Download - Vadastra monografie

Transcript

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE ISTORIE

LUCRARE ŞTIINŢIFICO – METODICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator: Conferenţiar doctorEmilian Alexandrescu

Candidat: Prof. Logofătu Cristina Şcoala cu clasele I-VIII Vădastra

BUCUREŞTI2007

CUPRINS

Argument..............................................................................................pag. 41.Cadrul natural......................................................................................pag. 5

1.1. Coordonate matematice şi geografice...........................................................pag. 51.2. Coordonate geoeconomice............................................................................pag. 51.3. Relieful..........................................................................................................pag. 71.4. Clima.............................................................................................................pag. 81.5. Hidrografia...................................................................................................pag.111.6. Vegetaţia......................................................................................................pag.15 1.7. Fauna............................................................................................................pag.16

1.8.Solurile..........................................................................................................pag.17 2.Istoria aşezării.....................................................................................pag.20

2.1. Vădastra în perioada străveche..................................................................pag. 21 2.1.1. Vădastra în paleolitic..............................................................................pag. 21 2.1.2. Vădastra în neolitic.................................................................................pag. 23

2.2. Vădastra în perioada antică..........................................................................pag.31 2.3. Vădastra în perioada medievală.................................................................pag. 34 2.4. Vădastra în perioada modernă....................................................................pag. 41 2.5. Vădastra în perioada contemporană.......................................................... .pag.47 3. Scurt istoric a principalelor instituţii..............................................pag. 71 3.1. Şcoala..........................................................................................................pag. 71 3.2. Biserica........................................................................................................pag. 74 3.3. Primăria.......................................................................................................pag. 82 3.4. Cabinetul medical........................................................................................pag. 84 3.5. Căminul cultural..........................................................................................pag. 86 4. Evoluţia demografică a aşezării şi zonei.........................................pag. 91 4.1 Natalitate, mortalitate, spor natural.............................................................pag. 92 4.2. Mişcarea migratorie....................................................................................pag. 92 5. Descrierea aşezării............................................................................pag. 94 6. Economia.......................................................................................... pag. 97 6.1 Agricultura...................................................................................................pag.97 6.2.Meşteşuguri şi activităţi industriale de importanţă locală.........................pag. 105 6.3 Comerţul....................................................................................................pag. 107 6.4. Transportul...............................................................................................pag. 108 6.5. Turismul...................................................................................................pag. 109 7. Concluzii..........................................................................................pag. 109 8. Valorificarea elementelor de istorie locală în predarea istoriei pag.110 Bibliografie..................................................................................................pag. 120

Anexe2

1. Inventarul numismatic descoperit la Vădastra...........................................pag. 1242. O întâmplare de demult povestită de Lincă Gheorghe...............................pag. 1253. O altă întâmplare povestită de Lincă Gheorghe.........................................pag. 1264. Vădastra în 1944.........................................................................................pag. 1275. Familii de mari proprietari din sat..............................................................pag. 1296. Tabel cu situaţia naşterilor, căsătoriilor şi deceselor..................................pag. 1357. Tabel cu primarii din Vădastra...................................................................pag. 1378. Lista eroilor din primul război mondial......................................................pag. 1399. Lista eroilor din al doilea război mondial...................................................pag. 13910. Luptători în al doilea război mondial care au supravieţuit........................pag. 14111. O poezie a unui poet popular din Vădastra................................................pag. 14712. Vădastra într-un dicţionar din 1889...........................................................pag. 14813. Vădastra într-o monografie din 1928.........................................................pag. 15014. Tabel cu candidaţi locali din 1987.............................................................pag. 15215. Tabel cu candidaţii la postul de primar şi consilieri în 1996.....................pag. 15316. Tabel cu candidaţii la postul de primar în 2000........................................pag. 15417. Rezultatele la referendumurile din 2003..................................................pag. 15518. Galerie foto..............................................................................................pag. 156

ARGUMENT

Alegerea acestei teme poate fi considerată pe deplin justificată deoarece nu a reprezentat subiect de interes până acum. Marea majoritate a celor ce aud de acest toponim, Vădastra, se gândesc la cultura arheologică omonimă, cultură a neoliticului târziu ce a fost subiectul a numeroase studii de specialitate. Există aşadar articole dedicate săpăturilor arheologice efectuate în câteva campanii în intervalul 1871-1964 pe teritoriul aşezării Vădastra.

În localitate pot fi găsite la diferite instituţii: şcoală, primărie, cămin cultural aceleaşi doua monografii depăşite.

Prima datează din 1965 şi-l are ca autor pe domnul Barbu Dumitru, un învăţător (ce era totodată director de şcoala şi de cămin cultural) şi care în cea mai mare parte (nu exagerăm dacă spunem 80%) prezintă realizările regimului comunist din acea perioadă exemplificând cu date din performanţele Gospodăriei Agricole Colective recent înfiinţate şi enumerând alte realizări: electrificarea, înfiinţarea dispensarului şi farmaciei, funcţionarea unei staţii radio şi a unui magazin, etc.

A doua, redactată de un colectiv de patru profesori: Ispas Gheorghe, Neacşu Dumitru, Diaconu Nicolae şi Baluţă Constantin în 1969, e ceva mai substanţială (34 de pagini faţă de 8 pagini precedenta) dar şi ea dupa câteva pagini dedicate cadrului natural şi istoriei locului rezervă un spatiu larg realizărilor de după 23 august 1944.

O monografie istorică care să acopere echilibrat toate perioadele istorice nu există deşi este absolut necesară. Cu ocazia acestui demers, în perioada de documentare am studiat monografiile satelor din zonă. Am apreciat munca celor ce le-au întocmit şi mi-a reţinut atenţia opinia domnului profesor Preda Ion, autorul monografiei satului Urzica şi colaborator la monografia satului Ştefan cel Mare: ‘Monografia este necesară, este vitală. Un sat , o localitate fără monografie este ca un copil fără identitate, ca un copil fără părinţi. Cunoscându-ne trecutul ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, iar urmaşii noştri ne vor cunoaşte pe noi, cei de azi şi evident pe ei însăşi.’

Realizarea monografiei se impune şi datorită faptului ca multe informaţii se pierd odată cu dispariţia a numeroşi vârstnici ce au amintiri de nepreţuit, cunoştinţe ce nu pot fi găsite în nici un muzeu, arhivă sau bibliotecă. Deja generaţia celor ce au trăit războaiele mondiale e tot mai puţin reprezentată. Trebuie culese aşadar măcar informaţiile deţinute de cei ce au trăit impunerea comunismului, marea tragedie a colectivizării, blamarea chiaburilor, etc.

Dincolo de necesitatea existenţei unei monografii cât mai complete pentru fiecare localitate, întocmirea monografiei de către profesorul de istorie poate fi considerată o obligaţie, o sarcină din fişa postului, de care trebuie să se achite cât mai onorabil.

1. CADRUL NATURAL

1.1. COORDONATE MATEMATICE ŞI GEOGRAFICE

Aşezarea Vădastra se situează pe paralela de 43 grade 52 minute latitudine nordică şi pe meridianul de 24 grade 29 minute longitudine estică (fig.1).

În orizontul local observăm două repere hidrografice: Dunărea, aflată în sud la o distanţă de aproximativ 15 kilometri şi Oltul situat în est aproximativ la aceeaşi distanţă şi de care satul este legat direct deoarece prin Vădastra trece cel mai sudic afluent din partea dreapta a Oltului, parâul Obârşia ce este alimentat din Balta Obârşia situată la 6 km mai la vest de Vădastra.

Vădastra are ca vecini sate ce în general o depaşesc atât ca suprafaţă căt şi ca potenţial uman şi economic şi un oraş din categoria oraşelor mici.

Astfel la nord se află satul Brastavăţu din comuna Brastavăţu, cu o suprafaţă de 7034 ha (comuna) şi o populaţie de 3923 locuitori (satul). În vest se învecinează cu satul Obârşia Veche din comuna Obârşia, sat cu o suprafaţă de 4155 ha (comuna) şi o populaţie de 868 locuitori (satul). În sud-est vecin este satul Vădăstriţa din comuna omonimă, sat cu o suprafaţă de 4182 ha (comuna) şi o populaţie de 3757 locuitori (satul) în timp ce spre sud-vest se margineşte cu aşezarea Vârtop, sătuc ce din punct de vedere administrativ aparţine oraşului Corabia,un oraş cu 20610 de locuitori. La est se învecineaza cu comuna Vişina Nouă, comună nou înfiinţată în anul 2004 prin ridicarea la rang de comună a satului Vişina Nouă, sat ce până atunci a făcut parte din comuna Vădastra. Vişina Nouă are o suprafaţă de 2420 ha iar ca număr de locuitori depaşeşte Vădastra cu aproximativ 400 de locuitori aici locuind un numar de 2072 suflete.

Dar să ne referim şi la Vădastra. Ea are o suprafaţă de 1804 ha. din care în intravilan 155 ha. iar extravilan 1649 ha. iar populaţia este de 1643 locuitori.

1.2. COORDONATE GEOECONOMICE

Am amintit suprafeţele şi numărul locuitorilor din localitaţile învecinate tocmai pentru a pune în evidenţă poziţia favorabilă a satului comparativ cu aşezările din jur. Satul este situat pe o şosea ce se abate de la şoseaua judeţeană ce leagă oraşele Caracal şi Corabia şi care în chiar centrul Vădastrei formează o bifurcaţie: spre Obârşia respectiv spre Vădăstriţa. Tot din acel punct există o cale de acces dar de această dată doar un drum pietruit şi nu o şosea, spre nord, spre Brastavăţu.

Aceasta poziţie favorabilă a determinat în perioada anterioară înfiinţarea claselor a IX a şi a X a în acest loc pentru cei ce nu optau pentru plecarea la liceu la oraş şi construirea unui cămin cultural cu un sediu modern pentru epoca când a fost construit, dar a determinat şi decizii mai deosebite precum ridicarea Vădastrei la rang de oraş.

Fig. nr.1. Localizarea geografică

Acel proiect a rămas doar la acest stadiu ca şi proiectul ridicării unui nou sediu pentru şcoala. Totuşi dacă ele nu s-au realizat alte proiecte s-au pus în practică şi satul are cămin cultural, o farmacie şi o unitate CEC iar dispensarul include şi un cabinet stomatologic ceea ce nu se întâlneşte în orice sat.

Importante sunt pentru comunitate oraşele Corabia (situat la 18 km) şi Caracal (situat la 40 km) unde unii locuitori îşi desfăşoară activitatea deşi navetismul nu are amploarea de dinainte de 1989.

În afara căilor rutiere de care am amintit, o importanţă deosebită o are calea ferată care leagă Caracalul de Corabia, vădastrenii fiind în contact cu restul lumii pe aceasta cale, prin intermediul gării Vişina Noua de care îi despart 6-7 km.

1.3. RELIEFUL

Vădastra se află în unitatea morfologică a Câmpiei de terase a Oltului şi Dunării, formată prin deplasarea spre est, respectiv sud , a cursurilor celor două ape. Ea este situată pe cea mai nordică terasă a Dunării şi are în vecinatate cea mai vestică terasă a Oltului la est şi Câmpia Caracalului la nord.

Câmpul înalt al Caracalului din nord este reprezentat printr-o suprafata netedă, ce se apleacă în pantă uşoară (1-1,5m/km) de la VNV la ESE şi local de la N la S, fiind mărginit în zona de terasele Oltului şi Dunării.

Altitudinea câmpului se menţine în general peste 100 m şi numai în partea sudică coboară puţin sub această cotă (97 m la N de Obârşia Veche, 94 m lângă Cruşov, 87 m la S de Brastavăţu). Mai întins este podul terasei Oltului , care ocupă suprafeţe mari în zona de la nord-est şi est a teritoriului comunei . Aceasta se racordează , la nord de satul Vădastra, cu terasa Dunării, aspect insesizabil, din cauza depunerilor torenţiale de la baza câmpului interfluvial. În schimb , terasa Dunării , fiind situată în zona de racord cu cea a Oltului , se îngustează foarte mult , pătrunzând dinspre sud-vest , ca o pană . De fapt , limita dintre interfluviu şi terase este mascată de prezenţa unui glacis de acumulare destul de extins la baza acestuia formându-se izvoare , captate la cişmelele în centrul satului, ca de altfel pe tot aliniamentul cuprins între Vădastra şi până aproape de Caracal .

Un element caracteristic zonei este prezenta măgurilor care de altfel au densitatea cea mai mare la nivelul intregii ţări în Câmpia Caracalului dar se întâlnesc şi-n zona teraselor, măguri sau gorgoane de origine antropică ce printre altele scopuri au avut şi rolul de a delimita hotarul între proprietăţi.

În Vădastra cea mai cunoscută şi plasată în zona centrală a satului este Măgura Fetelor de pe Dealul Cişmelei, renumită pentru descoperirile arheologice din perioada neoliticului aparţinând culturii ce şi-a luat numele de la aşezare, Vădastra.

Altitudinea Măgurii Fetelor este de 82 m iar in zona Pârâului Obârşia altitudinea coboară la 67m. Alte măguri sunt: Măgura Tâmpa, în vest, de 97m, Măgura Ungureni în zona de VNV a satului de 87 m şi Măgura Vacii sau Măgura Vădastra, în zona de SE de 62 m altitudine.

În afară de aceste forme majore se constată în regiune un relief minor constituit din văi, crovuri bine dezvoltate, conuri de dejecţie şi pante deluviale care dau o varietate mai mare peisajului.

O formă minoră a reliefului antropic mai este cea a canalelor de irigaţii , foarte frecvent întâlnite în această zonă , care au fost construite în perioada comunistă.

1.4. CLIMA

Poziţia geografică şi relieful determină în mare masură şi manifestarea elementelor climatice în arealul localităţii Vădastra. Pentru a realiza o caracterizare cât mai completă a climei acestei localităţi vor fi prezentate în continuare date cu privire la temperatură, umiditate, nebulozitate, precipitaţii şi vânturi.

1.4.1. TEMPERATURARegimul termic al aerului este strâns legat de condiţiile generale

întâlnite în partea de sud a câmpiei, unde temperaturile au oscilaţii importante de la iarnă la vară.

Astfel se remarcă o creştere a temperaturilor până în luna iulie când soarele încălzeşte cel mai mult (media lunii iulie: 25oC) şi o scădere a lor ce culminează cu luna ianuarie (media lunii ianuarie: -1oC). De altfel pe durata lunii ianuarie se înregistrează şi minima absolută pe 24 si 25 ianuarie 1942 şi anume –32,0o C, în timp ce maxima absolută se inregistrează în luna august: pe 20 august 1945 şi anume 42oC.

Izoterma de 11 oC trece pe la nord de Vădastra, în apropiere de satul Deveselu. Pentru a avea un tablou cât mai complet al regimului termic al localităţii Vădastra am întocmit un tabel ce oferă date despre minima, media şi maxima fiecarei luni, pentru minima şi maxima inregistrându-se şi anul înregistrării.

Tabel nr.1Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie

Temp medie

-1 0 3 10 17/18 23

Temp. maximă

17(1936)

29(1947)

32,8(1902)

39,6(1950)

38,5(1902)

Temp.minimă

-32(1942)

-23(1929)

-3,8(1999)

1(1938)

4,3(1911)

Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie DecembrieTemp. medie

25 23 19 13 6 0

Temp. maximă

41(1950)

42(1945)

41(1946)

35,2(1952)

23,8(1937)

21,5(1903)

Temp minimă

10(1930)

8,5(1999)

-1,2(1906)

-3,6(1950)

-16(1904, 1914)

-23,5(1902)

1.4.2 ÎNGHEŢUL ŞI CANICULA Un reper important îl reprezintă apariţia îngheţului respectiv încetarea acestui

fenomen.Prima zi de înghet la Vădastra se înregistrează de regulă între 1şi 11 noiembrie, iar ultima zi de înghet se plasează între 1 si 11 aprilie.

Este foarte important sa fie cunoscute datele producerii înghetului pentru că în cazul apariţie acestuia sunt periclitate culturile mai ales cele de legume.

Zilele cu temperaturi sub 0 grade predomina cum este firesc în luna ianuarie cu 14,4 zile de iarnă la care se adaugă decembrie cu 6,8 zile şi februarie cu 6,7 zile cu temperaturi sub 0 grade

Dar să ne referim şi la fenomenul opus îngheţului, şi anume existenţa zilelor cu temperaturi peste 30 grade, numite şi zile tropicale.

Observăm că în mod logic iulie este luna cu cele mai multe astfel de zile 16,7, în timp ce în august sunt 15,9 zile, iar in iunie 9,8 zile.

Destul de rar se întâlnesc zile tropicale şi în alte luni când numai câteva ore pe zi se întâlnesc temperaturi de peste 30 de grade.

1.4.3. UMIDITATEA SI NEBULOZITATEAUmiditatea relativă la orele 14 este iarna de 45 – 50 %, primavara de 10 -15 %,

vara de 5 – 10 % si toamna de 15 – 20 %.Valorile nebulozitaţii se regăsesc în următorul tabel ce conţine atât valoarea

nebulozităţii corespunzatoare fiecarei luni cât şi numărul mediu de zile senine întâlnite în fiecare lună.

Tabel nr.2

Totalizând numarul zilelor senine obţinem anual un numar de 130 -140 de zile senine. Diferenţa o reprezintă zilele cu cer parţial acoperit şi zilele cu cer complet acoperit. Nebulozitatea predomină în zilele de iarnă, când sunt doar 4 – 6 zile senine şi 16 – 18 zile cu cer acoperit, şi este mai puţin întâlnită în lunile de vară cănd sunt 16 – 18 zile senine şi doar 2 – 6 zile cu cer acoperit. Pentru o imagine cât mai clară redăm într-un tabel distribuţia pe luni a celor 120 -140 de zile cu cer acoperit ale fiecărui an: Tabel nr. 3

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie

Număr mediuzile cer acoperit

16 -18 12 -14 10 -12 8 -10 8 -10 6 -10

Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie DecembrieNumăr mediu zile cer acoperit

2 -4 2 -4 4 -6 10 -12 14 -16 18 -20

Luna iulie are cele mai multe ore de strălucire a soarelui (330 de ore) iar decembrie are cele mai puţine: 65 de ore.

1.4.4. PRECIPITAŢIILE În arealul localităţii se înregistrează o cantitate de precipitaţii cu valori în jur

de 500 mm încadrându-se când în intervalul 400 – 500 mm când în cel de 500 – 600.De

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai IunieNebulozitate 6,.5 -7 6-6,7 5,5-6 5,5-6 5-5,5 4-4,5Nr. mediuzile senine

4-6 6-8 8-10 10-12 10-12 10-12

Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie DecembrieNebulozitate 3-3,5 2,5-3 3,5-4 5-5,5 6,5-7 7-7,5Nr. mediuzile senine

16-18 16-18 16-18 12-14 6-8 6-8

altfel pe aici trece izohieta de 500 mm ce desparte zona de sud, de la Dunăre, cu valori cuprinse între 400 şi 500 mm, a doua treaptă după cea de 300 – 400 mm întâlnită doar în Dobrogea şi zona de la nord cu valori de 500 – 600 mm, zonă ce ocupă o faşie lată ce corespunde desfăşurării câmpiei până la contactul ei cu Podişul Getic.

Pentru a vedea distribuţia lunară a precipitaţiilor prezentăm un tabel cu valorile medii ale fiecărei luni: Tabel nr.4LUNA Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai IunieCantitatea de precipitaţii

40 – 50mm

30 – 40mm

40 – 50mm

50 – 60mm

60 – 70mm

LUNA Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie DecembrieCantitatea de precipitaţii

50 – 60 mm

30 – 40 mm

30 -40 mm

40 – 50 mm

30 – 40 mm

Observăm ca cele mai mari cantitaţi de precipitaţii se înregistrează în sezonul cald iar în sezonul rece precipitaţiile sunt în mod semnificativ mai reduse. Sunt situaţii în care precipitaţiile căzute în 24 de ore depăşesc cantitativ pe cele căzute pe parcursul unei întregi luni ceea ce denotă caracterul torenţial al ploilor mai ales vara.

Pentru a ilustra cele afirmate şi pentru că există date cu cantitatea maximă de precipitaţii cazută în decursul a 24 de ore în fiecare lună date ce se pot compara cu cele înregistrate în satele din jur le redăm în tabelul de mai jos:

Tabel nr.5statia ianuarie februarie martie aprilie

Obârşia(2015) 25,6 (1901) 65,6 (1902) 57,8 (1901) 50,7 (1901)Vădastra(2016) 31 (1907) 31 (1908) 32 (1921) 50 (1903)

Vişina Nouă(2017) - - - 35,4 (1936)Corabia(2012) 28(1946) 36,3 (1900) 33,5 (1912) 49,8 (2003)

staţia mai iunie iulie augustObârşia(2015) 49 (2002) 70,5 (1954) 65,3(1901) 66,8(1999)Vădastra(2016) 62,5 (1924) - 60(1903) 82(1999)

Vişina Nouă(2017) - 56,2 (1954) - -Corabia(2012) 35,2 (1915) 51,2 (1915) 80(1913) 56,3(1999)

staţia septembrie octombrie noiembrie decembrieObârşia(2015) 59(1910) 40,6 (1909) 40,5 (1905) 37 (1913)Vădastra(2016) 90(1904) 42 (1901) 44 (1996) 57 (1900)

Vişina Nouă(2017) - - - -Corabia(2012) 82,7(1904) 63,4 (1901) 50,8 (1912) 30,6(1952)

Maxima absolută înregistrată la Vădastra a fost de 90 mm pe data de 5 IX 1904 în timp ce la Obârşia a fost: 66,8 mm pe 24 VIII 1999 iar la Corabia 82,7 mm pe 5 IX 1904.

Precipitaţiile sunt sub mai multe forme între ele un loc aparte ocupându-l cele sub formă solidă, ninsoarea. În această regiune se înregistrează anual un număr de 15 – 20 de zile cu ninsoare. Aceasta formează un strat de zăpadă ce acoperă solul aproximativ 40 – 60 zile pe an. În general prima ninsoare se înregistrează între 1 – 10 decembrie iar ultima între 10 – 30 martie.

Bruma se înregistrează mai ales în noiembrie – 6,1 zile şi mai puţin în decembrie -1,8 zile şi ianuarie 1,1 zile iar chiciura e întâlnită în decembrie – o,4 zile şi ianuarie -0,8 zile.

1.4.5.VÂNTURILE Vânturile dominante care se resimt în zonă sunt crivăţul care bate din direcţia

nord – est, provocând viscole puternice şi troienind zăpada; austrul, care bate din sud – vest contrar crivăţului, provocând geruri iarna şi uscăciune vara ( de aici denumirea de sărăcilă sau traistă goală căci afectează culturile agricole); băltăreţul ce bate o perioada mai scurtă dinspre Dunăre, transportând mase de aer umede. Viteza vântului se înscrie în general în intervalul 2 m/s – 7 m/s.

Deci Vădastra este situată atât pe izoterma de 11 grade cât şi pe izohieta de 500 mm iar daca în privinţa temperaturii este în zona cea mai călduroasă în privinţa precipitaţiilor este într-o zonă secetoasă comparativ cu majoritatea celorlalte zone ale ţării. Analizând principalele elemente climatice se ajunge la concluzia că există condiţii favorabile locuirii şi desfăşurării de activitaţi economice.

1.5. HIDROGRAFIA

Fazele de evoluţie ale reţelei hidrografice din Câmpia Romanaţilor au fost stabilite de P. Cotet (1957). Reţeaua hidrografică din această zonă este postpliocena: Dunărea are vârstă cuaternară în toata câmpia Olteniei, iar reţeaua afluentă Dunării este fie sincronă cu Dunărea (Olt-Jiu), fie posterioară Dunării.

Râurile seacă vara datorită evaporaţiei accentuate care depaşeste cu mult precipitaţiile din acestă perioadă. Numai la ploi foarte intense apare la suprafaţă, scurgerea superficială şi viiturile. Atunci se acumulează apa şi în micile văi din zonă. Cernoziomurile levigate cu permeabilitate mare contribuie la reducerea scurgerii superficiale şi a viiturilor.

Condiţiile geologice favorizează acumularea apei subterane la baza depozitelor loessoide. Lacul Obârşia şi balta Cruşov se alimenteaza din astfel de izvoare. Ne vom referi în continuare la elementele cele mai importante din punct de vedere hidrologic pentru aşezarea Vădastra:

Lacul Obârşia, ce alimentează pârâul ce trece prin localitate, pârâul Obârşia ce traversează Vădastra şi la apele subterane din primul strat acvifer ce alimentează fântânile locuitorilor.

1.5.1. LACUL OBÂRŞIALacul Obârşia este situat între satele Obârşia Veche şi Obârşia Nouă. Este

alimentat predominant din izvoare subterane, dintre care două sunt captate la două

cişmele şi mai puţin prin scurgerea de suprafaţă. Lacul are apă în permanenţă şi prezintă o zonă de înmlăştinire în partea estică acoperită cu vegetaţie de baltă. Are o suprafaţă de cca.60 de hectare cu o adâncime medie de 1,5 metri şi maximă de 2,5 metri. Deoarece alimentarea nu depinde de scurgerea de suprafaţă , lacul nu suferă oscilaţii mari ale nivelului apei. Se remarcă totuşi creşteri ale nivelului apei în anii ploioşi sau primavara când se topesc zăpezile.

Până la 30-40 cm, apa din lac prezintă transparenţă, în zilele liniştite şi senine, iar la adâncimi transparenţa este mai mică. Aceasta se datorează poluării cauzate de spălatul maşinilor, utilajelor agricole, rufelor. Apa a fost utilizată de la începutul secolului XX la fucţionarea a două mori de apă şi se folosea şi la irigarea culturilor legumicole.

În anotimpul cald temperatura apei se apropie de cea a aerului din jur. Temperatura maximă este atinsă la sfârsitul lunii iulie începutul lunii august. Iarna în schimb datorită temperaturilor scăzute se formează un strat de gheaţă ce ajunge până la 15 cm şi lacul devine un adevarat pod între satele ce-l mărginesc de o parte şi de alta: Obârşia Veche şi Obârşia Nouă.

1.5.2. PÂRÂUL OBÂRŞIA Pârâul Obârşia (fig.4) este singurul curs permanent din raza teritoriului studiat.

Pârâul porneste din lacul Obârşia şi îşi continuă cursul pe direcţia NV – SE până în dreptul localităţii Izbiceni unde se varsă în Olt.

Cursul văii Obârşia este paralel cu celelalte văi cu scurgere intermitentă din sudul Câmpiei Romanaţilor: Comanca, Vlădila, Fântânele şi Cruşov. Aceste limane sunt singurele ochiuri cu apă în tot timpul anului , chiar în mijlocul stepei, dacă exceptăm canalele de irigaţie.

La baza câmpului Obârşiei, pe terasa a treia a Dunării, în amonte de satul Vădastra, valea are o pantă de scurgere foarte scăzută şi se formează aici o zonă mlăştinoasă alimentate pe de o parte de izvoarele de la baza terasei, iar pe de altă parte, din apele închise în propriul ei con de dejecţie. La ploile torenţiale valea producea inundaţii în zona de centru a satului având în vedere şi nivelul ridicat al apelor freatice cuprinse între o,5 metri şi un metru. Valea Obârşiei după ce străbate Vădastra şi Vişina Nouă trece prin Vişina Veche şi Izbiceni. La Izbiceni, pe terasa întâi a Dunării se incadreaza in sud, probabil pe un vechi curs al Oltului. Paraul cu curs temporar îşi pierde apa în timpul verii în dunele de nisipuri fosilizate înşirate pe terasele Dunării şi Oltului.

1.5.3. APELE SUBTERANE Ne vom referi la primul strat acvifer, a cărui apă este folosită de locuitori prin

forarea de fântâni. Majoritatea gospodăriilor au fântâni proprii cu apă potabilă, de bună calitate. Adâncimea apei în fântâni era cuprinsă între 0,5 si 25 metri, deci există diferenţe mari de la o zonă la alta pe o suprafaţă relativ restrânsă. În urma unor amenajări din anii 1973 – 1975 apa s-a adâncit fiind în prezent la cel puţin 5 – 6 m. Aceste anomalii aparente în ceea ce priveşte adâncimea pânzei freatice se explică prin situarea aşezării Vădastra la contactul dintre terasa a treia a Dunării şi câmpul din nordul acesteia.

B) Fig. nr.2. A si B Pârâul Obârşia

Fig. nr. 3. Harta hidrogeologică a zonei Vădastra..(După Institutul de geologie şi geofizica)

----- 10 ----- adancime nivel hidrostatic____40___ hidroizopieze

Adâncimea maximă la care se găşeste apa este de 25 de metri în timp ce în alte zone ea este mult mai mică. În satul cel mai apropiat, Vişina Nouă, pânza freatică se găseşte uniform peste tot la adâncimi de 10 – 12 metri.

În ultimii ani se constată coborârea pânzei freatice la adâncimi mai mari (dovadă fiind ca majoritatea locuitorilor îşi adâncesc fântânile sau fac altele noi), probabil şi datorită scăderii cantităţilor de precipitaţii, ultimii ani fiind secetoşi, şi datorită aridizării generale a climei. În plus se observă că perioadele cu precipitaţii sunt urmate fie de vânturi fie de temperaturi ridicate astfel că cea mai mare cantitate de precipitaţii ajunge să se evapore.

Potenţialul hidrogeologic al zonei este destul de bogat, rocile magazin fiind reprezentate prin: nisipuri, pietrişuri, bolovănişuri fluvio-lacustre şi fluviatile, cu strat argilos situate la diferite adâncimi. În această parte a câmpiei este o zona de colectare, sub formă de izvoare bogate care apar la zi în versantul Oltului. Adâncimea orizonturilor acvifere şi dinamica lor depind de poziţia şi grosimea rocilor magazin, predominante fiind direcţiile de scurgere de la nord – nord vest spre sud – sud est.

În satul Vădastra pânza freatică, aflată aproape de suprafaţă, a afectat locuinţele şi anexele gospodăresti în partea sudica a localităţii, prin infiltrarea apei în pereţii construcţiilor, determinând pe multi locuitori să-şi caute un alt loc de casă, deoarece apa este cantonata în depozite deluviale superficiale ce stau pe argile loessoide practic impermeabile ce acopera terasa (fig.5)

1.6. VEGETAŢIA

Din punct de vedere al componenţei floristice şi faunistice teritoriul studiat se încadrează în zona de stepă. Vegetaţia naturală este răspândită pe suprafeţe reduse datorită faptului ca majoritatea suprafeţelor au fost transformate în suprafeţe arabile.

Dintre graminee, ce caracterizează vegetaţia de stepă, se remarcă colilia, negara, pirul, păiuşul, firuţa cu bulbi, laptele cucului. Acestea sunt cele câteva specii amintite de majoritatea lucrărilor generale când se vorbeşte despre stepă.

De amintit, pentru o imagine mai completă numeroasele plante ce se întâlnesc în culturi, unde cresc spontan - aşa numitele buruieni, pe marginea drumurilor, pe lângă căile ferate, pe lângă garduri, prin curţi, pe terenuri virane, pe păşuni degradate etc.

Întâlnim frecvent în zona menţionată: urzica (Urtica dioica), urzica mică (Urtica urens), troscot (Polygonum aviculare), loboda sălbatică (Atriplex tatarica), loboda (Atriplex patula), ştir (Amaranthus retroflexus), neghina (Agrostemma githago), mac roşu (Papaver rhoeas), rapiţa (Brassica rapa), traista ciobanului (Capsella bursa pastoris), mur de mirişte (Rubus caesius), măzăriche (Vicia cracca), borceag (Vicia panonica striata), laptele cucului (Euphorbia virgata), trei fraşi pătaţi (Viola arvensis), cucuta (Conium maculatum), volbura (Convolvulus arvensis), nu mă uita (Myosotis arvensis), urzica moartă (Lamium album, Lamium amplexicaule, Lamium purpureum), izma (Mentha aquatica, Mentha arvensis), pătlagina (Plantago major), romaniţa de câmp (Anthemis arvensis), muşeţel (Matricaria chamomilla, Matricaria inodora), pelin (Artemisia absinthium), pălămida (Cirsium arvense), brustur (Arctium lappa), păpădie

( Taraxacum officinale). O parte din plantele amintite apar în asociaţii primavara, în anumite culturi sau pe anumite suprafeţe restrânse.

Dar stepa nu este pură. Există şi pâlcuri de păduri ce înainte aveau o extindere mai mare şi din care în prezent au rămas unele resturi. Vădastra nu are pădure, există un mic parc, copaci pe marginea şoselelor şi drumurilor şi pe marginea pârâului şi pomi fructiferi în curţile oamenilor. Vom reveni cu prezentarea lor dupa ce amintim pădurile din jur.

Exista pâlcuri de pădure la Corabia, în sud, la Vlădila, Cruşov, Grădinile, în nord şi în vest la Obârşia şi Urzica – aceasta din urma plantată pentru a fixa un teren nisipos. Aceste păduri cuprind exemplare din urmatoarele specii: ştejar brumariu (Quercus pedunculiflora), ştejar pufos (Quercus pubescens) dar şi unele exemplare de păr păduret (Pirus piraster), arţar ( Pelae grifolia), tei alb (Tilia tomentosa), jugastru (Acer campestrae) şi frasin ( Frasinus excelsior). Izolat au rămas pe marginea şoselelor câteva exemplare de plop (Populus tremura şi Populus alba), majoritatea fiind cumpăraţi şi tăiaţi de locuitori pentru a fi folosiţi în gospodarie şi pentru foc.

În jurul bălţilor din zona (Obârşia, Cruşov) există vegetaţie iubitoare de apă dar nu numai acolo, ci şi în Vădastra de-a lungul pârâului. Se întâlnesc trestia (Phragmites comunis), papura (Tipha), pipirigul (Scirpus), rogozul (Carex pseudocyperus), menta de apă (Mentha acvatica) iar dintre plantele plutitoare lintita (lemna trisulea) şi iarba broaştei (Mydrocharis morsus ranae). Pe lângă aceste plante superioare in lacuri se găsesc şi plante inferioare precum ciupercile şi algele, plante ce au o importanţă deosebită formând hrana microorganismelor cu care se hrănesc peştii.

1. 7. FAUNA

Fauna parţii de sud a Câmpiei Romanaţilor este mai puţin variată şi bogată în specii. Ea se încadrează în fauna caracteristică zonelor joase de câmpie.

Mamiferele caracteristice stepelor sunt rozatoarele dintre care cel mai reprezentativ este popândăul (Citellus citellus). Arealul său de răspândire corespunde cu cel al agriculturii intensive şi este destul de vătămător. Alte rozatoare sunt: hârciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şobolanul de câamp (Apodemus agrarius), iepurele de câmp (Lepus europaeus). Cu toate aceste rozatoare se hrănesc unele mustelide: dihorul de stepă (Mustella eversmani), nevăstuica (Mustella nivalis), dihorul (Mustella putorius).Mai puţin răspândită, dar totuşi întâlnită este vulpea (Canis vulpes).

Dintre păsări se întâlnesc: prepeliţa (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), guguştiucul (Streptoptelia decaocto), ciocănitoarea mare (Dendrocops major), ciocârlia ( Alauda arvensis), graurul (Sturnus vulgaris), piţigoiul mare (Parus major), ciocârlia de câmp (Melancoyfa calandra), vrabia de casă (Passer domesticus), pupăza (Upupa epops), sticletele(Carduelis carduelis), privighetoarea (Luscinia luscinia), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), rândunica (Hirundo rustica), barza (Ciconia ciconia), etc. Dintre păsări unele sunt sedentare iar altele sunt doar oaspeţi de vara.

Fauna acvatică este reprezentată în zona lacului Obârşia prin: raţe, stârci, fluierari iar în apă prin specii de peşti: crap, caracuda, roşioara, plătica. În nămolul lacului trăiesc ţipari, melci de baltă, scoici, lipitori, broaşte, raci, etc.

1.8. SOLURILE

Analizând harta tipurilor de sol din judeţul Olt (fig.6) se observă plasarea aşezării Vădastra, ce face obiectul studiului nostru, în zona cernoziomurilor levigate. Aceste cernoziomuri levigate, cele mai răspândite soluri cernoziomice, cunoscute în literatura de specialitate şi drept cernoziomuri degradate, sunt de trei tipuri: puternic, mediu şi slab levigate.

Cernoziomurile levigate s-au format în condiţiile climei de silvostepă cu un grad variat de continentalism, sunt fertile şi ocupă suprafeţe extinse în zonă. Vegetaţia sub care s-au format este alcătuită din păduri de stejar (Quercus pedunculiflora şi Quercus pubescens), arbuşti precum:Crategus monogyna, Ligustrum vulgare şi vegetatie ierbacee formată din asociaţii de Carex precox, Poa pratensis, Festuca pseudovina, Stipa pinata, etc. Datorită precipitaţiilor mai bogate decât în stepa şi influenţei vegetatiei lemnoase, procesul de formare a cernoziomurilor levigate este caracterizat printr-o spălare mai profundă a componentelor solubile rezultate la alterare şi salificare. Drept urmare, spre deosebire de alte cernoziomuri, profilul acestor soluri este mai puternic dezvoltat şi prezintă în plus un orizont intermediar B lipsit de carbonaţi, uneori şi cu o slabă acumulare de argilă sau alteori numai uşor compactizat.

Profilul este de tipul A- A/B-B-C-D.Cernoziomurile levigate au în general o textură lutoasă şi lutoargiloasă. În

orizontul A conţinutul de argilă este de 26 – 40 % şi poate creşte cu 1 – 6 % în orizontul A/B în funcţie de gradul de levigare. Cernoziomurile levigate apar mai tasate decât alte cernoziomuri. Pe o adâncime de 0-150 cm prezintă o greutate volumetrica medie de 1,36 g/cm şi o porozitate totală de 49 %.

Indicii hidrofizici la aceste soluri se situează în jurul urmatoarelor limite de adâncime 0-150 cm :

-coeficientul de higroscopicitate 8,1 %-coeficientul de ofilire 12,2 %-capacitatea de apă în câmp 22,2 %-capacitatea de apa utila 10,4 % Acesti indici au o variaţie redusă de profil, ceea ce evidenţiază diferenţierea

texturală redusă a acestor soluri. În orizontul superior conţinutul în humus este cuprins între 2,8 si 4,8 %.Gradul de saturaţie cu baze este cuprins între 78 si 95 % şi creste spre adâncime - printre cationii de schimb domina Ca şi Mg. Ph-ul acestor soluri este cuprins între 6-7 în funcţie de gradul de levigare.

Sub aspect biologic cernoziomurile levigate sunt soluri active în care sunt bine mobilizate substanţele nutritive.

Procesele de humificare ,descompunere şi formare de complexe argilo-humice sunt foarte favorabile. Cernoziomurile levigate au o mare capacitate de amonificare şi cel mai înalt nivel de nitrificare.

În cadrul tipului de sol cernoziom levigat se disting trei subtipuri-slab, mediu şi puternic levigat. Aceste subdiviziuni se bazează pe gradul de dezvoltare al profilului de sol exprimat prin marimea raportului dintre grosimile orizonturilor B şi A şi adâncimea la care apare orizontul C.

- Cernoziomurile slab levigate au raportul B/A de 0,5-0,6 şi adâncimea orizontului C între 75-95 cm

- Cernoziomurile mijlociu levigate au raportul B/A de 0,9-1,4 şi orizontul C intre 100-120 cm

- Cernoziomurile puternic levigate au raportul B/A de 1,5-2 si orizontul C la 130-150 cm

Cernoziomurile levigate sunt formate pe loess şi depozite loessoide şi în unele cazuri pe depozite nisipoase de origine eoliana.

Un profil de cernoziom prezintă urmatoarele caractere morfologice :A = 38-42 cm lut sau lut argilos, brun foarte închis, negru în stare umedă şi brun

cenuşiu în stare uscată. Structura bine dezvoltată, grăunţoasa medie şi mica, afanat si poros, trecere treptata.

A/B =15-22cm lut argilos, brun cenusiu foarte inchis in stare umeda si brun cenusiu in stare uscata. Structura alunar uniforma, pori rari, slab fisurat, slab compact, trecere treptată

B=40-65 cm lutoargilos, brun închis – brun cenuşiu cu pete brune în partea superioară (B1) şi brun galben în partea inferioară(B2). Structura bine dezvoltată, columnoida prismatică medie şi mică, local pelicule subţiri de argilă, compact, separaţii feromanganice rare, trecere netă

C=apare între 100 – 120 cm adâncime, lut, rar lut nisipos, în general brun pal sau brun galben, astructurat masiv, poros, friabil. Se subîmparte în două suborizonturi C1 în care neoformaţiile de CaCO3 sunt reprezentate predominant prin vinisoare, pseudomiceli şi eflorescente şi în C cu concretiuni mai mari şi mai frecvente

D=roca mamă – se întâlneşte sub 150 – 160 cm, este formată de obicei din loess sau depozite loessoide brun galben deschis. Activitatea faunei din sol intense. Profilul apare uneori degradat de rozatoare (galerii, crotovine), în orizonturile superioare – canale de rame, cuiburi si canale de insecte

Teritoriul Vadastrei cuprinde o singura grupa de soluri formata din cernoziomuri levigate de silvostepă cu textura mijlocie, iar în această grupă se afla urmatoarele unitati de sol:

Cernoziom mediu levigat lutos Se caracterizează printr-un orizont A de circa 40 – 50 cm, lutos, brun negricios,

grăunţos, cu un conţinut de 3,09% humus, 0,166%N, total Ph = 6,43 şi gradul de saturaţie(V%) de 85,10; orizontul B de 40 – 50 cm, brun, brun castaniu, lutos, columnar mediu şi mic cu consistenţă slabă; orizontul C la 110 cm şi uneori la 130 cm, castaniu gălbui, lutos, foarte multe eflorescenţe, mai puţine concreţiuni, prezintă crotovine în profil.

Cernoziom puternic levigat lutosAcest sol indică trecerea la o subzona cu caractere bioclimatice deosebite.

Prezintă orizontul A de 40 – 50 cm, lutos, brun închis, grăunţos cu consistenţă

tare,orizontul B de peste 80 – 100 cm, cu caractere bine definite, luto – argilos, brun castaniu, columnar mare. Orizontul B se poate separa în suborizonturi, cel inferior fiind mai puţin argilos şi cu nuanţă mai castanie în colorit. Trecerea la orizontul C este netă. Orizontul C sub 130 – 150 cm lutos, castaniu gălbui cu efloreşcente şi concreţiuni de CaCO3. Rareori se întâlnesc în profilul acestui sol crotovine.

Fig. nr.4. Harta solurilor

Cernoziom puternic levigat lutos de pantăAcest tip de sol se întâlneşte în petice, pe terenuri uşor înclinate, au în orizontul A un conţinut de 2,82% humus, 0,245 azot, Ph = 6,38, gradul de saturaţie (V=84,3), orizontul C se afla la 140 cm.

În ceea ce priveşte reacţia solurilor (Ph) de pe raza aşezării Vădastra se poate aprecia ca 86,62% au reacţie slab acidă, 4,86% neutral şi numai 3,56% au reacţie

alcalină. Aceste cifre reflectă urmatoarele aspecte: ele sunt bine aprovizionate cu fosfor mobil, bine aprovizionate cu potasiu mobil şi mijlociu aprovizionate cu azot.

Solurile din această grupă sunt cele mai fertile în ceea ce priveşte obţinerea unor mari producţii de grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, lucerna, legume, etc, dar necesită lucrări agrotehnice pentru distrugerea buruienilor şi acumularea şi păstrarea umezelii în sol.

Din analize reiese că aceste soluri au în orizontul A un grad de aciditate cam mare în raport cu celelalte caracteristici ale profilului de sol. Prin aplicarea de îngrăşăminte şi în special gunoi de grajd reacţia solului se va schimba în sens pozitiv. În cazul acestor soluri orizontul B (orizont iluvial) joacă un rol important în reţinerea şi acumularea unei cantităţi mari de apă care determină obţinerea unor producţii mari în permanenţă.

Analizând harta tipurilor de sol din judet (fig.4) se observă în zona de sud, în care se situează Vădastra, pe lângă cernoziomuri, existenţa solurilor de luncă iar spre nord a solurilor brun roşcate de pădure, a solurilor brune de pădure, a podzolurilor şi ca soluri intrazonale solurile brun închise de pădure, numite mai recent şi smolnite şi solurile aluvionare. Nefiind întâlnite în apropierea aşezării Vădastra nu prezentăm mai pe larg aceste tipuri de soluri.

2. ISTORIA AŞEZĂRII

Spaţiul geografic al sud-estului Romanaţiului, în care se încadrează Vădastra, oferind condiţii favorabile, a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice efectuate au dus la identificarea unui număr impresionant de aşezări în toate epocile iar în ceea ce priveşte Vădastra există marturii ale locuirii ei neîntrerupte de cel puţin 6000 de ani. .

Studierea perioadei preistorice în zonă se înscrie între cele mai timpurii demersuri arheologice. Încă din 1871 Cezar Bolliac, îndemnat de Alexandru Odobescu să acorde atenţie şi antichităţilor de alt tip decât cel greco-roman, a făcut săpături arheologice la Vădastra. Rezultatele săpăturilor din 1871-1874 ce căutau ‘altu ceva’ au fost publicate în studiile ‘Ceramica’ în ‘Trompeta Carpaţilor’ nr 965 din 1872 şi ‘Ceramica preistorică a Daciei, Vădastra’ în revista ‘ Trompeta Carpaţilor’nr. 1255 din 1876. Rezultatele au fost folosite atât de Odobescu în comunicarea din 1877 ‘ Antichităţile judeţului Romanaţi’ cât şi de Grigore Tocilescu în lucrarea ‘Dacia înainte de romani’. Le-a folosit apoi Gr. C. Butureanu într-o încercare de sinteză rămasă manuscris ‘ Vremile preistorice în România’din 1902 dar şi I. Andriescu în 1912.

Vasile Pârvan a realizat importanţa săpăturilor de aici şi a introdus în planul de săpături a muzeului noi săpături la Vădastra. Arheologul V. Cristescu a săpat în 1926 şi publică rezultatul săpăturilor încântat fiind de ceramica descoperită. Ion Nestor analizează descoperirile făcute şi ajunge la concluzia că este vorba de o cultura specifică Olteniei şi o numeste dupa locul primelor descoperiri- Vădastra. Ion Nestor a fost deci ‘naşul’ culturii arheologice neolitice atât de cunoscute şi cel ce a făcut ca toponimul Vădastra să fie cunoscut prin intermediul arheologiei, departe în lume.

Următoarea contribuţie importantă o are Dumitru Berciu care în 1934 se ocupă de stratigrafie şi descrie cu amănunte materialele descoperite.

Începând cu anul 1946 cercetarile arheologice de la Vădastra şi Cruşov au fost încredinţate arheologului Corneliu Mateescu care a desfăşurat campanii arheologice în 1946, 1948, 1956, 1959-1961 şi 1964. Arheologul Corneliu Mateescu a publicat rapoarte şi comunicări în care a pus probleme precum: stratigrafia, evoluţia pe faze a culturii, geneza şi relaţiile cu alte culturi. El s-a folosit de progresele stiinţei pentru a face analize asupra solului, lutului din care era facută ceramica neolitică, oaselor de animale determinând existenţa boului de tracţiune, reconstituind câinele şi oaia din acea perioadă.

Săpăturile la Vădastra nu au continuat ulterior, considerându-se necesară studierea altor aşezări de acelaşi tip pentru a se trage concluzii pertinente. Prin urmare studierea unor centre noi a fost mai recomandată şi s-a optat pentru această variantă chiar daca în solul Vădastrei, la adâncimi de până la 3 m, sunt înca multe de dezvelit şi asteaptă momentul descoperirii.

2.1.VĂDASTRA ÎN PERIOADA STRĂVECHE

2.1.1 VĂDASTRA ÎN PALEOLITIC

La începutul cuaternarului, dupa retragerea apelor Dunării spre sud, s-au format pe Delul Cişmelei dune între care una pe locul numit Măgura Fetelor, acoperite apoi cu loess gros de circa 3,50 m. Când duna s-a solificat, printr-o vegetaţie erbacee şi arborescentă, au venit şi s-au asezat la începutul paleoliticului superior primii locuitori, aurignacieni. ‘S-au aşezat’ în condiţiile în care sedentarizarea nu a avut loc înseamnă în realitate ,au lăsat urme’ şi nu locuire permanentă, sensul actual. Urmele aparţin etapei aurignacianului mijlociu, a doua fază a aurignacianului atestată pe teritoriul ţării noastre - etapă în care dispar tradiţiile de locuire ale paleoliticului inferior şi mijlociu şi întâlnim o locuire mai densă atestată prin numeroase descoperiri în aşezări de terasă 1.

Descoperirile de la Vădastra se înscriu pe linia celor de la: Boineşti (Ţara Oaşului), Cremenea (SE Transilvaniei), Tincova şi Romaneşti (Banat), Malu Roşu şi Giurgiu (Muntenia), Mitoc şi Ripiceni (pe Prut si Bistricioara), pe valea Bistriţei în Moldova.. Alte descoperiri de acest fel provin din peşterile de la Cioclovina, Ohaba Ponor şi peştera Gura Cheii- Râşnov din Transilvania, Băile Herculane din Banat , Baia de Fier şi Boroşteni din Oltenia, La Adam şi Cheia din Dobrogea2.

‘Locuitorii’ Vădastrei din aurignacianul mijlociu trăiau după cum rezultă din analiza polenului, solului şi cercetarea gasteropodelor într-o climă de stepă ceva mai uscată şi mai caldă decât cea de azi.

Stratul paleolitic se află între 2,90 şi 1,90 m adâncime şi prezintă un loess alterat de culoare galbenă deschis murdară cu vinişoare şi concreţiuni calcaroase 3. Gros de 0,60-0,25 m stratul se subţiază treptat spre nord, spre valea Obârşiei. Conţinutul cultural al acestui strat paleolitic este reprezentat prin unelte de silex şi prin faună. Silexurile, în majoritate calcedoniu, provin din platforma prebalcanică, aduse de om sau de ape. Mai târziu neoliticii au folosit silex din aceeaşi sursă. Unelte întregi şi fragmentare s-au găsit

puţine, aproximativ 2%, domină în schimb aşchiile prelucrate şi mai ales deşeurile ce probeaza că piesele erau cioplite pe loc 4. Alături de silex, provenit din cretacicul platformei prebalcanice s-a prelucrat şi cuarţitul provenit din şisturi cristaline din muntii Olteniei aduse de râurile mari, Olt şi Jiu5. Dintre uneltele de care s-au servit s-au putut păstra doar cele de silex: vârfuri de lance, răzuitoare, lame.

Fig. nr.5 Vârf de mână şi răzuitoare din stratul paleolitic de la Vădastra

În comparaţie cu mulţimea silexurilor fauna este săracă 6. Fragmentele de oase găsite au fost atribuite unele cerbului, altele unui rumegător mic ce nu mai există în prezent, o falangă aparţine unui Canis lupus de talie mare7. Există în schimb resturi foarte numeroase de cochilii de gasteropode şi de scoici ce provin probabil din balta sau pârâul Obârşia8.

Populaţia ce a folosit aceste unelte şi animale trăia fără să cunoască agricultura şi creşterea vitelor, erau mai mult culegători.

Dupa părăsirea aşezării de către paleolitici s-a depus un strat gros de peste 50 cm lipsit de resturi arheologice.

2.1.2 VĂDASTRA ÎN NEOLITIC

CULTURA V Ă DASTRA Aproximativ la începutul mileniului al IV lea o populaţie neolitică de păstori şi

de agricultori s-au aşezat pe Măgura Fetelor şi Dealul Cişmelei săpându-şi bordeie.

Mediul biogeografic era foarte favorabil vieţii, umiditatea fiind mai accentuată comparativ cu perioada paleolitica.

