaza reno-ureterala (+ colica)

- obstacol subvezical

- tumori benigne, maligne, litiaza vezicala (+ hematurie)

Mictiunea rara: 1-2 mictiuni/24ore, prin cresterea capacitatii VU

- congenitala: megavezica congenitala

- dobandita: megavezica (boli neurologice), diverticuloza

Mictiunea dureroasa (insotita de durere si usturime)

- premictional - la inceputul mictiunii

- terminal - continuu

- postmictional

→ iradierea durerii: in gland (afectare vezicala), in perineu (uretra posterioara)

Disuria (dificultate in mictiune)

- efort pentru initierea, desfasurarea si terminarea actului mictional (disurie initiala- terminala-totala)

- modificarea jetului urinar (“semnul bombeului”)

- intreruperea jetului

→ cauze

- afectiuni vezicale (tumori, calculi)

- atonii vezicale

- stricturi uretrale

- obstacole subvezicale

Retentia de urina (incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul)

• Clasificare: completa (acuta), incompleta (cronica)

• Cauze

▫ urinare - afectiuni ale uretrei - boli ale prostatei

- afectiuni vezicale

▫ extraurinare - sarcina, tumori uterine

- interventii chirurgicale pe abdomen/organe pelvine

- in evolutia unor afectiuni acute (septicemii, pneumonii, febra tifoida)

• Retentia incompleta (reziduu vezical la sfarsitul mictiunii)

- VU de volum normal/crescut

VU de volum normal: vezica nepalpabila, la sondaj-40-50ml de urina

VU de volum crescut: vezica palpabila postmictional

- Subiectiv: disurie, polakiurie, febra/subfebrilitate, senzatie de act mictional incomplet

• Retentia acuta de urina

- instalata brusc, fara antecedente de afectiuni urinare/adenom de prostata

▫ subiectiv: senzatie de mictiune + durere, anxietate, agitatie

▫ obiectiv: - bolnavul nu poate mictiona

- inspectie-bombarea regiunii hipogastrice

- palpare-tumora elastica suprapubiana

- percutie-matitate centrala, cu flancuri sonore

▫ sondaj/punctie suprapubiana: 600-2000ml de urina

- in caz de neevacuare: peritonita/infiltrare in spatiul retroperitoneal

Incontinenta urinara (pierderea controlului voluntar al retentiei vezicale a urinii si a evacuarii periodice a acesteia)

Forme

- incontinenta adevarata

- incontinenta urinara falsa (mictiune prin prea plin)

- incontinenta urinara intermitenta (enurezisul copiilor)

Mictiunea imperioasa (necesitate stringenta de evacuare a vezicii, ce poate incepe in momentul aparitiei senzatiei de mictiune)

- frecvent insotita de tenesme vezicale

EDEMUL RENAL

Caracteristici:

• alb, pufos, moale, localizat la fata, tendinta la anasarca

• la varste >40 ani: localizat predominant retromaleolar, la gambe

HEMATURIA

Date generale

- reprezinta eliminarea de sange prin urina

Clasificare

Microscopica: >1000 GR/mmc/min.

Macroscopica: >100000 GR/mmc/min.; aspectul sedimentului: rosu-aprins, visiniu, uneori cu cheaguri, depozite de mucus (cistite hematurice)

Diagnostic diferential

- oliguria (urocromi- prin hiperconcentrare)

- afectiuni hepatice (bilirubina)

- prezenta uratilor (culoare brun-roscata)

- ingestie de medicamente/alimente: piramidon, rifampicina/sfecla rosie (culoare maroniu-roscata)

- hemoglobinuria:

hemoglobinuria paroxistica nocturna hemoglobinuria de mars

socul hemoclazic (prin incompatibilitate transfuzionala)

- mioglobinuria

- porfiria acuta (urina se inchide la culoare dupa 30’-1ora de la emisie)

- contaminarea cu sange menstrual

Cauze

• afectiuni renale

- tumori renale - tbc renala

- litiaza renala - GNA

- PNA - hidronefroze

- infarct renal - rinichi polichistic

• afectiuni vezicale

- tumori vezicale - cistita tbc/germeni banali

- litiaza vezicala - corpi straini

- endometrioza

• cauze uretroprostatice: adenom/neoplasm de prostata

• cauze generale, extrarenale

- sdr. hemoragipare - maladii infectioase

- tratament anticoagulant

• hematuria izolata: arteriografie renala obligatorie!

PIURIA (leucociturie macroscopica)

• Definitie: >2000 leucocite/mmc/min. la Addis (Testul sediment de urina - proba Addis - consta in stabilirea numarului de globule rosii (eritrocite) si de globule albe (leucocite) eliminate in urina pe minut prin numararea elementelor celulare continute in sedimentul rezultat dupa centrifugarea unui esantion de urina); >4-5 elemente/camp la examenul microscopic

• Clasificare: microscopica si macroscopica (>100.000 leucocite/mmc/min.)

