ACORDURI COMERCIALE PREFERENTIALE REGIONALE CARACTERIZARE CANTITATIVA Examinarea fenomenului de integrare economica regionala scoate in evidenta in evidenta doua aparente paradoxuri: simultaneitatea proliferarii aranjamentelor comerciale regionale si, respectiv: - liberalizarii comertului pe baze multilaterale - cresterii fara precedent a numarului membrilor OMC (de la 80 la peste 140) cvasi-totalitatea aranjamentelor comerciale preferentiale sunt incheiate de membri GATT/OMC In perioada de existenta a GATT, au fost notificate 124 de aranjemente comerciale preferentiale regionale (ACPR), pentru ca in primii noua ani de existenta a OMC sa fie notificate alte 161. Numarul aranjamentelor comerciale preferentiale regionale Decembrie 1994 Decembrie 1998 Decembrie 2001 Decembrie 2002 Octombrie 2003 Notificate la GATT/OMC 124 194 220 259 295 Aflate in vigoare … 102 … 176 189 In plus, se estima la finele anului 2002 ca mai functionau circa 70 de aranjamente nenotificate, iar alte 70-80 se aflau in curs de negociere. In 2002, trei membri importanti ai OMC care nu se lansasera inca in acest process au incheiat primele acorduri de acest tip: Japonia cu Singapore; Coreea de Sud cu Chile; si China cu ASEAN. In consecinta, la ora actuala nu mai exista decât patru membri ai OMC (Hong Kong, Macao, Taiwan si Mongolia) care nu sunt implicati in vreun ACPR. 97% din comertul mondial este desfasurat de tari care sunt membri in cel putin un ACPR, fata de un procent de 72% in 1990.
Transcript
ACORDURI COMERCIALE PREFERENTIALE REGIONALE
CARACTERIZARE CANTITATIVAExaminarea fenomenului de integrare economica regionala scoate in evidenta in evidenta doua aparente paradoxuri: simultaneitatea proliferarii aranjamentelor comerciale regionale si, respectiv:
- liberalizarii comertului pe baze multilaterale- cresterii fara precedent a numarului membrilor OMC (de la 80 la peste 140)
cvasi-totalitatea aranjamentelor comerciale preferentiale sunt incheiate de membri GATT/OMC In perioada de existenta a GATT, au fost notificate 124 de aranjemente comerciale preferentiale regionale (ACPR), pentru ca in primii noua ani de existenta a OMC sa fie notificate alte 161.
In plus, se estima la finele anului 2002 ca mai functionau circa 70 de aranjamente nenotificate, iar alte 70-80 se aflau in curs de negociere.
In 2002, trei membri importanti ai OMC care nu se lansasera inca in acest process au incheiat primele acorduri de acest tip: Japonia cu Singapore; Coreea de Sud cu Chile; si China cu ASEAN. In consecinta, la ora actuala nu mai exista decât patru membri ai OMC (Hong Kong, Macao, Taiwan si Mongolia) care nu sunt implicati in vreun ACPR. 97% din comertul mondial este desfasurat de tari care sunt membri in cel putin un ACPR, fata de un procent de 72% in 1990.
Frecventa formarii de aranjamente comerciale preferentiale a fluctuat in timp:
Dupa cum se observa din datele prezentate, au existat doua “valuri” de regionalism comercial. Primul s-a petrecut in anii ’60 si ’70. Cu exceptia (foarte importanta insa) a Comuinitatii Economice Europene (si, intr-o anumita masura, a AELS), initiativele lansate in aceasta perioada nu au evoluat pozitiv. In mare masura acest esec a fost reflectarea filosofiei economico-comerciale care prevala in tarile in curs de dezvoltare (implicate in cele mai multe initiative regionale din aceasta perioada), respectiv a prioritatii date politicilor de substituire a importurilor si de reducere a dependentei fata de
exterior (si, in primul rând, fata de tarile “imperialiste”). De asemenea, cu exceptia Europei Occidentale, tarile dezvoltate nu s-au implicat aproape deloc in acest proces.
In anii ’90, fenomenul ajunge sa cunoasca o dimensiune exceptionala. Aceasta schimbare de tendinta are mai multe explicatii:
- terminarea razboiului rece si a “bipolaritatii” in relatiile internationale, care a permis resurectia fortelor regionale, constrânse anterior de logica “blosurilor” opuse
- caderea sistemului socialist, destramarea URSS si a Iugoslaviei (o treime din acordurile notificate in anii '90 au fost incheiate intre tarile cu economii in tranzitie),
- punerea pe baze noi a relatiilor dintre estul si vestul continentului european: o parte impotrtanta din cresterea observata se datoreaza numarului mare de acorduri bilaterale semnate in «Europa largita » (Wider Europe) – cca 60% din total
- reconsiderarea pozitiei SUA fata de regionalismul comercial, proces antamat inca din anii ’80 prin incheierea acordurilor de liber schimb cu Israel si Canada
- modificarea radicala a orientarilor in materie de politica economica, sub impulsul « consensului de la Washington » : regionalismul a fost utilizat atât ca o modalitate de amplificare a efectelor pozitive ale liberalizarii comerciale unilaterale, ca si ca un instrument de consolidare a acesteia
- aderarea de noi tari la GATT/OMC, care a determinat si notificarea unor acorduri pre-existente
La jumatatea actualului deceniu, se estimeaza ca putin peste jumatate din comertul mondial va fi reprezentat de fluxuri realizate in cadrul aranjamentelor comerciale preferentiale, fata de un procent de 43% in anul 2000.
In sens strict, nu toate aceste fluxuri comerciale reprezinta comert preferential propriu-zis:- in multe cazuri, taxa vamala in conditia CNF este nula (25% din total pozitii tarifare in Japonia … 40% in UE); - “acoperirea” prevederilor acordurilor comerciale preferentiale regionale nu este de 100%, existând destule exceptii- exportatorii eligibili pentru tratament preferential pot reununta la acesta din cauza unor reguli de origine prea constrângatoare
Indicatorii cei mai utilizati pentru a caracteriza importanta comertului intra-regional sunt : proportia comertului intra-grup in total fluxuri comerciale indicele de concentrare indicele de intensitate
Ponderea comertului intra-grup in comertul total al gruparii
Influenta decisiva a dimensiunii gruparii limiteaza mult semnificatia acestui indicator care caracterizeaza intensitatea comertului desfasurat in cadrul ACPR : cu cât aceasta dimensiun este mai cuprinzatoare, cu atât ponderea comertului intra-grup este mai mare.
Indicele de concentrareIndicele de concentrare este definit ca raportul dintre ponderea comertului intra-grup si ponderea comertului gruparii in comertul mondial. Acest indice ar trebui sa fie egal cu 1 daca schimburile comerciale in interiorul gruparii ar fi proportionale cu distributia comertului mondial.
Indicele de intensitate a comertului dintre doua tari (i si j) Ponderea exporturilor lui i catre j in totalul exporturilor lui i, impartita la ponderea importurilor lui j in importurile mondiale, mai putin importurile mondiale din i (sau, altfel spus, exporturile totale ale lui i)
APEC 1.60 1.61 1.57 1.53 1.50ANZCERTA 4.15 4.62 5.81 7.08 6.76ECO (Central Asia) 5.48 5.24 4.20 5.67 4.67EFTA 2.35 2.12 2.02 2.10 2.24EU 1.52 1.54 1.60 1.66 1.70Mercosur 5.58 7.48 11.70 13.16 14.31NAFTA 1.83 1.82 2.04 2.18 2.15SAPTA (South Asia) 4.10 3.46 3.90 4.22 4.14SPARTECA (Pacific) 5.80 5.96 7.73 8.98 8.72Sursa: Clarete et al, Asian Development Bank, Working Paper 30, november 2002
Datele prezentate arata ca nu exista o legatura clara intre constituirea unui ACPR si masura in care fac comert intre ei membrii gruparii. Chiar si atunci când exista o asociere pozitiva dintre formarea unei grupari si evolutia comertului reciproc al membrilor sai, ea nu implica necesarmente o legatura de cauzalitate si, chiar daca ea exista, nu se manifesta cu aceeasi forta in toate cazurile.
Reglementarile de politica comerciala nu sunt insa singurul factor de influentare a comertului intra-grup. Pentru a determina importanta lor, trebuie luate in considerare si alte variabile : economice, geografice, culturale.
Modelele « gravitationale »Numele lor reprezinta o analogie cu fizica newtoniana : ideea pe care se bazeaza ele este ca economiile mari exercita un efect puternic de atractie. Un model gravitational tipic explica relatia comertului bilateral dintre doua tari cu venitul national al fiecarei tari si cu distanta dintre ele. Pe aceasta baza, se determina o « norma » a comertului intra-grup, iar abaterile de la aceasta sunt atribuite elementului preferential.
