Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Introducere în Știința Politică
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE
PROGRAMUL DE STUDII: ȘTIINȚE POLITICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
ANUL DE STUDII: I AN UNIVERSITAR: 2013-2014
SEMESTRUL DE STUDII: I COD DISCIPLINĂ: SP 1301
INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚA POLITICĂ
Titular: Lector dr. Damiana Oțoiu / Cristian Preda
Asistent: Dr. Domnica Gorovei
Tip curs: Obligatoriu
SCURTĂ DESCRIERE
Cursul este destinat să îi familiarizeze pe studenţi cu noţiunile-cheie ale ştiinţei politice (stat, regim, partide, alegeri, cultură civică, participare, cetăţenie, ideologie, propagandă, tranziţie etc.). Seminarul va dezbate noţiunile prezentate în cadrul cursului, propunând aplicaţii la situaţii politice reale.
OBIECTIVE DE ÎNVĂŢARE
Atât cursul, cât şi seminarul au ca obiectiv definirea explicită, dar şi implicită a ştiinţei politice, a capacităţii sale interpretative. Abordarea istorică – destinată să explice evoluţia unor concepte, ca şi abordarea comparativă – destinată să pună în evidenţă diferenţele de instituire/organizare a politicului vor fi puse la lucru pentru a furniza la final un instrumentar necesar în abordarea celorlalte discipline din planul de studii.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Lucrări obligatorii:
1. Daniel BARBU, Republica absentă, ediţia a doua, Nemira, Bucureşti, 2004;
2. Jean BAUDOUIN, Introducere în sociologia politică, trad. Iolanda Iaworski, Amarcord, Timişoara, 1999;
3. Jean BLONDEL, Guvernarea comparată, trad. Teodora Moldovanu, Institutul European, Iaşi, 2009;
2
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
4. Domenico FISICHELLA, Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii, trad. Victor Moraru, Polirom, Iaşi, 2007;
5. Robert E. GOODIN, Hans-Dieter KLINGEMANN (coord.), Manual de ştiinţă politică, trad. Irina Ana Kantor et alii., Polirom, Iaşi, 2005;
6. Arend LIJPHART, Modele ale democraţiei, trad. Cătălin Constantinescu, Polirom, Iaşi, 2000;
7. Pierre MANENT, O filozofie politică pentru cetăţean, trad. Mona Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2003;
8. Gianfranco PASQUINO, Curs de ştiinţă politică, trad. Aurora Martin, Institutul European, Iaşi, 2002;
9. Cristian PREDA, Partide şi alegeri în România post-comunistă: 1989 - 2004, Nemira, Bucureşti, 2005;
10. Cristian PREDA, Sorina SOARE, Regimul, partidele şi sistemul politic din România, Nemira, Bucureşti, 2008;
11. Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, ediția a doua, Polirom, Iaşi, 2013 (prima ediție 2010);
12. Giovanni SARTORI, Parties and Party Systems. A Framework for Analysis, ECPR Press, Essex, 2005;
13. Ian SHAPIRO, Rogers M. SMITH, Tarek. E MASOUD (eds.), Problems and Methods in the Study of Politics, Cambridge University Press, 2004;
14. Revista Studia Politica. Romanian Political Science Review, nr. 1-4/2001 - 2012, 1-2/2013.
Lecturi suplimentare:
15. *** La science politique, La documentation française, Cahiers français, 350, mai-juin 2009;
16. Daniel BARBU, Şapte teme de politică românească, Antet, Bucureşti, 1997;
17. Jean BAUDOUIN, Introduction à la science politique, Dalloz, Paris, 5e edition, 1998;
18. G. BINGHAM POWELL jr., Elections as Instruments of Democracy, Yale University Press, 2000;
19. Philippe BRAUD, Science politique, 2 tomes (1. La démocratie; 2. L’Etat), Seuil, Paris, 1997;
3
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
20. Dominique CHAGNOLLAUD, Science politique, Dalloz, Paris, ediţia a doua, 1999;
21. Antonin COHEN, Bernard LACROIX, Philippe RIUTORT, Nouveau manuel de science politique, La Decouverte, Paris, 2009;
22. Jean-Michel DE WAELE, Paul MAGNETTE (coord.), Les démocraties européennes, Armand Colin, Paris, 2008;
23. Jean-Yves DORMAGEN, Daniel MOUCHARD, Introduction à la sociologie politique, De Boeck, Bruxelles, 2008;
24. Alexandra IONESCU, Du parti-Etat à l'État des partis. Changer de régime politique en Roumanie, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2009;
25. Madeleine GRAWITZ & Jean LECA, Traité de science politique, 4 tomes, PUF, Paris, 1985;
26. Catherine HAGUENAU-MOIZARD, Les systèmes politiques européens, Gualino, Lextenso editions, 2009;
27. Adrian-Paul ILIESCU & Emanuel Mihail SOCACIU (coord.), Fundamentele gândirii politice moderne: antologie comentată, Polirom, Iași, 2009;
28. Peter MAIR (ed.), Party System Change. Approaches and Interpretation, Oxford University Press, New York, 2004;
29. Pierre MANENT, Istoria intelectuală a liberalismului, trad. Mona Antohi şi Sorin Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2003;
30. Olivier NAY, Istoria ideilor politice, trad. Vasile Savin, Polirom, Iași, 2008;
31. Cristian PREDA, Mic dicţionar de gîndire politică liberală, Humanitas, Bucureşti, 2004;
32. Yves SCHEMEIL, La science politique, Armand Colin, Paris, 1994;
33. W. Phillips SHIVELY, Jules-Pascal VENNE, Pouvoir et décision. Introduction à la science politique, Chenelière McGraw-Hill, 2003.
