Sistemul renal

Sistemul renal este alcatuit din rinichi si uretere (organe pereche) , vezica urinara si uretra (organe nepereche) . Rolul acestuia este de a mentine homeostazia mediului intern prin existenta unor procese fiziologice complexe de filtrare, absorbtie (activa si pasiva) si secretie. In urma acestor procese se formeaza urina prin intermediul careia sunt eliminati produsii reziduali ai metabolismului. Urina formata la nivel renal trece si prin uretere si ajunge la vezica urinara unde stationeaza pentru perioade scurte de timp, dupa care este eliminata prin uretra.

Rinichii produc in medie pe minut aproximativ 125 ml de filtrat plasmatic. Din acestia 124 sunt reabsorbiti, iar 1 ml este eliminat prin urina. Diureza reprezinta cantitatea de urina excretata de rinichi in cursul unei zile si are o valoare de aproximativ 1500 ml. Un alt rol al rinichilor este in mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si la reglarea tensiunii arteriale (prin intermediul reninei) . De asemenea, rinichii secreta eritropoetina care este factor de crestere care stimuleaza eritropoeza si hidroxileaza prohormonul steroidian precursor in forma activa a vitaminei D3.

Anatomia si structura aparatului renal:

1. RinichiiPrezinta o margine concava catre medial (hilul renal unde se gasesc nervii, vasele sanguine, limfatice si ureterul) si o fata laterala convexa. Sunt localizati retroperitoneal, intinzandu-se aproximativ intre vertebrele T2-L3. Rinichiul stang este pozitionat de obicei superior de cel drept. Bazinetul renal este portiunea superioara dilatata a ureterului alcatuita din trei calice mari, fiecare din acestia ramificandu-se in mai multe calice mici. Rinichiului i se descriu:- corticala renala situata la exterior- medulara renala la interior (contine piramide Malpighi si piramide Ferrein care patrund in corticala renala) . Rinichiul are aproximativ 1-4 milioane de nefroni. Nefronul este considerat a fi unitatea morfo-functionala a rinichiului.

Nefronul este alcatuit din:-corpuscul renal-tub contort proximal- ansa Henle-tub contort distal- tubi colectori-ducte papilareSe diferentiaza nefroni:- corticali (80-85%) cu ansa Henle scurta si corpusculul renal in corticala externa- juxtamedulari (15-20%) : ansa Henle este foarte lunga iar corpusculul renal se afla in corticala profundaGlomerulii renali filtreaza intr-o singura zi o cantitate de patru ori mai mare decat toata apa din organism, de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare si de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic.

2. UretereleSunt doua la numar, au aspect tubular, o lungime de aproximativ 10-12 cm lungime. Sunt situate retroperitoneal, intre pelvisul renal si vezica urinara in care intra pe peretele posterior, oblic prin intermediul unei valve fiziologice. Trecerea urini in vezica urinara se face in jeturi intermitente odata cu undele de contractie.

3. Vezica urinaraEste organ musculo-cavitar, cu mare plasticitate al carui principal rol este de a depozita urina. Aceasta este alcatuita din corp si col.

4. UretraEste un conduct musculo-membranos care are ca rol principal transportul urinii din vezica urinara catre exterior. Exista o diferentiere pe sexe: la femeie uretra are rol strict urinar pe cand la barbat aceasta asigura si transportul spermei. Uretra masculina este mai lunga si prezinta patru segemente: prostatic, membranos, bulbar si penian. Mucoasa din structura uretrei, in special a celei peniene, prezinta glande Littre (glande mucoase care se deschid la suprafata epiteliului mucoasei uretrale) . Uretra feminina este mai scurta (4-5 cm) . In portiunea mijlocie a acesteia exista un sfincteruretral extern aflat sub control voluntar.

Patologii asociate sistemului urinar:1. Tulburari de mictiune-polakiuria (cresterea numarului mictiunilor) . Printre cele mai frecvente cauze : cistita acuta/ tuberculoasa, calculi vezicali, adenom de prostata, compresia vezicala-disuria (dificultatea actului mictional) . Exista disurie initiala (in adenom de prostata, carcinom de prostata), terminala (cistite, calculi vezicali) si totala (in mielita, uretrita, lueconevraxita) . -mictiune dureroasa (durere si usturime la urinat) provocata de aceleasi cauze ca si in cazul disuriei. - retentie urinara (incapacitatea vezicii urinare de a elimina urina) . Poate fi completa sau incompleta, de tip acut sau cronic. - incontinenta urinara (pierderea functiei de rezervor a vezicii urinare) . Poate fi falsa (bolnavii cu retentie) sau adevarata (afectiuni medulare S3-S5 sau dupa interventii chirurgicale la nivelul prostatei. -eurezis (pierdere involuntara de urina) la copii cu spina bifida- mictiune imperioasa (nevoia urgenta de a urina imediat dupa instalarea senzatiei de mictiune) . Tenesmele vezicale apar in cistite, afectiuni uretra posterioara si sunt mictiuni imperioase, dureroase si ineficiente. - mictiune rara (1-2 mictiuni pe parcursul unei zile. Apare cu oligurie in IRA si glomerulonefrita acuta. Cu diureza normala apare in megavezica congenitala sau dobandita 2. Tulburari de diureza- poliuria (cresterea diurezei peste 2 L pe parcursul a 24 ore) . Aceasta poate fi fiziologica/ patologica, tranzitorie/permanenta. Cauzele pot fi renale sau extrarenale- oligouria (diureza are valori de 500-800 ml/24 ore) . Poate fi fiziologica (reducere marcata a aportului de apa, transpiratii excesive) sau patologica de cauza prerenala

