Sociolink
Secțiunea Lucrări de Cercetare
Publicat în data de 30.04.2014
http://www.sociolink.ro/retele-de-firme-in-
clujul-bancar/
Lucrare de licență
Rețele de Firme în Clujul Bancar
Cristian Ioan Pop
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-
NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
SOCIOLINK
Platforma de Sociologie
și Antropologie Socială
www.sociolink.ro
Sociolink este o
platformă online gratuită
care oferă posibilitatea
de a publica și a primi
feedback în rândul
sudenților și absolvenților
de sociologie,
antropoligie socială sau
de alte specializări din
domeniul social-
politicului.
Sociolink este un proiect
ințiat de Centrul
Studențesc de Cercetare
Sociologică
http://cercetarestudenti.
webs.com
2
Universitatea Babes-Bolyai
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Retele de firme in Clujul bancar
Coordonator stiintific: Autor:
Conf. univ. dr. Rudolf Poledna Pop Cristian Ioan
Asis. Univ. Drd. Norbert Petrovici
Cluj-Napoca, 2008
3
Cuprins
Introducere ........................................................................................................................ 5
Cap. 1 – Teoretizarea retelelor ........................................................................................ 7
1. 1 Cadrul general .......................................................................................................... 7
1.1.1 Teoria recrutarii elitelor .................................................................................. 10
1.1.2 Teoria imburghezirii ........................................................................................ 12
1.1.3 Imburghezire la Cluj ........................................................................................ 13
1.2 Conceptele centrale ................................................................................................. 15
1.2.1 Incrustrare (embeddedness)............................................................................. 15
1.2.2 Grupuri de afaceri (bussiness groups) ............................................................ 17
1.2.3 Directorate interconectate (interlocking directorates) .................................... 19
Cap. 2 Metodologie si Date ............................................................................................. 23
2.1 Metodologie ............................................................................................................ 23
2.2 Grupuri in teoria grafurilor ..................................................................................... 23
2.2.1 Terminologie .................................................................................................... 24
2.2.2 Subgrupuri ....................................................................................................... 26
2.3 Date ......................................................................................................................... 28
Cap 3 Prezentarea si discutarea/analiza rezultatelor empirice .................................. 30
3.1 Masuri ale centralitatii retelelor .............................................................................. 30
3.2 Subgrupuri in cele trei retele ................................................................................... 32
3.3 Componentele principale ........................................................................................ 33
3.3.1 Cluj ................................................................................................................... 33
3.3.2 Brasov .............................................................................................................. 47
3.3.3 Timisoara ......................................................................................................... 50
Cap. 4 – Considerente finale .......................................................................................... 54
4.1 Concluzii ............................................................................................................ 54
4
4.2 Limite si contributii ............................................................................................ 55
Referinte bibliografice .................................................................................................... 56
Anexe ................................................................................................................................ 59
Tabel 1: Firme detinute si detinatorii lor din Brasov .................................................... 59
Tabel 2: Firme detinute si detinatorii lor din Cluj ........................................................ 61
Tabel 3: Firme detinute si detinatorii lor din Timisoara ............................................... 62
5
Introducere
Studiul grupurilor de oameni a fost mereu o provocare interesanta pentru
sociologie. In randurile care urmeaza imi propun sa fac un astfel de studiu aplicat pe un
grup aparte, grupul oamenilor de afaceri intre care exista legaturi prin prisma detinerii in
comun a mai multor firme. Analiza se va concentra in principal asupra orasului Cluj
Napoca, dar pentru a ne putea da seama de felul in care aceste retele sunt construite va fi
utila o comparatie cu retelele similare din alte doua orase transilvanene, si anume Brasov
si Timisoara. Vom cauta sa raspundem la mai multe intrebari de cercetare pentru a vedea
daca exista diferente intre cele trei orase si in ce constau aceste diferente si mai ales care
este specificul retelei din Cluj.
Cunoastem istoria postcomunista a Clujului si stim ca aceasta a fost dominata in
prima perioada de un partid cu orientari nationaliste care a administrat acest oras timp de
8 ani (doua mandate) incercand sa isi impuna politicile si asupra dezvoltarii economiei si
societatii locale. Au incercat sa conduca (si au reusit) Clujul intr-o relativa autonomie si
opozitie fata de social democratii care au administrat capitala in primii ani de dupa 1989,
si au instituit un protectionism economic determinand formarea unor grupuri de oameni
de afaceri locali, cu interese comune, care in timp au ajuns tot mai puternice si mai
influente in peisajul economic clujean. Celelalte doua orase intrate in analiza, Brasov si
Timisoara, vor avea un rol secundar, doar pentru a putea facilita comparatiile si pentru a
putea contura mai bine specificul clujean care, la nivel intuitiv, pot spune ca este de alta
natura decat in alte orase si alte zone alea tarii.
Voi incerca in aceasta lucrare sa urmaresc cat mai clar si mai eficient modul de
formare a retelelor de oameni de afaceri clujeni, si nu numai, si sa schitez un cadru
teoretic si conceptual care sa ne ajute in acest demers. Apoi in urma analizei datelor vom
putea intelege si prin ce difera Cluj Napoca de celelalte orase intrate in analiza si vom
putea observa cine sunt actorii cheie pe piata locala, cu ce se ocupa ei, cum s-au retelizat
si cum influenteaza mediul economico-social local. Aceste lucruri vor fi realizate in urma
unei descrieri dense a terenului.
Clujul ocupa un loc aparte in mediul de afaceri romanesc aici existand o structura
deosebita in raport cu alte orase in ceea ce priveste modul si regulile dupa care se
6
formeaza retelele de oameni de afaceri. Pentru a studia acest lucru voi compara orasul
Cluj Napoca cu alte doua orase transilvanene asemanatoare ca marime, si anume
Timisoara si Brasov, accentul va fi pus pe Cluj. In aceasta lucrare imi propun sa cercetez
legaturile existente intre indivizii care au functii de conducere (directori, actionari,
persoane cu interese nonfinanciare etc.) in mai multe firme, accentul cazand pe modul in
care s-au format aceste legaturi mai ales in Cluj. Astfel sunt interesat sa aflu cum
functioneaza economia intr-un anumit loc legata de prezenta anumitor actori ca de
exemplu proprietari sau actionari asta incercand sa tin cont de profilul economico-istoric
a fiecarei zone in parte (cele trei orase mentionate), acest lucru constituind un alt scop
mare pe care aceasta lucrare il urmareste.
Mai mult, voi tine cont de ceea ce se cheama directorate interconectate in cadrul
grupurilor de afaceri, de modul si regulile dupa care se formeaza si consecintele care le
produc. Voi urmari mai multe aspecte punctuale pentru a reusi sa descriu aceste retele de
actori sociali in acest scop urmand sa folosesc masuri precum: centralitatea, densitatea,
componenta, coeficientul de clustering – masuri ale caror scop si mod de utilizare va fi
prezentat de-a lungul acestei lucrari. Deasemenea sunt interesat de modul in care s-au
format aceste relatii intre diversii conducatori ai firmelor, avand presupozitia ca
majoritatea acestor legaturi se bazeaza pe prietenie sau familie si acest lucru le face mai
greu de distrus. Nu putem neglija nici aspectele economice si ar fi util de vazut in ce
masura in cadrul acestor directorate interconectate exista si reprezentanti ai unor institutii
financiare. In plus voi urmarii o comparatie intre cele trei orase de-a lungul acestor
dimensiuni pentru a observa eventualele patternuri ce pot exista in ceea ce priveste
structura retelelor, numarul de companii, actorii centrali si rolul lor si numarul de
directorate interconectate existente.
7
Cap. 1 – Teoretizarea retelelor
1. 1 Cadrul general
Schimbarile aparute in perioada de dupa caderea comunismului in Europa
Centrala si de Est au reprezentat o importanta desosebita pentru diversi cercetatori care
erau interesati de modul in care apare capitalismul in aceste zone si mai ales erau
interesati de natura sa. Aceasta perioada a fost denumita postcomunism si este vazuta de
Eyal, Szeleny si Townsley (2001) (si altii) in mod evident, ca si o forma ulterioara la
precomunism si comunism, adica “trei tipuri diferite de regimuri stratificate social in
functie de dominatia diferitelor tipuri de capital social”. Aceste tipuri sunt luate de la
Bourdieu, care arata ca exista la nivel conceptual, un capital cultural, unul economic si
unul social (sau politic in cazul de fata), mai existand si o forma de capital simbolic care
pare mai putin important in analiza autorilor care se ocupa de fenomenul prezentat mai
sus. In continuare voi incerca sa evidentiez cateva trasaturi definitorii ale capitalismului
postcomunist, care reies din lucrarile unor sociologi importanti care se ocupa de acest
fenomen.
O mare atentie este acordata de acesti autori felului in care au aparut primele
institutii postcomuniste precum si aliantele aparute pentru a prelua puterea politica in
statele in care inca exista o neliniste si nesiguranta si care aveau nevoie urgenta de un
sistem economic si politic care sa duca la scaderea incertitudinilor cetatenilor. Apar
aliante intre fosta tehnocratie socialista, multi membri ai fostei nomenclaturi si
intelectuali (dizidenti, marginalizati ai fostului regim) care preiau puterea in tari ale
Europei Centrale, cazuri care ilustreaza bine acest lucru fiind cele ale Ungariei si Poloniei
(Eyal, 2000; Szelenyi si King, 2005). In Europa de Est aceste aliante nu au rezistat prea
mult producandu-se un clivaj intre membrii aliantei care au preluat puterea, la guvernare
fiind, in perioada initiala, numerosi fosti membrii ai nomenclaturii si tehnocrati, iar
opozitia era dominata de opozanti ai fostului regim, dizidenti si oamenii care au fost
marginalizati in perioada comunismului – acest fenomen petrecandu-se mai cu seama in
Romania dupa cum observa Culic (2006).
Putem porni de la ipoteza ca in Romania este aplicabila, mai degraba, teoria
“capitalismului politic” conform careia detinatorii unor functii importante in partid in
8
perioada comunista au reusit sa isi mentina puterea si influenta si au reusit sa transforme
acest capital politic in unul economic care a devenit foarte important in capitalismul
postcomunist (Staniszkis, 1999). Aceasta teorie pare a nu se verifica in cazul tarilor
Europei Centrale dupa cum arata sociologii care se ocupa de postcomunismul din aceasta
regiune, in special de Ungaria, Polonia si Cehia. Polonia este dominata de reforme facute
pe baza unui liberalism controlat de stat, aceasta parand a fi cheia succesului economic a
tarii dupa cum cred King si Sznajder (2006).
In demersul lor de a prezenta societatea si institutiile postcomuniste,
postsocialiste, majoritatea autorilor tin cont de aprecierea lui Stark (1996) care afirma
despre capitalism ca este construit „cu ruinele socialismului” si nu „pe ruinele” acestui
regim. Mergand mai departe pe ideea aceasta se ajunge la o tipizare a diferitelor forme de
capitalism astfel ca Szeleny si King (2005) au conceptualizat capitalismul postcomunism
in: (1) capitalismul „de jos” care e specific unor tari precum China sau Vietnam unde
Partidul Comunist a reusit sa isi mentina monopolul politic; acest tip de capitalism
porneste de la sectorul agricol. (2) Capitalismul „de sus” e un fenomen care apare mai
degraba in tarile Europei de Est (Romania, Rusia, Ucraina etc.) unde se incearca
transformarea unei economii bazate pe proprietate publica in una bazata pe proprietate
privata prin „terapia de soc” care implica liberalizare si privatizare rapida (teoria
neoliberala), sau prin vouchere oferite cetatenilor si angajatilor intreprinderilor pentru a
detine o parte din firma. (3) Capitalismul „din afara” care este caracteristic mai degraba
tarilor din Europa Centrala, cea mai reprezentativa fiind Ungaria, unde se creaza
institutiile pietei prin atragerea investitorilor straini care aduc capital si restructureaza
firmele si intreprinderile. Aici capitalul strain e mult mai important fata de cel autohton,
deci invers fata de capitalismul „de sus”, unde se incearca privatizarea prin forte proprii
si investitorii straini sunt tinuti, cel putin in faza initiala, departe datorita politicilor
statului, lucru foarte bine observant de Pasti (2006).
O alta trasatura interesanta a capitalismului din zonele postcomuniste este cea
observata de Petrovici (2006), si anume lipsa unei burghezii economice, in adevaratul
sens al cuvantului, in aceste locuri (de aici si sintagma lui Eyal, Szelenyi si Townsley,
„capitalism fara capitalisti”). Aceasta nu s-a putut forma datorita lipsei capitalului, a
capitalistilor care au fost subventionati de stat inca o buna perioada, pentru a-si putea
9
mentine afacerile (Pasti, 2006). Putem sa ne punem intrebarea atunci cine au fost cei care
au profitat de pe urma capitalismului postcomunist? In aceasta privinta Staniszkis (1999)
arata ca tehnocratii, fostii directori ai intreprinderilor socialiste si-au reprodus statusurile
prin convertirea capitalului social (politic) si cultural in capital economic in aceasta
perioada, deoarece acestia conduceau intreprinderile, fara a fi insa si proprietarii lor (in
majoritatea cazurilor) pe baza acelui “know-how” managerial, ei erau cei care stiau cum
trebuie conduse si cum functioneaza intreprinderile.
Capitalismul „hibrid”, care se refera la formele hibride de proprietate care au
caracterizat tari precum China sau unele din Europa de Est, dar care s-au dovedit a fi mai
putin reprezentate in Europa Centrala, si care reprezinta o combinatie intre proprietatea
de stat denationalizata si proprietatea privata, dupa cum bine observa Staniszkis (1999).
Din studiul lucrarilor autorilor citati pana acum, reiese destul de clar ca vorbim
aici de un capitalism diferit de cel “ideal” de care se apropie unele tari din vestul Europei
(lucru deosebit de important observant de toti autorii si care reiese din fiecare text),
deoarece a face o diferentiere in termeni de inapoiat-avansat este mai putin profitabila
decat cea facuta de Szelenyi si King (2005) care evidentiaza destul de clar specificul
capitalismului post-socialist fata de cel vestic: adica un capitalism fara o burghezia bine
reprezentata, aparut in urma industrializarii si fara o proprietate privata bine definita
datorita lipsei puterii financiare din acea perioada, deci nu sunt foarte potrivite
comparatiile, Est si Centru versus Vest in cea ce priveste modul de formare si functioanre
a capitalismului. Comparatiile sunt mai bine venite intre Estul si Centrul Europei
deoarece aici avem conditii asemanatoare, chiar daca nu similare. Un alt aspect important
care nu a fost mentionat pana acum este faptul ca acest capitalism a aparut si la noi ca
efect al globalizarii.
Putem arata ca avem aici o viziune duala, paradoxala asupra capitalismului: pe de
o parte, tinde sa devina din ce in ce mai larg raspandit, poate candva universal dupa cum
observa Fukuyama (2001) in “Sfarsitul istoriei si ultimul om”, datorita globalizarii, iar pe
de alta parte, acest capitalism este diferit in fiecare zona a globului datorita contextului
local care il modeleaza si ii permite sa existe.
10
1.1.1 Teoria recrutarii elitelor
Teoriile recrutarii elitelor au fost deosebit de influente in explicarea schimbarilor ce
au avut loc in spatiul fost-comunist Est-European. Putem identifica mai multe astfel de
teorii concurente din a caror impletire ne putem face o idee asupra modului in care au
aparut noile elite si asupra naturii acestora:
1. Teoria reproducerii elitelor face referire la transformarea fostilor membrii ai
nomenclaturii socialiste (fosta birocratie sau tehnicieni) in burghezie proprietara
in procesul de tranzitie de la comunism la capitalism. Este o teorie deosebit de
influenta la nivel Est-European prin contributiile lui Elemer Hankiss (1995),
Jadwiga Staniszkis (1999), respectiv Erszebet Szalai (1999). Staniszkis a propus
teoria capitalismului politic prin care fosta nomenclatura si-a utilizat capitalul
politic pentru a obtine capital financiar (Szelenyi, Szeleny si Kovach, 1995).
2. Teoria circulatiei elitelor considera ca tranzitia la postcomunism a dus la o
schimbare structurala in varful ierarhiei de clasa: sunt recrutati alti oameni pentru
pozitii de comanda si control pe baza unor noi principii (Szeleny si Szelenyi,
1995). Aici se incadreaza si teoria imburghezirii a lui Ivan Szeleny (1995), o
teorie concurenta a capitalismului politic.