La nivel mondial, exista o relatie in forma de « U inversat » intre importanta comertului preferential, pe de-o parte, si cea a dimensiunii tarii si a nivelului sau de dezvoltare, pe de alta parte: ceteris paribus, cea mai mare pondere a comertului preferential o vor avea tarile cu o populatie de 12 milioane locuitori si un PIB/locuitor de 7200 USD annual.1
Modelele gravitationale au avantajul ca reprezinta o aplicatie empirica relativ simpla si care foloseste date care sunt disponibile in surse statistice publice. Ele au insa si serioase neajunsuri. Fuundamentul lor teoretic este subred si nu au capacitatea de a separa influenta tratamentului preferential de cea a altor posibile variabile explicative (ar trebui sa existe o lista exhaustiva de variabile explicative care sa poata fi testate, astfel incât devierile de la « norma » sa nu poata avea alta cauza decât regimul preferential).
1 Jean-Marie Grether, Marcelo Olarreaga : Preferential and non-preferential trade flows in world
trade, WTO, Staff Working Paper ERAD-98-10, September 1998
In ordinea crescatoare a gradului de integrare dintre economiile participante, ACPR pot lua urmatoarele forme:
acord comercial preferential (legalitate discutabila in GATT) zona de liber schimb uniune vamala piata comuna uniune economica si monetara
Cel mai frecvent intâlnit tip de ACPR notificat la OMC este acordul de liber schimb, care reprezinta 72% din ACPR notificate in martie 2002, dar aproape 90% din ACPR aflate in curs de negociere. Acordurile preferentiale partiale reprezentau alte 19% din notificari, iar uniunile vamale - doar 9%.
In functie de justificarea legala, avem de distins intre zonele de liber schimb si uniunile vamale prevazute de Art.XXIV GATT, acordurile preferentiale autorizate in baza “clauzei de abilitare” si acordurile de liberalizare a comertului cu servicii reglementate de Art.V GATS. Notificarile la OMC efectuate in ultimii cinci ani contureaza urmatoarea structura din acest punct de vedere.
Decembrie 1998
Octombrie 1999
Martie 2003
Acorduri notificate la OMC, aflate in vigoare, din care
Din punctul de vedere al participantilor la ACPR, marea majoritate sunt acorduri bilaterale, intre doua tari. Numarul acordurilor la care una din parti este un ACPR a crescut in ultma vreme si reprezinta la ora actuala in jur de 20% din totalul ACPR. In fine, o a treia categorie ar fi reprezentata de acorurile in care ambele parti sunt, la rândul lor, un ACPR. Desi in curs de negociere de mai mult timp (UE-Mercosur, CARICOM-CACM), nici un asemenea acord nu fusese incheiat pâna la finele anului 2003, ceea ce sugereaza ca aceste constructii sunt complexe si dificil de negociat.
In fine din punct de vedere geografic, putem distinge intre acorduri intervenite intre tari contigue sau apartinând aceleiasi zone geografice si acorduri trans-regionale. Pâna catre sfârsitul anilor ’90, cu o singura exceptie (nesemnificativa, acordul de liber schimb SUA-Israel) ACPR erau incheiate intre tari din aceeasi zona. In ultimii ani au proliferat insa acordurile dintre tari aflate la mari distante geografice, din continente diferite (e.g., EU – Africa de Sud, SUA – Australia, Chile – Coreea de Sud etc).
DETERMINANTI AI ACPRExista o multitudine de factori care contribuie la constituirea acordurilor comerciale preferentiale regionale.
Determinanti economici crearea conditiilor necesare construirii unor retele de productie eficiente ("legarea impreuna a mai multor tipuri de avantaje comparative pentru a crea un proces productiv mai eficient pe ansamblu "- Petri, 2001) obtinerea unui acces mai larg la pietele externe, in conditiile progeselor limitate si lente ale liberalizarii la nivel international
optiune de «second best» : inferioara liberalizarii unilaterale (care nu este susceptibila a avea efecte de deturnare de comert), dar superioara mentinerii de obstacole comerciale fata de toti partenerii
Pentru Jacob Viner, determinantii economici erau secundari si, in orice caz, mai importanti pentru tarile mici decât pentru tarile mari.
Determinanti geopolitici raspuns al statelor la erodarea puterii lor de catre fenomenul globalizarii : statele isi reunesc suveranitatile pentru a obtine un efect de pârghie suficient de important pentru a gestiona presiuni globale
strângerea relatiilor politice si de securitate cu alte tari: e.g., recentul acord dintre Japonia si Singapore simbolizeaza sfârsitul animozitatilor dintre ele care dateaza de la cel de-al doilea razboi mondial
unirea fortelor impotriva unui pericol comun ; e.g., constituirea ASEAN in 1967 ca reactie la pericolul expansiunii Chinei ; constituirea, de catre « tarile din prima linie » (tari limitrofe Africii de Sud), a SADCC in 1980
instrument utilizat de statele mari pentru a intari relatiile existente si a forma noi aliante sau chiar pentru a influenta atitudinea partenerilor ; e.g., dupa esecul conferintei ministeriale de la Cancun (2003), cauzat in mare parte de opozitia tarilor in curs de dezvoltare grupate in G-20, aceasta grupare a fost parasita de 9 membri : toate aceste tari au semnat acorduri de liber-schimb cu SUA sau au primit propuneri de negociere a unui acord de liber schimb
modalitate de a ajuta tari apropiate geografic sa se stabilizeze si sa prospere, contracarând astfel eventuale « externalitati negative » (emigratie economica, refugiati in urma conflictelor armate) ; e.g., Acordurile de Asociere si Stabilizare ale UE cu tarile din Balcanii occidentali
Determinanti culturali : comunitatea de rasa, de limba, de istorie comuna
Consideratii de economie politica- interna
sporeste gradul de "acceptabilitate" interna a liberalizarii comerciale (fata de alternativa unilateralismului); e.g.: decizia Columbiei si Venezuelei (noiembrie 1991) de a resuscita Pactul Andin
da posibilitatea satisfacerii intereselor « clasice » ale birocratiilor: extension of turf si credit taking; reuniunile comerciale regionale ofera mai bune posibilitati de a aparea in prim-plan
- externa "polita de asigurare" in cazul unor evolutii nefavorabile pe plan international; E.g.:
- posibilitatea inchiderii unor importante piete de export (cautare de safe havens); este caracteristica mai ales economiilor mici : e.g., aderarea Argentinei la MERCOSUR pentru a prezerva accesul exporturilor de grâu pe piata Braziliei, unde erau amenintate de concurenta exporturilor subventionate din SUA si Canada
- esuarea negocierilor comerciale multilaterale
- dificultati in punerea in aplicare (enforcement-ul) a regulilor multilaterale; Mansfield si Reinhardt2 releva coincidenta temporala dintre "eruptiile" diferendelor inregistrate in cadrul GATT (1961, 1972, 1992) si intensificarea fenomenelor subsumate regionalismului comercial, cu un decalaj temporal (lag) de câtiva ani; Chile este unul din liderii mondiali ai regionalismului (parte la 11 acorduri comerciale preferentiale diferite), in conditiile in care, vreme de un deceniu (1988-97), a fost implicata in 13 litigii comerciale cu SUA si UE.
Acest element determinant al ACPR poate explica de ce, uneori, anumite tari sunt dispuse sa intre intr-un asemenea acord in conditii nu tocmai favorabile: acesti termeni relativ nafavorabili reprezinta « prima de asigurare » platita de tara respectiva pentru a se pune la adapost de riscurile percepute.
sporeste puterea de negociere a tarii in relatiile internationale (coordonarea actiunilor cu cele ale altor tari este mai simpla, mai profunda si mai eficienta)
ACPR sunt mai fezabile decât acordurile multilaterale:- implica mai putini participanti « costuri de tranzactie» mai mici , posibilitati
mai mari de a surmonta problemele de «free riding»- sunt mai susceptibile a fi adaptate la cerinte particulare ("customized")
LEGALITATEA ACPR IN CADRUL GATT/OMC Patru criterii:I. Transparenta - obligatia de notificare prealabila intrarii in vigoare a
acorduluiII. Angajament in favoarea unei liberalizari comerciale atotcuprinzatoare -
trebuie eliminate (nu doar reduse) toate tipurile de restrictii (nu doar
2 Edward D.Mansfield, Eric Reinhardt : Multilateral Determinants of Regionalism: The Effects of
GATT/WTO on the Formation of Preferential Trading Arrangements, American Political Science Association, October 2000
taxele vamale) asupra cvasi-integralitatii schimburilor comerciale reciproce ("substantially all trade")
Probleme controversate abordarea trebuie sa fie cantitativa sau calitativa?- o "regula nescrisa" sugereaza ca, din punct de vedere cantitativ, ponderea comertului acoperit de acord trebuie sa depaseasca 90% din comertul reciproc total. O dificultate suplimentara apare din cauza faptului ca, daca exista obstacole majore in calea comertului reciproc cu anumite produse anterior constituirii ACPR, ponderea acestor schimburi in totalul comertului bilateral va fi neglijabila. Nu mai putin insa, comertul bilateral potential in acel domeniu poate fi extrem de important. - din punct de vedere calitativ, problema care se pune este daca se pot accepta excluderi ale unor intregi sectoare (e.g., agricultura) ; in GATS se mentioneaza explicit ca nu trebuie exclus a priori nici un mod de furnizare- exista opinii potrivit carora ceea ce conteaza nu este daca masuri aplicate intre parteneri sunt sau nu "taxe sau alte reglementari comertului", ci gradul in care ele afecteaza concret, efectiv comertul reciproc;- s-a sustinut, in cadrul unei dispute intre India si Turcia declansata de uniunea vamala Turcia-UE, care a obligat Turcia sa aplice restrictii cantitiative la importul de textile, ca aceste restrictii nu constituie « taxe sau alte reglementari ale comertului », dar acest argument a fost respins.
de ce nu ar fi permise masurile de aparare comerciala (care nu figureaza pe lista exceptiilor de la Art.XXIV:8:a :i) intre parteneri?