MODALITĂŢI DE EVALUARE
Pentru obţinerea creditelor, studenţii trebuie:
a. să frecventeze minimum 7 cursuri/ 10 seminarii;
b. să susţină o probă scrisă de 2 ore la jumătatea semestrului (22 noiembrie 2013);
c. să redacteze o recenzie la volumul Pierre MANENT, Știința politică autentică, traducere de Cristian Preda, ed. Baroque Books&Arts, Bucureşti, 2013.
4
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Textul, redactat pe calculator, va avea maximum 6000 de semne şi va fi atât predat în formă imprimată responsabilului de seminar la prima reuniune din ianuarie.
Examenul final va consta într-un test scris de două ore.
Nota finală reprezintă media celor trei evaluări: activitate la seminar și evaluarea recenziei (25%), proba scrisă (25%), respectiv examenul final (50%)
Studenţii sunt obligaţi să cunoască politica de probitate intelectuală a Facultăţii: plagiatul, copiatul, înşelătoria, multipla utilizare a unui referat, recursul nemărturisit la surse bibliografice sau la internet vor conduce la nepromovarea cursului. În conformitate cu Carta Universității din București, cazurile de plagiat pot fi sancționate prin exmatriculare fără drept de apel.
PLANUL CURSURILOR ŞI AL SEMINARIILOR
Săptămâna 1
Curs: POLITIC/POLITICĂ
Seminar: consacrat descrierii organizării întâlnirilor.
Săptămâna 2
Curs: ŞTIINŢA POLITICĂ
Seminar: POLITIC/ POLITICĂ
Lecturi obligatorii:
Raymond ARON, Democraţie şi totalitarism, trad. Simona Ceauşu, All, Bucureşti, 2001, pp. 17-27;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 20-27;
Fernando SAVATER, Politica pentru fiul meu, trad. Cornelia Rădulescu, Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 29-39.
Săptămâna 3
Curs: REGIM POLITIC
Seminar: ŞTIINŢA POLITICĂ
5
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Lecturi obligatorii:
Daniel BARBU, „From the Politics of Science to the Science of Politics: the Difficult Make Up of the Romanian Political Science”, in Studia Politica. Romanian Political Science Review, volumul II, nr. 1, martie 2002, pp. 273-295.
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 39-47.
Lecturi recomandate (facultative):
Pierre FAVRE, ”Histoire de la science politique”, in Madeleine GRAWIZ & Jean LECA, Traité de science politique, vol. I, PUF, Paris, 1985, pp. 3-44.
Săptămâna 4
Curs: STATUL
Seminar: REGIM POLITIC
Lecturi obligatorii:
David HELD, Modele ale democraţiei, trad. Cipriana Petre, Univers, Bucureşti, 2000, pp. 27-49;
Pierre MANENT, O filozofie politică pentru cetăţean, trad. Mona Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2003, pp. 21-35;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 61-72.
Lecturi recomandate:
Pierre MANENT, O filozofie politică pentru cetăţean, trad. Mona Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2003, pp. 36-51.
Săptămâna 5
Curs: PARTID POLITIC
Seminar: STATUL
Lecturi obligatorii:
Norberto BOBBIO, Liberalism și democrație, Nemira, București, 1998, pp. 37-39;
John A. HALL & G. John IKENBERRY, Statul, trad. Oana Suciu, Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 26-43;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 81-92.
6
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Săptămâna 6
Curs: VOTUL
Seminar: PARTID POLITIC
Lecturi obligatorii:
Pierre BRECHON, Partidele politice, Eikon, Cluj Napoca, 2004, pp. 104-115;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 109-121;
Daniel-Louis SEILER, Partidele politice din Europa, Institutul European, Iaşi, 1999, pp. 17-24.
Săptămâna 7
Curs: DEMOCRAŢIILE
Seminar: VOTUL
Lecturi obligatorii:
Arend LIJPHART, Modele ale democrației, trad. Cătălin Constantinescu, Polirom, Iaşi, 2000, pp. 141-164;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 133-144.
Săptămâna 8: Test scris obligatoriu.
Săptămâna 9
Curs: GUVERNAREA
Seminar: DEMOCRAŢIILE
Lecturi obligatorii:
Arend LIJPHART, Modele ale democraţiei, Polirom, Iaşi, 2000, pp. 74-97;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 158-169.
7
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Săptămâna 10
Curs: PARTICIPAREA
Seminar: GUVERNAREA
Lecturi obligatorii:
Jean BLONDEL, Guvernarea comparată, trad. Teodora Moldovanu, Institutul European, Iaşi, 2009, pp. 257-270, 275-287;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 182-198.
Săptămâna 11
Curs: CULTURILE POLITICE
Seminar: PARTICIPAREA
Lecturi obligatorii:
Jean BAUDOUIN, Introducere în sociologia politică, Amarcord, Timișoara, 1999, pp. 185-209;
Norberto BOBBIO, Dreapta şi stînga, trad. de Michaela Şchiopu, Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 41-59, 71-87;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 209-221.
Lecturi recomandate:
Alexis de TOCQUEVILLE, Vechiul Regim și Revoluția, Nemira, București, 2000, pp. 23-41.
Săptămâna 12
Curs: GRUPURILE DE INTERES
Seminar: CULTURILE POLITICE
Lecturi obligatorii:
Gabriel ALMOND, Sidney VERBA, Cultura civică, trad. Dan Pavel, DU Style, Bucureşti, 1996, pp. 33-72;
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 232-245.