(scadere filtrat glomerular ca reactie la hipotensiune sau soc hipovolemic) sau renala (glomerulonefrita acuta, insuficienta renala cronica) . -anuria (scadere diureza sub 300 ml/24 ore) . Este mereu patologica, poate fi reversibila (insuficienta renala acuta) sau ireversibila (stadiu final insuficienta renala cronica) . Cauze: functionale (hipovolemie, hipotensiune arteriala, acidoza) sau organice (glomerulonefrite, nefropatii) . -oligoanuria (diureza intre 500-300 ml/24 ore) . - nicturia (diureza nocturna e egala/ o depaseste pe cea diurna, fiziologic volumul diurezei nocturna reprezinta o patrime din cel al diurezei diurne. ) Cauze: insuficienta renala cronica compensata, insuficienta cardiaca dreapta sau globala, ciroza hepatica decompensata. - opsiuria (eliminarea urinei intarziat fata de momentul ingestiei de lichide) . In mod normal lichidele sunt eliminate in decursul a patru ore de la ingestie. Cauze: ciroza decompensata, hiperestrogenism. 3. Edemul renal nefrititc (in glomerulonefrita acuta) sau nefrotic (prin scaderea presiunii coloid-osmotice a plasmei) . 4. Hematuria (urina cu sange provenit din tractul urinar situat superior de uretra anterioara) . Poate fi microscopica sau macroscopica. Cauze: boli hematologice, de colagen, sau cauze renale (glomerulonefrita acuta/ cronica acutizata, tumori renale, guta, tuberculoza renala, litiaza) . 5. Piuria si leucocituria (puroi in urina) . Poate fi microscopica (cel mai frecvent) dar si macroscopica. Cauze: neoplasm, tuberculoza renala, nefrita interstitiala, cistita, uretrita s. a. 6. Chiluria (limfa in urina) 7. Lipuria (lipide in urina) 8. Pneumaturia (gaze in urina) 9. Proteinuria (glomerulara, tubulara, de flux)

Sindroame renale:

1. Sindrom nefritic acuta2. Sindrom nefritic cronic3. Sindrom nefrotic4. Sindromul nefropatiilor interstitiale5. Sindroame tubulare6. Sindroame renale vasculare7. Litiaza reno-urinara8. Insuficienta renala acuta9. Insuficienta renala cronica

RinichiiRinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o lungime de aproximativ 11 cm, latime de 6 cm si o grosime de 3 cm. Principalele functii ale acestora sunt:- excretia majoritatii produsilor de catabolism, substante straine precum medicamente sau coloranti. - mentin constant volumul si compozitia lichidelor extracelulare prin control: hidro-electrolitic, al osmolaritatii si echilibrului acidobazic.

- rol endocrin: prin secretia de renina, eritrogenina, 1,25 dihidroxicol- calciferol, prostaglandine. - reglarea tensiunii arteriale si a volemiei- producerea urinii

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie) Rinichii sunt situati paravertebral, anterior de muschiul patrat lombar, medial de splina (stanga) si de ficat (dreapta), posterior de intestinul gros (stanga) si vena cava inferioara (dreapta). Lateral de rinichi se afla peritoneul parietal, iar posterior coastele.

Anatomie / structuraRinichiul prezinta la exterior capsula renala (membrana transparenta care indeplineste rolul de a mentine forma rinichilor), capsula adipoasa (cu rol in protectia impotriva traumatismelor) si fascia renala (un tesut conjunctiv dens semiordonat).

Aspectul macroscopic al rinichiului:Rinichiul prezinta in sectiune frontala urmatoarele regiuni:- corticala: prezinta cortex cortici, labirint cortical si coloane corticale Bertin- medulara: contine piramide Malpighi, ducte Belinni, aria cribrosa a papilei renale, piramide Ferrein. - sinusul renal

Vascularizatia rinichilorE realizata de artera renala, artere segmentare, artere interlobare artere arcuate, artere interlobulare, arteriole interlobulare, arteriole aferente, capilare glomerulara, arteriole eferente, capilare peritubulare +/- vasa recta, vene interlobulare, vene arcuate, vene interlobare, vene segmentare si in final sangele pleaca prin vena renala. Vascularizatia nefronului: capilare peritubulare, arteriola aferenta, arteriola eferenta, vasa recta.

Aspectul microscopic al rinichiului:- tubul urinifer: este unitatea functionala a rinichiului care contine nefronul si ductele colectoare. Intr-un rinichi sunt aproximativ 1 milion de tubi uriniferi. Este localizat in corticala si medulara. - corpusculi renali (contin glomerulii) - razele medulare (tub contort proximal, tub contort distal si tub colector) - papila renala- calice minore- urter (uroteliul)

Nefronul este unitatea parenchimatoasa a rinichiului. Acesta contine:Corpuscul renal Malpighi (tub contort proximal, ansa Henlse, tub contort distal rezultand tubii uriniferi). I se descriu: capsula de invelis si componenta vasculara. De asemenea are un pol vascular si un pol urinar. Capsula de invelis este numita capsula Bowman si contine o foita parietala, un spatiu urinar si o foita viscerala. Foita parietala este alcatuita din epiteliu pavimentos si lamina bazala cu fibre de reticulina iar foita viscerala contine podocite, care sunt celule epiteliale modificate. Nefronii sunt:- corticali (80-85%): corpusculul renal este in corticala externa iar ansa Henle este

scurta- juxtamedulari (15-20%): corpusculul renal este in corticala profunda si ansa Henle este foarte lunga.

Componenta vasculara a corpusculului renal:- arteriola aferenta- glomerul renal- arteriola eferenta

Glomerulii renali au capacitatea de a filtra:- de patru ori mai mult decat toata apa din organism- de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare- de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic

Fiziologie - rol, functii, mecanismeBariera glomerulara de filtrare este alcatuita din:- endoteliul capilar fenestrat- membrana bazala glomerulara- celule podocitare

Rolul barierei de filtrare:- aceasta este o bariera fizica dar si electrica: bariera pentru celule (endoteliul fenestrat), bariera fizica (membrana bazala) - permite trecerea apei, a proteinelor mici, a glucozei, a ionilor, aminoacizilor si ureei spre spatiul capsular (prin intermediul fantelor de filtrare)

Mezangiul intracorpuscular („mesos” = mijloc, „angeion” = vas):- celule mezangiale (pericite) cu localizare in centrul glomerulului, intre ansele capilare- matrice mezangiala Rolul mezangiului intracorpuscular:- fagocitoza particulelor ultrafiltratului- reglarea fluxului sanguin capilar- mentinerea integritatii laminei bazale

TUBII URINIFERI1. Tubul proximalEste localizat in corticala, este alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala cu specializari (microvili). Prezinta un segment drept si unul contort. Functii:- reabsoarbe pasiv apa - reabsoarbe activ glucoza, aminoacizi, proteine si ioni- secretie si excretie2. Ansa HenlePrezinta un tub descendent gros, un segment subtire si un tub ascendent gros. Este localizata in corticala si medulara. 3. Tub distalAre o portiune dreapta si o ramura convoluta. Tubul contort distal e localizat in corticala, este alcatuit din epiteliu simplu cuboidal si membrana bazala. Functii tub contort distal:

- reabsoarbe apa (sub actiunea vasopresinei) - reabsoarbe sodiul (sub actiune aldosteronului) - reabsoarbe ioni de calciu (sub actiunea hormonului paratiroidian) 4. Tubi colectoriSunt localizati in corticala si medulara si se termina la papila renala, golindu-se in calicele mici.