- in cadrul procedurii de reglementare a diferendelor s-a conchis (Argentina incaltaminte) ca excluderea membrilor unei grupari de la aplicarea masurilor de salvgardare nu este permisa, dar cu nuantarea ca « nu se poate exclude ca o aplicare pe scara extinsa si pe o perioada indelungata a masurilor de salvgardare sa contravina regulilor aplicabile » ACPR.
- exceptarea membrilor ar impune o ajustare mai brutala tertilor
III. Neutralitate fata de terti : taxele si alte reglementari aplicabile acestora ulterior constituirii ACPR sa nu fie, pe ansamblu, mai inalte sau mai restrictive decât anterior constituirii ACPR
Probleme controversate referinta o constituie nivelul consolidat sau cel efectiv aplicat?
- CEE a inceput prin a privilegia prima varianta (tariful vamal comun s-a bazat pe niveluri de taxe din tariful italian, care nu s-au aplicat niciodata), dar ulterior si-a schimbat pozitia
- precedent ingrijorator: Mexic 1994/95 - majorari tarifare la peste 500 pozitii- intelegerea din 1994 nu rezolva problema:
a) vorbeste de ratele aplicate, dar si de media "taxelor vamale colectate"; or, acestea nu pot fi cunoscute anterior aplicarii acordului, care insa - in mod normal - ar trebui autorizat in prealabil
b) nu face referiri decât la uniunile vamale, sugerând astfel posibilitatea unei diferentieri de tratament fata de zonele de liber schimb
cum pot fi agregate - pentru a determina nivelul de ansamblu al obstacolelor - barierele netarifare, inclusiv asistenta interna si subventiile la export ?Intelegerea din 1994 mentioneaza explicit doar ca evaluarea de ansamblu se va face pe baza mediei ponderate a taxelor vamale.
IV. Finalizare intr-o perioada de timp rezonabilaClarificare prin intelegerea din 1994: perioada este de maximum of 10 pentru etapele intermediare, cu posibilitatea de a fi extinsa doar in mod exceptional.
Art. V GATS- nu distinge intre zone de liber schimb si uniuni vamale (nu exista taxe vamale
aplicabile serviciilor)- cere o « acoperire sectoriala substantiala » (in termeni de sectoare, moduri de
furnizare si volum al comertului afectat) - nu permite ca « nivelul de ansamblu al barierelor » sa fie sporit in raport cu cel
aplicabil anterior realizarii acordului
Clauza de abilitare- permite formarea de acorduri preferentiale intre tari in curs de dezvoltare, fara multe din conditionarile Art.XXIV (acoperirea substantiala, eliminarea restrictiilor reciproce, perioada rezonabila de punere in aplicare)- acordurile trebuie notificate- nu pot fi inasprite restrictiile fata de terti
Derogari Se pot acorda pentru preferintele selective acordate de tarile dezvoltate (doar) unor tari in curs de dezvoltare : Cotonou, CARIBCAN, CBI, US-Andean Trade Preference Pact
Numeroasele ambiguitati legale (ca si regula unanimitatii) explica de ce, in peste jumatate de secol de activitate si desi i-au fost notificate circa 250 de asemenea aranjamente, GATT/OMC nu s-a pronuntat oficial decât foarte rar :
- intre 1948-94, din 98 de acorduri notificate, nu au fost declarate compatibile decât 6, dar nici unul nu a fost declarat incompatibil
- dupa 1994, din peste 100 de acorduri supuse examinarii CACR3, doar uniunea vamala Cehia – Slovacia a fost declarata compatibila cu Art.XXIV, iar CARICOM a primit de asemenea acceptul, dar in baza clauzei de abilitare
la sfârsitul anului 2001, CACR incheiase « examinarea de fapt » pentru 82 de acorduri, avea 17 acorduri in curs de examinare si alte 23 pe lista de asteptare pe de alta parte, a aparut posibilitatea recurgerii la mecanismul de reglementare a diferendelor (e.g., India-Turcia, restrictii cantitative aplicate importurilor textile)
Rationalitatea economica a conditiilor de autorizare a ACPR nu este indiscutabilaPe de-o parte, regulile stabilite au o serie de implicatii pozitive :
3 Comitetul pentru Acorduri Comerciale Regionale (CACR) a fost infiintat in 1996, inlocuind sistemul anterior al grupurilor de lucru.
minimizarea riscului unor comportamente oportuniste, menite nu sa promoveze integrarea economica, ci sa discrimineze impotriva nemembrilor minimizarea riscului unor abordari mercantiliste, in virtutea carora sa nu fie liberalizat decât accesul din domeniile in care se anticipeaza o crestere a exporturilor (si, implicit, o dislocare a celor ale partenerilor) evitarea recurgerii la instrumente "croite pe masura" pentru a permite insusirea de câstiguri din alterarea raportului de schimb in detrimentul outsiderilor
Pe de alta parte, criteriile de autorizare a ACPR au si destule neajunsuri : criteriile nu permit sa se distinga intre aranjamente cu potential de creare de comert si, respectiv, de deturnare de comert:
- un acord "integral" nu este cu nimic superior, din punct de vedere strict economic, unui aranjament "partial"
- nu se acorda importanta nivelului absolut al protectiei; daca s-ar fi dorit evitarea deturnarii de comert, s-ar fi edictat reguli - e.g., (propunere Bhagwati): nivelul tarifului vamal comun sa corespunda nivelului cel mai mic din tarifele vamale ale tarilor participante
CARACTERISTICI EVOLUTIVE ALE ACPR
a. Regimul comertului intra-grup Importanta in scadere a preferintelor vamaleliberalizarea este mai pronuntata din partea tarilor in curs de dezvoltare participante la asemenea acorduri, decât din partea tarilor dezvoltate, care au deja economii in mare masura deschise: proportia pozitiilor tarifare la care nivelul CNF al taxelor vamale este zero este de doua treimi in Noua Zeelanda, circa 50% in Canada si Australia si, respectiv, o treime in SUA si UE.
« Vârfurile tarifare » ramân insa o problema serioasa in numeroase ACPR, mai ales cele care include tari in curs de dezvoltare. se perpetueaza, si in cadrul ACPR, problema « vârfurilor tarifare ».
Marjele preferentiale, care depind de nivelul protectiei tarifare conventionale (CNF) a fiecarui partener, difera semnificativ de la un acord la altul.4
4 Trends in preferential trade, Australian Government, Productivity Commission, 2003
Uruguay 12.3 0.1 12.2ASEANMalaysia 9.2 3.9 5.3
Trecerea de la “liste pozitive”, negociate in sesiuni succesive si care prevad perioade indelungate de punere in aplicare, la scheme predeterminate, bazate pe “liste negative”, cu un calendar scurt de punere in aplicare si relativ si cuprinzatoare.
Acoperire limitata din punctul de vedere al categoriilor de produse vizate. Din 69 ACPR examinate de Secretariatul OMC in mai 1998), doar 13 erau atotcuprinzatoare. Agricultura continua sa reprezinte un caz special :
- taxe vamale CNF ridicate si acoperire limitata a comertului preferential- recurgere cvasi-sistematica la abordarea bazata pe « liste pozitive »- intrepatrundere profunda intre masurile la frontiera si cele de sustinere a
productiei interne.
ACPR « incomplete » din punctul de vedere al fluxurilor comerciale vizate au un impact foarte pernicios asupra mecanismelor politice care fac posibila liberalizarea comertului, deoarece dau stasifactie multor interese anti-protectioniste (care nu mai au nimic de câstigat din continuarea activitatilor de lobby), in vreme ce intaresc beneficiile (si, deci , stimulentele si posibilitatile de a actiona cu succes ae scena politica) pentru anumite grupuri de interese dependente de protectie.
b. Acoperire geografica Tot mai multe tari care, in mod traditional, nu participasera la asemenea aranjamente, au inceput sa adere la ele (SUA - incepand cu anii '80; Japonia, China, Coreea de Sud – « premiere » in 2002).