8
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Săptămâna 13
Curs: TRANZIŢIA
Seminar: GRUPURILE DE INTERES
Lecturi obligatorii:
Kay Lehman SCHLOZMAN, Sidney VERBA & Henry E. BRADY, The Unheavenly Chorus: Unequal Political Voice and the Broken Promise of American Democracy, Princeton University Press, 2012, pp. 1 – 27.
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 254-265.
Săptămâna 14
Seminar: TRANZIȚIA
Lecturi obligatorii:
Ralf DAHRENDORF, După 1989, trad. Mona Antohi, Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 38-50
Cristian PREDA, Introducere în ştiinţa politică, Polirom, Iaşi, 2013, pp. 275-288.
VINERI, 15 NOIEMBRIE 2013, PARȚIAL (8:30 grupa 1, 10:15 grupa 2)
RECENZIE: ȘTIINȚA POLITICĂ AUTENTICĂ, PIERRE MANENT (prima reuniune din ianuarie)
9
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
CURS 1: POLITIC/POLITICĂ
Noțiunea de politică este una dintre cele mai generale și vechi noțiuni;
Polisemia termenului:
Creatorii unor modele contradictorii
!!! Bibliografia presupune și studiu cronologic!
Distincții/controverse privind politica:
10
Politica = domeniu care impune judecăți de valoare, aprobare sau refuz, lipsa neutralității; politica nu ne lasă indiferenți;Cetatea și omul, teză: nu putem înțelege modernitatea fără Antichitate;Înțelegerea politicului trebuie așezată sub semnul neutralității; știința trebuie să se desprată de orice judecată de valoare;1. Judecăți de valoare/neutralitate2. Politicul pur (nu are nimic în comun cu idealurile)/impur (este afectat, corelat cu idealurile)3. Politica înțeleasă în sens nobil (în Antichitate, reprezenta desăvârșirea umanității, pentru că îl împlinea pe om; astăzi, reprezintă depășirea diviziunilor sociale) / și peiorativ (activitate demnă de dispreț, coruptă, un produs al societăților democratice)4. Politica transparentă (originile filosofice ale disciplinei) / și opacă (complexitatea ansamblurilor politice moderne)
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Economia și politica reprezentau două dimensiuni ale omului, în Antichitate.
Economia se referee la cadrul familial, iar politica la omul dedicat cetății.
Cetatea reprezenta o structură autarhică.
Aristotel conferea cetății o dimensiune redusă – „să o poți cuprinde cu privirea”
Bertrand Russel, în Istoria Filosofiei Occidentale, susține că:
Un exces conduce la excesul contrar (exemplu : justificarea totalitarismului)
În filosofia antică, excesul este un pericol
Ideea reprezentării în politica modernă: politica se bazează pe delegarea de putere
(Thomas Hobbes, John Locke: contractul social ia naștere prin conștientizarea
delegării puterii; construcția politică este, așadar, un act rațional).
Karl Popper, în Societatea deschisă și dușmanii ei, susține că:
Conștiința istoricistă reprezintă istoria care ne scapă, care este dominată de o lege care
ne include ca părți neînsemnate.
Această conștiință o regăsim în ansamblul scenariilor totalitare: de aici rezultă
caracterul neinteligibil al istoriei, precum și caracterul opac al universului politic;
Raymond Aron, în Democrație și Totalitarism, susține că:
Sensul politicii trebuie evocat prin intermediul distincțiilor, al polisemiei, al
echivocurilor.
Astfel, Aron identifică trei echivocuri fundamentale
:
11
1. Politică = policy & politicspolicy = orice concepție, program de acțiune al unui individ, grup sau guvern, referitoare la o problemă sau la totalitatea problemelor unei comunitățipolitics = confruntarea diverselor policies2. Politica = o realitate și percepția acestei realități3. Politica = o parte a ansamblului social, dar și ansamblul social privit dintr-o anumită perspectivăpolitica = parte a societățiiperspectiva relației între cei care guvernează și cei care se supun; nicio comunitate umană nu există în absența autorității, a relației dintre guvernanți și guvernați
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Între conceptele de policy și politics există interdependență, deoarece:
ECHIVOC
Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate*** (lectură suplimentară, la recomandarea profesorului Preda)
Teoria politică trebuie să explice porunca și supunerea În teoria politică, societatea este produsul politicii Modul de gândire al lui Berlin trădează o neîncredere funciară în răspunsurile simple
la marile întrebări Distincție între întrebări empirice/formale „Originalitatea lui Machiavelli constă în trecerea de la o viziune asupra lumii omului
ca structură unică inteligibilă la ideea coexistenței unor țeluri fundamentale – având în sine, luate separat, o întemeiere egală – dar incompatibile unele cu altele.”
Distincție între libertate pozitivă („derivă din dorința fiecărui individ de a fi propriul său stăpân”) și libertatea negativă (orice interfență cu libertățile semenilor este de natură să restrângă libertatea unui individ; rațional posibil a fi exprimată în cadrul unei societăți guvernate de un stat de drept, care intervine în limitele unor reguli prestabilite numai acolo unde libertatea individuală este încălcată, și în care fiecare individ își exprimă propria libertate până la limita la care aceasta lezează libertatea altui individ).
Libertatea negativă nu o exclude pe cea pozitivă Cuprins:
12
Politică fără conflict nu existăPolitică fără consens nu există
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
1. Noțiunea de libertate în timpul luptelor ideologice 2. Semnificația libertății individuale în scrierile istoricilor/specialiștilor 3. Importanța a două concepții majore asupra libertății în istoria ideilor 4. Rolul jucat de idealul libertății individuale în gândirea lui Mill. Raportul libertate – cauzalitate istorică.