3. Teoria “locurilor goale” porneste de la idea ca analiza structurii claselor ar trebui
sa se concentreze in primul rand pe pozitiile de clasa si nu pe caracteristicile
indivizilor care ocupa aceste pozitii. Importanta cea mai mare este acordata felului
in care variaza pozitiile de clasa in diferite tari, si schimbarilor in natura acestor
pozitii aparute in tranzitia la economia de piata, (Szelenyi, Szeleny si Kovach,
1995)
Reproducerea elitelor si capitalismul politic sunt teoriile cele mai des utilizate
pentru a explica perioada de tranzitie postcomunista din Europa de Est; putem spune
alaturi de Szelenyi si Szelenyi (1995) ca indivizii aflati de la conducere nu s-au schimbat,
s-au schimbat doar principiile dupa care acestia isi legitimieaza autoritatea. Astfel daca
ne referim la mobilitate, urmand sugestiile lui Szalai, cei care s-au bazat exclusiv pe
capitalul politic pentru mentinerea puteri si privilegiilor lor (fostii membrii ai
nomenclaturii) cel mai probabil vor avea o mobilitate descendenta, pe cand cei cu un
capital cultural si politic puternic (noi membri ai tehnocratiei care sunt bine educati) sunt
11
mult mai bine pozitionati spre a obtine privilegii in economia capitalista si nu
inregistreaza trasee descendente. In discutia despre capitalismul politic Rona-Tas si
Borocz (1995) o citeaza pe Staniszkis (1999) care arata ca prezenta nomenclaturii in noua
elita economica se datoreaza faptului ca aceasta isi foloseste capitalul politic pentru a
manipula regulile de achizitie si a scadea preturile proprietatilor de stat ca mai apoi sa le
poata achizitiona. De asemenea Hankiss (1995) arata importanta legaturilor de familie in
mediul economic, astfel ca membrii de top ai partidelor politice din fosta nomenclatura
isi ajuta familiile sa deschida intreprinderi private de succes. Prin viziunile celor doi
autori citati se contureaza de fapt si punctual de vedere conform caruia, in tranzitie,
sectorul privat poate aparea doar prin doua modalitati: fie prin transferul proprietatii de
stat in mainile indivizilor privati (avem aici un sector privatizat), fie prin formarea de noi
companii din fonduri private prin importarea de capital strain sau prin iesirea din
segmentul ascuns, secundar al economiei (acesta fiind sectorul privat) (Rona-Tas si
Borocz, 1995).
Szalai (1999), vorbind de conversia puterii in Ungaria, tine sa sublinieze
importanta capitalului simbolic (definit ca la Bourdieu) pe care il vede ca fiind cel mai
util pentru a descrie realtiile de putere in tranzitia de la socialismul de stat la sistemul
social care urmeaza dupa acesta (capitalism). In plus aceeasi autoare ofera si o clasificare
elitelor, in functie de capitalul detinut si arata ca: elita politica se compune din fortele
conducatoare din partidele social-liberale; elita economica este alcatuita din membrii
comitetelor economice din parlament, din birocratia de stat implicata economic respectiv,
din proprietarii si managerii marilor banci si din marii antreprenori; iar elita culturala este
intelectualitatea care influenteaza opinia publica (sau) care poseda bunuri culturale.
Ipoteza circulatiei elitelor statueaza ca desi fostele elite isi vor putea mentine
pozitiile privilegiate, exista totusi limite politice care determina masura succesului lor in
acest demers (Szeleny si Szelenyi, 1995). Astfel, detinerea de terenuri pentru agricultura
din prima perioada comunista duce la un habitus al detinerii transformat apoi in perioada
postcomunista (Rona-Tas, 1994). In plus, degradarea graduala a loialitatilor politice este
principalul criteriu al avansarii sociale iar expertiza tehnica devine din ce in ce mai
importanta pentru detinerea pozitiilor de top. Mai mult Rona-Tas (1998) citandu-l pe
Szelenyi vorbeste despre managerialism si arata ca adevaratii proprietar ai fostelor
12
intreprinderi socialiste sunt fostii manageri care controleaza fabricile pe baza
cunostintelor lor tehnice. Circulatia elitelor in viziunea lui Rona-Tas si Borocz (1995)
poate avea loc pe mai multe cai:
Prin inlocuri “normale” datorate retragerilor;
Prin crearea de noi pozitii de elita datorate aparitiei noilor firme private straine
sau locale (domestice);
Datorita succesului economic al unor mari intreprinderi foste socialiste, dintre
care unele isi au originea in sectorul ascuns al economiei;
Prin crearea unor noi spatii deschise de pozitii managerial prin descentralizare;
Prin inlocuirea vechilor elite managerial cu altele noi date de companiile
privatizate.
Sintetizand cele spuse pana aici in termenii lui Szelenyi si Szelenyi (1995) teoria
sugereaza ca ne putem astepta la un grad mare de reproducere a elitelor in tarile in care
tehnocratia a fost co-optata de nomenclatura si in tarile in care nu exista o contra-elita. In
contrast ne putem astepta la un grad mare de circulatie a elitelor in tarile in care co-
optarea tehnocratiei nu a avut loc sau in tarile cu contra-elite puternice.
1.1.2 Teoria imburghezirii
Ivan Szelenyi, citat de Csite (1998) considera ca transformarile care au avut loc
in istoria recenta a Ungariei pot fi cel mai bine sintetizate prin conceptual de
imburghezire. Pe langa acestea intre imburghezire si ruralitate exista o legatura puternica,
astfel ca economia rurala este cel mai usor de transformat in economia de piata si
intreprinzatorii de aici devin cei mai eficienti catalizatori ai imburghezirii. Acest fapt se
datoreaza activitatii masive in economia privata (“secundara”) din perioada comunista si
raspandirii structurilor la scala mica si mare de productie mai puternic orientate spre piata
decat in economia urban-industriala, aceasta economie rurala fiind in exteriorul
economiei socialiste (Kovach, 1998). Imburghezirea se leaga de micii antreprenori
privati, tolerati de regimul comunist, care au alcatuit “economia secundara” (toate
activitatile economice private mai mult sau mai putin legale in exteriorul structurii de
proprietate si control al statului socialist). Cum spuneam sunt mai degraba specifice
mediului rural, agricol si apar in sectorul de munca intensiva care folosea capital foarte
13
putin sau chiar deloc si produceau in mod primar pentru consumul direct. Se poate spune
ca economia secundara a fost un fel de “antrenament” pentru noua elita economica
deoarece oferea experienta in luarea independenta a deciziilor economice, disciplina
lucrului sub constrangeri bugetare si legarea productiei de comert (Rona-Tas si Borocz,
1995). Asadar, in perioada postcomunista acei indivizi care ocupau pozitii modeste in
economia informala comunista au reusit sa isi mobilizeze capitalul acumulat si au devenit
antreprenorii de succes ai noii epoci.
1.1.3 Imburghezire la Cluj
In ce fel pot fi folosite aceste teorii in incercarea de a explica situatia curenta din
Cluj? Dupa 1989, administratia locala a fost preluata de un partid nationalist care prin
politicile sale a blocat capacitatea de convertire a capitalului politic in capital financiar
intrucat urma o politica diferita, pe considerente entice si aflandu-se intr-o relativa izolare
fata de capitala cu orientari social-democrate, datorita protectionismului economic venit
pe linie politica, deci in Cluj vechea birocratie socialista nu a putut sa acapareze
proprietatea de stat prin retele politice pentru ca nationalistii au ajuns la putere. De
asemenea tehnicienii in Cluj (exemplu fostii manageri de stat) nu au obtinut pozitii de
putere care sa le permita reproducerea politica a economiei locale, acestia nebeneficiind
de contracte preferentiale cu statul, din contra a fost antreprenoriatul lor cel care a
transformat in oportunitate protectionismul local. Retelele care s-au format aici initial nu
au avut accente politice ci mai degraba au semanat cu ceea ce Szelenyi numea
imburghezire. Astfel, s-a pornit de la mici afaceri de familie, sau antreprenoriat privat
mic (adesea cu radacini in economia informala comunista). Un exemplu elocvent il
constituie cazul oamenilor de afaceri Turcu si Ciorcila care au avut initial un magazin de
inchiriere de casete video, aflat in semi-legalitate, astfel au acumulat capitalul primar
necesar investitiei in una din firmele lor de cablu TV care a fuzionat apoi cu alte firme
similare formand Astral Telecom. Succesul Astral Telecom a permis ca, in urma vinderii
catre UPC, sa se fi acumulat suficient capital financiar pentru pornirea unei afaceri in
domeniul bancar. In alianta cu alti actori importanti, precum Nicoara, care a fost un
manager cheie in economia socialista ca sef al Antreprizei de constructii, aceasta afacere
s-a transformat in grupul BT. Putem arata deci ca in Cluj avem o alianta intre actori
14
economici cheie socialisti si actori care au acumulat pe pietele informale socialiste.
Totusi aceasta teorie este insuficienta pentru a explica modul de formare a vastei retele de
oameni de afaceri clujeni.
Surse mass-media (Adevarul, 2002) atrag atentia unor elemente ce pot fi asimilate
capitalismului politic. Un exemplu elocvent este refuzul fostului primar clujean din prima
perioada de dupa comunism, Gheorghe Funar, de a da publicitatii numele membrilor din
partid care detin anumite firme despre care se stia ca au facut anumite afaceri cu
Consiliul Local Cluj, facilitanduli-se castigarea licitatiiilor pentru anumite lucrari de
inters public, sau eventual preluarea lucrarilor fara existenta in prealabil a unei licitatii.
Aceasta este, totusi, un argument insuficient pentru a spune clar ca in Cluj in perioada
postsocialista retelele de oameni de afaceri s-au format datorita capitalismului politic (sau
reproducerii elitelor).
Interesant este de asemenea faptul ca la originea acestei retele din Cluj se afla in
mod exclusiv capitalul financiar local dobandit din diferite sectoare economice (chiar si
secundare). Exista legaturi tangentiale mai degraba cu teoria circulatiei elitelor putand fi
identificati si aici cativa dintre factori pe care Rona-Tas si Burocz ii considera ca fiind
determinanti pentru o circulatie a elitelor, astfel, avem: “inlocuiri” in noua structura de
putere datorate evident retragerilor, apar noi firme private (multe cu capital economic
local), unele mari intreprinderi foste socialiste fiind actualmente foarte productive
datorita preluarii de catre investitori privati (straini sau domestici, ca si in cazul
Tehnofrig). Este vizibila si inlocuirea vechilor elite manageriale cu altele noi, mai bine
pregatite pentru a face fata sistemului actual ca si in cazul, de exemplu, a lui Rekkers sau
Patrahau doi dintre managerii de top ai Bancii Transilvania. Imburghezirea este un
concept util pentru a explica situatia din Cluj, dar trebuie redefinit si reinterpretat pentru a
se plia pe situatia locala concreta. Astfel au existat, cum am aratat, anumite conditii
economice protectioniste care au facut posibila imburghezirea, dar acesti antreprenori
locali nu sunt mici afaceristi rurali ci indivizi educati, in general ingineri in diverse
domenii, care au reusit ca in postcomunism sa isi marketizeze capitalul cultural si pentru
a reusi sa mobilize mai multe resurse care sa le creasca sansele pe piata economica, au
creat o retea.
15
1.2 Conceptele centrale
In cele ce urmeaza voi prezenta sensurile unor concepte pe care le consider
deosebit de utile in demersul meu de a expune legaturile dintre firme si implicatiile
acestor legaturi.
1.2.1 Incrustrare (embeddedness)
Voi incepe cu embeddedness (incrustrare), concept ce il datoram lui Polany dar
care a fost consacrat de Mark Granovetter, si care face referire la masura in care actiunea
economica este incrustrata in structurile relatiilor sociale, in societatea moderna
industriala (Granovetter, 1985). Putem porni de la o intrebare simpla si anume: cum sunt
afectate comportamentul si institutiile economice de relatiile sociale? Astfel Wrong
(1961) arata ca putem privi actiunea umana din doua perspective diferite, prima dintre ele
este o conceptie supra-socializata caracteristica sociologiei moderne, care doreste sa arate
gradul exagerat de incrustrare, inradacinare a actorului in contextul social, iar cea de a
doua viziune este specifica mai degraba economiei clasice si neoclasice si vorbeste
despre o conceptie sub-socializata a actiunii umane, aici fiind repinsa ipoteza oricarui
impact a structurilor sociale si a relatiilor sociale asupra productiei, distributiei sau
consumului. Mergand mai departe Granovetter arata despre incrustrare ca are un rol
decisiv in ceea ce priveste utilitatea relatiilor personale concrete si structurii acestor
relatii in generarea de incredere si descurajarea abuzului pe piata economica. Abordarea
incrustrarii asupra problemelor increderii si ordinii in viata economica se afla undeva
intre abordarea supra-socializata a moralitatii in general, si cea sub-socializata a
aranjamentelor institutionale impersonale asta datorita analizei cailor concrete folosite de
relatiile sociale. Aceste relatii sociale intre firme sunt vazute ca fiind mai importante
decat autoritatea din firma in ordonarea vietii economice (Granovetter, 1985).
Acest concept de incrustrare a creat dezbateri aprinse intre sociologi si
economisti, astfel intr-un simpozion legat de problematica incrustrarii pentru inceput
Krippner (2004) arata ca pietele reprezinta relatii sociale complexe deoarece tranzactiile
au loc intre actori si sunt sociale deseori bazandu-se pe relatii de familie sau prietenie.
Block (2004) incearca sa creeze un concept mai dens de incrustrare, mai dinamic si tine
cont si de faptul ca pietele economice sunt mereu incrustrate politic, se bazeaza pe
16
anumite legi si mai mult decat atat, sunt incrustrate in normele morale. Biggart (2004) era
preocupat de a studia constructiile eficiente din punct de vedere energetic in care arata ca
este foarte importanta structura relatiilor celor care le construiesc deoarece apar relatii
rutinizate intre actorii de pe piata, se construieste o anumita incredere intre ei, iar Beanish
completeaza subliniand faptul ca aceste constructii pot intra intr-o paradigma a investitiei
care structureaza relatiile si acest proces de constructie este dependent de cale.
Avand in vedere ca firmele si legaturile dintre ele, date de oameni, vor fi
preocuparea mea de baza aici, este foarte importanta si arena pe care evolueaza aceste
firme, si anume piata, concept care devine central in sociologia economica. Aici peste
toate controversele mi se pare pertinent punctul de vedere exprimat de Arrighi in
dezbaterea, mentionata mai sus, conform careia problema reala este de a studia pietele in
realitate, a modului in care acestea functioneaza, mai degraba decat sa ne preocupam de
discursurile economistilor despre ele (Arrighi, 2004).
Mergand mai departe, alaturi de Aguilera si Jackson (2003), putem percepe un
model in care se incearca legarea teoriei sub-socializarii a agentului de cea a supra-
socializarii din teoriile institutionale si in acest scop putem spune ca incrustrarea arata ca
actiunea economica este si ea actiune sociala orientata spre altii si poate fi constransa de
obiective non-economice sau sustinuta de legaturi sociale non-economice, astfel ca
trebuie cautate si analizate relatiile sociale fundamentale. Se arata ca teoria institutionala
este complementara teoriei sub-socializarii guvernarii corporate prin observarea
incrustrarii corporatiilor intr-o retea de legaturi formale si informale. Aceasta analiza
comparativa trebuie sa poata integra studiul diferitelor domenii institutionale care
modeleaza interesele actionarilor. Aceste interese pot fi financiare, fiind motivate de
perspectiva castigurilor financiare, sau strategice motivate de scopuri non-financiare ca
de exemplu dreptul de proprietate asupra firmei care este inteles drept o constructie
complexa legala si economica stabilita prin legea corporata si alte articole contractuale
ale corporatiei. Se mai arata ca drepturile de proprietate corporata nu sunt doar baza
controlului asupra bunurilor materiale ci stabilesc si o relatie autoritara cu angajatii iar pe
de alta parte rolul angajatului in conducerea corporata este dat de abilitatea lor de a
influenta procesul de luare a deciziilor si de a controla resursele firmei, deci avem din
nou o cale de mijloc intre agent si structura.
17
Un aspect important legat de aceste firme sunt managerii care sunt detinatorii de
actiuni, care ocupa pozitii strategice de conducere in firma si exercita control asupra
activitatilor de afaceri, acest control bazandu-se pe cantitatea de discretie manageriala
prezenta avand in vedere constrangerile de mediu, de context. Ideologia manageriala este
definita ca fiind credinta puternice si valori exprimate de managerii de top care ofera
membrilor organizatiei un cadru de referinta pentru actiune (Gall si Zeitz, 1991, apud
Aguilera si Jackson, 2003). Aceasi autori arata ca exista anumite configuratii
institutionale bazate pe numeroase legaturi, complementaritati si tensiuni. Prin
complementaritati institutionale intelegem faptul ca viabilitatea anumitor institutii creste
in prezenta altor institutii de care sunt legate, iar tensiunile institutionale se leaga de
principiile rationale intrate in conflict.