In trecut, acordurile erau limitate la tari contigue, intre « parteneri comerciale naturali ». In prezent are loc o puternica expansiune a aranjamentelor transregionale (E.g.: Uniunea Europeana - Africa de Sud; AELS - Mexic ; SUA - Australia ; Chile - Coreea de Sud). Daca inainte de 1995, numarul acordurilor de acest fel era de doar 7, nu mai putin de 25 asemenea acorduri s-au incheiat intre 1996-2002. Din cei 146 membri OMC existenti in 2003, 65 sunt in cure de a negocia asemenea acorduri, care reprezinta circa 1/3 din aranjamentle aflate actualmente in curs de negociere. au acest caracter (transregional)
Apar tot mai mult aranjamente care se suprapun. De pilda, Mexic, Israel, Iordania si Chile au acorduri comerciale preferentiale atât cu SUA, cât si cu UE. De asemenea, ambele mari puteri comerciale negociaza cu Mercosur. Aceasta tendinta are neajunsurile ei (care decurg in mare parte din « costurile de tranzactie » asociate conformarii la mai multe seturi de reguli), dar pe de alta parte reduce riscul perceput al evolutiei catre "bipolarizarea" SCI, adica edificarea de mini-sisteme comerciale cu un hegemon propriu: UE si, respectiv, SUA.
c. Caracterul « deschis » (open regionalism)
Cele mai multe ACPR constituite in cadrul « primului val » al regionalismului comercial era orientate catre interior si aveau o postua protectionista fata de terti. Acordurile incheiate in perioada actuala sunt considerate a fi, in general, mai “prietenoase” fata de terti. Exista trei trasaturi importante care, in opinia larg prevalenta printre analistii fenomenului, dau substanta caracterului “deschis” al unui ACPR:- nemembrii pot accede cu relativa usurinta la gruparea constuita (iar uneori sunt chiar incurajati sa o faca) ; - membrii pot intra, simultan, si in alte acorduri similare (neexistând vreo pretentie de exclusivitate) si/sau pot liberaliza unilateral ;- se asigura o respectare scrupuloasa a cerintelor Art.XXIV ; unii autori merg chiar mai departe, sugerând ca adevaratele acorduri « deschise » presupun extinderea automata asupra tertilor a oricaror avantaje convenite intra-grup, ceea ce - in opinia altora - fie este nefezabil, pentru ca reduce stimulentele pentru liberalizare (C.Fred Bergsten), fie da nastere unui oximoron, nemaiputând fi vorba de un aranjament preferential (Jagdish Bhagwati si Arvind Panagariya).
d. Caracter « superficial » vs. caracter « adânc »Aspectul aflat in discutie are in vedere problematica acoperita de aranjamentele preferentiale regionale. Un ACPR este cu atât mai « adânc » cu cât merge mai departe de reglementarea exclusive a barierelor "la frontiera". Integrarea adanca presupune "actiuni explicite ale autoritatilor pentru a reduce efectele de segmentare a pietelor induse de diferentele dintre politicile de reglementare care privesc produse, procese de productie, producatori si persoane fizice".5
Obiectivul final al « adâncirii » ACPR este foarte bine surprins de Sam Laird : "Realizarea unui asemenea grad de integrare a pietelor din spatiul comun al tarilor vizate incât nici frontierele nationale, nici resedinta sau nationalitatea operatorilor economici sa nu mai prezinte vreo semnificatie din punct de vedere economic".6
« Tranzitia » la noul model a debutat in urma cu 10-15 ani. Initiativa (motorul) integrarii adânci vine de la partenerii mai avansati ai gruparii, care - adesea - isi impun propriile modele. Principalele tendinte in curs de manifestare care pot fi subsumate acestui proces sunt :
cresterea gradului de libertate a schimburilor, intrucât sunt vizate (si, deci, eliminate) si restrictii care decurg din masuri care nu sunt aplicate la frontiera
aparitia mai multor elemente de supranationalitate, care sunt indispensabile pentru a elimina posibilitatea discriminarii in anumite materii (e.g., subventiile interne)
5 Mikio Kuwayama: Open Regionalism in Asia Pacific and Latin America: a Survey of the Literature, CEPAL Serie Comercio International 4, Santiago de Chile, December 199957 Sam Laird: Fostering Regional Integration, WTO, Geneva, 21 August 1995
6
distinctiile dintre acordurile cu obiective eminamente politice si cele cu obiective economice se estompeaza
se trece de la o dimensiune strict interguvernamentala la participarea tot mai activa a actorilor neguvernamentali
este posibila aparitia unui element de discriminare suplimentara fata de terti, in masura in care acestia nu pot beneficia de elementele aditionale de facilitare a relatiilor economice la care au acces partenerii ; nu mai putin, exista insa si cazuri (e.g., trade facilitation) in care adâncirea integrarii are un impact favorabil neambiguu si asupra tertilor: ar fi nepractic sa se aplice mijloace proceduri diferite partenerilor si, respectiv, tertilor
Deocamdata, formele cele mai vadite de integrare adânca se gasesc in Europa. Exista insa elemente ale acestui caracter si in cadrul altor grupari, mai ales ANZCERTA si NAFTA.
Integrarea adânca poate sa comporte:- disparitia/ simplificarea controalelor la frontiera (trade facilitation)- armonizarea standardelor tehnice si normelor sanitare, veterinare, fitosanitare- reglementari investitionale- politica de concurenta bazata pe aceleasi reguli- reglementari de mediu si ale pietei muncii
Facilitarea comertului:- armonizarea nomenclatoarelor vamale, a metodelor de evaluare vamala si a procedurilor vamale- introducerea de documente vamale armonizate- metode de gestiune a riscului care reduc necesitatea controalelor fizice- recunoasterea reciproca a inspectiilor si a documentelor care certifica conformitatea- utilizarea de mijloace electronice de prelucrare si circulatie a datelor
Achizitii publice : - mai multe entitati achizitoare supuse regulilor convenite - praguri valorice mai reduse
Comertul cu servicii este acoperit de mai multe ACPR : Europa, NAFTA, acordurile incheiate de Chile, Australia, Noua Zeelanda, Singapore. Spre deosebire de GATS, care utilizeaza listele pozitive, in cadrul ACPR liberalizarea comertului cu servicii tinde sa fie bazata pe «liste negative»
Mobilitatea fortei de munca este un subiect sensibil pentru acordurile cu participare Nord-Sud. Libera circulatie este prevazuta in cadrul UE si al Spatiului Economic European (EEA), dar si al CARICOM. Intr-o forma restrânsa (limitata la oamenii de afaceri), ea se regaseste in NAFTA si in acordul de liber-schimb Canada-Chile.
Investitii :
- dreptul de stabilire este prevazut in numeroase ACPR (inclusiv unele acorduri Sud-Sud)- in unele ACPR sunt insa permise masuri explicit repudiate de Acordul TRIMs (e.g., cerinta de echilibrare a balantei comerciale in cadrul MERCOSUR)
Politica de concurenta : - exista doua modele de abordare a ei in cadrul ACPR: reglementarea supranationala (UE) si, respectiv impartirea jurisdictiei (ANZCERTA) ; EEA are trasaturi comune ambelor modele - in plan comercial, o importanta consecinta a includerii politicii de concurenta sub « umbrela » ACPR consta in eliminarea masurilor antidumping si compensatorii (produsa in UE, EEA si ANZCERTA dar si, mai recent, in acordurile Canada - Chile si Canada – Costa Rica)- prevederi referitoare la politica de concurenta se mai gasesc si in NAFTA, G-3 (Columbia, Mexic, Venezuela) si acordul Japonia-Singapore
e. Caracter « parohial » vs. caracter « mixt »Foarte multa vreme, ACPR nu au intervenit decât fie intre tari in curs de dezvoltare (acorduri Sud-Sud), fie intre tari dezvoltate (acorduri Nord-Nord). Acest caracter parohial a fost o trasatura definitorie "absoluta" (fara exceptie), pâna in anii ’90, când au loc primele cazuri de « metisaj ».
Acorduri Sud-SudMotivatii- sprijinirea procesului de industrializare :i) Cel mai frecvent mobil economic urmarit de parteneri: promovarea industrializarii printr-o politica de substituire regionala a importurilor. El reprezinta o deturnare de comert asumata, dar una care poate crea o "masa critica" de activitate, susceptibila a sustine o industrie viabila. Generarea de debusee cu o dimensiune mai susceptibila sa permita valorificarea economiilor de scala si de gama permite reducerea costului sustinerii industriilor in formare. ii) Adaptare progresiva la rigorile concurentei (incepând cu cea, mai putin intensa, din interiorul gruparii) - compensarea dezechilibrului de forte in raport cu tarile dezvoltate i) negociere de pe pozitii comune cu tertii; E.g., dorinta explicita a Braziliei de a se forma MERCOSUR anterior lansarii negocierilor pentru FTAA ("Free Trade Area of the Americas").ii) edificarea/consolidarea unor sentimente de solidaritate intre parteneriiii) reducerea dependentei economice si politice fata de tarile avansate
Efecte observate efecte de deturnare de comert mult mai pregnante decât cele de creare de comert (care, uneori, au fost inexistente)
reducerea competitivitatii exporturilor, ca urmare a: - sporirii costurilor input-urilor importate
- aprecierii monedelor nationale, cauzata de politica de substituire a importurilor
largirea decalajele economice dintre parteneri din cauza ca efectele de aglomerare au favorizat localizarea industriilor in zonele cele mai dezvoltate ale gruparilor. Cazuri documentate:
- Kenya in detrimentul Tanzaniei si Ugandei (Piata Comuna Est-Africana s-a prabusit in 1977);
- Guatemala si El Salvador in Piata Comuna a Americii Centrale (CACM): de la 68% din valoarea adaugata in sectorul manufacturier in 1980, la peste 80%;
- Cote d'Ivoire si Senegal in ECOWAS: de la 55% din valoarea adaugata in sectorul manufacturier in 1972, la 71% in 1997.