Fig.nr.6. Schiţa săpăturilor arheologice la Vădastra, în nord se află Măgura Cetate iar in sudul pârâului, Dealul Cişmelei cu Măgura Fetelor

Stratul neolitic de la Vădastra a fost împărţit încă de la început în urma observaţiilor făcute în Vădastra I, mai vechi, la adâncimi de 0,70- 0,75 m, destul de subţire (10-15 cm)1 şi cu o grosime maximă de 0,50 m pe Magură2, în care se deosebesc două parţi : una inferioară, mai compactă cu slaba nuanţă spre ruginiu şi una superioară, mai afânată, şi stratul Vadastra II. Acest al doilea strat are o culoare cenuşie închisă datorită conţinutului său de humus, este gros de 0,45-0,55 cm, are grosimea maxima, de 80 cm tot pe Măgura3 şi se subţiază spre nord unde se deosebeşte cu greu de Vădastra I. Pentru protecţie în perioada Vădastra II aşezarea a fost înconjurată cu un sanţ lat şi adânc4. Stratul Vădastra I 5 , cu numeroase resturi, indică că ocupaţiile principale erau creşterea vitelor (bou, oaie, capra, porc) şi cultivarea pământului – cum atestă pleava şi paiele din pasta vaselor de lut, cenuşa păioaselor şi pietrele de râşniţă. Numărul mic de oase de animale sălbatice şi peşte indică vânătoarea şi pescuitul drept mai puţin importante. Pentru nevoi gospodăreşti se prelucrau piatra, osul şi lutul. Din piatra se făceau răzuitoare, lame, toporaşe, din os de rumegătoare mari sule şi dăltiţe, din os tare

de câine ace. Lutul era folosit pe scara mai mare, vom reveni asupra prelucrarii lui odată cu prezentarea ceramicii şi uneltelor din lut. Stratul Vădastra II6 este şi mai bogat în resturi. Ocupaţiile principale au rămas tot creşterea vitelor şi agricultura ce se practicau pe o scara şi mai întinsă dovadă oasele numeroase de bovine utilizate la tracţiune, a cenuşei rezultate din arderea păioaselor şi a gropilor de bucate. Locuinţele de atunci erau dintr-un schelet de lemn cu pereţii din nuiele împletite, lipite cu lut amestecat cu paie şi pleavă. Uneltele sunt numeroase şi lucrate îngrijit : percutoare, răzuitoare, lame, toporaşe de piatra, un prim vârf de sageata şi o primă harpună de os. Ceramica, o vom prezenta ulterior, e în cantitate mare, o noutate în domeniu este prezenţa capacelor de vase, iar plastica e reprezentată şi ea printr-un număr relativ mare de fragmente din figurine antropomorfe de lut, ornamentate cu aceleaşi motive întâlnite pe ceramică. A fost documentată folosirea cuprului şi a chihlimbarului pentru podoabe.

Ceramica este de cea mai mare importanţă în rândul izvoarelor arheologice pentru a caracteriza o cultură arheologică, o aşezare, nivelul de civilizaţie de la un moment dat. La Vădastra ceramica este în cantitate mare şi predominant în stare fragmentară. Olarii culturii Vădastra au lasat cele mai desăvârşite complexe de ceramică excizată şi încrustată masiv cu substanţă albă provocând admiraţia arheologului Corneliu Mateescu care a săpat la Vădastra ce o considera de ‘ o splendoare nemaiîntâlnită până atunci în mediul neoliticului mijlociu’7 Ulterior frumuseţea ceramicii de Vădastra l-a determinat pe Vladimir Dumitrescu să aprecieze în lucrările sale ‘ Arta preistorică în România’ şi ‘Arta neolitică în România’ că alături de ceramica pictată a culturii Cucuteni, olăria culturii Vădastra constituie cea mai înaltă expresie a artei decorative a ceramicii din tot neoeneoliticul european8.

Marin Nica grupează ceramica din punct de vedere tehnic în trei mari categorii: de factură fină, de factură bună şi de factură rudimentară 9.

Ceramica fină este din pastă cu nisip mărunt compactă cu slip exterior şi culoare cenuşie cu nuanţe cărămizii şi negre, arsă aproape uniform. Pereţii lustruiţi au căpătat prin ardere o culoare neagră cu luciu metalic sau cenuşiu, cu nuanţe plumburii şi mai rar gălbui sau castanii. Această ceramică cunoaşte o mai mare complexitate de tehnică şi motive ornamentale. Tehnica inciziei fine caracterizează prima etapă apoi cea a exciziei. Suprafaţa exterioară , mai rar şi cea interioara sunt acoperite total sau parţial cu un slip frumos.

Ceramica de factură bună e cea mai numeroasă şi are o varitate de forme mai mare. Pasta ei e mai puţin compactă şi pe lângă nisip are şi pietricele iar suprafaţa nu este întotdeauna prea îngrijită, e fără lustru şi cu porozităţi. Cea de la Vădastra are pasta preparată din mornoasă vineţie aflată în albia pârâului Obârşia, la poalele Dealului Cişmelei sau din lut mâlos din balta şi matca Văii Cruşovului.

Ceramica de factură rudimentară sau de uz comun are pasta alcatuită din pleavă şi paie tocate, amestecată cu nisip sau pietricele. Stratul ei exterior este prost netezit şi cu neregularităţi. Ceramica culturii Vădastra are o mare varietate de forme: castroane, străchini, pahare, vase cilindrice, vase tronconice cu buza puternic evazată, vase bitronconice de

mărimi diferite, cupe cu picior şi fără picior, oale cu profilul bombat sau bitronconic cu partea superioara uşor arcuită iar buza dreaptă şi puţin răsfrântă, ceşti, , vase cu picior tronconic, vase bitronconice cu gât şi patru proeminenţe pe rotund, vase piriforme cu

Fig.nr.7. Măgura Fetelor, Resturile unei locuinţe din faza Vădastra II descoperite în 1969

gâtul cilindric şi arcuit în afară, vase mari de provizii cu pereţii groşi, vase cu profil în forma literei ‘s’, vase fructieră cu picior, vase sferice.

În tehnica ornamentală a culturii Vădastra se folosesc incizia, pliseurile (canelurile), impresiunile de puncte şi excizia. Incizia este fină şi uneori mai largă cu o tendinţa evidentă spre excizie iar spaţiile rămase sunt umplute cu alb. În cea mai mare parte ceramica este ornamentată cu motive decorative geometrice rezultate prin crestare.

Motivele esenţiale sunt în special spiralele şi meandrele dar se întâlnesc şi triunghiurile ‘ dinţi de lup’, succesiunile de romburi şi pătrate, tabla de şah. Spirala ia forme diferite precum spirala în S culcat, elemente spiralice, fărămiţări de spirală. Meandrele evoluează în meandroizi şi zig-zaguri orânduiţi în sisteme verticale sau orizontale. Spaţiul dintre ornamente este haşurat în reţea.O alta categorie de ornament este canelura organizată în zig-zaguri, unghiuri, linii orizontale şi oblice, căpriori şi spirale. În evoluţia ornamentării s-au produs permanent schimbări dar cele mai mari au avut loc în tehnica şi motivele ornamentale ale ceramicii fine. Aici se trece la excizarea totală a câmpului liber dintre ornamente şi încrustaţia acestuia cu pastă albă mărind efectul artistic al motivelor. Decorul e format din romburi sau hexagoane, meandre şi

spirale. Combinaţia acestor motive, lustrul, incrustaţia cu alb, roşu crud dau un efect ornamental cu totul deosebit, necunoscut până atunci în neolitic în zonă.

O altă etapă ce s-a facut remarcată în evoluţia ceramicii s-a caracterizat prin fărămiţarea şi îmbinarea într-o varietate foarte mare de elemente a motivelor şi din această cauză faza aceasta a fost numita ‘baroc’.

Fig.nr.8. Fructieră – cultura Vădastra

Fig. nr.9. Bust stilizat – cultura Vădastra4300-4000 î..Hr.

Nu toată ceramica este spectaculoasă, există şi vase ornamentate mai modest cu crestături, alveole cu unghia, simple înţepături triunghiulare sau rotunde sub forma unor cerculeţe, linii curbe sub forma unor ghirlande, crestături, brâuri sau gulere alveolate.

Pentru cei interesaţi există studii ce descriu detaliat aceste tipurile de ceramică, formele, prezintă evoluţia lor, tehnica confecţionării şi arderii, ornamentarea, evoluţia motivelor aşa că nu mai intrăm în amănunte.

În directă legătura cu olăritul trebuie amintite gropile de ars ceramica. Câteva astfel de gropi s-au gasit în stratul Vadastra II. Forma lor era aproape rotundă iar dimensiunile erau apropiate. Cea descoperită în 1956 avea diametrul de 0,75m iar adâncimea de 0,70 - 0,80 m1o.

Uneltele sunt următoarele ca importanţă în inventarul arheologic. În prima fază sunt înca frecvente microlitele specifice mezoliticului şi se menţine toporul calapod11. In stratul Vadastra I s-au găsit unelte din piatră şi silex în număr mai mic : răzuitoare, lame, toporaşe. În Vadastra II uneltele au aceleşi forme şi întrebuinţări : percutoare, răzuitoare, lame, dălţi dar sunt mai numeroase şi lucrate mai cu gust.

Osul a fost prelucrat de asemenea din belşug pentru confecţionarea de unelte şi podoabe. A fost folosit pentru dăltiţe şi sule de ornamentare a ceramicii, ace ce pot fi puse în legătură cu împletitul şi confecţionarea veşmintelor, ace cu urechi crestate în patru pentru răsucirea firelor, străpungătoare cu vârf alungit şi ascuţit, cutite pentru tăiat, răzuit, scobit, un harpon pentru pescuit.

Exista şi unelte din lut ars : fusaiole şi greutăţi întrebuinţate la războiul de ţesut. Dintre descoperirile arheologice făcute mai reţin atenţia bordeiele, vetrele, gropile de provizii, mormintele etc. ce ne oferă informaţii despre cultura materiala. Mai numeroase şi cu semnificaţii deosebite pentru cultura spirituală sunt reprezentările antropomorfe şi zoomorfe.

Fig.. nr.10. Ceramica – cultura VădastraÎn cadrul stratului Vădastra I întâlnim doar cateva figurine cu capul şi figura

feţei redate foarte schematic şi predomină piesele realizate neîndemânatic şi lipsite de ornament, de dimensiuni mici şi mijlocii. În faza Vădastra II reprezentările plastice sunt mai numeroase şi mai variate ca tipuri şi stiluri de ornamentare. Domină figurinele antropomorfe : diverşi idoli, o figurină pe care este indicată clar fota, statuete cu cap stilizat – cele mai remarcabile, cu păr pieptănat cu cărare şi în bucle, măşti umane ce-i reprezintă pe cei dispăruţi.

În cadrul inventarului arheologic oasele au fost analizate din doua perspective, ca materie prima pentru realizarea de unelte, aspect de care am amintit dar şi pentru a face aprecieri în legătura cu creşterea animalelor. Dat fiind că în neolitic domesticirea principalelor animale s-a încheiat şi ne aflăm la începuturile creşterii şi exploatării animalelor domestice s-au facut studii asupra oaselor de animale domestice găsite în stratul Vădastra I şi Vădastra II.

S-au gasit oase de bovine (55-60%), ovine (20%), caprine, porcine şi oase de câine. Analiza fragmentelor de oase de oaie au permis formularea unor concluzii : dimensiunile acestora erau mai reduse (trunchi cu lungime 88-90 cm, inaltime 64-65 cm si latime 68-70 cm) comparativ cu ale oilor de astăzi, capul era mai mic, în schimb aveau coarne mult mai mari. Se creşteau pentru piele şi lâna din care se confecţionau haine, pentru lapte, carne, din oase se faceau unelte iar din intestine se faceau corzi pentru arcuri 12.

Între oase s-a descoperit si un os considerat de profesorul Ghetie ca fiind falanga a treia de la piciorul anterior a unui cal mic si îndesat care nu era prea iute dar era folosit la călărie 13. Este prima dovadă a existenţei calului în mediul neolitic.

De asemenea materialul osteologic de bovine de la Vadastra a fost folosit pentru cercetări ce au vizat conformaţia articulară, conformaţia integrală exterioară a oaselor membrelor, structura macroscopică a epifizelor. Concluzia acestor cercetări este ca animalele au fost supuse la un efort mai mare decât cel indicat de constituţia lor corporală în consecinţă s-a presupus suprasolicitarea lor prin întrebuinţarea la diferite munci grele : arat, căratul recoltei, transportul lemnelor. A fost astfel lămurită problema utilizării bovinelor la tracţiune în neoliticul mijlociu şi s-a înţeles mai bine nivelul agriculturii de atunci 14.

Fig.nr.11. Altar de cult. Fig. nr.12. Scăunel neolitic Cultura Vădastra

CULTURA SĂLCUŢADeasupra stratului Vadastra II se afla stratul Sălcuţa, cu grosimi de la 10 cm 15 la

1,20 m16 cu pământ cenuşiu negricios cu o cantitate mai mare de humus. Sălcuţa, după o localitate din Dolj, este o cultura din regiunea Dunării inferioare ulterioară Culturii

Vădastra, înrudită cu Gumelniţa 17. Materialul arheologic este puţin şi sărăcăcios. Ceramica acesteia este lucrată dintr-o pasta mai puţin îngrijita, cu nisip grosolan, mici pietricele, uneori pleavă şi dintr-o pastă bună cu nisip mărunt18. Vasele, arse la temperaturi joase au, în general, culoare neagră cenuşie. Ca forme caracteristice se întalnesc străchini cu buza îngroşata în interior şi ceşti cu tortiţă. Motivele ornamentale sunt în forma de ‘ paranteze’. Se intalnesc şi urme de pictură cu grafit. Figurinele sunt comune, fără nimic deosebit19. Între unelte câteva răzuitoare de calcedonie nu se pot compara cu exemplarele gumelniţene dar sunt totusi îngrijite. Se mai deosebesc toporaşele de piatră şlefuită, o daltiţă, sule de os, un ac de cupru, resturi de râşniţe.

Fig.nr. 13. Figurină neolitică îmbrăcată în costumul din zonă

Resturile de râşniţă, pleava, oasele de animale domestice indică aceleaşi ocupaţii, cultura plantelor şi creşterea animalelor, iar oasele puţine de animale sălbatice şi lipsa armelor indică faptul că vânătoarea deţinea un rol cu totul secundar20. O noutate a acestei perioade este cultivarea pentru prima data la Vădastra a secarei 21. Stratul Sălcuţa este urmat de resturi ale culturii Coţofeni22, cultură din perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului23. Comparativ cu resturile celorlalte strate, urmele arheologice ale stratului Coţofeni sunt cu totul modeste. Fragmentele ceramice

au un decor din benzi cu liniute oblice paralele şi motive penate şi pasta puţin îngrijită24. Purtatorii acestei culturi au folosit Măgura ca loc de înmormantare25.

A fost descoperit un mormânt în 1970 despre care C. Mateescu a publicat ulterior realizând inclusiv planul acestuia, urmat de noi morminte descoperite în partea de vest. Mai este documentată cultura Glina III care însa ca şi cultura Coţofeni nu are strate arheologice la Vădastra ci doar unele urme ceea ce indică o locuire mai puţin intensă. La începutul epocii bronzului viaţa de pe Măgura Fetelor încetează pentru a reapare câteva secole mai târziu cand apar urme ale Hallstattului..

2.1.1 VĂDASTRA ÎN PALEOLITIC1. M. Petrescu Dimbovita, H Daicoviciu, D. Teodor, L. Barzu, F. Preda, ‘Istoria Romaniei de la inceputuri pana in secolul al VIII lea’, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995, pag. 262. ibidem3. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. V, 1959, pag. 634. ibidem, pag. 64 5. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra 1960 – 1966, in Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag 66. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. V, 1959, pag. 647. ibidem8. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra 1960 – 1966, in Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag 682.1.2 VĂDASTRA ÎN NEOLITIC1. Corneliu N. Mateescu, Săpaturi arheologice la Vădastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. VII, 1962, pag.1882. Corneliu N. Mateescu, Săpaturi arheologice la Vădastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag. 693. Corneliu N. Mateescu, Săpaturi arheologice la Vădastra 1970, pag. 20, in Materiale si cercetari arheologice, vol. X, 1973 si Corneliu N. Mateescu, Sapaturi arheologice la Vadastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, , pag. 704. Dumitru Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pag. 985. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, în Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag. 69-706. ibidem, pag. 70-717. ibidem, pag 718. Vladimir Dmitrescu, Arta preistorică din Romania, Editura Meridiane, Bucuresti, 1974, pag. 549. Marin Nica, Contributii asupra originii si dezvoltarii culturii Vadastra pe baza descoperirilor de la Farcasele – Caracal in Comunicari I, seria arheologica, Craiova, 1968, pag 3-1810. Corneliu N. Mateescu., Cuptoare de ars oale din a doua jumatate a secolului al XVIII –lea descoperite la Vadastra, Contributie la studiul cuptoarelor tronconice sapate in pamant, S.C.I.V, 19, 4, 196811. M. Petrescu Dimbovita, H Daicoviciu, D. Teodor, L. Barzu, F. Preda, ‘Istoria Romaniei de la inceputuri pana in secolul al VIII lea’, pag. 42, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 199512. Basile Ghetie et Cornelius N. Mateescu, Le mouton du neolithique moyen de Vadastra (Roumanie), L’Anthropologie (Paris), Tome 78 (1974), nr. 1, pag 5-1613. Corneliu N. Mateescu, Sapaturi arheologice la Vadastra, pag. 70, in Materiale si cercetari arheologice, vol. V, 195914. Corneliu N. Mateescu, Centenarul sapaturilor arheologice de la Vadastra, SCIV, tomul 22, nr. 4, 1971, pag 648

15. Corneliu N. Mateescu, Săpaturi arheologice la Vădastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. VII, 1962, pag.19016. Corneliu N. Mateescu, Săpaturi arheologice dela Vădastra, Cercetari arheologice din 1948, pag 93-9517. 1. M. Petrescu Dimbovita, H Daicoviciu, D. Teodor, L. Barzu, F. Preda, ‘Istoria Romaniei de la inceputuri pana in secolul al VIII lea’, pag. 50, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 199518. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vadastra, in Materiale si cercetari arheologice, vol. V, 1959, pag. 7119. ibidem20. ibidem21. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vadastra 1970, in Materiale si cercetari arheologice, vol. X, 1973, pag. 2222. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice dela Vadastra, Cercetari arheologice din 1948, pag 9523. 17. 1. M. Petrescu Dimbovita, H Daicoviciu, D. Teodor, L. Barzu, F. Preda, ‘Istoria Romaniei de la inceputuri pana in secolul al VIII lea’, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995, pag. 3324. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice dela Vădastra, Cercetari arheologice din 1948, pag 9525. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra 1970, in Materiale si cercetari arheologice, vol. X, 1973, pag. 22

2.2. VĂDASTRA ÎN PERIOADA ANTICĂ

Urmează firesc epoca geto-dacă şi cea romană, din care aşezarea păstrează unele mărturii arheologice. În această perioadă nu avem strate arheologice deci este o locuire mai putin intensă. Zona în care era situată Vădastra era însa o zona a imperiului ce pulsa de viată, o zona situată pe un important drum roman, ce lega Dacia de imperiu pe valea Oltului. Există descoperiri numeroase în zonă la Sucidava, Romula, dar şi Orlea, Obârşia, Grojdibodu.

EPOCA GETO-DACĂÎn această zonă în timpul geto-dacilor au existat aşezări numeroase cu un

inventar bogat. S-au descoperit urme de gropi pentru cereale şi chiupuri de dimensiuni mari pentru păstrarea acestora precum şi râşniţe, toate acestea fiind dovezi ale cultivării cerealelor şi a obţinerii de cantităţi apreciabile de produse. La Obârşia s-au găsit monede histriene şi din Callatis, la Gura Padinii monede macedonene din timpul lui Alexandru Macedon iar mai la nord la Slatina şi Maldăr – Coloneşti din timpul lui Filip al II lea iar la Orlea amfore greceşti ce confirmă existenţa unui nivel economic avansat şi a schimburilor comerciale1.

Geto-dacii incepand cu secolul IV i. Ch şi-au bătut propriile monede şi există în zona şi descoperiri de astfel de monede izolate iar în nordul judeţului chiar tezaure iar în secolele I. î. Ch – I d. Ch se foloseşte denarul roman2.

Cea mai importanta aşezare dacă din zonă, dava, adică cetate întărită, a tribului sucilor se afla la doar câţiva kilometri spre sud-est, la Dunăre. La Sucidava intr-o primă etapă a existat în secolele IV- II î.Ch. o aşezare deschisă, nefortificată, apărată natural spre sud de panta abruptă a terasei Dunării iar pe celelalte trei laturi de o viroagă naturală care la un moment dat a fost distrusă după care, la scurt timp, probabil în

timpul lui Burebista sau a unui urmaş al acestuia a apărut aşezarea fortificată. Aceasta avea un val de pămant lat între 8-9,40 m şi înalt de 1-1,34 m. urmat de o bermă şi de un şanţ de apărare şi a durat până la războaiele daco-romane3.

EPOCA ROMANĂ După cucerirea romană, anul 102 pentru teritoriile de la sud de Carpati, acest

teritoriu a fost inclus mai întâi Moesiei Inferior, până în 118-119 apoi Daciei Inferior iar din 167-169 până la retragerea romanilor a facut parte din Dacia Malvensis4. Odată cu cucerirea romană la Sucidava a existat o puternică viaţă economică, socială şi culturală oraşul fiind situat pe unul din cele mai importante drumuri din provincia Dacia, drum ce se îndrepta spre nord pe la câţiva kilometri est de Olt, trecea prin Romula (Reşca) şi prin defileul Oltului făcea legătura cu Transilvania.

Fig.nr. 14. Harta publicata de D. Tudor in anul 1959

Asadar Sucidava şi-a continuat existenţa, a fost ridicat un castru ale cărui urme au fost descoperite în curtea şcolii din Celei şi s-a dezvoltat o aşezare civilă romană ajungând în timp să fie înconjurată de şanţuri şi ziduri de apărare4. Numeroşi veterani au fost împroprietăriţi în zona şi s-au organizat formând un consiliu de curiales condus de doi quinquenales (doi membri ai consiliului aleşi pe 5 ani). Cea mai mare autoritate o avea însa comandantul militar local. În jurul Sucidavei se afla Territorium Sucidavense ce se învecina în nord cu Territorium Romulense. Acesta cuprindea numeroase aşezari rurale de tip roman din categoria pagus-urilor sau de tip vicus. Toate aşezarile din zona ce existau atunci, inclusiv Vădastra, şi acestea au fost numeroase (vezi harta - fig. 14), au facut parte din acest Territorium Sucidavense.

În a doua parte a secolului al III lea a început construcţia cetăţii romano-bizantine în cadrul cărei reţin atenţia clădirea cu hypocaust, fântâna secretă şi bazilica

paleobizantină ale cărei urme pot fi vizitate reprezentând cel mai important obiectiv turistic din zonă.

Importanţa zonei, dovedită şi de existenţa în apropiere a podului de la Dolni Vadin – Grojdibodu, pod de vase pe şapte perechi de picioare de lemn şi cu capete de pod din piatra ce datează din timpul lui Domiţian şi pe care a trecut Cornelius Fuscus când a fost atacata prima data Dacia5, a crescut şi mai mult odată cu ridicarea podului de la Sucidava – Oescus în anul 3286.

Fig.nr. 15. Harta descoperirilor arheologice din judeţul Olt indică la Vădastra descoperiri paleolitice, neolitice, din epoca daco-romană si din cea prefeudală

In timpul lui Constantin cel Mare în afara de pod se reface drumul dintre Sucidava si Romula şi este controlat teritoriul nord dunărean până la brazda lui Novac iar în timpul lui Anastasius şi Iustinian a fost refăcută cetatea şi controlată zona 7. Drumul de la Sucidava spre nord de care am mai amintit a fost un drum solid, cum

numai romanii ştiau să facă şi a fost folosit până în perioada modernă când s-a construit ceva mai la est de el şoseaua actuală. Ricman în monografia sa din 1928 spunea că o parte din cea mai sudică porţiune a lui, între Celei şi Vârtop era înca folosită atunci. Drumul a rămas în memoria localnicilor ca ‘drumul lui Traian’ sau ‘ drumul de piatră’ şi cea mai bună dovadă este apariţia sa în cea dintâi hartă românescă a zonei, harta stolnicului Constantin Cantacuzino. Drumul a fost recunoscut de Marsigli şi apare şi pe harta lui Schwantz întocmită pe când Oltenia era sub austrieci. Pe acest drum au mers revoluţionarii la 1848 de la Islaz la Caracal şi despre el scria Dumitru Tudor în 1979 că în ultimii ani brăzdarele tractoarelor au spart în multe zone masa lui de pietriş.

1. M. Ghitulica, Judetele patriei, Olt, Editura Sport –Turism, 1980, pag.382. ibidem 3. Florea Baciu, Ion Vartejaru, Monografia orasului Corabia, 2001, pag. 164. ibidem, pag. 185. Nicu Vintilă, Arhivele Olteniei, serie nouă, nr. 18 din 2004, Podul roman de la Grojdibodu, construit de Domitian si Fuscus, pag. 20-416. Florea Baciu, Ion Vartejaru, Monografia orasului Corabia, 2001, pag. 197. ibidem

2.3. VĂDASTRA ÎN PERIOADA MEDIEVALĂ

Pentru perioada medievală există numeroase dovezi ale existenţei şi continuităţii Vădastrei. Există descoperiri arheologice ce dovedesc existenţa unei aşezari şi hrisoave ce amintesc numele Vădastrei, sat vechi şi cu numeroşi ţarani.

Săpăturile arheologice pentru perioada medievală au scos la iveală un bordei, o groapă de cereale, fragmente ceramice, oase, câteva obiecte de fier şi o monedă pentru secolul al XIV lea şi un bordei cu şanţ, o groapă mai mică în care s-au gasit resturi de grâu carbonizat, un ac întrebuinţat drept undiţă şi o monedă pentru secolele XVII-XVIII.

Bordeiul a fost descoperit de arheologul Corneliu Mateescu în campania din 1961, după ce în 1948 a fost descoperit parţial. El era orientat NNE- SSV şi avea dimensiuni destul de mari: 7,60 m pe 3,10 m.Groapa era adânca pana la 0,93 m de la suprafaţa solului. Partea îngropata reprezenta 1/3 iar bordeiul se ridica deasupra solului cu 2/3 din total. Era construit din lemn de stejar iar resturile carbonizate ale furcilor indică faptul că acoperişul era în două ape1.

Bordeiul avea intrarea printr-un gârlici aflat în colţul de sud-est. În prima încapere se afla vatra iar în a doua, desparţită printr-un primez de lemn, era o mică banchetă de pământ întrebuinţată ca laviţă. În bordei s-au gasit mai multe fragmente de vase cu ornamente din caneluri şi valuri, caracteristice sfârşitului secolului al XIV lea. Un vârf de săgeata de fier, câteva cuie şi oase de cornute mici şi mari întregesc inventarul2.

Este prima reconstituire şi atestare a bordeiului cu gârlici care s-a întalnit în zona până în prima jumatate a secolului al XX lea.

În apropiere de bordei, spre nord s-a descoperit o groapă de bucate cu o capacitate de înmagazinare de 4000 kg grâu.

Importante sunt şi cuptoarele descoperite ce datează din a doua parte a secolului al XVIII lea, ce reprezintă cel mai simplu tip de cuptor cunoscut şi arata o continuitate a tradiţiei culturale pe linia cuptoarelor tronconice săpate în pamant în neoliticul mijlociu. Aceeaşi continuitate rezultă şi din tradiţia tehnicii de construcţie a bordeiului cu vatră sau din tradiţia gropilor ‘de bucate’ , deopotrivă folosite din neolitic până de curand la Vădastra şi în regiune, ca şi din tradiţia motivelor decorative de pe unele piese de port ce se recunosc pe figurine din faza mai nouă a culturii Vădastra3.

Putem spune ca este un sat vechi dat fiind că prima menţiune scrisă a vânzării lui datează din 1491/1492 şi se referă la un eveniment anterior, iar faţă de momentul vânzării în mod cert satul era mai vechi măcar cu câţiva ani. Aşadar putem aprecia formarea lui cel tarziu la începutul secolului al XV-lea.

Descoperirile arheologice medievale: bordeie, cuptoare, gropi de provizii şi moneda emisă de Mircea cel Bătrân, datată 1394-1396 permit plasarea naşterii acestui sat in secolul al XIV lea şi chiar mai devreme.

Că era un sat numeros putem aprecia după faptul că a fost vândut pe un preţ foarte bun ceea ce însemna că pe langă moşie existau şi braţe de muncă numeroase, cele ce dădeau forţa unei moşii în contextul depopulării, a fugii de pe moşie şi a altor astfel de realitaţi specifice evului mediu românesc.

Cel mai vechi document, atestarea documentară cu alte cuvinte, se plasează undeva in intervalul 1 septembrie 1491 – 31 august 1492 şi este un document emis de cancelaria lui Vlad Călugărul. Intervalul nu poate fi precizat mai exact deoarece pe hrisovul respectiv s-a pastrat doar anul, 7000 de la facerea lumii fără lună şi zi, adică intervalul 1 septembrie 1491 – 31 august 1492.

Acest prim hrisov conţine următorul text: ‘ Bunilor şi credincioşilor şi preacinstiţilor, puternicilor jupan Barbului al Craiovei şi cu fraţii lui: jupan Pârvul si Danciul şi Radul, carei au ridicat din temelie întru tot cinstit ce iaste mai sus zis hram la râul ce se chiama Bistriţa şi au înfrumuseţat cum se cade şi au adaos sate, anume: Plăvicenii şi Şoasul tot, cu tot hotarul şi cu viile şi cu zeciuiala de vin ce să cade dintr-aceste ocine, căci iaste al lor hotar şi Brâncovenii toţi şi Gândenii şi Vădastra, ce iaste cumpărată de Vladul, drept aspri 15000 si Potelul cu Balta Albă si Pârâul tot şi Mălurenii, ce i-au adaos jupânul Hamza. Şi iar au adaos aceşti boiari Bogdăneştii de la Codmeana şi ţiganii câti scriu, toţi. Drept aceea întărit-am şi domnia mea , eu aceasta carte a domniei mele.4’ Documentul este urmat de un altul, emis imediat după primul, deci tot în intervalul 1 septembrie 1491 – 31 august 1492 prin care se enumeră donaţiile lui Barbu banul Craiovei, sate şi sălaşe de ţigani5. Iar pe 16 martie 1494 tot Vlad Călugărul emite un hrisov de întărire a proprietăţilor mănăstirii Bistriţa în care este menţionat pentru a treia oara într-un act numele Vădastrei6.

Fig. nr. 16. Mănăstirea Bistriţa, înzestrată cu 88 de moşii între care si Vădastra

Urmatoarele două menţiuni scrise datează din 1508 şi sunt două hrisoave prin care Mihnea cel Rău confirmă şi întăreşte proprietăţile mănăstirii Bistriţa. Domnitorul aminteşte pe boierii Craioveşti, ctitorii mănăstirii Bistriţa şi donaţiile făcute de ei acesteia: ‘…vlăşatelii noştri buni şi credincioşi şi preacinstiţi: jupan Barbul ban Craiovescul cu fraţii săi jupan Pârvul mare vornic şi jupan Danciul mare armaş şi jupan Radul..... şi au înălţat din temelie hramul mai sus zis, întru totul cinstit pe râul numit Bistriţa şi l-au împodobit cum se cuvine şi au dăruit satele numite Plăviceanii pe Şăoşu cu tot hotarul şi viile şi cu zeciuiala de vinărici ce se va cuveni de pe acea ocină, oricât le este lor hotarul . Şi Brâncoveanii toţi şi Gândeanii şi Vădastra Toată, ce au cumpărat-o de la Vladul, pentru 12000 de aspri şi Potelul tot şi cu Balta Albă şi Pârâul tot şi Mălureanii, pe care le-au dăruit jupan Hamza înca din zilele lui Vlad Voievod. Şi apoi încă au daruit acei vlaşteli Bogdăneii de la Codmeana toţi şi Milostea toată şi Slătinorele toate. Şi ţigani, anume…, o vie de la Căzăneşti, ..căşăritul din judeţul Vâlcea.... vama de la Secui pe Jiu…7’

Pentru secolul al XVI lea există numeroase alte documente ce confirmă informaţiile din documentele din 1491/1492 si 1508 şi chiar vin cu altele suplimentare.

Tot din aceste prime hrisoave aflăm statutul unui astfel de sat mănăstiresc, ce datorii avea şi faţă de cine: ‘ cu acele de mai sus zise sate, pentru că le-am slobozit domnia mea de toate slujbele şi dajdiile, afară de dare şi de oaste şi orice alta se cuvine

din aceste sate, totul să fie al mănăstirii, fie grâu, fie vin, fie stupi, fie orice ar fi, sau gloabe, nimeni dintre slugile şi dregătorii domniei mele şi dintre cei trimişi dupa slujbele domniei mele să nu îndrăznească a lua nimic de la acele mai sus zise sate mănăstiresti, ci să aibă amestec egumenul şi trimişii săi cu acele sate. Şi ce le va fi de trebuinţă, după lege să-şi ia din ele, iar alţii nimeni de nici un lucru să nu-i tulbure8 ’.

În 1520 domnitorul Neagoe Basarab întăreşte mănăstirii proprietatea asupra moşiei Vădastra. Apar alături de aceasta o parte din satele pomenite în hrisoavele din 1508 dar există şi unele diferenţe atât la sate cât şi-n ce-i priveşte pe ţigani9.

Pe 22 mai 1524 Vladislav al III lea scuteşte satele mănăstirii Bistriţa de toate dările şi slujbele şi porunceşte vecinilor să asculte. În înşiruirea de proprietăţi apar satele: ‘ Şeoşul şi Băbeanii şi Milostea şi Pârâul şi Potel cu balta şi Vodeastra şi Gândeanii şi Vultureştii şi Stroeştii’10.

În 12 mai 1529 este rândul lui Moise Voievod să emită două hrisoave prin care să confirme mănăstirii proprietăţile şi să acorde scutiri de toate dăjdiile şi slujbele în afară de bir, de haraci şi de oastea cea mare11.

În 23 iunie 1530 Vlad Înecatul scuteşte la rândul lui de toate dajdiile şi slujbele satele: ‘ Şeoşul şi Bâdenii şi Milostea şi Pârâul şi Potelu cu balta şi Vodastra şi Gândenii şi Vâltureştii şi Stroeştii şi Celeiul cu gârla şi Muscelul şi Tismeana şi Grădiştea’12.

Din timpul lui Mircea Ciobanul s-au păstrat două documente ce interesează Vădastra, unul din 1545 iar altul din 1547. Primul reia cu lux de amănunte daniile boierilor Craioveşti aşa că merită menţionat: ‘jupan Barbul banul Craiovei şi fraţii săi , jupan Pârvul mare vornic şi jupan Danciul marele armaş şi jupan Radul şi au ridicat din temelie atotsfinţitul mai sus zisul hram pe râul numit Bistriţa şi l-au înfrumuseţat precum se cuvine şi i-au dăruit satele anume: Plăviceni pe Şoaş cu tot hotarul şi viile şi cu zeciuiala din vinărici, cât se cuvine şi viile de la Râmnic şi cu locul cât îl au şi Gândenii şi Vădastra pe care au cumpărat-o de la Vladul pentru 15000 de aspri şi pe câmp unde se cheamă Vişina, pe unde au fost fătăciunile vădastrenilor şi Potelul cu Balta Albă şi jumatate din Celeiu cu Sălistioara, pentru că au fost cumpărate cu 5000 de aspri şi pentru 300 de oi şi pentru 6 boi şi pentru doi cai buni şi Pârâul tot şi Tupsa şi Jupăneştii toţi şi Răzlovul şi Obârşia Desului şi Răchita şi Mălenii şi Gura Comăneştenilor şi Mălurenii toţi şi Bogdăneştii de la Codmeana toţi şi Milostea toată şi din Sârbeşti partea lui Dan şi jumatate din Băbeni şi jumatate din Tismana şi Tarsa cu tot hotarul. Şi încă a dăruit băneasa cea bătrâna, la moartea ei un sat care i-a fost de zestre, anume Stroeştii toţi. Şi încă a dăruit jupan Stroe, fratele lui Bădica, la moartea lui Muşcelul tot. Şi încă au cumpărat călugării nişte mori de la Vulpeni, pentru 5500 aspri. Şi încă şi morile care sunt pe Râul Doamnei care se cheamă Crângure şi cu câta ocina au în jurul morilor. Şi ţigani...13’

Din mai 1547, datează al doilea document ce se referă exclusiv la Vădastra: ‘ sfintei mănăstiri Bistriţa ca să-i fie ocină satul Vădastra Mare, pentru că îi este veche şi dreaptă ocină şi dedina şi dată încă în zilele lui Vlad Voievod Călugarul de către boierii Pârvulesti, Craioveşti , care a fost dedina lor.

Iar apoi, a avut pâră înaintea domniei mele cu Stoica Picior, căci au fost cotropiţi de Stoica Picior în zilele lui Radul Voievod Călugarul. Şi l-am sorocit înaintea domniei

mele , ca sa stea faţa, să se pârască înaintea domniei mele. Iar el nicicum n-a vrut să vină înaintea domniei mele. Iar domnia mea întru aceasta am cercetat şi am judecat , cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am aflat domnia mea că a fost de moştenire al Craioveştilor şi cumpărat de la Vladul cel Gros, pentru 15000 de aspri şi pentru un cal bun. De aceea a rămas Stoica Picior de lege dinaintea domniei mele , că mai mult amestec să nu aibă cu acel sat ci am dat domnia mea acest sat mai sus –zis sfintei mănăstiri.14’

Acelaşi Stoica Picior încearcă să obţina moşia Vădastra odată cu schimbarea domnului sperând ca demersul lui să aibă mai mult succes. Nu reuşeşte însa şi domnitorul Patrascu Voievod, la 26 mai 1556 de la curtea sa din Târgoviste emite un nou hrisov în favoarea mănăstirii: ‘ să-i fie satul anume Vădastra Mare tot şi cu tot hotarul, oricât se va alege de pretutindeni, pentrucă este veche si dreaptă ocina a sfintei mănăstiri mai sus zise şi cumpărată de răposatul Barbul ban al Craiovei de la Vladul Grosul cu 15000 aspri gata, înca din zilele răposatului Vladul Voievod Călugărul. Şi a dăruit Barbul ban acel sat care e mai sus scris sfintei manastiri, ca să fie fraţilor de hrană şi sfintei mănăstiri de întărire, iar lui şi părinţilor lui veşnică pomenire. Iar apoi, au avut călugării pâră cu Stoica Picior vornic înaintea răposatului Radul Voievod, părintele domniei mele şi a jurat atunci Stoica Picior cu 12 boieri. Şi a ţinut Stoica Picior satul până acum în zilele domniei mele. Astfel iaraşi au avut pâră călugării cu Stoica Picior. Şi aşa a pârît el inaintea domniei mele că nu a cumpărat Barbul ban al Craiovei acel sat mai sus zis ci l-a cotropit pe Vlad Grosul cu sila. Iar domnia mea am cercetat şi am judecat, dupa dreptate şi dupa lege, cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele. Şi am citit domnia mea cartea veche de cumpărare din zilele răposatului Vlad Voievod Călugărul. Astfel am văzut domnia mea că acel sat care este scris pe nume este veche şi dreaptă ocina a sfintei mănăstiri. Ci înca au luat călugării lege, 24 boieri, peste legea lui Stoica Picior şi aşa i-au adus călugării înaintea domniei mele şi au jurat. Si am luat domnia mea boii acelor 12 boieri care au jurat înaintea răposatului părinte al domniei mele15’ după care urmează enumerarea martorilor.

În 1570 Alexandru Voievod iar în 1594 marele domnitor Mihai Viteazul emit hrisoave de o importanţă deosebită pentru satul vecin cu Vădastra la apus, satul Urzica, deoarece în 1570 este vorba de atestarea, certificatul de naştere am putea spune, acestui sat, atestare reconfirmată în 1594.

Hrisovul din 157016 este asemănător celor din 1547 şi 1556 fiind vorba tot de o încalcare a moşiei Vădastrei ce aparţinea călugarilor de la Bistriţa, de data aceasta încălcarea venind din partea lui Stinţa din Obârşia. Ca şi în cazurile precedente concluzia domnului şi celor 12 boieri ce au cercetat cazul este ca Vădastra aparţine mănăstirii iar Stinţa nu are ‘ nici un amestec în ocina sfintei mănăstiri, nici mult şi nici puţin’. Cu această ocazie sunt amintite şi hotarele: ‘ la măgura cu stâlpul până la teiu şi din sus de Obârşie şi până la Măgura Stoinei, apoi de aici din Măgurice şi până în drumul lemnelor, la hotarul Mariei şi până unde se împreună hotarul Urzicei cu hotarul Vădastrei’.

Fig. nr. 17. Mănăstirea Bistriţa, înzestrată cu 88 de moşii între care şi Vădastra

Hrisovul din 1594, din timpul lui Mihai Viteazul se referă la vinderea moşiei Urzica pentru 17400 aspri şi sunt amintite hotarele prilej cu care observăm importanţa măgurilor între alte repere: ‘ semne au pus ca să ştie de la Măgura cu Piatră până la Grindul cu Nisip, până la poiană şi la Măgura Obedelor şi Măgura cu Crucea şi Măgura Ţiganului, până la drumul Vădastrei, la Piatra Mariei până la culare cu tufele, din piatră în piatră , din priloagele oveselor la Drumul Piscului, la Piscul Cârn , la drumul Rusciei17’.

La mijlocul secolului al XVII lea satul are acelaşi statut, dovadă zapisul18 emis de Constantin Şerban în 1655 prin care porunceşte sătenilor din Vădastra, Potel şi Celei să asculte de mănăstirea Bistriţa. Porunca vine în urma plângerii călugarilor ‘ cum ca v-aţi megieşit, umblaţi di capetele voastre hoţeste şi nu viţi să ascultaţi di poruncile şi di învăţăturile părinţilor’. Cei reclamaţi de mănăstire erau ţăranii din Vădastra, Potelu şi Celei. În concluzie în decursul anilor între reprezentanţii mănăstirii si rumânii acesteia au existat şi tensiuni. De nenumărate ori ţăranii s-au opus ordinelor egumenului mănăstirii. Că nu este vorba de un act izolat stă mărturie documentul19 din 1663 din timpul lui Grigore Ghica când situaţia este identică iar domnitorul trimite o carte prin care cere ţăranilor supunere şi ascultare. De asemenea în 13 ianuarie 1703 ca răspuns la faptul că părintele Ştefan, egumenul de la Bistriţa s-a plâns domnului acesta, Constantin Brâncoveanu, le trimite mesaj că: ‘voi trimite domnia mea de vă va aduce aici, pe care veţi fi acei neascultători, şi rea scârbă şi mare certare veţi petrece de la domnia mea’ pentru că ‘nu vreţi să lucraţi ci staţi împotrivă20’. În 11 ianuarie 1709 tot domnitorul Constantin Brâncoveanu porunceşte ţăranilor să dea ascultare: ‘nu vă iaste frică că vă voi trimite un armaş de vă va tăia

urechile tot den cap şi vă va purta prin toate satele tot bătându-vă despuiaţi’21. Ultimile două mesaje au fost adresate ţăranilor din Potelu, respectiv Potelu şi Celei. Faptul că nu se adresează şi vădăstrenilor nu înseamnă că ei aveau un alt statut sau că erau mai mulţumiţi, pur şi simplu în acele ocazii cei de la Potelu şi Celei au atras atenţia cu nesupunerea lor iar vădăstrenii şi-au avut şi ei momentele lor nedocumentate însă.

Această problemă, a neînţelegerii dintre proprietarul moşiei şi cel ce o munceşte, s-a acutizat în timp si s-a prelungit, culminând cu răscoalele ţărăneşti, pâna la aplicarea reformei agrare a lui Cuza şi a celei de după primul război mondial.

Prin pacea de la Passarovitz din 21 iulie 1718 încheiata în urma războiului austro-turc (1716-1718) Oltenia trece sub stăpânire austriacă. Vădastra, sat oltenesc face parte şi ea din Imperiul Habsburgic în intervalul 1718-1739. Prin pacea de la Belgrad din 18 septembrie 1739 încheiată în urma războiului ruso-austro-turc, Oltenia revine la Ţara Românească.

În perioada cât s-a aflat sub stăpânire austriacă Oltenia a fost reorganizată politic şi economic. Imperiul Habsburgic a reorganizat sistemul fiscal ceea ce dovedeşte că înainte de toate dorea sa exploateze cât mai bine noua provincie achiziţionată. S-au stabilit şapte staţiuni vamale din care o parte aveau şi filiale. Fiecare din acestea era condusă de către un vameş care avea ca ajutor câte un călăraş. Pe lângă călăraş se mai aflau pe linie vamală prin sate câte doi străjeri.

Aşadar Vădastra a fost iniţial un sat ce faceă parte din domeniile unui boier, deci era locuită de ţăranii dependenţi ai acestuia iar apoi a fost cumpărată şi dăruită mănăstirii rămânând tot sat dependent dar mănăstiresc.

În concluzie aşezarea a fost permanent locuită în această perioadă de ţărani dependenţi ce lucrau pământul ce aparţinea mănăstirii şi în schimbul loturilor în folosinţă primite de la aceasta aveau binecunoscutele obligaţii feudale: darea în muncă, în produse şi mai târziu cea în bani.

1. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, Materiale si cercetari arheologice, vol. VII, 1961, pag. 612. ibidem3. Corneliu N. Mateescu, Săpături arheologice la Vădastra, Materiale si cercetari arheologice, vol. VII, 1962, pag. 190 si Corneliu N. Mateescu., Cuptoare de ars oale din a doua jumatate a secolului al XVIII –lea descoperite la Vadastra, Contributie la studiul cuptoarelor tronconice sapate in pamant, S.C.I.V, 19, 4, 19684. D.I.R. , secolul al XIII lea, al XIV lea, al XV lea, B. Tara Româneasca, (1247-1500), doc. 213, pag. 2065. ibidem, doc. 214, pag. 2076. ibidem, doc. 233, pag. 224 7. D.I.R. , secolul al XVI lea, B. Ţara Românească, vol I. (1500-1525), pag. 42-44 8. ibidem, pag. 49-50 9. ibidem, pag. 155 -157 10. ibidem, pag. 174 -17511. D.I.R. , secolul al XVI lea, B. Tara Româneasca, vol II (1526-1550), pag. 62 si 63 iar in D.R.H. doc. 72,73 pag. 119-12112. ibidem, pag. 81-8213. ibidem, pag. 326-32814. ibidem, pag. 353

15. D.I.R. , sec. al XVI lea, B. Tara Romaneasca, vol. III (1551-1570), doc. 56, pag.45-4616. ibidem, doc. 441, pag. 38417. D.I.R., sec. al XVI lea, B. Tara Româneasca, vol.VI(1591-1600), doc. 154, pag. 139-14018. Stelian Ghigeanu, Monografia comunei Ianca, Editura Sitech, Craiova, 2001, pag.33 cu trimitere la Arh. Stat. Buc, Fond Manast Bistrita, pach.LXII, doc 11719. ibidem, doc. 10320. ibidem cu trimitere la Docum Relatii agrare in veacul al XVIII lea, T.R., vol.I, Bucuresti, Ed. Academ, 1961, pag. 19821. ibidem, pag. 222

2.4. VĂDASTRA ÎN PERIOADA MODERNĂ

Revoluţia condusă de Tudor VladimirescuRegimul fanariot a oferit cauze multiple de nemulţumire unor largi categorii

sociale progresiste dar şi majorităţii populaţiei, ţărănimea. Izbucnirea unei revoluţii era iminentă.

Izbucnită în februarie 1821 revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a ridicat la luptă întreaga Oltenie. În drum spre Bucureşti, în intervalul 6-10 martie, Tudor a oprit la Slatina unde l-a înlocuit pe ispravnicul judeţului cu unul favorabil lui. În aceste zile este contactat de Iancu Jianu, haiduc binecunoscut în zonă care se alătură cu ceata lui şi cu aproximativ 100 de ţărani din zona Caracal revoluţiei şi devine căpitan al lui Tudor Vladimirescu1. Iancu Jianu a avut o ceată de 21 de tovarăşi de haiducie care l-au însoţit la revoluţie şi au rămas pe lângă el pe toată durata vieţii lui iar în timpul revoluţiei a plătit şi câţiva mercenari sârbi şi bulgari2. După asasinarea lui Tudor Vladimirescu cetele de panduri din Oltenia s-au opus turcilor la Zăvideni pe Olt pe 26 mai şi la Drăgăşani pe 29 mai, lupte în care inegalitatea de forţe şi-a spus cuvântul iar pandurii au suferit mari pierderi3.

Revoluţia a pus capăt regimului fanariot şi a deschis o nouă epocă în istoria Principatelor. Zece ani mai târziu, în 1831 Principatele aveau primele legi fundamentale, Regulamentele Organice. Tot atunci s-a realizat o catagrafie a Ţării Româneşti şi aflăm despre comuna Vădastra că se situa în Plasa Mijlocului, aparţinea mănăstirii Bistriţa, avea 170 familii şi 31 feciori de muncă4.

Revoluţia de la 1848Acest eveniment major al istoriei poporului român, ce prin programele sale

schiţează traiectoria şi obiectivele României moderne a fost un moment în desfăşurarea căruia s-au implicat direct diferite personalităţi dar şi o mare parte a populaţiei din zonă.

Revoluţia s-a declanşat pe 9 iunie la Islaz unde probabil în marea masă de participanţi existau mai ales locuitori ai satelor din apropiere, deci şi Vădastra. Aici I. H. Radulescu a citit “Proclamaţia de la Islaz’, principalul document programatic al revoluţiei din Ţara Românesca şi care a avut rol de Constituţie până la înfrangerea revoluţiei. ‘Proclamaţia de la Islaz’ este programul revoluţionarilor munteni ce alături de programele moldovenilor, bucovinenilor, bănăţenilor şi transilvănenilor prezintă dezideratele românilor în acel moment.

Unul dintre cei mai importanţi lideri ai revoluţiei a fost Popa Radu Şapcă din Celei. El a fost ales în prima variantă a guvernului revoluţionar provizoriu alături de Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell şi Nicolae Pleşoianu. Un rol activ şi decisiv l-au avut Gheorghe Magheru, prefectul judeţului Romanaţi. Maiorul Cristian Tell şi căpitanul Nicolae Pleşoianu, amintiţi ca membri ai guvernului provizoriu erau comandanţii unor trupe pe care se putea conta de partea revoluţiei. Acesti lideri ai revoluţiei au fost urmaţi de un popor numeros iar în tabăra militară de la Râureni s-au aflat luptători din 78 de localităţi ale judeţelor Olt si Romanaţi, ceea ce dovedeşte amploarea mişcării.

Revoluţionarii, însoţiţi de o multime numeroasă şi subunităţi militare, în marşul lor spre Craiova au trecut prin Cruşov- unde au petrecut noaptea de 10 iunie, noapte în care au stabilit planul de desfăşurare a revoluţiei5, apoi în dimineaţa de 11 iunie s-au îndreptat spre Caracal. Pe câmpul târgului săptămânal de la Caracal a avut loc o mare adunare populară unde s-a citit Proclamaţia6. Totodată aici s-au dat primele decrete ale guvernului revoluţionar. Au ajuns la Craiova unde era prefect de Dolj fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, Iancu Bibescu. Acesta a încercat să se opună intrării revoluţionarilor în oraş dar în faţa reacţiei locuitorilor a fost silit să-şi retragă unităţile militare. Guvernul provizoriu a poposit la Craiova până pe 15 iunie, interval în care la Bucureşti se declanşează revoluţia iar revoluţionarii preiau puterea. În drum spre Bucureşti revoluţionarii au trecut prin Slatina unde populaţia şi autorităţile locale i-au primit cu entuziasm.