• Informatii furnizate de examenul urinii

- aspect tulbure, filamente drepte/incurbate (uretrita)

- piurie + depozit purulent + flocoane (cistita, infectii joase)

- purulenta in totalitate (pionefroza, abcese de vecinatate deschise in caile urinare)

- urina de staza, tulbure, miros amoniacal (adenom de prostata)

• Diagnostic diferential

- prezenta de urati, carbonati, fosfati: clarificare la incalzire/adaos de acizi

- puroi cu origine uretrala

- contaminare din vagin

• Diagnostic etiologic: examen bacteriologic

PROTEINURIA (normal: 100-150mg/24 ore, proteine de origine tubulara)

Clasificare

• Prerenala: aflux de proteine in capilarul glomerular ce depaseste posibilitatea de absorbtie tubulara

- aport exogen (perfuzii cu albumina umana)

- distrugeri tisulare

• Renala : permeabilitate anormala a filtrului glomerular, scaderea reabsorbtiei tubulare

• Postrenala

- hematurie, leucociturie, limfurie

- staza din vasele limfatice pericaliceale

- ortostatism prelungit

Examene de laborator

• Dozari - calitative: precipitare cu acid azotic, sulfosalicilic, benzi clinitest

- cantitative: albuminimetrul Esbach, electroforeza proteinelor urinare

• Forme de proteinurie

- proteinuria glomerulara (>3g/24ore): selectiva (leziuni minime) si neselectiva (50% albumina, restul globuline, IgA; raport alb/globuline=1)

- proteinuria tubulara (<1g/24ore, albumine<70%)

EXAMENUL OBIECTIV AL BOLNAVULUI RENAL

I Examenul general

• Atitudinea: in “cocos de pusca”(colica), convulsii (IRA cu edem cerebral)

• Faciesul

- paloare - tenta pamantie

- prurit si leziuni de grataj

• Alte modificari

- varsaturi, sughit, miros amoniacal al respiratiei

- hemoragii cutanate si mucoase (inclusiv gastro-intestinale)

- depuneri albicioase de cristale de uree

• Tulburari neurologice

- somnolenta, torpoare → convulsii, coma

• Edemul renal

• Examenul obiectiv al regiunii lombare, al abdomenului si al organelor genitale

II. Examenul obiectiv al regiunii lombare, al abdomenului si al organelor genitale

1. Inspectia

• deformarea regiunii lombare (flegmon perinefretic)

• bombare uni-/bilaterala a abdomenului (rinichi polichistic, tumori)

• glob vezical (hipogastru)

• examenul meatului urinar

• examenul perineului: fistule, abcese

• varicocel simptomatic (pe partea dreapta)

2. Palparea

palparea rinichilor

- normal: rinichiul este nepalpabil; uneori se palpeaza polul inferior al R drept (persoane slabe, de sex F)

- conditii: in decubit dorsal, lateral si in ortostatism, in inspir profund

- metode: bimanuale , monomanuala

Aspecte palpatorii patologice

- rinichi marit de volum → masa tumorala, coboara in inspir, are contact lombar

- rinichi palpabil: ptoza renala, ectopia renala

Hipertrofia renala bilaterala

- boala polichistica renala - hidronefroza

- pionefroza - reactia inflamatorie perirenala (perinefrita sclerolipomatoasa)

Hipertrofia renala unilaterala

- neoplasmul renal - chistul solitar al rinichiului (chist polar)

- hipertrofia compensatorie - flegmonul perinefretic

Palparea punctelor dureroase:

I. Puncte dureroase anterioare

1. Punctul dureros superior (bazinetal BAZY, ureteral superior Pasteau)

Se află situat la intersecţia liniei orizontale ce trece prin ombilic, cu linia verticală ce trece prin punctual McBurney şi corespunde vârfului coastei XII.

Este dureros în afectarea bazinetului rinichiului. Durerea provocată în acest punct se asociază cu senzaţia imperioasă de a urina datorită unui reflex pielocaliceal.

2. Punct dureros mijlociu (ureteral mijlociu, supraintraspinos Tourneaux)

Este situat la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 ext a liniei orizontale ce trece prin cele două spine iliace antero- superioare.

Acest punct corespunde joncţiunii porţiunii lombare cu porţiunea pelvină a ureterului.

În partea dreaptă punctul ureteral mediu se suprapune cu punctul apendicular şi ovarian la femei (zona celor 3 puncte)

3. Punctul ureteral inferior, corespunzător joncţiunii uretero-vezicale, nu este accesibil prin palpare abdominală.

Este abordabil prin palpare endorectală (bărbaţi) sau endovaginală (femei).

II. Puncte dureroase posterioare

Punctul costovertebral (Guyon) localizat în unghiul format de rădăcina coasta XII şi coloana vertebrală

Punctul costomuscular – unghiul format între coasta XII şi masa musculară sacro-lombară

Sensibilitatea dureroasă a acestor puncte apare în litiază renală, PN, abces renal.

3. Percutia

• percutia rinichiului: in procese tumorale (matitate)

• percutia vezicala: glob vezical

• percutia lombara: manevra Giordano

4. Ascultatia: sufluri patologice in unghiul costolombar si/sau paraombilical

Examenul sedimentului urinar

• studiul sedimentului neorganizat – saruri amorfe si cristale

• studiul sedimentului organizat

sedimentul normal – RARE: cel. epit (<6/cp.), leuc. (1-3/cp.), hemat (0-3/cp.), absenta cilindri si cristale

celule epiteliale – rotunde (renale), in racheta (tubulare); grupate in placarde = patologic; cilindri epiteliali → origine inalta

hematii

• 0-4 hematii/cp.; 0-1000 hematii/mm3/min

leucocite

• 4-5 lc./cp.; 0-2000 lc/mm3/min

intacte → uretere, VU, uretra

degradate → bazinet, calice

cilindri leucocitari → interstitiu

• cilindrii

formati in tubii renali

fragmente proteice coagulate la pH acid

categorii

• hialini – precipitat proteic

• granulosi = hialini + depuneri de detritus celular

• celulari

• cirosi (IRC severa)

• pigmentari , bilirubunici

PROBELE FUNCTIONALE RENALE

A . Proba de dilutie si concentrare (Volhard)

• Dilutie

• goleste complet VU; ingestie 1000-1500 ml lichid in 30 min

• se recolteaza urinile din 30 in 30 min timp de 4 ore

• se determina vol si densitatea

• la omul sanatos → se elim. o cant. egala cu ingestia

• densitatea scade la 1001 – 1003

• Concentrare

• restrictie lichidiana 18 ore; aport maxim = 500ml.