Cauze : dotare asemanatoare cu factori de productie structuri productive concurentiale potential redus pentru manifestarea efectelor de creare de comert nivel relativ ridicat al barierelor comerciale fata de terti potential ridicat de manifestare a efectelor de deturnare de comert
liberalizare modesta a comertului intra-grup - gruparile Sud-Sud au evitat multa vreme schemele automate de liberalizare, iar in
cadrul proceselor de negociere caz-cu-caz s-au oferit adesea concesii slab valorificabile la nivelul gruparii (e.g., pluguri pentru zapada in Indonezia)
- perioadele de tranzitie convenite au fost mult prea indelungate adesea (20-30 de ani), iar in multe cazuri intelegerile initiale nici nu au fost respectate ; mai mult, uneori obiectivul regional a fost "sabotat" in mod deliberat (ridicarea de bariere netarifare in locul TV eliminate/reduse ; recurgerea la masuri de salvgardare)
- impulsul dat comertului intraregional a fost adesea moderat prin reguli de origine foarte constrângatoare, care au "gripat" motorul investitiilor externe (e.g., clauze in cadrul ECOWAS care conditionau accesul la tratamentul preferential si de nationalitatea producatorului bunului eligibil pentru preferinte)
absenta de mecanisme redistributive in interiorul gruparilor
imixtiune a politicului, cu corolarul stimularii activitatilor de «cautare a rentei», generatoare de risipa de resurse : « s-a incercat alocarea industriilor prin negociere birocratica si legarea comertului de aceste alocari, punându-se carul inaintea boilor »7
reticenta pronuntata fata de extinderea integrarii dincolo de domeniul ingust al masurilor de politica comerciala care actioneaza la frontiera
7 Jagdish Bhagwati, apud Ricard Adams, Philippa Dee et al.: The Trade and Investment Effects of Preferential Trading Arrangements, Australian Productivity Commission, Staff Working Paper, May 2003
dificultatile macroeconomice au dus la restrictii impuse din considerente legate de situatia balantei de plati, care au care au afectat mai sever comertul din interiorul gruparilor, compus din fluxuri mai usor compresibile
Tendinte recente: dinamica recâstigata (30-40% din ACPR aflate actualmente in vigoare) aranjamente care fusesera practic stopate in anii ’70 au fost relansate : CACM in 1993, Comunitatea Economica Est-Africana in anii ’90
Acorduri Nord- SudCaracteristici :- numar in crestere- tot mai multe acorduri N-S evolueaza catre reciprocitate deplina ("simetrie") - in termeni strict comerciali, paradoxal, sunt mai importante preferintele acordate de partenerii "mici" celor "mari", deoarece economiile ultimilor sunt, de regula, deja liberalizate in mare masura
Efecte : predomina crearea de comert - economiile participante sunt mai degraba complementare decât concurentiale- nivelul barierelor comerciale fata de terti este mai scazut- partenerii sunt, de regula, competitivi la nivel mondial ( efectele de deturnare sunt moderate)
evolutie catre o convergenta a nivelului de dezvoltare economica, deoarece partenerii avansati sunt mult mai susceptibili sa genereze:- investitii, inclusiv sub forma « delocalizarii » unor industrii din tarile mari partenere, atrase de diferentele costului mâinii de lucru- import de tehnologii avansate- economii de scala (debusee mai mari si mai stabile – spre deosebire de preferintele acordate unilateral de tarile dezvoltate, acestea au un caracter contractual)
confera credibilitate politicilor economice promovate de partenerii in curs de dezvoltare
preponderenta "Nordului" poate impune standarde neadecvate tarilor in curs de dezvoltare (mediu, piata muncii si, mai ales, drepturi de proprietate intelectuala)
Modul in care principalele puteri comerciale abordeaza integrarea Nord-Sud este diamteral opus: UE promoveaza un model Sud-Sud-Nord (tarile in curs de dezvoltare partenere sunt incurajate ca, anterior, sa intre in aranjamente integrationiste intre ele), in vreme ce SUA privilegiaza abordarea « unu-la-unu ».
EFECTE ALE ACPR
Modificari in modul de alocare a resurselor
i) Crearea/ deturnarea de comertPrin creare de comert se intelege inlocuirea produselor autohtone (mai) scumpe cu produse importate (mai) ieftine, provenite din teritoriile partenere in cadrul ACPR. Prin deturnare de comert se intelege inlocuirea importurilor mai ieftine din "restul lumii" cu importuri mai scumpe din teritoriile partenere in ACPR.
Efectul de deturnare este minimizat atunci cand tarile implicate in ACPR sunt "parteneri comerciali naturali": apropiati geografic si cu dotari complementare de resurse, care desfasoara deja intense schimburi comerciale reciproce, ceea ce conduce la prezumtia ca partenerii sunt deja cele mai avantajoase surse de aprovizionare unul pentru celalalt. [Paul Krugman, Lawrence Summers]
Constituirea de ACPR intre « parteneri comerciali naturali » nu este insa solutia câstigatoare in toate cazrile:
- acesti parteneri nici nu au prea mult de câstigat prin crearea de comert , deoarece potentialul acesteia este in mare parte deja utilizat ;
- conceptul de "partener comercial natural" nu este nici simetric, nici tranzitiv ; de exemplu, SUA pot fi partenerul comercial natural al Mexcului, dar reciproca nu este valabila ; SUA este si partenerul comercial natural al Canadei, dar intre Mexic si Canada schimburile comerciale sunt modeste
- efectul de bunastare depinde de volumul fluxurilor comerciale efectiv reorientate , care nu este necesarmente proportional cu cel al schimburilor comerciale initiale
Efectul de deturnare este maximizat atunci cand concurenta sporita din tarile partenere pe care o induce ACPR, nu este contracarata prin reducerea propriilor costuri de productie, ci prin inaltarea barierelor fata de importurile din surse mai eficiente ramase in afara gruparii.
Aprecierea de ansamblu a efectelor ACPR este data in buna masura de diferenta dintre efectele de creare si, respectiv, deturnare de comert, cu urmatoarele nuantari:
- crearea de comert poate avea si efecte negative: e.g., când tranzitia este abrupta- deturnarea de comert poate avea si efecte pozitive, daca genereaza economii de
scala care se traduc in reducerea costurilor
Factori favorizanti ai efectelor pozitive asupra alocarii resurselor Nivelul protectiei un nivel initial ridicat al taxelor vamale supuse reducerii indica existenta unui potential important pentru crearea de comert un nivel cât mai redus al tarifului vamal comun introdus in urma crearii uniunii vamale (care poate necesita transferuri compensatorii intra-grup); bariere comerciale reduse fata de terti reduc potentialul de deturnare de comert (deturnarea de comert se produce atunci când diferenta de costuri dintre cel mai eficient membru si cel mai eficient nemembru este mai mica decât taxa vamala)
Dimensiunea gruparii o dimensiune cât mai importanta a partenerilor comerciali si/sau o cuprindere cât mai larga a ACPR sporesc probabilitate ca grupul sa includa producatorii cei mai eficienti; riscul de deturnare de comert este astfel restrâns, pe când posibilitatea crearii de comert este amplificata
Caracteristicile economiilor participante Cu cât economiile participante au structuri mai concurentiale, cu atât potentialul de creare de comert este mai mare. Invers, cu cât economiile participante sunt mai complementare, cu atât potentialul de deturnare de comert este mai mare. Cazul ideal este al unei structuri concurentiala a economiilor, dar cu potential de complementaritate : anterior formarii ACPR, aceleasi industrii beneficiaza de protectie ridicata, in conditiile in care costurile cu care acestea opereaza sunt diferite (rezultând un potential important de creare de comert). Iar acest potential este amplificat de o diversificare mai mare a economiilor partenere.
O distributie a resurselor intre membrii ACPR cât mai reprezentativa pentru distribuirea resurselor la scara globala este preferabila. E.g.: o tara care este relativ abundent dotata cu capital la scara grupului poate sa fie relativ abundent dotata cu munca la scara globala ; in consecinta specializarea intra-grup indusa de ACPR nu va fi optima in conditii de liber schimb
O importanta variabila care trebuie luata in considerare o variabila: veniturile nerealizate din taxe vamale. Diferenta neta dintre efectele de creare si cele de deturnare de comert trebuie sa fie mai mare decât valoarea veniturilor nerealizate.