Functiile nefronului:- filtrarea sangelui in corpusculul renal- reabsorbtie in tubii contorti proximal si distal- concentrarea urinii in ansa Henle si tub contort distal- excretie in tubii contorti proximal si distal. Aparatul juxtaglomerular este alcatuit din celulele producatoare de renina, mezangu extracorpuscular si macula densa a tubului contort distal.

Functiile aparatului juxtaglomerular:- mecanica- endocrinaInterstitiul renal contine vasele sanguine si celule interstitiale specializate Se diferentiaza intersitiu cortical si medular. Functiile:- secrtia de prostaglandine si medulipina- secretia de eritropoetina- mentinerea homeostaziei hidrosaline

Semne si simptome renale

1. DurereaAfectiunile renoureterale sunt insotite foarte frecvent de acest simptom, manifestandu-se insa diferit in functie de afectiunea cauzala. a) Colica nefritica declansata de mers rapid, efort fizic intens, consum excesiv de lichide. Sediul durererii: de obicei lombar, cu iradiere anterioara. Durerea incepe brusc si e intermitenta, este accentuata de palparea/ percutia lojei renale, tuse sau respiratie profunda. Colica cedeaza la caldura, antispastice si antialgice. Cauze: litiaza renourinara, ptoza renala, pielonefrita acuta, necroz apapilara, infarct renal s.a. b) Durerea lombara necolicativa de cauza renala- acuta/cronica- unilaterala/bilaterala- intensitate variabila- diagnostic diferential cu colica nefritica: absenta caracter paroxistic si absenta iradieriiCauze- pentru durerea acuta:pielonefrita acuta, pielocistita acuta, glomerulonefrita acuta s.a.

- pentru durerea cronica: litiaza coraliforma, nefropatie interstitiala s.a. c) Durerea pelviperineala de origine urinara- la nivelul bazinului, cu iradiere in perineu, uretra, scrot. Cauze: - cistita, polipi, tumori vezica urinara, afectiuni ale prostatei sau uretrei. d) Durere de origine vezicala

- localizata in hipogastru, iradiind catre meat (femeie), gland (barbati) - se accentueaza la sfarsitul mictiunii- exista cistalgie diurna, nocturna, permanentaCauze:- cistalgie diurna: cistita bacteriana- cistalgie nocturna: TBC vezical- cistalgie permanenta: carcinom vezica urinara.

2. Tulburari de mictiune- polakiurie- disurie- mictiune dureroasa- retentie si incontinenta urinara- mictiune imperioasa- mictiune rara

3. Tulburari ale diurezei- poliuria- oliguria- anuria- oligoanuria- nicturia- opsiuria

Patologie asociata rinichiuluiSindroamele renale:1. Sindrom nefritic acut: glomerulonefrita acuta endocapilara (post-streptococica) /proliferativa mezangiala (Boala Berger) /proliferativa extracapilara (vaculite sistemice) /mezangiocapilara. Precizarea tipului se face prin punctie-biopsie renalaPrincipalii factori cauzatori sunt:- infectiosi (streptococ beta hemolitic de grup A) - noninfectiosi (colagenoze, boli glomerulare primitive) Principalele manifestari:- hematuria- edem renal- oliguria- hipertensiunea arteriala

2. Sindrom nefritic cronicAparut ca rezultat al evolutiei cronice a unor leziuni glomerulare. In functie de predominanta unora dintre manifestari exista:- forma hipertensiva- forma edematoasa- forma mixta- forma rapid progresiva

3. Sindrom nefroticAparut secundar unei porteinurii de peste 3,5 g/ 1,73 mp suprafata corporala/ 24 ore. Exista:

- sindrom nefrotic primitiv (idiopatic) - secundar (glomerulonefrite, boli sistemice) - pur (caracterizat de proteinurie, hiperlipemie, hipoalbuminemie, edeme) - impur (asociaza la proteinurie si hematurie, hipertensiune arteriala si insuficienta renala).

4. Sindrom nefropatii interstitialeApare secundar unor afectiuni renale interstitiale sau predominant interstitiale. Se deiferentiaza:- nefropatii interstitiale acute. Manifestari: este declansata de administrarea unor medicamente si e caracterizata de oligurie sau oligoanurie, hematurie. - cronice. Manifestari: durere lombara colicativa/ necolicativa, poate lipsi durerea in nefrita cronica toxica, tulburari de mictiune, diureza.

5. Sindroame tubulareApare ca urmare a existentei unor leziuni care afecteaza exclusiv sau predominant tubii. Pot fi:- unice, specifice- cu defecte multiple, simultanea) sindrom de tub contort proximalb) sindroame tubulare distale

6. Sindroame renale vasculareRezultate in urma afectarii vaselor renale de o hipertensiune indelungata (peste 15-20 ani). a) Nefroangioscleroza benignab) Nefroangioscleroza maligna

7. Litiaza renourinaraEste o afectiune care presupune formarea unor calculi la nivelul tractului urinar. Factori:- cresterea concentratiei sarurilor eliminate prin urina- variatii excesive de pH- cristalizare favorizata de prezenta calciului, magneziului s.a. - suprasaturatia solutiei in oxalati- bacterii.

Colica renala - calculi la nivelul rinichiului

8. Insuficienta renala acutaAparuta ca urmare a prabusirii rapide a functiei renale. Cauze:- prerenale (hipovolemie severa, scadere marcata a debitului cardiac) - renale (ira de cauze nefrotoxice, nefropatii glomerulare/interstitiale/vasculare/ gravidica) - postrenale (litiaza renala, neoplasm s.a.)

9. Insuficienta renala cronicaAparut ca urmare a scaderii progresive a filtratului glomerular, in general ireversibil, determinand cresterea produsilor de catabolism proteic si secundar, dezechilibre hidro-electrolitice si acido-bazice severe. Prin masurarea creatininemiei se obtine cel mai edificator indice al severitatii insuficientei renale cronice. Patogenia IRC e explicata prin intermediul a doua teorii:- teoria nefronilor intacti- teoria nefronilor patologici

Evaluarea rinichilor - Diagnostice specifice

1. Examen obiectiv:- facies renal (palid, infiltrat, piele patata, edeme palpebrale mai accentuate dimineata)

- tegumente palide (sindrom glomerular) . La pacientii dializati: cai de abord vascular, fistula Cimino-Brescia/sunt Scribner. - edeme albe, moi, pufoase, predominant la nivelul fetei. - unghii albe, plate- par friabil, moale- stare de nutritie precara- ptoza (de gradul I, II, III) sesizate la palpare. - puncte dureroase renale (costo-vertebral, costo-muscular, uretrale

superioare/mijlocii/inferioare) - manevra Giordano (durere la nivelul lojelor renale) - sufluri sistolice provocate de stenoze (sesizate la auscultatie).