1.2.2 Grupuri de afaceri (bussiness groups)
In cele ce urmeaza voi preciza sensul si voi explica rolul notiunii de business
groups (grupuri de afaceri) definite ca fiind seturi de firme separate din punct de vedere
legal, legate prin cai persistente formale sau informale (Granovetter, 2005). Mentionez
intai ca exista doua extreme ce nu pot fi definite ca grupuri de afaceri, si anume: seturile
de firme legate prin strategii si aliante pe termen scurt sau cele consolidate in mod legal
intr-o singura entitate.
Grupurile de afaceri domina economia in tarile in curs de dezvoltare si in cele
dezvoltate iar aparitia lor este cel mai bine inteleasa in contextul unui sistem concret de
interrelationari intre furnizorii organizationali, consumatori, regulatori si intermediari ce
opereaza intr-o sfera institutionala (Guillen, 2001 apud Granovetter, 2005). Aceste
grupuri de afaceri apar si pentru a rezolva probleme legate de firme dar si pentru a
mobiliza resursele. Acelasi autor observa ca grupurile de afaceri pot varia in functie de
mai multi indicatori:
1. Sursa solidaritatii poate fi familia, rudenia, prietenie sau alte criterii (etnicitate,
originea regionala etc)
2. Gradul economiei morale. Grupurile pot, dar nu trebuie neaparat sa fie sisteme sociale
coerente in care participantii sa aiba un simt puternic al obligatiei morale fata de alti
membrii ai grupului.
18
3. Structura detinerii. Vorbim aici de un continuum in care firmele sunt detinute de o
singura firma pana la structuri formate din firme independente care s-au aliat.
4. Structura autoritatii. Aici avem, la un capat, grupuri coordonate foarte vag, fara o
autoritate centrala, iar la celalalt capat avem firme conduse cu mana de fier de catre
un presedinte, conducator puternic.
5. Rolul institutiilor financiare. Deoarece capitalul este foarte important pentru firme,
multe grupuri de afaceri includ in structura lor si o banca sau o alta institutie
financiara, care pot avea un rol central sau doar secundar in grup.
6. Relatia grupului cu statul. Unele grupuri sunt independente de fondurile
guvernamentale si uneori intra in contradictie cu elitele politice, iar alte grupuri sunt
asimilate de stat prin firmele detinute de stat. (Granovetter, 2005).
Cum am mai mentionat, piata este principala arena pe care are loc competitia
dintre firme si grupuri de firme, iar aceasta piata sustine ceea ce se numeste sistemul
social al productiei mai exact felul in care institutiile ecomomice ale unei tari se combina
cu cele politice si cu obiceiurile si traditiile, cu normele morale, regulile, legile si retetele
de actiune (Hallingsworth si Boyer, 1997, apud Granovetter, 2005). Astfel legea
corporata prezinta limitele colaborarii permise si regularizeaza concentrarea actionarilor,
dar depinde si ea la randul ei de problemele si contextele economice si politice. Legat de
aceasta lege este pe de o parte, izomorfismul coercitiv adica formele schimbarii
organizationale ce apar ca si rezultat a proceselor care fac organizatiiile mai
asemanatoare dar fara se le faca, in mod necesar, mai eficiente, iar pe de alta parte
izomorfismul incrucisat institutional-organizational vorbim aici despre organizarea
grupurilor de afaceri in forma similara cu organizarea institutiile nonprofit in care sunt
implicate.
Un alt aspect important este dat de performanta grupurilor de afaceri si de factorii
de care depind aceste performante. Granovetter (2005) a identificat acesti factori ca fiind
abilitatea de a inova si marimea profitului, si se arata ca in functie de acesti parametrii
performanta grupurilor de afaceri trebuie comparta cu cea a firmelor singure, izolate. Hall
si Soskice (2001) fac diferenta intre inovatia incrementata care se refera la imbunatatirea
continua, dar la scala mica, a liniilor de productie si proceselor de productie existente, si
inovatia radicala adica schimbari substantiale in linia de productie, dezvoltarea unor
19
bunuri cu totul noi sau schimbari majore in procesul de productie. Este trasa concluzia ca
grupurile de afaceri vor excela mai degraba in inovatia incrementata, iar firmele singure
vor fi mai bune in inovatia radicala. Zeitlin si Ratcliff (1988) citati de Granovetter au
incercat masurarea suprapunerii dintre afaceri, politica si rudenie si au ajuns la concluzia
ca „o unitate sociala complexa in care exista legaturi puternice intre interesele economice
si familie, iar la conducere exista un set de rude primare, secundare si tertiare a caror
actionarat combinat detine majoritatea in corporatie.”
In ceea ce priveste viitorul grupurilor de afaceri sunt intrevazute doua posibilitati,
si anume, in primul rand, una denumita anacronism adica grupurile de afaceri vor ramane
– datorita lipsei unei forme mai bune si mai eficiente de organizare – ca si acelea oferite
de o piata care functioneaza bine. In cel de al doilea rand avatar mai exact apar forme
moderne de organizare care dezvolta noi cai de a mobiliza resurse pe sectoarele sociale
dispersate pentru a se concentra inspre sarcini noi, complexe, fara precedent. (White si
Burt, 1992 apud Granovetter, 2005).
1.2.3 Directorate interconectate (interlocking directorates)
Una din problemele fundamentale de cercetat in cadrul acestor grupuri de afaceri
se leaga de ceea ce ma putea numi directorate interconectate (interlocking directorates)
care apar in momentul in care o persoana afiliata unei organizatii ocupa un loc si in
conducerea (consiliul de administratie) al unei alte organizatii (Mizruchi, 1996)
Sintetizand lucrarile a mai multor autori pe aceasta tema Mizruchi prezinta
aspecte importante legate de directoratele interconectate. Arata ca in firmele mici
consiliile de administratie au cel putin 3 membrii si se bazeaza pe relatii de prietenie si
familie de cele mai multe ori, pe cand firmele mari au consilii de administratie cu cel
putin 10 membrii si in plus au directori interni si externi. Directorii interni sunt cei care
care au afiliatia primara cu firma si sunt, de obicei, si in consiliul de administratie al
firmei sau sunt functionari de top, aici actionari putand fi si functionarii retrasi si membrii
ai familiei. Directorii externi sunt functionari la alte firme mari, in special institutii
financiare: bancherii, directori ai firmelor de asigurare, bancheri de investitii, avocati,
contabili si functionari ai firmelor care actioneaza in diferite sectoare nonfinanciare. Deci
directoratele interconectate sint formate din acesti directori interni si externi desi s-a
20
observat ca suma afilierilor directorilor externi ai unei firme formeaza majoritatea in
directoratele interconectate.
Au fost identificate cateva motive, de catre acelasi autor, care duc la formarea
directoratelor interconectate:
1. Convenienta. Aici se poate observa ca exista acte care interzic directorate
interconectate intre firme considerate a concura pe aceasi piata pentru a nu aparea
convenientele intre ele care ar putea sa duca la o stabilire a preturilor si deci la o
eliminare a concurentei (am putea zice chiar monopol). Ca mecanism de
convenienta conexunile ar trebui sa faciliteze comunicare intre competitori.
2. Cooptare si monitorizare. Organizatiile incearca sa coopteze sursele incertitudinii
din mediul extern sau cu alte cuvinte cooptarea este o absortie a elementelor cu
potential disruptiv intr-o structura organizationala de luare a deciziilor (Selznick,
1949 apud Mizruchi, 1996). Alti autori arata ca profitabilitatea creste odata cu
cresterea numarului de legaturi, dar in timp ce numarul legaturilor creste la un
moment dat profitabilitatea intra in declin (Bunting, 1976 apud Mizruchi, 1996).
Aceste conexiuni apar mai ales in momentele de criza cand de multe ori sunt
necesare stabilirea unor relatii cu institutii financiare care sa ajute firma, cu
bancheri. Pe de alta parte monitorizarea este un alt motiv pentru are apar aceste
directorate interconectate, e nevoia fireasca de incredre ce poate fi realizata prin o
monitorizare reciproca intre firme data de legaturile realizate prin directori. Ca
mecanism de monitorizare conexiunile ar trebui sa ofere firmei ce monitorizeaza
informatii despre cealalta firma si ar putea influenta operatiunile acesteia din
urma.
3. Legitimizare. Consiliile de administratie au un rol important in reputatia firmei si
astfel daca un manager considerat bun, eficient apare si in conducerea altei firme,
un potential investitor va considera ca merita sa investeasca in acea firma, deci
apare legitimarea ca o alta sursa a legaturilor.
4. Avansarea in cariera. Indivizii intra in conducere pentru remuneratia financiara,
prestigiu si pentru a stabilii contacte ce ar putea fi importante in a-si asigura alte
oportunitati de angajare pe viitor. Directorii sunt alesi si pentru calitatile personale
si nu neaparat pentru o alta organizatie pe care o reprezinta.
21
5. Coeziune sociala. Conexiunile reprezinta legaturi sociale intre membrii clasei de
sus, deci aceste legaturi nu sunt problema de organizatii, si de clasa, lucru
observat pe baza legaturilor rupte dintre directorate care nu se reconstituiau
neaparat in forma initiala, intre aceleasi firme. Ca si mecanism de coeziune
sociala directoratele interconectate ar trebui sa faciliteze unitatea politica necesara
pentru o actiune politica eficienta.
Dupa anii ’80 incepe studiul consecintelor comportamentale ale directoratelor
interconectate si dupa cum am aratat, Granovetter sustine ca, comportamentul economic
este incrustrat social, deci actorii economici sunt afectati de relatiile lor cu alti actori.
Conexiunile au acum o valoare importanta ca si mecanism de comunicatie intre firme si
in acest sens Mizruchi (1996) demonsteaza existenta unei legaturi intre directoratele
interconectate si unitatea politica corporata, legaturile fiind asociate cu o gama larga de
strategii corporate.
Altii autori precum Non si Franses (2007) intr-un studiu panel efectuat in Olanda
pornesc de la cateva perspective de intelegere a directoratelor interconectate, si arata ca
acestea sunt modalitati prin care firmele coopereaza si se monitorizeaza reciproc, apoi
legaturile ofera firmelor informatii despre practici in afaceri si reflecta coeziunea clasei
de sus. In plus, arata ca statele cu directorate interconecate plaseaza o sarcina excesiva pe
directori (ipoteaza afacerii). Pentru a verifica aceste aspecte variabila cea mai puternica
folosita este numarul de conexiuni per director, deoarece prin aceasta se poate masura
experienta in afaceri a directorului, iar numarul de legaturi in sine, considera autorii, este
cea mai buna variabila spre a masura cantitatea de informatie pe care firma o primeste
din mediu. Concluzia la care se ajunge este ca daca se poate gasi un efect al directoratelor
interconectate asupra performantei, acest efect este negativ si apare cu intarziere. Pentru
aceasta sunt propuse doua ipoteze explicative. Prima ii apartine lui Ferris si a fost
formulata in 2003, este ceea ce se cheama ipoteza afacerii, mai exact directorii care intra
in multe consilii de administratie raman fara timp si performanta firmelor lor se
deterioreaza, un director e considerat ca fiind ocupat daca face parte din mai mult de
patru consilii de administratiei. Cealalta ipoteza explicativa se leaga de clasa superioara
omogena si considera ca aceste conexiuni au un efect negativ asupra performantei
datorita absentei diversitatii in conducere si datorita prezentei unei clasei superioare
22
omogene de directori, aratandu-se ca existenta unei diversitati de clase in conducere duce
la cresterea performantei firmei.
23
Cap. 2 Metodologie si Date
2.1 Metodologie
Exista cateva intrebari de cercetare in functie de care ne vom orienta demersul in
aceasta lucrare si care vor servi ca repere in analiza datelor. Putem porni de la intrebarea
cum s-au format directoratele interconectate, ca apoi sa vedem cine sunt personajele care
fac parte din ele si cum afecteaza acestea economia locala? O chestiune deosebit de
importanta aici este data de reteaua cea mai mare de oameni de afaceri din fiecare oras,
astfel suntem interesati de modul in care arata componentele principale ale retelelor din
fiecare oras si mai mult ne putem intreba daca sunt aceste componente principale utile in
explicarea mediului de afaceri local.
Pot fi intocmite cateva ipoteze care reies in urma acestor intrebari, si anume,
putem sa presupunem ca directoratele interconectate sunt formate pe baza intereselor
economice si acestea sunt formate din oameni de afaceri locali. Mai mult am putea spune
ca economia locala creste simtitor datorita acestor legaturi de afaceri. Fiind luate in
considerare numarul cazurile intrate in analiza presupunerea noastra este ca orasul Cluj
Napoca are densitatea cea mai mare si in plus orasele cu densitate mai mare au o
componenta principala mai mare.
Vor fi prezentate modurilor concrete in care pot fi analizate legaturile dintre
firme, conexiunile dintre directori deoarece departamentele de directori sunt deosebit de
importante in conducerea corporatiilor pentru ca sunt mecanismele principale de luare a
deciziei. Legaturile dintre acesti directori pot fi studiate prin analiza sociala de retea,
analiza ce cuprinde notiuni de baza din teoria grafurilor.
2.2 Grupuri in teoria grafurilor
Wasserman si Faust (1994) ne ofera cateva puncte de reper pentru care aceste
grafuri sunt utile in analiza sociala de retea. Astfel, teoria grafurilor ne ofera un vocabular
ce poate fi utilizat pentru a eticheta multe proprietati social-structurale, mai mult, ne ofera
operatiile matematice cu ajutorul carora aceste proprietati pot fi cuantificate si masurate.
In plus ofera posibilitatea de a demonstra teoreme despre grafuri si despre reprezentarile
24
structurii sociale. Putem spune ca grafurile ne ofera o reprezentare a retelei sociale ca un
model al sistemului social alcatuit dintr-un set de actori si legaturile dintre ei.
Elementele constitutive ale grafurilor sunt nodurile si liniile. Nodurile pot fi
considerate ca fiind actorii sociali iar liniile legaturile dintre acesti actori sau cum arata
Elouaer (2005) pentru o retea corporata nodurile sunt departamentele de conducere
individuale, iar liniile care le leaga sunt directorii care sunt membrii in mai multe astfel
de departamente. Pentru a realiza analizele asupra retelelor de firme va fi utilizat un
program binecunoscut in cadrul analizei de retea si anume UCINET, program cu ajutorul
caruia va fi masurata importanta acestor directorate interconectate. Pentru prezentarea si
alcatuirea graficelor va fi utilizat NetDraw. In plus pentru prelucrarea datelor au fost
utilizate cateva programe din pachetului Microsoft Office, care opereaza sub mediul de
operare Windows.
2.2.1 Terminologie
Pentru inceput vor fi utile cateva notiuni prezentate de Wasserman si Faust
(1994). Astfel un graf care nu are cercuri si nu are mai mult de o linie intre o pereche de
noduri se numeste graf simplu. Un graf cu un singur nod este trivial iar grafurile cu mai
multe noduri sunt nontriviale iar un graf cu un numar de noduri si fara linii intre ele este
un graf gol, pe cand un graf cu doua noduri intre care exista legatura este o diada, iar
daca avem trei noduri intre care exista legaturi avem de-a face cu o triada. De asemenea
putem lua un subset de noduri si sa consideram toate liniile dintre noduri in subset pentru
a construi ceea ce se numeste un subgraf generat de noduri, invers vorbim despre un
subgraf generat de linii. Apoi un termen important este cel de grad nodal adica vorbim
aici despre numarul de linii cu care este incident un nod. Densitatea unui graf este
proportia liniilor care exista in graf. Mai departe putem vorbi despre cale adica secventa
de noduri si linii care incepese si se sfarseste cu noduri, in care fiecare nod este incident
cu liniile care il urmeaza si il preced intr-o secventa. Lungimea unei cai este data de
numarul de aparitii al liniilor in acea cale. Putem spune despre un graf ca este conectat
daca exista o cale intre fiecare pereche de noduri din el. Distanta geodisica este cea mai
scurta cale dintre doua noduri, iar diametrul este lungimea celei mai mari distante
geodisice dintre o pereche de noduri.
25
Grafurile pot fi si directionate in cazul in care legaturile sunt orientate dinspre un
actor spre altul, dinspre un nod spre altul, si aici legaturile sunt numite arcuri si aici apare
o diferentiere intre gradele nodale in grade interne (numarul de arcuri care intra intr-un
nod) sau externe (numarul de arcuri care ies dintr-un nod).