Revoluţionarii au guvernat ţara timp de trei luni, perioadă în care au luat unele măsuri progresiste. Guvernarea lor nu avea cum să dureze în contextul presiunilor din partea imperiilor vecine: otoman, ţarist, habsburgic. Pe 13 septembrie după victoria otomană de pe Dealul Spirii turcii înlocuiesc locotenenţa domnească ce a succedat guvernului revoluţionar cu un caimacam şi se revine la Regulamentul Organic

Din documentele vremii ne-a rămas în listele de dorobanţi participanţi la revoluţie numele lui Stancu Bulintişi7 din Vădastra, printre numele altor dorobanţi din satele vecine. Acesta n-a fost însă singurul reprezentant al satului implicat în evenimente al carui nume îl cunoaştem. Dupa înfrângerea revoluţiei s-au întocmit liste cu persoanele acuzate de participare la revoluţie. Între alţii apar Ştefan Protopopescu din Vădastra chemat alături de Stoica Soreanu şi Ioan Turcea din Dăbuleni în faţa cârmuirii de Romanaţi pentru participarea la arderea Regulamentului Organic8. De arderea Regulamentului Organic în Caracal pe 13 septembrie 1848 este acuzat şi protopopul Marin Văzăstreanu din satul Vădastra care în final este declarat nevinovat de Comisia de cercetare a celor amestecaţi în fapte revoluţionare9. Dacă aceştia au scăpat mai devreme sau mai târziu de acuzaţii sau persecuţii Popa Radu Şapcă a fost închis timp de 7 ani în Imperiul Otoman la Brusa iar când a scăpat şi a revenit acasă a fost căutat din nou de turci pentru a fi arestat. După câţiva ani, când domnitorul i-a recunoscut meritele şi l-a întrebat ce doreşte nu a cerut decât sa fie egumen de mănăstire şi aşa a şi fost10.

În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1856) se crează odată cu războiul Crimeei (1853-1856) un context favorabil unirii Principatelor. Prin acţiunea unioniştilor în marile oraşe europene şi câştigarea unor puteri de partea unirii, se obţine la Congresul de pace de la Paris prevederea organizării de adunări ad –hoc pentru consultarea

populaţiei în chestiunea unirii. În ţară se creează la Bucureşti un Comitet Central Unionist în 1856, iar în 1857 ia naştere la Caracal un Comitet Judeţean Unionist care a trecut la întocmirea listelor electorale. Din Romanaţi sunt trimişi la Bucureşti ca reprezentanţi în divanul ad-hoc Ion Dimitriu din Caracal din partea orăşenilor, Marin Pârcălăbescu din Rotunda din partea sătenilor, Gheorghe Cârjeu din partea micilor proprietari iar din partea marilor proprietari colonelul Ştefan Vlădoianu şi serdarul Stănuţa Jianu11. Evenimentele au evoluat în sensul dorit de români şi aşa se ajunge la unire şi la domnia lui Cuza.

Domnia lui Al. I. CuzaCei şapte ani de domnie ai lui Al. I. Cuza au fost bogaţi în realizări şi reforme.

Legislaţia adoptată acum se face resimţită până în cele mai mici comunităţi. Dintre toate domniile, dintre toţi domnitorii, Vădastra cel mai mult datorează acestui domn moldovean. Acum se împlineşte prin aplicarea reformei secularizării averilor mănăstiresti din decembrie 1863 şi a reformei agrare din august 1864 visul ţăranului vădăstrean de a avea bucata lui de pământ. Prin legea secularizării averilor mănăstiresti un sfert din teritoriul ţării trece în proprietatea statului. În aceasta categorie intra şi numeroasele proprietăţi ale mănăstirii Bistriţa deci şi Vădastra. Din acest pământ statul împroprietăreşte 511342 de familii cu o suprafaţă de aproximativ 2, 038 milioane hectare12 şi se constituie Domeniile Statului administrate mai întai de o direcţie apoi chiar de un minister, domeniu din care s-a arendat dar s-au facut si împroprietăriri şi vânzări. Ţăranii urmau să plătească despăgubiri timp de 15 ani şi nu aveau voie să vândă pământul timp de 30 de ani. Alte 106000 familii şi-au putut cumpăra pământ. Tot prin aceasta lege se desfiinţau toate obligaţiile în produse sau muncă ale ţăranilor către proprietarii de pământ. Şi tot acum în sfârşit copiii vădăstrenilor pot merge la şcoala şi desluşi tainele cărţii prin aplicarea Legii instrucţiunii publice din 5 decembrie 1864 prin care învăţămăntul primar devine gratuit şi obligatoriu.

Documentele13 datează şcoala din sat în noiembrie 1858, cu două-trei luni înaintea începerii domniei lui Cuza şi se păstrează chiar şi numele primului învăţător – Ion Popa Mihai dar legea lui Cuza a fost binevenită. Următorii învăţători au fost Iliescu şi Florea Florescu care are meritul că în anii 1914-1915, prin stăruinţa sa ( deşi atunci deja era pensionar) s-a construit un local mare cu patru clase pentru şcoală, dar vom reveni cu informaţii la capitolul despre şcoală.

Din ‘Monografia judetului Romanaţi’ realizată de Ricman aflăm că tot din timpul domniei lui Cuza, mai exact din 1864, când au devenit liberi şi proprietari vădăstrenii şi-au ales primar.

Revenind la legile lui Cuza este de reţinut faptul că prin legea din 1863 moşia Vădastra este trecută în proprietatea statului, fiind lucrată prin arendare. În 1864 prin legea rurală sunt împroprietărite din o parte a pământului mănăstirii trecut la stat 180 de familii14. Documentele deţinute de Direcţia Judeţeana Olt a Arhivelor Naţionale referitoare la împroprietărirea din 1864 sunt într-o stare avansată de deteriorare şi nu pot fi consultate până nu are loc o restaurare a lor. Ne mulţumim momentan cu aceasta cifra – 180 de familii ce au devenit proprietari. De la Bătrînca Constantin, un ţăran sfătos ce poate fi considerat o adevarată enciclopedie a întâmplarilor şi evenimentelor legate de sat şi de oamenii lui şi nu numai am aflat că la împroprietarire ar fi fost doar

trei locuitori din categoria fruntaşilor. Rămâne ca în viitor cercetările la arhivă să confirme sau nu ce susţine bătrânul. Sunt şanse mari să fie adevărat, alte povestiri ale dumnealui fiind verificate şi dovedite drept reale.

Împroprietărirea de la 1864 s-a făcut după puterea de muncă a ţăranului, fruntaşii ce aveau două perechi de boi primeau mai mult pământ, mijlocaşii, cu o pereche de boi, mai puţin iar pălmaşii, cei ce nu aveau boi, şi mai puţin. Bătrânca Constantin susţine că la Vădastra au facut parte din prima categorie, a fruntaşilor: un stramoş al lui Iancu Ciorecan, zis si Iancu Nuci pentru ca avea o gradină cu nuci, care a fost şi primar, Radu Rădulescu, care l-a rândul lui a fost până tarziu, după razboiul de independenţă când primar când notar şi este amintit şi de St. Ricman, şi un strămoş al domnului Bătrînca Constantin, de-ale Boier Radu. Doar aceştia susţine dumnealui au primit pământ mai mult. Marea majoritate a ţăranilor vădastreni au devenit proprietari dar nu aveau suficient pământ şi unii arendau în continuare pământ pentru a-şi completa necesarul de produse. Limitele Legii rurale din 1864, sistemul de arendare cunoscut în epoca drept ‘ sistemul învoielilor agricole’ care prevedea condiţii împovărătoare pentru ţăran au determinat izbucnirea răscoalelor ţărăneşti în 1888 şi 1907. Cronologic însă urmatorul eveniment important este obţinerea independenţei.

Războiul de independenţă din 1877-1878 Obţinerea independenţei a fost dorinţa întregii naţiuni române. Populaţia din sudul Romanaţiului s-a aflat din nou în prim plan deoarece

evenimentele au impus concentrarea armatei române pe linia Dunării între punctul de vărsare a Oltului şi Drobeta Turnu Severin şi ulterior trecerea fluviului pe un pod de vase în apropiere de Corabia, la Siliştioara.

Judeţul Romanaţi, plasat în miezul evenimentelor şi-a adus o contribuţie substanţială în sprijinirea materială şi umană a frontului şi a fost după judeţul Dolj pe locul al doilea la rechiziţionarea de mijloace de transport şi alte produse pentru nevoile armatei15.

În privinţa contribuţiilor în bunuri se remarcă la care cu doi sau patru boi (35627 respectiv 1293), grâu – 20305 hl, porumb – 2525 hl, orz – 14060 hl, mălai – 425295 hl, ovăz – 446 hl, cai – 174, boi şi vaci – 3307, oi – 301516.

Locuitorii din zonă au contribuit şi cu muncă fiind implicaţi în transportul pe apă dar şi pe uscat cu carele şi căruţele a plutelor, pontoanelor, a materialelor lemnoase, furajelor şi alimentelor dar şi în lucrarea pământului celor plecaţi pe front. La Corabia şi Grojdibod s-au construit noi depozite căci cel de la Craiova era insuficient, s-au construit fabrici de pâine la Corabia muncindu-se la confecţionarea cărămizilor pentru fabrică şi cuptoare apoi la frământatul şi coacerea pâinii, s-au construit şi amenajat spitale temporare, a fost sprijinită populaţia de la sud de Dunare refugiată aici, locuitorii din zonă au contribuit cu numeroase zile de muncă cu braţele lor la executarea lucrărilor genistice de pe linia Dunării şi a Oltului .

Prefectul de Romanaţi a trimis pe 26 aprilie 1877 o telegramă prin care anunţa Ministerul de interne despre rechiziţiile în produse agricole făcute de la populaţie pentru hrana trupelor iar prin altă adresă anunţa un disponibil de 400-500 de locuitori din zonă ce pot fi întrebuinţaţi la diferite lucrări de geniu.

La Corabia şi-n satele din sud se asigura cartiruirea unitaţilor militare casele devenind neîncăpătoare.

În zonă se desfăşoară trupe, Regimentele 5 şi 6 Dorobanţi din Brigada a III a a Diviziei a II a au ocupat linia Obârşia – Cetate datorită bombardamentelor de la Corabia şi încercării trupelor turceşti de a forţa Dunărea la Bechet17. Din locuitorii ce fac donaţii armatei s-au păstrat unele nume precum Hristea Popovici şi N. I. Tache Oroveanu din Obârşia ce ofera doi cai18 şi tot Obârşia oferă fânul din aşezare ce este cosit de 80 de soldaţi însoţiţi de un ofiţer şi sergenţii necesari din Regimentul de Calaraşi, trimişi de generalul Radovici, comandantul corpului 2 Armată19.

Donaţii în bani fac şi învăţătorii Nicolae Popescu din Cruşov şi P. Diaconescu din Brastavăţu (fiecare câte 25,50 lei), locuitorii din Cruşov au oferit 60 lei iar cei din Vădastra 180 lei – bani oferiţi pentru cumpărarea de arme20. Dincolo de aceste nume există sute şi mii de anonimi ce participă la efortul comun.

Din donaţiile în bani ale populaţiei făcute comitetelor locale şi înaintate guvernului s-au cumpărat 35000 de arme. Societatea de Cruce Rosie în care s-au implicat mai ales femeile au adunat şi achiziţionat alimente, bani, îmbrăcăminte, echipamente pentru spitale, articole sanitare. Pe lângă ce oferă benevol locuitorii zonei au şi pierderi precum distrugerea unor culturi şi furturi de animale (33 vaci şi 14 viţei) reclamate de ţăranii din sudul Romanaţiului. Un exemplu în acest sens îl ofera Momciu Drăgan , un grădinar din Potelu ce se plânge colonelului Pastia , comandant la Divizia a III a artilerie ca soldaţii lui au distrus 4 pogoane de pepeni şi ‘nu i-a mai rămas nici cea mai mică lubeniţă’21.

Distrugerile si rechiziţiile l-au determinat pe prefectul Romanaţiului, un reprezentant al familiei Protopopescu, probabil înrudit cu Protopopeştii de la Vădastra, să sesizeze autorităţile ca efortul de război şi rechiziţiile să se împarta mai echitabil între judeţe. Protopopescu a luat apărarea celor din Romanaţi şi merge până la raportarea către Ministerul de Interne a faptului că reprezentanţii autorităţilor militare l-au ameninţat să satisfacă mai prompt cererile lor22.

Au avut loc distrugeri în perioada 19 aprilie – 4 mai când au avut loc schimburi de focuri şi bombardamente.

Pe lângă acest efort cea mai importantă rămâne participarea directă la luptă. Cei apţi de serviciu militar din zona au fost înrolaţi în Regimentul de dorobanţi nr. 1, 3 şi 10; Regimentul de călăraşi nr. 1; Regimentele de linie 1,2,3,4,6,7,8; Regimentul 2 Vânători; Regimentul 1 Roşiori; Regimentul 1 Artilerie şi Geniu şi în alte unităţi militare. Şi-au jertfit viaţa în acest război Croitoru Fl. Stan din Vădastra, Chimigea Stan din Cruşov, Opriţa Stan din Potelu iar din Corabia căpitanul Radovici, Moldoveanu Ion, Ivănescu Grigore, Draghia Simion, Hainagiu Ion, Hainagiu Radu, Dumitru Florea Buzdun, Piperea Petre, Ciurea Gh. Stan, Agape Petre, Asănica Ivan, Babate Marin. Nu s-a alcătuit o listă completă a participanţilor la război din sat dar acest lucru ar putea fi realizat prin muncă la arhivă. Acolo am descoperit numele ultimilor doi veterani ai acestui război: Dumitru Simion şi Ion R. Niculcea. Dumitru Simion a fost soldat din contingentul 1876, a luptat în Regimentul 2 Roşiori îşi păstrase livretul şi avea medaliile ‘Trecerea Dunării şi Independenţa’. Ion R. Niculcea era tot soldat, a făcut parte din

contingentul 1878, a luptat în cadrul Regimentului 1 Cavalerie şi nu mai poseda livretul. Situaţia veteranilor de război a fost cerută de autorităţi primăriilor în 1933 şi cei doi erau singurii care au supravieţuit până atunci23.

Răscoalele ţăranesti din 1888 şi 1907Cum am mai amintit anterior, situaţia ţărănimii era grea datorită faptului că

sătenii aveau foarte puţin pământ. Singura lor soluţie în acest context era arendarea. Dependenţi de marii proprietari, situaţia lor a fost îngreunată de apariţia marilor trusturi arendăşesti ce intermediau între proprietar şi ţăran şi evident înăspreau exploatarea ţăranului pentru a obţine la rândul lor câştiguri. Dijma era însoţită de o multitudine de obligaţii suplimentare: seceratul, căratul şi treieratul grâului, transport cu carul şi cu mâinile, căratul sacilor la magazie, coşuri de porumb date în plus faţă de învoială pentru pândărit,etc.

În anul 1888 au avut loc revolte în zonă la Orlea, Gârcov, Giuvărăşti şi Islaz24. Jumătate din pământul din zonă aparţinea unui numar de 20-30 mari proprietari precum Eugenia Neamţu (moşia Codei) Mihail Albeanu, Ştefan Pleşa, Alexandru Carianopol din Brastavăţu iar miile de ţărani din zonă aveau mai puţin de jumătate. La Vădastra aveau proprietăţi mai mari familiile Protopopescu şi Florescu. În 1907 evenimente mai deosebite în apropiere de Vădastra au avut loc la Brastavăţu unde în ultimul moment a fost anulată execuţia unor ţărani răsculaţi, ţărani ce au scăpat cu arestul şi inevitabilele bătăi. Tulburări s-au produs şi la Obârşia şi Vişina iar ceva mai departe în zonă răscoale au fost la Tia Mare, Grojdibod, Cilieni, Orlea şi de amploare mai mare la Gura Padinii. Unităţile militare din zonă au împânzit satele din sudul judeţului pentru a intimida şi preveni răscoalele şi a reprima rezistenţa ţăranilor. Acţiunile de reprimare n-au avut duritatea din alte zone, nu s-a folosit artileria iar numărul victimelor a fost redus, au avut loc mai ales arestări şi interogări ale ţăranilor de către autorităţile poliţieneşti de la Caracal.

De la Bătrînca Constantin am aflat o întamplare legată de răscoala din 1907. Atunci, spune el, prefect al judeţului Romanaţi era Gheorghe Protopopescu, tatăl căpitanului Alexandru Protopopescu, boier din Vădastra. Când în alte sate a început agitaţia au fost arestaţi preventiv şi din Vadastra patru ţărani şi duşi la Caracal, şi anume: Pascu Nădălgeacu, un ţaran originar din Gura Padinii şi însurat la Vădastra ce se numea Jianu, Radu Leţa şi înca un ţăran ce avea numele de familie tot Leţa. Nevestele lor când au văzut că bărbaţii le sunt luaţi s-au dus la prefect să ceară eliberarea lor. Prefectul aflând că sunt arestaţi patru vădăstreni i-a eliberat şi i-a trimis cu trăsura prefecturii şi cu câţiva jandarmi înapoi acasă cerându-le să stea la el la moşie şi să păzească moşia. Trei dintre ei s-au conformat dar Jianu a vorbit urât despre boieri, a comentat şi-n cele din urma jandarmii l-au batut. După bătaia luată, la vreo şase săptămâni a murit. Povestea bătrânului seamănă oarecum cu ce s-a scris despre acest eveniment25 în ‘Monografia raionului Corabia’ apărută în 1958. Autorii acesteia relatează că în sat ar fi venit soldaţi din două direcţii, dinspre Vişina şi dinspre Brastavăţu. Cei ce veneau dinspre Vişina au fost întâmpinaţi de Radu Rădulescu, primarul satului pe când ginerele acestuia, Florea Florescu i-a aşteptat pe cei ce veneau de la Brastavăţu. Primarul ar fi raportat că în sat nu sunt probleme pe când Florea Florescu, numit în lucrare ‘chiabur în ascensiune’ a înaintat o listă în care erau trecute

numele unor ţărani cu care a avut conflicte pe seama învoielilor agricole susţinând că respectivii sunt periculoşi. Cei de pe listă au fost arestaţi. Numele din povestea ştiută de bătrân sunt cam aceleaşi cu cele trecute pe lista, cel puţin cei doi Leţa, Paul şi Radu. apar in ambele surse. Şi informaţia despre moartea ţăranului vădăstrean bătut la răscoală apare în carte dar acolo se spune că ar fi fost mult mai târzie , peste cinci ani, iar respectivul a fost bătut în urma participării la rascoala în satul său de origine nu la Vădastra unde s-a căsătorit. Deci cele doua surse se completează.

În concluzie marile evenimente ale epocii moderne au avut ecou în mica aşezare iar locuitorii ei s-au implicat în majoritatea acestora.

1. St. Ricman, Monografia judetului Romanaţi, 1928, pag. 1392. ibidem3. Pascu Vasile, Istoria modernă a romanilor, Editura Clio Nova, Bucuresti , 1996, pag. 224. Ion Donat, Ion Patroiu, Dinica Ciobotea, Catagrafia obştească a Ţării Romaneşti din

1831, Editura Helios, Craiova, 20005. St. Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928, pag. 336. M. Ghiţulica, Judeţele patriei, Olt, Editura Sport –Turism, 1980, pag. 537. Corneliu Tămaş, Aspecte militare privind revoluţia de la 1848 în Oltenia, pag. 1178. Floarea Matei, Aspecte de geografie umana in sud-estul Campiei Romanatilor, pag. 289. D.I.R., Documentele revolutiei de la 1848, doc. Din 15 iunie 1849, nr. 270, pag.26010. Şt. Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928, pag. 340-34111. ibidem, pag 30612. Pascu Vasile, Istoria modernă a românilor, Editura Clio Nova , Bucuresti, 1996, pag. 9313. copie eliberata de Arhivele Statului dupa consultarea fondului Eforia Scolilor, nr 19 din 1859 de pe lista despre starea actuala a scolilor comunale din districtul Romanati, numele invatatorilor si a scolilor14. Floarea Matei, Aspecte de geografie umana in sud-estul Campiei Romanatilor, pag 5815. Florea Baciu, Ion Vartejaru, Monografia orasului Corabia, 2001, pag. 27-2816. ibidem17. D.I.R. Razboiul pentru independenta, vol. III, (9 mai 1877-15 iunie 1877), Ed. Academiei R.P.R., 1953, documentele 149, 150, pag. 76,7718. Floarea Matei, Aspecte de geografie umana in sud-estul Campiei Romanatilor, pag. 2919. D.I.R. Razboiul pentru independenta, vol. III, (9 mai 1877-15 iunie 1877), Ed. Academiei R.P.R., 1953, documentul 1355, pag. 73120. Floarea Matei, Aspecte de geografie umana in sud-estul Campiei Romanatilor, pag. 2921. D.I.R. Razboiul pentru independenta, vol. V, (16 iulie 1877-31 august 1877), Ed. Academiei R.P.R., 1953, documentul 61, pag. 2922. D.I.R. Razboiul pentru independenta, vol. IV, (15 iunie 1877-15 iulie 1877), Ed. Academiei R.P.R., 1953, documentul 222, pag. 11723. Directia judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Pretura Dunarea, dosar 30/ 1933, Corespondenta diversa 24. Florea Baciu, Ion Vartejaru, Monografia orasului Corabia, 2001, pag. 3425. Preda Grigore, Buzescu Constantin, Manea Tudor, Monografia raionului Corabia, 1958, pag. 55

2.5. VĂDASTRA ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ

Secolul al XX lea, supranumit ‘secolul vitezei’ a adus într-adevăr numeroase evenimente într-un ritm alert: războaiele balcanice, primul război mondial, dictatura lui

Carol al II lea, regimul legionaro-antonescian, dictatura lui Antonescu, al II lea război mondial, trecerea de la regalitate la republică, regimul comunist, revoluţia din 1989, etc.

Vădastra fiind un sat de plugari, în care principala ocupaţie a reprezentat-o agricultura iar principala avere pământul, perioada cea mai recentă a istoriei noastre, începe cu preocupari legate de acest domeniu. Primii ani ai secolului nu aduc schimbări majore. Oamenii îşi muncesc pământul lor iar unii semnează şi învoieli agricole cu proprietarii sau cu arendaşii din sat sau din zonă pentru ca recoltele să acopere necesarul familiei. Nu au motive sa fie prea multumiţi dar viaţa se deruleaza într-un ritm propriu satului romanesc, legat de anotimpuri şi munci agricole, rupt de marile evenimente din lume, un sat tipic de câmpie precum satul lui Ilie Moromete.

Răscoalele, documentate în unele sate din zonă 1, lipsesc aici. Razboaiele au schimbat satul care din ‘loc în care nu se întampla nimic’ dupa mobilizări, morţi si disparuţi pe front, ocupaţie străina a devenit o ‘vale a plângerii’ în care fiecare familie îşi plângea durerea.

Primele mobilizări s-au facut începând cu 22 iunie 1913 cu ocazia celui de-al doilea război balcanic. Ca şi-n cazul războiului de independenţă operaţiunile militare se desfăşoara între Corabia şi Turnu Magurele deci în apropiere de Vadastra. S-a trecut Dunărea pe la Siliştioara, unde s-a montat un pod într-un timp record de 7 ore şi 30 minute, şi pe la Bechet. Intrarea Romaniei în razboi a determinat acceptarea armistitiului de catre bulgari pe 17 iulie 1913, în consecinţa şi retragerea armatei române. În rândul trupelor a izbucnit holera ceea ce a dus la contaminarea oraşului Corabia si a zonei. Drama oraşului a determinat vizita principesei Maria şi a principelui Carol pe 19 noiembrie 1913 şi ajutarea suferinzilor, orfanilor, saracilor 2.

Primul război mondial şi ocupaţia germană Anul 1916 a adus României şansa întregirii ţării. Ambele tabere au dorit ca Romania să intre în război de partea lor: ’Acum sau niciodată’şi au făcut presiuni determinând Romania să aleagă. S-a decis, dupa doi ani de neutralitate, alianţa cu Antanta. Situaţia pe front nu era favorabilă ţării noastre, principalii aliaţi: Franţa şi Anglia aflându-se departe iar colaborarea cu Rusia lăsa de dorit. Cele trei armate române ce au început eliberarea Ardealului au fost nevoite să se retragă datorită înfrângerii de la Turtucaia şi de pe linia Dunării. În urma campaniei din 1916 fost pierdută o mare parte a teritoriului, căzut sub ocupaţie germană iar autorităţile şi armata s-au retras în Moldova. Din Vădastra şi-au pierdut viaţa pe front 43 de tineri 3. Acele vieţi sacrificate pentru patrie nu au reprezentat totul. Populaţia timp de doi ani (noiembrie 1916- octombrie 1918) a fost supusă unui regim foarte strict de ocupaţie. Adversarii noştri deveniti ocupanţi au fost interesaţi de exploatarea cât mai eficientă a teritoriului ocupat. C.C. Giurescu îşi aminteşte: ‘Imediat au aparut lipite pe ziduri ‘ordonanţele’ autorităţii de ocupaţie cu tot felul de măsuri si restricţii. Trebuia să predăm , înca din ajunul intrării nemţilor , toate armele: de la revolver şi puşcă de vânătoare pâna la sabie şi floreta. Au venit apoi la rând: trăsurile, caii, bicicletele, zahărul care depaşea cantitatea de 5 kg de familie, gazul lampant, vasele de bucatarie şi cazanele de aramă, clanţele de la uşi, de alamă, precum şi un număr de saltele, cearşafuri, covoare, slănină (...) a început rechiziţionarea clopotelor de la biserici – aveau grozavă nevoie de aramă pentru confecţionarea

obuzelor (...) Grâne, vite, petrol, lemn de construcţie, lâna, lapte, peşte, fructe- până şi măceşe, ghindă şi jir- totul se strânge şi se cară în Germania. 4‘ Amintirile lui C.C. Giurescu din Bucureşti sunt comune întregului spaţiu ocupat. La Corabia au fost confiscate de la populaţie numeroase bunuri şi animale iar altele erau rechiziţionate pe preţuri derizorii. Instituţiile au pierdut la rândul lor instrumente tehnice, mobilier, echipamentul pompierilor şi au fost devastate şi distruse clădirile unde au fost cazaţi germanii şi unde şi-au stabilit comandamentul. Cele cinci biserici ale oraşului şi-au pierdut clopotele iar catedrala şi folia de aramă de pe acoperiş. S-a confiscat grâul, făina, furajul găsite în magazii şi au fost stricate chiar şi magaziile pentru a se lua lemnul şi pentru a se amenaja un lagăr şi grajduri pentru unităţile de cavalerie 5. La Vădastra situaţia era asemănătoare. Pe 25 iunie 1918 Comandamentul companiei de jandarmi înaintează prefectului de Romanaţi un raport cu privire la ordinea, siguranţa, tratamentul şi alimentaţia populaţiei. Raportul precizează că populaţia din sudul judeţului mai are alimente pentru hrană, nu ar duce lipsă până la noua recoltă, numai în cazul că li se rechiziţionează; cei din nordul judetului, în special clasa săraca, n-au alimente. Purtarea autorităţilor comunale faţă de populaţie în timpul ocupaţiei este caracterizată ca ‘ nedreaptă’. Se remarcă cazurile petrecute în comunele: Cilieni, Rusăneştii de Jos, Potlogeni, Giuvăraşti, Moldoveni, Islazu, Gârcov, Gura Padinii, Grojdibod, Potel, Ştefan cel Mare, Brastavăţu, Vădastra, Vădăstriţa, Studina, Traian şi se mai adaugă şi altele unde spun autorii raportului ‘autorităţile comunale au comis abuzuri cu executarea rechiziţiilor făcându-le parte pentru interesele lor personale, iar parte însuşeau sumele ce trebuia să le dea locuitorilor pentru rechiziţiile făcute, părtineau şi chiar părtinesc la rechiziţii rudele lor şi pe cei cu influenţă, luându-le la cei săraci ultimele resurse de trai’. Documentul apreciază că în judeţ domneşte liniştea ‘ afară de parte din locuitori care vociferează contra rechiziţiilor ce fac Puterile Centrale.’ Despre recoltă se spune că e foarte proastă din lipsa ploilor, ‘grâul, orzul, ovăzul lipsesc aproape în întregime neputându-se prinde nici sămanţă’ iar unii locuitori au dus vitele în culturi din lipsă de furaje. În final se spune că dacă ‘va continua seceta sunt expuşi foametei’ . În privinţa stării de sănătate a populaţiei Vădastra nu este trecută în rândul comunelor cu epidemii. Satele vecine se confruntă cu tifos exantematic, scarlatină, epizotie 6. Aceleaşi realităţi dure din punct de vedere medical: 30 comune cu tifos exantematic şi prezenta febrei recurente, a febrei tifoide şi a scarlatinei le aflăm şi din raportul şefului serviciului medical Romanaţi către prefectul judeţului7. La Vădastra a fost devastat de ocupanţi sediul Societatii Cooperative Unirea, ocazie cu care s-au distrus documente între care şi avizul de funcţionare de la Casa Centrală al acestei societăţi8. Probabil nu a fost singurul sediu devastat dar nu toate incidentele au fost semnalate sau documentate iar martori ale lor nu mai există. Tot atunci între amintirile elevilor şcolii a rămas şi cea a unei ierni cu clase friguroase. Trecerea unor maşini de mare tonaj ale armatei germane au făcut ca drumul, nepregătit să facă faţă unor astfel de greutaţi, să se lase foarte mult formând o groapă foarte mare în apropiere de şcoala. Soluţia găsită de ocupanţii germani a fost să se ia lemnele de foc ale şcolii şi să se umple cu ele groapa pentru ca drumul să redevină funcţional.

Bineînţeles că problema încălzirii şcolii nu i-a interesat, lăsând elevii întreaga iarna să se lupte cu frigul. În afara eroilor rămaşi pe câmpul de luptă o parte din soldaţi au supravieţuit marii conflagraţii şi au revenit acasă. Autorităţile s-au intersat ulterior de cei decoraţi şi astfel a rămas un document din 1934 ce prezintă un tabel cu cei decoraţi cu medalia ‘ Bărbăţie şi credinţă’ cu spade. Aflăm astfel informaţii despre patru foşti soldaţi. Ion. D. Pena a fost în momentul decorării, prin ordinul 1553 din 22 iunie 1918, soldat iar la întocmirea situaţiei era sergent, a ţinut de Regimentul 19 Infanterie, avea brevetul cu numărul 26248 şi era agricultor. Marin Pacea a fost decorat printr-un ordin al cărui număr nu-l mai ştie din 30 aprilie 1918, a fost soldat, a ţinut de Regimentul 43-59 Infanterie, avea brevetul cu numărul 993 şi era agricultor. Pârvan Stan a fost caporal când a fost decorat prin ordinul numărul 964 din 28 aprilie 1918, apoi a fost sergent, a ţinut de Regimentul 19 Infanterie, a pierdut brevetul, era agricultor. Ion D. Vrancea a fost decorat prin ordinul numărul 1897 din 24 iulie 1917, a fost soldat, a ţinut de Regimentul 24 Tecuci Infanterie, a pierdut brevetul, era agricultor. Problema pământului şi reforma agrară Sfârşitul ocupaţiei germane, sfârşitul războiului, înfăptuirea României Mari sunt toate motive de bucurie. Cea mai mare bucurie a fost însa vestea unei noi reforme agrare, a unei noi împroprietăriri. Problema pământului la Vădastra a fost cea mai presantă pentru ţărani ca de altfel în întreaga ţară . Documentele singure nu ne permit să refacem la distanţă de un secol, fără mărturii ale celor ce au trăit acele timpuri, un tablou real al situaţiei dar reconstituirea se poate încerca. Ştim că după Cuza satul a fost unul de mici proprietari. Ei deţineau teren arabil dar nu aveau islaz. Găsim in documente9 o solicitare (adresa 6724/17.08.1908) către Prefectura Romanaţi, serviciul administrativ de a cumpăra islaz din moşia statului de la Vădăstriţa. Prefectura trimite cererea către Inspectoratul Agricol solicitând ca această instituţie să decidă ce crede de cuviinţă. Intr-un tabel din 191110

aflăm că Vădastra avea 150 ha de islaz arendate de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor ceea ce înseamnă că demersul lor s-a bucurat de succes. Contractul se semna de către primar în numele locuitorilor şi primarul apoi se ocupa cu strângerea sumei de bani datorată de fiecare locuitor în parte.În contract primarul se obliga ‘să măsor şi la 23 aprilie să dau în posesiunea locuitorilor islazul pentru a-l păşuna până la 26 octombrie. Voi separa islazul de restul moşiei prin muşuroaie vizibile şi prin brazde adânci trase cu plugul.’ Sunt înşiraţi apoi locuitorii, fiecare cu câte vite avea, în total 207 ţărani ce aveau 165 boi, 35 vaci, 1 mânzat, 91 cai, 1571 oi, în total 1863 vite pentru care s-au plătit 5327 lei. În anul 1918-1919 din cele 150 ha de islaz erau folosite pentru vite 63,5 restul de 86,5 fiind arendate pentru cereale. Pe suprafaţa pentru vite păşunau 801 vite mici. Dacă problema islazului s-a clarificat cea a terenului arabil era mai grea. În 1908 în formularele solicitate de autorităţile superioare primăriei în legătură cu situaţia agricolă se menţionează că: pământul este ‘ proprietatea locuitorilor’, ‘ că nu se arendează nefiind moşii’, ‘ că primăria nu are nevoie de formulare de contracte (învoieli) agricole iar la altă rubrică se preciza că ‘ locuitorii comunei nu se învoiesc în

afară de această comună’11. O alta adresă confirmă cele de mai sus precizând autorităţilor că ‘ în comuna nu avem învoieli, nu ne putem prezenta să luăm registre’12. In 1911 exista o situaţie la nivel de judeţ cu învoielile agricole ce dovedeşte existenţa acestora în comună ceea ce arată că între timp situaţia s-a schimbat s-au înainte era la fel dar nu se făceau acte oficial. La rubrica – numele comunei în care s-a autentificat contractul apare numele Vădastrei, la numele moşiei apare moşia Vădastra – Vişina în legătura cu proprietarul/arendaşul Florea Florescu şi Vădastra în legătură cu proprietarul/arendaşul Alexandru Protopopescu. Se găsesc chiar contracte de arendare: ‘ Eu căpitan Alexandru Protopopescu declar că m-am învoit cu ţăranii semnaţi în acest contract ca să dau din sus numita moşie, cu arendă în dijmă, pământuri pentru cultură de porumb întinderile trecute în dreptul fiecăruia din ţărani în tabloul din acest contract. Durata contractului este un an, de la 1 martie 1910 pînă la 1 martie 1911. Sămânţa va fi procurată de ţăranii învoitori, va fi de bună calitate, bine curăţită şi pregătită. Drept arendă fiecare ţăran contractant este obligat să-mi dea din recoltă dijma următoare: porumbul rezultat în parte una şi una, coceni din trei una, adică două părţi se va lua de locuitori şi una parte de mine, proprietar. Eu căpitanul Alexandru Protopopescu dau terenul iar noi, locuitorii învoitori vom depune munca următoare: ogorit, grăpat, pus porumb, prăşit, rărit, săpat, cules porumb, tăiat coceni şi legat, cărat, curăţit şi dus ştiuleţi la pătule.’ Fl. Florescu a arendat unui număr de 20 de săteni iar Alex. Protopopescu unui număr de 14 săteni. Toţi tăranii ce arendau, luau pământul pentru a cultiva porumb iar cota era de 1/1 13. În consecinţă la Vădastra dominau familiile de mici proprietari ce-şi lucrau propriul pământ dar este atestată complementar şi arendarea, cel puţin pentru unele familii. Este posibil ca înţelegeri să fi existat şi înainte dar neoficiale căci este greu de presupus că proprietarii Florea Florescu si Alexandru Protopopescu puteau să asigure muncile de pe terenul lor în regie proprie, fără a apela la locuitorii satului. Interesante sunt şi preţurile primite de ţărani pentru o zi la diverse munci prestate: arătura= 8 lei, grăpat o singura dată 2 lei, semănat cu maşina=2 lei, semănat cu mâna 1 leu, secerat, legat, clăit= 16 lei, praşila I = 6 lei, praşila a doua = 5 lei, cules şi desfăcut porumb = 6 lei, tăiat coceni = 4 lei, cărat porumb = 4 lei, cărat coceni = 2 lei14. Reforma agrară a adăugat unor familii din Vădastra suprafeţe de 0,50 ha-2,50 ha, suprafeţe mici şi alocate unui număr redus de locuitori de aceea nu a schimbat în mod radical situaţia existenta înainte. Reforma din 1921 este pe bună dreptate considerată cea mai ampla reformă agrară aplicată vreodată în ţara noastră dar la Vadastra ea a venit pe fondul vechii reforme ce a împroprietarit mai multe familii (180) cu suprafeţe mai mari deci reforma lui Cuza rămâne la Vădastra cea mai importantă. La Vădastra ca în multe alte sate de altfel , populaţia nu a putut fi mulţumită pe deplin. Dimpotrivă înca câţiva ani numeroşi ţărani continuă să se adreseze autoritaţilor cerând pământ15. Se adresează chiar ministrului şi în majoritatea cererilor ţăranii scot în evidenţă faptul ca au fost mobilizaţi în campania din 1913 şi 1916-1919, sau sunt văduve ale unor mobilizaţi şi precizează că sunt săraci şi au câte 4-5 copii de crescut16. Una din cereri precizează chiar că e în numele a 6 invalizi, 45 văduve şi 153 mobilizaţi şi în final există pe cererile găsite între 41 si 84 semnături 17.

Cert este că la Vădastra au primit pământ în prima etapa doar 59 de familii un total de 51 de hectare18. Dintre aceştia unul a renunţat optând pentru colonizarea în Dobrogea unde se ştie ca primeau loturi mult mai mari. Cele 59 de loturi făceau parte din moşia Vişina – Vădastra, expropiată în baza Decretului Lege 3697/1918 şi aveau urmatoarea suprafaţa: 29 loturi aveau 0,50 ha; 20 loturi aveau 1 ha; 8 loturi aveau 1,50 ha; 1 lot avea 2 ha şi un lot avea 2,50 ha, cele 59 loturi totalizau prin urmare 51 ha. Dupa renunţarea celui ce a optat pentru colonizare s-a ajuns ca în final să fie împroprietăriţi 58 locuitori cu 50,50 ha şi să li se facă formele definitive de punere în posesie19. Aceiaşi 58 locuitori îi regăsim pe un tabel în care se arată ce sume trebuie să plăteasca ‘ drept preţ al loturilor şi spese de măsurătoare şi parcelare’20.

Fig. nr.18 Titlu de proprietate de la 1921

Cei 58 locuitori împroprietăriţi reprezintă un număr mic comparativ cu cei îndreptăţiţi. Un proces verbal al membrilor Comitetului de Ocol al Împroprietăririi Brastavăţu arată ca s-a procedat la întocmirea tabelelor de îndrituiţi la pământ şi s-a decis în unanimitate ‘ după clasificarea făcută de instrucţiuni şi după ce s-a cercetat situaţia în parte a fiecărui locuitor privitoare la calitatea de plugar, a situaţiei militare, a câtimei de pământ propriu şi a vârstei’ că sunt îndreptăţiţi 246 de locuitori prezenţi la cercetare 21. Categoriile au fost: CATEGORIA I: subcategoria I – 6 locuitori, subcategoria a II a – 45 locuitori, subcategoria a III a – 1 locuitor, subcategoria a IV a – 112 locuitori, subcategoria a V a – nici un locuitor, subcategoria a VI a – 1 locuitor, subcategoria a VII a – 8 locuitori, subcategoria a VIII a – 55 locuitori; subcategoria a IX a – 7 locuitori si subcategoria a X a 10 locuitori; CATEGORIA A II A -1 locuitor şi CATEGORIA A III A – nici un locuitor, în total 246 locuitori22. Procesul verbal menţionat mai precizează că ‘Stabilirea dreptului fiecarui locuitor în subcategoria

respectivă s-a facut prin declaraţiuni înscrise, prin certificatele primăriei şi precepţiei, prin ordine de demobilizare şi adeverinţe’23 aşadar situaţia reflectă pe deplin realitatea. Împroprietărirea la Vădastra era mai dificila decât în alte sate deoarece nu existau moşii mari care sa îndeplineasca condiţiile puse de legea de expropriere. În Vădastra domina după reforma lui Cuza mica proprietate şi existau şi trei – patru mari proprietari, dintre care situaţia lui Florea Florescu apare clar în documente şi ne vom referi imediat la ea. Pe de altă parte trebuie amintit faptul că teritoriul comunei s-a micşorat prin reînfiinţarea satului Vişina în 1879 şi înfiinţarea satului Vişina Nouă în 1896, ambele pe moşia Vişina – Vădastra, căci cu acest nume apărea în învoielile agricole şi aşa a apărut şi-n decretul de expropriere amintit mai sus, moşia. Lipsa pământului este binecunoscută de petiţionarii pomeniţi anterior care fac diverse propuneri dar nu reuşesc să identifice prea mult pământ. Comisiunea a IV a Judeţeană de expropriere Brastavăţ – Romanaţi a analizat o petiţie prin care se solicita exproprierea celor doua loturi de 8,5 ha deţinute de biserică, exproprierea lotului de 8,5 ha deţinut de şcoală, exproprierea a 24 de ha şi 6000 m2 ai comunei, exproprierea unui rest din moşia Vădastra – Vişina pentru a se realiza noi împroprietariri24. Răspunsul comisiei este că ‘ Deşi şcoala din comuna Vădastra are un lot de 17 pogoane nu este supus exproprierii fiind destinat ca câmp de experienţă iar în ce priveşte că biserica are două loturi de cate 8,5 ha dispune a fi expropriat unul singur celălalt rămânând în folosinţa bisericii. De asemenea şi cele 24 ha şi 6000 m2 proprietatea comunei se expropriază în întregime întrucât acest teren este bun de mână moartă şi a trecut în proprietatea statului.’ La solicitarea de a fi expropriat învăţătorul Florea Florescu făcuta de locuitorii satului se raspunde că ‘ Din cercetările şi informaţiile luate de noi se constată ca aceste terenuri nu sunt situate la un loc , nici învecinate ca să formeze o singura exploatare agricolă, ci sunt situate în comune deosebite şi sunt considerate ca proprietăţi parte şi deci nu sunt supuse exproprierii’25. In urma apelului Ministerului Cultelor, Administraţia Casei Bisericii la Comisia Centrala Judeţeana de expropriere din judetul Romanaţi în audienţa din 24 septembrie 1920 se dă decizia 64 de scoatere de sub expropriere a lotului de 8,5 ha vizat. Prin urmare din toate propunerile ţăranii vor obţine doar cele 24 ha şi cei 6000 m2 ai comunei 26. Aşadar setea de pamant a ţăranului nu a fost nici acum pe deplin saturată. Satul a avut de pierdut de pe urma acestei lipse de pământ căci mulţi s-au îndreptat spre satele nou înfiinţate: Vişina Nouă, Obârşia Nouă, Câmpul Părului, Ştefan cel Mare, Stăvaru sau reînfiinţate Urzica şi Vişina (distruse probabil in timpul războaielor ruso-austro-turce) unde însurăţeii primeau loturi de 5 ha şi alte avantaje. Mulţi au optat pentru colonizarea în Dobrogea de unde foarte puţini au revenit. Astfel potenţialul uman al satului a avut de pierdut. Anul 1924 a fost un an ca toţi ceilalti dar mi-a reţinut atenţia prin faptul că la Direcţia Judeţeana Olt a Arhivelor Nationate, la fondul Pretura Dunărea există un întreg dosar27 ce cuprinde documente exclusiv din Vădastra cu ajutorul cărora putem creiona un adevărat portret de epocă. Informaţiile sunt dintre cele mai diverse şi nu pot fi categorisite pe domenii aşa încat am spicuit din ele într-o ordine aleatorie. Legat de agricultură aflăm că atunci existau 16,75 ha de vie dintre care 16 cultivate cu viţă indigena şi 0,75 ha cultivate cu viţă altoită iar în ce priveşte interesul ţăranilor pentru

stârpirea şoarecilor, acesta poate fi considerat nul, niciun locuitor nefiind interesat de achiziţionarea preparatului ce se putea cumpăra prin intermediul primăriei în acest scop. Refuzurile sunt multiple. Nu existau locuitori interesaţi să facă donaţii (să dea ofrande în limbajul epocii) pentru construcţia unui spital, nu erau interesaţi de abonamente la Revista Aeronautică Româna, iar în privinţa orfanilor de razboi absolvenţi de patru clase primare ce ar fi voit să-şi continuie studiile, primăria răspunde unei adrese că nu există copiii care să dorească acest lucru la Vădastra. Rapoartele şi adresele din domeniul agricol domină: se raportează că nu există crescători de albine sau de viermi de mătase, că pomi fructiferi exista prin curţile locuitorilor câte doi-trei pe la fiecare pentru consum propriu dar nu se recoltează de vânzare şi nici ţuică nu se face pentru vânzare. În ce priveşte animalele şi mijloacele de tracţiune se raportează că existau în sat 225 de care şi 65 de căruţe iar referitor la cai că nici un locuitor nu şi-a montat iepele cu armăsari ai statului de la Regimentul 2 Călăraşi şi nici un cal armăsar dispărut nu a fost găsit pe raza comunei deşi s-au făcut cercetari. Că nu existau doar preocupari agricole o dovedeşte raportul conform căruia erau în sat patru mori, trei de doi cai (putere), a lui Florescu, Protopopescu şi Cristescu, şi una cu motor pe benzina, de 40 cai (putere) a lui Ion D. Vrancea. Se mai trimite o listă cu cei ce aveau drept de a fi alegători la Camera de Comerţ şi un raport despre Societatea Cooperativa Unirea ce avea ca scop producţia şi consumul şi care era autorizată să funcţioneze de Casa Centrală, societate ce şi-a pierdut aprobarea de funcţionare în timpul ocupaţiei când a fost devastată de inamic. Interesant este şi tabelul cu primii zece locuitori din sat în privinţa dărilor plătite către stat. Apar pe listă: Alexandru Protopopescu şi Ion D. Georgescu în dreptul carora nu s-a scris nimic apoi un număr de patru cârciumari: Marin Ion Stoean, Gh. Ion Stoean, Marin Vădăstreanu si Ioan Grădinaru, un comerciant, Marin Fl. Bou, un controlor financiar, Dumitru Cristescu, preotul I. Vădăstreanu şi învăţătorul Florea Florescu. Viata politică era liniştită în cea mai mare parte a timpului. Agitaţia creştea în timpul alegerilor. Locuitorii satului aveau reprezentanţi în cele mai importante partide. Partidul Naţional Liberal, principalul partid de pe scena politică romanească avea reprezentanţi pe Florea Florescu, Gheorghe Protopopescu şi Dumitru Cristescu cei mai de seamă proprietari din Vădastra şi care erau şi rude prin alianţă. Dintre aceştia Florea Florescu a fost consilier judeţean28 iar Gheorghiţă Protopopescu a fost prefect29. Pe lânga aceşti reprezentanţi de prim rang, ce erau în legătură cu marile personalităţi ale partidului, existau şi alţii, importanţi pe plan local precum primarii P.N.L.-işti Stan Raicea şi Ion Georgescu şi alţi primari. Primarului Ion Georgescu i-a călcat pragul casei chiar Nicolae Titulescu care l-a sfătuit să-şi dea nepotul la şcoala să fie învăţător şi aşa a ajuns Toma Georgescu să studieze şi să fie învăţător şi director de şcoală la Vişina Nouă şi Vădastra. Florea Florescu a fost vizitat de liderii P.N.L. Brătianu şi I.G.Duca ce i-au propus să candideze pentru Parlament. Partidul Naţional Ţărănesc format în 1926 a avut adepţi la Vădastra pe Alexandru Protopopescu, şeful partidului iar membri au fost Ion Rădulescu şi Gheorghe Ignătescu, ambii primari ai localităţii. Partidul mareşalului Averescu a purtat diferite denumiri. Intre acestea cea de Partidul Poporului În 1926 ‘Biroul Electoral Central, pentru alegeri judeţene, a proclamat aleasă lista Partidului

Poporului depusă valabil pentru alegerile judeţene de la 4 iunie cu următorii candidaţi’ şi urmeaza numele a 30 de candidaţi la funcţia de consilier judeţean între care la poziţia numarul 9 Mărin Vădăstreanu din Vădastra30 dupa care semnează prefectul C. Florescu. Este deci o listă de candidati din partea Partidului Poporului validată pe care se găseşte şi un reprezentant al Vădastrei. Odată cu apariţia mişcării legionare, la rândul ei cu diferite denumiri, întâlnim şi reprezentanţi ai acesteia precum Răceala Ion (Oane a lui Mitriţa) şi Nicolae Florea (Florea a lui Bobocu), Neacşu Gheorghe si Neacşu Nicolae (Gheorghe a lui Nilă si Nicolae a lui Nilă). Aşadar întreg spectrul politic românesc era reprezentat şi în mica comunitate de la Vădastra.

Fig. nr.19. Primarul Ion Georgescu şi notarul Niculcea Marin

Mai amintim faptul că la un moment dat Vădastra avea cel mai şcolit primar din zonă. Într-un dosar despre nivelul studiilor primarilor din pretura Dunărea am descoperit că dintre toţi primarii zonei cel din Vădastra, Grigore Protopopescu, născut pe 17 martie 1907 la Caracal, era absolvent al liceului Matei Basarab din Bucureşti cu diploma de bac nr. 161 din 12 septembrie 1927 iar Facultatea de Drept a eliberat o adeverinţă prin care atesta că era student. Tot atunci ajutorul de primar Ruscu I. Stan, era absolvent de cinci clase, clasa a V a fiind promovată cu media 9,13. Viata economică era axată pe agricultură. Principalele ocupaţii în această perioadă, ca de altfel de 6000 de ani, erau cultura plantelor şi creşterea animalelor. Majoritatea locuitorilor erau mici proprietari şi trăiau ceva mai bine. Mulţi însa nu-şi pot plăti dările şi nu lipsesc episoadele în care preceptorul mergea la oameni să încaseze

banii cuveniţi şi ameninţa cu confiscarea unor lucruri sau animale şi chiar trecea la fapte. Se cultiva mai ales grâu care se secera cu mâna şi se treiera cu o maşina agricolă numită popular ‘vapor’. Urmatoarea cultură ca importanţă este cea de porumb. Muncile agricole se făceau cu ajutorul boilor iar transportul se făcea cu carele cu boi. Dintre animale o pondere mai mare aveau vitele mari, cele mici şi porcii. In afara de agricultură dar în directă legatură cu ea trebuie amintită ridicarea în anii 1923-1925 a unei mori moderne de catre Alexandru Protopopescu.Moara avea un motor de 62, avea doua valţuri, unul de porumb şi altul de grâu, măcina 10 tone în 24 de ore iar vama era de 10%31. Pe lângă informaţiile de arhivă, despre moara mi-a povestit şi bătrânul Lincă Gheorghe care-şi aminteşte că se ştia de la ridicarea ei, că este o moară modernă, cu echipament adus din Elveţia, renumită în zonă, care făcea o făina nemaipomenit de bună si de aceea lucra fara întrerupere. Moara avea numeroase comenzi şi a meritat investiţia de 2,5 milioane lei la valoarea acelor ani. La început se oferea clienţilor 12,5 kg făina la bănicior apoi 10 kg făină la bănicior. Mai funcţionau în continuare şi vechile mori cu doua pietre, pe apă ale lui Florea Florescu si Dumitru Cristescu32 . Moara pe benzină a lui Ion D. Vrancea nu mai apare în situaţii iar cea pe piatră a lui Protopopescu probabil şi-a încetat funcţionarea odată cu achiziţionarea celei moderne. În sat erau 2005 locuitori ce trăiau în 366 de gospodării şi foloseau apă de la 23 fântâni33. In această perioadă, 1927-1928, s-a ridicat un impunător imobil în centrul satului, proprietate a familiei de învăţători Elena şi Ion Grigorescu, pe un teren moştenit de la Radu Rădulescu, construcţie realizată de o echipa de italieni.