2. Explorare paraclinica- sumar de urina- volum urinar- densitate urinara- pH urinar- culoare urina- miros urina - examen chimic urina (bilirubina, urobilinogen, acid vanil mandelic, amilaze urinare). - ureea, aicd uric, produsi de degredare a fibrinei- sediment urinar- uroculturaProbe functionale renale:- clearence la creatinina- clearence la inulina- clearence la uree- proba de concentratie- proba de dilutie

3. Explorare radiologica- urografia- pielografia ascendenta- cistografia- ecografia- scintigrafie renala- CT renal- RMN renal- biopsia renala- arteriografia renala si flebografia

UretereleUreterele sunt (doua) organe tubulare cu o lungime de 25-30 cm intinse intre varful bazinetului (stang si drept) si vezica urinara.

Anatomie/ structura ureteruluiUreterul este un organ musculo-membranos care se intinde de la jonctiunea pielo-uretrala pana la ostiul uretral. Ureterul are o lungime de aproximativ 25-30 cm si un diametru exterior de aproximativ 5-10 cm, cel interior fiind de aproximativ 3 mm. Cele doua orificii uretrale si orificiul uretral al vezicii urinare constituie unghiurile trigonului vezical Lieutaud. Ureterul este inconjurat de o condensare a tesutului conjunctiv retroperitoneal numita fascia ureterala („parangiul ureteral”) care superior se continua cu cele doua foite ale fasciei renale, inferior se continua la nivelul spatiului plevis-subperitoneal cu

densificarile tesutului conjunctiv de aici.

Ureterul este un organ primitiv retroperitoneal caruia i se descriu trei portiuni:- una abdominala intinsa de la jonctiunea pielo-ureterala pana la nivelul liniei terminale a pelvisului osos. Aceasta este subimpartita de creasta iliaca intr-un segment lombar si unul iliac. - una pelvina, de la stramtoarea superioara a bazinului pana la vezica urinara. Este subimpartita in: segment parietal si segment visceral (liber) - una terminala, intraparietala/intramurala

Ureterul prezinta urmatoarele curburi:- in plan frontal: curbura juxtarenala si curbura pelvina- in plan sagital: curbura marginala determinata de trecerea peste vasele iliace si linia terminala.

Calibrul ureterului este neuniform, descriindu-i-se:- trei portiuni ingustate: la nivelul jonctiunii pielo-ureterale numita stramtoarea superioara, la nivelul flexurii marginale, numita stramtoare marginala si la nivelul portiunii intravezicale a ureterului numita stramtoarea inferioara. - doua segmente dilatate: dilatatia abdominala si dilatatia pelvina.

Peretele ureterului este alcatuit din trei straturi:- adventicea: stratul extern, fibros- musculara: cu fibre musculare netede longitudinalela periferie, circulare la mijloc si iar longitudinale la interior- mucoasa: tunica interna care captuseste lumenul ureterului

Vascularizatia arteriala a ureterului- in portiunea lombara:artera renala sau ramurile sale, artera suprarenala inferioara si artera polara inferioara, artera gonadala. - la nivelul flexurii marginale: ramuri din artera iliaca comuna sau artera iliaca interna- in portiunea pelvina: ramuri din arterele vezicala inferioara, rectala mijlocie, deferentiala (barbat) /uterina (femeie).

Vascularizatia venoasa a ureterului- venele ureterale

Drenaj limfatic este realizat pe calea a trei retele capilare limfatice:- adventiceala- musculara- submucoasa

Inervatia:- este asigurata de plexul ureteral alcatuit din fibre simpatic si parasimpatice provenite din:- plexul renal si plexul intermezenteric pentru peretele abdominal- plexul hipogastric pentru ureterul pelvin- fibrele simpatice preganglionare au originea in nucleul intermedi-lateral, segmentele T10-L1, luand calea nervilor splanhnic mic, renal Walter si lombari, apoi fac sinapsa in ganglionii plexului celiac, respectiv ganglionul hipogastric.

- fibrele parasimpatice preganglionare au originea in nucleul dorsal al vagului si nucleul parasimpatic sacral S2-S4 si fac sinapsa cu neuronii ganglionari parietali.

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie) Proiectia ureterului este pe peretele anterior al abdomenului: este o linie care uneste doua puncte: superior: orizontala care trece prin extremitatea anterioara a coastei 12, la aproximativ 4,5 cm de linia mediana iar inferior: unirea treimii mediale cu 2/3 laterale ale ligamentului inghinal.

In portiunea abdominala raporturile sunt comune atat la femeie cat si la barbat:- anterior:a) ureterul drept: vasele gonadale, fascia de coalescenta duodeno-pancreatica Treitz, duodenul prin intermediul fascei anterior amintite, fascia de coalescenta rectocolica Toldt I, peritoneul parietal posteior al spatiului mezenterico-colic drept, ansele intestinale si radacina mezenterului. b) ureterul stang: vasele gonadale, fascia de coalescenta rectocolica Toldt II, peritoneul parietal posterior al spatiului mezenterico-colic stang, anse intestinale jejunale, radacina mezocolonului sigmoid. - posterior: grasimea pararenala, nervul genito-femural, muschiul psoas, vasele iliace- lateral: portiunea inferioara a marginii mediale a rinichiului, colonul ascendent, cec si apendice (dreapta) si colon descendent (stanga), vase gonadale. - medial:a) ureterul drept: flancul drept al venei cave inferioare, noduli limfatici juxtacavi, lantul simpatic paravertebral lombar, vase gonadale drepte, artera iliolombara si trunchiul nervos lombo-sacratb) ureterul stang: arc vascular Treitz, flanc stang al aortei abdominale, noduli limfatici lateroaortici, lant simpatic paravertebral stang, vase gonadale stangi, artera mezenterica inferioara, artera iliolombara si trunchiul nervos lombo-sacrat.