In plus de cele spuse pana acum, voi lua in considerare si ideile prezentate de
Elouaer (2005) care arata ca felul in care un actor este incrustrat in retea ii ofera acestuia
atat oportunitati cat si constrangeri. Introduce in analiza sociologica a retelelor conceptul
de centralitate care este folosit pentru a caracteriza importanta si rolul unor anumiti actori
din retea prin analizarea pozitii lor in retea. Centralitatea unui nod intr-o retea sociala este
foarte importanta deoarece un actor cu rol central in retea poate fi cel care mediaza
transmiterea informatiei dintr-o parte a retelei in alta. Putem afirma despre un nod ca este
central intr-o retea daca indeplineste urmatoarele conditii: are un grad mare, este accesibil
si aproapte de alte noduri respectiv, se bazeaza pe mai multe distante geodisice (caile cele
mai scurte dintre noduri) intre perechi de alte noduri. O masura a centralitatii ar trebuii sa
aiba doua trasaturi:
1. Valoarea sa ar trebui sa indexeze scorul celui mai central nod ca fiind mai mare
decat scorul tuturor celorlalte noduri;
2. Ar trebui sa fie exprimat ca proportie a acelui exces din valoarea sa maxima.
In functie de aceste aspecte masurile centralitatii pot fi de doua feluri : pentru fiecare
firma (unitate de centralitate) si pentru intreaga retea (centralizarea retelei). (Elouaer,
2005).
Gradul centralitatii este vazut ca numarul de noduri de care un nod dat este legat
(Freeman, 1979 apud Elouaer, 2005) sau dintr-o alta perspectiva, mai complexa dupa
parerea mea, centralitatea actorului este in functie de cate legaturi are un actor si de cate
legaturi au actorii din vecinatate (Bonacich, 1987 apud Elouaer, 2005). In plus aceasi
autoare vorbeste despre closeness centrality (centralitate de apropiere) a unui nod i ce
caracterizeaza posibilitatea acestui nod de a ajunge la toate celelalte noduri din retea,
astfel ca un actor (nod) cu centralitate de apropiere mare tinde sa receptioneze
informatiile care trec prin retea foarte repede. Mai putem vorbi si despre betweenes
centrality care masoara gradul in care alti actori (noduri) trebuie sa treaca printr-un
anumit nod (actor) din retea pentru a isi putea conduce afacerile.
26
Ca si masuri ale retelei ne intereseaza densitatea care este masura legaturilor unei
retele si poate lau valori intre 0 si 1, si care este proportia numarului de legaturi existente
dintre toate legaturile posibile. Apoi centralitatea grafului care este legata de proprietatea
compactitudinii grafurilor adica un graf este compact daca distanta dintre perechile de
noduri este scurta. In sfarsit mai putem adauga coeficientul de grupare (clustering
coefficient), coeficient ce cuantifica cat de bine sunt conexati vecinii oricarei legaturi
dintr-un graf.
Pe langa toate acestea Elouaer (2005) introduce distinctia intre retelele corporate
(corporate networks) care sunt formate din legaturile dintre corporatii prin directoratele
interconectate, si retelele sociale (social networks) si anume legaturile dintre oameni prin
prisma faptului ca sunt in conducerea aceleasi firme. Astfel avem o dubla posibilitate de
analiza putand lua in considerare departamentele de conducere ale firmelor sau directorii
aflati in conducerea firmelor, in cadrul acestei lucrari fiind interesat de legaturile dintre
directorii care stau in bordurile de conducere a diverselor firme.
2.2.2 Subgrupuri
Mai departe voi aborda problematica subgrupurilor (sub-grafurilor) si pentru
inceput folosim abordare ce poate fi numita “de jos in sus”. Divizarea actorilor in grupuri
si sub-structuri poate fi un aspect foarte important pentru structura sociala, pot fi
importante in a intelege modul in care e posibil sa se comporte o retea. Sa stim cum este
incrustrat individul in structura grupurilor dintr-o retea e foarte important pentru a-i
intelege rolul astfel ca unii indivizi pot actiona ca poduri intre grupuri, altii pot sa isi aiba
relatiile doar in interiorul unui subgrup (locali sau interiori), unii actori pot fi parte a unei
elite puternic conectate si inchise iar altii sunt complet izolati de acest grup. Aceste
diferente a modului in care actorii sunt incrustrati in structura grupurilor din retea
influenteaza profund modul in care acesti actori vad societatea si mai comportamentele
lor (Hanneman si Riddle, 2005). Aceste sub-structuri putem sa le privim si “de sus in jos”
astfel ca sub-structurile sunt vazute ca fiind arii ale grafului care sunt foarte dense dar
separate intr-un anumit grad de restul grafului.
Abordarile de jos in sus au ca punct de pornire un grup mic, de baza de la care
vom putea obseva cat de dense sunt relatiile create si cat de mult pot evolua spre a crea o
27
structura densa si puternica sau, pe scurt, cum poate sa apara macro din micro. Aici ne va
fi utila notiunea de clica care mareste diada prin adaugarea de membrii ce sunt legati de
toti membrii din grup mai exact este un sub-set din retea in care actorii sunt legati mai
puternic, mai intens unii de altii, decat sunt legati de alti membrii din retea. Diada e cea
mai mica clica. Definitia formala spune ca o clica este numarul maxim de actori intre care
exista toate legaturile posibile, sintetic spus sub-grafuri maximum conectate-total
(Hanneman si Riddle, 2005).
Totusi exista clici in care nu toti membrii sunt la fel de puternic legati, astfel
putem gasi o definitie mai relaxata a clicilor aratand ca putem defini un actor ca fiind
membru al unei clici daca e conectat de toti ceilati membrii ai clicii la o distanta mai
mare de unu, fiind folosita de obicei lungimea distantei de doi, vorbim aici de n-clici, n
insemnand lungimea caii care permite sa existe o conexiune cu toti ceilalti membrii.
(Hanneman si Riddle, 2005).
Mergand mai departe vom lua in considerare cateva notiuni legate de abordarile
“de sus in jos”, astfel vom porni de la structura din retea ca intreg si vom cauta sub-
structurile ca si parti care sunt mai dense local decat reteaua ca intreg. Intr-un anumit sens
aceasta privire macro urmareste “punctele vulnerabile” sau “punctele slabe” in structura
mare a solidaritatilor din retea, iar aceste puncte slabe definesc linii de diviziune sau
clivaje in grupul mai mare si punctul pana la care pot fi descompuse in unitati mai mici.
Cu ajutorul acestei perspective putem surprinde dinamismul care opereaza la nivelul de
selectie al grupului si ne putem concentra asupra constrangerilor sub care actorii
construiesc retelele (Hanneman si Riddle, 2005).
In acest sens mai departe vom vorbi despre componentele unui graf si mai in
detaliu ma va interesa componenta principala. Componentele unui graf sunt sub-grafuri
conectate in interiorul lor dar care nu sunt conectate cu alte sub-grafuri si daca un graf
contine mai multe sub-grafuri izolate, acestea sunt componente iar pentru noi cele mai
interesante componente sunt acelea care despart reteaua in parti diferite, fiecare astfel de
parte avand mai multi actori intre care exista legaturi. Dar cum aflam noi care este
componenta principala, componenta care contine cel mai mare numar de actori din retea?
Pentru aceasta vom folosi punctele de taiere adica acele puncte (actori) care daca ar fi
extrase din retea structura ar fi divizata in parti neconectate, deci vorbim aici despre
28
actori cu un rol esential in cadrul retelei care pot fi intermediari intre grupuri ce fara
interventia lor nu ar fi conectate. Diviziunile create de punctele de taiere se numesc
blocuri si putem sa gasim aceste blocuri in retea prin localizarea punctelor de taiere si
evident putem gasi astfel si componenta principala care este gandita ca avand un rol
deosebit de important in orice retea. Pentru a completa cele spuse pana acum avem
nevoie si de factiuni iar pentru a intelege ce sunt acestea, facem un exercitiu de
imaginatie si ne inchipuim o societate in care fiecare persoana este legata puternic de toti
ceilalti membrii ai sub-populatiei din care face parte (deci toate sub-populatiile sunt
clici), si nu exista nici o legatura intre aceste sub-populatii (deci fiecare sub-populatie
este o componenta). In majoritatea populatiilor reale nu vom gasi aceste caracteristici,
totusi acest ideal tip a legaturile complete in interiorul sub-grupurilor si a lipsei complete
de legaturi intre aceste sub-grupuri e un punct important de referinta in cuantificarea
gradului de factionalizare al unei populatii. Daca vom lua toti membrii unei factiuni din
aceasta societate ideal tipica, si vom pune randurile si coloanele lor intr-o matrice de
adiacenta vom putea observa un pattern distinct de “blocuri-1” si “blocuri-0”. Toate
legaturile dintre actorii unei factiuni vor fi prezente si toate legaturile dintre actorii
diferitelor factiuni vor lipsi. (Hanneman si Riddle, 2005)
2.3 Date
Datele utilizate in aceasta lucrare se refera la firmele cele mai performante din
punct de vedere economic (masurat in special prin cifra de afaceri) din cele trei orase
mentionate la inceput si astfel avem pentru Cluj Napoca top 612 firme, Brasov top 500
firme respectiv Timisoara top 468 firme. Astfel am luat cele 300 de firme cu cea mai
mare cifra de afaceri din mai multi ani consecutivi incepand cu 2000, iar apoi pentru
aceste firme am folosit datele despre actionaratul lor in anul 2007, deci este o analiza
transversala si nu longitudinala. Am alcatuit cate o baza de date pe fiecare oras, in care
am urmarit sa surpindem legaturile de proprietate dintre firme mai exact suntem interesati
de persoanele care detin mai multe firme, sunt in conducerea sau sunt actionarii la mai
multe astfel de firme sau grupurile de oameni de afaceri care le controleaza. In analiza
datelor vom folosi UCINET pentru a genera grafice si tabele sugestive legate de ce s-a
spus mai sus. In urmatorul tabel vom prezenta numarul de directoratele interconectate
29
precum si numarul de membrii existenti in fiecare directorat interconectat in unitatile de
analiza:
Tab. 1: Directorate interconectate
Nr. Legaturi Brasov Cluj Timisoara
1 261 298 244
2 90 183 133
3 53 126 81
4 9 132 37
5 20 22 28
6 15 10 5
7 1 7 3
≥8 64 20 15
Total 513 798 546
In Tabelul 1 regasim numarul de legaturi pe care o persoana aflata in conducerea unei
firme le are diferentiat in functie de oras si am ales conform modelului lui Elouaer (2005)
sa facem o ordonare e numarului de legaturi de la una pana la opt sau mai multe deoarece
de aici incolo erau putine legaturile. Se poate observa ca cei mai mult indivizi au pana la
trei legaturi cu alti actionari/proprietari ai intreprinderilor, dar ca sa rafinam aceste
analize vom prezenta marimile medii ale bordurile de conducere diferentiat pe fiecare
oras:
Tab. 2: Marime bord
Brasov Cluj Timisoara
Marime medie bord 1.84 2.17 2.05
Abatere standard 1.75 1.71 1.15
Orasul Cluj Napoca are, in medie bordur-ile de conducere cu cei mai multi membrii,
urmat fiind de Timisoara si de Brasov, asta probabil si datorita faptului ca aceasta este si
ordinea in cea ce priveste numarul de cazuri intrate in analiza.
30
Cap 3 Prezentarea si discutarea/analiza rezultatelor empirice
3.1 Masuri ale centralitatii retelelor
In continuare vom utiliza indicatorii folositi in analiza de retea pentru a prezenta
si explica legaturile existente dintre membrii aflati in conducerea diferitelor firme. Primul
indicator este densitatea, adica proportia numarului de legaturi existente dintre toate
legaturile posibile, care este evident diferita in cele trei orase:
Tab. 3: Densitate
Brasov Cluj Timisoara
Densitate medie 0.0034 0.0016 0.0021
Avem in Tabelul 3 trei densitati destul de mici datorita numarului mare de cazuri
intrate in analiza, orasul Brasov avand, dupa cum se poate observa, densitatea cea mai
mare urmat fiind de Cluj si apoi Timisoara. Aceste valori relativ mici ne arata existenta
unui numar destul de mic de legaturi intre actionarii si proprietarii diferitelor firme.
Continuam cu analiza centralitatii in cele trei orase spre a observa numarul de indivizi de
care un anumit individ este legat, astfel vom fi interesati sa aflam centralitatea medie a
fiecarui oras si anume:
Tab. 4: Centralitate
Brasov Cluj Timisoara
Centralitate medie 3.474 2.499 2.277
Si in Tabelul 4 centralitatea medie cea mai mare apare in cazul Brasovului urmat
de Cluj si Timisoara, deci in Brasov un individ (actionar sau proprietar) este legat im
medie de alti trei indivizi alaturi de care se afla in conducerea diverselor firme, in Cluj un
individ are legaturi cu alti doi indivizi, la fel fiind si in cazul Timisoarei. Apare aici si o
diferenta evidenta intre cele trei orase in ceea ce priveste centralitatea maxima, daca
centralitatea minima este 1 peste tot, centralitatea maxima difera, Brasovul avand un
numar maxim de 24 de legaturi intre actionari, Clujul un numar maxim de 16 legaturi
intre actionari, pe cand Timisoara are maxim 13 legaturi intre actionari deci orasul
Brasov prezinta cea mai putenica centralitate.
31
Mai departe vom genera un tabel comparativ cu centralitatile de apropiere ale
oraselor pentru a ne da seama de capacitatea unui actor de a ajunge la toti ceilati actori
din retea. In Tabelul 5 diferentele se pastreaza si aici si putem observa ca orasul Brasov
are centralitatea de apropiere cea mai puternica foarte apropiata de 0.2 urmat fiind de
Timisoara cu 0.183 si Cluj cu 0.126 astfel ca in medie in Brasov un actor are centralitatea
de apropiere cea mai mare si il ajuta sa aiba cele mai multe din informatiile care trec prin
retea comparativ cu celelalte orase.
Tab. 5: Centralitate de apropiere
Brasov Cluj Timisoara
Centralitatea de a
propiere medie 0.196 0.126 0.183
Urmeaza, rezultatele pentru betweenes centrality din unitatile de analiza:
Tab. 6: Betweenes centrality
Brasov Cluj Timisoara
Media Betweenes
centrality 0.064 0.825 0.100
Aici (Tabelul 6) avem o schimbare si observam ca media betweenes centrality este cea
mai mare in Cluj urmata de Timisoara si Brasov, avem teoretic o inversare a ceea ce am
vazut prin ceilalti indicatori. Practic lucrurile raman la fel, astfel ca gradul in care alti
actori (noduri) trebuie sa treaca printr-un anumit nod (actor) din retea pentru a-si putea
conduce afacerile este cel mai mare la Cluj. Acest lucru este destul de interesant si ar
putea sa aiba ca explicatie specificul acestui oras si marimea retelei despre care vom
vorbi mai tarziu.
Inchei prezentarea acestei serii de indicatori cu coeficientul de grupare care arata
astfel in cele trei oras:
Tab. 7: Clustering
Brasov Cluj Timisoara
Coeficientul de
grupare mediu 0.459 0.403 0.565
In Tabelul 7 putem observa cat de bine sunt conexati vecini oricarei legaturi dintr-un
graf, in cazul nostru puterea legaturii dintre actionarii si proprietarii diferitelor firme care
32
se afla in legatura, Timisoara avand cele mai puternice legaturi in acest sens lucru ce ar
putea fi explicat prin faptul ca aici directoratele interconectate se bazeaza intr-o mai mare
masura pe legaturi de familie.
Sumarizand pana aici putem spune ca dintre cele trei orase Clujul are reteaua de
directorate interconectate cu cea mai mica densitate. Mai departe ar trebui sa vedem care
sunt explicatiile acestor valori si sa tinem cont de posibilul profil economico-istoric al
fiecarui oras si de modul in care sunt formate aceste relatii intre diferitii proprietari si
actionari ai diferitelor firme.
3.2 Subgrupuri in cele trei retele
Subgrupurile prezinta cativa indicatori utili pentru fiecare oras in parte si vom
incepe cu clicile, unde gasim in fiecare din cele trei orase urmatorul numar de clici de cel
putin 3 persoane:
Tab. 8: Clici
Brasov Cluj Timisoara
Nr. de clici 64 140 82
Observam in Tabelul 8 ca orasul Cluj Napoca are de departe numarul cel mai mare de
clici de cel putin 3 persoane, urmat fiind de Timisoara si Brasov, deci in Cluj exista 140
de clici in care se afla cel putin trei actori ce au legaturi complete intre ei pe cand in
Brasov numarul acestora este de 64 iar in Timisoara de 82. Acest lucru in sine nu ne
spune prea mult asa ca va trebui sa relaxam putin analizele si sa vedem ce gasim legat de
n-clici in datele noastre:
Tab. 10: N-clici
Brasov Cluj Timisoara
Nr. de n-clici 53 130 80
Avem in Tabelul 10 distributia n-clicilor iar in cazul in care n este egal cu 2, Clujul
ramanand orasul cu cele mai multe clici, urmat de Timisoara si Brasov practic ordinea
pastrandu-se, astfel am facut clicile mai inclusive si datorita relaxarii definitiei avem clici
maxime mai putine deci avem sub-grupuri mai mari si mai putine.