- desi veniturile din taxe vamale sunt considerate adesea drept transferuri intre consumatorii interni si stat (cu impact neutru asupra bunastarii de ansamblu a economiei), reducerea taxelor vamale nu se reflecta integral in reducerea preturilor produselor vizate atunci când importuri din tari partenere cu costuri ridicate inlocuiesc importuri cu costuri scazute din “restul lumii”;
- o alta pierdere neta rezulta din taxele vamale care nu se mai percep asupra importurilor din tarile partenere care s-ar fi efectuat oricum (inclusiv in absenta reducerilor vamale induse de ACPR - e.g., in cazul “partenerilor comerciali naturali”)
Efectul acestor venituri nerealizate depinde de costul social al mobilizarii de fonduri din alte surse. Pentru multe tari in curs de dezvoltare, taxele vamale sunt o sursa foarte importanta de venituri bugetare, iar recurgerea la alte mijloace de obtinere a veniturilor se poate dovedi extrem de oneroasa. Pentru exemplificare, estimarile pierderilor de incasari bugetare din taxe vamale de pe urma liberalizarii comertului in cadrul acordurilor de liber-schimb intre UE si tati medireraneene sunt foarte importante : 6% din PIB in Maroc, 5% in Tunisia si 3% in Liban.
ii) distributia spatiala a activitatilor economice intre partenerii din cadrul ACPR
In mod tipic, tara din ACPR al carei avantaj comparativ este cel mai diferit de media mondiala este cea mai amenintata de efectul de deturnare de comert : comertul sau va fi reorientat catre parteneri din grupare ale caror costuri comparative se situeaza intre cele ale sale si media mondiala. In consecinta, daca un grup de tari putin dezvoltate formeaza un ACPR, va exista o tendinta ca cel mai « sarac » membru sa sufere o pierdere neta de venit din cauza deturnarii de comert.8
Pierderile de bunastare suferite de unii membri ai gruparii ar putea fi compensate prin introducerea de mecanisme redistributive in cazul in care, pe ansamblu, ACPR genereaza câstiguri nete de bunastare. Sursa tipica pentru efectuarea redistribuirii: taxele vamale
iii) efecte asupra tertilorDeteriorarea raportului de schimb sub efectul conjugat a doi factori :
- reducerea cererii pentru produsele din afara gruparii, cu efecte comprimante asupra preturilor lor
- reducerea oferta catre tari terte de bunuri realizate in interiorul gruparii, cu efectul cresterii pretului mondial al acestor bunuri
Acest efect poate fi amplificat daca ACPR ia forma unei uniuni vamale, deoarece atât reducerea cererii pentru produse importate din tari terte, cât si reducerea ofertei de produse destinate «restului lumii » pot fi stimulate prin politica sa comerciala (taxe vamale de import si de export). Efectul asupra raportului de schimb va fi cu atât mai pronuntat cu cât "blocul comercial" este mai important. Existenta acestui efect ar putea justifica reticente fata de largirea blocurilor existente. In lumea reala, situatia este insa mult mai nuantata, intrucât una si aceeasi tara poate lua parte simultan la mai multe ACPR.
Deturnarea de comert are un efect vadit negativ asupra nemembrilor, reducându-le oportunitatile de export : severitatea acestui efect depinde de nivelul protectiei aplicate fata de terti si de ponderea lor in cererea externa a tarii importatoare.
Pe de alta parte, crearea de comert in interiorul ACPR ii poate afecta pozitiv (chiar daca indirect) pe nemembri: venitul sporit in cadrul ACPR determina un cosum sporit, iar in masura in care acesta vizeaza si produse originare din afara gruparii, tertii vor profita.
iv) efecte asupra bunastarii la scara globalaACPR pot reduce bunastarea la scara globala, dar numai in raport cu situatia ideala de comert liber generalizat.
Cum in lumea reala aceasta situatie nu exista, analiza concreta este mult mai dificila. - In principiu, din moment ce comertul liber sporeste bunastarea, pe când barierele
comercial o reduc, orice aranjament care reduce barierele comerciale dintre anumite tari, fara a le inaspri pe cele fata de terti, contribuie la sporirea bunastarii globale.
8 Această problemă este mult atenuată în cadrul ACPR dintre ţări dezvoltate, deoarece partenerii sunt suceptibili a fi cei mai competitivi producători pe plan mondial (sau, măcar, “mai puţin necompetitivi”).
- Practic, in vreme ce sunt inlaturate distorsiunile dintre preturile bunurilor autohtone si cele din tarile partenere ACPR, se induc distorsiuni intre preturile relative ale bunurilor din interiorul si, respectiv, exteriorul ACPR. Cu alte cuvinte, optimizarea alocarii resurselor intra-grup are loc in conditiile inrautatirii alocarii resurselor intre membrii grupului si « restul lumii ».
Teorema Kemp-Wan (1996): Pentru orice uniune vamala exista un set de taxe vamale comune fata de terti care lasa comertul cu tertii neafectat, evitând astfel deturnarea de comert. In acest fel, bunastarea nemembrilor nu este afectata, pe când cea a membrilor creste gratie efectelor de creare de comert, adica ACPR determina o crestere a bunastarii la scara globala.
Aceasta teorema comporta insa o problema majora : dificultatea de a o operationaliza (transpune in practica). Nu numai ca nu exista cazuri in care membrii unei uniuni vamale au incercat sa stabileasca tariful vamal comun in functie de aceasta exigenta, dar nivelul taxeor vamale dezirabile este dificil de determinat chiar si teoretic. Srinivasan (1996) a formulat propunerea ca tariful vamal comun sa se bazeze pe media poderata in functie de consum a taxelor vamale si subventiilor acordate in tarile membre anterior formarii uniunii vamale.9
Concluziile empirice privind efectele ACPR asupra alocarii resurselor se bazeaza pe doua abordari metodologice : modele econometrice bazate pe principiul gravitatiei, care permit o apreciere ex post a efectelor, si modele computabile de echilibru (general sau partial). Acestea permit simularea (evaluarea ex ante a efectelor), utilizând modele computerizate ale economiilor studiate care permit urmarirea in detaliu a efectelor unei modificari a politicii comerciale. Rezultatele rezultatele modelelor de echilibru nu pot fi testate la fel de riguros ca in cazul modelelor gravitationale, trebuie sa se bazeze si pe ipoteze vadit false (e.g., raport de schimb constant) si, de regula, utilizeaza caracterizari simplificatoare ale coordonatelor ACPR (e.g., nu iau in considerare exceptiile de la dezarmarea vamala, existenta barierelor netarifare etc).
Studiile empirice conchid ca, in cele mai multe cazuri : - efectele de creare de comert sunt mai pronuntate decât cele de deturnare,
generând castiguri de bunastare- ordinele de marime ale acestor câstiguri sunt mici (zecimi de puncte procentuale)- tertii beneficiaza si ei de expansiunea schimburilor
Efecte « dinamice » Efectele « dinamice » sunt mai greu de masurat si, in consecinta, susceptibile de controverse. Economii de scala (si costuri medii permanent reduse) gratie sporirii dimensiunii debuseelor prin crearea ACPR
Quantitative Findings, and Policy Guidelines, ADR International Ltd., Falls Church, Virginia, 17 August 1998
Concurenta intensificata- existenta mai multor concurenti face mai dificila realizarea intelegerilor
anticoncurentiale (carteluri)
- reducerea dispersiei cotelor de piata detinute de firme individuale (tipic, acestea pierd din cota de piata detinuta local si câstiga cote de piata in exterior, dar in cadrul gruparii) permite restrângerea cazrulor de existenta a unor pozitii dominante
- se elimina/ reduce segmentarea pietelor, facând imposibila/ mai dificila discriminarea de pret
- sporeste « eficienta –X » (masura a productivitatii muncii, in conditiile in care toate celelalte input-uri in procesul de productie, inclusiv calificarea muncitorilor, sunt constante); un studiu aparut in 2000 sub egida Bancii Mondiale releva ca reducerea barielor comerciale genereaza mai multe câstiguri pe seama reducerii ineficientei in productie decât pe seama economiilor de scala.10
Atractie mai mare pentru investitiile straine directe, deoarece o singura facilitate productiva amplasata in interiorul gruparii poate livra, fara a fi afectata de restrictii comerciale in toate tarile membre. Investitiile externe directe sunt susceptibile sa genereze transfer de tehnologie, de know-how si management-marketing, toate acestea având efecte pozitive de antrenare.
Stimularea activitatii de cercetare-dezvoltare, gratie riscului mai redus asociat acestor activitati in conditiile existentei unei piete de dimensiuni mai mari.
Efecte prezumate ale zonelor de liber schimb si, respectiv, uniunilor vamale in perspectiva comparativaZonele de liber schimb (ZLS) au, fata de uniunile vamale, avataje similare cu cele pe care le au ACPR fata de masurile nediscriminatorii :
- tarile participante care doresc pot sa isi liberalizeze mai mult economiile, reducând astfel potentialul de manifestare a deturnarii de comert
- liberalizarea selectiva se poate produce mai repede decât daca nu ar putea fi decât simultana
Pe de alta parte, posibilitatea reducerii a la carte a taxelor vamale poate induce fenomenul de deviere (deflection) de comert, respectiv penetrarea importurilor din tarile terte prin teritoriul vamal al tarii participante la ZLS care are cele mai mici bariere. Pentru a evita aceasta situatie, toate ZLS aplica reguli de origine. Acestea pot stânjeni liberalizarea comertului reciproc (intre membrii ZLS) fie prin caracterul restrictiv pe care il pot avea, fie din cauza diferentelor pronunsate care pot exista intre regulile aplicabile in cadrul fiecarei ZLS in parte.