Lecturi pentru seminar (conspecte)
1. Raymond Aron, Democrație și totalitarism
Despre politică Termenul de politică se folosește cu sensuri multiple Bertrand de Jouvenel – sensurile sunt atât de variate încât este mai bine să alegi,
potrivit propriei decizii, un sens între mai multe posibile Trei echivocuri fundamentale:
Programele de acțiune nu sunt în mod necesar consensuale, de unde rezultă că politica este un domeniu ce comportă un element de conflict și un element de înțelegere
Colectivitatea politică se definește prin alcătuirea planurilor de acțiune parțial contradictorii și parțial compatibile
Politica-program de acțiune (al indivizilor/grupurilor), are un caracter nobil, iar politica-conflict (a indivizilor/grupurilor) are un caracter trivial
Nu există politică (program de acțiune al guvernanților) fără conflict.
Același echivoc există și în cazul noțiunii de „istorie”; istoria = succesiunea societăților/epocilor + efortul de cunoaștere al acestora
Politica desemnează în același timp domeniul și cunoașterea despre acest domeniu. Originea acestui echivoc = conștiința realității este parte din realitatea însăși. Orice regim politic presupune din partea indivizilor care fac parte din acest regim o
cunoașterea a respectivului regim. „N-am putea trăi într-o democrație, așa cum o
13
1. politică = policy (acțiune în sine a unui individ, grup sau guvern) și politics (se aplică domeniului în care rivalizează sau se opun diversele
policies)
Interdependență
2. Același cuvânt desemnează în același timp realitatea și conștiința acestui fapt (se vorbește despre politică în egală măsură pentru a desemna conflictul dintre partide și cunoașterea acestui conflict)
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
practicăm noi în Franța, dacă cetățenii n-ar avea o conștiință minimă a regulilor potrivit cărora funcționează regimul”.
Opoziția între politica trăită și cea posibilă:
Tendința de suprimare a oricărei referiri la valori Tendința de a găsi un criteriu pentru a determina cel mai bun regim.
Integrarea conștiinței politice în realitatea politică pune problema relației între judecata de fapt și judecata de valoare.
Cel mai important echivoc; Orice cooperare între oameni presupune o autoritate Modul de exercitare a autorității și alegerea guvernanților constituie esența politicii POLITICA ESTE CARACTERISTICA COLECTIVITĂȚII ÎN ANSAMBLUL SĂU
DEOARECE ESTE CONDIȚIA ORICĂREI COOPERĂRI ÎNTRE OAMENI Cele trei echivocuri sunt inteligibile și bine întemeiate:
Politica = traducerea termenului grec politeia
14
Denumim prin același termen (politică) un sector particular din ansamblul social și, pe de altă parte, ansamblul social însuși
Politica-program de acțiune
Domeniul lor=locul unde se opunprogramele de acțiune
Politica-domeniu
Politica-realitateCunoașterea=parte integrantă a
realității însășiPolitica-cunoaștere
Politica-sistem parțial Influență dominantă Politica-aspect
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
„Regimul cetății” = modul de organizare a conducerii considerat ca fiind caracteristic
modului de organizare al colectivității
Înțelegem echivocul sensului limitativ/cuprizător
Se aplică sistemului particular modul de cooperare al indivizilor
care-i determină pe guvernanți în interiorul fiecărei colectivități
și modul de exercitare a autorității
Al doilea echivoc decurge din primul
Tocqueville – mișcarea democratică antrenează ansamblul societăților moderne spre
eradicarea deosebirilor de statut și de condiție între indivizi
Această mișcare poate să conducă la apariția a două tipuri de societate:
Egalitară și despotică
Egalitară și liberală
Marx – căuta în transformările economiei explicația transformărilor sociale/politice:
Societățile capitaliste sunt afectate de contradicții fundamentale, ele evoluează spre o
explozie revoluționară; aici intervine un regim socialist într-o societate omogenă, fără
clase
Organizarea politică va dispărea, întrucât statul (instrumentul de exploatare al unei
clase de către o altă clasă) va tinde să dispară odată cu deosebirea între clase
Dezvoltarea economică determină relația dintre clase? Primatul fenomenelor politice
în raport cu cele economice
La originea societății industriale de tip sovietic se află înainte de toate un eveniment
(Revoluția din 1917), dar a fost precedată în mod direct de un fapt de ordin politic.
Caracteristicile majore ale economiei sovietice sunt un rezultat al partidului și
ideologiei sale
Economia sovietică este dependentă în cel mai înalt grad în egală măsură de regimul
politic din Uniunea Sovietică și de programele de acțiune ale conducătorilor partidului
Politizarea economiei sovietice demonstrează că sistemul economic nu este mai puțin
influențat de sistemul politic decât este politicul de economic
15
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Ideologia pe care o revendică regimul sovietic impune primatul economiei, în timp ce
ideologia pe care o revendică regimurile occidentale impune primatul politicii
Dacă economia sovietică este efectul unei anumite politici, economia occidentală este
efectul unui sistem politic care își acceptă propria limită
În privința claselor sociale, politizarea este și mai cuioasă, deoarece toate societățile
(atât cele sovietice, cât și cele occidentale) sunt eterogene
Există o ierarhie a autorității, a veniturilor, o distincție în ceea ce privește modul de
viață între cei care se află la nivelul inferior/superior
Elementul cel mai izbitor în comparația făcută între o societate sovetică/occidentală
este, pe de o parte, masa socială care este eterogenă din mai multe puncte de vedere,
dar nu se disociază în grupuri organizate și conștiente de sine și, pe de altă parte, masa
socială care se descompune în grupuri de interese sau grupuri ideologice numeroase,
toate fiind autorizate să își aleagă reprezentanții, să îi apere ideile și să lupte unele cu
altele
Problema claselor sociale nu poate fi tratată dacă facem abstracție de natura regimului
politic
Regimul politic este cel care determină existența sau inexistența claselor și mai ales
conștiința de sine a acestora
Voința politică se află la originea sistemului economic
În ce sens trebuie înțeles primatul politicii?