33
Continuam cu abordarilor de „sus in jos” a sub-grupurilor din retele, punand
accent pe componente si vom identifica in cele ce urmeaza blocurile din cadrul fiecarei
retele:
Tab. 11: Blocuri
Brasov Cluj Timisoara
Nr. de blocuri 197 297 211
Ceea ce am observat in cadrul abordarilor de „jos in sus” ramane valabil si in cazul
acestor abordari de „sus in jos”, si rezulta din Tabelul 11 ca avem asadar in Cluj numarul
cel mai mare de blocuri; acest oras fiind urmat de Timisoara si apoi Brasov.
Toate aceste marimi nu sustin ipoteza conform careia Clujul este un oras, per
ansamblu, cu o retea de oamenei de afaceri mai densa, totusi putem anticipa putin si vom
observa ca orasul Cluj are cea mai mare componenta principala dintre cele trei orase
intrate in analiza, iar aceasta marime duce la o densitate sporita. Astfel, in Cluj chiar daca
valoarea indicelui de densitate este mai mica o mare parte din acesta provine din
legaturile inter-bord (si nu intra-bord), acest lucru fiiind sugerat si de coeficientul de
grupare (clustering coefficient). Deci ipoteza conforma careia Clujul are cea mai mare
densitate, per total, nu se confirma.
3.3 Componentele principale
In continuare vom folosi o lentila mai puternica si vom intra mai mult in miezul
retelelor noastre si astfel vom cauta sa identificam componentele principale din fiecare
oras, ca apoi sa explicam componenta si alcatuirea fiecareia, sa tragem concluziile
necesare si incercam o comparatie intre ele. Pentru a identifica componenta principala
trebuie sa ne uitam in date ca sa observam blocul cu numarul cel mai mare de indivizi.
3.3.1 Cluj
Componenta principala este un tablou sugestiv in cea ce priveste importanta
actorilor din retea deoarece contine indivizii care au cele mai multe legaturi, au un rol
central in retea, si despre care putem sa presupunem ca detin cele mai multe tipuri de
capital, nu doar pe cel financiar. La nivel speculativ, tinand cont de masuratorile de mai
34
sus, putem spune ca ar trebui sa avem in Cluj componenta principala cea mai mare dintre
cele trei orase. In cele ce urmeaza voi prezenta componente principale diferentiat pentru
fiecare unitate de analiza si voi incerca sa explic cine sunt actorii care intra in aceste
componente, care este rolul lor si care sunt cauzele constiutuirii lor intr-o retea. Pentru
aceasta vom ulitiza NetDraw, un program ce genereaza un grafic sub forma de graf al
retelei si astfel putem vizualiza legaturile existente intre nodurile care construiesc reteaua
(componenta principala din retea, in acest caz). Vom incepe cu reprezentarea retelei din
Cluj Napoca pe care o putem regasi in Figura 1.
Fig. 1: Componenta principala a retelei din Cluj
Figura 1 prezinta componenta principala din Cluj Napoca, mai exact o retea
deosebit de interesanta si de sugestiva chiar la prima vedere, compusa din 56 de actori si
in care putem observa o impartire in cateva sub-grupuri care sunt atasate grupului central
prin una sau mai multe legaturi, deci avem un grup central si cateva grupuri periferice
care par sa graviteze in jurul acestuia. Putem observa ca in acest grafic nodurile sunt
35
reprezentate in doua culori, cu rosu am ales sa reprezint blocurile si cu albastru punctele
de taiere in lipsa carora aceste blocuri ar deveni componente izolate. Astfel, identificam
un numar de 15 blocuri care sunt insotite de 11 puncte de taiere. Aceste blocuri formate
au o importanta deosebita in cadrul retelei din acest oras, in special blocul central format
printre altii de cativa din oamenii care se afla in topurile financiare din Cluj.
Descrierea densa a acestui teren este importanta pentru a vedea modul in care se
leaga acesti oameni de afaceri intre ei (prin intermediul firmelor pe care le detin in
comun) si pentru a evidentia procesul de imburghezire care caracterizeaza acest oras in
felul in care a fost acesta descris in primul capitol. Urmarind pas cu pas descrierea care
urmeaza, ne putem face o idee mai clara despre modul in care este constituit mediul de
afaceri clujean si despre procesele care stau la baza formarii legaturilor dintre acesti
oameni de afaceri.
Astfel ii avem pe Stefan Vuza,un tanar bine educat in spiritul capitalist, care este
considerat a fi cel mai bogat om din Cluj, si a carui avere este inca in crestere detinand
afaceri in industrie prin controlarea grupului Serviciile Comerciale Romane (SCR) si a
altor afaceri in domeniul imobiliar, si a unei firme de avocatura considerate a fi printre
primele 10 la nivel national, in acest sens e destul de evidenta pozitionarea sa in
componenta principala ca punct de taiere cu rol hotarator in cadrul acestei retele.
Imfluenta sa in mediul de afaceri clujean (si nu numai) este una ridicata prin prisma
firmelor pe care le detine, SCR fiind cel mai puternic grup industrial din Romania,
conform revistei Capital, care e alcatuit din: Chimcomplex SA Borzesti, Somes SA Dej,
Contactoare SA Buzau, Sinterom SA Cluj-Napoca, UZUC SA Ploiesti, Caromet SA
Caransebes, Iasitex SA Iasi, Nova Textile Bumbac Pitesti, A1 Impex SRL Cluj-Napoca,
EUROHOUSE SRL Piatra-Neamt, A2 IMPEX SRL Ploiesti, UZUC Proiect SRL
Ploiesti, A4 IMPEX SRL Borzesti, A5 IMPEX SRL Caransebes, deci SCR are investitii
in diverse locuri din tara. Este un personaj important si datorita afacerilor facute cu statul
prin care a achizitionat intreprinderi mari pe care le-a relansat precum Contractoare
Buzau, sau ca sa venim mai aproape Sinterom Cluj-Napoca, Tehnofrig Cluj-Napoca, in
principiu firme foste socialiste incadrandu-se astfel in patternul de privatizare ”de sus”
(Szeleny si King, 1995) specific pentru Romania prin care piata e liberalizata si
intrepinzatorii preiau de la stat colosii industriali si statul le sterge eventual datoriile,
36
lucru care se intampla si in cazul acesta si mai mult putem integra aici si viziunea lui
Stark (1996) si obervam o forma de capitalism construita cu “ruinele” socialismului si nu
pe aceste “ruine”. SCR poate fi considerat un grup de afaceri deoarece contine seturi
separate de firme dar care sunt legate intre ele din punct de vedere formal sau informal si
datorita faptului ca acest grup domina un anumit segment de piata, cum am mentionat
mai sus, segmentul industrial. Pe de alta parte, firmele lui Vuza sunt mai degraba
orientate spre productie, lucru caracteristic pentru Transilvania. Pare a fi un personaj
controversat datorita ascensiunii lui, averii lui estimate undeva peste 410 de milioane de
dolari (desi omul de afaceri sustine ca aceasta este mai mare) si datorita afacerilor facute
cu statul asupra carora planeaza unele suspiciuni, totusi rolul sau central in reteau noastra
nu poate fi contestat si este intarit de calitatea lui de punct de taiere ce mediaza intre
clusterele formate in mediul de afaceri, si intre firme, cu observatia ca in Cluj relatiile
dintre firme sunt bazate in primul rand pe relatiile dintre oamenii care conduc aceste
firme. Putem vorbi de asemenea despre directorate interconectate in sensul ca Vuza este
actionar si proprietar la o multime de firme, dintre care cateva le-am enumerat putin mai
sus. Vuza este, asa deci, un actor incrustrat in sensul lui Granovetter (1985) in mediul
social si economic din care face parte.
Daca ne uitam pe componenta principala putem sa constatam ca aceasta este ca o
harta a mediului de afaceri clujean, harta care este structurata de punctele prezente pe ea,
si pe acasta harta il gasim in continuare pe Horia Ciorcirla, un alt personaj deosebit de
puternic din punct de vedere financiar, al doilea milionar in dolari dupa Vuza, avand
afaceri in domeniul imobiliar si bancar, fiind printre altele actionar, presedinte al
Consiliului de Administratie BT si mai mult, unul dintre membrii fondatori ai Bancii
Transilvania. Aceasta pozitie de presedinte la BT s-a dovedit a fi una deosebit de
importanta deoarece actualmente Banca Transilvania a ajuns sa fie in intre primele 5
banci din Romania. Grupul BT detine: BT Asigurari, BT Asset Management, BT Direct,
BT Leasing, BT Securities si Compania de Factoring si la acestea se poate adauga 25%
din compania de asigurari Asiban, si tot lui Ciorcila datorandu-i-se trecerea la BT a
bancherului Robert Rekkers (despre care vom vorbi putin mai tarziu). Omul de afaceri
clujean detinea de asemenea mai detine compania Maestro Com, care face comert cu
alimente, este asociat cu Dorel Goia in firmele de constructii Omniconstruct si
37
Proficonstruct si in parteneriat cu Dorel Goia si cu Ovidiu Turcu in Lambda Impex, o
companie de leasing imobiliar, apoi cu Dorel Goia, Horia Ciorcila a initiat si compania de
distributie KTD Service. Presedintele Bancii Transilvania mai detine si compania
Mamaruta, inregistrata in comuna Luna (conform hotnews.ro). Vedem ca este si el
implicat in multe firme, imobiliarele constituind o preocupare de baza a acestuia si a
grupului din care face parte (alaturi, pe langa altii, de Goia si Turcu). Astfel, putem si
aici sa ne intoarcem la Mizruchi (1996) cu directoratele interconectate care apar in
momentul in care o persoana afiliata unei organizatii ocupa un loc si in conducerea
(consiliul de administratie) al unei alte organizatii, lucru evident si in cazul acestui actor.
Trebuie punctat si faptul ca este si el unul din membrii fondatori ai Astral o firma
deosebit de influenta la nivel local si care a fost ca o trambulina atat pentru el cat si
pentru ceilalti membrii fondatori. In ceea ce priveste incrustrarea in structurile sociale si
economice si politice Ciorcila declara intr-un interviu pentru Saptamana Clujeana „In
pietele mult mai dezvoltate, factorul politic lucreaza in congruenta cu cel economic;
politicienii tin seama de interesele tarii, de interesele companiilor; multe tari evoluate din
vest au politici protectioniste; practic, intr-un mediu foarte concurential, exista totusi un
interes major al politicienilor fata de mediul de afaceri al tarii respective.”, totusi se arata
nemultumit de situatia din Romania, unde considera ca exista un dialog doar la nivel
minim intre factorul politic si cel economic. Vom putea observa ca si aici vorbim de un
grup de afaceri, asa-numitul Grup BT, controlat de Ciorcila, alaturi de alti oameni de
afaceri, un grup bancar extrem de puternic pe piata locala (mai ales ca vorbim de singura
banca cu sediul in Cluj Napoca si construita exclusiv cu capital autohton) si nu numai,
grup care este practic institutie de finantare si pentru alte firme ale omului de afaceri
clujean. Ne intoarcem aici la intelegerea acestor grupuri de afaceri in contextul unui
sistem concret de interrelationari intre furnizorii organizationali, consumatori, regulatori
si intermediari ce opereaza intr-o sfera institutionala (Guillen, 2001 apud Granovetter,
2005) deci aceste grupuri de afaceri apar si pentru a rezolva probleme legate de firme dar
si pentru a mobiliza resursele.
Continuam cu Dorel Goia un personaj controversat aflat de asemenea in topul
celor mai bogati oameni din Cluj, avand afaceri imobiliare si in industria alimentara, si
detinator al pachetului majoritar de actiuni la Tehnofrig. La toate acestea putem adauga
38
ca este si actionar la Banca Transilvania, si atunci apare mai evident de ce este legat in
reteaua noastra de Ciorcila, este cum spuneam, si el unul din membrii Grupului BT. Este
un fost profesor de istorie care a renuntat la catedra pentru a patrunde in lumea afacerilor.
Ca sa continuam conturarea mediului de afaceri din Cluj, putem arata ca Goia este si el
unul din fondatorii Astral, si mai mult decat atat a detinut o perioada functia de presedinte
al Rotary Parc, unul dintre cluburile oamenilor de afaceri din Cluj, care reuneste un
numar important de astfel de oameni, de aici si influenta lui Goia la nivel local este una
destul de puternica. Putem identifica apoi relatia acestuia cu Vuza prin intermediul
Tehnofrig Cluj Napoca, societatea pe care a cumparat-o de la cel dintai, alaturi de
Ciorcila. La acestea mai putem adauga faptul ca este actionar la SC Metalo-Chimice,
firma care are interese in managmentul Sinterom, apoi interesele sale sunt si in jurul
Antreprizei de Constructii si Instalatii o firma de constructii puternica pe piata locala. In
plus el este unul din membrii fondatori al Hermes Bistrita si al grupului Maestro, un
importator de mezeluri foarte important in Transilvania, detine Parc Invest (compania
care administreaza restaurantul Chios), Profi Construct, Omniconstruct, Parc Serv si
KTD Service. Dorel Goia este asociat alaturi de Vasile Leordean prin societatea Leotex
in LCS Imobiliar, ce are in administrare terenul fostei fabrici Flacara-LCS Conf, din
apropierea Pietei Mihai Viteazu. Afacerile imobiliare sunt deosebit de importante si
pentru Goia, pe langa cele prezentate mai sus, el detinand actiuni si la Colina Edil (alaturi
de Dan Serban si Gicu Gansca), un ambitios proiect imobiliar, Dej Imobiliar (tot alaturi
de Dan Serban), Magis Invest sau SPO Invest. Unele dintre aceste nume le-am putut
vedea si mai sus in dreptul celorlalti doi oameni de afaceri prezentati si incet incet
construim o harta tot mai clara a legaturilor dintre firme realizate cu ajutorul
directoratelor interconectate in care sunt implicati acesti oameni de afaceri clujeni.
Relatiile sociale se dovedesc si aici extreme de influente in ceea ce priveste
comportamentul acestui om de afaceri deci putem afirma ca si aici avem de-a face cu un
comportament economic incrustrat social.
Apoi pe filiera Ciorcila, Goia vine si Ovidiu Turcu un alt om de afaceri deosebit
de influent la nivel local care are afaceri in domeniul auto, imobiliare si industrie.In
reteaua noastra este punct de taiere lucru care ii confirma importanta in cadrul retelei si
sustine punctul de vedere conform caruia ultimul loc in cadrul Top 300 Capital, nu este
39
neaparat locul pe care acest om de afaceri il merita. Turcu a pornitin 1997 cu Service
Automobile Turda SA, si mai detine Astraauto (comert cu masini), Auto Venezia (dealer
auto pentru Fiat si Alfa Romeo), Ro Trucks (comert cu camioane Renault) si are actiuni
la Iatsa companie ce produce subansambluri pentru Dacia Renault. La fel ca si ceilati
oameni de afaceri prezentati, a intrat si el pe piata imobiliara prin Tempus Invest. In
portofoliul lui Ovidiu Turcu se mai afla companiile Agapia, Dacoluci Mangalia si
Metwooplast, carora li se adauga firmele de comert Vaolidia Impex, Gustibus si Lambda
Impexe. Una din cele mai importante achizitii ale omului de afaceri este fabrica de carton
Mucart din Cluj Napoca, o fosta inteprindere socialista, care avea unele datorii destul de
mari astfel ca a fost nevoit sa o scoata la licitatie, dar la aceasta licitatie Turcu s-a inscris
cu Dacia Service Cluj, una din companiile sale, si astfel a redobandit controlul asupra
Mucart. Este de asemenea asociat la Terra Napocensis alaturi de Ioan Sima si Mircea
Hossu. Pe langa acestea Turcu este actioanar si la Tehnofrig, ACI sau Metalo-Chimice,
alturi de Goia si Ciorcila, cei trei detinand destul de multe afaceri in comun si fiind
recunoscuti ca buni prieteni motiv pentru care au fost numiti de presa “Tridentul”.