10 apud Ricard Adams, Philippa Dee et al.: The Trade and Investment Effects of Preferential Trading Arrangements, Australian Productivity Commission, Staff Working Paper, May 2003
Regulile de origine pot avea serioase efecte negative: - “costuri de tranzactie” importante (formalitati vamale, reguli complicate,
cumulare selectiva etc), estimate la 3-5% din costul produsului ; din cauza lor, multe importuri eligibile pentru tratament preferential nu solicita (si, deci, nu beneficiaza) de acest tratament
- suprimare/deturnare de comert (achizitionare de «input-uri» din surse mai putin avantajoase, dar care permit satisfacerea regulilor de origine)
Efecte asupra liberalizarii comertului la scara mondiala Aceste efecte depind esential de caracteristicile fiecarui ACPR:
- daca aderarea tertilor este lesnicioasa;- daca regulile OMC (in particular, Art.XXIV GATT 1994) sunt respectate;- daca regimurile comerciale ale membrilor se liberalizeaza si ele;- cu cât ACPR este mai mare, mai cuprinzator din punctul de vedere al membrilor
si mai deschis catre exterior, cu atât interesele "interne" sunt mai divergente, iar concurenta "interna" este mai intensa, atfel incât este mai dificil pentru interesele protectioniste / mercantiliste sa domine agenda politica
Exista mai multe considerente care fundamenteaza ipoteza ca ACPR au efecte favorabile asupra liberalizarii comertului pe plan mondial : numarul mai mic de actori implicati in desfasurarea negocierilor comerciale faciliteaza realizarea de intelegeri si reduce problemele de coordonare ("collective action")
membrii ACPR sunt stimulati de a antama si/sau consolida reforme economice generatoare de deschidere si la nivel multilateral (situatie tipica, mai ales, pentru acordurile Nord-Sud)
efecte de demonstratie: initiativele regionale ii pot "acomoda" pe participanti cu procesele de liberalizare, marind probabilitatea ca asemenea exercitii sa fie reluate si pe palierul multilateral :
- in unele cazuri (e.g., Vietnam-ASEAN), liberalizarea regionala este prima forma de liberalizare comerciala pe care o incearca o tara
- proiectele antamate la nivel regional sunt, adesea, foarte ambitioase, "defrisând terenul" pentru initiative similare la nivel multilateral
initiativele regionale sunt cele care pastreaza impulsul liberalizarii in perioadele dintre rundele de negocieri comerciale multilaterale ("teoria bicicletei")
liberalizarea este facilitata din punct de vedere politic:- crearea ACPR intareste pozitia exportatorilor in raporturile lor cu autoritatile- deoarece ACPR are o cuprindere mai larga, influenta fiecarui grup de interese
particulare asupra formularii de politici comune este diluata - crearea ACPR poate perturba grupurile de interese protectioniste existente, care
trebuie sa se re-creeze la nivel regional
- exportatorii discriminati din tarile terte sunt stimulati sa se mobilizeze pentru a isi determina autoritatile sa adere la ACPR existente (sau sa constituie altele noi)
(in ZLS) concurenta indusa de ACPR poate stimula masuri de liberalizare in vederea sporirii capacitatii de a face fata concurentei importurilor din tarile partenere (e.g., Canada a redus taxele vamale la 1500 pozitii tarifare dupa intrarea in vigoare a NAFTA)
Ipoteza ca, chiar si in conditiile respectarii regulilor Art.XXIV GATT 1994, ACPR genereaza efecte nefavorabile asupra gradului de liberalizare comerciala la scara mondiala se bazeaza pe urmatoarele considerente: "deturnarea atentiei": resurse pretioase sunt utilizate pentru a negocia si pune in aplicare acorduri regionale, in detrimentul celor multilaterale Exista insa mai multe oiectii fata de aceasta teza: ea se bazeaza pe o premisa falsa, deoarece liberalizarea multilaterala nu este la fel de probabila ca cea regionala si nu exista, la ora actuala, cazuri concrete in care aceasta ipoteza sa se verifice.
manevre tactice: tari dispuse sa liberalizeze si unilateral amâna acest proces pentru a pastra « munitie » necesara in procesul de negociere a unor ACPR
tentatia de a impune/mentine bariere comerciale inalte fata de nemembri :- pentru a induce ISD de tipul "tariff jumping"- pentru a ameliora raportul de schimb : incercarea unei grupari integrationiste
regionale de a manipula raportul de schimb in propriul interes poate duce la o escaladare a protectionismului
stimulente perverse in functionarea mecanismului politic:- interesele pro-liberalizare (de regula exportatorii. dar si societatile transnationale)
se pot multumi cu avantajele (debuseele) deja obtinute in cadrul ACPR, ducând astfel la "griparea" unuia din cele mai puternice motoare politice ale liberalizarii comerciale
- intrucât liberalizarea multilaterala poate duce la reducerea marjei preferentiale de cre se bucura exportatorii intra-grup, acestia au motive sa se opuna
- crearea de « rente » protectioniste, care stimuleaza un puternic lobby impotriva liberalizarii; E.g., politica agricola comuna a UE
- permite decidentilor sa nu isi asume raspunderea pentru masuri protectioniste, atribuind-o organizatiei regionale
transferul "poverii" pe umerii nemembrilor: - in situatii de intensificare a cererii de protectie (e.g., crize economice),
imposibilitatea satisfacerii acesteia in raport cu partenerii ACPR poate antrena o actiune mai severa impotriva importurilor din tari terte; Este insa necesar ca taxele aplicate erga omnes sa difere de cele consolidate. E.g: «criza Tequila » (Mexic) : pentru circa 500 pozitii tarifare, s-au operat majorari ale taxelor vamale aplicabile tertilor de la sub 20%, la 35%.
- aplicarea selectiva de restrictii reduce sursele posibile, deci si riscul, de retorsiune
Constatarile facute pe baza experientelor observate conduc la concluzia ca efectele favorabile predomina. Tarile aflate in avangarda liberalizarii multilaterale sunt tocmai cele care au antamat procesul de liberalizare regionala (CE - Tratatul de la Roma; AELS - Conventia de la Stockholm 1960; SUA-Canada – « Automotive Pact » 1965).
Reactii generate ca raspuns la formarea de ACPRa. "Tensiune creatoare" intre regionalism si multilateralismPe de-o parte, liberalizarea multilaterala poate fi accelerata de dorinta de a minimiza efectele de discriminare inerente crearii de blocuri comerciale regionale. Se considera ca ilustrari ale acestei situatii sunt initierea de catre SUA a 'Rundei Kennedy' la scura vreme dupa constituirea CEE si finalizarea "Rundei Uruguay" dupa crearea NAFTA si instituirea "summit-urilor" in cadrul APEC.
Pe de alta parte, in anumite conditii, liberalizarea multilaterala poate induce integrare regionala: gradul in crestere de libertate a comertului stimuleaza interesul tarilor de a se alatura sistemului multilateral, pentru a beneficia de posibilitatile mai mari de acces la piete. Valorificarea acestor debusee depinde, pentru foarte multe tari, de atragerea de investitii externe directe. Deoarece concurenta pentru atragerea investitiilor straine este intensa, ceteris paribus, intrarea intr-un ACPR poate inclina balanta.
Exista mai multe motive pentru a aprecia ca regionalismul nu este un substitut al multilateralismului, ci mai degraba un complement al sau :
- utilizarea simultana a ambelor cai promite rezultatele cele mai bune- nu trebuie scapat din vedere faptul ca blocarea liberalizarii presupune, pe lânga
blocarea initiativelor multilaterale, si eliminarea oricarei alternative (precum cea regionala) la acestea;
- empiric, tipul relatiei poate fi testat in functie de conexiunea dintre gradul de deschidere a pietei si ponderea schimburilor preferentiale: daca pâna la sfârsitul anilor '80, participantii la ACPR aveau economii relativ inchise, in anii '90 tendinta se inverseaza indicând astfel ca cele doua “cai” pot fi urmate in paralel
Chiar daca regionalismul si multilarteralismul nu sunt exclusiv complementare, ci si concurentiale, acest lucru nu este necesarmente negativ. Concurenta poate fi benefica nu doar ca ca principiu economic, ci si ca principiu de negociere comerciala (Reprezentantul pentru Comert al SUA, Robert Zoellick, utilizeaza termenul de “liberalizare competitiva”. Negocierea de ACPR poate exercita o presiune pentru mentinerea negocierilor multilaterale pe calea cea buna si/sau presiuni asupra neparticipantilor la ACPR sa se alature celor existente sau sa constituie altele noi.
b. Interactiuni strategice intre ACPR- in sensul reducerii numarului de blocuri comerciale regionaleIntensitatea stimulentelor pentru a incerca manipularea raportului de schimb depinde de numarul blocurilor comerciale regionale care coexista. Efectul potential asupra
deteriorarii raportului de schimb este considerat de Paul Krugman a fi maxim când exista trei asemenea blocuri, deoarece fiecare bloc are o forta semnificativa pe piata.11
Un numar mai mare de blocuri inseamna ca taxele vamale vor fi stabilite la un nivel relativ redus, din cauza fortei lor de monopson limitate, dar pe masura ce numarul blocurilor scade, creste probabilitatea impunerii de taxe vamale « optime ». Pe de alta parte, un numar redus de blocuri comerciale permite ca negocierile « inter-bloc » sa fie mai usoare, iar solutiile cooperative – mai probabile.