Anul 1930 este anul înlocuirii Regenţei lui Mihai cu domnia lui Carol al II lea. Pentru acest an pot fi găsite numeroase alte semnificaţii dar ne vom opri asupra lui ca an al primului mare recensământ al populaţiei din România Mare. Rezultatele acestuia au fost publicate în trei mari volume: vol .I Sex, stare civilă, grupe de vârstă, gospodărie, infirmităţi, populaţie flotantă, vol. II Neam, limbă maternă, religie şi vol. III Ştiinţă de carte. Aceste date statistice sunt foarte grăitoare şi surprid precum o fotografie, un instantaneu, o etapă în dezvoltarea localităţii de aceea vom reda datele recensământului.

Din primul volum aflăm că la Vădastra trăiau 1811 locuitori dintre care 861 bărbaţi şi 950 femei. Bărbaţii erau în majoritate necăsătoriţi: 460, căsătoriţi erau 359 iar văduvi existau 42. În privinţa celor 950 de femei existau urmatoarele categorii: 469 necăsătorite, 368 căsătorite, 112 văduve şi o divorţată. Atât la bărbaţi cât şi la femei domină vârsta adultă (20-64 ani): 350 bărbaţi şi 435 femei. Peste aceasta vârsta trăiau 41 femei şi 33 bărbaţi. Populaţia tânără se grupa în trei categorii: 0-6 ani 224 băieţi şi 201 fete, 7-12 ani 101 băieţi şi 103 fete şi 13-19 ani 142 băieţi şi 176 fete. Vârstă nedeclarată aveau 3 bărbaţi şi 2 femei. În rândul acestei populaţii existau urmatoarele infirmităţi: 3 orbi, 2 surdo-muţi şi 2 ologi. Cei 1811 locuitori trăiau în 328 gospodării.

Din al II lea volum aflăm că 1810 din cei 1811 locuitori s-au declarat români iar diferenţa o reprezenta un locuitor încadrat la cehi/slovaci. Bineînţeles că limba româna era considerată limbă materna de cei 1810 ce s-au declarat români iar ceha/slovaca era limba materna a celui ce s-a declarat ceh/slovac. De asemenea tot 1810 locuitori s-au declarat ortodocşi iar unul singur s-a declarat fără religie/liber-cugetător.

Din ultimul volum aflăm că 454 din cei 637 barbati peste 7 ani erau ştiutori de carte. Femeile ştiutoare de carte aveau o pondere mai redusă 256 din 749 femei peste 7 ani. Instrucţie primară aveau 434 bărbaţi şi 251 femei, instrucţie secundară aveau 14 bărbaţi şi 3 femei, instrucţie profesională aveau 3 bărbaţi şi 2 femei iar instrucţie universitară 2 bărbaţi. De asemenea exista un barbat cu alta şcoala superioară decât universitatea. Nu exista nici o femeie cu studii de acest nivel. Neştiutori de carte erau 183 bărbaţi dintre care 100 aveau 20-64 ani şi 28 peste 65 ani şi 489 femei dintre care 337 aveau 20-64 ani, 98 aveau 13-19 ani şi 33 peste 65 ani. Abia aşezate în făgaşul lor normal dupa război şi împroprietărire, lucrurile scapă iar de sub control odată cu apropierea celui de-al doilea război mondial. Regimul autoritar al lui Carol al II lea introdus în 1938 a eşuat în toamna anului 1940. In acel tragic an ţara a pierdut o treime din suprafaţă şi o treime din teritoriu. Razboiul se apropia, trebuiau cunoscute toate resursele şi obiectivele din teritoriu pentru susţinerea lui eficientă. Perioada ce a precedat al doilea război mondial şi războiul În acest context prefectura Romanaţi a solicitat tuturor primăriilor să întocmească numeroase situaţii ce astăzi ne ajută să reconstituim acea perioadă. Problemele agricole primează şi de această dată dar datorită războiului se intervenea de la nivel central în tot felul de chestiuni. De exemplu mareşalul Antonescu cerea să fie informat săptămânal despre situaţia aratului miriştilor şi astfel apar numeroase rapoarte pe această temă. Spre toamnă acelaşi interes se manifestă pentru culesul sfeclei. Se cere primarilor să ia măsuri altfel vor fi destituiţi. Se trimite de la nivel central inclusiv listă cu priorităţile din agricultură: însămânţarea grâului, secarei apoi a orzului, după care recoltatul sfeclei şi cartofului iar pe locul trei culesul porumbului. Pentru că în unele zone jandarmii nu lăsau ţăranii să transporte sfecla către fabrici se trimite o notă în acest sens pentru a nu fi periclitată producţia de zahăr a ţării. Această bună organizare din vreme de război şi-o aminteşte şi Bătrînca Constantin, pe atunci foarte tânar. Ştie că primarul şi autorităţile se îngrijeau să nu rămână suprafeţe necultivate iar celor plecaţi pe front le era ajutată familia cu forţă de muncă. Primarul desemna câţiva din cei ce erau mai cu putere de muncă să fie pe terenul celui plecat pe front iar familiei trimitea vorbă să asigure hrana celor de la câmp iar dacă era de semănat să asigure şi sămânţa. Era o organizare şi o disciplină cum nu s-au mai întalnit datorită regimului. In rapoartele trimise autorităţilor se fac informări despre drumuri, bugetul comunei, inventarul comunei, islazul comunei, etc. O noutate este existenţa unui teren de vânătoare trecut asupra camerei agricole de la 1 aprilie 1941 după ce a fost arendat societăţii de vânătoare ‘Prepeliţa’ Corabia pe suma de 300 lei anual. Despre şcoala aflăm că are 4 săli de clasă, 314 elevi, a fost construită în 1913, are cinci posturi şi şase învăţători, al şaselea fiind refugiat şi necesită construcţia unei magazii. Situaţia agricolă este următoarea 1517 ha ( 650 grâu, 588 porumb, 6 orz, 16 ovăz, 68 lucernă, 50 floarea soarelui, 31 zarzavaturi) 247 pluguri, 1 tractor, 827 sape, 27 secerători, 4 maşini de treierat, 15 trioare, 52 cai, 439 boi, 1551 oi. Se mai dau situaţii despre tinerii satului şi despre funcţionarii primăriei dispensaţi de mobilizare. S-a întocmit un tablou complet al situaţiei funcţionarilor din primărie. Gheorghe M. Niculcea, primarul, a fost numit pe 26 mai 1941, avea cinci clase, vârsta de 34 ani,

era căsătorit, avea trei copii, era din contingentul 1928, avea gradul de sergent, ţinea de Regimentul 26 Artilerie, avea o avere de 4 ha arabil, o familie de 5 membri şi nu avea datorii. Ion Georgescu, ajutorul de primar, avea cinci clase, 37 de ani, era căsătorit, avea trei copii, era contingent 1925, avea gradul de sergent, ţinea de Regimentul 26 Artilerie, avea casă de locuit şi 7 ha, familie de şase membri, datorii 2000 lei la banca populară din comună. Ion A. Pena, secretarul avea 45 ani, era căsătorit cu patru copii, făcea parte din contingentul 1918, era sergent, ţinea de Inspectoratul Jandarmeriei Rurale, avea 3 ha şi casă, familia lui avea nouă membri iar la banca din comună avea datorii de 10000 lei. Ion M.Barbu, casier, avea 43 ani şi cinci clase primare, era căsătorit şi avea un copil, era din contingentul 1919 şi avea gradul de caporal, era refugiat şi avea o familie de trei membri, casă şi 4 ha, era fără datorii. Marian Neţoi era telefonist, avea cinci clase primare, 41 ani, era căsătorit, avea un copil, făcea parte din contingentul 1922, avea grad de sergent , avea casă şi 3,50 ha, familie de trei membri şi nu avea datorii. In privinţa stării de sănătate aflăm că în 1938 a fost epidemie de scarlatină iar în 1941 nu existau epidemii sau epizotii ci doar cazuri izolate: 5 de tuberculoză, 25 de paludism şi un caz de cancer. De data aceasta războiul a răpit din sânul familiilor vădăstrene un număr de 75 de bărbaţi. Românii au luptat alături de nemţi pentru eliberarea Basarabiei şi apoi au continuat ajungând până la Odessa, cotul Donului şi Stalingrad. A urmat retragerea din U.R.S.S., apropierea liniei frontului de România şi schimbarea poziţiei României odată cu 23 august 1944. Numeroşi tineri din comună au luptat pe ambele fronturi. În 1944 au venit ca refugiaţi din Moldova familii de ofiţeri şi premilitari cazaţi în locuinţele vădastrenilor pe durata acelui an. Familiile de ofiţeri au fost cazate la cei cu o situaţie mai bună iar premilitarii în casele ţăranilor. Bătrînca Constantin îşi aminteşte ca la părinţii lui au stat patru tineri, doi fraţi din Fântânele ce se numeau Luchian şi alţii doi din Liteni, Botoşani. Dintre cei doi fraţi, Ion Luchian a ajuns plutonier şi ulterior a întâlnit soldaţi din Vădastra de la care cerea informaţii despre familia ce l-a găzduit. Lincă Gheorghe îşi aminteste că ai lui i-au găzduit pe Harasu Nicolae şi Ionică Gheorghe iar la socrii săi erau cazaţi trei tineri. Cococi Ion, la o expoziţie de ceramică pe care a avut-o la Rădăuţi a întalnit la rândul lui un batrân, Albu Dumitru ce a stat în Vădastra chiar la bunicul lui, Cococi Costică şi care plin de emoţie la îmbrăţişat pe nepotul celui ce la vremuri grele i-a oferit casă şi masă. Urmaşii familiei Florescu susţin că atunci bătrânul Florescu făcea zilnic ceaune mari de mămăligă şi mâncare iar refugiaţii din sat veneau în curtea lui la masă. Unii, mai ales din Basarabia au rămas în zonă o perioadă mai îndelungată practicându-şi aici meseria. Aşa au fost învăţătorul Ilinca şi medicul veterinar Romacov de care îşi aminteşte Bătrînca Constantin iar Barbu Nicolae îşi aminteşte de medicul Cepoi. Revenind la soldaţii ce s-au sacrificat în contextul războiului un caz aparte a fost cel al soldatului Slavu Andrei. Acesta lupta cu Regimentul 19 Caracal pe linia întâi a frontului dar avea acasă soţia şi i se născuse şi un copil. Înainte de plecarea pe front nu a făcut actele de căsătorie aşa că s-a învoit acasă pentru a se căsători oficial, în caz că i s-ar fi întâmplat ceva, ai lui să beneficieze de drepturi. Pe drum s-a îmbolnăvit de tifos şi a murit aşa că a ajuns acasă într-un sicriu cu geam, sigilat cu ceară şi în loc de nuntă ai lui şi-au luat adio de la el. Un alt caz este cel al soldatului Ion D. Barbu peste care

într-o luptă a trecut un tanc inamic. Norocul lui a fost ca avea arma la piept care a atenuat trecerea şenilei şi nu a fost strivit. Totuşi ca o consecinţă a acelei întamplari a avut parte de o moarte prematură la vârsta de treizeci şi şapte de ani, în 1949, la câţiva ani după terminarea razboiului. Cu Armata Roşie staţionata la noi până târziu în 1958, marele vecin de la răsărit a impus comunismul.

Perioada comunistă Aceasta perioada poate fi considerată pe buna dreptate o perioada neagră a

istoriei noastre în care s-a impus din afară un regim cu totul străin poporului român. Ţara nu şi-a urmat cursul firesc pentru a fi deopotrivă cu ţările occidentale mai modeste cu care putea fi comparată până în 1940, dimpotrivă a suferit de la ‘aliatul’ de la răsărit binefaceri precum distrugerea elitelor şi a unei mari părţi a populaţiei, pierderi economice enorme prin diferite căi: despăgubiri de război, Sovromuri, tipărirea de bani, etc

Regimul comunist ne-a aruncat înapoi cu câteva zeci de ani dar din fericire revoluţia din 1989 i-a pus capăt iar istoricii de azi au un câmp larg de activitate pentru a lucra la evaluarea completă a ceea ce a înseamnat regimul comunist.

În spaţiul în care se afla situată Vădastra, obiectul studiului nostru, spaţiu tradiţional agricol şi ortodox noul regim a lovit tocmai în aceste două trăsături definitorii.

Prima ‘ fericire’ adusă de comunişti, de mare impact pe plan material dar nu numai, schimbînd întreg rostul vechii comunităţi a fost colectivizarea. Ţăranul vădastrean care sute de ani a muncit acest pământ pe când satul a fost boieresc sau mănăstiresc chiar dacă nu i-a fost stăpân, ţăranul care a fost cel mai fericit când Cuza i-a dat pământ, care a luptat în războaie la independenţă, în războiul balcanic, în primul război mondial, cu gândul la pământ s-a văzut deposedat de ce avea mai scump. Modul de acţiune a fost perfid precum regimul, mai întâi a avut loc o mult trambiţată reformă agrară în 1945 care n-a avut nici pe departe amploarea precedentelor reforme apoi s-a trecut la învrăjbirea oamenilor dupa preceptul ‘ Dezbină şi cucereşte’. Au fost cooptaţi cei mai săraci, oportuniştii, pleava societăţii, au fost câştigaţi naivii şi a început să se lovească în ‘chiaburi’. Toţi cei ce moşteneau o situaţie materială bună, toţi cei ce înainte au avut un statut, o educaţie şi au acumulat unele bunuri au devenit peste noapte ‘ duşmani de clasă’, ‘ duşmani ai poporului’ necontând faptul că erau oameni valoroşi, educaţi, buni profesionişti. Dupa distrugerea proprietăţii mari a urmat chiar distrugerea ideii de proprietate, colectivizarea.

A doua ‘fericire’ a fost înlocuirea credinţei strămoşeşti cu ateismul, îndoctrinarea comunistă, lipsirea oamenilor de sprijin în aceste vremuri grele, lipsirea de Dumnezeu.. Preoţii au fost printre primii vizaţi de noul regim: arestati, discreditaţi sau convinşi să le fie colaboratori, nu aveau practic alternative.

Că au fost vremuri grele o dovedesc chiar datele statistice din acei ani. Observăm în anii colectivizării mai puţine naşteri (8 în 1958, 12 în 1959) decât chiar în perioada celor două războaie mondiale ( când minimul a fost de 29 în 1918 în timpul ocupaţiei germane) ceea ce dovedeşte pesimismul tineretului şi percepţia faptului că trăiau vremuri grele (vezi tabelul cu date din Anexa).

Revenind la colectivizare să analizam situaţia în zonă. În documentele puse la dispoziţie pe site-ul procesul comunismului găsim numeroase nume de ţărani arestaţi, numeroase acţiuni de refuz de a intra în gospodăriile colective, numeroase iniţiative de retragere din colectiv apreciindu-se că înscrierea a fost o greşeală, distrugerea adeziunilor, a arhivelor colectivului şi chiar adevărate răscoale etc.

Ţărănimea din întreaga ţară simte şi reacţionează la fel. Am selectat doar căteva situaţii din zonă mai semnificative.

Fig. nr. 20. Titlu de proprietate de la 1945

La est de Olt, în Câmpia Teleormanului se revoltă cei din Conteşti forţând sediul sfatului popular, devastând colectivul şi distrugând documentele – fapte urmate de condamnări la muncă forţată, în majoritate pe un termen de 4 ani, la Cervenia în adunarea generală ţăranii au vociferat şi s-au năpustit asupra conducerii solicitând desfiinţarea colectivului, acţiune urmată de arestari, la Smardioasa şi Socetu se cere de asemenea în 1961 restituirea adeziunilor ce le-au fost luate cu forţa, cerere urmată de arestări. La fel se petrec lucrurile şi la Nicolae Bălcescu, Siliştea Nouă, Mihăieşti, Titulesti iar la Dobroteşti protestul declanşat pe 7 martie 1961 când vicepreşedintele raionului a venit să bată ţăruşi pentru construirea noului sediu a C.A.P.-ului are cea mai mare amploare. Vicepreşedintele este agresat şi lovit, miliţia cheamă întăriri, se ajunge la ridicarea de baricade, în final se aduce armament greu, zona este survolată, se trage cu mitraliera şi în zgomotul asurzitor, derutaţi, ţăranii se predau cu mâinile la ceafă. Au fost făcute peste 100 de arestări în frunte cu cei doi preoţi şi învăţătorul iar satul a rămas sub ocupaţie timp de 6 luni – perioadă în care periodic erau arestate noi persoane. Majoritatea au ajuns în lagărele de exterminare prin muncă.

În nord în zona Oltului proteste s-au înregistrat la Pleşoiu, lângă Piatra Olt, Rămeşti şi Ioneşti lângş Drăgăşani, Ştefăneşti, Bercioiu, Cireaşov, Curtişoara şi Milcov

în zona Slatinei, Drăgăneşti, Comani, Mărunţei. Tot în zonă la Rusăneşti, Bals în adunarea generală a colectivului s-a încercat impunerea unui plan dictat de sus fără să se ţină cont de posibilitatile satului. În urma discuţiilor mai tari au fost arestaţi doi ţărani consideraţi unul agitator iar celălalt instigator şi condamnaţi la 9 ani de închisoare. Nişte ţărani din Cucuieţi de lângă Scornicesti s-au gândit la sfârşitul lui 1960 – începutul lui 1961 să se adreseze lui Ceausescu ca unul ce era din zona. Au făcut un memoriu cerând retragerea din C.A. P. Considerănd ca această forma de asociere nu e bună. Răspunsul a fost condamnarea la munca forţată. În zona Scorniceşti evenimente au avut loc şi la Mogoşeşti. În satul Băiculeşti aparţinând de Oporelu ţăranii au atacat sediul colectivului cu furci şi topoare. La intervenţia miliţiei a fost împuşcat un ţăran iar alţii au fost arestaţi. Foarte mulţi erau bătuţi şi chinuiţi până iscăleau intrarea în colectiv.

La Vâlcele şi Izvoarele 2-3 luni începând de la Crăciunul anului 1960 au fost un calvar. Comuniştii şi-au propus să definitiveze înscrierile în C.A. P. Şi să obţină semnăturile care mai erau necesare. Bărbaţii fugeau de acasă pentru a nu fi găsiţi să semneze. Femeile şi copiii erau terorizaţi de cei ce dădeau buzna, îi ameninţau le luau vinul şi porcul de sărbători. O vreme sătenii au deţinut controlul ocupând clopotniţa şi trăgând clopotele. Pe 14 ianuarie 1961 15 camioane cu miliţie şi armata au oprit la marginea satului.Confruntarea s-a soldat cu trei morţi din rândul sătenilor şi retragerea temporară a armatei. Au revenit pe 1 februarie deznodamântul fiind zeci de arestaţi şi condamnaţi la muncă forţată.

În vest în Dolj la Vânători- Cujmir în luna aprilie 1958 ţăranii s-au adunat la Sfatul popular ca să desfiinteze întovărăşirea refuzând să mai iasă la câmp. La sedinţa ce a avut loc pentru lămurirea lor ei au insistat pentru ieşirea din întovărăşire. A fost arestat un fost legionar, bătut, judecat urgent şi condamnat la 10 ani pentru a-i înspăimânta pe ceilalţi.

La Gârla Mare – Cujmir oamenii au părăsit adunarea ca să nu se poată constitui C.A.P. –ul. A fost găsit un instigator, arestat şi condamnat. În Ţandăra un ţăran a scris doua scrisori protestând că sunt obligaţi ţăranii să se înscrie în C.A. P. Răspunsul a fost condamnarea la 20 de ani de muncă silnică. Tot în Dolj în comuna Lipov un ţăran este numit instigator pentru că îndemna oamenii să nu se înscrie în C.A.P. şi fiind şi fost legionar primeşte 10 ani muncă silnică. La Piscul Vechi un ţăran l-a ameninţat pe cel ce devenise unealta colectivizarii şi făcea propagandă colectivului. Anchetat a fost condamnat 10 ani. Ţăranii din Măceşul de Jos au refuzat în vara lui 1958 să treiere grâul aşa cum se hotărâse în adunarea colectivului. Securitatea a trecut la arestări şi bătăi. La Cerat – Segarcea preşedintele colectivului a fost acuzat de incompetenţă şi i s-a cerut să se retragă. Cel ce a facut acuzaţia, fost legionar a fost numit instigator şi a primit 8 ani de închisoare. La Ciupercenii Vechi pe 3 iunie 1959 ţăranii s-au îndreptat spre sat să-şi ceară pământul şi atelajele înapoi. Înarmaţi cu ce au găsit au dat foc arhivei primăriei. Pe 7 iunie a intervenit armata. S-au facut zeci de arestări multi luând drumul balţilor şi deltei Dunării. Dorinţa ţăranului se exprima pretutindeni: Poiana Mare, Dăbuleni, etc. In Dăbuleni s-a cerut desfiinţarea colectivului aşa că un colonel de securitate a spus ca el strânge cererile de retragere şi le aprobă. S-au ordonat arestari cu accent pe foştii deţinuţi eliberaţi la moartea lui Stalin, foşti legionari, preoţi, învaţători. În perioada 24 iunie – 7 iulie au fost arestaţi 3000 de oameni din care 400-500 erau

preoţi. A urmat un nou val în 19-20 septembrie trimişi cu domiciliul forţat în Bărăgan la lagărul 9 Culme apoi în deltă şi bălţi.

Aşadar întreaga zona: Teleormanul la răsărit, Doljul la apus, zona din nordul judeţului este împotriva colectivizării.

În vecinătatea Vădastrei a existat o organizaţie anticomunista condusă de Sâmzian Popa în Ştefan cel Mare care a atras în rândurile ei foşti militari de carieră din armata veche, tineri intelectuali şi cetăţeni care erau împotriva comuniştilor. Din aceasta organizaţie făceau parte printre alţii Vintilă Ghigenescu, fost ofiţer în armata, Dan Cioraia, fost subofiţer în jandarmerie, - ambii din Ştefan cel Mare şi Verginel Milcu, absolvent al seminarului teologic şi Marin Patraşcu Putină, agricultor, amândoi din Ianca. Ei atacau sediile organizaţiilor de partid şi alte obiective. In cele din urmă, ca şi în cazurile menţionate anterior, comuniştii au reuşit prinderea şi condamnarea acestora. Arestările s-au făcut în februarie 1951 prin înconjurarea ascunzătorii şi în urma schimbului de focuri în care a cazut un grănicer. În aprilie 1952 a fost arestat ultimul din lot în Dăbuleni. Procesul s-a judecat la tribunalul militar Craiova iar pedepsele au fost foarte aspre: o condamnare la moarte, o condamnare pe viaţă şi o condamnare la 25 de ani muncă silnică şi confiscarea averii. Cei doi au revenit acasă în urma decretului de graţiere a condamnaţilor politici din 1965.

La Vişina comuniştii au întâmpinat o opoziţie puternică dat fiind că era un sat înstărit, cu multe familii bogate.

La Vădastra colectivizarea s-a facut în intervalul 1953 – 1961. Cetaţenii mai în vârsta ai comunei întrebaţi despre acest aspect , în marea lor majoritate consideră ca a fost o perioadă foarte grea când voinţa marii majorităţi a ţăranilor a fost înfrantă prin presiuni şi bătăi. Autorii colectivizării la Vădastra au fost comuniştii: Pena Ion ( Ion ale Ţasta), Iacob I. Iacob, Guţă Simion, Jianu Constantin, Cristea Ion, Sulu Gheorghe, Voicu Ion, Florea Gheorghe la care s-au adăugat foştii legionari Neacşu Gheorghe şi Nicolae Gheorghe (Gheorghe a lui Nilă şi Nicolae a lui Nilă). Aşadar erau majoritatea din sat. Veniţi din alte părţi erau Florea Gheorghe, din Reşita şi Sulu Gheorghe dintr-un sat de pe valea Dunării. Dintre aceştia o parte au fost recompensaţi cu funcţia de primar: Pena Ion, Florea Gheorghe, Sulu Gheorghe şi Voicu Ion. În perioada în care a venit de sus decizia că trebuie realizată colectivizarea în sprijinul celor amintiţi mai sus au fost trimişi unii bătauşi. Aceştia terorizau satul mergând din casa în casă să vadă dacă respectivii sunt sau nu înscrişi la colectiv. Cei ce aveau cererea făcută scăpau dar ceilalţi erau bătuţi fără milă până făceau cererea. După 1989 unii membri ai Comisiei constituite pentru aplicarea Legii 18/1990 mărturisesc că au observat urma nasului, frunţii, sau a întregii figuri şi pete de sânge pe unele cereri de intrare în colectiv. Lincă Gheorghe îşi aminteşte că era la pădure la Chioroiu unde cu înca 7-8 bărbaţi taiau lemne din care tulpinile le lăsau iar buturugile şi crengile le luau de foc. Dintre ei Ştefan Penescu ( Ştefan ale Cotocu) s-a dus acasă şi a venit imediat înapoi cu vestea ca în sat e zarvă mare şi casele oamenilor sunt călcate de bătăuşi care au băgat spaimă în oameni.

Întors acasă a aflat că trebuie făcută înscrierea în colectiv, s-a consultat cu fratele său Miron şi convins că altfel nu se poate a făcut cererea. A pornit spre primărie să o ducă dar pe drum s-a întâlnit cu secretarul primăriei Sulu Gheorghe, înconjurat de câţiva străini cu priviri ameninţătoare, care l-a întrebat de cerere şi i-a luat-o. Pe drumul de întoarcere spre casă s-a întâlnit cu Voicu Ion, primarul localităţii care l-a rândul lui l-a întrebat de cerere şi când i s-a explicat a răspuns : ‘Mie nu puteai să mi-o dai”. La fel Gheorghe a lui Nilă si Nicolae a lui Nilă, adunau la rândul lor cereri de înscriere în colectiv şi şi-au exprimat regretul că nu a ajuns cererea în mâinile lor. Aşadar exista o veritabilă concurenţă pentru a aduna cât mai multe cereri. Unii ţărani erau chemaţi la primărie în problema cererilor. Primăria atunci se afla în localul unde astăzi se găseşte poşta şi CEC-ul. Acolo exista o încăpere mică unde era invitat să intre cel ce îndrăznise să se opună colectivizării. După ce ţăranul îndărătnic intra, cel ce-l poftise înăuntru închidea uşa şi rămânea pe hol iar ţăranul nostru se pomenea în acea încăpere strâmta şi întunecoasă unde era bătut fără să vadă cine-l lovea. Aşa se pare că a păţit Gheorghin al Tincăi (Milică Gheorghe) care a fost găsit de femei dimineaţa în zori zăcând inconştient pe un pod a doua zi după ce plecase de acasă la primărie. Oncica Nicolae apreciază că în acel timp un sfert erau fugiţi şi-şi aminteşte că ‘ îţi luau tot, şi pisicul ţi-l luau’. Mulţi au plecat cu Titi ale Căpitanu (Titi Protopopescu) dintre aceştia a lu’ Oaie (Dore Ion), a lu’ Babacu (Florea Nicolae), Oane a lu’ Mitriţă al Soficăi (Răceala Ion). Acasă erau daţi dispăruţi iar ei şi-au găsit de muncă la şantier în zona Braşovului unde se electrificau căile ferate. Bătrînca Constantin îşi aminteşte că tatăl lui nu voia să intre în colectiv pentru ca luptase în război în Rusia pe toata durata (1940-1944) şi ştia cum era acolo cu colectivizarea, în plus lumea de la noi era învăţată liberă. El a plecat cu oile spre Celei – Dăbuleni şi a venit acasă toamna târziu în 1961 când a fost nevoit să se înscrie între ultimii în Gospodaria agricola colectivă . Panait Floricel îşi aminteşte că Gospodaria Agricola Colectivă ‘Cetatea Nouă’ Vădastra s-a înfiinţat oficial pe 8 martie 1961 după ce mai întâi au fost întovărăşiri. anait Gheorghe (Gică ale Rujdea) şi Rădulescu Gheorghe (Ghiţă ale Căpăţâna) au fost singurii doi neînscrişi în colectiv. Panait Gheorghe a fugit de acasă în Moldova şi nu a făcut niciodată cerere de înscriere dar aceasta n-a fost o problema pentru CAP care a preluat cele 9 ha ale lui Panait Gheorghe şi i-a dat în schimb 3 ha.. El a dat CAP-ul în judecată dar bineînţeles că Tribunalul Craiova, unde s-a judecat procesul, nu i-a dat câştig de cauză. In schimb fiul său Panait Floricel a fost exmatriculat din liceu deşi era în clasa a XI a şi mai avea doar două luni până să dea bacalaureatul. După ce a luat bacalaureatul în toamna fără să fi depus dosar de înscriere, prin bunăvoinţa unui profesor ce şi-a riscat astfel locul de muncă, timp de 5-6 ani nu a avut dreptul de a se înscrie la nicio facultate. S-a înscris la o postliceală de farmacie dar în timpul probelor informaţia că are dosar social nepotrivit a ajuns la respectiva instituţie şi a trebuit să renunţe. Fiul celuilalt ţăran ce a refuzat să intre în CAP , Rădulescu Bujor era absolvent de Teologie dar nu a putut profesa. Târziu a reuşit să suplinească în învăţământ. Intr-o situaţie foarte dificila s-a aflat Dan Nicolae, elev excepţional al cărui tata, ţăran ce ţinea l-a pământ nu a fost bine văzut de conducerea satului. Informaţii despre familie au ajuns

la şcoala unde s-a dus Dan Nicolae şi acesta nu a putut face decât şcoala profesională. A lucrat ca muncitor. La locul de muncă colegii ingineri au fost impresionaţi de cunoştinţele tânărului (câştigase concursul radiofonic Cine ştie câştigă) şi după ce a făcut liceul la seral l-au sprijinit să facă facultatea. Dan Nicolae s-a achitat ulterior faţă de acei binefăcători. A ajuns profesor universitar, decan al Facultăţii de Electrotehnică din Craiova şi câţiva ani, după 1990, a predat la Universitatea Casablanca din Maroc. Probleme au avut şi cei din familia Georgescu, fraţii Doina şi Gelu Georgescu şi vărul lor Virgil Georgescu. Acesta din urma după terminarea celor şapte clase s-a înscris la o şcoală de comerţ unde a frecventat timp de un an, la începutul anului II a fost trimis acasă pe motiv că era fiu de chiabur. După un an s-a înscris la liceu şi ulterior a făcut o şcoală postliceală de igienă. Pe lista celor ce au avut acces la studii greu, tardiv şi doar datorită insistenţelor şi perseverenţei se înscriu şi copiii din familiile cele mai înstărite ale satului, Protopopescu, Florescu, cei doi fii ai familiei Grigorescu, Dan şi Tudor, care de cate ori încercau să se înscrie la o şcoală superioara li se recomanda să facă şcoli profesionale. Regimul era hotărât să întoarcă roata indiferent de valoarea copiilor. Unii ţărani tocmai pentru că aveau copii buni la învăţătura s-au înscris între primii la GAC. Aşa au fost părinţii lui Ciorecan Ion, zis Lili ce a ajuns medic în Brăila şi Ciorecan Zaharia, zis Zăhărel ce a ajuns inginer la Electroputere Craiova şi părinţii lui Radulescu Cornel ce a ajuns profesor şi director al şcolii din sat. Nici această soluţie nu i-a scutit pe copiii celor ce au ales-o de probleme, eticheta de chiabur rămânea şi-l transforma pe cel ce o purta într-un paria.

Deci un mijloc de constrângere a sătenilor să intre în colectiv era respingerea înscrierii copiilor la alte şcoli după ce terminau şcoala elementară sau liceul. Cei ce deja frecventau unele şcoli erau trimişi acasă cu instrucţiuni să-şi convingă parinţii să intre în colectiv altfel nu erau reprimiţi la cursuri.

Salariaţii erau ameninţaţi cu desfacerea contractului de muncă. Aşadar numai prin presiuni au reuşit comuniştii să realizeze colectivizarea, de fapt să întoarca societatea în epoca primitivă – singura careia îi era specifică proprietatea comună, după ce ani de zile evoluţia s-a bazat pe proprietatea privată.

Primii înscrişi, au fost în opinia lui Bătrînca Constantin, leneşii dar şi cei înstăriţi cărora li s-au pus dări mari ce nu le puteau duce.

Mulţi bărbaţi au fugit de acasă pentru a nu fi găsiti şi constrânşi să semneze. Nu era însa o soluţie. Grupurile de presiune se instalau în casa respectivilor, îşi însuşeau diverse bunuri, tăiau pasari şi se puneau pe mâncat şi băut şi asta şi câte o săptămâna iar dacă femeile, copiii sau bătranii din casa spuneau ceva erau loviţi. O altă metodă de presiune se făcea în colaborare cu şcoala. Unii foşti elevi povestesc că erau duşi cu întreaga clasa la câte o familie ce nu era înscrisa la colectiv şi stăteau acolo ore întregi în casa respectivei familii. De temut au rămas cei doi fraţi Neacşu, foşti legionari deveniţi credincioşi slujitori ai noului regim. Pe atunci lumea cultiva bumbac şi se adunau câteva persoane pentru scărmănatul bumbacului dar cei doi îl confiscau. Oamenii se fereau de cei doi fraţi şi lăsau copiii de paza să anunţe eventuala venire a celor doi. O doamnă mi-a povestit că a vazut teama de cei doi fraţi şi a vrut să vadă ce se întâmplă aşa că a minţit că vin cei doi, imediat grupul care lucra la bumbac s-a împrăştiat şi au ascuns bumbacul în viteză mare pe unde au putut iar resturile le-au

măturat şi le-au pus în foc pentru a nu exista nici cea mai mică urmă. Tomescu Ştefan îşi aminteşte că lucra în acea perioadă nişte sobe la marginea satului la familia Popa Dorin. Respectiva familie nu avea motive să se teama de vizita echipelor ce strângeau înscrieri în colectiv aşa că la ei se refugiau pe timpul zilei câţiva din cei vizaţi precum Oncica Petre (Petrică a lui Anghelina) şi Iacob Gheorghe (Gină a lui Stan) iar pe timpul nopţii se furişau acasă să ia hrană. Pentru a înţelege spiritul epocii, faptul că toţi cei ce înainte se bucurau de respect şi realizaseră ceva au devenit indezirabili, redăm un fapt legat de construcţia bisericii. S-a întâmplat în 1947 ceea ce arată ca imediat după război şi impunerea direcţiei de catre U.R.S.S. totul a fost cum au vrut sovieticii. A fost convocată obştea satului în problema ridicării bisericii care a hotărât sa fie încredinţate lucrările lui Panait Ion şi aşa s-a şi decis în cele din urmă dar primarul Ion Gh Stoian a scris la finalul procesului verbal ‘Nu sunt de părere să angajeze construcţia bisericii domnul Ion Panait pe motivul ca nu prezintă garantie morală. Fiul său este condamnat pentru furt iar el întreţine idei subversive contra regimului democrat.’

În ce priveşte biserica şi preoţii se cunosc numele lui Bârlănescu Victor arestat pe 1 iulie 1950 şi condamnat la 5 ani de închisoare şi Bârlănescu Ioan arestat în 1959 şi condamnat la 6 ani de închisoare pentru ‘ uneltire contra ordinii sociale’. Cei doi erau preoţi parohi în Vadastra de origine fiind din Vădăstriţa.

O perioada foarte grea a fost cea a cotelor puse asupra produselor ţăranilor din care li se lua cea mai mare parte. Ţăranii din Vădastra ca toţi din ţară de altfel rămâneau doar cu câţiva saci de grâu iar pâine se mânca foarte rar pentru că făina era puţină şi se ţinea doar pentru sărbători şi ocazii. Hrana principală era mămăliga, păsatul, mălaiaşul (turta de mălai coaptă în ţest), cocârţaul (mămăliga rece pusă în tigaie mânjita cu untura) sau colarezul, coca desprinsă de pe căpistere.

In monografia realizată la sfârşitul anului 1964 de Dumitru Barbu lucrurile sunt privite dintr-o cu totul altă perspectivă ce merită redată. ‘După 23 august 1944 prin aplicarea reformei agrare şi în lumina documentelor elaborate de plenara din 3-5 martie 1949 a C.C. a P.M.R. s-a trecut la o nouă forma de organizare bazată pe învăţătura marxist – leninista, înfiinţarea întovărăşirilor agricole în comuna Vădastra. Datele statistice ale anului 1955 dovedesc în aceasta privinţă că peste 180 familii munceau de bună voie pământul în întovărăşiri agricole, situaţia economică a ţăranilor îmbunătăţindu-se în mod simţitor.

Realizările ţăranilor intraţi în gospodăriile agricole înfiinţate în comunele vecine au dovedit cetăţenilor comunei noastre ca există o altă cale cu mult mai sigura, cu posibilitaţi mult mai mari de îmbunătăţire a situaţiei economice. Astfel că la 8 martie 1957 un numar de 74 de familii cu o suprafaţă de 234 ha teren arabil au intrat de bună voie în sectorul socialist al agriculturii înfiinţând tânăra gospodărie ‘ Cetatea Nouă’ . Deşi nou înfiinţată tânăra gospodarie a reuşit ca la sfârşitul anului 1959 de la suprafaţa mai sus amintită, cu un număr de 150 braţe muncă să realizeze 13000 zile muncă însumând venituri în valoare de 118000 lei, atribuindu-se pentru ziua de munca 6 lei. In această perioada G.A.C.-ul deţinea 23 boi de muncă, 9 vaci, 4 viţei, 22 porci, 15 oi precum şi inventar şi utilaj agricol.

Călăuziţi neîntrerupt de învăţătura marxist – leninistă şi având în vedere documentele celui de al III lea Congres al P.M.R. , comitetul comunal de partid, comitetul executiv al sfatului popular şi consiliul de conducere al G.A.C.-ului, îndrumaţi şi sprijiniţi în permanenţă de comitetul raional de partid s-a trecut la colectivizarea în masă a întregii comune făcând ca la data de 1 ianuarie 1961 numărul familiilor intrate în gospodărie să fie de 473 iar numărul braţelor de muncă 1472 organizate pe 10 brigăzi.

Sprijinul primit din partea statului prin acordarea de credite pe termen lung şi având la baza planul de producţie stabilit pe anul 1961 a dus la construirea a doua grajduri în capacitate de 100 vite fiecare, o puierniţă, o maternitate pentru scroafe, un atelier fierarie şi o remiză pentru utilajele agricole....In anul 1962 G.A.C-ul din comuna Vădastra şi-a mărit simţitor sectorul zootehnic atingând cifra de 242 vaci, 148 porci, 740 oi, 1250 păsări.

Printr-o mai buna organizare şi îndrumare s-a ajuns ca în toate sectoarele de activitate să crească atât capacitatea de producţie cât şi rezultatele muncii având drept consecinţă mărirea fondului de baza la 1750000 iar valoarea zilei de munca s-a ridicat la 23 lei.’

Primul presedinte al G.A.C. ‘Cetatea Nouă’ a fost Pena Ion care a condus gospodaria colectivă până în 1967 iar o perioadă mai îndelungată de timp preşedinte a fost Bulitiş Constantin.

Manuscrisul lăsat de domnul Barbu în 1964 reflectă şi cealaltă latură de care am amintit, înlocuirea credinţei stramoşeşti cu îndoctrinarea comunista: ‘ Sub îndrumarea permanentă a partidului şi guvernului precum şi a organelor raionale de partid şi de stat şi a puterii locale, comuna Vădastra s-a dezvoltat şi se dezvoltă în ritm continuu atât din punct de vedere economic cât şi social, cultural, politic. Dacă în 1962 existau puţini membri şi candidaţi de partid, la sfârşitul anului 1964 în comuna Vădastra a luat fiinţă un comitet comunal de partid cu peste 100 membri din care o treime femei. Membrii şi candidaţii de partid sunt organizaţi în cursuri de partid unde fac cunoştinţă cu istoria P.M.R. , cu politica de pace şi independenţă naţională a statului nostru precum şi lupta dusă de ţara noastră alături de statele socialiste pentru lichidarea colonialismului şi dezvoltarea relaţiilor economice şi culturale între toate ţările pe baza principiului coexistenţei paşnice’.

Dupa realizarea colectivizării şi preluarea puterii de către Nicolae Ceausescu, cam în perioada 1965-1974 se consideră că a fost o perioadă de relativă destindere. Nici acum nu au lipsit unele măsuri cu impact negativ. De exemplu din aceasta perioadă, din 1968 datează celebrul decret de interzicere a avorturilor ce a avut drept consecinţă pierderea vieţii a numeroase tinere femei. Aceasta lege a dat rezultate doar pe termen scurt, 2-3 ani observându-se o dublare a numărului de naşteri (vezi tabelul de la Anexa) apoi s-a făcut remarcată prin consecinţele negative.

În această perioadă există şi unele progrese, progrese fireşti ce s-ar fi realizat indiferent de regimul politic: reducerea mortalităţii infantile, eradicarea unor boli, reducerea analfabetismului, construcţia şoselei spre Obârşia, electrificarea, construcţia unor magazine moderne, a farmaciei, a unei staţii radio locale, a unei agenţii C.E.C, construcţia Căminului Cultural (1971-1974), extinderea şcolii.

Evident că şi viaţa de zi cu zi se desfăşoara în alte condiţii dispărând bordeiele si casele rudimentare şi construindu-se case de cărămidă, acoperite cu ţiglă sau tablă (90 de case ridicate în intervalul 1961-1965 1). Majoritatea sătenilor au difuzoare iar jumătate din ei deţin aparate de radio. Acestea sunt achizitionate şi datorită faptului că puteau fi ascultate ştiri locale, studioul pus în functiune în 1966 la Vădastra deservind comunele Vădastra, Vădăstriţa şi Urzica cu un total de 1027 difuzoare din care în Vădastra un numar de 335 (în anul 1969). Tot atunci în Vădastra existau peste 25 de televizoare, 3-400 de biciclete, 10 motorete şi motociclete.

Anul 1976 a fost un an care a adus un proiect măreţ pentru Vădastra, transformarea în oraş, proiect care din păcate nu s-a realizat. Merită amintit deoarece reflectă realitatea unui anumit moment. Este momentul de maxim potenţial al acestei localităţi, potenţial uman (un an mai târziu la recensământ atinge un maxim de 2106 locuitori) şi probabil existau şi alte oportunităţi: poziţie geografică, potenţial economic, etc. In volumul ‘Olt’ al colecţiei ‘Judeţele patriei’ se menţionează:’În baza hotărârii secretarului Comitetului judeţean Olt al P.C.R. şi al Consiliului popular al judeţului Olt din 5 iulie 1976, cu privire la viitoarele localităţi urbane şi a reprezentării localităţilor rurale, reţeaua generală de localităţi în perspectivă va avea următoarea înfăţişare (....) Zona din estul şi sudul judeţului, cu un oraş existent, Corabia, şi alte patru noi localităţi urbane: Radomireşti, Vădastra, Rusăneşti şi Şerbăneşti. Această zonă va cuprinde o comună suburbană şi 31 comune’. Corespondenţa între autorităţile comunale şi cele judeţene pe aceasta temă este intensă din păcate au rămas documentele şi proiectul fără a se trece la realizări concrete.

Inexistenţa unor obiective economice majore în Vădastra care să asigure locuri de muncă a determinat părăsirea satului de către cea mai mare parte a tineretului. Din acest moment a urmat stagnarea şi chiar decăderea.

Revoluţia din decembrie 1989 şi perioada postcomunistăRevolutia anticomunistă a dus la numeroase schimbări: revenirea la democraţie

şi la libertatea de opinie, înlocuirea partidului unic cu un sistem pluripartit, respectarea drepturilor omului şi dispariţia diferitelor constrângeri iar pe plan economic falimentul economiei socialiste, dispariţia C. A. P. –ului şi revenirea la mica proprietate, restructurarea a numeroase sectoare economice cu disponibilizarea a mii de persoane. A fost o perioadă în care populaţia era confuză, dezorientată între o lume veche prăbuşita şi una nouă ce sta să se nască. Ca întotdeauna în timpurile tulburi au apărut profitori ce au ştiut să exploateze situaţia în favoarea lor devenind ceea ce s-a numit ‘ miliardari de carton’ iar pentru cea mai mare parte a populaţiei nivelul de trai a scăzut.

Mulţi din cei rămaşi fără locuri de muncă în oraşe s-au întors în satele de origine sperând să trăiască din pământul recâştigat dar au avut parte de o nouă dezamăgire, practicarea unei agriculturi de subzistenţă, neprofitabile, cu sprijin redus din partea statului. Pământul a revenit locuitorilor în urma aplicarii Legii 18/1990. S-a costituit o comisie de aplicare a legii formată din primarul comunei, iniţial Florescu Oprea înlocuit apoi cu Firicel Nelu, secretarul Tulpac Ion, inginerele Popescu Maria şi Ruscu Elena şi agentul agricol Pârvan Marian. Au fost eliberate 678 titluri de proprietate pe o suprafaţă de 1834 ha din care intravilan 134 ha şi extravilan 1700 ha.

A durat aproximativ 12-15 ani până ce cei rămaşi fără locuri de munca s-au reorientat şi până deschiderea către Occident a oferit posibilitatea muncii în afara a unui membru al familiei ce se sacrifica pentru întreţinerea celorlalţi. Apare însă şi plecarea temporară sau definitivă cu întreaga familie.

Pe plan local se constată o decădere sub toate aspectele: ca populaţie, 1839 locuitori în 1992 şi 1643 locuitori în 2002, locuitori predominant vârstnici dovadă scăderea numărului de naşteri la o medie de 14 născuţi pe an în ultimii 10 ani, scăderea numărului de salariaţi, scăderea numărului de navetişti, dispariţia unor obiective ce asigurau locuri de munca, starea precară a unor obiective din comună precum cămin cultural, şcoală, dispensar, biserică, primărie, vechile magazine – toate aflate la limita supravieţuirii în localuri ce erau moderne în anii 1960-1970 dar care pentru anii 1990-2000 nu au dotările corespunzătoare funcţionării lor.

Pe plan politic sunt unele schimbări. Locul partidului unic este preluat de un spectru larg de partide în rândul cărora în primii ani a dominat detaşat F.S.N. devenit P.D.S.R (Partidul Democraţiei Sociale din România), devenit P.S.D.( Partidul Social Democrat).

Primarul Aurel Stamatescu a fost înlocuit în decembrie 1989 cu Oprea Florescu. In 1992 în urma alegerilor a ieşit învingătoare opţiunea pentru un primar tânăr fără legături cu vechiul regim în persoana domnului Nelu Firicel. În 1996 în turul al II lea al alegerilor cetăţenii au optat pentru domnul Stelică Cotelin, ales primar iar contracandidatul, Constantin Bulitiş a fost desemnat viceprimar. În anul 2000 cele mai multe voturi au fost acordate candidaţilor propuşi de A.p.R.- Marin Bătrînca si P.D.S.R.- Constantin Bulitiş dar în final balanţa a înclinat către candidatul A.p.R. Viceprimar a fost ales Stelică Cotelin. A fost ultima dată când au participat în comun la alegeri reprezentanţi din cele două sate: Vădastra şi Vişina Nouă unite într-o singura comuna în 1968.

Fig. nr.21 Chemare la referendum în 2003

În urma unui referendum organizat pe 8 iunie 2003 şi a votării în Parlament a legii înfiinţării comunei Vişina Nouă, lege publicată în Monitorul Oficial din 7 aprilie 2004, satul Vişina Nouă s-a desprins devenind comună de sine stătătoare iar Vădastra rămâne comuna de rangul III, formata dintr-un singur sat, satul Vădastra.

În 2004 dintre candidaţii la funcţia de primar s-au remarcat din partea P.N.L. Marin Florescu şi din partea P.D. doamna Ioana Slavu dar învingător a fost tot Marin Bătrînca ce a candidat din partea P.D.S.R. şi a obţinut un nou mandat.

Ultimii ani au adus unele îmbunătăţiri în comuna. Nivelul de trai s-a mai ridicat pe fondul general al creşterii economice. Unii locuitori ai satului lucrează în oraşele mari venind acasă săptămânal sau lunar, în funcţie de distanţă sau în străinătate cu contract pe câteva luni sau la negru. Majoritatea banilor asfel câştigaţi îi investesc în amenajarea unor condiţii sporite de confort: consolidarea locuinţelor, extinderea lor, amenajarea de băi şi bucătării cu apa curentă şi canalizare, izolarea pereţilor locuinţei, înlocuirea tocăriei vechi cu tocărie de ultima generaţie, montarea de centrale pentru încălzirea pe timp de iarnă.

De asemenea s-a înmulţit numărul de calculatoare ( şi datorita programului EURO 200), de telefoane, a deţinătorilor de sisteme de recepţie a programelor T.V. prin satelit sau cablu. Cei mai săraci sunt sprijiniţi prin diverse măsuri precum ajutorul social primit pe baza legii 416, ajutoarele pentru cei cu copii precum: alocaţii de stat, alocatii complementare, laptele praf pentru cei mici, programul Bani de liceu, programul Lapte – corn, distribuirea unor pachete consistente de rechizite la început de an şcolar şi astfel şi nivelul lor de trai este mai bun.

Şi faţa comunei se schimba pe zi ce trece. Căminul cultural este în plin proces de reparare si consolidare, unele reparaţii s-au efectuat şi la biserica, şoseaua ce trece prin comuna este periodic plombata, pe uliţe s-au pus mari cantităţi de piatra, fostul sediu al C.A.P.-ului a fost refăcut şi găzduieşte diverse activităţi legate de olărit şi cultura Vădastra, terenul de fotbal a fost îngrădit şi s-au construit tribune.

Din păcate a existat tendinţa de decadere a unor localităţi din cele mai vechi în favoarea unora mai noi. Se observă de exemplu în imediata apropiere decăderea Cruşovului comparativ cu Brastavăţul, la fel decăderea satului Potelu comparativ cu Ianca, şi exemplele ar mai putea continua. În cazul Vădastrei se observa un ritm mai lent de dezvoltare comparativ cu cel mai apropiat vecin şi rival al ei (în perioada când ambele luptau pentru a fi centrul comunei), Vişina Nouă, sat ce datează doar de la 1896 dar care s-a dezvoltat ceva mai rapid prin atragerea unui număr mare de familii prin primirea de loturi egale de 5 ha, prin poziţia mai apropiată de gară şi şosea şi prin orientarea unei mari parţi a locuitorilor către practicarea meseriilor din aria construcţiilor.

Intrarea în Uniunea Europeana şi politica de estompare a diferenţelor dintre sat şi oraş ne face să sperăm la noi progrese.

În concluzie puţine aşezări se pot mândri cu vechimea Vădastrei şi cu implicarea într-un numar atât de mare de evenimente, cu multitudinea atestărilor în diferite epoci şi de ce nu cu faptul ca aici a facut săpături Cezar Bolliac în 1871 iar numele Vădastrei este dat de Mircea Eliade unui personaj din romanul ‘Nopţile de sânziene’.

Desigur locuirea la Vădastra nu este singulară în zona, există urme ale locuirii din diferite epoci în întreaga zonă: Cruşov, Obârşia, Sucidava (Celei), Orlea, Grojdibod, Corabia, etc aceste locuri fiind încărcate de istorie dar nu le-am amintit nefiind obiectul acestei lucrări.