• recoltare probe la 3 ore (cu determinarea vol si densitatii).

• Rinichi normal = elimina sub 800 ml de urina in cel putin o proba, densitate peste 1023

Aparatul reno-urinar Metode examinare

-Radiografia renală simplă

-Urografia intravenoasă (pielografia descendentă) , cistografia , pielografia ascendentă sau retrogradă , arteriografia renală selectivă după tehnica Seldinger

-Ultrasonografia abdomino-pelvină, efectuată transabdominal, transperineal sau intrarectal/intravaginal

-Computer- tomografia abdomino-pelvină

-Imagistica prin rezonanţă magnetică şi angio- IRM

Indicatiile ecografiei renale:

Cuantificarea dimensiunilor renale (IRA vs IRC)

screening pentru hidronefroza/IRA obstructiva

caracterizarea maselor renale (tumori)

evaluarea spatiului perirenal (abces, hematom)

screening pentru boala polichistica

localizarea R (pentru proceduri invazive)

evalualea fluxului renal (Doppler)

evaluarea trombozei de vena renala (Doppler)

Urografia I.V.:

Urografia intravenoasa (UIV) este o tehnica radiologica de investigare a aparatului urinar ce consta in injectarea intravenoasa a unei substante de contrast si efectuarea de radiografii succesive. UIV este valoroasa deoarece ne da relatii despre morfologia (marimea si forma organelor) si functia renala.

Indicatiile urografiei i.v.:

evaluarea dimensiunilor si conturului renal

investigarea infectiilor urinare recidivante

detectarea si localizarea calculilor

evaluarea obstructiei de cai urinare

evaluarea cauzelor de hematurie

Indicatiile CT:

evaluarea detaliata a maselor intrarenale

caracterizarea calcificarilor in masele intrarenale

evaluarea rinichilor afunctionali

evaluarea extinderii unui proces traumatic renal

ghidarea punctiilor-biopsie/punctii-aspiratii renale

evaluarea glandelor suprarenlae (dg. HTA secundara)

Indicatiile RMN:

Examen adjunctiv al CT pentru caracterizarea maselor renale

alternativa (mai scumpa) la CT la pacienti cu alergie la iod

evaluarea trombozei de vena renala

PUNCTIA-BIOPSIE RENALA:

Biopsia renala este o procedura medicala efectuata in scop diagnostic.

Ea presupune introducerea unui ac special prin flancuri (drept sau stang) cu scopul recoltarii unui fragment tisular din parenchimul renal. Dupa recoltarea mostrei de tesut, aceasta este trimisa laboratorului de anatomie patologie.

Indicatiile punctiei-biopsie renale:

sdr. nefrotic al adultului

IRA de origine glomerulara (GNRP)

IRA cauzata aparent de necroza tubulara acuta, fara evolutie favorabila dupa 3 saptamini

orice disfunctie renala fara etiologie evidenta la pacient cu rinichi de dimensiuni normale

anomalii urinare asimptomatice persistente

boli sistemice cu afectare renala (LES, amiloidoza, MM)

transplantul renal

Contraindicatiile punctiei-biopsie renale:

disfunctie renala veche, documentata, mai ales daca rinichii sunt de dimensiuni mici

rinichi unic morfologic/functional

hemoragie necontrolata

HTA severa necontrolata

infectie urinara

lipsa de complianta a pacientului

orice boala renala la care nu se asteapta beneficii terapeutice din partea examenului anatomopatologic

Punctia-biopsie renala – incidente:

durere locala, hematurie macroscopica tranzitorie, hematom mic - frecvente si minore

singerare masiva - necesitind transfuzii de singe, embolizarea arterei singerinde sau nefrectomie de necesitate <2%

mortalitate = 0.02%, comparabila cu biopsia hepatica si angiografia

PIELOGRAFIA ASCENDENTA:

PIELOGRAFIA ASCENDENTA - consta in administrarea de substanta de contrast pe calea unei sonde introduse transuretrovezical in ureter si / sau bazinet.

Umplerea se face retrograd, nefiziologic, iar imaginile obtinute nu reflecta corespunzator starea morfo-functionala renala.

Este o metoda utilizata atunci cand secretia renala este absenta sau insuficienta pentru a produce imagine prin urografie.

Alte metode de explorare:

CISTOGRAFIA consta in radiografierea vezicii urinare in care exista urina amestecata cu substanta de contrast.

UROTOMOGRAFIA - implica realizarea unor sectiuni tomografice conventionale la nivelul rinichilor la circa 15-20 de minute de la injectarea unei substante de contrast.