In portiunea pelvina, raporturile sunt diferite pe sexe:a) La barbat:- segmentul parietal: lateral cu lama sacro-recto-genito-pubiana, manunchiul vasculo-nervos obturator, artera vezicala inferioara si fascia pelvina parietala iar medial cu peritoneul parietal pelvin, reces pararectal, ampula rectala si ansa sigmoidiana in stanga. - segmentul vezical (liber): canal deferent. b) La femeie:- segment parietal: medial cu peritoneul parietal pelvin, marginea posterioara a ovarului, recesul pararectal, ampula rectala si ansa sigmoidiana in stanga iar lateral cu lama sacro-recto-genito-pubiana, artera ombilicala, artera uterina, ganglionul hipogastric, manunchiul vasculo-nervos obturator, artera vezicala inferioara si fascia pelvina parietala. - segmentul vezical: ureterul patrunde in tesutul conjunctiv pe baza ligamentului lat unde se incruciseaza la jumatatea distantei dintre peretele pelvisuluisi colul uterin cu artera uterina, apoi coboara antero-medial patrunzand in septul conjunctiv vezico-vaginal in care e insotit de plexul venos vezico-vaginal, artera vaginala lunga si ramurile arteriale cervico-vaginale si incruciseaza fundul de sac anterior al vaginei, deschizandu-se in vezica urinara.

In portiunea terminala ureterul strabate oblic peretele vezicii urinare, determinand o

plica a mucoasei vezicale care prelungeste orificiul ureteral. In apropierea orificiului uretral fibrele musculare mediale ale ureterului se continua cu cele ale ureterului contralateral formand muschiul interureteral iar fibrele musculare laterale ale ureterului formeaza, impreuna cu cele de pe partea opusa, muschiul trigonal.

Fiziologia ureterelor - rol, functii, mecanisme Ureterele transporta urina de la rinichi catre vezica urinara, iar urina nu-si modifica semnificativ compozitia pe parcursul acestui traseu. Ureterele trec prin muschiul detrusor si se deschid in vezica urinara in trigonul vezical. Fiziologic, ureterele strabat oblic peretele vezicii urinare pentru cativa centimetri. Segmentele terminale ale ureterelor sunt comprimate de muschiul detrusor, in acest fel prevenindu-se curgerea retrograda a urinei odata cu cresterea presiunii intravezicale (in timpul mictiunii sau compresiei vezicale). Fiecare unda peristaltica se deplaseaza de-a lungul ureterului determinand cresterea presiunii intrauretrale, in acest fel se produce deschiderea segmentului terminal intraparietal si evacuarea urinii in vezica urinara.

Semne si simptome asociate patologiei ureterale:- dureri la mictiune, durere spontana- disurie- oligo/anurie- hematurie- dureri lombare de cauza renala

Punctele dureroase ureterale sunt reprezentate de:- punctul dureros ureteral superior Bazy (intersectia orizontalei prin ombilic cu marginea laterala a muschiului drept abdominal) - punctul dureros ureteral mijlociu Halle (intersectia liniei bispinoase cu linia pararectala) - punctul dureros ureteral inferior (investigata prin tuseu rectal/vaginal)

Patologie asociata ureterelor- reflux vezico-ureteral: segmentul ureteral poate fi mai scurt decat normal, ceea ce va face ca in timpul mictiunii, contractia vezicii urinare sa nu determine inchiderea completa a ureterului terminal. In acest fel, o parte din urina din interiorul vezicii urinare reflueaza in ureter. In timp se produce dilatarea ureterelor sau chiar leziuni datorate cresterii presiunii la nivelul calicelor renale si structurilor zonei medulare. - calcul ureteral: poate produce, pe langa sensibilitate dureroasa prin obstructia lumenului si constricitie ureterala reflexa de intensitate crescuta, asociata cu durere foarte mare. - reflex uretero-renal: produs de existenta unui calcul care prin intermediul sensibilitatii dureroase determina si activarea unui reflex simpatic care produce constrictia arteriolelor renale si scaderea debitului urinar la nivelul rinichiului de aceeasi parte. Rolul acestui reflex este de a preveni acumularea excesiva de lichd in elvisul renal proximal de obstructie. - megaureter- ureterohidronefroza (dilatarea cailor renale superioare): apare in obstructii inflamatorii/litiazice/tumorale/cicatricieale/compresie sau in reflux vezico-ureteral sau anomalii congenitale (megaureter).

Evaluare - Diagnostice specifice1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic (manevra Giordano necesara pentru constatarea unor posibile leziuni/inflamatii la nivel renal) 2. Investigatii de laborator: ureea, creatinina in special dar si analizele uzuale (biochimie, hemoleucograma) 3. Investigatii imagistice: ecografie abdominala, CT, RMN. 4. Dializa in situatia in care apare insuficienta renala5. Tratament chirurgical in cazul litiazei renale, pentru evitarea repetarii/ apraritiei colicii renale.

Uretra la barbatUretra la barbat este un conduct cu o lungime medie de 14-16 cm si reprezinta segmentul evacuator prin care urina este eliminata din vezica urinara pe parcursul mictiunii.

Anatomie / structura uretrei masculineUretra la barbat este un organ comun atat aparatului urinar cat si celui genital, indeplinind atat rolul in mictiune cat si in ejaculare. Uretrea masculina strabate prostata, diafragma urogenitala si corpul spongios al penisului, pe sectiune avand forma literei „S” inversate, descriind doua curburi:- una posterioara (subpubiana), avand concavitatea spre anterior si superior. Aceasta portiune este fixa. - una anterioara (prepubiana): avand concavitatea spre inferior. Calibrul uretrei nu este uniform, uretra prezentand trei dilatatii, cu un diamterul de 8-10 mm/10-12 mm la nivelul dilatatiilor. Uretra incepe de la orificiul uretral al vezicii urinare si se termina la orificiul uretral extern (meat urinar extern). Traiectul acesteia este initial antero-inferior, trecand pe sub simfiza pubiana, apoi anterior, impreuna cu corpul spongios penian, in acest fel realizand prima curbura (posterioara). Uretra isi schimba din nou traiectul anterior de simfiza pubiana, avand directie descendenta, impreuna cu corpul spongios al penisului unde va descrie cea de-a doua curbura (anterioara). Curbura anterioara este concava postero-inferior si dispare in momentul erectiei pe cand cea posterioara este fixa si orientata antero-superior.