1. Stelian Ghigeanu, ‘Monografia comunei Ianca’, Craiova 2001, pag. 40-45 si Fl. Baciu si Ion Vartejaru, ‘Monografia orasului Corabia’ , 2001, pag 33-352. Fl. Baciu si Ion Vartejaru, ‘Monografia orasului Corabia’ , 2001, pag 35-363. vezi la Anexa Lista eroilor cazuti in primul razboi mondial 4. C.C. Giurescu, ‘Amintiri’5. Fl. Baciu si Ion Vartejaru, ‘Monografia orasului Corabia’ , 2001, pag 37-426. D.I.R, Primul razboi mondial, document din 25 iunie 1918, pag 270, emis de Compania

de jandarmi a judetului Romanati, se adresa prefectului 7. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Prefectura Romanati, serv adm,

dos 23/1918, f.28. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Pretura Dunarea, dosar 25/19249. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Inspectoratul Agricol Romanati,

dosar 118/1908 10. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Inspectoratul Agricol Romanati,

dosar 1/1911, fila 6911. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Inspectoratul Agricol Romanati,

dosar 118/190812. ibidem13. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Inspectoratul Agricol Romanati,

dosar 1/1911, filele 3-4, 6-7, 14-1914. ibidem15. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 156/1921: fila 16-17, fila 22, fila 2916. ibidem17. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 156/1921, fila 2918. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 281/1922, fila 2919. ibidem, fila 30-3120. ibidem, fila 32-3321. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 281/1922, fila 8422. ibidem , filele 75-8523. ibidem , filele 84-8524. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 281/1922, fila 2-325. ibidem26. ibidem, fila 4-627. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Pretura Dunarea,

dosar 25/1924 28. St. Ricman, Monografia judetului Romanati, 1928, pag. 21529. ibidem, pag. 307 si 31030. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Pretura Dunarea, Dosar nr. 8/1926-

192731. Directia judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Prefectura judetului Romanati,

dosar 80/1941

32. ibidem33. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Inspectoratul Statistic al

Raionului Corabia, Caiete statistice com. Vadastra, dosar nr. 23/ 1960-1965

3. SCURT ISTORIC AL PRINCIPALELOR INSTITUŢII

3.1. ŞCOALA Începuturile învăţământului la Vădastra datează din 15 noiembrie 1858. Atunci, conform documentelor1, a fost înfiinţată şcoala primară care funcţiona cu un post de învăţător. Se cunoaşte chiar numele acestui prim dascăl, Ion Popa Mihai. A urmat un învăţător ce se numea Iliescu2 după care s-a stabilit în sat Florea Florescu. Acesta a fost indiferent de aprecierile pro sau contra, o personalitate de prim rang a satului. Din ‘ Monografia judeţului Romanaţi’ aflăm că ‘In Vădastra este şcoala mare, cu 4 săli de clasă, zidită în 1914-1915 prin stăruinţa domnului Florea Florescu, învăţător pensionar.3’ Aprecierea pozitivă faţă de domnul învăţător poate fi pusă pe seama faptului ca informaţiile au fost furnizate de fiica lui, Elena Grigorescu, învatatoare la rândul ei la Vădastra. Tot de la Ricman, direct însa, aflăm ca domnul Florea Florescu a fost ales în anul 1927 consilier judeţean în Consiliul judeţean al judeţului Romanaţi, din partea P.N.L., cu un mandat de 8 ani 4. Deşi această alegere a fost ulterioară construcţiei şcolii este o dovadă a prestigiului şi recunoaşterii învăţătorului vădăstrean. O cu totul altă opinie, întâlnită in Monografia raionului Corabia, scrisă în 1958, a fost că învăţătorul Florea Florescu nu dorea ca elevii săi, fiii de ţărani să înveţe carte 5. Anul apariţiei lucrării, în plină perioada de copiere a modelului sovietic, când era infierat vechiul regim şi reprezentanţii lui vorbeşte de la sine şi nu mira pe cei ce cunosc spiritul perioadei. Poate să existe şi o urmă de adevăr în aceasta opinie. Textul merită redat: ‘Liberalul Florea Florescu a funcţionat la şcoala din Vădastra aproximativ 40 de ani, începând din 1895. În tot acest timp n-a îndrumat nici un fiu de ţăran către şcolile secundare. Deviza lui, pe care o proclama sus şi tare era: ‘Nu lumina boii lui Dumnezeu că ţi-i pui în cap!’ Aceeaşi politică şcolara antipopulară au dus la Vădastra fiica şi ginerele acestuia, Elena şi Ion Grigorescu, iar în alte sate alţi învăţători angajaţi în partidele conservator şi liberal’6. Nu este singurul loc din carte în care Florea Florescu a fost denigrat. Odată cu prezentarea evenimentelor de la 1907 este menţionată intrarea a doua escadroane de cavalerie în sat. Unul, ce venea dinspre Vişina Nouă este întâmpinat de primar care raportează că nu exista evenimente în sat dar escadronul ce a pătruns dinspre Brastavăţu ar fi fost întâmpinat de Florea Florescu, numit ‘chiabur în ascensiune’ care ar fi înaintat o listă cu numele unor ţărani între care Radu Leţa, Paul Leţa şi Marin Mârşanu, consideraţi agitatori. Explicaţia ar fi fost că respectivii ţărani ‘îşi manifestaseră deseori nemulţumirea faţă de lăcomia lui’7. Revenind la şcoală trebuie amintit că aceasta a funcţionat la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX lea cu două posturi de învăţător. O perioada mai îndelungata şi-au desfăşurat activitatea în şcoala Vădastra învăţătorii: Maria Calafeteanu, Florea Vădăstreanu, Aneta Dumitrescu, Ion Grigorescu, Elena Grigorescu, Oprea Cleşcu, Ion Ciocan etc. Cele două clase erau clasa I şi clasele II-IV iar din anul

şcolar 1909-1910 au existat trei clase: clasa I, clasele a II a şi a III a împreună iar a treia clasa era compusă din elevii de clasa a IV a şi a V a8. Odată cu anul şcolar 1924-1925 au funcţionat patru clase şi tendinţa este de creştere căci în anul şcolar 1931-1932 au existat 5 clase. În 1941 în fişa satului întocmită de primărie în datele despre şcoala se menţionează existenţa a şase posturi9 şi a unui număr de 324 elevi. Construcţia unui local adecvat, cu patru săli de clasa s-a făcut în 1912-1915 şi exista şi în prezent cu unele extinderi1 . Se ştie de asemenea ca şcoala avea un lot de 8,5 ha11. Noi cadre didactice ce şi-au desfăşurat activitatea la şcoala au fost Barbu Dumitru Barbu Maria şi Neacşu Ion şi un învăţător refugiat din Basarabia, Ilinca. O perioadă scurtă de 4-5 ani începând cu 1955 au existat doar patru posturi, deci se făceau doar clasele primare iar după clasa a V a elevii erau nevoiţi să mergă câţiva kilometri la şcoala la Vişina Nouă pentru a face clasele V – VII. Ulterior copii din alte sate au venit să înveţe la Vădastra aici existând clasele a IX a şi a X a. Din păcate localul şcolii nu prezintă unitate ci s-a făcut prin adaosuri succesive. Se pare că şcoala cu patru săli de care s-a vorbit la 1912-1915 a fost de fapt un adaos de două săli şi un hol la o clădire mai veche tot cu două săli. Prin 1946-1947 tabla învechită ce acoperea clădirea a fost înlocuită cu ţiglă. În anul 1953 s-a mai adăugat o sală lungă folosită o perioadă de timp ca sală de spectacole a căminului cultural, sală ce a fost împărţită cu un zid impropriu în două săli de clasă datorită lipsei de spaţiu. În anul 1963 s-au ataşat alte două clase şi un hol lung. Deci localul şcolii nu este o clădire monolit ci o combinaţie de adausuri fiecare cu material şi mod de execuţie diferit. Fundaţia clădirii iniţiale a fost executată din pământ galben cu nisip şi doar elevaţia este din beton. Începand cu intervalul 1960 - 1970 şcoala a cunoscut o perioada de stabilitate şi de performanţe deosebite. Aceasta epoca de glorie se explica prin colectivul format din profesori bine pregătiţi profesional, ce locuiau în localitate, erau aproximativ de aceiaşi vârsta, au câştigat respectul oamenilor din sat iar între ei existau raporturi de colaborare ce mergeau până la prietenie. Aceşti profesori au fost Rădulescu Ana, Gavrilescu Benonica, Slavu Ioana, Udma Cornelia, Niculcea Ion, Rădulescu Cornel, fiecare cu peste 30 de ani de activitate în şcoala Vădastra. Concomitent dar nu perioade la fel de lungi au predat la Vădastra şi profesorii Vasile Natalia, Matei Ion, Panait Eugenia, Savu Silvia, Lia Floarea. Faţă de perioadele când existau efective de peste 300 de elevi în prezent numărul acestora a scăzut la 135, există o medie pe ansamblu de 16 – 17 elevi pe clasă, mai mare la clasele V-VIII, 18-19, şi o medie de 15 elevi la clasele I-IV. Gradiniţa a funcţionat din jurul anului 1955. Iniţial a fost o singură grupă apoi s-a ajuns la trei grupe: mică, mijlocie şi mare. În prezent sunt în jur de 50 de preşcolari. Fişa de încadrare din ultimul deceniu a cuprins trei posturi de educatoare, patru posturi de învăţători, 6-7 posturi de profesori şi o normă şi jumătate pentru îngrijitori. Directori ai şcolii au fost la început învăţătorii: Ion Grigorescu, Florea Vădastreanu, Dumitru Barbu, Dumitru Neacşu iar apoi profesorii Cornel Rădulescu, Benonica Gavrilescu, Ioana Slavu. Cadrele didactice din şcoală şi-au pregătit foarte bine elevii, Vădastra clasându-se mereu pe locuri fruntaşe în orice competiţie. Au existat elevi

Fig.nr.22. Şcoala din Vădastra

foarte buni participanţi la olimpiade, elevi ce dădeau admitere la cele mai bune licee şi se clasau pe primele locuri iar după 1999 când s-a introdus examenul de capacitate şcoala a avut aproape în fiecare an promovabilitate de peste 80%. Şcoala se mândreşte cu numeroşi foşti elevi ajunşi ingineri, profesori, medici. Rezultate s-au înregistrat şi pe plan artistic şi sportiv formaţii de dansuri, grupuri vocale sau instrumentale, echipe de handbal şi fotbal, elevi talentaţi la tenis de masă. In

anul 2007 localul şcolii a fost înscris pe lista de priorităţi a Inspectoratului Şcolar şi va începe reabilitarea clădirii.

1. document emis de Arhivele Statului2. St. Ricman, ‘ Monografia jud. Romanati’, 1928, pag 358-359 3. ibidem4. St. Ricman, ‘ Monografia jud. Romanati’, 1928, pag 2155. Preda Grigore, Buzescu Constantin, Manea Teodor, ’Monografia raionului Corabia’, 1958, pag.

416. ibidem7. ibidem, pag.558. Arhiva Scolii cu cls. I-VIII Vadastra9. Directia judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Prefectura judetului Romanati, dosar

80/1941 10. St. Ricman, ‘ Monografia jud. Romanati’, 1928, pag 358-359 11. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, fond Consilieratul Agricol Romanati,

dosar 281/1922, fila 2-3

3.2. BISERICA

Satul a avut biserică din cele mai vechi timpuri. Cea mai veche biserică din sat a fost o biserică – bordei din lemn ce s-a aflat la ale’ Beghina, în zona unde în prezent locuieşte Săndel ale’ Boier Radu. Acolo era şi vechiul cimitir iar nişte cruci au marcat multa vreme locul devenit astăzi teren arabil. Din punct de vedere constructiv bisericile de lemn din România se pot împărţi în câteva grupe principale: cu structură în cheotori, în căţei, din nuiele împletite şi bordeie. Bisericile de lemn în cheotori domină în toată ţara şi prezintă un grup valoros şi semnificativ, cu caracteristici distincte în arhitectura sacrală de lemn din Europa. Circa 12-13 biserici în căţei se mai păstrează în vestul ţării şi o biserică de nuiele se mai păstreză în Basarabia. Bisericile de lemn în căţei şi din nuiele sunt ultimile care se mai păstrează în Europa şi de aceea au valoare de unicat pentru patrimoniul naţional şi european . Ultimile biserici bordei au dispărut din sudul ţării la începutul secolului 20. Bisericile bordei, categoria din care a făcut parte şi biserica din Vădastra, au prezentat trăsături arhaice cu caracter unic dar s-au stins, din păcate, înainte de a le recunoaşte cu adevărat valoarea excepţională1. Au fost documentate un numar total de 33 de biserici bordei2. Bordeiul, în accepţiunea definiţiei dată de dicţionar, înseamnă o locuinţă îngropată pe jumătate sau mai mult în pământ. Din neolitic din prima fază de dezvoltare a culturii Vădastra şi până la începutul secolului al XX lea locuinţele ce predomină în zona erau de tip bordei, mai ales semiîngropat. Bordeie au avut, pe lângă locuinţe de suprafaţă şi geto-dacii, bordeie au avut dacii romanizati, purtători ai culturii Chilia şi o forma de bordei este cea descoperită la Vădastra pe Dealul Cişmelei ce datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Acesta e mai evoluat decât bordeiele menţionate anterior, având două încăperi şi gârlici – adaptarea pridvorului de la casa de suprafaţă la condiţiile geografice şi istorice impuse de această perioadă3.

Bordeiul vădastrean din timpul lui Mircea cel Bătrân reprezintă prima atestare arheologică a unei astfel de locuinţe din perioada medievală, cel mai răspândit în Câmpia Boianului, Romanaţilor, Doljului şi Mehedinţilor şi care va persista până la începutul secolului al XX-lea. Este probabil ca din această perioadă să dateze şi primele biserici bordei pentru că, în ciuda tuturor factorilor care au împiedicat sau au întârziat dezvoltarea societăţii rurale din Ţările Româneşti, ţăranul a ştiut să-şi rezolve în mod remarcabil problema lăcaşelor de cult. Pare, desigur, o contradicţie că într-o perioadă când începuseră să-şi facă apariţia remarcabilele biserici de zid de influenţă bizantină – Curtea de Argeş, Vodiţa, Cozia, Tismana, Cotmeana au apărut şi modestele lor surate – bisericile bordei, trebuie însa ţinut cont de posibilităţile materiale ale ctitorilor, binecunoscutele biserici amintite fiind ctitorii voievodale sau ale marilor dregători ai vremii4.

Fig. nr.23. Una din cele trei pietre rămase din biserica bordei ce a existat la Vădastra pâna la 1836, când s-a construit o nouă biserică

Condiţiile în care era nevoită să trăiască întreaga comunitate rurală şi teama de invazii, mai ales pentru cei din zona de câmpie, s-au constituit în cauza principală care i-a determinat pe locuitorii satelor din acest areal să nu-şi construiască locuinţe şi lăcaşe de cult durabile, lemnul căzând adesea pradă pârjolului năvălitorilor. Un loc important

în perpetuarea bisericii bordei l-a avut tradiţia. Conform tradiţiei, o biserică se rectitorea, în cele mai numeroase cazuri, pe locul sau în imediata apropiere a celei dispărute, reducându-se astfel practic toate posibilităţile de cercetare sistematică a locurilor unde au fost bisericile iniţiale, lucru cu atât mai dificil în cazul bisericilor îngropate. Singurele documente doveditoare care mai pot fi consultate astăzi, pentru stabilirea adevărului privind existenţa şi stilul arhitectonic al acestor construcţii, sunt documentele epigrafice şi cele câteva exemplare de bordeie din sec. al XIX-lea care s-au păstrat prin grija muzeografilor şi etnografilor5.

Fig. nr.24 Una din cele trei pietre rămase din biserica bordei ce a existat la Vădastra pâna la 1836, când s-a construit o nouă biserică

Planul bisericii bordei este simplu, asemănător celui al casei bordei. După urmele gropilor rămase s-a putut constata că erau de formă patrulateră alungită, întocmai ca şi cele de suprafaţă, cu absida altarului semicirculară, mult mai uşor de realizat decât în cazul bisericilor de lemn. Alteori absida era dreaptă. Intrarea în biserică se făcea prin gârlici, forma pridvorului de la bisericile de lemn adaptată bordeiului locuinţă şi ceva mai elevată în cazul bisericii bordei. Uneori gârliciul servea şi drept clopotniţă. Plasarea gârliciului era pe faţada sudică, în apropierea colţului sud-vestic al edificiului. Erau respectate toate canoanele de realizare a unui edificiu de suprafaţă de rit bizantin,

specific spaţiului românesc : orientarea axei longitudinale pe direcţia est-vest, cu altarul la est. Compartimentarea interioară era similară tuturor bisericilor de lemn6. În unele cazuri funcţia de pronaos era preluată de gârlici, dar numai atunci când plasarea acestuia se situa pe faţada vestică. Spaţiul interior era realizat conform dimensiunii numerice a comunităţii rurale – cca. 10-12 m în axul longitudinal şi 4-5 m lăţimea navei. Pereţii erau căptuşiţi cu „drugani” sau „bedregi” masivi din lemn obţinuţi prin despicarea longitudinală a trunchiului şi fasonaţi doar pe faţa interioară. Avem consemnat faptul că, uneori, ca şi în cazul locuinţei, înaintea căptuşirii cu lemn, groapa era arsă (se umplea cu lemne, paie, alte resturi vegetale cărora li se dădea foc) pentru solidificarea pereţilor. Bedregii erau aşezaţi în poziţie verticală şi înfipţi bine în pământ. Unele aveau pereţii din gard de nuiele împletite sau din cărămidă. La extremităţi – fruntarii – pe planul longitudinal al axei navei erau furcile- două sau, în cazul celor mai mari, patru, care susţineau grinda principală. Extremităţile acestei grinzi masive se terminau cioplite în formă de capete de cai stilizate, întocmai ca la locuinţe sau bisericile de lemn. Grinda principală era poziţionată mai sus decât cosoroabele pentru realizarea învelitorii în două ape. Mârtacii ţineau locul căpriorilor şi se sprijineau liber cu un capăt – cel superior – pe grinda principală, iar cu baza pe cosoroabe şi erau fixaţi de acestea prin „cuie » mari de lemn numite „măsele » ale căror capete prismatice aveau şi rol ornamental. În cazul bisericilor şi locuinţelor „mai elevate » mârtacii erau aşezaţi unul lângă altul pentru a se realiza un tavan-cupolă estetic. Deşi nu sunt consemnări, din unele informaţii reiese că unele biserici aveau tavanul de formă semicilindrică realizat din nuiele împletite şi spoite cu lut. Peste mârtaci se aşeza un strat de paie, stuf sau chiar coceni, fân, paie peste care se aşeza apoi un strat de pământ, care asigura termo-hidroizolaţia lăcaşului şi un camuflaj perfect 7. Peretele despărţitor – primezul – dintre naos şi pronaos şi naos şi altar era realizat din împletitură de nuiele lipită cu pământ. Elementele gârliciului erau ceva mai înalte, făcându-l mai spaţios, în condiţiile menţionate anterior preluînd chiar rolul pronaosului. Pe fruntar, deasupra grinzii principale era aşezată crucea de lemn, însemnul caracteristic bisericii. Stâlpii de susţinere ai gârliciului – stoborii – şi grinzile transversale – fruntarii – se constituiau într-un portal simbolic. La bisericile mai evoluate lemnul fruntariilor avea încrustate elementele decorative tradiţionale : funia împletită, pomul vieţii, rozeta solară, colaci, făclie, ghivece cu flori, stele şi soare, policandru, cruci, ochi de om, mâini şi siluete de oameni stilizate sau alte motive geometrice specifice artei lemnului din câmpia olteană. Uşa era realizată de regulă dintr-o singură scândură de dimensiuni considerabile, mărturie a dimensiunii arborilor seculari. Şi uşa era ornamentată cu cioplituri în relief – funia împletită ca simbol al vieţii precum şi cruci. În cazul bisericilor lipsea din modelele ornamentale motivul şarpelui, simbolul biblic al diavolului şi al păcatului. Acesta era prezent însă în ornamentul locuinţei bordei, având cu totul altă semnificaţie – cea de păzitor al casei. În ceea ce priveşte inscripţiile de pe elementele de lemn ale bisericilor nu avem nici un fel de mărturii, dar, cum bisericile aveau hram şi comparându-le cu cele de lemn, posibil ca fruntariile să fi cuprins şi

pisania sau măcar numele meşterului sau al ctitorilor, ca în cazul bisericii bordei din Izlaz8.

Fig. nr.25. Una din cele trei pietre rămase din biserica bordei ce a existat la Vădastra pâna la 1836, când s-a construit o nouă biserică

Iluminatul se realiza prin ferestre de dimensiuni mici amplasate pe faţadele laterale. Biserica bordei, deşi nu a avut trăinicia celei de zid, neputând fi catalogată în categoria „monumentelor de arhitectură » de factură religioasă poate fi considerată egalul lor prin faptul ca si-a realizat menirea de a pastra taranul roman atasat credintei sale stramosesti. Biserica bordei, chiar dacă materialiceşte nu mai există, este un document istoric de netăgăduit, care trebuie să-şi reia locul cuvenit în istoria spiritualităţii româneşti. După o evoluţie fără transformări spectaculoase, care s-au întins pe o perioadă de aproximativ şase mii de ani, locuinţa bordei şi apoi biserica bordei rămân o „mirabila sămânţă », un simbol al veşniciei satului românesc. In anul 1836 a fost construita o biserica de cărămidă acoperita cu tabla in noua zona centrala a satului, la intersecţia drumurilor spre Brastavăţu, Vădăstriţa si Obarşia iar biserica – bordei de pana atunci a fost probabil abandonată. Din vechea constructie se mai pastreaza trei bucati mari de piatra pe care abia se mai observa o cruce si cateva ornamente, doua situate la intrarea intr-o gradina situata pe locul vechii biserici si a cimitirului iar alta amplasata la poarta unui cetatean. Odată cu noua biserică se înfiinţează şi noul cimitir, de 5000 m2 care a devenit neîncăpător şi se propunea extinderea lui prin exproprierea locuitorilor limitrofi. Importante, pe lângă informaţiile despre construcţie, sunt datele despre slujitorii bisericii. Cu ocazia revolutiei de la 1848 am intalnit numele protopopului Marin Vădastreanu şi a lui Stefan Protopopescu. La sfârşitul secolului al XIX lea ştim ca la Vădastra slujeau doi preoţi şi doi cântareţi9 .

Biserica înălţată în 1836 a fost reparată în anul 189610. Un inventar11 completat de preotul Ion Vădastreanu în 1894 la solicitarea Protoieriei Romanaţi constituie o mărturie importantă despre realităţile bisericii acelui moment. Este descrisă biserica: zidită din temelii în 1836, cu acoperiş de tinichea, pardoseala era de cărămidă dar deteriorată, tinda bisericii era nepardosită iar turla bisericii era din lemn12. Biserica aflăm ca era tocmită a se repara pentru suma de 4300 lei. Şi turla şi pardoseala erau tocmite a se face. Curtea bisericii aflăm că era închisă cu ulucă de stejar. Sunt enumerate apoi toate obiectele existente în biserică: o sfânta masă de cărămidă în altar cu şase feţe de masă de stamba şi una naţionala de bumbac, două cruci mici: una albă şi una galbenă, o cutie de alamă pentru păstrarea sfintelor taine, patru sfeşnice mici: două de alamă galbenă, două de metal alb, o cruce mare de lemn cu răstignirea Domnului, , o candelă deasupra sfintei mese, doua rânduri de veştminte preoţeşti , unul de fir, altul de material vechi, două lăzi de brad pentru păstrat lumânările, un potir de cositor, o linguriţă, o tava, cădelniţă şi sfeşnic de alamă, galbene, o pereche de foarfece, o sticluţă cu sfânt mir, patru sfeşnice de fier, înca cateva obiecte şi un clopot cumpărat în 1893 de obştea locuitorilor şi ridicat între două furci13. Mai interesant este de ştiut ce cărţi deţinea biserica şi aflăm că existau următoarele lucrări bisericeşti: o liturghie tipărită la Sibiu în 1835, o evanghelie tipărită la tipografia Universităţii din Pesta la 1812, un octoih mare tipărit la 1811 la tipografia Universităţii din Pesta, un octoih tipărit la Bucureşti la tipografia preasfântului mitropolit Nifon în 1854, un triod tipărit la Bucureşti la tipografia preasfântului mitropolit Nifon în 1856, un triod tipărit la tipografia mănăstirii Neamţ în 1833, un penticostar tipărit la Bucureşti la tipografia preasfântului mitropolit Nifon în 1856, opt minee tipărite la Bucureşti în 1852 la tipografia preasfântului mitropolit Nifon, două minee ce cuprind unul 8 luni, altul 4 luni, un apostol din 1814 din Ardeal, un tipic bisericesc din Bucureşti din 1852, un ceaslov tipărit la Bucureşti în 1856 şi o cazanie tipărită la Bucureşti în 1828 în timpul preasfinţitului episcop Neofit Râmnicu14. Aşadar preotul avea surse de hrană spirituală. Inventarul era semnat de preot şi de membrii epitropi. În acea perioada preoţii dădeau periodic rapoarte despre starea morala şi materială a localităţii. Un astfel de raport din 1897 semnat tot de preotul Ion Vădăstreanu oferă urmatorul tablou: ‘ Relaţiunile dintre clerici sunt bune iar datoriile către biserica idem. Conduita celor din parohie este bună. Frecvenţa la biserică este de până la zece persoane duminica, până la douăzeci la sărbătorile mai mici, până la cincizeci la sărbătorile mari. Autoritatea comunală n-a venit la biserică în afara de primar care vine în calitate de epitrop. Învăţătorul vine în calitate de cântăreţ fără elevi. Omoruri şi furturi nu au fost.15’ Se încheie cu raportarea numărului de botezuri, decese şi căsătorii. În privinţa stării materiale se constată o situaţie ceva mai grea căci subvenţia bisericii pe 1897 nu a fost primită, curtea bisericii şi a cimitirului erau ruinate, pentru care s-a cerut celor în drept remedierea situaţiei dar nu s-a luat nici o măsura, ofrandă bisericii nu a oferit nimeni iar singurul venit a fost de 36 lei din vânzarea a 40 kilograme mucuri de ceară a 90 bani kilogramul16. O situaţie asemănătoare este în 189917. Atunci se înregistrează în linii mari aceleasi aspecte dar remarcăm ca fapt pozitiv cununarea unor persoane ce trăiau în

concubinaj dar şi un aspect negativ, furtul unei perechi de cai ce nu a fost dovedit. Cercetând aceste rapoarte descoperim preocupările reale ale ţăranului, viaţa lui de zi cu zi, evenimentele satului, moravurile, faptele condamnabile sau lăudabile la nivel de sat prin ochii preotului paroh ce păstorea turma. Interesant de ştiut este şi faptul că reprezentanţii bisericii făceau o muncă nobilă dar puţin recompensată material. Preotul Ion Vădăstreanu avea în 1894 un salariu de 135 lei iar cei doi cântăreţi: Florea Florescu şi G.G. Grădinaru primeau fiecare câte 33 lei18.

Fig.nr. 26. Biserica

În anul 1906 preotul completează un nou chestionar relativ la pământurile cu care au fost înzestrate bisericile şi arată că până în 1864 biserica nu a avut nici un teren. Atunci a primit 34 pogoane din care deţinea în acel moment 17 pogoane cărora le sunt indicaţi vecinii. Diferenţa de 17 pogoane din 1902 erau arendate de stat în folosul Casei Bisericii. Acest lot este considerat de preot drept suprafaţă cotropită şi indică în acest sens şi numele a trei martori care pot confirma19. În anul 1941 în fişa localităţii completate de primărie la solicitarea prefecturii Romanaţi aflăm că 2004 din cei 2005 locuitori ai comunei erau ortodocşi iar biserica avea 17 hectare de pământ20. Dupa înca jumatate de veac satul avea nevoie de o biseică nouă.

În 1948, pe când era primar Barbu Nicolae, la doar 2-3 metri de vechea construcţie s-a pus temelia actualului lăcaş de cult. Constructia ei a durat până în 1953. Între cei ce s-au implicat în mod deosebit în ridicarea noii biserici s-a remarcat Panait Ion. În principal au fost folosite fondurile din pândăritul pe 2-3 ani. Preotul Bârlanescu a apelat şi la săteni, a mers din casa în casa explicând oamenilor că trebuie să dea bani sau produse pentru terminarea bisericii, că ‘ un ou donat înseamna un cui pentru biserică’ iar făina şi mălaiul se adunau chiar şi-n cantităţi mici de câţiva pumni. Meşterul care a ridicat noua biserică a fost Tudor Caracudă din Vişina Nouă. Dupa terminarea bisericii a fost demolată cea veche iar cărămida a fost refolosită la ridicarea casei lui Marian Neţoi. Dintre preoţii satului o perioada mai îndelungata au activat: Ion Vancea, Ion Vădăstreanu, Marin Diaconu, Ioan Bârlănescu, Victor Bârlănescu, Cristian Belodan. În prezent biserica în care slujeşte preotul Ciupitu Ion îşi îndeplineşte menirea şi este un sprijin pentru cei ce-l caută pe Dumnezeu . Ulterior bisericii a fost ridicată clopotniţa iar apoi s-a amenajat un spaţiu acoperit pentru a fi folosit la diferite ocazii. Biserica este alaturi de locuitori, dupa tradiţia creştină, în marile momente ale vieţii: botez, căsătorie, moarte. În acest ultim caz biserica sprijină familia îndoliată atât spiritual dar şi organizatoric punând la dispoziţie mese, bănci, veselă, etc.

1. Wikipedia, enciclopedia libera2. Doru Căpătaru, ‘Bisericile bordei din Oltenia’ in ‘Mitropolia Olteniei, nr. 5-8 /20053. Corneliu Mateescu – de cautat4. Doru Căpătaru, ‘Bisericile bordei din Oltenia’ in ‘Mitropolia Olteniei, nr. 5-8 /20055. ibidem6. ibidem7. ibidem8. ibidem9. Constantin Locusteanu, ‘Dictionar geografic al judetului Romanati’, 1889, pag. 211-21210. St. Ricman, ‘ Monografia jud. Romanati’, 1928, pag 358-35911. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Protoieria Judetului Romanati, dosar

94/189412. ibidem13. ibidem14. ibidem15. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Protoieria Judetului Romanati, dosar

10/1894, fila 2616. ibidem17. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Protoieria Judetului Romanati, dosar

111/190018. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Protoieria Judetului Romanati, dosar

37/189419. Directia Judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Protoieria Judetului Romanati, dosar

184/190620. Directia judeteana Olt a Arhivelor Nationale, Fond Prefectura judetului Romanati, dosar

80/1941

3.3. PRIMĂRIA

Satul are primar din 1864, de la schimbarea statutului său din sat dependent, de rumâni, în sat de oameni liberi, odată cu împroprietărirea. Tot de timpuriu a avut şi sediu de primărie. Actualul sediu se află în centrul comunei într-o construcţie ce datează din 1927-1928 care a aparţinut familiei Grigorescu. Înaintea acestei locaţii a funcţionat într-o cladire din apropiere în care în prezent se află CEC-ul şi poşta.

Fig.nr. 27. Fostul local al Primăriei, în prezent sediul poştei şi CEC-ului

De la bun început primarii erau aleşi de vădăstreni dintre cei mai vrednici consăteni şi aveau şi un ajutor de primar. Au fost perioade când primari au fost şi reprezentanţi ai familiei de mari proprietari Protopopescu dar şi perioade, în mod evident la începutul perioadei comuniste, când în aceasta funcţie au ajuns persoane fără merite sau calităţi deosebite. Din 2000 primarul comunei Vădastra este domnul Bătrînca Marin de profesie învăţător. El se poate mândri cu numeroase realizări în timpul celor 7 ani de când gospodăreşte comuna. Dintre acestea se remarcă: achiziţionarea de calculatoare şi soft pentru primărie pe baza unui proiect, pietruirea totală a drumurilor din comună, reparaţia capitală a Căminului Cultural, reparaţia capitală a fostului sediu C.A.P.,

construcţia unei cişmele şi a două fântâni, amenajarea unei parcări în centrul satului, montarea unor bănci în diferite spaţii publice unde erau necesare, întocmirea de

Fig. nr.28. Primăria, vedere laterală a) şi frontală b)

proiecte de alimentare cu apa şi de reparaţie capitală şi reabilitare la scoala, proiecte ce urmează a fi puse în practică. Primaria a fost unul din partenerii Proiectului de cercetare şi revitalizare a ceramicii neolitice Vădastra, a avut un rol important în înfiinţarea

claselor de olărit şi de cojocărie, a sprijinit financiar biserica, a organizat bâlciul anual de sfântul Dumitru.

3.4. CABINETUL MEDICAL

Medicina modernă a pătruns foarte târziu în aşezările rurale din ţara noastră şi Vădastra nu face excepţie din acest punct de vedere. De fapt şi oraşele au avut foarte târziu medici calificaţi şi spitale. În perioada veche oamenii apelau la cunoştinţele din acest domeniu transmise din generaţie în generaţie şi se bazau în mare parte pe folosirea plantelor medicinale. Au existat şi aşa numitele bolniţe pe lângă mănăstiri unde erau îngrijiţi cei bolnavi, mai ales cei cu boli incurabile şi cu o situaţie precara, abandonaţi de familie. Din ‘Monografia judetului Romanaţi’ scrisă de Ricman aflăm că în judeţul Romanaţi primul medic şi-a desfâşurat activitatea târziu, după 1831 şi funcţiona atât în judeţul Romanaţi cât şi în Vâlcea şi era medic comunal, sanitar, legist, recrutor, vaccinator şi veterinar. În 1844 apar primele date despre îngrijirea în spitale a unui număr de 58 bolnavi în judeţul Romanaţi de un medic care de aceasta dată îşi desfăşura activitatea doar în acest judeţ. Spitalele funcţionau însă temporar mai ales în sezonul cald când se înmulţeau cazurile de boli. La insistenţele medicului judeţului în 1845 s-a înfiinţat un spital dar nici acesta nu a funcţionat prea mult timp şi s-a închis. Primele spitale permanente din judeţ au fost inaugurate în 1852 la Caracal şi în 1888 la Corabia. În anii 1919 -1920 se adaugă spitalul Balş, spitalul Boşoteni şi Ospiciul Brâncoveni. La Vădastra există informaţii despre existenţa în intervalul 1910-1940 a doi agenţi sanitari din Obârsia: Stoenică Costache şi Mihaiţă Ştefan ce se deplasau periodic în comună, cu o frecvenţă mai mare în perioadele de epidemie şi asigurau asistenţa medicală. Primul medic al satului era de origine din Vişina, se numea Cornelia Rădulescu şi şi-a desfăşurat activitatea începând din 1941 atât la Vădastra cât şi la Brastavăţu. Doctoriţa s-a căsătorit la Vădastra cu Florescu Nicolae şi s-a stabilit în sat. Ea are şi meritul primelor demesuri pentru ridicarea unui local în care să funcţioneze dispensarul şi în acea perioada a fost lucrată cărămida pentru construcţia clădirii. Soarta a fost crudă cu pioniera medicinei la Vădastra care şi-a pierdut viaţa în august 1944 în spital la Caracal în urma naşterii fiului său Florescu Florian Corneliu. Următorii doi medici au fost de origine străina. Mai întâi a fost Galina Ispas din Odessa. Ea s-a cunoscut în timpul războiului cu un ofiţer român care i-a propus să se căsătorească şi apoi ea să meargă la el acasă la Corabia. Ea a acceptat şi aşa a ajuns medic la Vădastra. A urmat apoi un medic neamţ Halsdolfer Ioan, ce avea un fiu Bruno ce a urmat şcoala în sat cu copiii vădăstrenilor, medic ce îşi desfăşura activitatea atât la Vădastra cât şi la Vişina Veche, Vişina Nouă şi Tudor Vladimirescu. După medicul Halsdolfer, medic la Vădastra a fost Ludmila Ungureanu care locuia însa la Vişina Nouă unde în 1956 s-a inaugurat dispensarul dar oferea consultaţii şi se ocupa şi de pacienţii din satul nostru. Urmatorul medic a fost Radu Şerban care a asigurat asistenţa medicală atât pentru Vişina Nouă, unde locuia într-o camera a dispensarului, cât şi pentru Vădastra unde venea de două ori pe săptămâna. El a fost

succedat de Mihală Adriana. Au urmat medicii Cireşica Oprescu, medic generalist şi Lucian Oprescu, primul medic stomatolog ce şi-a desfăşurat activitatea la Vădastra. Ei au locuit caţiva ani în sat într-o camera din dispensar. După familia Oprescu, o perioada de timp satul nu a avut un medic rezident. Doctorul Gheorghe Popescu a fost timp de câţiva ani medic al satului. A locuit în dispensar cu soţia care era profesoara la şcoala şi aici li s-a nascut şi primul fiu. Au urmat Popescu Rodica şi Roman Daniel apoi medicul Mihai Parnică care a locuit la dispensar la Vişina Nouă şi asigura servicii medicale atât la Vişina Nouă cât şi la Vădastra. Soţia lui a fost farmacistă la Vădastra. Au practicat medicina la Vădastra pentru scurte perioade şi doctoriţele Toma Viorica din Craiova, Popa Georgeta din Balş, Bîja Eliza şi Sima Lavinia. Urmatorii medici, Cotelin Elvira din Vişina Nouă şi Steluţa Ivănuş din Vădăstriţa, au făcut naveta.

Fig. nr.29. Clădirea în care fucţionează cabinetul medical şi farmacia

Din 1986 doctoriţă în sat, apreciată de toţi cei 1560 de pacienţi pe care-i îngrijeşte, este Bondrescu Aureliana. Medici stomatologi ce au funcţionat o perioadă mai îndelungată la Vădastra au fost Zoia Bălteanu şi Toma Ionescu. Primul farmacist a fost Petru Dimitriu. Au urmat Puiu Naiculescu, Balaci, Mladin Mariana, Parnică Cristina, Ghiţă Antonica, Predoi Manolica iar din 1980 pâna în prezent doamna Stan Zoe. Dintre cadrele medicale cu studii medii o activitate deosebită prin calitate şi durată a desfăşurat doamna Niculcea Victoria ce a lucrat la dispensarul din sat în perioada 1955-1997. Alte cadre medii au fost: Georgescu Virgil, Georgescu Rodica, Ruscu Viorica şi Mitrică Viorica. Cladirea în care se gaseşte cabinetul medical, farmacia şi stomatologia în prezent a fost iniţial mai mică. A avut o camera de consultaţii cu sala de aşteptare, o cameră de sterilizare, un depozit şi o magazie. Ulterior, in 1980, s-au adăugat înca trei încăperi pentru a mări spaţiul dispensarului dar şi pentru a oferi condiţii medicilor ce aveau nevoie de un spaţiu ca locuinţă de serviciu.

3.5. CĂMINUL CULTURAL, (ACTIVITATEA CULTURALA, ARTISTICA SI SPORTIVA)

Activitatea culturală, artistică şi sportivă în sensul actual datează de după al doilea război mondial. Şi înainte existau unele manifestări precum hora satului, Govia, clăci şi sezători precum şi obiceiuri şi tradiţii legate de naştere, botez, căsătorie şi moarte ce ţineau de viaţa spirituală şi culturală a comunităţii dar nu se pot spune prea multe despre ele. Activitatea culturala, artistica si sportiva a luat avânt prin anii 1959-1960 si a inceput sa se manifeste tot mai putin dupa 1980 iar in prezent a cunoscut o revenire după 2000. Primul avânt se datorează refacerii economice şi progresului ce s-au simtit cam la 15 ani după al doilea război mondial. Alt factor a fost colectivizarea. Colectivul asculta îndrumările venite de la partid şi rezultatele, pe orice plan, erau răsplătite astfel unii săteni au fost interesaţi să se implice. O dovadă în acest sens este mărturia unui component al formaţiei de dansuri populare care a spus ca a participat la formaţie pentru că primea o cantitate de grâu mai mare după treierat faţă de ceilalţi, deci era vorba de un mic privilegiu. Bineînţeles că şi regimul politic era de aşa natură, voia ca oamenii să fie înregimentaţi şi astfel mai uşor controlaţi.Am putea vorbi, cred şi de un început al culturii timpului liber, specific omului modern de pretutindeni, cultură a timpului liber ajunsa şi în mediul rural românesc. Începuturile activitaţii culturale sunt timide. Din Caietele statistice ale Vadastrei păstrate la Inspectoratul Statistic al raionului Corabia aflam ca în 1959 exista o biblioteca publică, cu 1200 volume iar din 1961 şi o bibliotecă şcolară, cu 740 volume. Monografia realizată în 1964 de domnul Dumitru Barbu, între altele director al Căminului Cultural, deci o opinie autorizată pomeneşte de trei echipe de teatru, o echipă de dansuri, o brigadă artistică de agitaţie, cursuri agrozootehnice de masă, opt cercuri de citit, conferinţe cu caracter politic, ştiinţific şi social-cultural. Despre acele activităţi nu putem da prea multe amănunte căci despre ele nu mai există documente iar în memoria oamenilor ocupă deja un loc tot mai şters. Deosebită pare să fi fost activitatea formaţiei de dansuri care a participat la diverse competiţii pentru amatori si a fost remarcată şi premiată. Dintre orasele in care formaţia a susţinut spectacole au rămas în memoria participanţilor oraşul Piteşti dar mai ales Timişoara unde în 1961 au câştigat locul I dupa ce doua săptămâni s-au pregatit intens cu un instructor ce se numea Spătărelu, din Craiova. Din echipa de dansuri au făcut parte Niculcea Victoria, Niculcea Ion, Tomescu Stefan, Florescu Florea, Coderie Florea, Oncica Petre, Bulitiş Fică, Oncica Stelică, Mantea Florica, Oncica Polina, Neţoi Paula, Bălace Nuşa, Lazăr Maria şi Miu Mitriţa.

Fig. nr. 30. Formţia de dansuri din Vădastra, câştigătoare a unor competiţii pentru amatori, în diverse ipostaze

Tot cam în acea perioadă a existat o echipă de fotbal. Importantă din punct de vedere cultural a fost şi staţia de radioficare ce funcţiona în sat. În 1966, conform Caietelor statistice ale Vădastrei, existau 306 abonaţi la radioficare, un centru de radioficare şi pe lângă acestea 48 abonaţi la radio şi 4 abonamente TV. Aproximativ din 1960, cu scurte întreruperi a funcţionat la Vădastra o clasa de cojocărie. Meşteşugul acesta este vechi la Vădastra iar cojocul din zona Romanaţi chiar

Fig. nr. 31. Cojocul de Vădastra

Fig. nr. 32 Activitate în cadrul clasei de ceramică

se numeşte cojoc de Vădastra. Comparând motivele decorative cu cele ale culturii neolitice se constată asemănari multiple de unde opinia că acest tip de cojoc a fost contemporan sau a succedat culturii Vădastra. Meşter cojocar a fost Liceanu Nicolae care a făcut cojoace inclusiv soţilor Ceauşescu iar apoi, tradiţia a fost preluată de fiul său Liceanu Dumitru care şi în prezent îndrumă copii din Vădastra în tainele acestui meşteşug. Şi în prezent diverşi solişti de muzică populară apelează la meşterul Liceanu pentru confecţionarea cojoacelor. Au existat şi numeroase expoziţii în ţară: Craiova, Deva, Slatina, Bucureşti, etc şi în străinătate : sediul UNESCO din Paris, Strasbourg, Parlamentul European din Bruxelles, în Germania, etc

Dupa inaugurarea noului sediu al Căminului Cultural s-au dat spectacole la care au participat nume mari ale scenei româneşti. De asemenea s-a înfiinţat un muzeu vizitat de un public numeros, mai ales elevi din zonă după cum o dovedeşte Cartea de onoare a Muzeului Comunal în care s-au notat impresii începând din august 1970 până în 1987 şi apoi mai există 2-3 notiţe din 1998-2001.

Fig. nr. 33. Echipa de fotbal din Vădastra

Dupa 1980 regimul a intrat tot mai mult in criză. Elevii erau luaţi tot mai mult la muncile agricole, curentul era întrerupt ore în şir, chiar programul TV s-a scurtat la două ore zilnic iar timpul dedicat altădată activităţii culturale a fost tot mai puţin. Existau şi acum unele manifestări dar pe lângă scopul cultural era, mai importantă latura practică, ne referim aici la excursiile făcute în marile oraşe, mai ales Bucureşti pentru a cumpăra pâine, căci acolo era la liber pe când în sat pe cartelă. După 1989 a fost iaraşi nevoie de o perioadă de timp pentru a exista unele realizări. Un minim de activitate a existat: biblioteca a funcţionat permanent şi a existat în organigrama primăriei şi un post de director de cămin cultural. Un pas înainte s-a făcut în 2002 prin înfiinţarea clasei de ceramică neolitică Vădastra în cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii Slatina ce aparţine Consiliului Judeţean Olt. Această clasă s-a înfiinţat în urma Proiectului de cercetare şi revitalizare a ceramicii neolitice Vădastra condus de profesorul Dragoş Gheorghiu de la Universitatea de Arte Bucureşti. Meşterul Nelu Cococi care conduce clasa de ceramică şi elevii săi au făcut vase expuse în ţară: Iaşi, Sibiu, Deva, Craiova, Rădăuţi şi despre care s-au scris articole în reviste de specialitate din străinătate. Vase făcute la Vădastra au ajuns în Japonia la Târgul International de Ceramică Mino – 2005. În iunie 2006 ceramica de Vădastra a participat la expoziţia de la sediul Unesco din Paris, în noiembrie 2006 prin Institutul Cultural Român a ajuns la Strasbourg, în februarie 2007 a ajuns la o expoziţie din Parlamentul European de la Bruxelles reprezentând judeţul Olt iar în iunie a fost văzută la Nurenberg în Germania.

Clasele de cojocărie şi de ceramică au colaborări cu Liceul de Arta Craiova, Muzeul Ţăranului Român, etc. Tot datorită lor la Vădastra au ajuns turişti – 75 de francezi în 2005. În perioada 2002-2003 s-a refăcut formaţia de dansuri şi s-a reluat tradiţia Goviei. Govia s-a ţinut an de an din 2003 până în 2006. Despre acest obicei de la Vădastra s-a realizat un scurt metraj de catre Valeriu Ciurea şi Visi Ghencea de la Centrul de Promovare şi Conservare a Tradiţiei, film ce a obţinut locul III la un concurs internaţional. Formaţia de dansuri a obţinut premiul de excelenţă al juriului în 2004 la Balş şi premiul special al juriului în 2005 la Slatina la Festivalul Căluşului Românesc la care au fost formaţii din 28 de judeţe. În anul 2006 domnul primar Bătrînca Marin a pus bazele unui grup vocal bărbătesc compus din Bătrînca Marin, Bătrînca Florea, Penescu Adrian, Vrancea Gheorghe, Milică Cornel, Roşioru Gigi, Liceanu Constantin, Roşioru Marin, Morat Paul, Oncica Stelian, Liceanu Nelu, Oprea Petrică şi Mirea Gheorghe. Acesta a înregistrat un C.D. cu cinci piese autentice cu orchestra profesionista ‘Plaiurile Oltului’ din Slatina şi a participat la mai multe evenimente artistice din zonă: Govia de la Vişina, sărbătorirea a 110 ani de la înfiinţarea comunei Vişina Nouă, etc.

Fig. nr.34. Căminul Cultural

Satul are şi o echipă de fotbal ’Cetatea Nouă’ care a existat fără întrerupere şi a jucat fotbal de calitate din 1976 şi până în prezent. Timp de trei ani, în perioada 1997- 2000 echipa a jucat în Campionat în Divizia D şi a ocupat chiar locul II al campionatului dupa Ştiinţa Drăgăneşti. ’Cetatea Nouă’ Vădastra a jucat şi în finala cupei României pe judeţe la doua ediţii, ultimile confruntări fiind cu Păunii Grădinari şi cu Ştiinţa Drăgăneşti. Echipa atrage şi promovează tinerii fotbalişti talentaţi din comună.

Fig. nr.35. Grupul vocal bărbătesc de la Vădastra

4 EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ A AŞEZĂRII ŞI ZONEI Pentru a analiza evoluţia populaţiei în satul Vădastra şi în satele vecine vom

folosi cifrele oferite de recensăminte. Precizăm că se pot face estimări şi pe baza descoperirilor arheolgice (mărimea

vetrei aşezarii, numărul locuinţelor, mărimea necropolelor, numărul mormintelor) din anumite perioade.

Satul Vădastra şi satele vecine au înregistrat de-a lungul secolului XX o creştere constanta a populaţiei, dar o creştere relativ redusă datorită mişcării migratorii, deci datorită plecărilor.

Creşterea lentă a populaţiei a caracterizat cel mai probabil şi perioada anterioară, o creştere ceva mai rapidă caracterizând doar secolul XIX prin înfiinţarea de noi sate, prin împroprietăriri (ex: Vişina Nouă, Obârşia Nouă, Câmpul Părului toate înfiinţate ca urmare a Legii însurăţeilor).

Evoluţia numerică Referitor la evoluţia numerică constatam creşteri în toate localităţile zonei începand cu recensământul din 1912. Aceste creşteri se pot observa în urmatorul tabel:

Tabel nr. 6.

Localitatea 1912 1930 1956 1966 1977 1992 2002Câmpul Parului 429 584 759 789 809 508 468Obârşia Nouă 1116 1401 1893 1840 1897 1485 1432Obârşia Veche 988 985 1093 1068 1118 906 868

Vădastra 1722 1811 1949 2004 2106 1839 1643Vişina Nouă 1291 1556 2130 2220 2439 2171 2072

Brastavăţu 3341 3464 4379 4469 4769 4156 3923Cruşov 1249 1406 1648 1697 1923 1552 1350Coteni - - 368 348 373 288 271Tabon - - 256 309 334 230 186

Observăm că ultimile trei decenii aduc scăderi de populaţie în toate satele zonei, Vădastra înscriindu-se în acest proces şi suferind pierderi de aproximativ 500 de persoane: în 1977 maximul: 2106 locuitori iar în 1992: 1839 locuitori pentru ca în 2002 să se înregistreze 1643 locuitori.

Fenomenul de scădere al populaţiei s-a datorat plecărilor cu caracter definitiv a forţei de muncă şi a afectat majoritatea satelor, mai puţin Vişina Nouă unde există posibilităţi mai bune de navetă.

4.1. NATALITATE, MORTALITATE, SPOR NATURAL

Nu vom insista asupra natalităţii, ce se înscrie în tendinţa generală şi este foarte scăzută, asupra mortalităţii, evident ridicate dat fiind ca populaţia este îmbătrânita, şi asupra sporului natural care în aceste condiţii nu poate fi decât negativ.

Prezentăm totuşi situaţia celor trei indicatori pe câţiva ani consecutivi, cifre ce ilustrează tendinţa generală a sporului natural la Vădastra:

Tabel nr. 71988 1989 1990 1991 1992 1993

Nascuti vii 54(14 o/oo)

38(10,05 o/oo)

41(10,8 o/oo)

25(6,6 o/oo)

29(7,1 o/oo)

31(7,65 o/oo)

Morti 54(14 o/oo)

50(13,2 o/oo)

42(11,1 o/oo)

49(12,9 o/oo)

50(12,2 o/oo)

64(15,8 o/oo)

Spor natural

- -12(-3,1 o/oo)

-1(-0,2 o/oo)

-24(-6,3 o/oo)

-21(-5,1 o/oo)

-33(-8,1 o/oo)

4.2. MIŞCAREA MIGRATORIE

Scăderea populaţiei nu se explică doar prin mişcarea naturală (natalitate şi mortalitate) ci şi prin mişcarea migratorie. Vădastra fiind eminamente agricolă într-o zonă a ţării predominant agricolă (întreaga Oltenie cu excepţia celor câteva oraşe ) este departe de a reprezenta un pol de atracţie, dimpotrivă este chiar în situaţia contrară : de a pierde populaţie datorită neatractivităţii ei în a oferi locuri de muncă pentru tineri. Astfel marea majoritate a plecărilor s-a realizat pe seama populaţiei tinere, ce constituie forţa de muncă şi se află la vârsta procreerii, cu urmări evidente asupra structurii pe grupe de vârstă.