ANATOMIA RADIOLOGICĂ A APARATULUI URINAR :

Forma rinichilor

Mărimea rinichilor

Poziţia rinichilor

Anatomia cavităţilor exretorii renale

MALFORMAŢII CONGENITALE ALE RINICHILOR

1. ANOMALII DE NUMĂR

Agenezia renală

- absenţa rinichiului (mai frecvent în stânga)

- absenţa arterei renale. hipertrofia compensatorie

Aplazia renală

- există mugurele embrionar renal

- rinichi rudimentar, nefuncţional, degenerat chistic, calcificări

- artera renală hipoplazică

- bazinetul, ureterul lipsesc - ureter orb

Imagistic: - calcificări chistice în loja renală

- absenţa excreţiei de partea respectivă

- hipertrofie compensatorie

Rinichiul supranumerar

- rinichi independent cu cavităţi excretorii şi vascularizaţie proprie

- rinichi ectopic,lombar inferior

2. ANOMALII DE MĂRIME

Hipoplazia renală - parţială

- totală

- uni sau bilaterală

Imagistic - rinichi miniatural

- index parenchimatos normal

- raport parenchim sinus renal păstrat

- cavităţi excretorii mici de formă normală

Diagnostic diferenţial - rinichi mic pielonefritic

- rinichi vascular

Hipertrofia renală

- rinichi mare, deobicei bilateral

- parenchimul renal gros

- cavităţi excretorii cu diametrul crescut

- vase cu diametrul crescut

- proporţiile renale armonioase

- rar unilateral - hipertrofie compensatorie (în agenezie, hipoplazie)

3. ANOMALII DE FORMĂ

Fuziunea renală - forma bilaterală simetrică

- forma bilaterală asimetrică

- forma unilaterală asimetrică

Forma bilaterală simetrică: - rinichi în potcoavă 1/600 persoane, cei doi rinichi sunt uniţi printr-o punte de parenchim la nivelul polului inferior sau superior (potcoavă inversată)

- rinichiul în S (rinichiul sigmoid)

Imagistic : - axul renal este inversat

- rinichi malrotaţi

- hilul renal orientat ortograd deobicei anterior

- ureterele au o emergenţă atipică

4. ANOMALII DE POZIŢIE

Ectopia

- ectopie cranială – rinichi intratoracic

- ectopie caudală – lombar inferior, rinichi pelvian, presacrat

- ectopie încrucişată

Imagistic: - rinichi în poziţie anormală

- ureterul lung, scurt

- vascularizaţie - din vasele învecinate

Malrotaţia

- normal – hil renal orientat intern

- rinichi malrotat: hilul este anterior, posterior, extern

- artere renale multiple cu emergenţă atipică

5. ANOMALII DE STRUCTURĂ ALE PARENCHIMULUI

Clasificare:

• Boli renale chistice displazice

- rinichiul multichistic

- hipoplazia renală cu displazie plurichistică

- chiste multiple asociate cu obstrucţia căilor urinare

• Boli renale chistice ereditare

- boala polichistică hepatorenală

- boala chistică a medularei

- boala microchistică renală cu sindrom nefrotic congenital

• Chiste renale în sindroamele malformative ereditare

MALFORMAŢIILE VEZICII URINARE

1. Agenezia vezicală - apare în cadrul sindroamelor

plurimalformative

2. Hipoplazia - vezică de dimensiuni reduse

- pereţi subţiri

3. Duplicaţia vezicală

- duplicaţia completă - două imagini vezicale distincte având ureter şi uretră proprie

- duplicaţie incompletă - două imagini vezicale distincte care au un col vezical comun şi o sigură uretră

- vezică septată - sept median

- sept orizontal (vezică în clepsidră)

- vezică multiseptată

4. Megavezica - vezică mare cu capacitate peste 1000ml

- pereţi subţiri, fără trabeculaţie

- asociată deobicei cu dolicocolon

Dg. diferenţial: - vezica neurogenă

- sindromul stazei vezicale

5. Diverticulii congenitali

LITIAZA RENO-URINARĂDEFINITIE

= Formarea de concreţiuni (calculi) în cavităţile pielo-caliceale şi căile urinare, alcătuite dintr-o stromă în care se depun cristale provenite din precipitarea unor substanţe aflate în compoziţia urinii.

FRECVENTA

- Se poate întâlni la orice vârstă (chiar şi în mica copilărie), mai frecventă la sexul masculin.

ETIOLOGIE

1) Factori metabolici: excreţie de săruri litogene: cistinurie, oxalurie, xantinurie, uricurie, hipercalciurie.

2) Factori de mediu:

- zone geografice “litogene”: exces de săruri în apă, carenţă de săruri de magneziu, climă caldă şi umedă

- factori alimentari: exces de Ca şi P, acizi nucleici,

carenţă de vitamina A etc.