Uretra este impartita in patru din punct de vedere anatomic:1. Portiunea preprostatica: intinsa intre orificiul vezical al uretri si limita superioara a prostatei. Are o lungime de aproximativ 1 cm, fiind inconjurata de sfincterul intern al uretrei2. Uretra prostatica, avand o lungime de aproximativ 3 cm si strabate vertical prostata, prezentand pe peretele posterior creasta uretrala. Aici se gaseste coliculul seminal care prezinta deschiderea in fund de sac a utriculului prostatic, un canal mic. In jurul utricului se gasesc doua orificii de deschidere a canalelor ejaculatoare. Intre colicul seminal si peretii laterali ai uretrei se gasesc sinusurile prostatice la nivelul carora se deschid glandele prostatice. Creasta uretrala, coliculul seminal si fraurile crestei uretrale formeaza veru montanum. 2. Uretra membranoasa, avand o lungime de 1 cm, prezinta mai multe plici rezultate

din bifurcarea crestei uretrale si orificiile glandelor uretrale, aceste glande fiind mai numeroase la nivelul peretelui anterior. Aceasta portiune este inconjurata de muschiul sfincter extern al uretrei. 3. Uretra spongioasa cu o lungime de aproximativ 10-12 cm, prezinta doua dilatatii: una la nivelul bulbului penisului (recesul bulbului/ fundul de sac al bulbului) si una la nivelul glandului penisului numita fosa naviculara. Cele doua orificii de deschidere ale glandelor bulbouretrale Cowper se deschid la nivelul recesului bulbului. Lacunele uretrale Morgagni sunt depresiuni sapate oblic in in mucoasa peretelui uretral. La aproximativ 1-2 cm de meat, pe peretele dorsal al uretrei exista o plica transversala care formeaza valvula fosei naviculare. Uretra prostatica si cea membranoasa corespund clinic uretrei posterioare (pelvine) iar uretra spongioasa corespunde uretrei anterioare (peniene).

Din punct de vedere al mobilitatii, uretrei i se descriu:- o parte fixa localizata intre prostata si perineu (se termina la unghiul prepubian) - o parte libera localizata la nivelul penisului (strabate partea libera a penisului). Este foarte importanta cunoasterea portiunilor prostatei, inclusiv particularitatilor de mobilitate, directie, pentru tehnica sondajului uretral.

Structural, peretele uretral este alcatuit din:- tunica mucoasa: elastica, friabila- tunica musculara: fibre musculare longitudinale dispuse la interior iar la exterior circulare.

Vascularizatia arteriala:- arterele iliace interne (uretra prostatica) - artera rusinoasa interna

Vascularizatia venoasa:- plex venos din corionul mucoasei care dreneaza in venele dorsale profunde ale penisului, vena rusinoasa interna si plex venos periprostatic, ajungand in final in vena iliaca interna.

Vascularizatie limfatica:- noduli limfatici inghinali si iliaci externi (uretra spongioasa) - noduli limfatici iliaci externi si interni

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie) 1. Uretra prostatica strabate prostata de la baza spre varf si este mai apropiata de versantul anterior, uneori fiind situata chiar pe fata anterioara a acesteia. Uretra prostatica are directie aproape verticala, usor convexa anterior. 2. Uretra membranoasa este localizata intre varful prostatei si corpul spongios al penisului, strabate diafragma urogenitala, fiind inconjurata de sfincterul anal extern. Anterior stabileste raporturi cu ligamentul transvers al perineului si plexurile venoase vezico-prostatice. Posterior de uretra sunt localizate glandele bulbouretrale si centrul tendinos al perineului3. Uretra spongioasa intra in corpul spongios pe fata lui superioara, situandu-se central, in profunzimea acestuia.

Fiziologie - rol, functii, mecanismeUretra este implicata atat in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior cat si in ejaculare. - sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala depaseste o anumita valoare-prag. - sfincterul vezical intern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.

Semne si simptome asociate uretrei masculine - disurie- oligo/anurie- colica

Patologie asociata uretrei - strictura uretrala- carcinom uretral- litiaza uretrala

Evaluarea uretrei la barbat - Diagnostice specifice1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic, consult urologic2. Investigatii de laborator3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, RMN, CT

Vezica urinaraVezica urinara este un organ musculo-cavitar impar pelvin care acumuleaza urina venita continuu din uretre si pe care o elimina prin uretra discontinuu.

Anatomie/ structura vezicii urinareVezica urinara este segmentul dilatat al cailor utinare, un rezervor musculo- elastic care are rolul de a stoca si elimina urina. Vezica are forma ovoidala cu axul mare vertical (atunci cand este plina) si are o capacitate fiziologica medie de 250 cmc (valoare mai mare la femei comparativ cu barbatii) si un diametru vertical de 11-12 cm. Vezicii urinare i se descriu patru portiuni:- apexul situat antero-superior- fundul (baza), situat postero-inferior, de forma triunghiulara- corpul, situat intre apex si fundul vezicii. I se descriu patru fete: anterioara, doua laterale si una postero-superioara. - colulDin cauza dimensiunilor mici ale pelvisului fetal, vezica urinara se dezvolta ca organ abdominal peritoneal, fiind legata de peretele anterior al abdomenului prin intermediul unui mezou propriu numit mexocist, care este dispus sagital. Portiunea craniala a vezicii urinare se continua cu canalul alantoidian care in urma obliterarii formeaza apexul vezical. Portiunea obliterata a acestui canal se intinde de la apexul vezcii pana la ombilic, formand ligamentul ombilical median.

Vezica urinara este marginita de cele doua artere ombilicale, care se vor oblitera retrograd pana la originea ramurilor lor vezicale, arterele vezicale superioare dupa legarea cordonului ombilical. In primii doi ani de viata, concomitent cu dezvoltarea bazinului, vezica urinara coboara in pelvis, unde va si ramane definitiv. Datorita acestui proces pe care il sufera vezica urinara:- mezoul sau se aplica pe peritoneul parietal anterior, cu care fuzioneaza, formand fascia de coalsecenta ombilico-prevezicala Ombredanne. - peritoneul visceral al fetei posterioare fuzioneaza cu peritoneul rectal anterior la barbat si cu peritoneul uterin anterior la femeie. In urma acestui proces, vezica urinara devine organ secundar retroperitoneal, fiind initial preperitoneal si ulterior subperitoneal. Mucoasa vezicii urinare este alcatuita din epiteliu de tranzitie, lamina propria din tesut conjunctiv lax si dens, apoi urmeaza o tunica musculara neteda. Atunci cand vezica urinara este in repaus, epiteliul este mai gros, fiind alcatuit din aproximativ cinci sau sase randuri celulare. Atunci cand vezica este destinsa, epiteliul fiind pus in tensiune, se reduce grosimea acestuia la aproximativ trei randuri de celule. Peretele vezicii urinare are in componenta trei tunici:- seroasa (externa): peritoneul care acopera vezica pe fata postero-superioara si tesutul conunctiv lax care acopera restul. - musculara alcatuita din trei straturi musculare netede- mucoasa (tunica interna) care tapeteaza suprafata interna a vezicii urinare. Vezica este situata in pelvis si are o forma globuloasa la adult, descriindu-se doua fete (anterioara si posterioara), doua margini (dreapta si stanga), o baza si un varf.