Cei plecati au ca destinatie orasele apropiate sau din zona: Corabia, Caracal, Slatina, Craiova si chiar Bucuresti, Sibiu si mai nou Timisoara. Merita amintit faptul ca la Timisoara lucreaza in prezent aproximativ 60 – 80 de tineri de la Vadastra in domeniul constructiilor, in mare parte si datorita faptului ca un vadastrean este coordonatorul unei firme de profil si a recrutat forta de munca din zona, iar prin munca lor ei sprijina familiile ramase acasa.

Un alt fenomen ce începe să ia amploare este plecarea la munca în străinătate pentru perioade ce variază de la 2 – 3 luni la câţiva ani. Principalele destinaţii le reprezinta Spania şi Italia, o mare parte a plecărilor făcându-se cu contracte de munca pentru munca în agricultura.

Exista şi cazuri inverse, de veniri în sat. Este cazul unor familii ce odata cu pensionarea sau retragerea din activitate au revenit pe meleagurile natale dar, mai rar, si a unor familii tinere, ce odata cu pierderea locurilor de munca din orasele în care au lucrat, au optat pentru revenirea în satul natal.

Fenomenele prezentate determina îmbătrînirea şi feminizarea populaţiei la Vădastra, de fapt în întreaga zonă.

În privinţa deplasărilor de scurtă durată (navetism) se înregistrează o scădere accentuată a acestui fenomen dupa 1989. Dacă înaintea anului 1989 din Vădastra şi satele vecine porneau spre Corabia şi Caracal în jur de 500 de personae, astăzi fenomenul este mult mai slab ca amploare.

Structura pe grupe de varsta O semnificaţie deosebită când se face analiza populaţiei o are structura pe grupe

de vârsta. Am grupat populatia în urmatoarele trei categorii de varsta: 0 – 14 ani = grupa tanara; 15 – 59 de ani = grupa adultă si peste 60 de ani grupa batrana. Cifrele recensamantului din 1992 arata imbatranirea populatiei (aproape un sfert este peste 60 de ani) si procentul mic al populatiei tinere : 16,47 %)

Tabel nr.8Anul 0 – 14 ani 15 – 59 ani peste 60 ani1992 303

16,47%1077

58,57%459

24,95%

Din păcate datele oferite de statistica judeţeana prezintă doar situaţia pe comune, nu şi pe sate pentru recensământul din 2002, ori în 2002 comuna Vădastra cuprindea pe lânga satul Vădastra şi satul Vişina Nouă aşa că ne limităm la prezentarea datelor din 1992 nu făra a preciza că tendinţa de îmbătrânire a populaţiei s-a accentuat, dovada scăderea populaţiei şcolare.

Structura pe sexe Ca în majoritatea zonelor ţării şi-n aceasta aşezare domină populaţia feminină

cum reiese din tabelul de mai jos :Tabel nr. 9

Anul Total populatie Feminin Masculin1992 1839 934 905

Structura pe medii profesionale In Vădastra numărul salariaţilor este foarte mic. Aceştia lucrează în învăţămant

(la şcoala şi grădiniţa din localitate sau în cele din localităţile învecinate), în administraţie (la primărie), în micile unităţi comerciale din localitate, la C.E.C., poştă, dispensar, poliţie, C.F.R. şi există şi un număr mic de alte categorii de angajaţi. Totalul acestora nu depaşeşte 35 de persoane ceea ce reprezintă un procent infim la nivelul localităţii. Marea majoritate a populaţiei se ocupă cu agricultura. N-a crescut numărul

persoanelor active din ramurile neagricole datorită faptului că n-au intervenit schimbări esenţiale în profilul economic al localităţii, dimpotriva asistăm la scăderea numărului de personae active din învăţămant, sănătate, etc datorită scăderii efectivelor populaţiei şcolare şi a populaţiei în general.

Structura pe nationalităţi Potrivit liberei declaraţii a persoanelor recenzate privind apartenenţa la o

anumită naţionalitate sau etnie, în Vădastra populaţia este în procent de 100% formată din români. Exista câteva familii considerate de ceilalţi romi dar ei s-au declarat români şi putem spune că într-adevar s-au românizat dat fiind că folosesc în mod curent limba romana şi nu cunosc limba romanes (ţigănească). Structura religioasă

În privinţa religiei, 1641 din cei 1643 de locuitori ai satului se declară ortodocşi iar diferenţa de 2 locuitori au aderat la confesiunea adventistă. Situaţia este asemănătoare în aşezările învecinate, unde sunt ortodocşi peste 99% iar până la 100% sunt cei ce se declară adventişti sau penticostali.

5 DESCRIEREA AŞEZĂRII

Satul Vădastra, cu o populaţie de 1643 de locuitori se încadrează în rândul satelor mari (1500 – 4000 de locuitori). De altfel în jur există preponderent sate mari şi foarte mari, caracteristice zonelor de câmpie.

Dupa structură, Vădastra şi satele din vecinătate, se încadrează în tipul de sat adunat şi pentru că este o localitate veche, care nu s-a dezvoltat sistematic forma poligonala este mai puţin perfectă iar textura străzilor mai puţin ordonată.

Cei 1643 de locuitori trăiesc în 547 de locuinţe care au 1822 de camere de locuit cu o suprafaţă de 21563 metri pătraţi. Aşadar locuinţele au în medie 3,3 camere şi 40 de metri pătraţi.

Pentru că există date statistice, cu situaţia exactă, le vom prezenta : există 4 locuinţe improprii folosite din necesitate, 7 locuinţe cu o cameră, 74 locuinţe cu două camere, 268 locuinţe cu trei camere, 165 locuinţe cu 4 camere şi 29 locuinţe cu cinci camere. După 1990 s-au construit sau renovat noi case cu arhitectură modernă (fig. nr. 36, 37). Pentru o imagine mai clară pentru cititorii ce nu cunosc sau cunosc parţial Vădastra vom face o descriere a aşezării şi vom prezenta şi imagini.

În centrul satului se află şcoala (fig. nr. 22) şi primăria (fig. nr. 28) situate de o parte şi de alta a şoselei înainte ca aceasta să se bifurce. Dupa ce şoseaua se împarte în două, pe partea ce se îndreaptă spre Obârşia, pe dreapta se observă o cladire ce adăposteşte o unitate C.E.C., oficiul poştal şi un magazin urmată de o alta clădire ce găzduieşte dispensarul şi farmacia.

Pe partea ce se îndreaptă spre Vădăstriţa observăm pe dreapta biserica (fig. nr. 26) iar pe stânga o latură a primariei urmată de cel mai mare magazin din Vădastra ce are ca sediu o clădire cu etaj. Se mai remarca pe şosea spre Obârşia o construcţie unde a existat pâna recent o brutărie şi la ieşirea din sat terenul de fotbal. Revenind la intrarea în sat, care se face pe şosea dinspre Vişina Nouă, observăm o moară mare, modernă,

situată vis a vis de staţia de apă ce asigura în anii trecuţi irigarea suprafeţelor din jur şi care astăzi nu mai funcţionează iar apoi, înaintând întâlnim o benzinărie.

Fig.nr.36. Casă nouă, cu arhitectură modernă

Se desfăşoară apoi de-a lungul şoselei locuinţe iar până în centru ar mai fi de remarcat doua din cele mai mari clădiri din sat, clădiri ce sunt în plin proces de refacere: un magazin de dimensiuni mari ce a apartinut Cooperatiei meşteşugăreşti (fig. nr. 29) şi în prezent are un nou proprietar ce face investiţii în acest local şi Căminul cultural (fig. nr. 28) ce a fost pe vremuri mândria localităţii şi are şansa să redevină ce a fost dar actualmente are ca elemente mai interesante doar faţada (pictată în 2000 de studenţi ai Universităţii de Artă Bucureşti ce au desfăşurat câteva proiecte legate de ceramica culturii Vădastra) şi acoperişul complet nou.

Pentru a încheia descrierea ne vom îndrepta atenţia spre marginile satului. La mică distanţă de drumul pietruit ce iese din sat şi se îndreapta spre Brastavăţu, în zona de la marginea satului, se află cimitirul. Pătrunzând în zona de extravilan ne întâmpină în unele zone plantaţii cu viţă de vie şi suprafeţe agricole iar în zona dinspre Obârsia, de unde vine şi pârâul Obârşia, numită de localnici Cetate se află islazul comunal folosit pentru păşunatul animalelor.

Fig.nr.37. Case noi sau renovate

Fig. nr.38. Magazinul ce a aparţinut Cooperaţiei Meşteşugăreşti

6. ECONOMIA

6.1. AGRICULTURAÎnca de la prezentarea gradului de ocupare a populaţiei în diferite sectoare de

activitate s-a observat clar că în economia localităţii predomină agricultura.Vom folosi datele ce exista pentru perioade anterioare şi cele ale ultimului

recensământ agricol pentru a observa ce ramuri agricole deţin o pondere mai mare. Tabel nr.10

Indicatori 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2002 2003

Suprafata agricola 3936 3738 3980 3975 3975 3937 3937 3926 3921Suprafata arabila 3723 3470 3783 3783 3783 3826 3826 3889 3788Suprafata ocupata de vii 85 74 74 74 74 85 85 23 65Suprafata de pasuni 128 128 123 118 118 126 126 114 68Suprafata cultiv cu grau 1400 1400 313 1250 1260 1350 1642 1895 1754Productia de grau 5300 4342 501 3812 3679 4705 4400 3031 2586Supraf. Cultiv. Cu porumb 1564 1537 2067 1840 1744 1610 1431 996 1157Prod. De porumb 2050 5471 6351 5856 7406 6300 715 20 1195Suprafata cultiv cu cartof 57 10 12 25 35 15 15 5 94Productia de cartofi 630 134 78 196 302 250 165 496 550Supraf. Floare soarelui 120 130 225 100 100 145 180 153 195Productia de fl. Soarelui 85 91 1075 80 117 220 144 24 205S. cultiv cu sfecla de zahar 65 40 35 55 20 10 - - 53Prod de sfecla de zahar 1236 860 3250 960 360 220 - - 212Supraf. Cultiv cu legume 95 30 80 75 75 70 60 104 112Prod. De legume 978 448 1620 1126 1090 1809 1201 1296 1835Prod. De struguri 45 296 296 450 450 470 229 1036 273Productia de fructe 62 84 210 76 77 93 34 - -Bovine 330 431 431 320 320 305 239 278 305Porcine 2156 1630 1630 1495 1495 1250 570 620 671Ovine 3207 3882 3882 2320 2320 2267 1845 1515 1740

Pasari (mii buc.) 23,4 49,6 49,5 62,0 52,0 41,0 32,0 18,0 37,0Prod. De carne (sacrificari) 611 311 297 516 732 720 723 503 591Productia de lapte 5220 5308 5700 7839 6200 8304 5070 5479 6560Productia de oua 855 1436 1750 2898 2550 3130 4450 - 1440

Productia de lana 9420 6000 7998 6400 6300 8000 4700 4550 4450

Direcţia Judeţeană de Statistică Olt deţine următoarele date privind suprafeţele şi producţiile diferitelor culturi şi efective de animale. Datele oferite sunt însa doar pentru comune nu şi pentru sate, deci aceste date se referă atât la satul Vădastra cât şi la Vişina Nouă, sat ce a aparţinut până în 2004 comunei Vădastra.

Deţinem şi datele anului 1989, ultimul an în care s-a lucrat în sistem cooperatist. Atunci suprafeţele arabile aveau urmatoarea repartiţie:

- grâu = 915 ha- orz = 155 ha- porumb = 986 ha- sfeclă de zahăr = 280 ha- sfeclă seminciera = 30 ha- plante furajere = 156 ha- fasole = 100 ha - bumbac = 100 ha- soia = 370 ha- ricin = 100 ha- tutun = 40 ha- cartofi = 100 ha- legume = 180 ha

Analizând datele de mai sus putem desprinde câteva concluzii. În primul rând se observă că an de an cea mai mare pondere între culturi o deţine cultura grâului cu suprafeţe ce variază între aproximativ 25 % (in 1989 când s-au cultivat 915 din cele 3500 ha) şi 50% (în anul 2002 când s-au cultivat 1895 din cele 3889 ha).Considerăm o excepţie anul 1996 când s-au cultivat 313 ha de grâu, este nereprezentativ. Este foarte probabil să se fi cultivat mai mult dar proprietarii terenurilor, nemulţumiţi de modul în care arata cultura, în primăvară să fi întors grâul şi să fi optat pentru alte culturi.

A doua cultură după grâu este cea de porumb. Ponderea suprafeţelor cultivate cu porumb, raportat la suprafaţa arabilă este între aproximativ 28% (in 1989 când s-au cultivat cu porumb 986 din cele 3500 ha arabile) şi aproximativ 55% ( în anul 1996 când s-au cultivat cu porumb 2067 din cele 3783 ha arabile).

Cultura cerealelor ( grâul si porumbul amintite anterior dar si secara, orzul, etc) ocupă cea mai mare parte a terenurilor arabile şi domină între celelalte culturi. Aceasta tendinţă pare să se accentueze în timp, fapt explicabil şi prin interesul tot mai mic faţă de alte culturi. Până în 1989 când exista un alt sistem economic observam culturi de bumbac, soia, ricin, sfeclă seminciera, care astăzi nu mai sunt atractive pentru micul producator, cei interesaţi de astfel de produse neapelând la micii producători ci la deţinătorii de mari suprafeţe. Pe lânga dispariţia culturilor amintite mai sus se observă scădera suprafeţelor şi producţiei, deci şi a interesului, pentru tutun, sfeclă de zahăr,

floarea soarelui. În primii ani de după 1989 fabricile interesate de astfel de produse ofereau unele facilităţi micilor producători : seminţe gratuite, urmărirea dezvoltării culturilor de către specialişti, tratamente, etc. Odată cu sistarea acestor oferte au scăzut suprafeţele acestor culturi. Revenind la cereale, cultivarea lor pe suprafeţe întinse se explică printr-o multitudine de factori.

GrâulDatorita gradului ridicat de adaptabilitate, gaseşte condiţii optime de dezvoltare

exprimate prin regimul pluviometric ridicat în prima perioadă de vegetaţie şi prin existenta unor soluri fertile. Mecanizarea lucrarilor agricole, folosirea unor soiuri productive, adaptate la conditiile locale, au permis obtinerea unor recolte bune, ajungand chiar la 5000 kg/ha, mai ales cand se opteaza pentru soiurile Olt sau Bezostaia.

Graul este folosit de marea majoritate a populatiei pentru painea cea de toate zilele, toate gospodariile avand test, cuptor si mai nou cuptor electric (daca nu pe toate macar una, doua din cele trei variante de a face paine). Apoi se foloseste si pentru hrana animalelor : boabe pentru pasari sau uruit impreuna cu alte cereale, lucerna, etc la celelalte animale.

Surplusul se vinde – pentru colectare existand in zona baze de depozitare. In conditiile ultimilor ani, cand neexistand locuri de munca lipsesc banii, graul ca si alte cereale sau produse agricole este folosit si in preistoricul, revenit in actualitate, troc. Din zonele de munte sunt aduse in aceasta zona din care face parte si Vadastra produse precum : var, sare, lemne de constructii sau de foc, mere, cartofi si chiar carbuni, produse ce sunt schimbate cel mai adesea pe grau, porumb, etc. Larga intrebuintare si conditiile favorabile explica asadar culturile intinse de grau. (fig.12).

Fig. nr. 39. Cultură de grâuPorumbul Se bucura de conditii prielnice în zona si are o eficienţă economică ridicată.

Avantajele acestei culturi sunt : cheltuieli de producţie mai mici (faţa de grâu unde

creşte preţul datorită treieratului şi se foloseşte mai multă sămânţă), productivitate mare, rezistenţă la intemperii, boli şi dăunători, nepretenţios la sol iar prima lui perioada de vegetaţie corespunde celor mai ploioase luni, o coincidenţă fericită .

Pentru obţinerea unor producţii mari de boabe s-au introdus soiuri hibride : H.D.208 ; H.D.220 ; H.D.225.

Analizand cifrele cu suprafeţele cultivate cu porumb în ultimii ani observăm totuşi o scădere a acestora, scăderea nu este accentuată, dar este constantă ( 2067 ha, 1840 ha, 1744 ha, 1610 ha, 1431 ha, 996 ha) şi se explică prin îmbătrânirea populaţiei. Unul din avantajele culturii de porumb, costul mai mic de producţie are însa şi un inconvenient : presupune mai multă muncă umană, ori mulţi locuitori datorită vârstei sau stării de sănătate nu mai pot participa la prăşitul porumbului, tăiatul şi căratul cocenilor iar tineretul nu se prea înghesuie la aceasta muncă astfel mulţi mici producători ce nu au suficiente braţe de muncă în familie cultivă mai puţin această plantă. Cei ce ar cultiva mai mult se lovesc de oarecum acelaşi inconvenient : lipsa fortei de muncă ziliere. Cei ce merg la muncă cu ziua sunt cel mai mult solicitaţi tocmai în perioada de praşilă a porumbului şi nu pot satisface toate solicitările astfel cei ce au experienţa unor ani în care nu au reusit să efectueze această lucrare şi şi-au periclitat producţia renunţă la culturile ce necesită praşilă în favoarea păioaselor.

Orzul Se cultiva pentru a servi ca masă verde animalelor, iar maturizat pentru hrana

păsarilor sau, uruit în amestec cu alte cereale şi plante, se dă majorităţii animalelor.Floarea soarelui Se cultivă de către agricultorii particulari intercalată în culturile de porumb dar

şi pe suprafeţe separate. Suprafeţele cultivate se menţin de la an la an şi chiar putem spune ca exista o uşoara tendinţă de creştere a lor (vezi tabelul). Recoltele au o dubla destinaţie : bazele de colectare şi sunt prelucrate la presele de ulei deţinute de unii cetăţeni (una chiar în Vadastra dar şi în unele sate din jur). Prelucrarea locală asigură producătorului ulei pentru familia sa şi chiar pentru vânzare şi în plus resturile sau şroturile care sunt foarte preţioase, constituind un aliment consistent pentru animale, cărora li se dă în amestec cu cereale în uruieli.

Sfecla de zahăr Din pacate nu este la fel de uşor de prelucrat ca floarea soarelui deoarece

necesită prelucrarea în fabrică. În condiţiile în care fabrica de zahăr de la Corabia funcţionează intermitent şi nesigur producătorii cultivă tot mai puţină sfeclă de zahăr : din datele deţinute în 1989 a fost un maxim al suprafeţei cultivate – 280 ha, suprafeţe ce au tot scăzut ajungându-se în ultimii ani la doar câteva hectare : minimul înregistrat în 1999 cu 10 ha. Categoric situaţia s-ar schimba într-un mod semnificativ dacă s-ar colabora cu vreo fabrica de zahar, mai ales ca tot mai multe familii au nevoie de cantitaţi tot mai mari de zahăr pentru a acoperi necesarul zilnic dar şi pentru conservele de fructe şi legume, pentru ţuică şi vin şi, în plus, ca şi la floarea soarelui, sunt folosite resturile rezultate în urma prelucrării pentru hrana animalelor.

Cartoful Nu întâlneşte aici condiţiile din cele mai importante zone de cultura:

depresiunea Braşov, nordul Moldovei, etc. Totuşi este cultivat cu succes atât pentru

100

consumul familial cât şi pentru comercializare şi se obţin producţii în jur de 15 tone la hectar.

Tutunul Se cultivă pe suprafeţe mici. Suprafeţele cultivate cu tutun s-au restrâns odată cu

neonorarea unor obligaţii sau intârzierea plăţilor faţă de producători determinate de problemele financiare şi de altă natura ale fabricilor de ţigari. Exista totuşi până recent un reprezentant în zonă care furniza celor interesaţi sămânţă şi folie pentru răsad iar baloţii de tutun uscat erau colectaţi spre sfârşitul toamnei.

Plantele furajere Ocupa suprafeţe tot mai mari, mai ales lucerna. Această extindere a suprafeţelor

cultivate cu lucerna reflecta grija crescătorilor de animale pentru a-şi asigura iernatul acestora. Lucerna are numeroase avantaje : conţinut bogat de proteine, cultura durează mai mulţi ani şi astfel sunt scutiţi banii pentru lucrări agricole în plus este necesară în condiţiile în care scade suprafaţa cultivată cu porumb şi deci şi cantitatea de coceni necesară hranei animalelor.

Leguminoasele Sunt culturi cu veche tradiţie. Se cultivă mazărea, fasolea, ceapa, usturoiul atât

pentru consumul propriu cât şi pentru comercializarea pe pieţele unor oraşe mari din întreaga ţara. Dar nu acestea sunt cele mai importante culturi de legume. Le depăşesc ca suprafaţă şi ca producţie roşiile, ardeii, gogoşarii, vinetele, varza, castraveţii cultivate în grădini şi solare şi irigate. Cultivarea acestor legume reprezintă principala sursă de venit pentru multe familii din sat dar şi din întreaga zona. Datele din tabelul de la începutul capitolului despre economie indică clar tendinţa de a spori suprafeţele cultivate cu legume şi producţia acestora (suprafeţele cultivate în ultimii doi ani s-au mărit considerabil faţă de cele cultivate în anii precedenţi ). În afară de piaţa marilor oraşe către care se îndreaptă vara convoaie de autoturisme încărcate cu legume, acestea sunt colectate şi de fabrica de conserve din Caracal ce oferă în schimb bani sau produse.

Totuşi legumicultura se confruntă cu tot mai multe probleme : plantele se îmbolnăvesc foarte des necesitând tratamente costisitoare, cultivatorii ce nu au posibilităţi să vândă în marile oraşe vând intermediarilor ce vin în zonă şi cumpără pe preţuri foarte mici şi chiar cererea de pe piaţa marilor oraşe este tot mai redusă mulţi fiind plecaţi la muncă în străinătate iar pensionarii şi cei cu salarii mici nu-şi permit să cumpere decât cantităţi foarte mici.

Pomicultura Este ramura cea mai puţin reprezentată. De altfel aceasta nu este o zona pomicolă. Se întâlnesc totuşi în curţile locuitorilor satului diverşi pomi fructiferi. Nu departe, la Urzica există o livadă, plantată şi pentru fixarea nisipurilor, unde unii locuitori din Vădastra se duc în perioada culesului şi muncesc primind în schimb produse (prune).

Cu ani în urma a existat totuşi o tradiţie legată indirect de cultura unui anumit pom. Este vorba de creşterea viermilor de mătase ce presupunea existenţa duzilor.

Bătrânii îşi amintesc de creşterea acestora, de borangicul folosit pentru a face ştergare, foarte preţuite în zestrea mireselor dar şi de banii obţinuţi prin vânzarea gogoşilor de viermi de mătase, bani cu care fetele îşi luau toarte (cercei).

101

Satele din zonă aveau atunci foarte mulţi duzi, pomi de dimensiuni mari cu tripla întrebuintare : fructele pentru hrană şi ţuica, frunzele pentru hrana viermilor de mătase iar lemnul pentru confecţionarea unor piese de mobilier şi pentru foc. Viermii de mătase s-au crescut şi în perioada comunistă în cadru instituţionalizat, C.A.P., şcoală.

În ultimii ani unii locuitori au plantat zeci de pomi cu speranţa ca pe viitor să-şi completeze astfel veniturile. Înregistrarea în datele statistice a unor producţii de fructe ce au ajuns şi la 210 tone (vezi în tabel anul 1996) arată că totuşi aceastaă ramură nu lipseşte cu desăvârşire. Apoi de practicarea pomiculturii este legată direct producţia de ţuica. Ori majoritatea gospodăriilor din Vădastra au ţuică produsă ‘în casă’ cum se zice, adică au cazane proprii sau fac ţuica la cele trei cazane de dimensiuni mai mari aflate în sat. Dar ţuica se obţine şi din boasca ce rămâne dupa obţinerea vinului. Să prezentăm aşadar şi viticultura.

Viticultura Spre deosebire de pomicultura, întruneşte numeroase condiţii prielnice legate de

expunerea terenului, soluri favorabile, umiditate şi luminozitate. Sunt rare cazurile de compromitere a producţiei datorita brumelor târzii sau

datorită căderilor de grindina din timpul verii.

Fig. nr.40. Cultura viţei de vie la marginea localităţii

În zona se cultivă soiurile hibride : Seibel, 1001, Nova, Ottonel dar şi Afuzali, Roşioara, Coarnă albă, Muscat de Hamburg, Cabernett, Fetească, Riesling, Cardinal, etc. Daca înainte de 1989 viile ocupau suprafeţe mici în curţile oamenilor după 1989, odata cu refacerea micilor proprietăţi, suprafaţa cultivată cu viţă de vie a crescut senmnificativ marea majoritate a gospodăriilor deţinând şi câţiva ari de vie (macar 500 – 600 butuci) la marginea satului (fig. 40). Producţia de struguri a crescut şi ea înregistrând un maxim în 2002 – 1036 tone. Se comercializează puţin, cea mai mare

102

parte a producţiei fiind folosită pentru obţinerea vinului şi a ţuicii consumate apoi în gospodărie.

Toate aceste culturi presupun existenţa tractoarelor şi a altor maşini agricole. Conform informaţiilor oferite de primărie exista în sat un număr de 113 tractoare şi 26 combine agricole. Multe dintre acestea nu sunt în stare de funcţionare corespunzătoare aşa ca puţine sunt înscrise la R.A.R.

Lucrările agricole din păcate nu se fac doar cu utilaje. În continuare este folosită pe scară largă munca animalelor de tracţiune : caii şi măgarii. Vădastrenii deţin 130 de cai şi 150 de măgari folosiţi la transport dar şi pentru munci agricole precum : datul cu prăşitoarea, grapa, etc.

Din prezentarea culturii plantelor la Vădastra, rezultă că exista condiţii favorabile majorităţii culturilor. Natura a dăruit, rămâne ca omul să-şi facă datoria de a sfinţi locul şi generaţiile tinere să dea o modernă orientare acestei activităţi, în condiţiile ce vor fi oferite de intrarea în Uniunea Europeană

Nefuncţionarea sau funcţionarea parţială a sistemului de irigaţii a determinat mari variaţii ale producţiilor agricole (în sensul scăderii lor în anii secetoşi sau prea ploioşi). Agricultorii sunt încă ‘ fiii ploii’ cum plastic se exprima cineva. Se pare că vor fi schimbări în sensul măririi suprafeţelor irigate si poate ca se vor atinge din nou performantele din perioada C.A.P.-ului cand se iriga 100% din suprafata.

Alta problema serioasa, la Vădastra si nu numai este caracterul închis al celei mai mari parti a productiei. Se produce pentru consumul in gospodarie. Cei ce cunosc istoria ar putea spune ca aceste gospodarii imita domeniile feudale din zorii intunecati ai evului mediu, dar acum nu sunt nici migratori barbari, nici razboaie. Raportarea la trecut si imobilismul chiar daca nu sunt la fel de feroce au aceleasi consecinte. Existenta in continuare a primitivului troc este graitoare in acelasi sens.

Chiar comparativ cu satele din jur in Vadastra se face mai putin : mai putine solare, mai putine gradini, mai putine fire de rosii, vinete, etc.

Se simte acut decăderea unor industrii de prelucrare si in final de producere de : ulei, zahar, conserve, tigari cu consecinte dezastruoase pentru unele culturi ce au ajuns din lipsa de solicitare la disparitie.

O alta problema o reprezinta lipsa investitiilor, a banilor. Putinul care se obtine este folosit pentru supravietuirea de la un an la altul. Ce se castiga intr-o vara se foloseste pentru traiul pe perioada celorlalte trei sezoane. Sau, putinul castigat pleaca din sat : sunt sustinuti liceenii si studentii ce cheltuie în oraşele unde sunt plecati la studiu, sunt sustinute tinerele familii stabilite la oraş ce primesc permanent sprijin material de la rudele ramase in sat.

In fine nu sunt incercate cai noi de obtinere de venituri, culturi noi, extinderea celor profitabile, etc

Creşterea animalelorÎn afară de cultura plantelor agricultura este reprezentată si de sectorul

zootehnic. Analizand tabelul nr.10, observam o buna reprezentare a acestei activitati, printr-o pondere mare a efectivelor celor mai importante categorii de animale.

Cresterea animalelor s-a practicat din cele mai vechi timpuri desi in ultima perioada (ultimele doua secole, cand au disparut cea mai mare parte a padurilor din

103

zona) aceasta zona nu mai prezinta conditii prielnice din cauza caldurii si a secetei ce usuca pasunile in mijlocul verii si presupune hranirea animalelor cu plante furajere, porumb siloz, etc.

Animalele asigura produsele alimentare necesare populatiei (carne, lapte, oua), materii prime (piei, lana, blanuri) si sprijin prin forta lor de munca.

Bovinele Bovinele detin un loc important intre categoriile de animale crescute in zona.

Actualmente marea majoritate a lor o reprezinta vacile pentru lapte dar inainte de colectivizare si in primii ani ai acesteia erau folositi pe scara larga boii pentru munca. Dupa 1989 unele familii au detinut si folosit pentru scurt timp cateva perechi de boi dar au renuntat curand la munca cu acestia caci randamentul era scazut comparativ cu efortul de a-i intretine asa ca au optat pentru mijloace de munca mai moderne.

In ceea ce priveste vacile de lapte, numarul lor s-a mentinut in jurul valorii de 300 de capete ceea ce inseamna in medie o vaca la 4-5 gospodarii. Se cresc mai ales exemplare din rasa Baltata romaneasca.

Marea majoritate a vacilor sunt crescute in gospodariile taranilor care de obicei au o vaca, putini pot intretine mai multe. Exista si o mica ferma cu aproximativ 30 de vaci care desi se confrunta cu dificultati este o dovada ca aceasta activitate poate fi organizata pe alte baze si poate fi profitabila si un exemplu de urmat pentru altii. Oricum Vadastra are un potential deosebit pentru aceasta activitate si o situatie privilegiata intre satele din zona caci detine o suprafata considerabila de pasune (vezi tabelul nr.10).

Ovinele In cazul ovinelor domina rasele: Tigaie, Turcana si Merinos. Se cresc in numar

mare si desi a existat o tendinta descendenta dupa cum arata cifrele (vezi tabelul) situatia probabil se va schimba dat fiind ca banii obtinuti la Pasti pentru miei, pretul bun al branzei de oaie si celelalte foloase reprezinta o tentatie pentru tot mai multi.

104

Fig. nr.41. Păşunatul oilor pe islazul Vădastrei

Faptul ca efectivele nu au crescut in ultimii ani se explica si prin dificultatea asigurarii nutretului pe timp de iarna mai ales ca in acesti ani fie au fost secete si nu s-a facut porumbul (doar 20 tone in 2002), deci a fost o mare penurie de coceni si nutretul a fost foarte scump, fie au fost ani ploiosi si o mare parte a nutretului nu a putut fi cules sau s-a stricat si nu s-a mai putut folosi.

Porcinele Porcii sunt crescuti de cea mai mare parte a locuitorilor. Cresterea porcului si

taierea lui la Craciun este o adevarata traditie respectata de marea majoritate. Numarul porcilor este totusi intr-o continua scadere, fapt explicabil prin dificultatile ultimilor ani in ceea ce priveste productiile la culturile agricole, dificultati generate de secete, ploi, etc. Daca in anii ce au urmat lui 1989 marea majoritate a populatiei crestea un porc pentru familie si chiar si pentru vanzare (erau in medie 1,5 – 2 porci pe gospodarie) in ultimii doi-trei ani exista in medie un porc la doua gospodarii iar traditionalul porc de Craciun a inceput sa fie pentru tot mai multi cumparat si mai…mic.

Pasarile Păsările exista in cele mai multe dintre gospodarii. Cresterea lor este mai usoara

astfel numarul lor s-a mentinut ridicat in timp : intre 18000 si 62000 (vezi tabelul). In legatura directa cu efectivele de animale sunt productiile de lapte, carne, oua

si lana ce se observa in tabel. Exista o tendinta generala de stagnare dupa ce anii ce au urmat lui 1989 au insemnat ani de decadere a tuturor efectivelor de animale. Situatia este similara in intreaga zona si pentru a o ilustra redam structura septelului la Vadastra si in satele din jur pentru anii 1988 si 1994 :

Tabel nr.11

LocalitateaBovine

1988 1994Porcine

1988 1994Ovine

1988 1994Caprine

1988 1994Brastavatu 2104 799 2380 1069 8605 4890 1271 767Obirsia 1015 207 1606 1405 4911 2365 1298 952Vadastra 1397 330 2678 2156 5894 3207 1269 960Localitatea Cabaline

1988 1994Pasari

1988 1994Albine

1988 1994Iepuri de casa

1988 1994Brastavatu 207 319 29321 24800 341 240 336 240Obirsia 68 97 20878 19470 161 185 124 52Vadastra 120 265 27081 23446 224 70 134 -

Apicultura Creşterea albinelor este putin dezvoltata, doar cativa locuitori detinand familii

de albine. Sursele melifere le constituie culturile de floarea soarelui, salcamii, florile din gradinile locuitorilor.

6.2 MEŞTEŞUGURI ŞI ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE

105

DE IMPORTANŢĂ LOCALĂ

Dintre meşteşugurile tradiţionale se practicau torsul şi ţesutul. Se folosea lâna, cânepa, bumbacul, borangicul. Din in şi cânepa se confecţionau cămăşi şi marame. Cu războiul de ţesut se confecţionează scoarţe, velinţe, ţesături decorative, etc. Şi în prezent, o importanţă deosebită o are confecţionarea de costume populare.

Vădastra este însa locul de origine şi unde s-au făcut din cele mai vechi timpuri cojoace şi pieptare pe care le găsim răspândite în toate satele zonei Romanaţi (fig. 41).

Fig. nr. 42 . Port popular din zona Romanaţi

106

În ultimii ani elevii din Şcoala Vădastra sunt învăţaţi, în cadrul unor cursuri, să coase cojoace şi pieptare ca cele purtate de strămoşii lor generaţii întregi şi chiar reuşesc să preia această tradiţie minunată (fig.42).

. Fig.nr. 43. Elevi în atelierul de cojocărie

Alt meşteşug practicat este olăritul. Şi-n acest caz a existat o veche tradiţie, dovadă ceramica culturii Vădastra. Tradiţia, după o perioadă de întrerupere, a fost reluată şi este continuată în prezent. Copiii din Vădastra sunt învăţaţi să facă vase asemănătoare celor ale culturii Vădastra şi folosesc pentru aceasta lut adus de la Oboga sau de provenienţă locală (fig. 43). Exista chiar un site pe internet ce prezintă realizarile actualilor olari de la Vădastra.

Pentru ca am tot pomenit de tradiţie trebuie evidenţiat faptul că tradiţiile sunt păstrate şi chiar au fost reluate unele dispărute în perioada comunistă. Între tradiţii se remarcă : Govia, olăritul, cojocăria, dansurile populare locale.

Există în sat cetăţeni ce practică la domiciliu unele meserii şi activităţi de mică anvergura: croitorie, cizmărie, frizerie, vulcanizare şi reparaţii auto, reparaţii de frigidere şi alte obiecte. De mai mare importanţă sunt activitaţile desfăşurate la moară, o moară mare şi performantă, şi la benzinărie. Există un magazin de dimensiuni mari ce oferă locuitorilor îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte necesare în gospodarie, etc. şi numeroase magazine de dimensiuni mici de unde populaţia se aprovizionează cu cele necesare.

În sat sunt şi trei cazane mari pentru făcut ţuica (dar mulţi locuitori o prepară acasă în cazane proprii de dimensiuni mai mici), un dărac, o presă de ulei şi trei mori de uruit cereale pentru consumul animalelor.

6.3.COMERŢUL

107

Vădastra oferă produse agricole. Domină legumele vândute vara pe pieţele marilor oraşe dar există un surplus şi la cereale, produse de origine animală, etc. In afara de pieţele marilor oraşe produsele destinate schimbului se comercializează prin intermediul bazelor de colectare a produselor agricole, morilor (când e vorba de cereale) sau în targurile din jur (mai ales joia la Brastavăţu, vinerea la Corabia şi duminica la Vădăstriţa unde cetăţenii Vădastrei sunt prezenţi în număr mare chiar daca nu vând sau cumpăra).

Fig.nr.44. Elevi în atelierul de ceramică

Bineînţeles că Vădastra are nevoie de produse industriale şi numeroase alte categorii de produse ce nu pot fi obţinute pe plan local. Multe din acestea sunt aduse prin intermediul magazinelor din sat, amintite la capitolul de activităţi desfăşurate în localitate. Cele mai multe produse ce nu se obţin local sunt achiziţionate din târgurile amintite mai sus sau din oraşe.

6.4. TRANSPORTUL

Căi ferateLa 6 – 7 km de Vadastra se afla gara Visina Noua, gara situata pe calea ferata

Caracal – Corabia, prin intermediul căreia se face legătura cu întreaga ţară.Căi rutiereLa 9 km de Vădastra se afla şoseaua judeţeană ce leagă oraşele Caracal şi

Corabia. De la aceasta şosea, trecând prin Vişina Nouă, o şosea de importanţă locală

108

face legătura cu Vădastra şi cu satele mai îndepărtate. Şoseaua ce continuă din Vădasta spre Obârşia este mai veche, din anii 1950-1960. Cea care se îndreaptă spre Vădăstriţa este mult mai nouă, de după 1990. De la Vădastra în afara şoselelor ce se îndreapta spre Vădăstriţa, Obârşia şi Vişina Nouă mai există un drum pietruit spre Brastavăţu.

Locuitorii satului deţin, conform datelor de la primarie, un număr de 180 de autoturisme folosite mai ales vara pentru transportul legumelor la piaţă dar şi pentru nevoile curente ale populaţiei.. De câţiva ani există în sat o benzinarie, singura situată pe şoseaua ce se abate de la drumul judeţean Caracal – Corabia şi care deserveşte toate satele ce se înşiruie pe şosea : Vişina Nouă, Vădastra, Vădăstriţa, Urzica, Stăvaru, Obârşia Veche, Obârsia Nouă, Câmpul Părului, etc.

Autobuze şi microbuze fac legătura între satele din zona (implicit Vădastra) şi oraşele Corabia, Caracal, Slatina.

6. 5. TURISMUL

Vădastra nu are prea multe atracţii turistice şi nici nu este situată într-o zona cu multe obiective turistice. În zona se afla muzee la Corabia, Caracal, Orlea dar şi cetatea de la Sucidava. Pentru ieşiri în natura sunt folosite bălţile din zonă : Obârşia, Cruşov, dar se merge şi la Dunăre sau la Olt şi la păduricile din zona. La Vădastra se pot vizita micul muzeu din cadrul Căminului cultural şi clasele de ceramică şi cojocărie.

Un loc plăcut şi relaxant este parcul din centrul satului, cu castani şi alţi arbori ce oferă o ambianţă placută indiferent de sezon. De un interes deosebit va fi parcul arheologic ce este în proiect să se amenajeze şi în viitor vor urma alte obiective în legătură cu cultura Vădastra.

Eventualilor turişti le recomandăm vizita la Florii (când este Govia), la bâlci de Sf. Dumitru sau de marile sărbători creştine : Crăciun, Paşti – când exista numeroase obiceiuri.

7. CONCLUZII

Localitatea Vădastra este situată în zona de contact a câmpului înalt al Caracalului cu terasele Dunarii şi Oltului, la distantă egala de Dunăre (situată în sud) şi de Olt (situat în est). Relieful şi pozitia sunt favorabile locuirii şi desfăşurării de diverse activităţi iar distanţa de cele doua cursuri de apa e destul de mică pentru a o lega de cele doua axe: valea Oltului şi valea Dunării. Din punct de vedere climatic Vădastra se situează în cea mai călduroasă zonă, situată în sudul ţării, care în linii mari coincide cu lunca Dunării dar urca şi la nord de aceasta iar în privinţa precipitaţiilor se încadrează într-o zona de precipitaţii scăzute ( în jur de 500 mm). Solurile fac parte din categoria cernoziomurilor levigate şi sunt potrivite pentru multe culturi agricole. De altfel relieful, clima, solurile şi inexistenţa altor resurse corelate cu lipsa de iniţiativă în alte domenii sunt cele ce au determinat în cea mai mare parte profilul agricol al localităţii.

109

Vegetaţia specifică zonei s-a restrâns mult ca arie în favoarea culturilor agricole iar fauna este săracă în mamifere şi mai bogata în păsări, insecte, etc. Satul are o populaţie cu o puternica tendinţă de scădere (1643 faţă de 2106 în 1977), explicabila prin îmbătrânirea populaţiei, scăderea natalităţii şi mişcarea migratorie. Daca aceasta tendinţă va continua pragul de 1500 de locuitori va fi atins în câţiva ani şi satul va trece în categoria satelor mijlocii. Populatia României va fi în 2050 de 16 milioane de locuitori conform estimărilor, aşadar aceasta scădere a populaţiei se încadrează tendinţei la nivel national. Vădastra ar progresa dacă şi-ar depăşi actuala condiţie. Realizarea unor proiecte de mare amploare: alimentarea cu apa, canalizarea, pietruirea şi chiar asfaltarea unor uliţe mai importante, etc şi demararea unor activităţi aducătoare de venituri sunt mult mai importante pentru comuna decat câţiva locuitori în plus sau în minus. În ponderea culturilor agricole domina cerealele. Profitul obţinut prin cultivarea unui hectar cu grau sau porumb este infim comparativ cu cel obţinut în cazul altor culturi: floarea soarelui, lucernă, rapiţă, tutun, cartof, sfecla de zahar, ceapa, soia etc. Desi acesta este un lucru stiut exista un conservatorism inexplicabil, putini sunt cei dispusi sa incerce aceste culturi sau altceva. Fermele mari din satele din jur s-au orientat spre culturi mai profitabile si lucreaza mult mai bine pamantul pe suprafete intinse asadar un handicap il reprezinta si lipsa asociatiilor agricole, inexistenta proprietatilor foarte mari si bine organizate. Micii producatori nu dispun de informatiile necesare pentru a schimba ceva, pentru a opta pentru o cultura noua si in conditiile in care nu sunt solicitati de cei interesati (fabrici de ulei, zahar, etc) raman tributari culturilor cerealiere. Solutia ar fi totusi gruparea detinatorilor de terenuri fiind binecunoscut faptul ca in economia de piata pestii mari ii inghit pe cei mici. Cum sa concureze proprietarul a 2 – 3 ha de teren,cu cei ce detin sute de hectare pe care le lucreaza modern, folosind ingrasaminte, ierbicide, tratamente si cu consum minim de combustibil? Micul proprietar consuma mai multa motorina avand pamantul fragmentat in mai multe locuri si multe din lucrari nu si le permite. Cultura legumelor nu este nici ea exploatata la potential maxim. Majoritatea satelor din jur ofera pietei cantitati mult mai mari de legume. Si pentru aceaste culturi exista o problema: se mizeaza doar pe piata marilor orase si adesea cand exista oferta prea mare si cerere putina preturile scad foarte mult ducand la minimalizarea profitului si chiar la preturi ce abia acopera costurile. Solutia ar fi colectarea acestor produse si pentru piata externa, deci in final o dubla destinatie a lor. Numeroase activitati agricole, legate de agricultura si neagricole pot fi incercate si pot avea viitor la Vadastra. Pot deveni adevarate ‘industrii’ olaritul, cojocaria, etc. Poate fi reluata sericicultura. Poate fi extinsa apicultura. Ar exista materie prima pentru prductia la scara mica de lactate. Incetarea activitatii brutariei cu cativa ani in urma a lasat un gol. Reluarea activitatii ar insemna cateva locuri de munca in plus, paine proaspata pentru sat si mai putina munca pentru gospodine pentru ca se oferea paine pentru grau si cetatenii duceau acolo grau si luau bonuri cu care isi cumparau paine cand aveau nevoie.

110

Locuitorii Vadastrei detin tot mai multe telefoane mobile si chiar calculatoare. Un centru de reparatii, asistenta, piese de schimb, imbunatatiri in acest domeniu ar fi mai mult decat necesar. In concluzie Vadastra nu are nici mai mult, nici mai putin comparativ cu satele din zona. Sta in puterea locuitorilor ei sa proiecteze si sa construiasca viitorul. Depinde de vointa, inteligenta, initiativa si harnicia lor sa pastreze partea valoroasa a traditiei si a trecutului si sa schimbe ce este depasit.

8. VALORIFICAREA ELEMENTELOR DE ISTORIE LOCAL Ă ÎN PREDAREA ISTORIEI

Orice om are dreptul de a-şi cunoaşte trecutul . Istoria constituie unul din mijloacele de reconstituire a trecutului şi de făurire a

identităţii culturale. Ea poate contribui la o mai bună înţelegere, toleranţă şi încredere între indivizi sau popoare, sau din contră poate fi o forţă a diviziunii, violenţei şi intoleranţei.

Pentru cei mai mulţi dintre tineri cunoaşterea istoriei începe în şcoală. Aceasta nu trebuie să însemne simpla memorare a faptelor istorice; ea trebuie să fie o iniţiere în modul în care se poate ajunge la cunoaştera faptelor istorice, o modalitate de dezvoltare a gândirii critice şi a unei atitudini civice democratice, tolerante şi responsabile. De aceea cunoaşterea istoriei (sub diferitele ei aspecte, mergând în dublu sens, de la particular spre general şi invers), trebuie să fie o parte esenţială a educaţiei tinerilor. Predarea istoriei trebuie să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi analiza informaţia de o manieră critică şi responsabilă, să recunoască complexitatea problemelor şi să aprecieze diversitatea culturală. Vor trebui identificate stereotipiile şi orice alte distorsiuni bazate pe prejudecăţi locale, naţionale, rasiale, religioase şi altele.

Alături de celelalte obiecte de învăţământ, istoria contribuie la formarea cunoştinţelor de cultură generală dobîndite în învăţământul primar şi gimnazial.

Noţiunile de istorie pe care şi la însuşesc elevii în şcoală nu reprezintă un scop în sine ci trebuie să constituie mijlocul de realizare, de formare a conceptelor istorice, să contribuie la educarea tinerei generaţii.

Astfel, manualele de istorie trebuie utilizate, alături de diversele informaţii pe care profesorul le foloseşte la ora de istorie, în vederea cunoaşterii trecutului şi prezentului şi pentru a deschide drum perspectivelor de viitor; acestea vor trebui să acorde mai multă importanţă dezvoltării multiculturale a lumii contemporane.

Predarea istoriei trebuie să consolideze capacitatea de a raţiona şi gândirea critică a fiecăruia, între altele, prin prezentarea unui număr de surse istorice deschise interpretării şi permiţând cunoaşterea diferitelor personalităţi ale istoriei, ale epocii, indiferent că este vorba de personalităţi locale, naţionale, sau de cele pentru care nu există graniţe.

Studierea istoriei trebuie să contribuie la consolidarea capacităţii tinerilor de a judeca realizările umanităţii, sa sprijine abilitatea lor de a înţelege şi a selecta informaţiile din diferite surse care le pot atrage atenţia, iar pregătirea profesorului de

111

istorie trebuie să conţină abordări novatoare interdisciplinare în ceea ce priveşte istoria, geografia, cultura civică şi alte obiecte de învăţământ.

De aceea, studiul „Monografia Vădastrei”, este o temă complexă, care tratează aspecte ale cadrului natural al zonei, aspecte istorice privind evoluţia aşezării şi a principalelor instituţii, aspecte demografice, cât şi particularităţile economice ale satului.

În ceea ce priveşte caracterul aplicativ al acestei lucrări există două faţete: una priveşte posibilităţile de a face diferite aplicaţii cu elevii, în legătură cu lecţiile predate la orele de istorie, prin vizitele pe teren şi la muzeele din zonă (Corabia, Celei-Sucidava, Caracal), putând astfel face unele reconstituiri în ceea ce priveşte evoluţia umanităţii în general şi a comunităţii locale în particular.

A doua faţetă constă în preocupările şi deprinderile practice pe care le imprimă elevilor, astfel ca după absolvire să le poată stăpâni şi aplica în viaţă. Elevii trebuie să înţeleagă că noi am ajuns într-un anumit punct de evoluţie şi datorită sacrificiilor pe care le-au făcut înaintaşii noştri ( de la personalităţi, la eroii anonimi) şi, având la bază anumite modele, vine timpul când şi noi trebuie să ne sacrificăm pentru a ajunge „undeva”; trebuie să conştientizeze că acolo se ajunge numai prin muncă ( sub diferitele ei aspecte), şi sacrificiu.

Informaţiile de istorie locală constituie un material deosebit de preţios în predarea lecţiilor de istorie. Ele sprijină, prin modalitatea lor de transmitere orală şi vizuală, prin ceea ce reprezintă în sine, reprezintă un mijloc ce contribuie la îmbogăţirea şi îmbunătăţirea predării disciplinei istoriei.

În cadrul lecţiilor privind apariţia şi evoluţia societăţii omeneşti, în cadrul preistoriei, avem un mijloc de a susţine predarea lecţiei respective prin exemplificarea cu elemente locale ale renumitei culturii neolitice Vădastra dar şi folosind celelalte descoperiri apartinând paleoliticului sau altor culturi neolitice sau de trecere spre epoca bronzului atestate la Vădastra.

La lecţiile care privesc pătrunderea civilizaţiei romane pe teritoriul Daciei şi romanizarea acesteia, putem încadra în timpul explicaţiilor şi teritoriul local. Cu această ocazie le putem prezenta elevilor o expunere îmbogăţită şi concretă asupra permanenţei şi continuităţii în localitatea şi aria geografică înconjurătoare.

Cu ajutorul unor planşe, cu hărţi istorice, putem reconstitui în mintea elevilor procesul de pătrundere şi stabilire a romanilor în plan local.

Noţiunile abstracte se concretizează astfel cu ajutorul unui material arheologic şi a unor planşe şi planuri. Putem folosi atât harta fizică a României cât şi hărţi istorice sau harta judeţului Olt pentru a le arăta elevilor centrele cele mai apropiate de zona şi localitatea în care trăiesc, ale romanităţii, le putem trasa pe hartă principalele căi de comunicaţie ale epocii antice care se intersectează sau se suprapun adesea actualelor artere de circulaţie.

Cetatea Sucidava-Celei reprezintă unul din mijloacele concrete şi apropiate. Aici avem la îndemână rezultatele cerecetărilor arheologice de decenii ale specialiştilor, fotografii şi materiale de reclamă turistică locală care se referă la acest centru de civilizaţie dar mai recomandată este chiar vizitarea cu clasa a ruinelor cetăţii.

112

Prin aceste modalităţi oral-vizuale, datele lecţiei respective nu numai că se înregistrează uşor în memoria elevilor, dar le deschide dorinţa de a-şi îmbogăţii cunoştinţele şi impresiile asupra istoriei locale. Dintr-o dată lecţia de istorie a devenit o cauză, un mijloc şi un scop într-un proces de învăţământ. Comuna noastră făcea parte, în timpul Daciei romane din teritoriul cetăţii Sucidava, iar drumul ce făcea legătura dintre Dunăre şi Transilvania „drumul lui Traian” trecea foarte aproape de comună.

La lecţiile despre epoca medievală, pe teritoriul ţării noastre, atât feudalismul timpuriu cât şi perioada sa de întărire şi dezvoltare, cu luarea în stăpânire a unor moşii întinse de către mari proprietari feudali (boieri, mănăstiri, domnie), formate din terenuri şi ţărani, avem în cazul Vădastrei un nou caz de istorie locală la îndemână. La prezentarea domeniului feudal pot fi făcute trimiteri la domeniul mănăstirii Bistriţa care avea numeroase moşii, se poate discuta despre obligaţiile satului, a locuitorilor lui, stramoşii direcţi ai elevilor, faţă de mănăstire ca proprietar.