1. Nu este adevărat că tehnica, nivelul de dezvoltare a forțelor economice sau
repartizarea resurselor colective determină ansamblul societății; nu putem deduce din
organizarea puterilor publice toate caracteristicile societății; putem demonstra pe mai
multe căi faptul că orice teorie a determinării unilaterale a ansamblului sociale de către
o parte a realității colective este falsă:
Pe cale sociologică: nu este adevărat că în condițiile existenței unui
anumit tip de economie rezultă un regim politic determinat și doar acela
Pe cale istorică – începând cu un anumit eveniment, putem ajunge la
cauze din care nici una nu este primordială; noțiunea de „importanță” este
relativă în comparație cu valorile pe care observatorul le atribuie
fenomenelor; în acest caz, importanța variază în funcție de interesul
observatorilor; primatul politicii are două semnificații:
16
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
1. cei care compară diferitele tipuri de societate industrială
constată că trăsătura caracteristică a fiecărui tip de societate insudtrială
depinde de politică
Tocqueville – toate societățile moderne sunt democratice, adică
contribuie la înlăturarea progresivă a deosebirilor de condiție sau
de statut personal, dar aceste societăți se pretează la o modalitate
despotică sau tiranică și la o modalitate liberală
Raymond Aron – societățile industriale moderne se deosebesc
înainte de toate prin organizarea puterilor publice; în secolul în
care trăim, totul se petrece ca și cu în societatea industrială politica
ar fi cea care determină diferitele tipuri de puteri
Stilul vieții în comun este modificat în întregime de diferențele
politicii considerată ca un sistem parțial
2. în raport cu omul, politica este mai importantă decât factorul
economic, pentru că politica privește în mod mai direct sensul însuși al
existenței.
Filosofii – omul ca animal social
Relațiile interumane sunt fenomenul fundamental al
oricărei colectivități
Orice noțiune de determinare unilaterală este lipsită de
semnificație
Aserțiunea care stă la baza tuturor filosofiilor politice:
filosofii din trecut erau convinși că oganizarea autorității
se confundă cu esența colectivității (fondată pe două
aserțiuni):
1. Nu există viață socială fără o autoritate organizată;
stilul autorității este caracteristic umanității relațiilor
sociale
2. Rousseau – Constractul social – geneza teoretică a
colectivității și originea legitimă a puterii
17
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Legătura între legitimitatea autorității și fundamentul
colectivității era caracteristica majorității filosofiilor
politice ale trecutului.
2. Fernando Savater, Politica pentru fiul meu
II. Obedienți și rebeli Aristotel: omul este un animal politic
Omul este singurul animal capabil să se revolte
Kant – suntem „nesocial sociabili” – forma noastă de a trăi în societate nu rezidă
numai în a asculta și a repeta, ci și în a ne revolta și a inventa.
Societățile omenești se transformă istoricește: unele schimbări încearcă să atingă
anumite obiective, altele să consolideze diferitele valori
Singurul element indubitabil – în toate societățile umane există motive de obediență și
motive de revoltă
Politica nu este decât ansamblul motivelor pentru a asculta și al celor pentru a ne
revolta
Anarhism: - nimeni nu comandă; fiecare acționează în acord cu propria sa conștiință,
fără a recunoaște vreun tip de autoritate
Anarhia = sfârșitul politicii
Oamenii tind înspre cooperare, solidaritate, întrajutorare
Nimeni să nu poruncească, pentru că atunci fiecare s-ar purta în mod obedient
O societate fără politică ar fi o scoietate fără conflicte
Cea mai adâncă rădăcină a sociabilității noastre este cea care ne induce de mici dorința
de a ne imita unii pe alții
Etimologic votbind, interesul este ceea ce se află între două sau mai multe persoane,
adică ceea ce le unește, dar le și separă
Dușmanii cei mai periculoși ai socilului sunt cei care se cred mai sociali decât toți
Majoritatea individualiștilor sunt toleranți, lipsiți de pericol
Cei care înțeleg cel ami bine etica sunt egoiștii reflexivi (individualiștii care contirbuie
cel mai puțin la distrugerea societății)
Grație conflictelor, societatea inventează, se transformă, nu stă pe loc
Grație conflictelor, ne afirmăm ca persoane în cadrul unui grup
18
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
În societate trebuie să existe conflicte pentru că în ea trăiesc oameni reali, diferiți,
fiecare cu inițiativele și pasiunile lui
Nu politica este cea care determină conflictele; ele sunt simptome care însoțesc în mod
necesar viața în societate
Politica constă în a canaliza anumite conflicte, a le ritualiza, a le zăgăzui,
împiedicându-le să crească până la distrugerea grupului
Agresivitatea oamenilor justifică necesitatea autorității politice (apărarea grupului,
lucrări publice de mare utilitate, modificarea unor tradiții/legi, asistența acordată celor
afectați)
Conducerea statală inventează o castă privilegiată și o impun prin forță în chip de
„salvatoare permanentă”
Problema de care se ocupă politica: de cine trebuie să ascultăm? În ce domenii trebuie
să ascultăm? Până când și de ce trebuie să continupm să ascultăm? Când, de ce și cum
ne revoltăm?