Temerile, adesea exprimate la finele anilor ’80 si inceputl anilor ’90, ca economia mondiala s-ar indrepta tocmai catre aceasta structura « trilaterala » au fost contrazise de realitate. In prezent, relatiile economice dintre cei trei « hegemoni regionali » asteptati (UE, SUA si Japonia) sunt atât de strânse, iar gradul de interdependenta atât de mare, incât joaca un rol disuasiv puternic impotriva tentatiei de a introduce restrictii comerciale serioase una impotriva celeilalte.12
- in sensul extinderii cuprinderii ACPR"Teoria domino a regionalismului" [Richard Baldwin, 1997].13
Odata initiat un ACPR, nemembrii sunt stimulati sa adere la el: efectele negative pentru terti (deturnarea de comert si/sau deteriorarea raportului de schimb) mobilizeaza fortele acestora in favoarea aderarii. Presiunea in sensul aderarii creste odata cu dimensiunea blocului comercial: cu cât acesta este mai mare, cu atât mai atractiva este participarea (si mai oneroasa neparticiparea) pentru outsideri. In consecinta, o singura incidenta a regionalismului poate genera runde succesive de extindere (efect multiplicator).
O ilustrare empirica a acestei teorii o ofera ordinea in care au fost organizate referendumurile pentru extinderea din 1995 a UE (Austrai, Finlanda, Suedia, Norvegia), incepând cu tarile cele mai favorabile aderarii, tocmai pentru a spori presiunea asupra celor care urmau.
Teoria are insa o importanta limita: se bazeaza pe ipoteza ca «insiderii» nu vor bloca extinderea gruparii, in conditiile in care multe din stimulentele pentru participarea outsiderilor sunt motive de reticenta din partea insiderilor (rente asociate raportului de schimb «manipulat» si accesului preferential la piata gruparii). Elementul care poate inclina balanta este faptul ca reactia fata de pierderi potentiale tinde sa fie mai puternica decât pentru obtinerea de câstiguri potentiale.
11 Anthony J.Venables: International trade; regional economic integration, London School of
Economics, July 2000 ; Dilip K.Das: Regional Trading Agreements and the Global Economy: An Asia-Pacific Perspective, Asian Development Bank, Manila, January 2001; Ralitza Dimova: Preferential Trade Areas and Global Trade: Friends or Foes, ETSG Conference, Brussels, September 200112 Andrew G. Brown, Robert M. Stern: Global Market Integration and National Sovereignty, RSIE Discussion Paper no.515, September 200413 Richard E.Baldwin: The Causes of Regionalism, The World Economy, 1997
Daca blocul comercial regional este inchis, outsiderii isi pot forma propriul ACPR (E.g., Mercosur ca raspuns la NAFTA).
c. Interactiuni intre membrii gruparii Modelul "Hub-and-spoke": fiecare "centru" incearca sa isi creeze un ACPR-model, pe care sa il repete cu mai multi parteneri, « centrul » fiind cel care stabiliste conditiile si termenii participarii la ACPR.
In acest model, centrul devine un amplasament mai atractiv pentru investitii decât oricare dintre "spite" ceea ce – amplificat prin efectele de aglomerare generate de efectuarea investitiilor initiale – poate afecta grav distributia beneficiilor ACPR intre membrii saai.
Un alt risc este acela ca avantajele acordate selectiv de «centru» sa ii puna pe diferitii parteneri in conditii de inegalitate.
In fine, pot aparea conflicte intre diferitele sub-sisteme hub-and-spoke, care ingreuneaza integrarea ulterioara a regulilor la nivel multilateral.
Alte efecte ale ACPR
a. ACPR ca "poligon de incercare"Atractia accesului la « rente » ii poate determina pe participantii la ACPR sa consimta la aplicarea de reguli pe care le resping in cadrul NCM. In acest fel, ACPR da participantilor posibilitatea de a dezvolta reguli in domenii neacoperite (inca) de cadrul multilateral sau de a aplica intre ele reguli care sunt mai exigente decât cele convenite la nivel multilateral.
Ppot fi abordate probleme prea delicate sau prea complicate din punct de vedere tehnic pentru a fi negociate la scara multilaterala sau care sunt prea greu de pus in aplicare (enforced) la nivel multilateral.
Rregulile astfel stabilite pot deveni ulterior modele de urmat la nivel multilateral; E.g.: CUSTA pentru servicii; NAFTA pentru investitii; ANZCERTA sau EEA pentru politica de concurenta ; SUA-Chile pentru mediu si piata muncii.
Probleme:- daca la nivel regional sunt dezvoltate standarde de reglementare incompatibile
intre ele, formularea de reguli multilaterale este mult stânjenita
- daca la nivel regional sunt introduse masuri incompatibile cu regulile OMC (e.g., cerinta de echilibrare a schimburilor in cadrul Mercosur, care se aplica companiilor stabilite pe propriul teritoriu, dar controlate de resortisanti din tarile partenere; acorduri de limitare voluntara a exporturilor - cherestea din Canada, tomate din Mexic - in cadrul NAFTA)
b. Amplificarea costurilor de tranzactie
Tendinta tot mai evidenta de participare simultana in mai multe ACPR are o serie de implicatii inerente :
- supunerea la reguli de origine diferite- niveluri diferite de taxe vamale aplicabile diversilor parteneri si cu calendare
diferite de reducere a lor- mecanisme diferite de « aparare comerciala » (masuri de salvgardare)- reguli diferite de reglementare a diferendelor- acorduri de recunoastere reciproca a unor standarde care difera intre ele
Clemens Boonekamp arata recent ca o examinare a 215 ACPR notificate la OMC permite identificarea a nu mai putin de 2137 relatii preferentiale bilaterale.14
O asemenea situatie, denumita de Jagdish Bhagwati de « fenomenul bolului de spaghetti »15, are numeroase efecte negative:
- consum intens de resurse administrative pentru negociere si enforcement (cu corolarul deturnarii lor de la utilizari mai eficiente)
- climatul de afaceri afectat de confuzie si incertitudine, intreprinderile mici fiind cu deosebire afectate
- apar stimulente perverse, potential generatoare de deturnari de fluxuri comerciale; E.g.: Dupa incheierea acordului de liber-schimb cu SUA, o firma chileana va trebui sa se aprovizioneze cu bunuri intermediare in Brazilia daca vrea sa beneficieze de tariful preferential din Mercosur, si in SUA daca vrea sa exploateze preferintele acordate de acestea.
c. « Fixarea » reformelor interneGuvernele care desfasoara un program de reforme economice liberale si intâmpina opozitie interna (sau se tem ca succesorii lor vor abandona/ inversa tendinta reformista) pot apela la ACPR ca mijloace de "fixare" a refomelor intreprinse. « Mecanismele » de fixare sunt diverse, de la teama de retorsiune sau chiar de expulzare din ACPR, la existenta altor pierderi economice (e.g., investitii, care sunt mai sensibile la ACPR decât la liberalizarea comerciala multilaterala).
ACPR ofera posibilitati de "fixare" superioare celor decurgând din acorduri multilaterale:- acordurile multilaterale au membri mai numerosi, astfel incât retorsiunea se
loveste de problema "bunului public" ;- decizia autorizarii retorsiunii in cadru multilateral este mult mai putin expeditiva; - ACPR acopera o gama mai larga de domenii, de unde si gama mai larga de masuri
punitive disponibile.
Acordurile Nord-Sud ofera un mecanism de "fixare" superior celor reprezentate de acordurile Sud-Sud.
- un tratat international cu o mare putere economica este mai dificil de repudiat chiar decât legislatia interna (adoptata unilateral)
14 Clemens Boonekamp: The Changing Landscape of RTAs, WTO Seminar, Geneva, November 200315 Jagdish Bhagwati: Getting to Free Trade: Alternative Approaches and their Theoretical Rationale, EIJS Working Paper No.121, March 2001
- un partener ale carui preferinte ideologice cunoscute merg in directia masurilor prevazute de ACPR ofera o garantie superioara de credibilitate
Virtutile limitate, din acest punct de vedere, ale acordurilor Sud-Sud sunt ilustrate de evolutiile din Mercosur
Avantajele credibilitatii superioare:- ISD mai importante (ISD in Mexic in 1995 era cu 50% mai mare decât in 1991)- prime de risc mai mici platite creditorilor internationali
Limitele mecanismelor de "fixare" oferite de ACPR: exista variabile esentiale asupra carora ACPR nu au nici un efect (e.g., stabilitatea cursului de schimb) exista si alte modalitati de a semnala angajamentul si, deci, de a obtine credibilitate: consolidari tarifare in cadrul GATT; acceptarea Articolului 8 al FMI; limitari constitutionale tari neparticipante la ACPR puternice (e.g., Coreea de Sud, Thailanda) au putut face fata cu succes unor crize fara a ceda tentatiilor protectioniste.
![[Ro] Cantari Cu Acorduri](https://static.documente.net/doc/80x56/5571f7fd49795991698c6934/ro-cantari-cu-acorduri.jpg)