Putem include în expunerea lecţiilor prezentarea vizuală a unor documente în copii sau original, care relevă existenţa şi starea economică a localităţii, anii când este amintită în documente şi se pot face discuţii pe baza documentului pentru a dezvolta spiritul de observaţie al elevilor. Elevii pot fi puşi să recunoasca ce tip de document este respectivul, cine l-a emis, ce fel de informaţii oferă, din ce domeniu : economic, social, politic, etc.

Documentele de istorie locală şi vestigiile arheologice aduc mărturii şi despre sistemul de apărare al Ţărilor Române în lupta antiotomană, în anumite puncte strategice, între care şi linia Dunării. Subliniem rolul fortificaţiilor de la Dunăre şi potenţialul uman din acestă zonă, incluzând pentru explicarea lecţiilor privind rolul Ţărilor Române în oprirea ofensivei otomane în Europa în secolele XV-XVI. Informatiile de istorie locala pot servi ca material auxiliar explicativ la o asemenea lecţie, ce are în planul ei subiectul de mai sus. Cu acestă ocazie se poate apela la interdisciplinaritate : istorie cu arheologie, literatură, geografie istorică, etc.

În cadrul lecţiilor de istorie modernă, când ne referim la evenimente, reforme ale acestei perioade care au dus schimbări în relaţiile dintre ţărani şi stăpânii de moşii, în relaţiile sociale, în relaţiile agrare putem exemplifica cu date ale istoriei locale.( revoluţia de la 1848, împropietărirea din timpul lui Cuza etc.)

Afirmarea conştiintei naţionale prin faptele de arme săvârşite în cadrul unor evenimente internaţionale-războiul din 1877-1878, războaiele balcanice, primul şi al doilea război mondial, atunci când există elemente de istorie locală cunoscute, poate fi explicată mai larg şi cu exemple concrete de personalităţi, figuri de eroi imortalizate uneori prin monumente pe lângă care elevii au tecut adesea până la lecţia predată. Povestirile şi memoriile de război, fotografiile de eroi şi monumentele cu atât mai mult cu cât sunt legate şi de istoria locală, trezesc emoţii şi respect faţă de înaintaşi, faţă de meleagurile natale.

Numeroşi participanţi la al doilea război mondial mai sunt încă în viaţă, elevii îi cunosc uneori prin relaţiile de familie, i-au auzit despre faptele lor de arme, despre decoraţiile primite. Uneori asemenea personalităţi pot fi invitate la acest gen de lectie, contactul cu evenimentele făcându-se de către elevi prin participanţii lor direcţi.

113

La temele privind situaţia economică pentru a doua jumătate a secolului XIX şi mai ales pentru secolul XX putem folosi analiza demografică-economică, prin statistici şi diagrame, rezultate ale recensămintelor populaţiei, clădirilor şi veniturilor pentru o anumită perioadă de timp. Ştiinţa istorică şi-a însuşit în ultimele decenii cercetările demografiei. Elevii vor învăţa la acest fel de lecţii să studieze istoria, societate în general, nu numai după principiul strict cronologic ci şi al principiilor şi factorilor luaţi în calcul de alte discipline, pe care istoria poate şi are dreptul să le cunoască.

Elevii, împreună cu profesorul pot face ei înşişi un chestionar al stării populaţiei localităţii lor sau a unui cartier al localităţii lor, cu referire la rata natalităţii, rata mortalităţii şi rata sporului natural. Când se discută despre învăţământ se pot folosi ca documente cataloage şi registre matricole din arhiva şcolii pentru a se observa frecvenţa şi promovabilitatea în prima parte a secolului al XX-lea, elevii vor realiza faptul că sunt nişte norocoşi, că trăiesc nişte timpuri în care au acces la studiu comparativ cu bunicii şi străbunicii lor care erau luaţi de părinţi la munca şi această concluzie îi poate determina să fie mai responsabili. Aceste noţiuni nu sunt de obicei în lecţie, dar profesorul le poate vorbi şi explica despre ele, îi poate implica sugerându-le o anumită temă şi chestionare. Minichestionarele individuale ale elevilor pot face subiectul unei lecţii speciale privind modul de cercetare a vieţii economice şi a stării sociale a populaţiei, a modului în care dezvoltarea civilizaţiei de tip urban-industrial poate schimba tipul de ocupaţie şi starea socială a unor locuitori.

Istoria contemporană a epocii comuniste se pretează la explorarea prin metoda statistic-demografică. În trecut pentru lecţiile privind acestă etapă am avut la îndemână o serie de date false, trebuie să încercăm să-i aprropiem de istorie prin calea adevărului, a elucidării multor aspecte şi întrebări pe bază de anchete personale, verificări în registrele şi arhivele instituţiilor şi localităţilor.

Cifrele privind terenurile colectivizate, forţat ale ţăranilor, structuri sociale a populaţiei şi veniturile lor tebuie cunoscute. Trebuie cunoscut, cuantumul real al plăţii unui membru CAP pentru o zi de muncă, trebuie sesizat şi arătat fenomenul negativ al migrării populaţiei de la sate la oraşe, din cauza lipsei pământului şi a hranei necesare, ar trebui ştiute nu numai din poveşti numărul ţăranilor pedepsiţi cu arestul şi chiar ucişi pentru împotrivirea faţă de colectivizare,

Profesorii pot realiza şi folosi cu îndemânare lucrările apărute după 1989 pe această temă. Se pot face comparaţii între informaţiile din manuale şi datele oficiale de dinainte de 1989 şi realitatea reconstituită pentru a se vedea cum regimul comunist cosmetiza realitatea.

Lecţiile de istorie a culturii pot fi îmbogăţite cu date personale din biografia unor personalităţi locale, unele dintre ele afirmându-se în diverse evenimente istorice de interes naţional. Cu ajutorul lor se poate corecta o imagine falsă a elevilor despre unele categorii de populaţie: clerici, învăţători, profesori, militari, etc.

Se cunosc puţine lucruri şi adesea ele au fost falsificate, elevii nu ştiu că mulţi dintre ei si-au început cariera cu mijloace modeste şi cu obstacole, ei au evoluat odată cu meleagurile lor şi au intervenit pentru schimbarea fizică şi materială a localităţiilor.

114

De multe ori o familie a avut 2-3 generaţii de personalităţii angajate. Ei au fost adesea un model de urmat pentru ceilalţi locuitori, care s-au străduit să îmbunătăţească viaţa localităţiilor.

Constiinţa naţională şi participarea unor locuitori dintr-un anume sat la evenimente de importanţă majoră s-a datorat adesea credinţei şi învăţăturii în care au fost crescuţi şi educaţi.

Elementele de etnografie şi folclor pot fi incluse în planul lecţiilor despre cultură sau manifestări spirituale ale unei civilizaţii pe epoci istorice. Explicaţiile pot fi făcute atât de profesor cât şi de elevi, care pot aduce elemente inedite, culese de ei.

În concluzie recunoaştem şi subliniem valoarea şi utilitatea folosirii elementelor şi datelor de istorie locală: vestigii arheologice, documente, hărţi, povestiri şi legende folclorice, prezentarea personalităţilor locale, date etnografice, materiale ale altor discipline: hărţi geografice, tabele statistice, diagrame de recensăminte ale populaţiei.

Toate acestea sunt un material ajutător şi explicativ venit din imediata apropiere a elevilor şi de aceea cu atât mai sugestiv şi posibil de reţinut. Lecţia de istorie capătă în acest mod valoare mai mare, este mai edificatoare şi mai concretă, face legătura naturală cu realitatea istorică apropiată.

Eficacitatea folosirii elementelor de istorie locală, este asigurată de respectarea anumitor cerinţe în legătură cu materialul utilizat şi cu metodica prezentării lui. Considerăm că aceste cerinţe, sunt următoarele:

-autenticitatea materialelor de istorie locală. Acestea, indiferant de natura lor, trebuie să reflecte veridic faptele la care se referă şi să fie interpretate corect din punct de vedere ştiinţific. Materialul cules, colecţionat, descoperit trebuie să fie verificat de către profesor, recurgând la specialişti şi la literatura de specialitate;

-evitarea supraîncărcării lecţiei cu material de istorie locală. Prin folosirea din abundenţă, nu face decât să ţintuim în concret gândirea elevului, nu-l lasă să decopere esenţialul, esenţial care i-ar permite să încadreze faptele locale, în contextul istoriei naţionale şi de ce nu, în contextul celei universale. Materialele prea abundente acoperă şi înăbuşe evenimentele principale, le diluează. Amănuntele îşi au importanţa lor, în funcţie de locul în care se află, şcoală sau excursie. Acolo unde se pretează, elementele de istorie locală pot ocupa un loc mai important, iar eficacitatea educativă a materialului local, depinde de împrejurările concrete în care este folosit. Oricare eveniment din istoria românilor, sub aspect local va fi tratat diferenţiat, în funcţie de urmele care există în localitate sau zona geografică, ce poate fi cunoscută de către elevi.

-prezentarea elementelor de istorie locală după regula particular-general, astfel pentru elevi depărtatul devine apropiat, pe măsură ce se integreză în experienţa lor teoretică şi practică.

-subordonarea elementelor locale, evenimentelor generale : elementele de istorie locală trebuie să ocupe un loc secundar în cadrul lecţiei. Acestea au menirea de a uşura înţelegerea generalului şi a spori valoarea educativă. Ele nu rămân izolate, elevii trebuie să-şi formeze un tot organic cu faptele istorice de importanţă naţională, iar prezenţa elementelor de istorie locală, în istora naţională şi universală, impune strudierea celor dintâi în legătură indispensabilă cu celelalte, subordonată acestora.

115

-introducerea adecvată a materialului istoric local în unităţile de învăţare. Introducerea materialului de istorie locală în lecţie ne se face întâmpător. Se naşte atunci întrebarea: care este momentul cel mai potrivit introducerii materialului de istorie locală în lecţie?

Pentru aceasta trebuie să cunoaştem obiectivele unităţii de învăţare, scopul urmărit prin folosirea materialului local, legătura cu faptele de interes naţional, natura şi volumul lui. Când prezentăm unele legende de circulaţie locală, pentru a trezi interesul elevilor pentru teme studiată, trebuie să scoatem în evidenţă adevărul istoric care stă la baza lor şi să adresăm întrebări care ne preocupă în legătură cu tema respectivă. Elevii sunt foarte curioşi şi în acelaşi timp dornici să afle expicaţiile istorice, sâmburele de adevăr a povestirilor cunoscute de către ei, a legendelor, baladelor, etc.. Aceste materiale pot fi folosite atât în partea pregătitoare a lecţiei cât şi în fixarea cunoştinţelor.

De obicei, elementele de istorie locală se prezintă în momentul transmiterii cunoştinţelor noi, acesta fiind momentul când ele se pot integra organic în desfăşurarea lecţiei. Trebuie să avem în vedere că acest lucru, modifică apreciabil metodica folosirii materialului local, împrumutându-i un anumit specific.

Folosirea elementelor de istorie locală în cadrul lecţiilor de istorie, prin simpla evocare sau prin procedee metodice adecvate, crează o atmosferă afectivă, care măreşte receptivitatea elevilor şi îi fac „ să simtă” şi să acţioneze potrivit convingerilor lor, în funcţie de vârstă, de trăirile psihice , de temperament.

Prin noţiunea de elemente de istorie localală nu înţelegem numai urme materiale, ci şi creaţii de ordin spiritual, în care se înfăţişează prin imagini artistice lupta, munca, aspiraţiile fireşti ale personalităţii umane. Există o mare varietate de material, ce poate fi folosit în procesul de predare-învăţăre-evaluare:

- materialul narativ, care constă în relatări asupra evenimentelor istorice concrete, strânse de persoane care au fost în mod nemijlocit martori la faptele istorice. Cu timpul asemenea povestiri pot intra în folclorul local, îmbogăţindu-l. Acest tip de material sporeşte eficacitatea procesului de învăţământ, mai ales dacă există dovezi care să susţină naraţiunea. Putem încadra aici povestirile despre răscoala de la 1907, ale veteranilor de război, a celor progoniţi de regimul comunist, legenda lui Iancu Jianu.

- materialul arheologic ce poate fi folosit în clasă, mai cu seamă cel de dimensiuni mici, uşor deplasabil, necasabil

- materialul documentar, care, prin conţinutul său sporeşte interesul elevilor faţă de lecţie. Pot exempifica, documentele privind atestarea comunei ( cu fixarea hotarelor, modul de cumpărare, donaţie, categorie socială existentă în momentul cumpărării-moşneni, clăcasi, etc.) , titluri de proprietate din diferite perioade, decoraţii etc.;

- reprezentări grafice, ce cuprind un material foarte variat, de la tablouri, la fotografii, hărţi istorice, diagrame;

- monumente istorice, care eternizează amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi istorice ( monumentul eroilor cu numele celor căzuţi în cele două războaie mondiale, cel al independenţei de la Siliştoara-Corabia);

- materiale din mass-media cu referire la comună sau personalităţi din comună;-materialul folcloric. Folclorul înfăţişează în imagini artistice, cântece, balade,

proverbe şi zicători, modul de viaţă al poporului român în diferite etape istorice,

116

faptelelui eroice, lupta pentru dreptate şi libertate, bucuriile şi durerile, năzuinţele şi idealurile lui.

Alegerea metodelor şi preocedeelor de folosire a materialului de istorie locală depinde de mai mulţi factori şi anume: scopul concret al lecţiei, particularităţile de vârstă şi nivelul de dezvoltare intelectuală al elevilor.

Pentru sporirea calităţii lecţiei trebuie folosite numeroase metode didactice, încercând să se găsescă un echilibru între metodele clasice şi moderne.1. Povestirea, care constă în nararea unor fapte sau întâmplări, ce poate fi însoţită de imagini, documente istorice, tablouri, care o fac să fie urmărită de elevi cu emoţie, încordare, participare intensă la evenimentul istoric. Modernizarea acestei metode presupune implicarea elevului în actul povestirii, prin solicitarea în urma citirii unui text istoric, în urma unei excursii, vizionării unui tablou, de a povesti cele ce a văzut şi înţeles. Astfel pot fi citite povestirile din anexe aflate de la Lincă Gheorghe pentru a fi reţinută de elevi realitatea istorică a tributului în băieţi către Imperiul otoman şi pentru a cunoaşte diferenţele de avere dintre arendaşi şi ţărani, de asemenea elevii pot înţelege situaţia localităţii ( şi mergând spre general), a ţării, în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial citind raportul jandarmilor către prefect din 1918.2. Descrierea, ca formă de expunere, poate fi mai utilă când în cadrul ei se foloseşte observaţia, comparaţia prin care sunt subliniate asemănări şi deosebiri între evenimente istorice, monumente, obiecte de ceramică. La clasa a V-a, la unitatea de învăţare „Preistoria umanităţii”, pe baza descoperirilor din Vădastra şi a fotografiilor cu obiecte de ceramică, pe de o parte, şi fotografiile din manual care prezintă diferite obiecte descoperite în diferite zone de pe glob, pe de altă parte, elevii pot descrie vasele respective, şi de asemenea pot face o comparaţie între cele descoperite în zonă şi cele din afara României.3. Explicaţia, presupune o argumentare raţională a adevărului istoric. Explicaţia, alături de alte metode, favorizează raţionamentul istoric, capacitatea de a sesiza cauzele, evoluţiile şi consecinţele evenimentelor istorice. La clasa a VIII-a în cadrul unităţii de învăţare „ România între democraţie şi totalitarism”, când este explicată necesitatea reformei agrare, aplicarea ei, si se dau date despre acesta în plan local, se poate cere elevilor să explice care au fost consecinţele acestei reforme atât pentru ţară, dar şi pentru comună şi exemplele pot continua.4. Conversaţia, ca metodă interogativă, constă în dialogul dintre profesor şi elev, pe baza întrebărilor şi răspunsurilor celor doi factori ai binomului educaţional. Această metodă este folosită la aproape toate lecţiile şi foloseşte, pentru a atinge obiectivele operaţionale, de la întrebări reproductive ( Când este atestat satul Vădastra?; Până când a aparţinut Vădastra domeniului mănăstiresc?; Din ce perioadă datează descoperirile arheologice de la Vădastra?, etc.), la întrebări productive ( Care sunt cauzele revoluţiei de la 1848, şi cum şi-au adus contribuţia locuitorii din comună în desfăşurarea acestui eveniment?; Cum a fost posibil ca fruntaşii revoluţiei de la 1848, să poposească la Cruşovu? ; De ce credeţi că în timpul războiului de obţinere a independenţei României, judeţul Romanaţi şi satele din zonă au jucat un rol fruntaş în ceea ce priveşte rechiziţiile , zilele de muncă, etc?)

117

5. Discuţia, ca schimb reciproc de idei şi informaţii poate fi folosită cu elevii atunci când apare un text, când se organizează excursii la Sucidava, la monumentul independenţei din Corabia, la monumentul eroilor din comună, la organizarea unei festivităţi legate de 1 decembrie, 24 ianuarie, ziua eroilor, moment cu care nu am uitat să introduc în context contribuţia sătenilor din localitate la aceste evenimente.6. Dezbaterea. La clasa a VIII-a la unitatea de învăţare „Civilizaţii străvechi şi antice”, având la bază informaţiile din manual şi harta descoperirilor arheologice din judeţul Olt, pot fi împărţiţi elevii în trei grupe, fiecare grupă având sarcina de a răspunde la întrebări adresate printr-o fişă de lucru. Iată întrebările posibile pentru cele trei grupe: Grupa 1. care sunt descoperirile arheologice din judeţul Olt din epoca pietrei?; Căror culturi aparţin aceste descoperiri? Grupa 2: Care sunt descoperirile arheologice din judeţul Olt pentru epoca bronzului?, Care sunt fenomenele social-politice care au avut loc în acestă perioadă?; Grupa 3: Care sunt descoperirile arheologice din judeţul Olt din epoca fierului?; Ce fenomene caracterizează această perioadă?; Elevii fiecărei grupe realizează concluzii şi sunt implicaţi în rezolvarea situaţiei-problemă, într-un proces de învăţare activă. În final se solicită plasarea pe o axa a timpului a celor trei epoci în funcţie de nivelul de civilizaţie. Concluziile sunt prezentate de profesor la sfârşitul activităţii.7. Demonstraţia, este metodă de explorare directă, fiind una dintre acele metode folosite frecvent la introducera materialului local, aceasta îmbracând mai multe forme (logice, figurative, cu ajutorul hărţilor istorice şi geografice, cu ajutorul diagramelor, cu mijloacele moderne audio-vizuale), care nu numai că uşurează folosirea, dar ajută şi la înţelegerea justă a acestor materiale. În cadrul Preistoriei de la clasa a V-a, dar şi la Civilizaţii străvechi şi antice, la clasa a VIII-a, se pot prezenta atât obiecte individuale, cât şi colecţii de obiecte ( bineînţeles că în funcţie de vârstă). Prin contactul direct cu acestea elevii pot să-şi formeze o imagine asupra civilizaţiei din perioada respectivă. Pentru ca sursele prezentate să constituie izvor de cunoştinţe pentru elevi se cere din partea elevilor să depună un efort intelectual de percepere şi generalizare profesorului revenindu-i rolul de a-i orienta pe elevi prin diferite sugestii ca elevii să sesizeze clar şi precis însuşirile exterioare ale izvorului studiat. Dacă elevii nu au putut deduce la ce folosea obiectul profesorul intervine cu completările de rigoare. De asemenea trebuie prezentate elevilor condiţiile în care afost descoperit, cât timp a fost întrebuinţat şi cu ce a fost înlocuit în epoca următoare. În continuare se cere elevilor să-l compare cu alte obiecte cunoscute anterior ( sau existente în fotografiile din manual), să-l studieze amănunţit, sa-l analizeze. În felul acesta, elevii pot descoperi caracteristicele specifice, esenţiale ale obiectelor studiate, iar pe baza lor, prin inducţie, să generalizeze, să formuleze concluzii, să încadreze izvorul respectiv în epoca istorică studiată şi să stabilească poziţia localităţii în ansamblul dezvoltării societăţii, reuşind să înţeleagă mai uşor epoca istorică respecivă. Demonstraţia cu ajutorul tablourilor istorice sau fotografiilor, care redau în imagini momente sau fenomene istorice se poate folosi pentru ilustrarea cunoştinţele transmise prin expunere. De exemplu, la lecţiile despre cele două războaie mondiale pot fi prezentate fotografii cu viaţa de pe front şi din spatele frontului, elevii fiind capabili să înţeleagă viaţa grea atât a soldaţilor, dar şi lipsurile cu care se confruntau şi cei

118

rămaşi acasă. Prin folosirea unei copii a tabloului Atacul de la Smârdan, dar şi a unei fotografii a monumentului de la Corabia, am încercat să orientez elevii să analizeze aceste fotografii, să descopere trăsăturile esenţiale, notele definitorii ale faptului istoric studiat şi să formuleze concluzii menite să încadreze evenimentul local, în istoria naţională. Folosirea hărţii la lecţiile pentru fixarea faptelor istorice pe teritoriul pe care s-au petrecut, are ca rezultat formarea şi întărirea reprezentărilor spaţiale, înţelegerea clară a fenomenului istoric, precum şi însuşirea temeinică a cunostinţelor. Astfel, pentru antichitate, atât la clasa a V-a, cât şi la a VIII-a, putem să demonstrăm cu ajutorul Hărţii descoperirilor arheologice din judeţul Olt, multitudinea localităţilor, dar şi continuitatea locuirii spaţiului acesta din cele mai vechi timpuri. De asemenea, putem observa principalele drumuri, remarcându-se „drumul lui Traian”, ce făcea legătura Dunării oltene cu Transilvania, drum ce trecea pe lângă Vădastra. Elevii pot trage concluzii, pertinente, în urma studierii diferitelor hărţi, privind în special continuitatea locuirii acestor maleaguri, încă din preistorie, localitatea aparând încă din neolitic trecând prin antichitate, feudalism, epoca modernă (drumul revoluţionarilor de la Islaz, spre Caracal, etc.), să nu mai vorbim de contemporană. De asemenea cu ajutorul diagramelor, la lecţiile despre populaţia rurală şi urbană, în special la epoca modernă şi contemporană (clasa a VII-a la istorie universală şi a VIII-a la Istoria românilor), în condiţiile exploziei demografice putem prezenta creşterea populaţiei ( României şi comunei), elevii, încercând să găsească cauzele acestei cresteri numerice. De asemenea cu ajutorul unor figuri geometrice putem reprezenta ponderea diferitelor categorii sociale din totalul populaţiei, elevii putând face o paralelă cu ceea ce se întâmplă pe plan naţional.8. Observarea, implică privirea unui ebiect, fenomen sau proces, distribuţia atenţiei asupra acestuia pentru a sesiza aspecte relevante ale obiectului privit, cu scopul de a clasifica, de a încadra informaţiile în categorii distincte sau concepte. La reformele din timpul lui Cuza (din cadrul unităţii de învăţăre „Constituirea României moderne”, clasa a VIII-a, dar şi la clasa a VII-a „Stat şi naţiune în a doua jumătate a secolului XIX”), în special cea agrară pot fi folosite copii ale documentelor de la împroprietărirea de atunci. Pe baza observării acelui tabel, elevii pot spune care sunt categoriile de ţărani care au beneficiat de această lege, şi cât pământ a primit fiecare ţăran, în funcţie de categoria din care făcea parte. De asemenea, observând diagrama creşterii demografice din localitate, elevii pot face o diferite analize privind numărul de împroprietărăţi în raport cu numărul total de familii existente, şi pot trage diferite concluzii. (Situaţia ţăranilor nu s-a îmbunătăţit, număr mare de ţărani care nu au în continuare pământ, ponderea mare a celor ce cereau să fie împroprietăriţi la reforma din 1921.)9. Problematizarea ca metodă didactică interogativă este o metodă activă, deoarece prin situaţiile-problemă create de profesor accentuează dialogul, trezeşte curiozitatea elevilor prin conţinuturi, noţiuni, concepte. Astfel la clasa a VIII-a după ce am prezentat aplicarea modelului sovietic în toate domeniile societăţii pot formula următoarea întrebare: „Cum credeţi ca ar fi arătat lumea satului, şi care credeţi ca ar fi fost nivelul de trai dacă nu ar fi avut loc venirea comuniştilor la putere?”

119

10. Comparaţia este o cale prin care profesorul şi elevii reuşesc, cu ajutorul unor mijloace de învăţământ, să reconstituie trecutul pe baza asemănărilor şi deosebirilor dintre evenimentele istorice.11. Învăţarea prin descoperire, se bazează pe investigaţia proprie a elevului, cu scopul de a dobândi cunoştinţe noi, a descoperii adevărul istoric, cauzele, evoluţiile şi consecinţele evenimentelor istorice, ea oferind posibilitatea de a achiziţiona abilităţi, deprinderi, priceperi, prin efort propriu. Elevilor clasei a VIII-a li se poate pune la dispoziţie textul proclamaţiei de la Islaz şi li se cere să descopere cauzele Revoluţiei de la 1848, şi de aici să facă o clasificare a doleanţelor diferitelor categorii sociale, să încerce să descopere punctele sensibile din lumea satului. Mergând de la general la particular, pot descoperii că aceste doleanţe sunt specifice şi zonei, iar faptul că revoluţionarii au pornit de la Islaz, au trecut prin Cruşovu, Caracal, îi pot face pe elevii să descopere un sprijin în populaţia din zonă şi totodată adeziunea lor la pătura de nemulţumiţi.12. De asemenea o altă metodă utilizată a fost modelarea, folosind în funcţie de lecţie: modele obiectuale ( unelte, vase), grafice, fotografice, multe dintre ele fiind menţionate în exemplele de mai sus.13. Un alt procedeu folosit cu o intensitate mărită a fost exerciţiul, în activitatea didactică folosind mai multe tipuri: jocul noţiunilor istorice ( La evaluarea unităţii de învăţare „ România între democraţie şi autoritarism”, la clasa a VIII-a, am scris pe bileţele noţiuni istorice, personalităţi, evenimente din această perioadă-în care am inclus şi informaţii din localitate. Elevii sunt solicitaţi să tragă bileţele şi să explice, să definească pe scurt noţiunile, evenimentele istorice înscrise.), jocul tip Robingo ( folosit atât la orele de curs, dar şi cu ocazia diferitelor evenimente de importanţă naţională şi universală. Pentru a evita monotonia, de obicei concursurile trebuie sa folosească o diversitate de asemenea jocuri.), evocarea prin joc a unor itinerarii istorice.14. De asemenea, în condiţiile unei mari oferte a cărţii tipărite, lucru cu cartea pe teme de istorie este o activitate independentă de studiu şi investigare, de documentare pentru a înţelege evoluţia unor evenimente istorice, cauzele lor, consecintele determinate de cauze şi evoluţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Ispas, D. Neacşu, N. Diaconu, C-tin Băluţă ; Monografia comunei Vădastra, 1969, manuscris

2. Dumitru Barbu; Monografia comunei Vădastra, 1965, manuscris3. Stefan Richman ; Monografia judetului Romanaţi, Editura Arte Grafice,

Craiova, 19284. Constantin Locusteanu, Dicţionarul geografic al judeţului Romanaţi,

Bucureşti, 1889 5. P. Cotet; Câmpia Olteniei, Editura Albatros, Bucureşti, 1975

120

6. Petre V. Cotet si Urucu Veselina; Judeţul Olt, Monografie, Editura Albatros, Bucuresti, 1975

7. Maria Ghitulica; Judeţele patriei.Olt; Editura Sport Turism, 19808. Florea Bâciu, Ion Vârtejaru, Monografia oraşului Corabia, 20019. Preda Grigore, Buzescu Constantin, Manea Tudor, Monografia raionului

Corabia, 195810. M. Petrescu Dimbovita, Hadrian Daicoviciu, Dan Gh Teodor, Ligia Barzu,

Florentina Preda, Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII lea, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti , 1995

11. Floarea Matei; Aspecte de geografie umana în sud–estul Câmpiei Romanaţilor, lucrare pentru obţinerea gradului didactic I

12. Ştefanel Urzicana, Cultura Vădastra, lucrare de licenţă, Sibiu, 200013. Stelian Ghigeanu, Monografia comunei Ianca, Editura Sitech, Craiova, 200114. Ion Preda, Monografia comunei Urzica, (judetul Olt), 200515. Prodan Ana Maria, Monografia comunei Vişina, judetul Olt, lucrare de licenţă,

Bucureşti, 200216. Vanţă Gheorghe, Valorificarea elementelor de istorie locală în predarea

istoriei, lucrare pentru obtinerea gradului didactic I, 198717. Veniamin Micle, Mănăstirea Bistriţa olteana, Sfanta Manastire Bistrita, Eparhia

Ramnicului, 199618. Corneliu Mateescu , Săpăturile de salvare şi cercetări arheologice la Vădastra şi

împrejurimi, in S.C.I.V., VI, 3-4, 195519. Corneliu Mateescu , Săpăturile arheologice la Vădastra, în Materiale şi cercetări

arheologice, V, 1959, pag 57-7220. Corneliu Mateescu , Săpăturile arheologice la Vădastra, în Materiale şi cercetări

arheologice, VI, 1959, pag 107-11421. Corneliu Mateescu , Săpăturile arheologice la Vădastra, în Materiale şi cercetări

arheologice, VII, 1961, pag 187-19122. Corneliu Mateescu, Industria osului la Vădastra în timpul fazei Vădastra II

(neoliticul mijlociu), Extrait des Proceedings VIIIth International Congres of Antropological and Ethnological Sciences1968, Tokyo and Kyoto, vol. III

23. Corneliu Mateescu, Contribuţia datelor geologice si pedologice la cercetările arheologice (câteva exemple extrase din săpăturile de la Vădastra, România, în Zephyrus XIX-XX, Salamanca, 1968-1969

24. Corneliu Mateescu , Săpăturile arheologice la Vădastra, în Materiale şi cercetări arheologice, X, 1973, pag 19 - 23

25. Basilie Ghetie şi Corneliu Mateescu, Actes de VII-e Congres International de Sciences Prehistorique et Protohistorique, Praga, t.2, 1971, p. 313

26. Basilie Ghetie si Corneliu Mateescu, Le mouton neolitique moyen de Vădastra (roumanie), in L’Anthropologie, t. 78, 1947, p. 5-16

27. Vladimir Dumitrescu, Arta neolitică în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968

28. Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974

121

29. Dumitru Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966

30. Vladimir Dumitrescu si Alexandru Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988

31. Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpânire austrică, Bucureşti, Editura Academiei, 1970

32. G. Erdeli, M. Candea, V. Alexandrescu; Habitatul în Oltenia. Consideraţii geografice asupra structurii teritoriale, 1984,Terra XVI, nr. 2

33. C. Gircaneanu; Valea Oltului, 1967, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti34. I. Velcea; Amenajarea si optimizarea spatiului agrar în

Romania,1984, Terra, nr. 235. Al. Borza; Cercetări asupra florei şi vegetaţiei din Câmpia Româna 36. Pascu Vasile, Istoria modernă a românilor, Editura Clio Nova, Bucuresti, 1996 37. Culegerile de documente D.I.R, D.R.H. B. Tara Româneasca, Războiul de

independenţă,38. Doru Căpătaru, ‘Bisericile bordei din Oltenia’ în ‘Mitropolia Olteniei, nr. 5-8

/2005 39. XXX Recensământul din 191240. .XXX Recensământul populaţiei din 193041. XXX Recensământul populatiei din 195642. XXX Recensământul populatiei din 196643. XXX Recensământul populatiei din 197744. XXX Recensământul populatiei din 1992, Direcţia Judeţeana de Statistică45. XXX Recensământul populatiei din 2002, Direcţia Judeţeana de Statistică46. XXX Recensământul agricol din 200347. XXX Date culese de la Direcţia Judeţeana de Statistică Slatina ( Fişa localităţii

pentru anii 1999 – 2004, Date privind populaţia şi locuinţele, Date despre instituţii, etc)

48. XXX Date obţinute din arhiva de la Primăria Vădastra49. XXX Date obţinute din arhiva de la Şcoala cu cls. I- VIII Vădastra50. XXX Date de la Direcţia Judeţeana Olt a Arhivelor Naţionale, fondurile : - Prefectura Romanaţi - Pretura Dunărea - Consilieratul Agricol al judeţului Romanaţi - Inspectoratul Agricol al judeţului Romanaţi

- Protoieria judeţului Romanaţi - Colectia Stare civilă - Inspectoratul Statistic al raionului Corabia, Caiete Statistice

PERSOANELE CONSULTATE PENTRU OBTINEREA DE INFORMATII

1. Oncica Marin Nicolae (vezi luptători în al doilea război mondial în Anexe)

122

2. Leţa F. Marin (vezi luptători în al doilea război mondial în Anexe)3. Barbu Nicolae (vezi luptători în al doilea război mondial în Anexe)4. Lincă Gheorghe (vezi luptători în al doilea război mondial în Anexe)5. Bălace Gheorghe (vezi luptători în al doilea război mondial în Anexe)6. Bătrînca Constantin născut pe 20 octombrie 19267. Rădulescu Cornel, fost profesor şi director al şcolii8. Penescu Cornel, director al Căminului Cultural9. Roşioru Dan, secretar al Primăriei10. alte persoane

123

INVENTARUL NUMISMATICDESCOPERIT CU OCAZIA SĂPĂTURILOR DE LA

VĂDASTRA

1– monedă 1708 – denumită poltura a fost bătută sub Iosif I la 1708 la Sibiu, descoperita in 1956, potrivit numismatului Octavian Iliescu apar rar la sud de Carpati (mentionata descoperirea ei in Sapaturi arheologice la Vadastra din Materiale si cercetari arheologice, vol. V, 1959)2– monedă romana din timpul imparatului Constantius II, (descoperită in 1959,

mentionată descoperirea ei in Săpături arheologice la Vădastra din Materiale si cercetari arheologice, vol. VII, 1962)

3– monedă – secolul al XVIII lea, para de argint bătută la Cairo în al XVII lea an de domnie a sultanului Abdul Hamid I (1774- 1789), găsită lângă un cuptor de secol XVIII ce a fost astupat ( mentionată in Contribuţie la studiul cuptoarelor tronconice săpate in pământ, SCIV, 19,4, 1968)4.– monedă din timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) (publicată de CORNELIU N. MATEESCU, Contribuţie la studiul monedelor lui Mircea cel Bătrân: un ducat găsit la Vădastra, SCN, 3, 1960, p. 279- 286.) Este un ducat de aramă argintat din perioada 1394-1396

interesant pentru faptul că are unele sigle ce se cunosteau pana atunci doar de pe o monedă de la Vlad Uzurpatorul. (Şi în SCIV, 3-4, vol. VI, 1955)

5.– moneda (aspru) din timpul sultanului Mohamed al III lea (1 din fig. nr.2) publicata de C. Mateescu in Sapaturi arheologice la Vadastra, Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag. 736 – moneda din 1688 – groschel emis la Oppeln (2 din fig. nr.2) publicata de C. Mateescu in Sapaturi arheologice la Vadastra, Materiale si cercetari arheologice, vol. IX, pag. 73

124

Fig. nr. 1 , Moneda prezentata la pozitia 4

Fig. nr. 2 , Monedele prezentate la pozitia 5 si 6

O întâmplare reală, de demult, ştiută de Lincă Gheorghe de la tatal şi bunicul lui

Demult, este ştiut faptul că turcii luau diverse bunuri, mai ales grâne, li se plătea tribut iar ţara avea faţă de ei o mulţime de obligaţii printre care şi aceea de a da băieţi de vârstă mică pentru a fi crescuţi la sud de Dunăre pentru armata otomană. Odată, în cadrul acestei datorii faţă de Înalta Poartă, a fost luat un băiat de câţiva anişori de la Vădastra, Stoica a lu’ Ţigănilă. Au trecut anii şi odata, într-o zi de sărbătoare, pe când era lume multă strânsa la ale moş Gheorghe....., unde acum are casa Marin Găsitu au venit doi călăreţi turci în straie scumpe pe doi cai frumoşi. Au tras la.... să doarmă şi au spus că a doua zi îşi continuă calatoria, cel mai în vârsta spre Obarşia iar cel mai tânăr , numit Ali spre Brastavăţu căci încolo aveau treaba. Ei erau negustori de giuvaericale de aur iar femeile mai în vârsta, mai curioase s-au apropiat şi le-au privit marfa. Apropiindu-se de cei doi străini câteva femei au observat că figura tânărului Ali le pare cunoscută şi, în plus, după ureche avea un semn din naştere ca Stoica a lu’ Ţigănila, cel luat de turci. Cei doi călători s-au culcat în gârlici iar femeile s-au dus s-o anunţe pe mama lui Stoica. Aceasta a venit şi a început să-l strige pe nume şi să-l îmbraţişeze dar el i-a pus mâna la gură să nu audă turcul cel bătrân.

125

Şi el recunoscuse satul , locurile pe unde s-a jucat când era mic şi casa părinteasca dar nu voia să se dea de gol şi nu ştia ce să facă, cum să procedeze. Neamurile băiatului s-au vorbit, au plănuit şi-n final au hotărât ce e de făcut. L-au prevenit că a doua zi după ce se vor desparţi, unul spre Obârşia iar celălalt spre Brastavăţu, el să ştie ca ei îi vor ţine calea la...spre Brastavăţu. Ziua urmatoare au facut întocmai. Doi-trei barbaţi dintre neamuri între care şi tita ăl bătrân al povestitorului s-au ascuns în porumb şi când Stoica a trecut l-au luat cu ei şi au stat ascunşi până a înnoptat. Au plecat apoi pe Măgura Ghiolilor unde au făcut un bordei în care l-au ascuns pe Stoica si unde cei 2-3 apropiaţi îi duceau mâncare. Calul l-au dus la Dunăre unde l-au legat la ochi şi i-au dat brânci în apă. La cateva zile turcul a revenit pentru a se întâlni cu Ali şi a trece Dunărea. L-a asteptat timp de o săptămâna. Sătenii i-au explicat că de la despărţirea lor, de la Ali nu a ajuns nici o veste şi au aruncat vina pe tâlhari. Ali, redevenit Stoica şi-a luat locul în familia sa. După vreo doi ani turcul a revenit şi l-a zărit pe Stoica. Acesta s-a ferit de privirea turcului şi s-a întors cu spatele. Turcul a strigat la el şi i-a spus ca de e el Ali, poate considera ca nu mai are vreo obligaţie. Se referea la galbenii şi bijuteriile rămase la Ali pentru a fi vândute. Despre Stoica se mai ştie ca nu s-a însurat niciodată, nu a avut copii şi că a murit sărac şi bolnav de plămâni. Unii consideră că a avut aceasta soarta pentru nerecunoştinţa faţă de turc, că l-ar fi ajuns blestemele aceluia. De aur nu se mai pomeneşte nimic. Povestea a circulat ca poveste moralizatoare şi ca o dovadă la credinţa mai veche că averea dar în special aurul nu aduc noroc celui ce ajunge să-l deţină.

O alta întâmplare ştiuta de Lincă Gheorghe

Întrebat dacă ştie despre arendaşul Gândac, Lincă Gheorghe a spus ca nu l-a pomenit pe respectivul dar a auzit o întamplare despre el. Cica respectivul avea moşie întinsă până spre Obârşia si numeroase averi între care si o turma mare de porci. Era atunci intre alti amarati, un om sarman, atat de sarac ca n-avea porc sa taie de Craciun iar ai lui traiau in mari lipsuri. Inainte de Craciun acesta s-a dus la servitorii lui Gandac, i-a cinstit cu ceva de baut si ofta mereu vazand multimea de porci a arendasului si gandind ca el nu avea macar unul de taiat. Ce va face el cand din toate curtile se vor auzi guitaturi in ziua de Ignat si de peste tot se va ridica fum de la parlitul porcului?. Un servitor mai milos si-a facut pomana cu el si l-a invatat ce sa faca sa aiba si el porc de Craciun ca toti oamenii. S-au dus impreuna intre porci, au ales unul mai bun si mai gras si i-au pus un semn si curea la gat apoi i-a explicat taranului ce are de facut. Ziua urmatoare arendasul Gandac a fost cautat de saracul nostru care se tanguia si se vaita de nu puteai pricepe ce s-a intamplat. Dupa ce l-a linistit, l-a intrebat despre ce era vorba. Atunci omul a luat-o de la capat si a explicat cat e el de sarac si cati copii are de crescut si cum tocmai acum in ajunul sarbatorilor dupa ce cu chiu cu vai a crescut si el un porc acesta i-a scapat si a fugit. A descris porcul, ce semne avea si cum era

126

cureaua de la gat si a spus ca unii oameni l-ar fi zarit ca s-a indreptat spre turma de porci a arendasului. Auzind patania, Gandac a cerut servitorilor sa mearga cu omul la porci sa vada de se gaseste acolo porcul saracului si daca intr-adevar e acolo un porc cum spune acel om sa i-l dea. Bineinteles ca porcul s-a gasit iar omul nostru a plecat cu el acasa. Si uite asa o familie intreaga a trecut mai usor iarna si a mancat ceva mai bine, pomenindu-l sau nu pe Gandac. Saracul nostru a fost Mos Piti al Batran care peste ani a povestit cum a facut el rost de porc de Craciun si asa a ramas povestea.

Vădastra în anul 1944

În anul 1944, în condiţiile apropierii frontului de graniţa de est a ţării, în satul Vădastra s-au refugiat familiile unor ofiţeri din Moldova şi premilitari. Această soluţie a fost găsită să protejeze familiile celor ce luptaseră pe front împotriva U.R.S.S.-ului şi a tinerilor, ce altfel ar fi căzut în mâinile ruşilor de la care se puteau aştepta la ce era mai rău. Între familiile de refugiaţi în Vădastra s-a aflat şi familia Cristache din Roman compusă din bunică, mamă şi doi copii de 7 ani respectiv 12 ani. Domnul Cristache Gheorghiu inginer, pictor şi scriitor a amintit în lucrările sale vara petrecută la Vădastra când avea 7 ani. Contactat să ne prezinte mai pe larg amintirile legate de Vădastra a apelat la sora sa care era cu câţiva ani mai mare. Sora domnului Cristache şi-a depănat amintirile de atunci lăsând câteva pagini de o deosebită valoare documentară, emoţională şi chiar literară. Am fost atat de impresionata de text încât după prima lectură am decis că merită cunoscut în primul rând pentru ca realizează un tablou al satului dar surprinde şi ocupaţiile, preocupările oamenilor, realităţile războiului, unele obiceiuri locale. Redau textul: ‘ Am locuit acolo în anul 1944 – vara. Ca să ajungem la casa învăţătorului (Barbu) unde trebuia sa fim ‘încartiruiţi’ şi care era în vârful dealului, am străbătut tot satul, pe uliţa principală. Toate lucrurile noastre, peste care trona bunica, erau într-un car tras de boi, iar noi copiii împreună cu mama mergeam pe jos pe lângă căruţă, printr-un praf gros de-o palmă, aşa cum noi nu mai pomenisem, de aceea lipăiam prin el cu multă placere. Eram priviţi cu uimire de toate babele şi ţărănuşii ieşiţi pe marginea şanţului să privească nişte oraşeni caraghios îmbrăcaţi pentru gustul lor. Mă refer mai ales la mine, care purtam nişte pantaloni de lână, împletiţi de mama, foarte strâmţi pe picioarele mele lungi şi subtiri, ceea ce a stârnit chiar râsul unor copii. N-am uitat niciodată cât de umilita m-am simţit şi de atunci n-am mai îmbrăcat acei pantaloni niciodată. Când am ajuns în sfârşit la destinaţie am fost primiţi cu multă răceala, domnul învăţător nevrând să creadă că am lăsat la Roman o casa frumoasa şi multe lucruri ca să venim pe capul lor. Îmi amintesc că a început o ‘dispută’ între mama şi învăţător pe tema limbii romane vorbită de moldoveni pe de o parte şi de olteni pe de alta. Totul a

127

pornit de la cuvântul ‘blana’ care în Moldova nu se foloseşte ca să înlocuiască cuvântul ‘scândură groasă’, motiv pentru care mama nu înţelegea de ce voia dumnealui să lăţeasca cu o ‘blană’ un pat în care trebuia să dormim noi patru. Seara, obosiţi, când să ne culcăm în acel pat - lăţit cu blană – au început să se auda din casa de peste drum nişte vaiete care au durat toata noaptea. Am stat înspăimântaţi pentru că nu ştiam ce se petrece. Era vorba de un obicei al locului , ca atunci când moare cineva, să se tocmeasca niste femei care să povestească din viaţa celui plecat diverse întâmplări prin bocete cât le ţine gura, ele numindu-se chiar ‘bocitoare’. Am aflat asta abia a doua zi. Pe la noi morţii se plâng în linişte numai de către rude şi cei apropiaţi. Un alt lucru neplăcut a fost că dimineaţa , când să facă patul, mama a găsit sub saltea nişte viermi, de fapt eram ‘cazaţi’ în camera în care se creşteau viermi de mătase. După ce am trecut de aceste întâmplări neplăcute, acea vara petrecută la Vădastra a rămas ca o amintire plăcuta pentru noi copiii căci era vară, era vacanţă, aveam tovaraşi de joacă copiii celorlalte familii ale ofiţerilor din Regimentul 14 Dorobanţi din Roman refugiate în acelaşi sat. În centru , în casa unui moşier plecat din ţara era încartiruită familia unui colonel. Acolo mergeam deseori să ne jucăm căci era un mic lac şi un frumos parc cu pomi şi multă verdeaţă.În curtea casei unde stăteam noi erau doi duzi în care ne căţăram mereu , spre îngrijorarea mamei şi mai ales a bunicii. În spatele casei era o grădina foarte mare cu pepeni verzi printre alte zarzavaturi, unde o găseai mai întotdeauna pe Pataina, fetiţa de trei ani a învăţătorului, cu un cuţit în mână tăindu-şi cu îndemânare felii de pepene. Era o fetiţă tare drăgălaşă care în fiecare dimineaţă înarmată cu un ac în mână se strecura în coteţul găinilor, făcea câte două găurele în fiecare ou, ca să le poată suge şi nu se lăsa până nu le termina pe toate spre disperarea maică-sii. Dacă nu se sătura se ducea şi la vecini, le cerea oua spunând:’N-am mâncat nimic de alaltăieri’. Ei bine, spuneam de grădina din spatele casei, aceasta cobora câteva sute de metri , până ajungea lângă albia unui pârâu care venea din deal unde punea în funcţiune o moară. Cărăruia care urca spre moară era pe malul mai ridicat al apei, era străjuită de pomi, parcă erau chiar nişte livezi. Ţi se oferea o privelişte plăcută a unor locuri pitoreşti, noi copiii însă n-am avut niciodată răbdare să ajungem până la moara, preocupaţi pe atunci mai putin de peisaj. Ne mulţumeam să ne scăldăm în gârlă deşi cam cu frica pentru că erau lipitori. Multe femei bătrâne le-am vazut stând special în apa ca să li se sugă sânge. Mai avea gârla un farmec: pe malul ei poposeau şatre de ţigani de care ne apropiam cu teama, cu emoţie şi mai ales cu mare curiozitate. În vara aceea s-a încheiat armistiţiul cu ruşii. Ştiu că învăţătorul s-a bucurat foarte mult, nu însă şi mama. Jertfa tatei în război devenise inutilă iar gândurile cu privire la ceea ce avea sa urmeze o speriau. Ce ne aştepta oare acasă la Roman, pe unde fuseseră lupte, pe unde au trecut atat nemţii cât şi ruşii? În curtea casei învăţătorului pe lânga şoproane, pătule, magazii si.....mai stiu eu cum se numeau , exista si bucataria in mijlocul careia era ‘testul’, o mare curiozitate pentru noi care nu mai vazusem asa ceva si nici de atunci incoace. Cred ca este specific Olteniei. Arata ca o palarie mare cu diametrul de circa 55-60 cm, facuta din argila arsa, agatata de un cablu deasupra vetrei unde era si un horn pe unde se ducea fumul. Mai intai se facea focul pe vatra sub ‘palaria’ care trebuia sa se incinga, apoi se dadea jarul

128

sau ce mai ramanea din el, la o parte, se punea aluatul (nedospit cu drojdie) si deasupra testul. Painea rezultata dupa coacere era ca o lipie de 0,5 m diametru, foarte gustoasa. Nu exista o altfel de paine in sat. Vorbeau oamenii ca era mare saracie baza hranei constituind-o lipia alaturi de prazul muiat in otet. Cazurile de tuberculoza erau foarte numeroase. Spre sfarsitul verii am plecat cu un intreg sir de carute cu refugiati, de fapt femei si copii, spre satul Visina Veche unde am poposit pentru cateva zile. Pana sa ajungem la Visina am fost nevoiti sa parasim soseaua pe care treceau coloane moterizate rusesti si sa dormim sub cerul liber, in camp. Noaptea trebuia sa pastram linistea, sa nu se aprinda nici o luminita, pentru a nu fi dscoperiti de soldatii sovietici care, dupa cum li se dusese vestea s-ar fi putut napusti spre mamicile noastre ingrozite de spaima.’

FAMILII DE MARI PROPRIETARI DIN SAT, INAINTE DE REGIMUL COMUNIST

1. Familia Protopopescu

Anul 1848 ne aduce în prim plan la Vădastra doi reprezentanţi ai familiei Protopopescu: Ştefan Protopopescu, cel ce apare cercetat pentru arderea Regulamentului Organic la 1848 şi Zaharia Protopopescu care a fost împuternicit al egumenului mănăstirii Bistriţa. Nu se ştie de când a deţinut această funcţie, cert este că în 18 august 1849 se adresa ocârmuirii Romanaţi în această calitate în legătura cu unele probleme de la Ianca şi Potelu, alte proprietăţi cu acelaşi statut ca şi Vădastra ale mănăstirii Bistriţa, pe care le administra. Probabil a fost administrator al mănăstirii până la aplicarea legii secularizarii averilor mănăstiresti din 1863 iar apoi a făcut cam acelaşi lucru, s-a ocupat de parţile de moşii ce nu au fost împroprietărite ţăranilor, ci au rămas statului şi care se lucrau prin arendare. Pe Zaharia Protopopescu îl întâlnim şi ca primar al Vădastrei din februarie 1875 până în octombrie 1882 iar apoi în 1884 iar a fost primar pentru câteva luni. Certificatele de deces ale soţiei lui, Stana, decedată la 60 de ani în 1884 şi a lui decedat la 66 de ani în 1889 au fost eliberate de Primăria Vădastra.. Din generatia următoare a rămas numele lui Gheorghe Protopopescu, prefect la 1877. Acesta a avut mai mulţi copii dar lui Alexandru Protopopescu , cel mai mic i-a rămas întreaga moşie ceilalţi copiii găsindu-şi alte slujbe şi rosturi (acest obicei de a lăsa totul celui mai mic copil a fost o tradiţie în zonă). Alexandru Protopopescu a fost ofiţer în armata iar oamenii probabil l-au pomenit de cand era căpitan sau nu se ştie din ce alt motiv i-au atribuit porecla de Căpitanu’ şi aşa a mers numele familiei...de’ale Căpitanu. Alexandru Protopopescu avut doi fii: Grigore (Gogu) şi Titi, şi o fiică ce se numea Paula.

129

În perioada 1923-1925 Alexandru Protopopescu a facut o investiţie cu totul deosebită, o moară modernă, cu echipament adus din Elveţia, renumită în zona, care făcea o făina nemaipomenit de bună şi de aceea lucra fara întrerupere. Moara avea numeroase comenzi şi a meritat investitia de 2,5 milioane lei la valoarea acelor ani. La început se oferea clienţilor 12,5 kg făina la bănicior apoi 10 kg făina la bănicior. Pe lânga moara, familia Protopopescu avea 200 ha de pamant, baltă, maşini, casa în Bucureşti. Moara a ars în perioada colectivizării.