3) Factori renali: - stază urinară pe fond malformativ sau RVU (reflux vezico-ureteral)

- ITU cu pH alcalin - fosfaţi şi carbonaţi de Ca

fosfaţi amoniaco-magnezieni

- ITU cu pH acid - uraţi, acid uric şi cistină

FACTORI PATOGENICI

1. Creşterea concentraţiei cristaloizilor urinari:

a) scăderea debitului urinar/24h (↑ reabs. tubulare de apă) prin: - aport redus

- pierderi extrarenale (transpiraţii, SAD)

b) creşterea debitului urinar de săruri prin:

- aport alimentar

- producţie metabolică

- defect de reabsorbţie tubulară (săruri de calciu, acid uric, oxalat, cistină, xantină, amoniu)

2. Modificarea echilibrului fizico-chimic urinar:

a) pH-ul urinar: acid - acid uric, uraţi, cistină

alcalin - fosfaţi (de Ca, amoniaco-magnezieni, carbonat de Ca)

b) alterarea substanţelor protectoare (inhibitori ai cristalizării)

-glicoproteina urinară (nefrocalcina)

-pirofosfaţii, citraţii, magneziul urinar

c) staza urinară (obstrucţii la diferite nivele ale TU) şi RVU

d) infecţiile urinare - litiaza reno-urinară

- Bacilul Proteus: activitate ureazică

alcalinizarea pH-ului urinar

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Mărime şi formă în funcţie de compoziţia chimică

Localizare: calculi Intraparenchimatoşi, intrapapilari, bazinetali,

ureterali, vezicali, uretrali

Evoluţie spre:

creştere rapidă în dimensiuni - forma coraliformă a calculilor bazinetali

migrare din zonele superioare spre vezică şi uretră

inclavare şi stagnare la nivelul strâmtorilor fiziologice ureterale:

- joncţiunea pielo-caliceală

- încrucişarea cu aa. uterină /canalul deferent

- porţiunea intramurală a ureterului

- orificiul de deschidere în vezică

SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ

a) Durerea: invers proporţională cu mărimea calculului

- calculii mari, bazinetali - nedureroşi / durere (jenă) lombară puţin intensă

- calculii mici Þ colica renală

durere caracteristică

polakidisurie

fenomene la distanţă: vărsături, meteorism, constipaţie (ileus dinamic) mimând ocluzia intestinală sau apendicita acută

crize succesive urmate de acalmie dureroasă Þ inclavarea cc.

b) Eliminarea calculilor prin micţiune permite precizarea diagnosticului şi compoziţia chimică

c) Hematuria macro/microscopică: intermitentă

d) Cristaluria: decelabilă calitativ/cantitativ indică natura calculilor

e) Piuria: calculoza renală infectată - urocultura - tratament

f) Febra: ITU pe fond de litiază

g) pH-ul urinar: alcalin/acid

INVESTIGAŢII PARACLINICE

- laborator:

- urina/24 ore: Ca, P, acidul uric, oxalic, cistina, xantina

- plasmă: ac.uric, creatinina, Ca, fosfatemia, azotemia

- examenul sumar de urină şi uroculturile repetate

- ecografia reno-urinară:

- examinarea de primă intenţie

- calculii radioopaci şi radiotransparenţi

- modificările secundare litiazei chiar şi la rinichii nefuncţionali: hidronefroză, PNC etc.

- depistarea malformaţiilor reno-urinare coexistente

- limite: evidenţiază in ureter numai cc. juxtarenali şi juxtavezicali; nu vizualizează cc. < 4 mm.

- imagini hiperecogene fixe în timpul examinării, cu con de umbră posterior, vizibile din cel puţin 2 incidenţe

Examenul radiologic

- radiografia renală pe gol

-80-95% din cc. sunt radioopaci

-diferenţiază colica renală de ocluzia intestinală sau de abdomenul acut chirurgical prin perforare de organ

- urografia

-vizualizează şi calculii radiotransparenţi (cistină, acid uric, amoniaco-magnezieni)

-precizează sediul, dimensiunile şi consecinţele cc. La nivel reno-urinar (PNC, hidronefroză, alterarea funcţională renală)

- urotomografia

- pielografia ascendentă :risc de suprainfecţie

DIAGNOSTIC POZITIV

1) Stabilirea dg. de calculoză

-anamnestic: APP, AHC de litiază

-simptome clinice

-examen ecografic şi/sau radiologic

2) Stabilirea compoziţiei chimice a cc.

-pH urinar/sanguin, calcemia/calciuria, fosfatemia/ fosfaturia, uricemie/uricurie, oxalemie/oxalurie, studiul cristaluriei

3) Stabilirea funcţionalităţii renale:

-dozarea compuşilor azotaţi sanguini şi urinari, probe de clearence.

4) Stabilirea originii metabolice a calculozei:

-defecte metabolice din anamneza familială, dozări biochimice

LITIAZA CISTINICĂ (cistinuria ereditară)

- boală congenitală

- scăderea reabsorbţiei tubulare a unor aminoacizi

- urina conţine în exces: ornitină, arginină, lisină, cistină

Clinic: debut frecvent în copilărie cu hematurie, colică renală, disurie, ITU secundară

Laborator: -ex. de urină = cristale hexagonale de cistină

-cromatografia aminoacizilor urinari = eliminări crescute de ornitină

Tratament:

- reducerea alimentelor cu conţinut bogat în metionină (brânzeturi)

- alcalinizarea urinii cu NaHCO3/os, 2-3g/zi - pH >7

- stimularea diurezei cu lichide

- D-penicilamina 1-2g/zi I.m.

LITIAZA OXALICĂ (oxaluria ereditară)

- boală metabolică congenitală rară

- degradarea glicoxalatului cu exces de producere al oxalaţilor de Ca, nefrocalcinoză şi litiaza cu oxalat de Ca.

Clinic: debut < 5ani,

în 80% cazuri cu evoluţie spre I.R. terminală < 20 ani.