3. E. De la Boétie, Împotriva lui Unu sau discurs asupra servituții voluntare
Un singur tiran, care nu are mai multă putere decât cea care i se acordă și nu are
capacitatea de a face rău decât în măsura în care aceasta și se suportă
Oamenii – subjugați nu de o forță mai mare, ci de simpla plăcere a numelui unuia
singur
4. Thomas Hobbes, Leviatanul
Oamenii nu dobândesc nicio plăcere din faptul de a fi împreună acolo unde nu există
vreo putere în stare să impună respectul și ordinea pentru toți
5. P. J. Proudhon, Idee generală despre revoluție în secolul XIX
A fi guvernat înseamnă a fi păzit, inspectat, spionat, dirijat, legiferat, reglementat,
clasificat, îndoctrinat, dăscălit, fiscalizat, prețăluit, evaluat, cenzurat, condus de ființe
care nu au nici calitate, nici știință, nici virtute
6. Spionza, Tratatul teologico-politic
19
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Scopul ultim al statului nu este să-i domine pe oameni, nici să-i țină în frâu prin teamă
și să-i facă să trăiască în dependență de alții, ci să-i elibereze pe toți de teamă, să-i facă
să se bucure de dreptul natural de a exista
Statul nu are scopul de a-i transforma pe oameni din ființe raționale în animale, ba din
contră
Scopul statului este, în fapt, libertatea
7. Albert Camus, Omul revoltat
„mă revolt, deci sunt.”
CURS 2: ȘTIINȚA POLITICĂ
Definită în constrast cu alte discursuri despre politică
Știința ca tip de discurs; o știință nu se confundă cu obiectul ei
Știința politică = un set de enunțuri care nu se confundă cu obiectul
Caracterul sistematic al discursului; seria de enunțuri – organizată coerent
Caracterul noncontadcitoriu al științei
Discursul științific este controlabil – trebuie să fie testat
Karl Popper – enunțurile trebuie să fie falsificabile (științifice), adică aflate la limita
de a le contrazice
Politica este obiectul unor discursuri diferite
Distincții esențiale:
1.
20
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
M. Edelman – Politica și utilizarea simbolurilor: „pentru majoritatea
oamenilor, politica reprezintă o serie de imagini difuzate de către media”
Un discurs nu-l anulează pe celălalt, ele coexistă
2.
3.
21
Știința politică nu are contact direct cu realitatea, ci unul mediat, căutând să explice realitatea politică la nivelul tehnicilor de colectare a datelor, avem observația de tip etnografic, cerctearea în arhive,sondajele de opinie (împrumut sociologic), analiza factorială (corelarea diverselor vairabile), analiza de dependență (regresie - să măsoare influența unei variabile neutralizându-le pe celelalte), analiza de discurs (vizează specii distincte) există metode de tip cantitativ (împrumut sociologic), bazate pe eșantionare și de tip calitativ (explică un fenomen pornind de la un număr limitat de cazuri)Jurnalismul politic rolul jurnaliștilor: de a crea actualitatea (funcție socială)jurnalismul - contact direct cu realitateala nivelul tehnicilor de colectare a datelor: interviul simplist, înregistrareȘtiința politică știința politică nu este elaborată pentru a critica instituțiile sau a apăra o cauză; ea explică puterea, nu o critică sau apără; explică mecanismul.Discursul intelectual conotație specială, care vine din teoriile marxiste (intelectual = deținător al unei diplome); într-un asemenea sistem, din rațiuni ideologice, intelectualul avea drept mijloc de producție ideile; sistem de limitare la mediul universitar Franța, sfârșit de secol XIX - afacerea Dreyfus (spionaj în favoarea Germaniei, condamnare). Emile Zola - J'accuse - lua apărarea lui Dreyfus; în contextul acestei dezbateri, intelectualul este o persoană care are un „capital” și intervine în opinia publică, asumându-și un discurs critic, pentru apărarea unei cauze generale
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
4.
22
Știința politică nu are ambiția de a mobilizaIdeologie un discurs propriu lumii moderne, de tip special, care are ca obiectiv moblizarea ARENDT, Trilogia sistemului totalitar: „ideologia totalitară ne arată exact ce este o ideologie: logica unei idei.” exemplu: conflictul dintre rase: întreaga explicație a lumii este redusă la o singură idee
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Lectură seminar (conspecte):
23
Știința politică disciplină recentă, cu un trecut prestigios până în secolul XVIII, politica însemna o parte a obiectului numit filosofie secolul XIX: L'école Libre de Science Politique (1871), Paris (după pierderea războiului cu Prusia) - pentru a construi elite capabile să depășească această „înfrângere rușinoasă” apare în secolul XIX, după ce filosofia este contestată de mai multe discipline care răpesc obiectul de reflecție al filosofilor1880 - School of Political Science, Columbia1895 - London School of Economics and Political Science Max Weber, M. Ostogorski, R. Michels, A. Siegfried = autori fondatori (primii care elaborează lucrări specifice pe științe politice) Tocqueville - scrie sub influența discursului despre democratizarea societăților ; este unul dintre primii care observă dispariția diferențelor de rang și de statut; anunță o evoluție a societății umane în acest sens; știința politică apare în paralel cu acest fenomen și încearcă să îl explice Pierre Favre - Naissance politique en France Pierre Favre observă că între condițiile sociale pentru apariția noului fenomen se numără individualismul, care permite definirea, afirmarea, autonomizarea persoanelor în cadrul unui corp social, de unde rezultă nevoia de a înțelege această societate. valorizarea științei este o altă condiție pentru nașterea științei politice nașterea universității moderne este un proces treptat, o condiție, o caracteristică esențială pentru înțelegerea și dezvoltarea științeiFilosofia politică folosită pentru a desemna discursul despre politică până în secolul XVIII preistoria de foarte lungă durată a științei politice LEO STRAUSS: deosebim între filosofia politică antică și modernă (explicația produsă în departamentul de Științe Politice constituie criteriul diferenței între filosofia antică/modernă) filosofia politică antică: caracterul natural al limbajului folosit (pornind de la limbajul cetății)figura lui Socrate, emblematică: Dialogurile platoniciene caracterul natural al comunității politice: politica se află în firea omului (zoon politikon, Aristotel)filosofia politică modernă: Machiavelli, Principele: primul care vine și contrazice în sens radical teoriile lui Aristotel, susținând că politica e ceva produs de anumiți oameni, neaflându-se nicidecum în firea umană) Hobbes, Locke, Rousseau: explică faptul că, departe de a fi o expresie a firii umane, politica e ceva construit (Hobbes: homo homini lupus est = războiul tuturor împotriva tuturor) starea de natură este echivalentă, aici ,cu starea de război se dorește depășirea stării de natură ca stare de război și trăirea într-o comunitate; astfel, contractul social face trecerea dintre cele două stări avem un limbaj din ce în ce mai specializat, diferit de limbajul comun antic termenii sunt mai întâi conceptualizați în filosofie, mai apoi aplicați în politică; în Antichitate, filosofii vorbeau limbajul cetățenilor; în modernitate, lucrurile se schimbă