Vascularizatia arteriala - arterele vezicale superioare- artera vezicala inferioara- artera vezicala anterioara

Vascularizatia venoasa- venele peretilor anterior si lateral dreneaza sangele in plexul venos prevezical Santorini- venele apexului si fetei postero-superioare dreneaza sangele in plexul venos de pe fetele laterale ale vezicii, de unde dreneaza spre vena iliaca interna.

Vascularizatia limfatica- vase limfatice care urmeaza traiectul venelor, ajungand in reteau limfatica perivezicala de unde pleaca trunchiuri colectoare anterioare, mijlocii si posterioare.

Inervatia vezicii urinare- aferenta (majoriatar fibre parasimpatice) - eferenta (simpatica si parasimpatica)

Vezica urinara este fixata de structurile vecine prin:- mijloace de sustinere: a) perineul: principalul mijloc de sustinere al viscerelor pelvineb) ligamente: pubo-prostatice (la barbat) si ligamentele pubo-vezicale (la femeie) c) prelungiri ale tunicii musculare a vezicii spre rect (barbat) respectiv spre uter (la femeie).

- mijloace de suspensie:a) fascia vezicalab) peritoneul vezicalc) ligamente ombilicale

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie) Vezica urinara este localizata in spatiul pelvis-subperitoneal, in loja vezicala (termen neomologat de N. A) delimitata astfel:- anterior: oasele pubiene, simfiza pubiana si peretele abdominal anterior in partea inferioara a sa, de care vezica este separata prin intermediul spatiului prevezical Retzius. - lateral: muschii obturator intern si ridicator anal, ambii acoperiti de fascia pelvina parietala- superior: peritoneu parietal pelvin- posterior: fascia de coalescenta recto-vezico-prostatica (la barbat) respectiv fascia de coalescenta vezico- vaginala (la femeie).

Baza vezicii (fundul) se intinde pana la fundul de sac recto-vezical Douglas la barbat si pana la fundul recto- uterin la femeie. Aceasta vine in raport cu prostata, veziculele seminale si canalele deferente (la barbat) si cu vaginul si colul uterin (la femeie) . Inferior loja vezicala corespunde hiatusului uro-genital al diafragmei pelvine care este strabatut de varful prostatei si uretra (la barbat) respectiv uretra si vagina (la femeie). Acest hiatus este delimitat de urmatoarele componenete:- fata posterioara a simfizei pubiane- marginile mediale ale muschilor ridicatori anali- centrul tendinos al perineuluiPozitia vezicii urinare este putin diferita, in functie de sex:- la barbati: este situata mai sus in loja, separata de muschii profunzi ai diafragmei uro-genitale prin prostata- la femei: este localizata profund in loja si aplicata pe peretele anterior al vaginei, de care e separata prin fascia vezico-vaginala si pe muschiul sfincter extern al uretrei.

Fata anterioara a vezicii are raporturi cu peretele anterior al pelvisului si elementele din psatiul pre-vezical Retzius mediate de fascia vezicala:- tesutul pelvis-subperitoneal- noduli limfatici prevezicali- arcada Farabeuf (anastomoza intre ramurile pubiene ale arterelor obturatoare si manunchiul vasculo-nervos obturator) - plex venos Santorini- muschii peretelui abdominal, atunci cand vezica este plina

Fata postero-superioara este acoperita complet de peritoneul pelvin care:- adera strans la vezica la nivelul apexului, reflectandu-se de aici pe peretele abdominale anterior si formand plica ombilicala mediana. Atunci cand vezica este plina, se formeaza fundul de sac prevezical la nivelul reflexiei peritoneului. - este mai putin aderent in restul fetei postero-superioare si face cute transversale atunci cand vezica urinara este goala. Cea mai inalta dintre aceste cute poarta denumirea de plica vezicala transversa. - se reflecta lateral pe peretii pelvisului formand recese latero-vezicale (paravezicale) - se reflecta posterior pe fata anterioara a ampulei rectale fromand fundul de sac recto-

vezical Douglas (la barbat) si pe fata vezicala a uterului formand recesul utero-vezical (la femeie). Prin intermediul peritoneului, fata postero-superioara a vezicii urinare are raporturi cu:- ansele intestinale si ansa sigmoidiana, la barbat- corpul uterului si ansele intestinale, la femeie.

Fetele laterale ale vezicii au raporturi mediate de fascia vezicala cu:- tesutul pelvis-subperitoneal- muschiul obturator intern- muschiul ridicator anal- fascia pelvina parietala- prelungirea anterioara a fosei ischio-rectale

Fundul vezicii urinare are raport cu:- la barbat: ansele intestinale, sigmoidiene si ampula rectala in zona superioara. In zona mijlocie cu fascia recto-vezico-prostatica si in zona inferioara cu lobul median al prostatei. - la femeie: cu fetle anterioare ale colului uterului si vagineiColul vezicii are raporturi cu:- la barbat: versantul anterior al bazei prostatei- la femeie: muschiul sfincter extern al uretrei.