Laborator: valorile oxaluriei de 5 x N (<20mg/zi)

Tratament: -dietă restrictivă în glucide, ciocolată, cacao.

- solubilizarea oxalatului în urină cu hidroxid de Mg, fosfat de Na, piridoxină

LITIAZA URICĂ

- mai rară la copil / adult

1) hiperuricurie cu hiperuricemie boli genetice de metabolism:

- guta primară, glicogenoze

- sdr. Lesch-Nyhan: retard staturo-ponderal si mental, hipertonie musculară, tendinţă la automutilare

2) hiperuricurie fără hiperuricemie boli mieloproliferative

- tulburări de reabsorbţie tubulară a acidului uric

- tratament cu probenecid, salicilaţi (uricozurice)

- dietă bogată în proteine şi purine

3) litiaza urică idiopatică, sporadică, transmisă genetic.

Tratament: -dietă restrictivă în proteine din animale tinere, viscere

- alcalinizarea urinii

- allopurinol

LITIAZA CALCICĂ

- asociată cu hipercalcemie, prin perturbarea metab. calciului

1) hipercalciurii: - de origine osoasă: hiperparatiroidism

- de origine intestinală: intoxicaţie cu vitamina D

- metastaze, mielom multiplu

- sdr. Cushing şi tratament prelungit cu corticoizi

- imobilizare prelungită, hipercalciurie idiopatică

2) acidozele tubulare: - cronică idiopatică

- sec. unor boli metabolice

- acute: intoxicaţii cu metale grele, tetraciclină etc.

Tratament: - dietă restrictivă în alimente bogate în calciu

- stimularea diurezei

- săruri de Mg per os

TRATAMENTUL LITIAZEI RENO-URINARE

1) dietetic: - aport bogat în lichide

- modificarea pH-ului urinar

- excluderea alimentelor cu minerale sau proteine implicate in producerea cc.

2) Medicamentos = solubilizarea calculilor cu

Rowatinex, Cystenal, Urinex etc. (+ efect antiseptic şi antispastic)

Allopurinol în litiaza urică

Săruri de Mg în litiaza calcică

= al colicii nefretice

spasmolitice: Papaverină, novocaină, atropină

analgezice (după spasmolitice): algocalmin, mialgin

sedative: Diazepam, Fenobarbital +/- neuroleptice: Haloperidol

= băi fierbinţi, împachetări umede şi calde.

3) chirurgical: - indicat în cc. > 5 mm ce nu se pot elimina/ dizolva

- ablaţia calcului, litotriţie directă sau cu US.

4) t. complicaţiilor: - antibioterapie energică în caz de suprainfecţie

- tratament chirurgical în caz de uretero-hidronefroză

EVOLUŢIE, PROGNOSTIC

1) natura cc.:

- litiaza urică bine tolerată, puţin dureroasă, răspunde la trat.

- litiazele calcice = frecvente

- l. fosfatică = mai gravă decât cea oxalică - recidivează şi produce infecţii

2) forma, mărimea şi topografia cc.:

- cc. mari bazinetali se elimină greu, evoluează cu hematurie şi infecţii

- cc. caliceali sunt oligo- asimptomatici dar NU se elimină şi alterează fluxul /funcţia renală.

3) bilateralitatea cc.= factor de prognostic nefavorabil

4) gradul şi durata obstrucţiei: când sunt severe Þ distrucţie nefronică ireversibilă

5) infecţia urinară: favorizează alte precipitări şi leziuni de PNC

COMPLICAŢII

1) infecţioase: PNA, PNC, pionefroză, flegmon perinefric, sepsis

2) complicaţii mecanice: dilatare pielocaliceală = rinichi “mut” urografic

3) renale: nefropatia obstructivă cu nefrită interstiţială cronică

DISPENSARIZARE- periodica la copilul dg (ex urina, urocultura)

INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (I.T.U.)

a) Factori determinanţi

- în ITU înaltă (PNA sau PNC) cele mai frecvente = 5 tipuri de germeni:

Coli, Proteus, Piocianic, Aerobacter,Streptococcus Fecalis

- particularităţi ale ITU la copil:

- incidenţa ridicată a ITU cu germeni asociaţi

- sexul feminin mai afectat: uretra scurtă (cale ascendentă)

- frecvenţa mare la vârsta de sugar

b) Factori favorizanţi

1) legaţi de agentul etiologic

E. Coli:

- 70% din tulpinile nefritigene deţin Ag de suprafaţă

rezistenţa la: opsonizare, fagocitare, activ. bactericidă a serului

-”fimbrii” sau “pili” (organite filamentoase) prin care aderă la celulele epiteliale ale tractului urinar - recăderi

Proteus M.: alcalinizarea urinii - cc. amoniaco-magnezieni

staza urinară - cronicizare

2) legaţi de organism: - aparat urinar şi de vecinătate

- tulburări generale

b) Factori favorizanţi legaţi de organism:

- aparat urinar şi vecinătate:

-cauze congenitale: -stenoze de joncţiune pieloureterală, ureterale, vezicale, uretrale (fimoză)

-malformaţii renale

-cauze dobândite: -obstructive (calculi, corpi străini), sondaj v

-neobstructive: - ureter dublu

- hidronefroza

- reflux vezico-ureteral RVU:

RVU gr. I: urina urcă până la 1/2 ureterului

RVU gr. II: urina urcă până bazinet

RVU gr.III: megaureter şi dilatarea sist.pieloceliceal

- infecţii genitale sau digestive (enterocolite),

infecţii sistemice cu bacteriemie

deficite imunologice

- factori generali: tulburări metabolice

diabet zaharat

PATOGENIA:

a) Calea ascendentă:

flora patogenă/saprofită (igienă deficitară)

zona perineală -uretra-vezica-ureter-rinichi

b) Calea hematogenă (descendentă - mai rară la copil))

focar infecţios - bacteriemie - interstiţiu renal - PNA

c) Calea limfatică

infecţie de vecinătate: apendicită, anexită etc.