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
1. Daniel Barbu, From the politics of science to the science of politics: the
difficult make up of the romanian political science
Marginality is perhaps the inescapable fate of all political science enterprises in
Central and Eastern Europe
For American, British, German, French, Italian, political science = dominant, self-
reliant and self-sufficient
What romanian political science is, not what it DOES or it tries to do
The way we study politics usually abides by the politics we study; every regime has
the inclination to produce a politics constant to itself
In becoming aware of what romanian political science tries to bewe might just learn
something about romanian post-communist policy and politics
A romanian political science did never actually exist and is still on the fringes of
existence
Three of these four criteria are not as yet utterly met:
1. No consensus on the appropriate name for the study of politics
2. No accord among specialists on what exactly the science of politics does
3. Several books based on original thorough research
4. The institutional criteria (OK)
A common understanding of politics and its science does not exist in Romania
Marxist teleology – scientific socialism is concurrently cancelled and preserved in the
make up of post-communist political science; this survey tries to exply precisely the
reasons for this unrecognised and insiduous survival of an orthodox and unexpectedly
enduring marxism-lenininsm beyond the demise of communism and its scientific
explanation of history and society
In the pre-communist Romania, political science practically did not exist as an
autonomous field of teaching and research
After 1918, the University of Cernăuți (former Austrian higer education institution)
inherited a political science chiar held by Al. Papacostea
1924, The School of Law – University of Bucharest created a doctoral degree in
”political and economic sciences”
1938, an Institute of moral and political science was createdwithin that School of Law
One of the reasons for this precarious institutional set-up of political science in pre-
communist Romania was the overall triumph pf sociology
24
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Dimitrie Gusti (mastermind of Romanian Sociology) – sociology should have been,
and actually was considered to have become the complete science of the nation
Mihail Manoilescu – the pre-communist Romanian political author who enjoyed the
widest and most enduring international reputation; he was the leading European
theorist of corporatism in the very age of corporatism; his political economy is
apparently in use in some South American Universities
Manoilescu developed an articulate theory of party-state relations in a tolitarian
regime
Distinguished between German, Italian and soviet versions of totalitarism: the first
was a dual political system, the second a state using the party for its own purposes, the
third a state utterly controlled by the party
Proper and valuable empirical research in political science has been nevertheless
undertaken, in the `30 and `40, by such authors as Marcel Ivan and Mattei Dogan,
mainly in the area of electoral participation and party-performance
1945 – The Ștefan Gheorghiu Academy for Training and Advancementof the
Leadership Cadres of the Central Commitee of the Romanian Communist Party – an
ideological training center for party activists and state bureaucrats
How to escape backwardness and establish a modern economy – the topics addresses
by theoreticians like Mircea Malița and Mihai Botez
Politics really existed only in the form of good policies of economic growth and social
improvement
In the late `70 and during `80, the social sciences sagged under the weight of a
hegemonic national communism. The stage, as far as the study of politics was
concerned, belonged to theoreticians disposed to ground their interpretation of social
and political life no more in classical Marxist theory or in the critique of
backwardness, but in the works of Nicolae Ceaușescu
Ovidiu Trăznea, chairman of the exclusive, Party-members only, Romanian
Association of Political Science set up in 1968, and, as such, the official political
scientist of the regime
None of the different intellectual shapes assumed by the Romanian scientific socialism
(orthodox, liberal, developmental, nationalist) could not or would not evade their
leninist outset and the circular reasoning of a revolutionary type it brings along
25
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
A marxist assumption: politics is closely tied to and dependent upon class structures
and economic relations
Leninism assumed that politics might in fact invent class structures and economic
relations
Under the state socialism, the science of politics equates political action itself. Its
holder is the government and the government itself
Political science was subsequently the study of party policies and party language,
the understanding of policies in Romania before 1989 was not only wants-oriented,
rather than right-entrenched, but also verged on a perverse form of public choice
theory
2 paradigms: intellectual experience before 89 and different understanding of how and
why scientific research should be organised
Post-marxist-leninist (1) neo-weberian (2)
1 – idiom for which politics is a dependent variable that rests upon the overriding
problem of acquisition, as conceived by Marx property ownership, deprivation,
immiseration, party competition for the control of the means of production = the
linchpins of politics
2 – the collapse of communism and the social deconstruction it induced should be
experienced as an oportunity for establishing a new political bond, if not a new social
contract politics is held as a rationalization of public conducts within a system of
meanings.