Avem de-a face aici evident cu un grup de afaceri bine inchegat a carui sursa de formare
este prietenia dintre cei trei Coricila, Goia si Turcu. Afacerile acestora sunt bine
incrustrate in structurile sociale a orasului in care isi desfasoara cea mai mare parte a
activitatii, asta si datorita legaturilor politice si economice pe care si le-au creat cu diversi
actori din reteaua noastra si nu numai, printe care ii putem aminti: fratii Octavian si Calin
Buzoianu, membri ai partidului ApR, si detinatori ai hotelului Opera Plaza si a fabricii de
dulciuri Feleacul (printer altele), Stefan Vuza, de la care au preluat Tehnofrig, Sorin
Ghite, implicat la Astral si fondator si el al Bancii Transilvania, Claudiu Silaghi aflat si el
in conducerea Grupului BT, Sorin Dan, proprietarul hotelului City Plaza, fost membru al
grupului BT, Marius Chirea, fondator si el al Bancii Transilvania si care detine compania
de investitii imobiliare Arcada Group, Marius Nicoara, presedintele Consiliului Judetean
Cluj. Directoratele interconectate sunt prezente datorita implicarii fiecaruia din cei trei in
conducerea mai multor intreprinderi, mai ales prin prisma grupului BT care pare a fi
responsabil de controlarea a foarte multor afaceri ce au loc la nivel local, toti acestia, si
nu numai ei, fiind puncte cheia pe harta afacerilor clujene, care se poate modifica in
functie de interesele si “miscarile” lor.
40
Tot in centrul retelei mai identificam un nod important reprezentat de Urasi Bela,
un alt personaj foarte important in mediul de afaceri clujean, care se afla deasemenea in
topul celor mai avuti clujeni detinad afaceri in domeniul imobiliar si bancar si fiind
implicat in fondarea unor firme ce au avut deosebit succes la nivel local, Banca
Transilvania si Astral, prin aceasta fiind legat si de actorii de mai sus. Este un personaj
destul de interesant avand in vedere ca a reusit sa ajunga in top pornind de jos de la
meserii precum tehncian sau sofer de taxi. Putem observa ca in retea el este si un punct
de taiere astfel fiindu-i confirmat rolul foarte important pe care il are in aceasta retea prin
capitalul financiar si social datorat notorietatii firmelor la care este actionar. Pe langa cele
amintite mai putem spune ca Urasi este actionar si la IMO Finance, deci atractia pentru
imobiliare este evidenta si in cazul sau. Urasi are si el legaturi, dupa cum reiese si din
graficul din figura 1, cu Goia, cu Ciorcila, cu Vuza, si cu alti oameni de afaceri foarte
influenti, fiind evidenta prezenta sa intr-un grup de afaceri, conexiunile stabilite
permitandu-i sa fie in bord-urile de conducere a mai multor firme clujene si fiind un
punct de legatura intre sub-graful din care face parte si alte sub-grafuri (blocuri) formate
din oameni de afaceri despre care anticipez ca isi desfasoara activitatea in alte domenii.
Continuam cu un alt element cheie din reteaua noastra si anume Pop Baldi
Nicolae, si acesta unul din membrii fondatori ai Astral Telecom si care a beneficiat
substantial de pe urma cumpararii acestei firme de catre americanii de la UPC, astfel
intrand si el in topul celor mai bogati oameni de afaceri clujeni. A intrat si el in afaceri
imobiliare si in acest sens este asociat cu Valentin Nicola si cu Bela Urasi intr-un proiect
imobiliar dezvoltat in centrul orasului Cluj Napoca prin care detine caldirea fostului OJT
In plus detine cladirea de birouri City Business Center pe care a achizitionat-o prin
intermediul firmei sale Terimob Invest. La acestea mai putem adauga (conform Ziua de
Cluj) si cateva afaceri in turism si agrement si firma Carpia detinuta alaturi de Radu Ster,
un alt milionar. Nu putem sa nu obervam ca si Pop Baldi este un punct de taiere in
reteaua nostra care leaga diferite blocuri (sub-grupuri) si a carui rol este de asemenea
important in reteaua de afaceri clujene datorita implicarii sale in diverse afaceri si in
bordu-rile de conducere a mai multor firme, ca proprietar sau actionar. Incrustarea sa in
structura relatiilor sociale e verificabila prin intermediul legaturilor sale cu ceilalti
oameni de afaceri care se pare ca sunt destul de consistente.
41
Mergand mai departe pe aceasta harta imaginara a oamenilor de afaceri clujeni
ajungem la Patrahau Ionut, un alt membru important al Grupului BT, care actualmente
este director general adjunct al Bancii Transilvania (unde a venit in 2002) deci face parte
dintr-un grup de afaceri extrem de influent la nivel local, aflat intr-o continua extindere.
Acesta detine si alte functi importante fiind membru in Consiliul de Administratie al SIF
Banat-Crisana. Anterior a ocupat o functie de conducere si in filiala din Romania a bancii
olandeze ABN Amro, acesta (alaturi de Rekkers) fiind unul din motivele succesului si
cresterii Bancii Transilvania. Decizia sa de a trece la BT a avut pe langa motivele
financiare si alte motive sociale, pe care el le recunoaste voalat intr-un interviu acordat in
5 ianuarie 2007 ziarului Gardianul unde afirma ca: “bancile straine nu au unde sa mai
vina, deoarece piata bancara din Romania este deja saturata”. Putem vorbi si in cazul
acesta de directorate conexate deoarece este si el membru in conducerea mai multor
institutii financiare.
Grupul BT se dovedeste a fi unul dintre cei mai important jucatori pe piata
afacerilor din Cluj Napoca, asta si datorita lui Robert Rekkers, directorul general al
Bancii Transilvania, care are un traseu oarecum asemanator cu cel a lui Patrahau pentru
ca a ajuns si el in 2002 la Banca Transilvania de la ABN Amro unde a ocupa (ca si
Patrahau) o functie de conducere. Aducerea celor doi s-a dovedit a fi o miscare foarte
buna in lumea afacerilor pentru Ciorcila (presedintele bancii) deoarece experienta
acestora a adus beneficii majore Grupului BT si institutiei financiare de baza de la care a
pornit grupul, care actualmente este intre primele cinci banci din Romania, dupa venirea
acestora pana acum banca majorandu-si valoarea de la aproximativ 80 milioane euro la
peste 1.2 miliarde euro (conform Ziarului Financiar). Acesta pe langa functia detinuta
este si actionar la Banca Transilvania aceasta facandu-l unul dintre cei mai bogati
bancheri clujeni averea lui fiind esitimata la peste 10 milioane euro.
Uitandu-ne pe aceasta “harta” vedem ca de Ulrasi este legat Sorin Dan. Sorin Dan
face parte si el din elita financiara clujeana, detinand actiuni la bursa si figurand in topuri
la categoria 10-12 milioane de euro. Este si el bine incrustrat in reteaua noastra si are in
portofoliul sau Central Plaza si City Plaza, care este considerat a fi cel mai elegant hotel
din Cluj, lucru posibil datorita faptului ca a fost si el un actionar al Bancii Transilvania si
cu banii obtinuti pe actiunile vandute a reusit sa faca aceasta investitie. Pe langa aceasta
42
este cel care a construit si inaugurat City Business Central si mai detine si Transilvania
Development firma care administreaza afaceri in domeniul imobiliar si cu ajutorul careia
intentioneaza sa construiasca un cartier de 1000 de locuinte. Mai mult omul de afaceri a
achizitionat si pachetul majoritar de la Clever Media, companie care editeaza Ziua de
Cluj. Este evident ca putem vorbi si in cazul sau de directorate interconectate, ocupand
diverse pozitii in mai multe firme si mai mult face parte si din anumite grupuri de afaceri
de care este legat prin Ulrasi, dupa cum reiese din figura 1.
Ca o confirmare a importantei Grupului BT este faptul Tarcea Nicolae este
reprezentantul Bancii Transilvania in Consiliul de Administratie al echipei de fotbal
Universitatea Cluj. Totusi aceasta colaborare nu s-a dovedit a fi benefica si in urma unor
declaratii Tarcea a fost exclus din acest consiliu de administratie. Peste toate acestea este
totusi de retinut puterea financiara a grupului BT care a investit si in fotbal. In plus este si
acesta actionar la BT detinand un post de Director Executiv in Comitetul de Management
al Bancii Transilvania.
Daca ne uitam cu atentie in acel cluster central din componenta principala gasim
si un nume cunoscut pentru clujeni, cel al lui Marius Nicoara. Aici vedem cum se
incrusteaza in structurile sociale si politice componenta economica, datorita faptului ca
acesta este Presedintele Consiliului Judetean Cluj. Acesta detine numeroase terenuri si
imobile, care il plaseaza si pe el in topul celor mai bogati clujeni, dar mai presus de asta
este si el actionar la Banca Transilvania unde este de alfel si membru fondator, si vedem
aici foarte clar cum se impleteste economicul cu politicul. Pe langa acestea grupul de
firme pe care il controleaza Nicoara, Complexit detine actiuni la SC Cambio, SC
Rombuilt, SC Comer, firme ce se ocupa de comert, acestor actiuni si celor de la BT
datorandu-li-se cea mai mare parte din averea sa. O alta parte din grupul Compexit este
Seul Auto, o firma de service auto, prin care a achizitionat o mare parte din spatiile
Sucursalei Pentru Reprezentare si Protocol, aflate pe str. Dorobantilor din Cluj Napoca,
vedem din nou aici intruziunea politicului in economic. Pe langa aceasta, in parteneriat cu
Razvan Rotta si Dan Palaghean, a devenit dealer auto pentru cateva marci importante de
automobile. La nivel speculativ pot spune ca cel mai probabil si datorita acestor legaturi
stabilite prin Nicoara, actionar si conducator la multe firme si institutii, intre mediul
social, politic si cel economic Grupul BT a devenit atat influent si important la nivel local
43
(si nu numai) fiind foarte bine incrustat in stracturile sociale asta insemnand dupa
Granovetter (1998) ca are un rol decisiv in ceea ce priveste utilitatea relatiilor personale
concrete si structurii acestor relatii in generarea de incredere si descurajarea abuzului pe
piata economica.
Un alt nod important in reteaua noastra este reprezentat de Jeican Constantin a
carui domeniu de activitate se leaga din nou, surprinzator sau nu, de Grupul BT, el fiind
presedintele BT Asigurari, companie la care este si actionar si membru al Consiliului de
Administratie. Pe langa aceasta functie este si unul dintre actionarii de la SC Sistec SRL,
companie vanduta firmei olandeze RTC Holding BV. Importanta sa in reteaua noastra
este confirmata de faptul ca este punct de taiere, si in lipsa sa legaturile dintre unele
blocurii (sub-grafuri) nu ar fi posibile. Cu fiecare personaj din retea ce este prezentat, ne
dam seama ca Grupul BT este unul dintre cele mai puternice grupuri de afaceri din Cluj
(si nu numai), si cei legati de acest grup detin astfel o importanta influenta in modelarea
peisajului de afaceri local. Tot aici putem vorbi si despre Claudiu Silaghi, un membru al
Consiliului de Administratie in cadrul Bancii Transilvania, si totodata membru fondator
al BT, un personaj binecunoscut in mediul bancar si care se afla in topul celor mai bogati
clujeni. Este de asemenea membru fondator al societatii de asigurari SAR Transilvania,
care actualmente se numeste BT Asigurari. Mai mult Silaghi a intrat si pe piata auto fiind
concesionar pe Transilvania a marcii Exxon prin firma sa Star Lubricants. Spre a
completa peisajul putem spune si despre Grigore Gabriela ca este membra a Consiliului
de Administratie al BT, pe laga aceasta ea detinand si functia de Director General al SIF
Banat-Crisana prin care este si membra in Consiliul de Administratie al Romania Combi
SA (firma care se ocupa de taxe vamale si de transport) si IMAR SA (firma producatoare
de mobila). Avem creioanata pana acum o retea foarte vasta de oamenei de afaceri,
politicieni si economisti care aduc Grupului BT prestigiul de care se bucura actualmente,
facand ca actiunea acestui grup de afaceri sa fie bine incrustrata in structurile sociale
existente.
Un alt personaj controversat, (cel putin in presa) este Iosif Pop, cel care conduce,
alaturi de alti fosti membrii ai grupului Astral, un grup financiar puternic cu interese
inclusiv in domeniul imobiliar, numit ImoFinance Cluj. Est si el unul din membrii
fondatori ai Bancii Transilvania si primul presedinte al acestei institutii, chair daca in
44
urma unui scandal a fost nevoit sa se retraga dintre actionarii BT. Totusi nu s-a desprins
total de Grupul BT, deoarece este actioanar la BT Leasing iar influenta sa in retea ramane
ridicata datorita faptului ca este punct de taiere astfel ca leaga clusterul central care
graviteaza in jurul BT de alte blocuri. Putem ramane tot in central retelei unde il gasim si
pe Poienaru Ioan Iosif si nu cred ca mai mira pe nimeni daca spunem ca este si acesta
unul dintre actionarii BT Leasing, deci membru al grupului BT, in plus detine hotelul
Athos din Cluj. Tot Poienaru a intrat in afaceri cu aparate de uz casnic prin societatea
Ronor, mai detine si M&M Oil, prin care comercializeaza combustibil. Este si el un
punct de taiere in componeta principala din Cluj la fel ca si Ciurchea Ioan Marius un alt
actionar la BT Leasing. De asemenea Ciurchea (majoritatea membrilor Grupului BT) are
interese imobiliare si astfel detine Arcada Grup. Tot la BT Leasing este actionar si
Uioreanu Horea Dorin un deputat din partea PNL pe Cluj. Si ca sa inchei structura de
actionari ai BT Leasing voi vorbi putin si de Nicoara Titus Liviu, fratele presedintelui
Consiliului Judetean Cluj, care s-a situat in trecut pe pozitia de conducator a filialei Cluj a
PNL si este alaturi de fratele sau actionar la unele din companiile care le detin in comun.
Componenta din Figura 1 mai contine cateva puncte de taiere despre care inca nu
am apucat sa vorbim, astfel ca interesul nostru in cele ce urmeaza se va concentra asupra
acestui lucru. Incepem cu Razvan Rotta directorul general al Compexit Trading Dealer
Autorizat Skoda, firma la care ii are alaturi ca asociati pe Marius Nicoara si Dan
Palaghian. Acest actor din reteaua noastra a pornit de la meseria de profesor pe care a
abandonat-o in schimbul afacerilor. Grupul Compexit este compus din Proton Auto si
Seul Auto, este asociat si la Top Car si Novo Trucks si pe langa aceste asocieri, Rotta mai
este legat si de Iosif Pop prin intermediul Districtului 124 Romania-Lions, o societate
caritabila din care fac parte cei doi oameni de afaceri. Pozitia sa de punct de taiere in
reteaua noastra il recomanda ca find un personaj foarte important asta si prin prisma
legaturilor sale si a numeroaselor firme din care face parte (in special din domeniul
automobilistic), si pare a fi si el incrustrat foarte bine in structurile sociale din care face
parte si aceasta componenta principala. Un ultim punct de taiere in reteaua noastra,
despre care inca nu am vorbit, este Paul Patrichi, fostul actionar majoritar al Novotech,
firma care se ocupa cu distributia pieselor de schimb de la rulmenti la curele de schimb si
totodata, alaturi de Rotta, Patrichi este si el detinator al firmei Novo Trucks.
45
Este evident ca avem de-a face cu o retea vasta in care exista legaturi puternice si
in centrul acestei retele sta Grupul BT, un grup alacatuit din personaje deosebit de
influente in peisajul de afaceri local si vorbim aici de oameni de afaceri, bancheri,
economisti, politicieni, deci cum spuneam la inceputul aceste lucrari este o imburghezire
de alt tip, bazata pe un capital cultural convertit si marketizat, care au reusit sa
construiasca un adevarat imperiu in domeniul bancar, ducand Banca Transilvania in topul
primelor cinci Banci din Romania. O mare parte dintre acesti oameni sunt membrii
fondatori ai Astral Telecom, o societate deosebit de influenta in economia clujeana si mai
mult putem observa ca multi dintre ei au acum afaceri in domeniul imobiliar si al
constructiilor, lucru ce vine in confirmarea profilului de productie de care este legata
zona Transilvania. Directoratele interconectate functioneaza bine in reteaua aceasta,
astfel ca putem observa ca marea majoritate a actorilor din aceste sub-grupuri ocupa
pozitii de conducere sau sunt actionari in diferite firme si institutii (cu precadere in
Grupul BT). Aceasta realitate economica este adanc incrustrata in structurile sociale, in
sensul pe care Granovetter (1985) il ofera acestui termen, deci ne referim aici la actori
care actioneaza in limitele pemise de mediul social in care isi desfasoara activitatea, dar
care au totusi o mare putere de decizie in acest cadru. “Campul de batalie” pe care
evolueaza acesti actori il constiutie piata economica locala si globala, o piata cu o
dinamica ridicata, despre care Krippner (2005) arata ca reprezinta relatii sociale
complexe deoarece tranzactiile au loc intre actori si sunt sociale deseori bazandu-se pe
relatii de familie sau prietenie si in acest sens, orasul Cluj Napoca fiind un adevarat
“laborator” in care se pot face studii datorita ritmului sau foarte mare de dezvoltare
urbana impus de noile constructii ce apar si de investitiile mari facute in noi centre
comerciale (precum mall-urile). Grupurile de afaceri au si ele un cuvant greu de spus aici,
deoarece stim ca acestea domina economia in tarile dezvoltate si un curs de dezvoltare,
Clujul nefacand nota discordanta in acest sens. Tendinta generala este ca cele mai multe
grupuri de afaceri, adica seturi de firme separate din punct de vedere legal, legate prin cai
persistente formale sau informale (Granovetter, 2005), sa fie concentrate in jurul
oamenilor care alcatuiesc Grupul BT, afacerile acestora fiind intrepatrunse puternic.