ANATOMOPATOLOGIC

Macroscopic:

congestie cu rinichi “mare, rosu” cu microabcese in parenchim (se pot extinde in spatiul perirenal Þ abces perirenal

Microscopic :

-focare inflamatorii interstitiale:

-congestie + edem interstitial + focare de PMN

SIMPTOMATOLOGIE CLINICĂ

Variabilă în funcţie de vârstă:

- la copilul mic/sugar domină manifestările generale, mai ales digestive, sugerând altă localizare a infecţiei

- la şcolar simptomatologie reno-urinară

Debut

a) ITU înalte: brutal - cu febră, frison,

- dureri lombare,

- tulburări de micţiune,

- tulburări digestive,

- alterarea stării generale

b) ITU joase / cronice: insidios - astenie, apatie

- subfebrilităţi - febră oscilantă

- sindrom febril prelungit

Perioada de stare

I. La sugar şi nn.

a) manifestări generale - alterarea stării generale

- febră / subfebrilitate

- subicter/icter

- agitaţie/somnolenţă

- convulsii/comă

b) manifestări digestive - greţuri, vărsături, diaree !!!

c) manifestări locale (nu sunt observate/ neglijate)

- tulburări de micţiune (polakidisurie)

- sensibilitate lombară (dificil de depistat)palparea : rinichi măriţi de volum

- urini tulburi (piurie) - pătează scutecul

II. La copilul mare

a) manifestări generale - alterarea stării generale

- febră/subfebrilitate

- subicter/icter

b) manifestări digestive (mai rare !!) - greţuri, vărsături (PNA)

c) manifestări locale

- jenă/durere lombară

- tulburări de micţiune (polakidisurie)

- modificarea mirosului şi culorii urinii (sesizabile de copii cu ITU recurente în timpul puseelor)

INVESTIGAŢII PARACLINICE in ITU

Examene de laborator

I. Urina - proteinurie (inconstantă) minimă < 1g/l

- leucociturie (>16 leuc/c)

- cilindrii leucocitari (granuloşi)

- bacteriurie semnificativă

- hematurie (inconstantă)

- sediment ADDIS

Urocultura:

- din jetul urinar mijlociu > 90% cazuri

- prin sondaj vezical (ITU ascendentă iatrogenă)

- puncţie vezicală suprapubiană (invazivă)

- se însămânţează <4 ore (mediu de cultură favorabil contaminare)

- interpretare: < 10.000 germ/ml negativă/contaminare

10.000 - 100.000 germ/ml repetare (incertă)

> 100.000 germ/ml pozitivă

diagnostic pozitiv > 3 uroculturi pozitive din care 2 cu acelaşi germene

Examene de laborator

II. Sânge - probe inflamatorii: leucocitoză cu neutrofilie

reactanţi de fază acută

alfa 2-globuline

- pentru factorii de întreţinere - glicemie

- ionograma serică

- imunograma

Investigaţii imagistice

necesare în caz de recidive sau cronicizare

I.Ecografia renală: -malformaţii mari, grave, renale/bazinetale/ureterale

-nu poate evidenţia detalii suplimentare

II. Urografia: - morfologia şi funcţionalitatea renală

- cistografia micţională -reflux v-u

-valvă uretrală posterioară

TEHNICA RECOLTARII UROCULTURII:

Pregatire pacient

Pentru o recoltare corecta este nevoie de toaleta locala riguroasa cu apa si sapun.

Metoda

Specimen recoltat - urina din jetul mijlociu, fara intreruperea fluxului si fara a contamina recipientul. Se utilizeaza prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de la ultima mictiune, inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice.

Recipient pentru recoltare - trebuie sa fie steril, cu gatul larg (exclus eprubete

Este important ca recoltarea să se facă înainte de începerea tratamentului cu antibiotice deoarece antibioticele de obicei distrug flora microbiană, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar dacă infecţia urinară există.

Din cauza eliminării intermitente a germenilor, se recomandă 3 recoltări (uroculturi) succesive. În cazul urmăririi eficienţei tratamentului cu antibiotice, recoltarea se repetă după 48-96 ore. Urocultura de control se va efectua după 3-5 zile de la întreruperea tratamentului.

TEHNICA RECOLTARII UROCULTURII LA SUGAR:

se curaţă zona genito-urinară a copilului cu apă şi săpun;* nu se tamponează zona curaţată pentru a grabi uscarea; nu se aplică creme, uleiuri sau pudre pediatrice;* se dezlipeşte banda protectoare din jumatatea inferioară a pungii pediatrice de recoltare a urinei şi se fixează porţiunea adezivă anterior (în faţă) de anus; se dezlipeşte partea superioară a benzii şi se continuă aplicarea porţiunii adezive, având grijă ca orificiul urinar sa fie în interiorul pungii; Atenţie! – se ataşează ferm de zona genito-urinară punga pediatrică de recoltare a urinei pentru a preveni scurgerea de urină sau contaminarea probei;* imediat dupa ce copilul urinează în punga de recoltare (sau cât mai aproape de momentul respectiv) aceasta se dezlipeşte şi se transportă la laborator în condiţii corespunzatoare.