Lincă Gheorghe ne-a povestit despre acest episod. Îşi aminteşte că a funcţionat până sâmbătă când a fost oprită deoarece duminica nu se lucra. La moara era mereu un paznic, Morat Ştefan zis Fănică a lui Şâşu. Acesta mătura şi aduna tărâţele, grâul spart, grâul ce se mai împrăştia, într-un cuvânt rămăşiţele. În seara de duminică spre luni fie ca şi-a amintit că sunt sitele încărcate, fie că avea nevoie de acele resturi, fie din alte motive, oricum seara tarziu s-a urcat pe scară cu o lampă în mână sa scuture sitele. Probabil de la lampa au căzut câteva picături de gaz care apoi s-au aprins sau a scăpat lampa, cert e ca s-a aprins focul. În apropiere exista o căldare de motorina pentru alimentarea morii. Paznicul a crezut că este apa şi a aruncat-o pe foc cu intentia de a stinge focul. Atunci s-a declanşat un incendiu de proporţii. Scăpat ca prin minune paznicul a fugit la biserică şi a bătut clopotele. O mare de oameni a ieşit la chemarea clopotelor şi a privit focul. De la înălţime cădeau bucăţi mari cu mare zgomot iar focul a durat până la ziua. Titi Protopopescu era în multime şi a privit sfârşitul morii ridicate de tatăl sau. A existat şi o altă variantă care-l inculpa pe el. Se consideră că regretând pierderea morii ce a fost luată de comunişti el ar fi pus focul.

Scrisoare trimisă de Gheorghiţă Protopopescu

Familia Protopopescu se află în judeţul Romanaţi din secolul 19, poate chiar de la finele secolului 18. Se pare că numele de Protopopescu a fost căpătat de la un strămoş care a fost protopop, numele iniţial fiind Enache. Străbunicul meu Gheorghiţă Protopopescu, numit şi boier Gheorghiţă a fost prefectul judeţului Romanaţi din partea partidului liberal el fiind chiar cununat de Brătianu. Sediul prefecturii era la Caracal care era şi capitala judeţului. Ei au locuit în casa de acolo unde s-a şi născut tatăl meu în 1909. Gheorghiţă Protopopescu a avut doi fii. Primul, Ionel, a locuit în Corabia unde a avut o casă şi a fost militar ajungând până la gradul de colonel. El nu a avut pământ în Vădastra, poate a avut în altă parte, nu ştiu. Al doilea fiu al lui Gheorghiţa a fost Alexandru, bunicul meu, la rândul lui militar de carieră, ajuns la gradul de căpitan, care a moştenit moşia de la Vădastra. Ionel Protopopescu a avut doi fii: Nicolae, militar de carieră, aviator în al doilea război mondial iar al doilea fiu a fost inginer. Alexandru, bunicul meu, a fost pe front în primul război mondial şi a funcţionat la Marele Cartier General al armatei fiind cartograf si topograf. În perioada retragerii la Iaşi bunica mea, cunoscătoare a limbilor franceză şi engleză s-a dus în audienţă la regina Maria şi a cerut lăsarea la vatră a bunicului pentru a se ocupa de moşia de la Vădastra care era compusă din 100 ha teren arabil, 40 ha lac şi 12 ha păşune. Mai târyiu pe malul lacului s-au construit o moară pentru făină şi mălai şi un dărac ce funcţionau

130

folosind forţa apei. Bunica mea care era o femeie foarte frumoasă şi energică a continuat să se ocupe de moşie împreună cu bunicul, cunoscut ca filantrop pentru că ajuta mulţi oameni săraci. Bunica mea, Maria Protopopescu era din Bucureşti şi a avut acolo o casă de la părinţii ei în care a locuit toată familia când a plecat din Vădastra în 1953. Bunicii mei au avut trei copii: Paula, cea mai mare, Grigore (Gogu) şi Constantin (Titi), tatăl meu. Paula s-a măritat cu Iosif Dimulescu, maior în poliţia capitalei. El a fost comandantul plutonului de execuţie care la ordinul regelui Carol al II lea l-a executat pe Corneliu Zelea Codreanu, şeful mişcării legionare. În timpul rebeliunii legionare Iosif Dimulescu a fost executat împreună cu alţi poliţişti la Jilava. Paula a avut trei copii. Prima, Olimpia (Pia), a fost funcţionară la primărie şi a avut o fată, Maria, şi un băiat, Alexandru, sportiv de performanţă. Al doilea copil al copil al bunicilor a fost Grigore care a locuit la Vădastra şi s-a ocupat de moşie împreună cu tatăl meu. El a avut trei fii: Adsidu, cel mai mare, Ion Venesiu (Fică) după numele naşului său Iosif Dimulescu, fratele mamei sale, Elena Dimulescu, măritată cu Gogu Protopopescu şi, al treilea fiu Alexandru (Puiu).Toţi trei au făcut şcoala elementară la Vădastra după care şi-au continuat studiile medii în Bucureşti odată cu venirea întregii familii la Bucureşti

2. Florea Florescu

Florea Florescu s-a născut la Celaru cândva în 1862. A studiat teologia în cadrul seminarului teologic de la Vâlcea, absolvit în 1880. A profesat ca învăţător, nu ca preot, dar nu a părăsit definitiv domeniul pentru care s-a pregătit fiind din 1889 primul cântareţ al bisericii şi unul din cei mai importanti ctitori. Politic avea simpatii liberale şi a fost consilier judeţean cu un mandat de 8 ani începand din 1927 din partea acestui partid. Pragul casei sale a fost trecut de şefi ai liberalilor precum Dumitru Brătianu şi I.G.Duca care i-au propus chiar mandate de deputat dar nu a vrut să părăsească familia şi satul. A avut casa în centrul satului, lângă brutărie, cu o curte foarte mare şi baltă cu peşte în spatele curţii, iar în privinţa pământului avea în mai multe zone diverse suprafeţe ce însumau 400 de pogoane. Din acestea 40 de pogoane le avea de o parte si de alta a pâraului între Vădastra şi Vişina Nouă. Pe acest teren veneau bulgari de la sud de Dunare care vorbeau româneşte şi de primăvara până toamna cultivau legume. Din primăvară angajau oameni să care bălegar şi apoi să muncească toată vara. Avea şi moară de tip vechi, cu pietre, tot în această zonă. Mai avea cazan de ţuica, batoză pe motorină de treierat, crescătorie de porci , turme de oi din rasa Merinos aduse din Balta Brăilei, numeroşi duzi folosiţi la creşterea viermilor de mătase. A fost căsătorit de două ori. Prima soţie, Ana, născută Dădulescu, şi cei trei copii din căsătoria cu aceasta i-au murit într-un interval scurt. În anul 1901 s-au eliberat certificate de deces pe numele a două din fiicele sale: Elisabeta de 5 ani si Ana de 12 zile. Se pare ca a fost vorba de scarlatină sau de tuberculoză. Evenimentele nu pot fi reconstituite foarte clar. Cert este că s-a casatorit cu Maria, fiica domnului Radu

131

Rădulescu, unul dintre cei mai respectaţi cetăţeni ai Vădastrei, ce a deţinut funcţia de primar. A doua soţie era cu 18 ani mai tânără. Florea Florescu a acumulat proprietăţi pe mai multe căi: zestrea celor două soţii, a cumpărat din salariul de învăţător şi de cântăreţ la biserică, dar, a povestit un bătrân şi este greu de verificat veridicitatea, şi prin îngrijirea unor persoane mai înstărite fără moştenitori. Bătrânul de la care deţin informatia relata foarte frumos cum moara lui Stăvărache, căci aşa o ştia lumea şi pământul dinspre Vişina Nouă au fost ale unui ţăran foarte înstărit caruia i-a murit nevasta si copilul şi era abătut şi singuratic. Florea Florescu l-ar fi dus cu trăsura sa la oraş la Corabia, l-a îmbrăcat din cap pâna-n picioare cu haine noi, apoi l-a luat acasă unde i-a oferit o cameră şi i-a purtat de grijă pâna la moarte numindu-l tată. Această poveste s-ar mai fi repetat cu o altă persoană. Dintre copiii domnului Florea Florescu au trait 6 (sase) , toţi din a doua căsătorie. De aceştia bătrânul s-a îngrijit să urmeze diverse şcoli iar în cazul fetelor a intervenit şi a aranjat căsătorii dupa cum a crezut el de cuviinţă, trecând peste sentimentele lor iar în final le-a lasat prin testament câte 30 de hectare la fiecare.

1 Florescu Elena S-a căsătorit cu Ion Grigorescu, de origine din Rotunda, amândoi au fost învăţători la şcoala din sat iar el şi director. În anii 1927-1928 au construit clădirea în care se află în prezent primăria care le-a fost locuinţă până ce au fost nevoiţi să o cedeze, la începutul regimului comunist, iar în jur de 1964-1965 au vândut-o statului bineînţeles sub preţul real. Regimul comunist i-a găsit retraşi din activitate, la vârsta la care ar fi trebuit să se bucure de realizările vieţii şi de nepoţi, n-a fost însă aşa. Deşi aveau o vârstă înaintată prin anii 1950-1951 dupa ce au cedat casa şi pământul au plecat în cautarea unei surse de trai. Au găsit de munca pe la Sinaia, domnul ca administrator de cabană iar doamna muncea la bucătărie în acelaşi loc. Au avut doi fii, Grigorescu Tudor, ce a studiat medicina si Grigorescu Dan, ajuns doctor veterinar şi o fiica Irina ce a murit de mică. Tudor a trecut graniţa în 1948 şi a fost împuşcat pe teritoriul Iugoslaviei. Celălalt fiu, Dan, a profesat şi locuit în Bucureşti. Are un fiu, Horia, inginer. 2 Florescu MarieaS-a născut pe 11 septembrie 1903 şi a murit pe 2 noiembrie 1981 la Caracal.I se spunea Margareta. A fost căsătorită cu Dumitru Cristescu, originar din Vădastra care a ajuns şeful administraţiei financiare din Caracal. In Vădastra Dumitru Cristescu poate fi considerat al treilea proprietar ca valoare a proprietăţilor deţinute. Avea casa în Vădastra cu curte mare şi vie pe o suprafaţa pe care în prezent sunt 8-10 case( in zona pârâului la intrarea în sat dinspre Vişina Nouă- pe la al doilea pod), tot acolo avea şi moară de tip vechi pe piatra. In Caracal avea de asemenea doua case. Au avut un fiu Mărgărit şi o fiică Cordelia. Fiul, Cristescu Mărgărit a devenit medic şi s-a stabilit la Buzău unde şi-a practicat meseria şi s-a şi căsătorit cu o asistentă medicală. Au avut o singură fiică , Monica, de profesie ingineră, căsătorita cu un economist- poet Doru Negoescu. Aceasta la rândul ei a avut tot o singură fiica, Alexandra, studentă la stomatologie. Fiica Mariei Florescu Cristescu, Cordelia, a fost farmacistă şi s-a căsătorit tot cu un farmacist, Petre Dimitriu. Au avut o farmacie în sat ce a funcţionat în diferite locaţii. În final s-au stabilit la Caracal. Au avut doi copii: Dimitriu Bogdan, inginer,

132

căsătorit cu un medic stomatolog şi care are doua fete gemene şi Dimitriu Mihaela, căsătorită în Israel, la rândul ei cu doi copii. 3 Florescu GheorgheS-a nascut pe 28 februarie 1906. A studiat medicina ajungând în poziţii importante precum cea de medic şef al capitalei. In afara de Bucuresti a profesat şi la Târgu Jiu. Spre vârsta de pensionare a lucrat la spitalul C.F.R. din Bucureşti. In timpul războiului a fost medic militar. In perioada 1953-1956 datorită originii sale a fost arestat trecând prin închisoarea de la Aiud şi prin lagărul de muncă de la canal Dunăre – Marea Neagră. S-a căsătorit în 1938, soţia sa se numea Elena şi era din Bucureşti. A avut doi copii: o fiică – Florescu Rodica Mihaela, ingineră, de la care are un nepot, Colfescu Radu, economist si un fiu Florescu Vifor Gheorghe, inginer de la care are tot un nepot Florescu Gheorghe Vlad, tot inginer. A murit in anul 1998 la Bucureşti.

4 Florescu Nicolae S-a născut pe 9 iunie 1908. I se spunea Clane. A studiat dreptul şi a fost judecător apoi avocat la Caracal. Prima lui soţie, Cornelia, a fost doctoriţă în sat înca dinainte de a se casatori cu el, înainte de al II lea război mondial. Ea a lucrat ca medic atât la Brastavăţu cât şi la Vădastra dar aici era mai greu căci pe atunci satul nostru nu avea dispensar. In acea perioadă în care era medic în sat Cornelia Florescu s-a făcut cărămidă pentru ridicarea dispensarului. În 1944 a murit la spital la Caracal dupa ce a născut un băiat, Florescu Florian Corneliu. Nicolae Florescu a participat la război, pe frontul de est, impotriva U.R.S.S. dar nu pe întreaga perioada de desfaşurare a acestuia ci doar perioade de câteva luni. Avea gradul de locotenent. A ajuns la cotul Donului cu unitatea sa de cavalerie iar frigul de acolo şi condiţiile din război i-au marcat ulterior starea de sănătate. S-a recăsătorit în 1945 cu Vasilica Savu, născută ţn 1921. Din aceasta căsătorie au rezultat doua fiice: Florescu Mihaela Adriana, născuta în 1946, biolog, căsătorită Boghici, cu trei copii si Florescu Ileana, născută în 1947, ingineră, căsătorită Stanciu, cu doi fii şi o nepoţică. Dupa venirea la putere a comuniştilor Nicolae Florescu a avut probleme datorita originii ‚nesănătoase’ a familiei. Dosarul social era necorespunzător şi a fost nevoit să lucreze diverse munci sub calificarea sa pentru a întreţine familia. A fost mult timp casier: la Sibiu, la diferite unităţi din Caracal : Centrul mecanic, ORACA. A ajuns cu timpul, când au contat mai puţin originile să-şi practice şi meseria lucrând ca jurist la Primăria Caracal, întreprinderea forestieră din Caracal şi la Cooperativele Agricole de Productie, inclusiv la Vădastra. După ce a făcut cursuri de calificare, pentru a-si întreţine copiii la şcoala, a lucrat şi soţia sa, timp de 13 ani ca şef de centru de tricotaje în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti Caracal. Dupa revoluţie copiii săi au reuşit recuperarea casei părinteşti prin care s-au perindat diferite instituţii: poştă, gradiniţă, şcoală, staţia de radio, etc.

5 Florescu Constanţa Născută la 2 septembrie 1910. S-a căsătorit cu Titi Protopopescu, un membru al celei mai înstărite familii din localitate. S-au stabilit la Bucureşti. Au avut un fiu Gheorghe Protopopescu de profesie medic veterinar. Acesta s-a căsătorit cu o absolventă de drept şi a avut o fiică Andreea, medic radiolog. Andreea este căsătorita cu un evreu român, de profesie medic stomatolog. Aceştia locuiesc în Israel, lângă Nazareth şi au o fetiţă, Carina.

133

6 Florescu Dorica Mezina familiei s-a născut în 20 octombrie 1919. In comparaţie cu surorile ei care au studiat la pension, Dorica a prins perioada cand se facea liceul. A renunţat însa la studii cu un an înainte de terminare. S-a căsătorit de trei ori, toţi cei trei soţi fiind persoane cu studii şi slujbe bune: un farmacist, un profesor şi un judecător. A avut o fiică, Marinescu Constanţa, actriţă , o fiică Iacobescu Liliana ce este plecată de multă vreme în Germania şi un fiu Iacobescu Irinel, medic, ce are la rândul lui un fiu Tudor.

FAMILIA FLOREA FLORESCU GALERIE DE IMAGINI

FLOREA FLORESCU (1862 -1946)

134

GHEORGHE FLORESCU NICOLAE FLORESCU

ELENA CONSTANTA DORA MARIA FLORESCU FLORESCU FLORESCU FLORESCU (GRIGORESCU) (PROTOPOPESCU) (MARINESCU CRISTESCU IACOBESCU)

135

Tabel cu situaţia naşterilor, deceselor şi căsătoriilor în perioada 1895-2006

Anul Naşteri Decesuri Căsătorii Anul Naşteri Decesuri Căsătorii

1865 39 14 21 1936 78 32 131866 46 26 10 1937 65 39 101867 35 16 - 1938 89 32 131868 18 4 - 1939 60 34 111869 35 12 10 1940 44 25 261870 50 29 8 1941 46 40 181871 54 21 10 1942 43 46 171872 44 27 9 1943 50 33 151873 59 54 11 1944 49 32 121874 36 35 4 1945 32 52 221875 195 155 16 1946 42 33 191876 - - - 1947 37 41 191877 60 37 10 1948 45 34 271878 - 40 9 1949 49 19 371879 76 38 10 1950 52 34 171880 92 40 10 1951 32 28 171881 60 40 8 1952 36 15 111882 87 32 17 1953 29 23 181883 59 37 10 1954 34 23 221884 51 36 10 1955 56 25 201885 57 34 7 1956 38 15 251886 73 34 16 1957 39 9 151887 55 36 10 1958 8 14 151888 58 33 12 1959 12 17 121889 59 34 10 1960 30 16 151890 35 34 6 1961 28 18 231891 86 29 68 1962 14 20 281892 58 20 10 1963 26 18 131893 79 36 9 1964 20 14 151894 83 59 15 1965 22 18 221895 82 - 28 1966 18 24 231896 73 78 19 1967 18 13 131897 98 45 9 1968 91 22 241898 67 20 - 1969 82 31 251899 89 76 15 1970 73 49 381900 65 46 6 1971 72 46 161901 62 39 9 1972 50 42 431902 68 - 14 1973 57 36 34

136

1903 81 65 17 1974 51 32 211904 73 47 10 1975 56 43 301905 65 50 13 1976 46 40 231906 82 35 29 1977 31 42 201907 112 55 17 1978 29 45 231908 76 66 17 1979 18 47 331909 98 57 19 1980 11 65 311910 73 51 16 1981 7 46 421911 93 43 28 1982 5 41 291912 105 42 20 1983 4 69 371913 110 48 20 1984 2 58 261914 99 61 12 1985 4 50 221915 82 50 9 1986 1 58 181916 86 7 57 1987 - 48 301917 41 79 - 1988 1 50 231918 29 96 12 1989 6 47 451919 74 85 18 1990 5 43 241920 64 80 32 1991 4 47 331921 89 32 11 1992 5 49 311922 68 39 13 1993 5 66 381923 65 41 22 1994 6 55 351924 91 55 18 1995 2 60 381925 83 47 20 1996 7 86 291926 85 37 21 1997 3 73 171927 86 57 22 1998 2 48 241928 80 71 17 1999 3 74 151929 76 48 15 2000 5 48 321930 87 49 21 2001 2 63 181931 52 45 22 2002 0 76 261932 93 51 18 2003 2 62 181933 71 45 18 2004 0 30 111934 68 66 21 2005 0 25 111935 68 51 18 2006 1 26 9

OBSERVAŢII - datele au fost obtinute de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Olt, Colectia Registre de Stare Civila, Comuna Vadastra pentru perioada 1865-1894 si de la Primaria Vadastra, Stare Civila pentru perioada 1895-2006-cifrele din 1875 de la Primaria Vadastra includ si nasterile, casatoriile si decesurile din Vadastrita si Obarsia – datele din perioada 1968-2004 se referă la întreaga comuna (satul Vadastra împreuna cu satul Vişina Nouă)

137

- datele referitoare la naşteri dupa 1980 se refera doar la cei născuţi in localitate deci nu cuprind majoritatea copiilor, născuţi in maternitaţi la oraşe

LISTA CU PRIMARII DIN VĂDASTRA

PERIOADA PRIMAR

-1866 - 1867-1867 – ian. 1868 - ian. 1868 – ian. 1870 - ian. 1870 – mart. 1873- mart. 1873 - iunie 1873- iunie 1873 – aug. 1873 - august 1873 - 1874 - 1874- dec. 1874 – febr. 1875 (delegat)- febr. 1875 –ian 1877- ian 1877- ian 1879- ian 1879 – febr.1882- febr - mai 1882- mai 1882 – 1883- 1883 – febr.1884- april.1884 – oct. 1884- oct. 1884 – febr. 1885- 1885- 1885 – aprilie 1886 - aprilie 1886 – 1887- 1887-1888- 1889- 1889 - 1890- 1890 – 1891 - 1891 - 1892 - 1893- 1894- 1895-1897 - 1897-1900 - 1901 - 1902 - 1903-1909 - 1910 - 1911-1916

- Marin Dădulescu- Gheorghe Gavrilescu- Radu Radulescu- Marin Dădulescu- Ion Gipirch- Stan Ioan Panait- Mitru Orleanu- Petrache Benovici- Radu Radulescu- Zaharia Protopopescu- Gh Gradinaru- Zaharia Protopopescu- M. Dadulescu- Ion Neagu- Zaharia Protopopescu- Radu Radulescu- Stan Ion Stoica- Radu Radulescu- Antonie Ciu- Dobre Stanciu- M. Dadulescu- Stefan Stefan Popa(escu)- Ioan Pascu- Marin Nicolae- Tanasie Mihai- Iancu Ciorecan- Georgescu- Tuta Vrancea- Marin Dădulescu- Radu Rădulescu- Ion Rădulescu- Ion Stăncioi- Radu Rădulescu- Stan P. Raicea - Ion D. Georgescu

138

- 1917 - 1919- 1921 - 1921 - 1922-1928 - 1928 - 1928 - 1928- 1930 - 1930 - 1931 - 1932 - 1933-1936 - 1936 - 1936 - 1937 - 1938 - 1939 - 1939-1941 - 1941 (23 zile) - 1941 - 1942- 1944 - 1945 - 1945 - 1946 - 1946 - 1946- 22.09.1947 - 22.09.1947- 12.05.1948 - 12.05.1948- 29.01.1949 - 29.01.1949- 14.12.1949 - 14.12.1949- 11.02.1950 - 11.02.1950- 30.09.1950 - 1950-1952- 1952 – 1953- 1954-1955 - 1956-1965 - 1965-16.09.1967 - 1967-02.05.1968 - 02.05.1968- 1972 - 1972 – 20.05.1989 - 20.05.1989- 30.12.1989 - 31.12.1989- 20.02.1992 - 1992-1996 - 1996-2000 - 2000-

- Ion Ionescu- Ion D. Georgescu- Ioan M. Grădinaru- Ion D. Georgescu- Oprea Tomescu- Ispas Smarandache- Oprea Tomescu- Ignătescu Gheorghe- Ion M. Grădinaru- Ion Rădulescu- Marin Niculcea- Gheorghe Georgescu- Ştefan Nină- Marin Niculcea- Dumitru D. Pena- Ion Georgescu- Grigore Protopopescu– Florea Ion V. Nicolae- Gogu Protopopescu- Dumitru D. Pena- Grigore Protopopescu- Toma N. Popa- Florea N. Bătrânca- Toma N. Popa- Ion Gh. Stoian– Constantin Rezeanu– Nicolae A. Barbu– Toma N. Popa– Simion Guţă– Ion Gh. Stoian- Ion I.D. Pena- Florea Gheorghe- Ioniţa Nicolae- Ion Voicu- Vasile Olăriţa- Oprea Florescu- Constantin Ciu- Florea Antone- Aurel Stamatescu- Oprea Florescu- Nelu Firicel- Stelică Cotelin- Marin Bătrînca

139

Consultand documentele de la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Olt si din arhiva de la Primaria Vadastra se pot afla mai exact intervalele in care au fost diversi primari, lista poate fi completata cu primarii ce au stat perioade foarte scurte, de cateva zile, si care au semnat mai putine documente motiv pentru care se poate sa fi fost omisi in aceasta lista si de asemenea exista date pentru intocmirea de liste cu ajutorii de primari.

LISTA EROILOR CĂZUŢI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

DIN SATUL VĂDASTRA

1. Serg. Ispas Ştefan 23. Răceală Radu2. Cap. Petcu Ion 24. Oncica Nicolae3. Pl. maj. Dan Gheorghe 25. Raicea Stan4. Stăncioiu Vasile 26. Cristea Ion Badea5. Nină Ion 27. Popa Ion6. Batrânca Radu 28. Tudor Mitroi7. Gheorghe Stan 29. Gavrilă Stan8. Gurică Ştefan 30. Stoica Popa9. Gurică Fane 31. Barbu Pavel10.Raicea Păunică 32. Georgescu Florea11.Liceanu Gheorghe 33. Barbu Ion12.Grădinaru Stancu 34. Gancea Gheorghe13.Vulpe I. Marin 35. Drăgan Marin14.Jianu Nicolae 36. Barbu P. Cristea15.Pascu I. Stan 37. Lazăr P. Ilie16.Slavu Băluţă 38. Bulitiş Vasile17.Pacea Alexandru 39. Cristea Vâlcu18.Vulpe I. Anghel 40. Tănase Gheorghe19.Zaharia Marin 41. Slavu Dumitru20.Popa Enache 42. Şarpe Marin21.Bulitiş Ghiţă 43. Ciorecan N. Ivan22.Bou Constantin 44. Nică Stan

LISTA EROILORCAZUŢI ÎN CEL DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

DIN SATUL VĂDASTRA

1. Lt. Georgescu Constantin 41. Slavu Alexandru2. Serg. maj. Stoian Constantin 42. Leţa Florea

140

3. Serg Florescu Dumitru 43. Barbu M. Ion4. Serg. Ciorecan D. Mircea 44. Mihai Ion5. Serg. Bătrânca Ştefan 45. Vasile M. Marin6. Serg. Jitianu Ion 46. Popa Nicolae7. Cap. Bulitiş V. Dumitru 47. Popa Benon8. Cap. Florescu Ştefan 48. Stoica Ion9. Cap. Stăncioiu V. Dumitru 49. Stanciu Dumitru10.Cap. Penescu Dumitru 50. Milică Ion11.Cap. Slavu G. Toma 51. Rusănescu Constantin12.Cap. Mirea Ion 52. Florescu Ştefan13.Cap. Slavu Andrei 53. Barbu Marin14.Cap. Vulpe St. Ion 54. Milică Tudor15.Cap. Bătrânca P. Ion 55. Coderie Marin16.Cap. Stancu Radu 56. Căldăraru Vasile17.Cap. Bou C. Florea 57. Roşioru Petre18.Cap. Bou C. Toma 58. Danciu Florea19.Cap. Şuica C. Nicolae 59. Colea Iancu20.Cap. Guţa M. Marin 60. Slavu D. Toma21.Cruşoveanu Florea 61. Tudor Tudor22.Roşioru M. Tudor 62. Lazăr O. Marin23.Roşioru Nicolae 63. Chirea P. Bulitiş24.Bou Constantin 64. Vulpe G. Ştefan25.Slavu Marin 65. Grădinaru I. Marin26.Slavu D. Ion 66. Ţîntă Marin27.Bătrânca I. Ştefan 67. Cruşoveanu I. Ştefan28.Iacob Ion 68. Cruşoveanu Ion29.Ciucă Sevastian 69. Petricica Ion30.Ţîntă Nistor 70. Ştirbu Firache31.Ţîntă Alexandru 71. Nedelcu Ion32.Milică T. Marin 72. Vulpe Gheorghe33.Stăncioiu V. Marin 73. Stanciu Fănica34.Milică I. Marin 74. Dan I. Gheorghe35.Vasile F. Victor 75. Milică Dorin36.Slavu Andrei37.Bătrânca F. Ion38.Mihai M. Constantin39.Barbu M. Stan40.Naidin Ion

141

Monumentul ridicat la Vadastra in cinstea eroilor dovedeste ca ei nu au fost uitati

LUPTATORI IN AL DOILEA RAZBOI MONDIALCARE AU SUPRAVIETUIT

1. Oncica Marin Nicolae- născut pe 5 octombrie 1922- a participat la al II lea razboi mondial din august 1943 pana in mai 1945 in Divizia 11, Regiment 19 Infanterie, Armata a IV a, Corpul VII Armata, a avut grad de sergent, apoi sergent major în rezervă şi a fost recompensat cu medalia ‘ Virtutea militară’ clasa a II a- in perioada 1-12 august 1943 plutonul său a participat la prinderea unor informatori ai ruşilor ,între care un anume Vasile Iliuţă şi fiecare a fost recompensat cu 12 zile de

142

concediu astfel la 20 august 1944 a ajuns acasă şi aici s-a aflat şi pe 23 august cand s-au întors armele împotriva germanilor- la 8-26 septembrie 1944 a luptat la Oarba de Mures- a luptat la Satu Mare - a luptat la Carei ( la fabrica de bere)- pe 5 noiembrie 1944 a trecut Tisa- pe 8 mai 1945 se afla la Bratislava (fabrica de zahăr) şi soldatii au primit pachete cu hrana mai bună cu ocazia Paştelui- dintre camarazii de arme din sat ştie că Smarandache Florea a murit la Iaşi iar Coderie Marin in Cehoslovacia pe 6 ianuarie 1945

2. Leţa F. Marin

143

- nascut in 1919- in 1939 – a fost chemat sa faca armata, a stat in Dobrogea cu Regimentul IV Calarasi pana in 1942- in 1942 s-au indreptat spre U.R.S.S. , se preconiza ca regimentul sau sa intre in lupta dupa caderea Odessei- a fost sergent, comandant de grupa de mitraliere- a luptat dincolo de Odessa, pe Volga, in apropiere de Stalingrad- a fost ranit de 3 ori- cand a inceput retragerea, fiind ranit s-a retras calare cu camarazii sai evitand sa se intalnesca cu aliatii lor nemtii, aflati si ei in retragere- a ajuns cu greu la Bucuresti si apoi acasa, la Vadastra, dupa 5 ani de armata si razboi in care nu si-a vazut casa sau satul- datorita ranilor n-a mai fost chemat in razboiul impotriva germanilor

Leţa F. Marin, soldat

3. Barbu Nicolae

144

- născut pe 3 noiembrie 1919- a luptat pe front din 1941 pana in 1944, impotriva U.R.S.S.- in 1941 a luptat la Odessa- in 1941 isi aminteste ca a murit la datorie consateanul sau Jianu Ion care a fost tragator de tun si si-a pierdut viata la Palijova. Tot in 1941 au murit si (Prica ale Gele) si (Ion a lui Jitaru)- in vara anului 1941, pe cand luptau in zona garii Karpova, a fost autorul unui act de eroism cu totul deosebit. Doua regimente romanesti, Regimentul 19 din care facea el parte si Regimentul 2 Valcea, pentru ca nu s-a facut recunoasterea in mod corespunzator si ca urmare a unei comunicari deficitare intre unitati, au ajuns sa lupte intre ele. Barbu Nicolae, care a fost intre altele si curier calare intre unitati, si-a dat seama de acest lucru si dand dovada de spirit de sacrificiu si dorind sa inceteze macelul dintre romani a inaintat intre cele doua regimente pentru a fi recunoscut de ambele parti si a tras in aer numarul de focuri de consemn. Din fericire a scapat nevatamat iar cele doua regimente au incetat focul. Pentru fapta sa a fost citat pe ordinul de zi al Regimentului, a fost inaintat la gradul de sergent si a primit decoratia ‘ Virtutea militara’ clasa a II a - in 1942-1943 a luptat la Cotul Donului- in 1944 in lupta de la Iaşi prin care se încerca oprirea sovieticilor a fost rănit grav la picior de schije încât pe 5 iulie i-a fost amputat piciorul- in august 1944 s-a aflat la Dumbraveni pe Târnava Mică- in toamna anului 1944 a ajuns acasă şi a fost îngrijit de doctorul Cepoi, medic ce era refugiat si a lucrat o perioada in Vădastra - în 1948 a fost timp de un an primarul comunei- a fost presedinte de întovărăşire- a fost membru al P.C.R.

4. Lincă Gheorghe

- născut pe 12 aprilie 1923- a plecat pe front în 1944 şi a luptat in Ardeal la Oarba de Mureş împotriva nemţilor timp de o lună şi jumătate- a fost lovit de numeroase schije şi a stat în spital 7 luni, până la încheierea războiului- odată cu plecarea sa pe front, din sat au fost recrutaţi atat localnicii cât şi cei aproximativ 100 de tineri premilitari ce au fost evacuaţi din Moldova la apropierea ruşilor ca să nu fie luaţi de ruşi şi cazaţi in casele vădăstrenilor. În casa sa au stat 4 tineri dintre care doi din contingentul 1944 şi doi cu un an mai mici iar la socrii săi au stat 3 tineri. Dintre numele acelor soldaţi originari din Moldova îşi aminteşte pe cele ale lui Harasu Nicolae şi Ionică Gheorghe.

145

Lincă Gheorghe, soldat Medalia şi ambalajul acesteia, păstrate

cu mare grijă de fostul soldat

Legitimaţia de veteran de război a lui Lincă Gheorghe

5. Bălace Gheorghe

- nascut pe 4 iunie 1920- a fost in razboi de pe 17.02.1942 pana in mai 1945- in perioada 1942-1944 unitatea sa s-a aflat la Sibiu- era foarte curat si ordonat si stia sa gateasca de aceea a fost bucatar la soldati- gatea bine incat veneau si ofiterii sa manance cu soldatii, apoi l-au mutat la popota ofiterilor

146

- un general o perioada l-a lasat sa-i pazeasca vila dar nu i-a placut ca era singur si izolat asa ca a renuntat - a devenit ordonanta unui ofiter sarb care desi ar fi trebuit sa fie capitan era doar sublocotenent elev plutonier pentru ca sarbii fiind inamici, nu i se recunostea gradul, l-a insotit permanent pe acesta- in 1944 s-au indreptat spre granita cu U.R.S.S.-ul caci venise randul unitatii sale sa intre in lupta dar pana sa treac granita, pe cand erau intr-un sat Regina Elisabeta, pe langa Ruginoasa a sosit veste ca rusii au rupt frontul - se stia ca rusii ii dezarmeaza pe romani asa ca au stat 3-4 luni ascunsi, imprastiati prin paduri - la un moment dat in zona padurii Lopatari s-a ratacit de ofiterul sau si s-au regasit peste cateva zile la o moara- dupa schimbarea de pe 23 august intr-o saptamana au ajuns la Sibiu- ofiterului sau sarb i-a convenit schimbarea caci fiind aliati cu sarbii, romanii i-au oferit gradul ce i se cuvenea- de bucurie ca si-a primit gradul ofiterul sarb i-a dat ordonantei sale, Balace Gheorghe, ordin de lasare la vatra si a parasit definitiv Regimentul 7 Artilerie grea din care a facut parte- a mai fost chemat dar pentru putin timp la Caracal pentru a asigura paza podurilor, tunelurilor si a altor obiective ale C.F.R.-ului de teama sabotajelor ce se făceau- in perioada 1969 – 1982 a lucrat cu soţia in Dobrogea la ferme agricole

6. Barbu D. Ion

147

7. Panait Gheorghe

- născut pe 6 aprilie 1922- decedat pe 10 iulie 2007- a fost pe front din 12. 04.1943 până pe 09.05.1945 în Regimentul 2 Călăraşi- a ajuns până în Cehoslovacia la Bania Bistriţa în aprilie 1945 - a fost rănit astfel că ultimile luni de război (aprilie – mai)le-a stat în spital la Timişoara-a primit decoraţia Bărbăţie şi credinţă cu spade clasa a II a- este unul din cei doi vădăstreni ce nu s-au înscris în GAC, devenit CAP, mai mult a dat CAP -ul în judecată pentru că i-a luat pământul fără ca el să se fi înscris

POEZIE

de Drăgan Ion, poet popularFoicică şi un şfanţ 01.02.2001Sunt oltean din RomanaţiŞi mai zic şi foaie rarăDin Vădastra milenară

Satul meu e de renume

148

E ştiut de-ntrega lumeCu ceramică vestităÎn hrisoave pomenită.

Cusutul pieptarelorŢesutul boscelelorSe mai ţese şi-n războiCu speteaza ca la noi

Ştim să tragem şi la coasăNe place hora frumoasăNe-ndemnăm şi la ospăţCu pui fript şi azmă-n ţăst.

Eu am portul dacilorDacilor străbunilorPieptarul cu floriceleCămaşă şi cu izmene.

Nu uităm jocurileŞi nici sărbătorileVorba noi nu ne-o stricămNici portul nu îl uităm.

Haiduci JienilorŞi spaima ciocoilorAşa sunt romănăţeniiAşa sunt şi vădăstrenii.

Totdeauna sunt isteţiDar mai sunt şi iubăreţiLe place munca si joculCând se –ncing îi arde focul

INFORMATII DESPRE

VADASTRA

‘Dictionar geografic al judetuluiRomanati’ de Const. I. Locusteanu

Anul 1889, paginile 211-212

149

Vădastra – comună rurală în mijlocul plăşii Balta – Oltu de Jos, judeţul Romanaţi, e formată numai din satul cu acest nume, situat pe un teren şes, la 14 km depărtare de Corabia şi la 26 km de Caracal Mai multe magure inconjoara satul, si o garla mocirloasa formeaza o insula. Are 285 contribuabili, 278 capi de familie si o populatie de 1373 locuitori dintre care 699 barbati si 674 femei. 668 sunt casatoriti iar 705 necasatoriti, 99 stiu carte iar 1274 nu stiu carte. Bugetul comunei pe 1886/1887 a fost de 6127 lei la venit si 6085 lei la cheltuieli. Locuitorii se ocupa cu agricultura si cresterea vitelor. In 1887 s-au cultivat 2000 ha grau, 1490 ha porumb, 30 ha ovaz, 70 ha orz, 5 ha vii. Exista 250 duzi si se cresc gandaci de matase. Pe 1882 s-au obtinut 35 oca gogosi. Vite mari au fost 1529, vite mici 4200 si porci 450. Are 8 (opt) carciumi si o scoala primara gr II cu un invatator unde au urmat 42 baieti din122 copii (85 baieti si 37 fete) in varsta de a o urma. Are si o biserica Sfantul Grigorie (1836) cu doi preoti si doi cantareti. Aici s-a descoperit in 1872 de C. Boliac o locuinta preistorica. Foarte vechi este si numele Vadastra, el nu poate proveni de la un astronom latin ce vedea acolo astrele pe cer, nu poate deriva din cuvintele slavone voda si ostri, apa repede, caci nici nu e aici vreo apa repede, si nici compunerea ordinara a cuvintelor slavone nu permite o astfel de combinatiune cu postpunerea calificativului. E de comparat cu cetate macedonica Chalastra, cu Ballanstra din Sirmiu, cu Ister, Danaster si cu vorba daca tulastra = dovleac, cu un sufix identic cu cel latin din fiastra si cu cel din cuvantul latinesc si roman colastra. Poate e o ultima ramasita din limba traco – geta a popoarelor ce locuiau peninsula Balcanica, ramasa ca o denumire topografica in judetul Romanati. Aceasta denumire ne indreptateste a sustine permanenta continuitate a aceluiasi popor la Dunare cu toata cucerirea romana si invazia barbarilor si ne face a gandi la modul cum s-a facut colonizarea si invazia barbarilor pentru ca numele Vadastra, desigur anteroman, sa nu dispara. In aceasta localitate s-a dat de un oasis preistoric infundat in o mlastina peste care s-au suprapus constructii romane si medievale. Aceasta statiune preistorica e mai veche ca getii si dacii de vom judeca dupa vasele de lutarie grosolana, aschiile de cremene si alte unelte lucrate in piatra. E din epoca pietrei lustruite cand omul in necunostinta de metale se servea in trebuintele sale casnice si de inmormantare numai cu lut, os si piatra. Locuitorii acestei statiuni se serveau de arme de piatra nelustruita, de os, de vase de lut lucrate cu mana si ca semintiile lacustre ale Elvetiei isi ingropau mortii pe coasta invecinata, mancau scoici, melci si fructe padurete ale pamantului. Vadastra a fost un punct strategic insemnat, inconjurata de o spranceana de mal. Prezinta o veche cetate de pamant cu ziduri uriase numita Sculieni si mai multe maguri. Intre obiectele gasite cand s-au facut sapaturi distingem idolasi de pamant, inchipuind un om cu bratele intinse, fetisi diformi ai unei populatiuni barbare , dalte mari de silex, sageti, sulite, topoare de granit verde negaurite, pietre de ascutit, custure si herestrae de silex, vetre de bordeie, obiecte de olarie foarte vechi, etc.

150

Afara din insula gasim si asezaminte romane judecand dupa monedele de bronz din timpul lui Filip Arabul, zidariile si apeductele romane. In o movila rascolita s-a gasit un topor de arama (hache) si oase.

INFORMATII DESPRE

VADASTRA

‘Monografia judeţului Romanaţi’de St. Ricman, 1928, paginile 358-359

Ştiri date de doamna Lenuţa I. Grigorescu, învăţătoare

Aşezare. Comuna Vădastra este situată spre S.V. de oraşul Caracal, la distanţă de 31 km. Data înfiinţării şi populaţiaFiind stabilit de către istoricii şi arheologii noştri că Vadastra este o aşezare preistorica , nu i se poate preciza data înfiinţării. Primele documente care vorbesc despre ea însa, apar la 1828. Are o populaţie de 1760 locuitori. Biserica şi preotul Are o singură biserică cu hramul ‘ Sf. Grigorie Decapolitul’, zidită în anul 1836 şi reparată în anul 1896. De la sfinţire şi până astăzi a fost slujită de preoţii: Marin Vădăstreanu, Ştefan Protopopescu, Ion Vancea, Ion Vădăstreanu si actualul preot Marin Diaconu.Şcoala şi personalul didacticIn Vădastra este şcoală mare, cu 4 săli de clasă, zidită în 1914-1915 prin stăruinţa domnului Florea Florescu, învăţător pensionar. Primul învăţător a fost Ion Popa Mihai la anul 1856, dupa care a urmat un altul Iliescu şi apoi domnul Florea Florescu. Învăţăori actuali: Ion Grigorescu, Ion Ciocan, Oprea Cleşcu şi d-na Elena Grigorescu. Se ţin cursuri complimentare şi şcoală de adulţi. PrimariaAre local propriu, spaţios. Primul primar a fost ales la 1864, când s-au împroprietărit mare parte dintre săteni. Unul dintre cei care au deţinut mai mult timp demnitatea de primar a fost domnul Radu Rădulescu, astăzi bătrân de aproape 80 de ani. Actualul primar e domnul Oprea Tomescu. Notar Niculescu I. Marin, secretar Cristea M. Gheorghe, casier comunal Oprea Tomescu. Banca populară ‘ Deşteptarea’. Capital 99000 lei, depuneri 43000 lei, împrumuturi 449000 lei. Preşedinte D. Barbu, casier P. Diaconu, secretar M. Băluţă.Istoric: Cele mai preţioase date sunt culese de la bătrânul Radu Rădulescu, fost primar, om căruia i-a placut să cetească şi să cerceteze. Astfel se spune că pe la 1828, după războiul ruso-turc, câteva familii bulgare, s-au refugiat şi stabilit aici, clădindu-şi bordeie şi amestecându-se cu populaţia locală. Aşa se explică originea familiei ‘Slavu’, foarte

151

numeroasă precum şi o porţiune din comună denumită ‘ uliţa sârbilor’ , ştiut fiind că poporul nostru zice ‘sârbi’ tuturor celor ce locuiesc peste Dunăre. Poporul se îndeletnicea cu creşterea vitelor, având cirezi numeroase, iar femeile întreţineau o intensă industrie casnică, lucrându-şi cămăşi din in şi cânepă pentru ele şi bărbaţi, dimii, vâlnice, scoarţe si velinţe, etc. Mori nu existau. Mai fiece gospodărie îşi avea râşniţa ei. Dar partea cea mai interesantă a istoricului Vădastrei, sunt constatările de existenţa ei preistorică.Citam textual din vol. III Odobescu, Antichităţile Jud. Romanaţi: ’Mai veche decât dânsele, mai veche decât dacii, decât geţii şi decât orice popoare cu nume istoric, este, - de vom crede nu numai după entuziastele descripţiuni, dar şi vasele de lutărie grosolane şi aşchiile de cremene ale domnului Bolliac, aduse de domnia sa dintr-o curioasă localitate ce ocupă centrul vastei câmpii dintre Caracal şi Celei este, zicem, cetatea pe care mi-o infăţişeaza învăţătorul local ca existentă în comuna Vădastra’. ‘Domnul Bolliac a săpat în doua-trei rânduri în acea localitate şi dumnealui ne afirmă cum că la Vădastra a fost, în mijlocul unei bălţi, o staţiune preistorică, ai cărei locuitori se serveau de arme de piatră nelustruită şi de os , cu vase de lut lucrate cu mâna, fără roată, cu tot primitivul aparat al epocei paleolitice, din timpii preistorici. Ei, ca seminţiile lacustre ale Elveţiei, îşi îngropau morţii pe coasta învecinată, mâncau scoici, melci şi roduri pădureţe ale pământului, nu cunoşteau niciun metal şi abia dacă într-o regiune mai lăturaşă a vechii silişti preistorice dumnealui a găsit un obiect de aramă nativă. ‘ ‘ Noi suntem obligaţi a crede pe domnul Bolliac în atribuirea aşezămintelor din Vădastra unei epoci mai vechi decât tot ce s-a găsit până acum la noi în ţară, mai ales când vedem minunata colecţie de grosolane vase de pământ, pe care domnia sa le-a publicat sub denumirea de ‘ Ceramica dacică din Vădastra preistorică’, colecţiune în care s-a strecurat, - spre a ne cam pune la bănuială despre deplina ei autenticitate, vreo şase-şapte lulele, de formele cele mai realiste. ‘ O cestiune interesantă care se leagă de această localitate, este negreşit şi numele ei. Impreună cu domnul Boliac nu putem crede că dânsa ar proveni de la un astronom latin, care de acolo vedea astrele pe cer. Să fie o numire de origine slavona, derivată de la ‘voda’ = apa si ‘istrin’ = repede, iar nu ne vine a crede, deoarece nici apă aşa de tot repede nu este pe acolo şi nici compunerea ordinară a cuvintelor slavone nu permite o asemenea contribuţiune cu post-punerea calificativului. Rămâne a se întreba dacă nu cumva numirea Vădastra n-ar avea vreo înrudire foarte de aproape în sânul vocabularului limbilor traco-getice, cu numele vechei cetăţi macedonice Chalastra, cu acela al anticei mutaţiuni postale Ballanstra din Sirmin apoi cu denumirile locale ale marilor râuri din Orientul Europei: Danubiul numit aci Ister şi Nistrul sau Tygras, căruia i s-a zis odinioară şi Dunaster, în fine chiar cu termenul ‘Tutastra’ prin care după spusa medicului grec Dioscoride, dacii însemnau dovleci.’ În legătură cu citatul acesta din Odobescu, se adaugă noile cercetări întreprinse în vara anului 1926 de domnul profesor Vasile Cristescu din Bucureţti, trimis de marele savant, răposatul Vasile Pârvan, care făcând noi săpături a descoperit lucruri foarte interesante: oale, cioburi, cremene, chipuri de animale din lut, probabil zeităţi păgâne, etc. La apusul comunei în mlastina formată de pârâul Vădastra, se afla o ridicătură de

152

pământ numita Cetatea. In mijlocul cetăţii domnul Cristescu a găsit un schelet având pe piept o spadă. Domnia sa a opinat că, judecând dupa spadă, scheletul trebuie să fie a unei căpetenii scite. Legenda păstrată din bătrâni asupra acestei cetăţi, spune ca ea ar fi fost zidită de un rege anume Domicret, al cui rege?, de unde?, când?...Dacă rândurile acestea ar avea norocul să cadă în mâinile unui istoric s-ar putea controla faptul dacă vreodata a existat vreun rege sau domnitor cu astfel de nume, sau apropiat, luminând povestea, dacă are vreun temei de adevăr sau e simplă poveste. Ştefan Ricman’

TABEL CU CANDIDAŢII

PENTRU COMITETUL DE PARTID DIN 15 NOIEMBRIE 1987

ŞI NUMĂRUL DE VOTURI PENTRU ŞI CONTRA OBŢINUTE

Nr. crt.

Numele si prenumele Voturi PENTRU

VoturiCONTRA

1 Ispas Chira Maria 130 192 Giucă Maria 138 353 Petroi Lia 94 244 Antone Florea 191 -5 Bădea Ion 131 346 Otea Anica 100 227 Raicu Silvia 135 258 Stoenică Marin 136 179 Velica Petre 121 510 Băluţă Constantin 124 2811 Stamatescu Aurel 180 712 Smarandache Floarea 176 2113 Florescu Ioana 120 2814 Bulitiş Constantin 141 815 Penescu Marcela 132 1016 Stoian Gheorghe 115 3017 Pascu Marin 112 2118 Panait Costică 119 1619 Mihai Floarea 75 40

153

-exista un număr de 2883 alegători-au fost exprimate un numar de 2848 voturi-pe 35 voturi au fost tăiate numele tuturor candidaţilor

TABEL CU CANDIDAŢII ŞI NUMĂRUL DE VOTURI OBŢINUT LA ALEGERILE LOCALE DIN 1996 –

PENTRU POSTUL DE PRIMAR

Nr. crt.

Numele si prenumele

Formaţiunea politică Voturi în total

1 Barbu Oprea P.D.A.R. 1242 Bulitiş Constantin P.S.M. 4653 Băluţă Toma C.D.R. 564 Pacea Oprea P. R. M. 1585 Cotelin Stelică P. D. - P.S. D. R. (U.S.D.) 5456 Bogdan Marin P.D.S.R. 2837 Ştirbu Oprea P.U.R. 968 Florescu Marin independent 223

TABEL CU CONSILIERII LOCALI VALIDAŢI ÎN URMA ALEGERILOR LOCALE DIN 1996

Nr. crt.

Numele si prenumele Formaţiunea politică

1 Băluţă S. Traian P.D.A.R.2 Bulitiş Constantin P.S.M.3 Stoenică Marin P.S.M.4 Pacea Oprea P. R. M. 5 Cotelin Stelică P. D. - P.S. D. R. (U.S.D.)6 Slavu Ion P. D. - P.S. D. R. (U.S.D.)7 Pascu Ilie P. D. - P.S. D. R. (U.S.D.)8 Bogdan Marin P.D.S.R.9 Băluţă Maria P.D.S.R.10 Ştirbu Oprea P.U.R.11 Niculcea Ion independent12 Bătrânca Marin independent13 Stăncioiu Gheorghe P.S.M.

154

TABEL CU CANDIDAŢII ŞI NUMĂRUL DE VOTURI OBŢINUT LA ALEGERILE LOCALE DIN 2000 –

PENTRU POSTUL DE PRIMAR

Nr. crt.

Numele si prenumele

Formaţiunea politică Voturi în total

Voturi la Vădastra

1Stoenică I. Marin Partidul Socialist al Muncii 20 2

2Băluţă I. Toma Partidul Popular din România 69 7

3Bătrânca F. Marin Alianţa pentru România 539 473

4Vlăducu G. Petre Partidul Democrat 111 17

5Ştirbu F. Oprea Partidul Umanist din România 18 3

6 Bulitiş ConstantinPartidul Democraţiei Sociale

din România313 272

7Nica Marian Uniunea Fortelor de Dreapta 153 13

8Udma Cornel Partidul National Liberal 61 28

9Tulpac Ion

Partidul Social Democrat Român

33 3

10Striinu Florea Partidul Socialist 161 10

11Cotelin Stelică Conventia Democrată Română 297 22

12Pacea B. Oprea Partidul România Mare 48 34

155

REZULTATELE LA

REFERENDUMURILE DIN 2003

1. PENTRU REÎNFIINŢAREA COMUNEI VIŞINA NOUĂ

- 2266 VOTURI DA- 7 VOTURI NU- 2 VOTURI NULE

2. PENTRU CONSTITUŢIE

VĂDASTRA – 1354 ALEGĂTORI ÎNSCRIŞI PE LISTE - 1012 PARTICIPANŢI LA REFERENDUM - 928 VOTURI DA - 60 VOTURI NU - 24 VOTURI NULE VIŞINA NOUĂ – 1577 ALEGĂTORI ÎNSCRIŞI PE LISTE - 1003 PARTICIPANŢI LA REFERENDUM - 941 VOTURI DA - 56 VOTURI NU - 6 VOTURI NULE

156