Aceste grupuri de afaceri sunt construite dupa mai multe criterii si avem de-a face aici cu
relatii bazate pe prietenie (ca si in cazul celor numiti de presa „tridentul”), legaturi de
46
famili (sot-sotie, frati, rude) sau pur si simplu legaturi doar cu implicatii economice, ceea
ce Granovetter (2005) numea gradul economie morale prin care participantii nu trebuie sa
aiba neaparat un simt puternic al obligatiei morale fata de alti membrii ai grupului. Tot
aici, citand acelasi autor, putem vorbi despre structura autoritatii unde, la un capat, putem
avea grupuri coordonate foarte vag, fara o autoritate centrala, iar la celalalt capat putem
avea firme conduse cu mana de fier de catre un presedinte, conducator puternic, cele mai
multe din firmele noastre situandu-se mai degraba la mijloc datorita numerosilor
conducatori si actionari care le controleaza intr-o masura mai mica sau mai mare. Rolul
institutiilor financiare este major in cadrul acestei retele si putem observa ca multi din cei
legati de Banca Transilvania au afaceri in diverse domenii, afaceri care au fost pornite
sau sustinute cu ajutorul fondurilor de la aceasta banca.
Performanta acestor grupuri de afaceri este data de ablitatea lor de a inova si de
marimea profitului (Granovetter, 2005), aici putem constata o crestere exponentiala a
profitului in cazul BT, precum si cateva inovatii importante propuse mai ales de oameni
precum Rekkers sau Patrahau, in acest sens se pare ca presupunerea lui Soskice si Hall
(2001) nu se confirma, deoarece cel putin grupul BT exceleaza mai degraba in inovatia
radicala si nu in cea incrementata, cum ar fi normal pentru un grup de afaceri.
Directoratele interconectate formate in aceste grupuri de afaceri urmeza caile propuse de
Mizruchi (1996) si astfel putem vorbi de convenienta, prin care grupurile stabilesc un
anumit monopol asupra diverse medii economice; cooptarea si monitorizarea este
evidenta intre diferite firme datorita intereselor economice existente. Apoi legitimizarea
este o alta forma de formare a acestor legaturi intre firme care apare si in cazul Clujului,
de exmplu prin trecere lui Rekkers de la ABN Amro la Banca Transilvania. Pe de alta
parte putem observa un interes inca destul de puternic existent pentru productie in aceasta
zona a tarii, in acest sens sunt deosebit de sugestive incercarile (multe din ele reusite) de
relansare a fostelor intreprinderi socialiste, actualmente preluate de oameni de afaceri
autohtoni precum Tehnofrig sau Sinterom, evident cu ajutorul statului, prin tot felul de
scutiri de taxe sau iertari de datorii, un model tipic pentru Europa de Est, un capitalism
„de sus” cum era numit de Szeleny si King (1995). Sintetizand cele spuse pana acum
mediul de afaceri si economic clujean s-a dezvoltat pe latura bancara, cu un rol decisiv ce
poate fi atribuit Grupului BT, a telecomunicatiilor, prin preluarea fostelor firme socialiste
47
si relansarea lor (totusi in mai mica masura decat in Ungaria, spre exemplu), si mai nou
prin proiectele imobiliare din ce in ce mai indraznete si mai profitabile.
3.3.2 Brasov
Fig. 2: Componenta principala a retelei din Brasov
In Figura 2 gasim componenta principala a legaturilor dintre oamenii de afaceri
din Brasov. O descriere densa a acestei component este utila si in acest caz, unde este
evident ca legaturile sunt de alta natura decat cele din reteau pe Cluj. Observam ca avem
de-a face aici cu o componenta redusa ca marime si intensitate a legaturilor (cum era si de
asteptat) care este alcatuita doar din 8 actori care sunt impartiti in doua blocuri (nodurile
figurate cu culoarea rosie) legate evident de un singur punct de taiere (nodul figurat cu
albastru). Acel punct de taiere este reprezentat de Comaniciu Gheorghe Tudor Director
General al Delaco Srl Brasov, si al Delaco Distribution Srl Zarnesti, grup de firme ce se
ocupa cu producerea si distribuirea de produse lactate. Un alt actionar la Delaco este
Comaniciu Delia, sotia directorului general si care pe langa aceasta mai este implicata in
conducerea Luca Srl si L&D Luca Ind Srl firme conduse de Luca Ilie (director general)
48
intre actionari mai aflandu-se si Luca Daniel sau Luca Maria. Apoi il avem pe Luca
Daniel Ilie un alt actionar al Delaco si L&D Luca Ind Srl.
Pe de alta parte, in cel de al doilea bloc, cel format din trei membrii, ii gasim,
alaturi de Comaniciu Gheorghe Todor pe Comaniciu Dragos, fratele celui dintai si
totodata cel de al doilea actionar la Delaco, iar Vartolomei Adrian Victor este cel de al
treilea actionar in cadrul companiei de produse lactate detinand si functia de director
economic in cadrul companiei.
Inainte de a prezenta concluziile legate de aceasta retea, tinand cont de numarul
mic de noduri, putem face si o analiza tehnica in care sa prezentam cele mai importante
masuri ale centralitatii si nu numai, pe care le putem surpinde cu ajutorul unui tabel:
Tab. 12: Masuri ale centralitatii in Brasov
Grad Betweenes Apropiere Densitate
Comaniciu Delia 5 6,333 17 0,6
Comaniciu Dragos 2 0 23 1
Comaniciu Tudor 4 10 18 0,333
Luca Daniel 3 0 21 1
Luca Daniel Ilie 4 3 18 0,667
Luca Ilie 4 0,333 20 0,833
Luca Maria 4 0,333 20 0,833
Vartolomei Victor 2 0 23 1
In Tabelul 12 centralitatea betweenes e cea mai ridicata in cazul directorului
general al Delaco, probabil si datorita faptului ca este actorul ce joaca rolul de punct de
taiere in componenta in lipsa lui cele doua blocuri ar deveni izolate, deci ca sa ajunga
informatia la ceilalti actori din retea cel mai probabil ca acesta va trece intai pe la
Comanciu Tudor. Un alt aspect important este dat de valorile densitatii care pot genera
intre 0 si 1, si aici gasim trei valori de 1, adica de densitatea medie, adica proportia
legaturilor prezente dintre cele posibile. Legat de acestea observam si apropierea cea mai
mare prezenta intre nodurile cu densitate maxima adica Comaniciu Dragos, Luca Daniel
respectiv, Vartolomei Victor.
In incercarea de a concluziona cele spuse pana acum, putem spune ca avem de-a
face in Figura 2 cu o componenta principala a retelei de firme din Brasov, o componenta
cu un numar mic de noduri si de relatii intre acestea care in cea mai mare masura sunt
date de apartenenta la aceasi familie. Grupurile de afaceri nu sunt foarte bine
49
reprezentate, avand de-a face aici cu doua astfel de grupuri fiecare avand ca sursa a
solidaritatii legaturile de familie si prietenie si mergand si aici pe linia lu Granovetter
(2005) si uitandu-ne la structura detinerii putem spune ca avem grupuri coordonate mai
degraba vag, fara un sef care sa conduca “cu mana de fier”, tinand cont de relatiile
existente intre membrii fiecarei familii in parte.
Vorbind de interlocking directorates, se vede foarte bine ca avem si persoane care
ocupa un loc in conducerea mai multor firme precum este punctul de taiere Comaniciu
Gheorghe sau sotia acestuia Delia, personaje influente in reteaua noastra. Datorita
numarului redus de noduri si a legaturilor destul de putine nu putem sa ne dam seama cat
de bine este incrustrata aceasta retea in structurile sociale, totusi putem sa presupunem ca
este destul de influenta la nivel local, tinand cont de importanta firmelor conduse de
acesti oameni (in special Delaco). Am mai putea adauga ca probabil ca nu acestia sunt
personajele cele mai importante din Brasov, si datorita faptului ca nu apar niciunul in
topurile celor mai instariti brasoveni. Aici se ridica o intrebare: de ce avem asa putine
relatii intre acesti oameni si firmele lor? Ca un posibil raspuns ar fi contextual socio-
economico-istoric local care este de alta natura decat in alte orase, aici primand relatiile
de familie care nu pot fi decat reduse ca numar pana la urma, si existand o relativa
distantare intre actorii economici pe piata, cei mai puternici creandu-si grupuri separate.
Deci concurenta puternica existenta pe piata este un bun a raspuns a acestei slabe
retelizari intre oamenii de afaceri. Avem si cazul grupului format in jurul celui mai
puternic brasovean din punct de vedere finanaciar, Ioan Neculaie, detinatorul Roman SA
(printre multe altele) care interfereaza mai putin cu alte grupuri de afaceri, sau posibil ca
aceste legaturi sa existe dar nu putem sa le surprindem din pricina datelor detinute.
In final urmeaza unitatea de analiza constituita din orasul Timisoara, si aici vor fi
aplicate aceleasi analize ca si in celelalte orase.
50
3.3.3 Timisoara
Fig. 3: Componenta principala a retelei din Timisoara
Avem in Figura 3, componenta principala a retelei oamenilor de afaceri din
Timisoara. Pastrand notatiile ca si pana acum avem reprezentate puntele de taiere cu
culoarea albastra iar culoarea rosie a fost repartizata celorlati actori din retea repartizati in
blocuri. Nici aceasta componenta nu este una foarte mare ca numar de indivizi si legaturi,
astfel ca putem observa ca avem un numar total de 12 actori repartizati in trei blocuri date
de cele doua puncte de taiere. Vom face si aici, o descriere densa a retelei prezentate in
Figura 3 pentru a o face mai inteligibila si a observa de ce se asociaza acesti oameni in
retele. Inainte de prezentarea aceastei retele, si a oamenilor care o alcatuiesc, va fi util sa
alcatuim din nou un tabel, similar cu cel din Brasov, prin care sa incercam sa surprindem
importanta nodurilor din retea prin prisma unor masuri tehnice legate de centralitate, in
mare parte.
51
Tabelul 13: Masuri ale centralitatii in Timisoara
Nume Grad Betweenes Apropiere Densitate
Achimescu Aurel 4 24 31 0,5
Achimescu Bogdan Aureliu 7 28 27 0,714
Baccarani Marilena 6 0 31 1
Bayard Peter 2 0 39 1
Blaj Adriana 6 0 31 1
Coada Constantin 3 0 39 1
Cristescu Emil 7 4,5 30 0,762
Cristescu Marius Valentin 7 4,5 30 0,762
De Pietri Gianni 6 0 31 1
De Pietri Matteo 6 0 31 1
Feier Maria 3 0 39 1
Teleanu Constantin 3 0 39 1
In Tabelul 13 observam ca gradul cel mai mare il are unul dintre cele doua puncte
de taiere din retea precum si alte doua personaje care probabil au o importanta mai
ridicata in aceasta retea data de numarul de relatii de arcuri care trec prin aceste noduri,
lucru subliniat si de centralitatile de apropiere si betweenes arata din nou ca acesti oameni
sunt cei care dau contur retelei. Totusi densitatea lor si a punctelor de taiere nu este
maxima asta datorita pozitionarii lor in retea si a rolului important pe care il au. Astfel, nu
sunt prezente toate legaturile posibile ca si in cazul actorilor care au densitatea maxima 1,
asta datorita rolului lor mai putin central si oarecum periferic pe care acestia il au in
aceasta componenta principala a retelei conducatorilor si actionarilor din firmele din
Timisoara.
Sa vedem in continuare cine sunt acesti oameni si cum se incadreaza ei in peisajul
general al societatii timiosorene. Vom incepe cu Achimescu Bogdan Aureliu, un personaj
important in reteaua noastra prin prisma faptului ca este punct de taiere si mai mult este si
politician fiind consilier local din partea PNL in Timisoara. Este manger la HES (Hydro
Electric System) o companie care se ocupa cu furnizarea si prelucrarea apei, apoi este
director al Eurotiles SRL, detinator al Abogar SRL si actionar la Ital Kol SRL, astfel ca
este destul de usor vizibil cum aici politicul intra in economic prin intermediul acestui
actor. Celalalt Achimescu din reteaua noastra este de asemenea punct de taiere detinand
si functia de vicepresedinte la societatea de constructii CCCF (Centrala de Constructii
52
Cai Ferate) Constructii Bucuresti SA, o fosta intreprindere socialista, si fiind Directorul
General al filialei din Timisoara a acestei firme.
In cele ce urmeaza vom vorbi despre fratii Marius si Emil Cristescu, care conform
Revisteo Capital se afla pe pozitia a treia in clasamentul milionarilor (in dolari)
timisoreni. Cei doi detin afaceri in industrie, imobiliare, comert si turism si controleaza
un adevarat imperiu financiar prin Bega Group in acest grup intrand companii care
activeaza in industria chimica (prin Bega Chim SA), foraj petroloier (Foraj Sonde Bascov
SA), industria constructoare de masini (prin Bega Electromotor SA), minerale industriale
(prin Bega Minerale Industriale Aghires SA), transporturi (prin Bega Trans), turism (prin
Hotel Timisoara sau Bega Turism), constructii (prin Bega Ermat), comert (prin Bega
Shopping Center) si consultanta (Pro Faur Invest SA) ca sa dam doar cateva nume de
firme pe care cei doi frati le administreaza astfel: Marius Cristescu este presedinte si
Chief Executiv Officer al Bega Group, pe cand Emil Cristescu este vice presedinte si
Chief Operating Officer la acelasi grup. Mai putem adauga faptul ca Bega Grup cuprinde
un numar de 29 de societati comerciale cu capital integral privat, independente juridic dar
legate organic prin acelasi actionar majoritar (Marius Cristescu) dupa cum reiese de pe
site-ul e internet grupului de afaceri si mai mult ei au facut si afaceri cu statul preluand
fostele uzine “23 august” (adica Faur SA). In plus Marius Cristescu Detine actiuni si la
SIF Banat, iar fratele acestuia este actualmente candidat la Consiliul Local Timisoara,
avand reale sanse sa obtina un loc ce consilier si pe langa acestea isi completeaza
capitalul social si simbolic, cultura fiind una dintre preocuparile sale astfel ca este
membru fondator al Fundatiei Pro Opera si presedinte fondator al Asociatiei
ProFilarmonica. In plus cei doi frati fac parte din structura actionaratului Ital Kol SRL
forma romano-italiana care se ocupa cu producetia unor material de constructii, alaturi de
Achimescu Bogdan, Baccarani Marilena, Blaj Adriana precum si fratii De Pietri Gianni si
Mateo, iar Bayard Peter se afla si el in acel bloc datorita actionaratului comun pe care il
imparte cu fratii Cristescu la farmacia Helvetica Profarm SA. Despre actorii din celalt
bloc detinem informatii mai putine, stim totusi ca Teleanu Constantin este directorul
tehnic in cadrul CCCF Timisoara iar Feier Maria si Coada Constantin sunt si ei implicati
in aceasta companie.
53
Ca sa incercam o concluzionare a celor spuse despre Timisoara, putem observa ca
desi si aici, ca si in Brasov, avem o componenta cu un numar relativ mic de noduri,
aceasta este destul de sugestiva si realtiile constituite in ea se bazeaza in cea mai mare
parte pe gradul de rudenie, acesta fiind principalul liant care leaga aceste grupuri de
afaceri. Putem presuspune ca in cazul multor dintre acesti oameni nu vorbim despre
grupuri de afaceri in sensul dat de Granovetter (2005) adica seturi de firme separate din
punct de vedere legal, legate prin cai persistente formale sau informale, deoarece in cazul
celor mai multi mai degraba vorbim de o firma cu mai multi actionari decat de un set de
firme, asta cu exceptia bineinteles a fratilor Cristescu si a celor doua puncte de taire
Achimescu. Despre interlocking directorates (directorate interconectate) putem vorbi din
nou mai degraba in cazul actorilor de mai sus, care ocupa pozititii de conducere sau sunt
actionari la mai mute firme. Ca motive de formare a acestor directorate interconectate aici
putem identifica, in logica lui Mizruchi (1996) cooptarea si monotorizarea si
legitimizarea, evidenta in cadrul grupului de firme condus de cei doi Cristescu, si
coeziunea sociala evidenta in cazul lui Achimescu Bogdan Aureliu, un personaj politic
care are si interese economice legate de diverse firme. Este putin mai greu de observat cat
de bine este incrustrata aceasta retea a oamenilor de afaceri timisoreni in structura sociala
locala, dar putem intui ca are un rol important si prin prisma relatiilor cu politicul si
datorita implicarii culturale pe care si-o asuma unii din actorii participanti in aceasta
retea. Aceasi observatie ca si la reteau din Brasov, se aplica si aici: exista un numar mic
de oameni de afaceri in componenta principala. Este mai greu sa ne dam seama caror
factori li se datoreaza acest lucru. O posibila explicatie este concurenta puternica pe piata
economica locala. Totusi, este posibil si ca retelele de oameni de afaceri sa existe si aici
doar ca sunt mai putin vizibile din datele pe care le detinem spre diferenta de Cluj.