INFECŢIILE TRACTULUI URINAR

DIAGNOSTIC POZITIV

I. al infecţiei urinare

a) Anamnestic: - infecţii urinare în antecedente

- malformaţii reno-urinare depistate anterior

- litiază reno-urinară ca factor de întreţinere al ITU

- factori favorizanţi: boli generale, deficit imun, dezechilibre electrolitice şi acidoza

b) Clinic: diferenţiat în raport cu vârsta

c) Paraclinic: - leucocituria patologică

- uroculturi pozitive

- reactanţii de fază acută

- imagistic: factori favorizanţi/de întreţinere

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

a) la sugar şi copilul mic: boala diareica simplă sau cu sdr diareic acut si acidoză

b) la nn. : cu sindrom icteric (consecutiv hemolizei intrainfecţioase)

- hepatita virală (v. citomegalic) transmis transplacentar

- icter hemolitic prin incompatibilitate Rh sau ABO

c) la copilul mare: -nefrite interstiţiale abacteriene (leucociturie cu uroculturi sterile)

-hidrolitiaza şi litiaza

d) la orice vârstă: -stări septice

-meningoencefalite

-afecţiuni digestive

-TBC renal, IRC, HTA

TRATAMENT

I. Profilaxia a) bolii

b) recidivelor şi recăderilor

c) complicaţiilor

II. Curativ a) igienic

b) dietetic

c) medicamentos -etiologic

-patogenic

-simptomatic

. Profilaxia

a) bolii - igienă perineală riguroasă

b) recidivelor şi recăderilor - evitarea infecţiilor de vecinătate (vulvovaginite)

- echilibrarea/tratarea unor b. generale

- consum de lichide pt. lavaj reno- vezical (îndepărtare mecanică a germenilor)

- corectarea chirurgicală a malformatiilor

c) complicaţiilor : - tratamentul corect şi susţinut în timp a fiecărui caz de ITU mai ales când e înaltă

II. Curativ

a) igienic

- repaus la pat în perioada febrila şi în timpul manifestărilor septice

- odihnă prelungită în caz de ITU repetate pe fond malformativ

- orientare şcolară şi profesională în ITU cronice

b) dietetic

măsuri generale: - hidratare abundentă pentru lavaj renal

- evitarea condimentelor (piper, boia, muştar)

măsuri speciale: - edeme sau HTA : evitarea încărcării hidro-saline

- retenţie azotată : ajustarea raţiei de proteine

c) etiologic

ITU joase se efectuează timp de 8-12 zile cu unul din următoarele antibiotice:

- Cefalosporine orale

- Amoxicilină

- Ciprofloxacină

- Biseptol

- Acid nalidixic

TRATAMENTUL PNA

- 10- 14 zile.

asocierea - antibiotic ce realizează o concentraţie maximă în parenchimul renal (Ampicilină sau Gentamicină) cu un

+ chimioterapic ce realizează o concentraţie maximă în urină (Nitrofurantoin sau Acid nalidixic).

Eficienţă maximă: - cefalosporine + aminoglicozide

- cefalosporine + quinolone

- aminoglicozide + quinolone

Aceste asocieri se recomandă în pielonefrita acută formă severă.

În forme moderate, necomplicate se utilizează bi/monoterapia. Antibioticul se alege în funcţie de antibiogramă.

În caz de infecţie cu germeni gram negativi se indică unul din următoarele preparate medicamentoase:

Biseptol

Cefalexin până la maxim 1 g/zi în 2 prize;

Ciprofloxacina

Gentamicina

În caz de germeni Gram pozitivi : Ampicilină

La finele tratamentului se efectuează 2 uroculturi consecutive.

Dacă acestea sunt sterile puseul de ITU este considerat vindecat.

TRATAMENTUL ITU

- patogenic: depistarea şi asanarea sursei de infecţie, anihilarea căii de infecţie şi a factorilor de întreţinere.

- - simptomatic: antalgice, antiseptice urinare şi asigurarea unui tranzit intestinal normal.

EVOLUŢIE

În general este favorabilă cu:

- vindecare spontană sau sub tratament (modalitatea evolutivă cea mai frecventă);

Mai rar - cronicizare cu distrugerea treptată a parenchimului renal ce duce la insuficinţă renală cronică;

- agravare cu instalarea rapidă a IRA;

- recădere - reapariţia uroculturilor pozitive în primele 6 săptămâni de la negativare sub tratament;

- reinfecţia - reapariţia simptomatologiei clinico-biologice la interval mai mare de 6 săptămâni după negativarea uroculturilor.

COMPLICAŢII ITU

a. funcţionale - se caracterizează prin apariţia rapidă a IRA.

b. infecţioase: supuraţii renale, necroză papilară, septicemie, flegmon perinefritic.

DISPENSARIZARE ITU

!!! recidiva ITU frecventa Þ se indică dispensarizarea fiecărui copil timp de luni, ani.

= efectuarea lunar apoi trimestrial de examene de urină + uroculturi (pentru a putea surprinde recidiva sau reinfecţia urinară înainte de a produce cronicizarea)