Fiziologia vezicii urinare - rol, functii, mecanismeVezica urinara are rol in stocarea si eliminarea urinii. Vezica se umple progresiv pana in momentul in care tensiunea intraparietala depaseste valoarea-prag, aparand astfel reflexul de mictiune, care induce dorinta constienta de a urina sau chiar evacuarea vezicii. Muschiul neted al vezicii urinare se numeste muschi detrusor si are rolul de creste presiunea intravezicala pana la 40-60 mm Hg atunci cand se contracta, fiind astfel implicat in procesul de evacuare a vezicii urinare. Atunci cand vezica urinara este goala, presiunea intravezicala este aproape nula dar incepe sa creasca progresiv in momentul umplerii: daca in vezica sunt 30-50 ml de urina, presiunea este de 5-10 cmH20. Presiunea creste usor pana la atingerea unei valori de 300-400 ml urina cand presiunea incepe sa creasca rapid. Pe masura ce vezica se umple, se produc contractii de mictiune supraadaugate datorate unui reflex declansat de stimularea receptorilor senzoriali de intindere din peretele vezical. Pe masura ce vezica urinara se umple, reflexele devin din ce in ce mai frecvente si mai puternice. Odata ce a fost declansat, reflexul de mictiune are capacitatea de a se autointretine. Acest reflex consta in:- cresterea rapida si progresiva a presiunii- stationarea presiunii- revenirea presiunii la valoarea de bazaCand intensitatea reflexului de mictiune atinge un anumit prag, se declanseaza un alt reflex care inhiba sfincterul vezical extern insa daca la nivel cerebral inhibitia este mai puternica, se declanseaza mictiunea.

Semne si simptome asociate - disurie- oligo/anurie- incontinenta urinara- polakiurie

Patologie asociata - colpocistocel (vezica urinara proemina pe peretele anterior al vaginei): aparut in urma unor rupturi post-partum ale diafragmei pelvine sau atrofii, hipotonii ale acesteia. - incontinenta prin supraplin (vezica se umple pana la capacitatea maxima si surplusul e eliminat periodic) - vezica tabetica (leziuni maduva sacrata) - vezica neurogena (leziuni partiale ale maduvei spinarii sau ale trunchiului cerebral) - cancer vezical- litiaza vezicala- vezica urinara hiperactiva (OAB) - cistita

Evaluarea vezicii urinare - Diagnostice specifice1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic, consult urologic2. Investigatii de laborator: analize de sange si de urina3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, CT, RMN. 4. Colposcopie

Uretra la femeieUretra feminina este scurta si reprezinta calea finala a aparatului urinar, prin care urina este eliminata la exterior.

Anatomie / structura Uretra incepe la nivelul orificiului uretral al vezicii urinare, la aproximativ 3 cm posterior de mijlocul simfizei pubiene, strabate diafragma urogenitala si se termina prinmeatul urinar exterior, situat la nivelul vestibulului vaginei. Aceasta are un traiect oblic, descendent si dinspre posterior spre anterior. I se descriu doua portiuni: una pelvina si una perineala. Lungimea medie este de 3-5 cm lungime si lumen fusiform iar dimaterul este aproximativ 7-8 mm. Uretra este usor distensibila, motiv pentru care se preteaza foarte bine cateterismului insa zona mai putin elastica este la nivelul orificiului extern. Mucoasa uretrei prezinta pliuri longitudinale iar unul din acestea cu localizare posterioara poarta denumirea de creasta uretrala. O caracteristica comuna uretrei feminine si a celei masculine este prezenta lacunelor uretrale si a orificiilor uretrale. Peretele uretrei feminine este alcatuit din: - mucoasa: este subtire si elastica si este alcatuita din epiteliu de tip uroteliu in partea superioara iar inferior din epiteliu cilindric straificat. I se descriu numeroase glande mucoase si prezenta unui plex venos la nivelul corionului.

- musculara: prezinta un strat longitudnal intern si unul circular extern. - adventice. Aparatul sfincterian al uretrei feminine este alcautit din: - sfincterul neted al uretrei (vezical/ intern): condensare a fibrelor circulare musculare, aflat in continuarea fibrelor vezicale, inconjoara partea initiala a uretrei. - sfincterul extern: este striat si apartine diafragmei urogenitale. Acesta inconjoara la exterior sfincterul neted si se intinde de la colul vezicii pana in diafragma urogenitala, fiind aderent la fasciile acesteia. Ductele parauretrale Skene sunt doua canale simetrice acoperite partial de tunica musculara a uretrei si situate postero- lateral de uretra. Au o lungime de aproximativ 0,5-3 cm lungime si la nivelul lor se deschid glande mucoase uretrale. Orificiul extern (meatul urinar extern) este localizat la nivelul vestibulului vaginei, la aproximativ 2 cm posterior de clitoris. Posterior prezinta o proeminenta a mucoasei vaginale numita carina uretrala, care reprezinta un reper important in cateterismul uretrei. Vascularizatia arteriala a uretrei feminine: - segmentul pelvin: arterele vezicale inferioare si artera vaginala lunga (din artera iliaca interna) si arterele vezicale anterioare (din artera rusinoasa interna) - segmentul perineal: artere bulbare si bulbo-uretrake (din artera rusinoasa interna). Vascularizatia venoasa a uretrei feminine: - plex venos mucos drenand apoi in venele bulbare si plexul venos perivezical. Vascularizatia limfatica a uretrei feminine: - dreneaza in nodulii limfatici iliaci interni si externi. Inervatia uretrei feminine: - asigurata de plexul hipogastric.

Rapoarte cu structuri invecinate (topografie) Segmentul pelvin, avand o lungime de aproximativ 2-3 cm, are urmatoarele raporturi: - anterior: ligamentele pubo-vezicale, plex venos perivezical si vena dorsala profunda a clitorisului - posterior: peretele anterior al vaginei, unde determina formarea columnei vaginale anterioare. - lateral: muschii ridicatori anali. Segmentul perineal, avand o lungime de aproximativ 1 cm, traverseaza diafragma urogenitala, de care adera strans si are urmatoarele raporturi: - anterior: ligamentul transvers al perineului - posterior: vagina - lateral: muschiul transvers profund al perineului

Fiziologia uretrei la femeie - rol, functii, mecanisme Uretra feminina este implicata in eliminarea urinii de la vezica urinara catre exterior, iar evacuarea urinii din vezica urinara in uretra este controlata de sfinctere vezicale: - sfincterul vezical intern (in uretra posterioara) impiedica patrunderea urinii in uretra prevenind evacuarea acesteia pana in momentul in care presiunea intravezicala depaseste o anumita valoare-prag. - sfincterul vezical extern (de la nivelul diafragmei urogenitale) poate fi controlat voluntar, putand impiedica mictiunea chiar si in situatiile in care sunt impulsuri nervoase generate involuntar care comanda evacuarea vezicii urinare.

Semne si simptome asociate uretrei - disurie - oligo/anurie - colica uretrala

Patologie asociata uretrei feminine- strictura uretrala - carcinom uretral - litiaza uretrala

Evaluarea uretrei - Diagnostice specifice 1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic, consult urologic 2. Investigatii de laborator 3. Investigatii paraclinice: imagistice: ecografie, RMN, CT