1 & 2 romanian political science, as a newly born academic field of study and
research, had no real intellectual opportunity to grow into a coherent and self-
sustained discipline
The collapse of communism did not even root out automatically all institutions linked
to marxism-leninism and scientific socialism. They simply reshaped themselves,
taking up new names and embarking on new missions, but not changing their
frame of mind
Political science was established in Romania amidst the debris of scientific socialism
in the realization that the problems and the concerns of both new and old democracies
are beginning to converge
26
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Continuity and research, however, does not ensure performance, at least not in terms
of research. Nor does the tactics of denial
One of the most elusive paradoxes of the romanian political and intellectual arena is
that, by covering up their not so remote past, the former ideological craftsmen of state
socialism are the first to entail that communism does not deserve to be looked at.
Because, ”had the king been handsome, who would have been bothered if he came out
naked from totalitaranism?” (the-king-is-naked-syndrome)
the most popular handy instrument in the study of politics has become the opinion
survey
to conclude, two main reasons seemto stand behind the slow coming of age of the
romanian political science:
1 – the institutions of continuity had – and still do – a privilledged access to public
resources. They perpetuate an approach to politics and the political largely indebted to
nationalism and vulgar marxism and they are job-market orientated.
In fact, the very idea of research in political science is hardly accepted by the political
environment
Beyond the institutional continuity, the main heritage of the communist era lies maybe
in the way that politics is understood, not as a legitimate object of empirical research
and theoretical exploration, but as a series of heterogenous events to be constructed in
an economic key
2 – the pre-communist condition of political science seems to be reactivated: its
legitimacy is challenged both by sociology and by public law
Perhaps the greatest hazard for the romanian political science is to draw on and
reinforce the dominant discourse of society and polity, instead of providing a critical
theory of politics, because, as Max Weber famously argued, a social science should
rather recognize inconvenient facts, meaning those that controvert comfortably
established certainties, including its very own.
On balance, the romanian science of politics suffers from a number of defects,
which undermine its scientific credentials and academic integrity: the failure to
eliminate inadequate theory, terminological confusion, an excess of descriptivism
and current-affairism, and the enticement to resort to ideological intimidation.
These pathologies are not only germane to the maladies that have afflicted the
larger body of social sciences twenty years ago, but they mimic the very diseases
27
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
of post-communist politics. Romanian political science is indeed consistent with
the professed capitalist and democratic polity: it has the mission to encompass
the probe. For that matter, it still remains an oxymoron.
2. Pierre Favre, Histoire de la Science Politique
On s’arrêtera dans ce chapitre à la période durant laquelle existent simultanément des
institutions de discussion et de transmission d’une science du politique et des travaux
de science politique qui tendent à se conformer aux critères modernes de la
scientificité. 1 siècle d’histoire puisqu’une première et indiscutable vague
institutionelle et intellectuelle s’observe dans le dernier tiers du XIX siècle
1871 – l’école libre des sciences politiques à Paris
1875 – Ecuola Cesare Alfieris di Science Sociali de Florence
1880 – School of Political Science de Columbia
1886 – la revue américaine Political Science Quarlerly + Annales de l’école libre des
sciences politiques
1895 – London School of Economics and Political Science
1903 – l’American Political Science Association
Auteurs : von Stein, Tönnies, Jellinek, Weber, Mosca, Brice, Pollack, Goodnow,
Burgess, Wilson, Willoughby, Posada avant 1900
Qu’est-ce que faire l’histoire d’une discipline scientifique?
1) le problème de la démarcation entre science et non-science (Popper)
2) le problème de la spécificité de l’objet politique
Si ces conditions étaient remplies, on saurait immédiatement distinguer une recherche
ou un enseihna,ent de science politique ou d’histoire
Il est pur la période très contemporaine à peu près possible de dire ce qu’est la science
politique comme discipline
L’histoire récurrente est la ,éthode propre à l’histoire des sciences lorsqu’elle faite
l’histoire d’une objet. S’agissant d’une discipline; l’histoire récurrente est une obstacle
au déchiffrement du passé
La science politique d’aujourd’hui n’a pas été produite seulement par la science
politique du passé, et la science politique du passé n’a pas produit seulement la science
politique d’aujourd’hui
28
Universitatea din București, Facultatea de Științe PoliticeȘtiințe Politice în Limba Română, an 1
Des conditions d’ordre général ont on effet permis la naissance des sciences sociales
tout au long du siècle, et la science politique en est tributaires comme les autres
Sociales – la révolution industrielle contribue à rendre différente la réflexion sur les
sociétés humaines
– le long surgissement de l’individualisme
– la valorisation de la science et une précision croissante dans les conceptions
d’une scientificité
– la morphologie de la classe particulière des producteurs et des
consommateurs de sciences hu,aines se ,odifie considérablement dans le dernier tieres
du XIX siècle
1. Il y a quasi-simultaneité de l’apparition de la science politique au sense moderne dans
les pays occidentaux
2. Cette simultaneité ne doit faireconclure ni à une identité ni à un développement
ultérieur comparable; fin XIX = chaque science politique nationale a une spécificité
très ,arquée de ses problé,atiques et de son champ d’étude
3. Le domaine actuel de la science politique n’est systématiquement couvert que
relativement tard
4. La science politique ensuite s’unifor,ise dans les different pays, les spécificitées
nationales tendent à se limiter.
29