54
Cap. 4 – Considerente finale
4.1 Concluzii
Cele trei unitati de analiza au densitati, per total, similare, la fel si in cazul celorlalte
masuri ale centralitatii, insa la nivel de componenta principala diferentele sunt vizibile
mai ales prin numarul de noduri care intra in fiecare dintre acestea. Clujul are o retea
mult mai vasta de oameni de afaceri construita dupa cum am aratat printr-un proces de
imburghezire mai aparte, fata de cazul Ungariei vazut de Szelenyi, aici antreprenorii
locali reusind sa isi valorifice in postcomunism deprinderile si educatia dobandita in
perioada comunista prin marketizarea acestor cunostinte urmata de o retelizare intre ei
pentru a face fata cu succes mediului economic inca instabil datorat tranzitiei spre
capitalism. Economia locala a fost puternic influentata de acesti oameni de afaceri, din
care o mare parte s-au grupat in jurul Bancii Transilvania. Acestia au cooptat, mai apoi, si
elemente politice (ca de exemplu pe Marius Nicoara) spre a putea sa reduca
incertitudinile si ca sa poata avansa, dar si rezista pe piata in conditiile unei concurente
tot mai mari datorata aparitiei, in ultimii ani, a unor invistitori straini puternici. Mai mult
legaturile dintre acesti oameni au si alte cauze precum prieteniile dintre ei, sau diferite
grade de rudenie, dar acestea sunt mai degraba secundare la nivel de Cluj, unde interesele
economice au primat in conditiile unui protectionism economic cu tenta nationalista, care
nu a permis aparitia capitalismului in postcomunism la fel ca in alte tari Est si Central-
Europene unde conceptul de capitalism politic definea cel mai bine situatia reala.
Lucrurile nu stau la fel in celelalte doua orase, Brasov si Timisoara, care au
componente principale mult mai reduse ca numar, formate dupa alte principii, desi la fel
de bine incrustrate in mediul local. In aceste orase legaturile de familie sunt mult mai
importante, dupa cum reiese din datele noastre, astfel ca este oarecum firesc ca retelele sa
fie mai mici. Diferentele dintre Brasov si Timisoara, pe de o parte, si Cluj pe de alta
parte, sunt date de modul in care se structureaza relatiile pe piata locala. In Cluj
cooperarea defineste aceste relatii, pe cand in celelalte doua orase vorbim mai degraba de
o concurenta, acest lucru datorandu-se protectionismului economic impus in perioada
postcomunista de catre regimul Funar, situatie care nu a aparut in celelalte unitati de
analiza. Astfel, acest protectionalism nationalist din perioda de dupa 1989, din Cluj, a dus
55
la o retelizare puternica a oamenilor de afaceri locali pentru a pune in comun atat
resursele economice cat si cunoasterea locala (local knowledge), lucruri deosebit de utile
pentru o mai buna pozitionare pe piata economica.
Totusi aceste grupuri de afaceri, indiferent de oras, s-au constituit in perioda
postcomunista pentru a putea face fata incertitudinilor unui mediu economic si social in
continua schimbare. De asemenea, teoria capitalismului politic nu se aplica in nici unul
dintre orase, deoarece, factorul politic a fost cooptat in retele doar in urma consituirii
acestora, fiind oarecum o „supapa” de siguranta pentru buna functionare a afacerilor, la
fel cum este si cooptarea membrilor institutiilor financiare in reteaua oamenilor de afaceri
spre a reduce incertitudinile economice.
4.2 Limite si contributii
Lucrarea de fata nu se pretinde a fi una exhaustiva, mai ales datorita noutatii
subiectului abordat la nivel de Romania. Studiile de specialitate in limba romana, facute
pe Romania, sunt extrem de putine, acesta fiind unul din primele astfel de studii locale. O
alta contributie este data de reinterpretarea conceptului de imburghezire astfel incat
acesta sa poata fi aplicat la nivel local. Alte limitari pot sa reiasa din modul de prelucrare
a datelor precum si din faptul ca unele concluzii nu au fost verificate la nivel empiric de
exemplu prin cateva interviuri de profunzime. Date fiind aceste lucruri, si mai ales
experienta limitata a cercetatorului eventualele inadvertente sunt firesti. Mai mult, cateva
din soft-urile utilizate in anliza datelor (UCINET, NetDraw) au fost predate pana la
aceasta treapta de invatamant deci invatarea s-a facut individual, riscurile de a nu intelege
anumite aspecte fiind destul de mari, in acest sens.
Aceasta lucrare se doreste a fi un punct incipient pentru o analiza ulterioara si
pentru o apofundare a tematicii. O analiza calitativa ar fi deosebit de utila pentru a lamuri
numeroase aspecte legate de acesti oameni de afaceri clujeni care se regasesc in
componenta principala si nu numai si mai ales pentru a verifica rezultatele cercetarii de
pana acum.
56
Referinte bibliografice
Aguilera, R. si Jackson G. (2003) “The cross-national diversity of corporate governance:
dimensions and determinants” in Academy of Management Review, Vol. 28, No.
3, 447–465
Borocz, J, A. Rona-Tas (1995) “Small Leap Forward: Emergence of New Economic
Elites” in Theory and Society, Vol. 24, Issue 5, Special Issue on Circulation vs.
Reproduction of Elites during the Postcommunist Transformation of Eastern
Europe (Oct., 1995), 751-781.
Chirileasa, A. (2008) „Robert Rekkers si Ionut Patrahau au ajuns la 1% din Banca
Transilvania”, Ziarul Financiar, 7 mai
Culic, I.(2006) “From Amateur Revolutionaires to Professional Politiciens. The
Transformation of the Romanian Political Elite, 1990-2004” in International
Journal of Sociology, vol. 36., nr 1, Spring 2006, pp 70-93
Csite, A. (1998) “Embourgeoisement Theories and Debates” in Review of Sociology:
Special Number, Budapest;
Elouaer, S.(2006) “Boardroom Networks among French Companies, 1996 and 2005”
Eyal, G., Szelenyi, I., Townsley, E.(2001) – “Noua elita conducatoare din Europa de
Est”, Ed. Omega, Bucuresti
Franses, P.H. si Non, M. (2007) “Interlocking Boards and Firm Performance: Evidence
from a New Panel Database” in Tinbergen Institute
Fukuyama, F. (2001) “Sfarsitul Istoriei si Ultimul Om”, Ed. Pideia, Bucuresti
Granovetter, M (1985) “Economic Action and Social Structure: The Problem of
Embeddedness” in The American Journal of Sociology, Vol. 91, No. 3. (Nov.,
1985), pp. 481-510.
Granovetter, M. (2005) “Business Groups and Social Organization” in Smelser (Ed), The
Handbook of Economic Sociology, Princeton University Press
Hanneman, R. A. si Riddle M. (2005) “Introduction to social network methods”,
Riverside, CA: University of California, Riverside
57
King, Lawrence si Ivan Szelenyi, (2005) “Post-communist economic systems” in R.
Swedberg, N. Smelser (Ed.), Handbook of Economic Sociology, Princeton
University Press, pp 205-229
King, P.L., Sznajder, A(2006) “The State-led transition to liberal capitalism” in American
Journal of Sociology, vol. 12, nr. 3, pp. 751-801
Knippter, G., Granovetter M.,Block F., Biggart N.,Beamish T., Hsing Y, Hart G., Arrighi
G., Mendell M., Hall J., Burawoy M., Vogel S. and O’Riain S. (2004) “Polanyi
Symposium: a conversation on embeddedness”, Socio-economic review, No 2,
109-135
Kovach I, Szelenyi S, I. Szelenyi (1995) “The Making of the Hungarian Postcommunist
Elite: Circulation in Politics, Reproduction in the Economy” in Theory and
Society, Vol. 24, Issue 5, Special Issue on Circulation vs. Reproduction of Elites
during the Postcommunist Transformation of Eastern Europe (Oct., 1995), 697-
722;
Kovach, I. (1998) “Postsocialism and Embourgeoisement” in Review of Sociology:
Special Number, Budapest;
Mizruchi M. (1996) – “What do interlocks do? An Analysis, Critique, and Assessment of
Research on Interlocking Directorates”, in Annual Reviews Sociology, pp. 271-
298
Padurean, C. (2007) “Tridentul controleaza Clujul”, Romania Libera, 21 mai.
Pasti, V. (2006) “Marirea si decaderea capitalistilor romani”, pp. 71-89
Petrovici, N. (2006) “Relatii de putere in cadrul elitei politice romanesti la sfarsitul anilor
’80 si inceputul anilor ’90 ”, pp. 1-37
Restea, K., Manastire, S (2007) “Mogulii imobiliari ai Clujului I” , Ziua de Cluj, 28
noiembrie
Restea, K., Manastire, S (2007) “Mogulii imobiliari ai Clujului II”, Ziua de Cluj, 29
noiembrie
Restea, K., Manastire, S (2007) “Mogulii imobiliari ai Clujului III”, Ziua de Cluj, 30
noiembrie
58
Róna-Tas, A. (1994) “The First Shall Be Last? Entrepreneurship and Communist Cadres
in the Transition From Socialism” in American Journal of Sociology, Vol. 100,
Issue 1, (Jul. 1994), 40-69;
Róna-Tas, A. (1998) “Path-Dependence and Capital Theory: Sociology of the Post-
Communist Economic Transformation”
Staniszkis, J. (1999) “Post-Communism. The emerging enigma”, Ed. Osrodek
Wydawniczo-Poligraficvny, Varsovia, pp. 28-66, 99-144.
Szalai, E. (1999) “System Change amd the Conversion of Power in Hungary” in
Szociológiai Szemle, nr 1;
Szelenyi I, S. Szelenyi (1995) “Circulation or Reproduction of Elites during the
Postcommunist Transformation of Eastern Europe: Introduction” in Theory and
Society, Volume 24, Issue 5, Special Issue on Circulation vs. Reproduction of
Elites during the Postcommunist Transformation of Eastern Europe (Oct., 1995),
615-638.
Wasserman, S. si Faust, K. (1994) “Social Network Analysis”, Cambridge University
Press.
Wilk, E., Zota, A. (2005) “Milionari – Noau dintre cei mai bogati romani sunt
brasoveni”, Transilvania Expres, 17 noiembrie
„Funar amana demascarea politicienilor locali afaceristi”, Adevarul, 15 ianuarie, 2002
“Clujeni in varful piramidei”, Clujeanul, 8 mai, 2006;
“Milionarii banatului”, Banateanul, 18 noiembrie, 2005
59
Anexe
Tabel 1: Firme detinute si detinatorii lor din Brasov
Nr. de
ordine
Detinator Detinut
1 OLIGOPOL SRL COMAT
2 OLIGOPOL SRL SCUDIVER UTB SA
3 PRESCON SA ICIM SA
4 PRESCON SA PREFA SA
5 MONTERO GRUP SRL FARMACOM SA
6 PRO ROMAN SA ROMAN SA
7 ORGANE DE ASAMBLARE
SA
ROMRADIATOARE SA
8 SPRINTER 2000 SA FABRICA DE SCULE RASNOV SA
9 ECOPACK SA ECOPAPER SA
10 EUROCOPTER ROMANIA SA IAR SA
11 ROMAN SA EUROSAM SA
12 ROMAN SA ROMAN ENERGETIC SA
13 ROMAN SA AXE SI PUNTI SA
14 ROMAN SA MOTOARE AB SA
15 ROMAN SA SEMIFABRICATE SA
16 ROMAN SA CAF SA
17 CARMEUSE HOLDING SRL CARMEUSE ROMANIA SA
18 KRONSTADT TRADE
SYSTEM SRL
LUCA SRL
19 ICCO SRL ICCO ELECTRIC SRL
20 ICCO SRL ICCO ELECTRONICS SRL
21 ICCO SRL ICCO CONSTRUCT SRL
22 ICCO SRL ICCO E.M.T.(ELECTRONIC
MANUFACT
23 ICCO SRL ICCO SYSTEMS SRL
24 DISTRICT SRL DISTRIB SRL
25 LUBRIMEX SRL LUSTIC INVEST SA
26 RAND GROUP SRL RAND CLIMA SRL
27 SELGROS CASH & CARRY
SRL
SELGROS BRASOV IMOBILIARE
SRL
28 SC DESIGN CONSTRUCT SA KRONSTADT TRADE SYSTEM
SRL
29 CARMEUSE ROMANIA SA CARMEUSE HOLDING SRL
30 HOUSE OF WOLF SRL CANDOR COM SRL
31 VECTRA SERVICE SRL VECTRA GENERAL CONSTRUCT
SRL
60
32 VECTRA SERVICE SRL VECTRA INTERNATIONAL SRL
33 LOSAN ROMANIA SRL LOSAN MELAPAL SRL
34 CANAM STEEL ROMANIA
SRL
TECHNYX EURO SERVICES SRL
35 NEW PROPERTIES SRL YELLOW SKY SRL
61
Tabel 2: Firme detinute si detinatorii lor din Cluj
Nr de
ordine
Nume detinator Nume detinut
1 PHARMAFARM SA PHARMA NET SRL
2 SALICE COMPROD SRL PALROM IMPEX SRL
3 DISCOVERY PRODIMPEX SRL 2 T PROD SRL
4 SA GO TEX SRL LAGUNA FASHION IMPEX SRL
5 DIMECO SRL COSMEC SRL
6 ELM ELECTROMONTAJ CLUJ
SA
ELECTROMONT CONSTRUCT
SRL
7
ALFA CLUJ SRL
MIR MECANICA ITALO
ROMANA SRL
8 SINTEROM SA A 1 IMPEX SRL
9 KUERYO IMPORT EXPORT SRL MOKORYTE SRL
10 TERAPIA SA TERAPIA DISTRIBUTIE SRL
11 BUENA MESA SRL MESA SPANN SRL
12 TRANSFEROVIAR GRUP SA REMARUL 16 FEBRUARIE SA
13 REMARUL 16 FEBRUARIE SA TRANSFEROVIAR GRUP SA
14 JOLIDON IMPORT EXPORT SRL ARGOS SA
15 JOLIDON IMPORT EXPORT SRL LCS CONF SA
16 CH TRANSBETON
CONSTRUCTII SRL SPUT SA
17 CH TRANSBETON
CONSTRUCTII SRL SOMES BALASTIERE SA
18 ELBORIS COM SRL FLORA SA
19 GARAMOND TIPOGRAFIE SRL TIPOHOLDING SA
20 PRAGMATIC COMPREST SRL COMINEX NEMETALIFERE SA
21 NAPOMAR SA LVD NAPOMAR SA
22
MUCART SA
DACIA SERVICE CLUJ FELEAC
SA
23 ENERGOBIT SRL FOTBAL CLUB CFR 1907 Cluj SA
24 ECOMAX MANAGEMENT
GROUP SRL FOTBAL CLUB CFR 1907 Cluj SA
25 Banca Transilvania BT SECURITIES SA
26 Banca Transilvania BT DIRECT IFN SA
27 Banca Transilvania CONDIMENTUL SRL
28 Banca Transilvania MAESTRO COM SRL
29 Banca Transilvania TEHNOFRIG SA
30 Banca Transilvania ARMATURA SA
62
Tabel 3: Firme detinute si detinatorii lor din Timisoara
Nr. de ordine Nume detinator Nume detinut
1 Fagi SRL Ciocanul Prodimpex SRL
2 S.I.C. Klitehnima SRL Steel & Alu Building SRL
3 Izometal SA Magellan SRL
4 Euroholding SRL Eurologistica SRL
5 Euroholding SRL Europrefabricate SRL
6 Euroholding SRL Europroducts SRL
7 Bega Pam SA Bega Pam Food Distribution SRL
8 Bega Pam SA Cibus Consilia SRL
9 Dosetimpex SRL Demark Construct SRL
10 Imobiliare Italiana SA Alubel Expo SRL
11 Helvetica Profarm SA Arcatim SA
12 Bega Turism SA Banatim SA
13 Prompt SA U.M.T. SA
14 Bega Turism SA Alpha SA
15 Procter & Gamble Materials Man Detergenti SA
16 Begacom SA Bega Reparatii Vagoane SA
17 Elba SA Elbromplast SA